Impozitul pe profit

1.Calculul impozitului pe profit

Impozitul pe profit se calculeaza si se inregistreaza in contabilitate lunar, in vederea asigurarii comparabilitatii rezultatelor lunare. In calculul impozitului pe profit se pleaca de la profitul contabil ajustat in continuare cu deducerile fiscale si cheltuielile nedeductibile. Aceste ajustari vor trebui sa fie luate in calcul lunar.

Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparţin. În cazul în care se constată că după depunerea declaraţiei anuale un element de venit sau de cheltuială a fost omis ori a fost înregistrat eronat, trebuie depusă declaraţia rectificativă pentru anul fiscal respectiv.

2. Aspecte privind deductibilitatea anumitor cheltuieli:

2.1. Cheltuielile cu taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiileSunt deductibile in fiecare din urmatoarele situatii:

- sunt obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare,- sunt datorate către camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi

organizaţiile patronale.- cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau

asociaţiile profesionale care au legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi care nu depăşesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual,

Nu sunt deductibile in alte situatii.

2.2. Cheltuielile de protocolBaza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezintă diferenţa dintre totalul

veniturilor şi cheltuielilor înregistrate conform reglementărilor contabile, la care se efectuează ajustările fiscale. Astfel, din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, iar din totalul veniturilor se scad veniturile neimpozabile.

2.3. Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate

Sunt nedeductibile in cazul in care nu sunt imputate persoaneleor vinovate si pentru ele nu au fost incheiate contracte de asigurare.

În situaţia constatării unor plusuri în gestiune, bunurile respective se vor evalua la valoarea justă. În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire.

#La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se va avea în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

#- să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;

#- diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune.

#Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorate vinovăţiei persoanelor care răspund de gestionarea acestor bunuri.

Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte valori materiale care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către administratori, respectiv de către ordonatorii de credite, şi servesc pentru uz intern în cadrul unităţilor respective.

#Compensarea se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate.#În cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri,

sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a diferenţei în plus.#Această eliminare se face începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.

#În cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.

Etapele in compensarea diferentelor la inventariere si in aprecierea deductibilitatii minusurilor constatate la inventarierea stocurilor (conform “NORMELOR din 22 noiembrie 2004 privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv”) sunt exemplificate in Anexa 2.

Firma trebuie sa impute persoanelor responsabile sumele reprezentand minusuri dupa compensare (atat valorice, ca urmare a unor preturi pentru minusuri mai mari decat preturile pentru plusuri, cat si cele cantitative, ca urmare a unor cantitati mai mari pentru minusuri decat cantitatile pentru plusuri), plus TVA aferent (va emite factura pe numele persoanelor responsabile).

In cazul in care aceste sume nu sunt imputate, ele reprezinta cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit. Tot in aceasta situatie firma trebuie sa colecteze TVA (se inregistreaza nota 635 = 4427; in acest caz valoarea 635 este de asemenea nedeductibila).

2.4. Cheltuielile reprezentand perisabilităţiSunt deductibile în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei

centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice (prin HG nr 831 din 27 mai 2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare). Deci perisabilitatile se aplica doar activitatii de comercializare, nu si activitatii de productie.

Actul normativ cuprinde o serie de articole pentru care se admit perisabilitati si trei categorii de limite maxime de perisabilitate :

- pentru transport- pentru depozitare- pentru vanzare.

Perisabilităţile pot fi acordate numai după o verificare faptică a cantităţilor de produse existente în gestiune, stabilite după cântărire, numărare, măsurare şi prin alte asemenea procedee şi după efectuarea compensărilor conform prevederilor legale în vigoare. Limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare şi desfacere se stabilesc la nivelul întregii activităţi a persoanei juridice plătitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de mărfuri la preţul de înregistrare al mărfurilor intrate (pentru firmele care realizeaza comert cu ridicata – cazul firmelor din Grup) sau la preţul de livrare pentru mărfurile vândute în perioada cuprinsă între două inventare (pentru firmele care

realizeaza comert cu amanuntul – nu este cazul firmelor din Grup). Aceleaşi limite maxime de perisabilitate se acordă şi pentru mărfurile din stoc.

Limitele maxime de perisabilitate în timpul transportului se aplică o singură dată pentru cantităţile de marfă efectiv intrate sau, după caz, livrate, în funcţie de condiţia de livrare stabilită între furnizor şi beneficiar – si anume asupra caruia dintre ei cade riscul deteriorarii bunurilor in timpul transportului.

Pentru bunurile la care sunt acceptate perisabilitati, în cazul compensării lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scăzămintele se calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsă sunt mai mari decât cantităţile constatate în plus.

#În această situaţie, cotele de perisabilitati se aplică în primul rând la bunurile la care s-au constatat lipsurile. #Dacă în urma aplicării perisabilitatilor respective mai rămân diferenţe cantitative în minus, cotele de perisabilitati se pot aplica şi asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferenţe.

#Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi aplicării tuturor cotelor de perisabilitati, reprezentând prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la persoanele vinovate, în conformitate cu dispoziţiile legale.

#Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita acestora.#De asemenea, normele de perisabilitati nu se aplică automat, aceste norme fiind considerate limite maxime.

Pierderile sau scăderile cantitative care depăşesc normele de perisabilitate stabilite nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal.

2.5. Cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune

Sunt nedeductibile la cazul impozitului pe profit. Bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale sunt considerate

documente justificative doar in urmatoarele cazuri (conform OMFP 293/2006 si OMFP 1714/2005):

- bonul fiscal emis pentru carburanti auto, daca este stampilat si are inscrisa denumirea cumparatorului si numarul de inmatriculare al autovehicului

- bonul fiscal utilizat in activitatea de taximetrie- bonul fiscal, insotit de documentul care atesta plata prin cardurile bancare

ale societatilor comerciale- bonul fiscal a carei valoare totala este de pana la suma de 100 ron inclusiv,

daca este stampilat si are inscrise denumirea cumparatorului si codul unic de inregistrare al acestuia.

In celelalte cazuri, cheltuielile pot fi deductibile numai pe baza de factura.

2.6 Cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii

Sunt deductibile doar daca sunt indeplinte cumulativ urmatoarele conditii :- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract

care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuţie, precizarea serviciilor prestate, precum şi tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfăşurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare;

- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.

Conform Normelor metodologice la Codul Fiscal, sunt deductibile, fara a fi indeplinite conditiile de mai sus, serviciile cu caracter ocazional prestate de persoane fizice autorizate şi de persoane juridice, cum sunt: cele de întreţinere şi reparare a activelor, serviciile poştale, serviciile de comunicaţii şi de multiplicare, parcare, transport şi altele asemenea.

2.6 Cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii

Sunt nededeductibile la calculul impozitului pe profit.Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor

Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă totalul acestor cheltuieli îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

- este în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;- nu depăşeşte mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

3. Provizioane si rezerve:

3.1. Rezerva legalaEste deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de

determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat.

Rezerva se calculează cumulat de la începutul anului şi este deductibilă la calculul profitului impozabil trimestrial. Rezervele astfel constituite se completează sau se diminuează în funcţie de nivelul profitului contabil din perioada de calcul.

Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere, de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii. In cazul în care această rezervă este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, rezerva reconstituită ulterior acestei utilizări în aceeaşi limită nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil.

3.2. Cheltuielile cu provizioanele pentru garantii de buna executie acordate clientilorProvizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor se constituie

trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate în cursul trimestrului respectiv pentru care se acordă garanţie în perioadele următoare, la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori serviciilor prestate.

Inregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garanţiile de bună execuţie se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanţie înscrise în contract.

3.2. Cheltuielile cu provizioanele pentru clienti incertiSocietatile au obligatia sa constituie provizioane pentru clienti incerti astfel.

- 70% pentru creantele neincasate intr-o perioada intre 120 de zile (inclusiv) si 270 de zile (exclusiv) de zile de la data scadentei

- 30% pentru creantele neincasate intr-o perioada mai mare de 270 de zile (inclusiv) de zile de la data scadentei.

Aceasta analiza a creantelor trebuie sa se realizeze cel putin la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar. Companiile din Grup pot realiza analiza creantelor si trimestrial.

Conform Codului Fiscal cheltuielile cu astfel de provizioane sunt deductibile în limita unui procent de 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei;3. nu sunt garantate de altă persoană;4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.Atentie ! Provizioanele pentru clienti incerti se constituie la termenele si in valorile

stabilite de Politicile Contabile ale Grupului, indiferent de incadarea sau nu in conditiile de deductibilitate.

Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectuează prin trecerea acestora pe venituri în cazul încasării creanţei, proporţional cu valoarea încasată sau înregistrarea acesteia pe cheltuieli.

Firmele trebuie sa tina o evidenta clara a componentei pe clienti si facturi a soldurilor conturilor de provizioane (denumite ajustari, conform noilor reglementari contabile - conturile 491). Este recomandabil ca atat contul 491 cat si contul 6814 (si 7814) sa fie compuse din doua analitice, corespunzator deductibilitatii cheltuielilor.

Veniturile generate de reluarea provizioanelor care au fost constituite prin cheltuieli nedeductibile sunt venituri neimpozabile.

Anexa 2 cuprinde o exemplificare a functionarii si interpretarii fiscale a provizioanelor pentru clienti incerti.

3.3. Cheltuielile cu provizioanele constituite în limita unei procent de 100% din valoarea creanţelor asupra clienţilor

Sunt deductibile in urmatoarele conditii :- sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;- creanţa este deţinută la o persoană juridică asupra căreia este declarată

procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această situaţie;

- nu sunt garantate de altă persoană;- sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;- au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

4. Cheltuieli cu dobânzile şi diferenţe de curs valutar

Aprecierea deductibilitatii acestor cheltuieli se face, pentru fiecare imprumut, dupa urmatorul algoritm :

1. Se analizeaza sursa imprumutului :- daca imprumutul provine de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii

similare şi cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit române sau străine, instituţiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum şi cele obţinute în baza obligaţiunilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, atunci cheltuielile cu dobanda si diferentele de curs valutar sunt integral deductibile

- daca imprumutul provine din alte surse, se continua cu punctul 2

2. Se analizeaza rata dobanzii imprumutului :- daca rata dobanzii este mai mare decat limita de deductibilitate stabilita de art

23 alin 5 din Codul Fiscal, atunci partea care depaseste aceasta rata este definitiv nedeductibila. Pentru partea care se incadreaza in limita de deductibilitate, se continua cu punctul 3

- daca rata dobanzii este mai mica decat limita de deductibilitate, se continua cu punctul 3

3. Se analizeaza termenul de acordare al imprumutului :- daca termenul de acordare este mai mic de un an si nu a fost prelungit cu

termene care insumate trec de un an, atunci cheltuielile cu dobanda, ajustata cf pct 2, si pierderea neta din diferentele de curs valutar sunt deductibile (cf pct 66 din NM la Codul Fiscal)

- daca termenul de acordare este mai mare de un an sau mai mic de un an dar a fost prelungit cu termene care insumate trec de un an, atunci se continua cu punctul 4

4. Se analizeaza gradul de indatorare :- daca gradul de indatorare este pozitiv si mai mic decat 3, atunci cheltuielile cu

dobanda, ajustata cf pct 2, si pierderea neta din diferentele de curs valutar sunt deductibile

- daca gradul de indatorare este negativ sau mai mare decat 3, atunci cheltuielile cu dobanda, ajustata cf pct 2, si pierderea neta din diferentele de curs valutar sunt nedeductibile, urmând să se reporteze în perioada următoare, devenind subiect al limitării prevăzute la art. 23 alin. (1) din Codul fiscal pentru perioada în care se reportează. Pierderea neta din diferentele de curs valutar reprezinta diferenta dintre cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului si veniturile din diferenţele de curs valutar, aferente imprumuturilor cu termen de acordare mai mare de un an.

5. Amortizarea fiscala   :

Codul Fiscal permite o serie de facilitati legate de modul de calcul al amortizarii fiscale, de care societatile trebuie sa tina seama, pentru a diminua sarcina fiscala :

- utilizarea unei metode avantajoase de amortizare fiscala. Metoda de amortizare fiscala poate fi diferita de cea contabila, si, in acest sens este recomandabila folosirea amortizarii liniare ca metoda contabila si folosirea unei metode de amortizare mai rapida ca metoda fiscala, astfel :

- in cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor, precum şi pentru computere şi echipamente periferice ale acestora, contribuabilul se recomanda folosirea metodelor degresivă sau accelerată- in cazul celorlalte mijloace fixe amortizabile (cu exceptia constructiilor, pentru care se poate folosi doar metoda liniara), se recomanda folosirea metodei degresive

- in cazul mijloacelor fixe amortizabile pentru care legea stabileste o limita minima si una maxima intre care trebuie sa se incadreze durata de amortizare adoptata de firma, se recomanda ca pentru determinarea amortizarii fiscale sa se utilizeze limita minima, iar durata de amortizare contabila sa fie cea mai apropiata de durata estimata de utilizare.

Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile şi care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora conform prevederilor legale, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie, până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata

lor normală de utilizare. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculează şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii.

Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă, aceasta semnificand in mod practic ca amortizarea inregistrata contabil este considerata nedeductibila, firma deducand valoarea amortizarii fiscale, rezultand din evidenta extracontabila.

Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintă valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea fiscală. Cu alte cuvinte, la calcul impozitului pe profit, in cazul iesirii de mijloace fixe, valoarea ramasa neamortizata contabil este considerata nedeductibila, firma deducand valoarea ramasa fiscal, ca diferenta intre valoarea de intrare si amortizarea fiscala.

Metodele de amortizare contabila si fiscala trebuie stabilita prin hotarare AGA.Incepand cu 1 ian 2007, este deductibila si partea ramasa neamortizata contabil din

diferentele de evaluare inregistrate dupa 31.12.2003.