in memoriam oana orlea

2
S-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea S-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea Categoria: In memoriam | 0 comentarii Ieri, 23 iulie 2014, a încetat din via ţă scriitoarea Oana Orlea (Maria Ioana Cantacuzino) la Maignelay-Montigny (Fran ţa). Dumnezeu s-o odihneasc ă în pace !  Biografie : OANA ORLEA (Marioana Cantacuzino), prozatoare, n ăscută la 21 aprilie 1936, la Bucureşti. Tatăl : Constantin (Bîzu) Cantacuzino ; mama : Anca Diamandi. Nepoata lui George Enescu, decedat în 1955 la Paris. Arestat ă în 1952, ca elevă în clasa a X-a, sub acuzaţia de complot şi acţiune subversiv ă împotriva statului. Condamnat ă la patru ani  închisoare. Eliberat ă după trei ani de detenţie. Ajutor de sudor pe un şantier din Bucureşti (1955-1956), taxatoare la IRTA (1959-1960), şamponez ă la Cooperativa Higiena (1962-1965) etc. Rearestată în 1960, în leg ătură cu un atac săvîrşit în septembrie 1959 asupra unui furgon al B ăncii Naţionale din Bucureşti (« operaţiunea Ioanid ») şi reţinută două luni la Mili ţia Capitalei. Absolvent ă a Liceului « I.L. Caragiale » din Bucureşti, secţia f ără frecvenţă (1965). Stabilit ă din noiembrie 1980 în Fran ţa, ţară în care solicită şi obţine azil politic. Volume apărute: Calul de duminică (schiţe şi povestiri), Bucure şti, 1968 ; Ţ estoasa portocalie (roman), Bucureşti, 1969 ;  Numele cu ca re strigi  (schiţe şi povestiri), Iaşi, 1970 ; Pietre la ţărm (roman), Bucureşti, 1972 ; Competi  ţ ia (roman), Bucureşti, 1974 ; Cerc de dragoste (roman), Bucureşti, 1977 ; Un bărbat în rîndul lumii (roman), Bucureşti, 1980 ; Un Sosie en cavale, Le Seuil, Paris, 1986 ( Perimetrul zero, Bucureşti, 1992) ; Ia-  ţ i boarfele  şi mi  şcă ! Interviu realizat de Mariana  Marin, Bucureşti, 1991 (versiune în l imba francez ă : Les Années vo lées. Dans le g oulag r oumain à 16 ans, Le Seuil, Paris, 1991) ; Le Pourvo yeur  (roman autoeditat), Compiègne, 2000 ;  Alexandra iu birilor  (roman), Bucureşti, 2005 ;  Rencontr es sur le fil du rasoir  (schiţe), Gallimard, Paris, 2007. (după Florin Manolescu –  Enciclopedia exilului literar r omânesc. 1 945-19 89, Editura Compania, Bucure şti, 2003). „Puterea prin înspăimântare“ „Puterea prin înspăimântare“ În anul 2008, Editura Compania a realizat o nou ă ediţie a dialogului-mărturie dintre Oana Orlea şi Mariana Marin, intitulat ă Cantacuzino, ia-  ţ i boarfele  şi mi  şcă !, cuprinzând comentariile şi lămuririle autoarei la prima edi ţie a cărţii, cea din 1991. Iată un fragment grăitor despre felul în care vedea Oana Orlea în 2008 drama româneasc ă a puterii şi minciunii din ultimii 70 de ani (pp.15-16) : „Sigur că am putea acuza genera ţiile dinaintea noastr ă – deşi nu în bloc, fireşte – că au fost conservatoare, atinse de scleroz ă, că au întîrziat în ceţurile feudalismului, c ă au ţinut cu dinţii de privilegii. I-am putea învinov ăţi pe latifundiari că au adunat prea multe averi, pe politicieni c ă au fost găunoşi, înguşti la minte, mîna ţi de interese personale, ca mul ţi politicieni dintotdeauna etc. Mai mult ca orice le putem repro şa unora ferma convingere de a fi fost superiori prin na ştere, prin sîngele ce le curgea în vine. Experienţa m-a f ăcut să înţeleg cît de grav, de universal şi de f ără leac este morbul superiorităţii – de arbore genealogic, de rasă, de clasă, de avere, de putere. Un virus contractat demult şi transmis sub diverse forme, care face ravagii şi azi. Spectaculoase sînt şi revoluţiile : oropsiţii reuşesc atunci să-i doboare pe cei de sus şi se grăbesc să se caţere în locul lo r, cărînd virusul dup ă ei, moştenind toate racilele, ba mai aducîndu-le şi « îmbunătăţiri ». Ce îi reproşam mamei în fond ? Esen ţialul, probabil : că nu avea vîrsta mea, că nu resimţea ca mine şocul celor două lumi. Dar ce ştiam eu atunci despre ce resim ţea ea, care, cu dinţii strînşi, mergea înainte, singur ă, trăgînd barca pe uscat ? Genera ţia mamei şi cea a părinţilor ei s-au trezit brusc în infern – oameni umili ţi, spolia ţi de toate bunurile, de orice drept, alunga ţi din case numai cu un geamantan sau dou ă, huliţi, ajunşi în cîteva ceasuri f ără adăpost, găzduiţi de rude, de prieteni, pîn ă cînd erau şi aceştia aruncaţi în stradă. Inventarul f ăcut la luarea în primire a unei propriet ăţi este un document impresionant : vesel ă, tablouri, cărţi – toate adunate de genera ţii –, arhive de familie, oi, vite, ce s ă mai vorbim de lucrurile neconsemnate, care au fost pur şi simplu furate. Li se spunea şi li se repeta acestor oameni c ă sînt ruşinea naţiunii. Iar eu, ml ădiţă a acestei ruşini, eram sfî şiată între nedumerire şi furia de a nu şti care era adevărul. Pe de o parte, mi se spunea că totul fusese roz şi idilic  înainte, pe de alta, nu auzeam decît orori de spre ai mei. În satul Rogoaza , bunica mea, Annie Diamand y, cl ădise un cămin cultural, o casă parohială, se pregătea acolo ridicarea unei şcoli – astea le trăisem doar. Şi atunci ? Din ambele p ărţi mi se părea că sînt minţită – în cel mai bun caz, prin omisiune –, fiecare parte fiind cînd de bun ă, cînd de rea credinţă. Mă pierdeam  într-un labirint de întreb ări f ără răspuns. Celor din generaţia mamei li s-au aplecat grumazurile pînă la genunchi, iar ei au trebuit s ă supravieţuiască astfel. Majoritatea celor din generaţia mea care au devenit p ărinţi şi-au plecat singuri grumazul atît cît au considerat ei c ă e necesar ca să nu aibă S-a stins o mare scriit oare: Oan a Orlea - In memoriam - Observatorcul... http: //www.observato rcultu ral.ro /inde x.html /S-a-s tins- o-mare -scri itoar ... 1 of 2 24.07.2014 2:08

Upload: sapin706273

Post on 02-Mar-2016

33 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: In Memoriam Oana Orlea

7/18/2019 In Memoriam Oana Orlea

http://slidepdf.com/reader/full/in-memoriam-oana-orlea 1/2

S-a stins o mare scriitoare: Oana OrleaS-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea

Categoria: In memoriam  | 0 comentarii

Ieri, 23 iulie 2014, a încetat din viaţă scriitoarea Oana Orlea (Maria Ioana Cantacuzino) laMaignelay-Montigny (Franţa).Dumnezeu s-o odihnească în pace ! 

Biografie : OANA ORLEA (Marioana Cantacuzino), prozatoare, născută la 21 aprilie 1936,la Bucureşti. Tatăl : Constantin (Bîzu) Cantacuzino ; mama : Anca Diamandi. Nepoata luiGeorge Enescu, decedat în 1955 la Paris. Arestată în 1952, ca elevă în clasa a X-a, subacuzaţia de complot şi acţiune subversivă împotriva statului. Condamnată la patru ani închisoare. Eliberată după trei ani de detenţie. Ajutor de sudor pe un şantier din Bucureşti(1955-1956), taxatoare la IRTA (1959-1960), şamponeză la Cooperativa Higiena (1962-1965)

etc. Rearestată în 1960, în legătură cu un atac săvîrşit în septembrie 1959 asupra unui furgon al Băncii Naţionale dinBucureşti (« operaţiunea Ioanid ») şi reţinută două luni la Miliţia Capitalei. Absolventă a Liceului « I.L. Caragiale » dinBucureşti, secţia f ără frecvenţă (1965). Stabilită din noiembrie 1980 în Franţa, ţară în care solicită şi obţine azil politic.

Volume apărute: Calul de duminică (schiţe şi povestiri), Bucureşti, 1968 ; Ţ estoasa portocalie (roman), Bucureşti, 1969 ; Numele cu care strigi (schiţe şi povestiri), Iaşi, 1970 ; Pietre la  ţărm (roman), Bucureşti, 1972 ; Competi ţ ia (roman),Bucureşti, 1974 ; Cerc de dragoste (roman), Bucureşti, 1977 ; Un bărbat în rîndul lumii (roman), Bucureşti, 1980 ; Un Sosie

en cavale, Le Seuil, Paris, 1986 (Perimetrul zero, Bucureşti, 1992) ; Ia- ţ i boarfele  şi mi şcă ! Interviu realizat de Mariana

 Marin, Bucureşti, 1991 (versiune în limba franceză : Les Années volées. Dans le goulag roumain à 16 ans, Le Seuil, Paris,1991) ; Le Pourvoyeur  (roman autoeditat), Compiègne, 2000 ; Alexandra iubirilor  (roman), Bucureşti, 2005 ; Rencontres sur 

le fil du rasoir  (schiţe), Gallimard, Paris, 2007. (după Florin Manolescu – Enciclopedia exilului literar românesc. 1945-1989,Editura Compania, Bucureşti, 2003).

„Puterea prin înspăimântare“„Puterea prin înspăimântare“

În anul 2008, Editura Compania a realizat o nouă ediţie a dialogului-mărturie dintre Oana Orlea şi Mariana Marin, intitulatăCantacuzino, ia- ţ i boarfele  şi mi şcă !, cuprinzând comentariile şi lămuririle autoarei la prima ediţie a cărţii, cea din 1991. Iatăun fragment grăitor despre felul în care vedea Oana Orlea în 2008 drama românească a puterii şi minciunii din ultimii 70 deani (pp.15-16) :

„Sigur că am putea acuza generaţiile dinaintea noastră – deşi nu în bloc, fireşte – că au fost conservatoare, atinse de scleroză,că au întîrziat în ceţurile feudalismului, că au ţinut cu dinţii de privilegii. I-am putea învinovăţi pe latifundiari că au adunatprea multe averi, pe politicieni că au fost găunoşi, înguşti la minte, mînaţi de interese personale, ca mulţi politicienidintotdeauna etc. Mai mult ca orice le putem reproşa unora ferma convingere de a fi fost superiori prin naştere, prin sîngele cele curgea în vine. Experienţa m-a f ăcut să înţeleg cît de grav, de universal şi de f ără leac este morbul superiorităţii – de arboregenealogic, de rasă, de clasă, de avere, de putere. Un virus contractat demult şi transmis sub diverse forme, care face ravagii şiazi. Spectaculoase sînt şi revoluţiile : oropsiţii reuşesc atunci să-i doboare pe cei de sus şi se grăbesc să se caţere în locul lor,

cărînd virusul după ei, moştenind toate racilele, ba mai aducîndu-le şi « îmbunătăţiri ».

Ce îi reproşam mamei în fond ? Esenţialul, probabil : că nu avea vîrsta mea, că nu resimţea ca mine şocul celor două lumi.Dar ce ştiam eu atunci despre ce resimţea ea, care, cu dinţii strînşi, mergea înainte, singură, trăgînd barca pe uscat ? Generaţiamamei şi cea a părinţilor ei s-au trezit brusc în infern – oameni umiliţi, spoliaţi de toate bunurile, de orice drept, alungaţi dincase numai cu un geamantan sau două, huliţi, ajunşi în cîteva ceasuri f ără adăpost, găzduiţi de rude, de prieteni, pînă cînd erauşi aceştia aruncaţi în stradă. Inventarul f ăcut la luarea în primire a unei proprietăţi este un document impresionant : veselă,tablouri, cărţi – toate adunate de generaţii –, arhive de familie, oi, vite, ce să mai vorbim de lucrurile neconsemnate, care aufost pur şi simplu furate. Li se spunea şi li se repeta acestor oameni că sînt ruşinea naţiunii. Iar eu, mlădiţă a acestei ruşini,eram sfî şiată între nedumerire şi furia de a nu şti care era adevărul. Pe de o parte, mi se spunea că totul fusese roz şi idilic înainte, pe de alta, nu auzeam decît orori despre ai mei. În satul Rogoaza, bunica mea, Annie Diamandy, clădise un cămincultural, o casă parohială, se pregătea acolo ridicarea unei şcoli – astea le trăisem doar. Şi atunci ? Din ambele părţi mi se

părea că sînt minţită – în cel mai bun caz, prin omisiune –, fiecare parte fiind cînd de bună, cînd de rea credinţă. Mă pierdeam într-un labirint de întrebări f ără răspuns.

Celor din generaţia mamei li s-au aplecat grumazurile pînă la genunchi, iar ei au trebuit să supravieţuiască astfel. Majoritateacelor din generaţia mea care au devenit părinţi şi-au plecat singuri grumazul atît cît au considerat ei că e necesar ca să nu aibă

stins o mare scriitoare: Oana Orlea - In memoriam - Observatorcul... http://www.observatorcultural.ro/index.html/S-a-stins-o-mare-scriitoar...

2 24.07.2014 2:08

Page 2: In Memoriam Oana Orlea

7/18/2019 In Memoriam Oana Orlea

http://slidepdf.com/reader/full/in-memoriam-oana-orlea 2/2

soarta părinţilor lor. Aici este toată deosebirea. E vorba, în fond, de condiţiile obiective de impunere a puterii prin înspăimîntare. Primii au fost guvernaţi doar cu bîta sau cu patul puştii, f ără a putea alege ceva ; ceilalţi au fost mînaţi cu bîta şicu morcovul, situaţie în care alegerea părea să devină posibilă.“

 Informa ţ ii oferite de Editura Compania.

COMENTEAZA ARTICOLULCOMENTEAZA ARTICOLUL

Comenteaza si tuComenteaza si tu

Nume:

Subiect:

Comentariu:

Completati codul din imaginea de mai sus (*):

  COMENTEAZA ARTICOLULCOMENTEAZA ARTICOLUL

stins o mare scriitoare: Oana Orlea - In memoriam - Observatorcul... http://www.observatorcultural.ro/index.html/S-a-stins-o-mare-scriitoar...

2 24.07.2014 2:08