implicaŢiile polimorfismelor genei cnr1 În modularea …¢iile polimorfismelor... ·...

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA

IMPLICAŢIILE POLIMORFISMELOR GENEI CNR1 ÎN MODULAREA EFECTELOR

METABOLICE ALE SISTEMULUI ENDOCANABINOID

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Conducător ştiinţific Doctorand Prof. Univ. Dr. MIHAI CRUCE ILIE-ROBERT DINU

CRAIOVA 2011

1

INTRODUCERE

Sistemul endocanabinoid (SEC) este un sistem foarte larg răspândit în întreg organismul uman, atât la nivel central cât şi la nivel periferic, care deţine numeroase funcţii ce au început să fie cunoscute. Există dovezi că acest sistem are roluri „autoprotectoare”, de recuperare după stres ce rămâne inactiv în condiţii fiziologice de repaus. Implicarea sa în controlul metabolic, ca parte a fenotipului de economisire, pare să fie cheia descifrării mecanismelor obezităţii dar şi a diabetului zaharat tip 2, dislipidemiei etc.

Lucrarea de faţă se concentrează asupra unei problematici încadrate în domeniile biologiei moleculare şi celulare şi a genomicii, oferind noi perspective în cunoaşterea rolului sistemului endocanabinoid în fiziopatogenia obezităţii, insulinorezistenţei, insulinosecreţiei cu accent asupra implicării polimorfismelor genei CNR1 ce codifică principalul receptor al acestui sistem, receptor responsabil de majoritatea efectelor acestui sistem.

Obiectivele acestei lucrări sunt următoarele: evaluarea asocierii polimorfismelor genei CNR1 cu: obezitatea, obezitatea

abdominală, diabetul zaharat tip 2 sau alte tulburări ale metabolismului glucidic, dislipidemia, nivelurile adipokinelor (adiponectină, leptină), sindromul metabolic

identificarea polimorfismelor CNR1 asociate fenotipului metabolic pentru a oferi noi ţinte in intervenţia farmacologică asupra obezităţii, insulinorezistenţei, diabetului zaharat tip 2 şi dislipidemiei

identificarea polimorfismelor CNR1 implicate în modularea rolului SEC în fiziopatogenia insulino-secreţiei în vederea intervenţiei terapeutice pentru combaterea hiperinsulinismului şi a prezervării funcţiei insulinosecretorii beta pancreatice.

Ne-am propus să realizăm un studiu cross-secţional ce include subiecţi neînrudiţi din sud-vestul României la care să determinăm parametrii biologici şi polimorfismele genei CNR1 şi să analizăm asocierea polimofismelor cu diverşi parametrii.

Cuvinte cheie: sistem endocanabinoid, CNR1, CB1, polimorfism, diabet zaharat tip 2,

obezitate, adiponectină, leptină, sindrom metabolic

STADIUL CUNOAȘTERII

Capitolul 1 – „Sistemul endocanabinoid” prezintă iniţial un scurt istoric al descoperirii, apoi structura acestui sistem, format din receptorii canabinoizi, liganzii endogeni lipidici (endocanabinoizii), enzimele ce mediază biosinteza şi degradarea liganzilor endogeni.

Receptorul CB1 este cel mai important receptor al sistemului endocanabinoid localizat la nivel central şi periferic. Gena CNR1 este gena care codifică acest receptor localizată la nivelul 6q14-15. În continuare, este descris receptorul CB2 şi celelalte ţinte pentru canabinoizi dar şi endocanabinoizii (anandamida şi 2-arahidonoilglicerolul fiind cei mai importanţi) şi agoniştii de receptori canabinoizi şi sunt descrise principalele mecanisme ale biosintezei şi degradării endocanabinoizilor.

Biosinteza acestor compuşi şi modul lor de acţiune este unul particular. Deşi predominant la nivel central şi acţionând ca neurotransmiţători, endocanabinoizii nu sunt stocaţi în vezicule secretorii ci secretaţi şi eliberaţi „la cerere” după activarea enzimelor biosintetice Ca2+-dependente secundar influxului de Ca2+. Mai mult, aceşti produşi sunt sintetizaţi la nivelul neuronilor postsinaptici şi îşi exercită acţiunea la nivelul celor presinaptici.

2

Principala enzimă responsabilă de degradarea endocanabinoizilor este hidrolaza amidei acidului gras (fatty acid amide hydrolase – FAAH) dar 2-AG poate fi degradat şi de alte monoacilglicerol lipaze (MAGL).

Capitolul 2 – „Sistemul endocanabinoid ca modulator al unor procese fiziologice”

descrie implicarea acestui sistem în anumite procese cheie ale fiziologiei umane, atât la nivel central cât şi periferic.

Principala funcţie a SEC realizată prin intermediul receptorilor CB1 este de orientare a balanţei energetice pe panta ascendentă, ceea ce la oameni se exprimă prin producţia şi acumularea de lipide. Pentru realizarea acestei funcţii SEC acţionează în principal asupra a trei organe: creierul care controlează aportul alimentar şi, în consecinţă, disponibilitatea alimentelor la nivelul organismului, ficatul ce reprezintă singurul organ care produce lipidele şi ţesutul adipos ce are funcţia de a depozita lipidele.

SEC se găseşte şi la nivelul tractului digestiv iar rolul său este de a facilita depozitul energetic prin mai multe mecanisme. Ficatul reprezintă o ţintă importantă a endocanabinoizilor prin intermediul receptorilor CB1. Principalul efect pe care SEC îl exercită asupra ficatului este de a creşte sinteza acizilor graşi (lipogeneza).

La nivelul ţesutului adipos uman dar şi murin au fost identificaţi atât receptori CB1 cât şi endocanabinoizii şi enzimele implicate în degradarea acestora. În mod interesant, receptorii CB1 şi enzima FAAH sunt mai bine exprimate în adipocitele diferenţiate decât în precursorii celulelor grase. Efectele exercitate de SEC la nivelul ţesutului adipos mediate de receptorii CB1 se concentrează pe acumularea energetică, lucru realizat prin două mecanisme complementare: (1) creşterea preluării acizilor graşi de către adipocite şi (2) stimularea lipogenezei.

Capitolul 3 intitulat „Receptorii canabinoizi și implicarea lor în patologie” prezintă

principalele procese patologice în care SEC este implicat. Numeroase studii arată implicarea SEC în neuroprotecţie. Se pare că nivelurile

endocanabinoizilor, în special 2-AG, cresc după o afectare cerebrală acută in vivo. Cortexul prefrontal este considerat locul unde se integrează funcţiile cognitive şi emoţionale şi poate fi principala zonă afectată în schizofrenie şi locul de acţiune al medicamentelor antischizofrenie. Studii efectuate pe diverse modele animale au arătat că activarea receptorilor CB1 de la nivelul cortexului prefrontal, fie prin stres, fie prin administrarea de canabinoizi poate declanşa simptome de schizofrenie.

Diverse trialuri bazate pe administrarea sub diverse forme a agoniştilor canabinoizi au arătat ameliorări semnificative ale durerii dar şi îmbunătăţiri obiective cuantificabile ale spasticităţii, rigidităţii şi tremorului la subiecţii cu scleroză multiplă.

Creşterea numărului de receptori CB1 şi a expresiei ARNm a fost observată în striatul subiecţilor cu boală Parkinson dar şi în diverse modele animale. Studii recente au arătat că nivelurile endocanabinoizilor sunt crescute în ganglionii bazali la modelele animale folosite iar tratamentul cu L-DOPA a dus la o reversibilitate completă a anomaliilor SEC.

Proprietăţile antiproliferative ale THC-ului sunt cunoscute de mai mulţi ani. Pe lângă celulele canceroase, şi celulele leucemice s-au dovedit sensibile la acţiunea THC. Există dovezi in vitro că anandamida inhibă dezvoltarea celulelor umane din cancerul de sân şi de prostată într-o manieră dependentă de concentraţie şi timp.

Capitolul 4 – „Analize mutaţionale ale receptorului canabinoid CB1” prezintă

variantele mutaţionale observate până acum la nivelul receptorului CB1. Polimorfismele genei CNR1 ar putea explica diferenţele de sensibilitate observate la THC. Au fost identificate numeroase polimorfisme ale receptorului uman. Primul polimorfism a fost

3

obţinut prin tehnica RFLP (restriction fragment length polymorphism) şi cuprindea intronul ce precedă exonul ce codifică receptorul. Ulterior sunt descrise diverse studii ce au analizat asocierea polimorfismelor CNR1 cu diverse tulburări neuro-psihiatrice dar şi afecţiuni metabolice. Diverşi autori au căutat asocierea polimorfismelor acestei gene cu obezitatea generală, obezitatea abdominală, diabetul zaharat, dislipidemia.

CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul 5 – „Material şi metodă” realizează o descriere amănunţită a lotului inclus în studiu pe baza criteriilor de includere şi excludere.

Criteriile de includere au fost: vârsta >30 ani, subiecţi caucazieni, neînrudiţi, consimţământ semnat de subiecţi după citirea şi explicarea lui de către medic.

Criteriile de excludere au fost: diagnostic de DZ tip 1, afecţiuni sau medicamente care interferă cu insulinosecretia, IR şi nivelul lipidelor, sarcina, lactaţia.

Pentru diagnosticul DZ tip 2 sau al altor tulburări ale metabolismului glucidic (alterarea glicemiei a jeun, scăderea toleranţei la glucoză) s-a efectuat testul de toleranţă la glucoză orală cu 75g glucoză pulvis.

Parametrii socio-demografici evaluați au fost vârsta și sexul. Parametrii antropometrici evaluaţi au greutate actuală, înălţime, circumferinţă abdominală, indicele masei corporale (IMC).

S-au prelevat probe de sânge prin puncţie venoasă după un post alimentar de 12 ore. S-au determinat nivelurile din ser: glucozei, colesterolului total, HDL-colesterolului, trigliceridelor, insulinei, adiponectinei, leptinei prin metoda ELISA (DRG International, Inc. USA).

Pentru analiza genetică a fost recoltat sânge venos periferic în vacutainer de 6ml cu EDTA, în vederea extracţiei ADN.

Etapele analizei genetice au fost: extracţia ADN-ului, măsurarea concentraţiei şi a purităţii acestuia, reacţia Taq, prelucrarea statistică. ADN-ul genomic a fost extras folosind Promega Wizard Isolation Kit.

Pentru determinarea insulinei, adiponectinei şi leptinei, au fost folosite kiturile DRG ELISA (DRG Instruments GmBH, Germany).

Echilibrul Hardy-Weinberg este utilizat pentru a estima dacă în populaţia analizată acţionează forţe care pot modifica frecvenţa genotipurilor analizate. Testul Hardy-Weinberg a fost aplicat pentru markerii bialelici, pentru toate polimorfismele analizate. În acest sens, se foloseşte testul Pearson’s chi-square, calculându-se şi coeficientul de înrudire pentru populaţia din loturile respective. Testul Cochran-Armitage este folosit tipic pentru analiza datelor când sunt ordonate pe categorii.

Calcularea OR, CI, testarea echilibrului Hardy-Weinberg, testul 2 au fost efectuate folosind programul DeFinetti. Analiza descriptivă şi compararea diverşilor parametrii între grupuri au fost realizate cu ajutorul programelor SPSS 17.0 şi Excel 2007.

Capitolul 6 – „Rezultate” Distribuţia subiecţilor pe grupe de vârstă în funcţie de sex arată predominanţa subiecţilor

cu vârste cuprinse între 50 şi 70 ani (Figura 1).

4

Figura 1. Distribuţia subiecţilor pe grupe de vârstă în funcţie de sex. Distribuţia subiecţilor în funcţie de sex este redată în figura 2 şi se observă

predominanţa subiecţilor de sex feminin.

47.20%

52.80%

Bărbaţi

Femei

Figura 2. Distribuţia subiecţilor în funcţie de sex.

6.1.2 Distribuţia markerilor de insulinorezistenţă (IR)

Prezenţa obezităţii (IMC≥30kg/m2) este considerată marker al IR. Aceasta fost prezentă

la 35,7% din subiecţii incluşi în studiu (Figura 3).

26.30%

38%35.70%

Normopondere Suprapondere Obezitate

Figura 3. Distribuţia subiecţilor în funcţie de IMC

5

Obezitatea abdominală, definită conform criteriilor IDF a fost prezentă la aproximativ 80% dintre subiecţi. Definind obezitatea conform criteriilor AHA/NHLBI, evident proporţia acestui marker al IR a fost mai mică (57,39%) (Figura 4).

79.85%

20.15%

57.39%

42.61%

Cu obezitateabdominală

Fără obezitateabdominală

Cu obezitateabdominală

Fără obezitateabdominală

IDF AHA/NHLBI

Figura 4. Distribuţia obezităţii abdominale în funcţie de criteriul pentru definirea

acesteia. HOMA-IR se calculează în funcţie de nivelele plasmatice a jeun ale insulinemiei şi

glicemiei şi este considerat marker de evaluare a IR. Valori crescute ale HOMA-IR, sugestive pentru prezenţa IR, au fost înregistrate la un procent mare (84,83%) de subiecţi (Figura 5).

15.17%

84.83%

<1,4 >1,4

HOMA-IR

C

Figura 5. Distribuţia subiecţilor în funcţie de HOMA-IR. Polimorfismul rs806381 reprezintă o mutaţie a unui singur nucleotid, în care guanina

(G) este înlocuită cu adenina (A). Iniţial, a fost testată existenţa echilibrului Hardy-Weinberg iar p=0,903 arată că nu există abatere de la acest echilibru.

Frecvenţele genotipurilor au fost 13,23% pentru genotipul GG, 46,63% pentru gentotipul AG şi 40,14% pentru genotipul AA. Frecvenţa alelică este 0,366 +/- 0,0153 pentru alela ancestrală G şi 0,634 +/- 0,0153 pentru alela A.

Testul ANOVA relevă existenţa unei diferenţe semnificative doar la glicemia la 1h în timpul testului de toleranţă la glucoză (Figura 6). Analiza post-hoc arătând că există diferenţă semnificativă între grupurile cu genotip GG şi AA (p=0,01).

6

Figura 6. Mediile glicemiei la 1h în timpul TTGO la subiecţii studiaţi, grupaţi în

funcţie de genotipul rs806381

Am evaluat asocierea acestui polimorfism cu obezitatea. Din populaţia studiată au fost extrase două loturi: unul cu 179 subiecţi cu obezitate (IMC > 30 kg/m2) şi un lot control cu 129 subiecţi cu IMC< 25 kg/m2.

La analiza echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere semnificativă de la condiţia de echilibru, atât pentru lotul control (p=0,894), cât şi pentru lotul cu obezitate (0,793). Distribuţia genotipurilor nu a fost diferită semnificativ între cele două loturi.

Tabelul 1. Rezultatele testului de asociere a polimorfismului rs806381 cu obezitatea

Diferenţa de

frecvenţă alelică Heterozigoţie Homozigoţie

Pozitivitate alelică

Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 1.004 1.029 1.021 1.025 1.007

95%C.I. 0.715-1.410 0.477-2.219 0.473-2.205 0.494-2.129

Chi2 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01

p 0.980 0.941 0.957 0.946 0.980

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.996 1.008 0.979 1.002 0.993

95%C.I. 0.709-1.399 0.624-1.627 0.453-2.114 0.635-1.581

Chi2 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01

p 0.980 0.975 0.957 0.992 0.980

7

Aşa cum arată diferenţa dintre frecvenţele alelice, acest polimorfism nu se asociază cu obezitatea la grupul de subiecţi români analizaţi.

La testul pozitivităţii alelice, considerând alela G ca referinţă (OR=1), prezenţa alelei A nu conferă risc pentru obezitate (OR=1,004, 95%CI=0,715-1,410), rezultatul fiind nesemnificativ statistic (p=0,980). Dacă am considera alela A ca referinţă, rezultatul se păstrează nesemnificativ statistic (OR=0,996, 95%CI=0,709-1,399) iar p=0,980.

La testul de heterozigoţie, considerând alela G ca alelă de referinţă, prezenţa genotipului GA nu conferă risc pentru obezitate (OR=1,029, 95%CI=0,477-2,219; p=0,941). În cazul testului genotipurilor homozigote, rezultate nu sunt semnificative statistic indiferent de alela considerată de referinţă (Tabelul 1).

Datorită numărului mic de subiecţi incluşi în studiu, s-a efectuat corecţia prin testul Cochran-Armitage, pentru creşterea sensibilităţii testului χ2. În urma acestui test, valorile ORcorectatG şi ORcorectatA nu au arătat asocierea vreunei alele a polimorfismului rs806381 cu obezitatea la populaţia studiată.

Am evaluat asocierea acestui polimorfism cu obezitatea abdominală. La analiza

echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere de la condiţia de echilibru, atât pentru lotul control (p=0,650), cât şi pentru lotul cu obezitate abdominală (0,925).

Distribuţia genotipurilor nu a fost diferită semnificativ între cele două loturi. Genotipurile homozigote GG şi AA au fost mai frecvente la subiecţii cu obezitate abdominală iar genotipul heterozigot GA a fost mai frecvent la subiecţii control.


abdominală

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 1.052 0.918 1.046 0.974 1.040

95%C.I. 0.763-1.451 0.463-1.822 0.518-2.113 0.508-1.869

Chi2 0.10 0.06 0.02 0.01 0.10

p 0.756 0.807 0.900 0.937 0.755

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.950 0.878 0.956 0.894 0.961

95%C.I. 0.689-1.311 0.546-1.411 0.473-1.931 0.569-1.405

Chi2 0.10 0.29 0.02 0.24 0.10

p 0.756 0.590 0.900 0.627 0.755

Aşa cum arată diferenţa dintre frecvenţele alelice, acest polimorfism nu se asociază cu

obezitatea abdominală la grupul analizat. La testul pozitivităţii alelice, considerând alela G ca referinţă (OR=1), prezenţa alelei A

nu conferă risc pentru obezitate abdominală (OR=0,974, 95%CI=0,508-1,869), rezultatul

8

fiind nesemnificativ statistic (p=0,937). Dacă am considera alela A ca referinţă, rezultatul se păstrează nesemnificativ statistic (OR=0,894, 95%CI=0,569-1,405) iar p=0,627 (Tabelul 2).

S-a studiat asocierea polimorfismului rs806381 cu tulburările metabolismului glucidic,

incluzând aici subiecţii diagnosticaţi cu DZ tip 2 dar şi cei cu alterarea glicemiei a jeun (valoarea glicemiei a jeun > 100 mg/dl) şi cei cu scăderea toleranţei la glucoză. Subiecţii luaţi în studiu au fost împărţiţi în două loturi: unul cu 400 subiecţi cu alterarea metabolismului glucidic şi un lot control cu 91 subiecţi cu valori normale ale glicemiei.

La analiza echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere de la condiţia de echilibru, atât pentru lotul control (p=0,988), cât şi pentru lotul cu tulburarea metabolismului glucidic (0,887). Distribuţia genotipurilor nu a fost diferită semnificativ între cele două loturi.

Tabelul 3. Rezultatele testului de asociere a polimorfismului rs806381 cu tulburarea

metabolismului glucidic

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 0.985 1.008 0.979 0.995 0.987

95%C.I. 0.704-1.376 0.495-2.051 0.476-2.014 0.508-1.948

Chi2 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01

p 0.927 0.982 0.954 0.987 0.927

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 1.016 1.030 1.021 1.028 1.014

95%C.I. 0.727-1.419 0.631-1.680 0.496-2.101 0.646-1.634

Chi2 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01

p 0.927 0.907 0.954 0.907 0.927

Aşa cum arată diferenţa dintre frecvenţele alelice, acest polimorfism nu se asociază cu tulburările metabolismului glucidic la grupul analizat (Tabelul 3).

S-a studiat asocierea polimorfismului rs806381 cu tulburările metabolismului lipidic.

La analiza echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere de la condiţia de echilibru, atât pentru lotul control (p=0,739), cât şi pentru lotul cu dislipidemie (0,747). Distribuţia genotipurilor nu a fost diferită semnificativ între cele două loturi.


metabolismului lipidic

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

9

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 1.170 1.336 1.438 1.382 1.183

95%C.I. 0.841-1.628 0.686-2.603 0.725-2.854 0.737-2.589

Chi2 0.87 0.73 1.09 1.02 0.87

p 0.351 0.393 0.296 0.311 0.350

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.855 0.929 0.695 0.867 0.846

95%C.I. 0.614-1.189 0.564-1.529 0.350-1.380 0.542-1.387

Chi2 0.87 0.08 1.09 0.35 0.87

p 0.351 0.771 0.296 0.551 0.350

Aşa cum arată diferenţa dintre frecvenţele alelice, acest polimorfism nu se asociază cu dislipidemia la grupul analizat (Tabelul 4).

S-a studiat asocierea polimorfismului rs806381 cu nivelul redus al adiponectinei. La

analiza echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere de la condiţia de echilibru, atât pentru lotul control (p=0,726), cât şi pentru lotul cu hipoadiponectinemie (0,553). Distribuţia genotipurilor arată că genotipurile GG şi AG sunt mai frecvente la lotul control iar genotipul AA este mai frecvent la subiecţii cu nivel redus al adiponectinei (44,83% vs 39,24%).

Tabelul 5. Rezultatele testului de asociere a polimorfismului rs806381 cu hipoadiponectinemia

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 1.152 0.965 1.224 1.082 1.131

95%C.I. 0.883-1.504 0.545-1.710 0.689-2.176 0.631-1.857

Chi2 1.09 0.01 0.48 0.08 1.08

p 0.297 0.903 0.490 0.774 0.298

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.868 0.789 0.817 0.795 0.883

95%C.I. 0.665-1.133 0.536-1.159 0.460-1.452 0.552-1.144

Chi2 1.09 1.46 0.48 1.53 1.08

p 0.297 0.226 0.490 0.215 0.298

10


hipoadiponectinemia la grupul analizat (Tabelul 5). Am studiat de asemenea asocierea polimorfismului rs806381 cu nivelul crescut al

leptinei. La analiza echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere de la condiţia de echilibru, atât pentru lotul control (p=0,834), cât şi pentru lotul cu hiperleptinemie (0,708). Distribuţia genotipurilor a fost asemănătoare la cele două loturi.

Tabelul 6. Rezultatele testului de asociere a polimorfismului rs806381 cu

hiperleptinemia

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 0.972 0.878 0.904 0.890 0.963

95%C.I. 0.744-1.269 0.497-1.553 0.507-1.611 0.519-1.527

Chi2 0.04 0.20 0.12 0.18 0.04

p 0.833 0.654 0.731 0.672 0.834

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 1.029 0.971 1.106 1.000 1.039

95%C.I. 0.788-1.344 0.658-1.433 0.621-1.971 0.692-1.445

Chi2 0.04 0.02 0.12 0.01 0.04

p 0.833 0.883 0.731 0.998 0.834

Aşa cum arată diferenţa dintre frecvenţele alelice, acest polimorfism nu se asociază cu hiperleptinemia la grupul analizat (Tabel 6).

Am studiat şi asocierea polimorfismului rs806381 cu prezenţa sindromului metabolic.

La analiza echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere de la condiţia de echilibru, atât pentru lotul control (p=0,996), cât şi pentru lotul cu sindrom metabolic (0,870). Distribuţia genotipurilor a fost asemănătoare la cele două loturi, indicând predominanţa genotipului heterozigot.

Tabelul 7. Rezultatele testului de asociere a polimorfismului rs806381 cu prezenţa

sindromului metabolic

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 1.068 1.096 1.154 1.122 1.071

11

95%C.I. 0.821-1.389 0.629-1.909 0.655-2.031 0.664-1.898

Chi2 0.24 0.11 0.25 0.19 0.24

p 0.624 0.745 0.620 0.667 0.623

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.936 0.950 0.867 0.931 0.934

95%C.I. 0.720-1.218 0.646-1.398 0.492-1.526 0.646-1.342

Chi2 0.24 0.07 0.25 0.15 0.24

p 0.624 0.795 0.620 0.701 0.623


prezenţa sindromului metabolic la grupul analizat (Tabelul 7). Polimorfismul rs1049353 reprezintă o mutaţie a unui singur nucleotid, în care guanina

(G) este înlocuită cu adenina (A). Iniţial, a fost testată existenţa echilibrului Hardy-Weinberg iar p=0,091 arată că nu există abatere de la acest echilibru.

Frecvenţele genotipurilor au fost 9,98% pentru genotipul GG, 37.88% pentru gentotipul AG şi 52,14% pentru genotipul AA. Frecvenţa alelică este 0,289 +/- 0,0150 pentru alela ancestrală G şi 0,711 +/- 0,0150 pentru alela A.

Testul ANOVA relevă existenţa unei diferenţe semnificative la parametrii colesterol total, trigliceride şi HDL-colesterol, analiza post-hoc indicând o diferenţă semnificativă între subiecţii cu genotip GG şi AA la toţi parametrii indicaţi (Figurile 7, 8, 9).

rs1049353

100

120

140

160

180

200

GG AG AA

Colesterol total

Figura 7. Mediile colesterolului total la subiecţii studiaţi, grupaţi în funcţie de

genotipul rs1049353

p=0,044

12

rs1049353

100

120

140

160

GG AG AA

TG

Figura 8. Mediile trigliceridelor plasmatice la subiecţii studiaţi, grupaţi în funcţie de

genotipul rs1049353

rs1049353

20

40

60

GG AG AA

HDL

Figura 9. Mediile HDL-colesterolului la subiecţii studiaţi, grupaţi în funcţie de

genotipul rs1049353 Pentru a analiza asocierea polimorfismuluirs1049353 cu obezitatea, au fost extrase două

loturi: unul cu 178 subiecţi cu obezitate (IMC> 30 kg/m2) şi un lot control cu 126 subiecţi cu IMC < 25 kg/m2.

La analiza echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere semnificativă de la condiţia de echilibru, pentru lotul control (p=0,124), în timp ce pentru lotul cu obezitate echilibrul Hardy-Weinberg nu este respectat. Distribuţia genotipurilor arată că genotipul AA este mai frecvent la lotul control (61,11%) iar genotipul GG este mai frecvent la lotul cu obezitate (12,92%).


Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

p=0,017

p=0,040

13

OR 0.693 0.702 0.519 0.581 0.725

95%C.I. 0.479-1.001 0.302-1.632 0.233-1.158 0.266-1.268

Chi2 0.05032 0.68 2.62 1.89 3.30

p 0.050 0.410 0.105 0.168 0.069

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA]

[AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 1.444 1.352 1.925 1.469 1.381

95%C.I. 0.999-2.087 0.819-2.232 0.863-4.292 0.924-2.335

Chi2 3.83 1.39 2.62 2.66 3.30

p 0.050 0.237 0.105 0.10322 0.069


obezitatea la grupul de subiecţi români analizaţi (Tabelul 8) . Am evaluat asocierea acestui polimorfism cu obezitatea abdominală. Din populaţia

studiată au fost extrase două loturi: unul cu 356 subiecţi cu obezitate abdominală definită conform criteriilor IDF (CA> 102 cm la bărbaţi şi CA> 88 cm la femei) şi un lot control cu 135 subiecţi cu valori normale ale CA.

La analiza echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere de la condiţia de echilibru, pentru lotul control (p=0,477), dar pentru lotul cu obezitate abdominală echilibrul Hardy-Weinberg nu mai este respectat (p=0,011). Distribuţia arată că genotipurile homozigote GG şi AA au fost mai frecvente la subiecţii cu obezitate abdominală iar genotipul heterozigot GA a fost mai frecvent la subiecţii control.


abdominală

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 1.128 0.593 0.887 0.742 1.054

95%C.I. 0.831-1.532 0.284-1.240 0.428-1.838 0.368-1.499

Chi2 0.60 1.95 0.10 0.70 0.56

p 0.438 0.162 0.746 0.404 0.455

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.886 0.669 1.128 0.739 0.952

95%C.I. 0.653-1.203 0.440-1.016 0.544-2.337 0.497-1.099

14

Chi2 0.60 3.58 0.10 2.23 0.56

p 0.438 0.058 0.746 0.135 0.455


obezitatea abdominală la grupul analizat (Tabelul 9). Nu se constată asocierea acestui polimorfism nici cu obezitatea abdominală, definită pe baza criteriilor NCEP ATP III.

S-a studiat asocierea polimorfismului rs1049353 cu tulburările metabolismului glucidic. La analiza echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere de la

condiţia de echilibru, atât pentru lotul control (p=0,243), cât şi pentru lotul cu tulburarea metabolismului glucidic (0,364). Distribuţia genotipurilor arată că genotipurile GG şi AG sunt mai frecvente la subiecţii cu tulburări ale metabolismului glucidic iar genotipul AA este mai frecvent la lotul control (64,13%).

Tabelul 10. Rezultatele testului de asociere a polimorfismului rs1049353 cu tulburarea metabolismului glucidic

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 0.560 0.807 0.411 0.535 0.600

95%C.I. 0.382-0.821 0.314-2.071 0.167-1.011 0.221-1.294

Chi2 8.97 0.20 3.95 1.98 8.42

p 0.002 0.654 0.046 0.159 0.003

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 1.787 1.962 2.432 2.047 1.644

95%C.I. 1.218-2.621 1.189-3.238 0.989-5.980 1.281-3.273

Chi2 8.97 7.10 3.95 9.17 8.42

p 0.002 0.007 0.046 0.002 0.003

Aşa cum arată diferenţa dintre frecvenţele alelice, acest polimorfism se asociază cu

tulburările metabolismului glucidic la grupul analizat. La testul pozitivităţii alelice, considerând alela A ca referinţă, prezenţa alelei G pare să

confere risc pentru alterarea metabolismului glucidic, rezultatul având semnificaţie statistică (OR=2,047, 95%CI=1,281-3,273) iar p=0,002.

La testul de heterozigoţie, considerând alela A ca alelă de referinţă, prezenţa genotipului GA conferă risc pentru alterarea metabolismului glucidic (OR=1,962, 95%CI=1,189-3,238; p=0,007). În forma homozigotă, alela G conferă risc pentru alterarea metabolismului glucidic (OR=2,432) rezultatul fiind semnificativ statistic p=0,007 (Tabelul 10).

15

Datorită numărului mic de subiecţi incluşi în studiu, s-a efectuat corecţia prin testul Cochran-Armitage, pentru creşterea sensibilităţii testului χ2. În urma acestui test, valorile ORcorectatG=1,644 şi ORcorectatA=0,600 subliniază posibilitatea ca alela G „wild type” a polimorfismului rs1049353 să confere risc pentru tulburările metabolismului glucidic iar alela A să fie protectivă la populaţia studiată.


La analiza echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere de la condiţia de echilibru, atât pentru lotul control (p=0,264), cât şi pentru lotul cu dislipidemie (0,165). Distribuţia genotipurilor arată că genotipul GG a fost mai frecvent la subiecţii cu dislipidemie (10,5% vs 7,69%) iar genotipul AA a fost mai frecvent la lotul control (60,43% vs 50,25%).



Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 0.718 0.902 0.609 0.710 0.751

95%C.I. 0.494-1.043 0.369-2.203 0.259-1.431 0.308-1.637

Chi2 3.05 0.05 1.32 0.65 2.82

p 0.080 0.821 0.251 0.419 0.092

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 1.394 1.481 1.642 1.513 1.325

95%C.I. 0.959-2.025 0.902-2.432 0.699-3.856 0.951-2.405

Chi2 3.05 2.43 1.32 3.08 2.82

p 0.080 0.119 0.251 0.079 0.092


dislipidemia la grupul analizat (Tabelul 11). S-a studiat asocierea polimorfismului rs1049353 cu nivelul redus al adiponectinei. Nu

există nicio deviere de la echilibrul Hardy-Weinberg pentru lotul control (p=0,131), dar la lotul cu hipoadiponectinemie există abatere de la acest echilibru (0,002).


hipoadiponectinemia

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<- [GG]<->[AA] [GG]<-

16

>[GA] >[GA+AA]

OR 0.700 0.523 0.466 0.489 0.715

95%C.I. 0.532-0.922 0.293-0.933 0.266-0.816 0.287-0.834

Chi2 6.48 4.88 7.33 7.11 5.64

p 0.010 0.027 0.006 0.007 0.017

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 1.428 1.121 2.145 1.333 1.412

95%C.I. 1.085-1.880 0.753-1.669 1.226-3.753 0.926-1.919

Chi2 6.48 0.32 7.33 2.40 5.64

p 0.010 0.574 0.006 0.121 0.017

La testul pozitivităţii alelice, considerând alela G ca referinţă (OR=1), prezenţa alelei A

oferă protecţie pentru nivelurile reduse ale adiponectinei (OR=0,489, 95%CI=0,287-0,834), rezultatul fiind semnificativ statistic (p=0,007) (Tabelul 12).

La testul de heterozigoţie, considerând alela G ca alelă de referinţă, prezenţa genotipului GA este protectivă pentru hipoadiponectinemie (OR=0,523, 95%CI=0,293-0,933; p=0,027). În cazul testului genotipurilor homozigote, genotipul GG se dovedeşte a conferi risc pentru hipoadiponectinemie (OR=2,145, 95%CI=1,226-3,753) iar p=0,006, în timp ce alela A homozigotă pare a se asocia cu nivelurile normale ale adiponectinei.

Datorită numărului mic de subiecţi incluşi în studiu, s-a efectuat corecţia prin testul Cochran-Armitage, pentru creşterea sensibilităţii testului χ2. În urma acestui test, valorile ORcorectatG=1,412 şi ORcorectatA=0,715, p=0,017 subliniază legătura acestui polimorfism al genei CNR1 cu nivelul redus al adiponectinei.

Am studiat de asemenea asocierea polimorfismului rs1049353 cu nivelul crescut al

leptinei. Distribuţia genotipurilor a fost asemănătoare la cele două loturi. Tabelul 13. Rezultatele testului de asociere a polimorfismului rs1049353 cu

hiperleptinemia

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 0.980 0.753 0.835 0.799 0.956

95%C.I. 0.740-1.297 0.393-1.441 0.444-1.571 0.434-1.472

Chi2 0.02 0.74 0.31 0.52 0.02

p 0.886 0.390 0.575 0.471 0.891

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG] [GG+GA]<-

17

>[AA]

OR 1.021 0.901 1.198 0.955 1.048

95%C.I. 0.771-1.350 0.615-1.321 0.637-2.253 0.667-1.368

Chi2 0.02 0.28 0.31 0.06 0.02

p 0.886 0.594 0.575 0.802 0.891


hiperleptinemia la grupul analizat (Tabelul 13). Am studiat şi asocierea polimorfismului rs1049353 cu prezenţa sindromului metabolic.

La analiza echilibrului Hardy-Weinberg se observă că nu există nicio deviere de la condiţia de echilibru, atât pentru lotul control (p=0,996), cât şi pentru lotul cu sindrom metabolic (0,870). Distribuţia genotipurilor a arătat predominanţa genotipului homzigot AA la lotul control iar frecvenţa genotipului heterozigot AG mai mare la subiecţii cu SM (40,69% vs 33,83%).



Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 0.809 1.099 0.789 0.905 0.846

95%C.I. 0.609-1.074 0.575-2.100 0.422-1.474 0.494-1.657

Chi2 2.16 0.08 0.55 0.11 2.00

p 0.141 0.774 0.456 0.745 0.157

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 1.236 1.393 1.268 1.366 1.179

95%C.I. 0.931-1.642 0.946-2.052 0.678-2.369 0.951-1.961

Chi2 2.16 2.83 0.55 2.86 2.00

p 0.141 0.092 0.456 0.090 0.157


prezenţa sindromului metabolic la grupul analizat (Tabelul 14). Polimorfismul rs12720071 reprezintă o mutaţie a unui singur nucleotid, în care

adenina (A) este înlocuită cu guanina (G). Iniţial, a fost testată existenţa echilibrului Hardy-Weinberg iar p=0,386 arată că nu există abatere de la acest echilibru.

Frecvenţele genotipurilor au fost 81,06% pentru genotipul AA, 18,33% pentru gentotipul AG şi 0,61% pentru genotipul GG (Figura 10), în timp ce în populaţia europeană,

18

conform NCBI Variation Database (dbSNP), frecvenţa genotipică este: 79,3% pentru genotipul AA, 19% pentru gentotipul AG şi 1,7% pentru genotipul GG.

0.61%

18%

81.06%

0%

30%

60%

90%

AA AG GG

Figura 10. Frecvenţa genotipurilor polimorfismului rs12720071 în populaţia studiată Testul ANOVA relevă existenţa unei diferenţe semnificative la parametrii glicemie a

jeun şi glicemie la 1h în timpul TTGO, analiza post-hoc indicând o diferenţă semnificativă între subiecţii cu genotip GG şi AA aceşti parametrii indicaţi (Figurile 11 şi 12).

Glicemia a jeun

99.27

107.38

117.17

90.00

95.00

100.00

105.00

110.00

115.00

120.00

GG AG AA

Figura 11. Mediile glicemiei a jeun la subiecţii studiaţi, grupaţi în funcţie de genotipul

rs12720071

Glicemia la 1h TTGO

94.50

174.72183.87

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

200

GG AG AA

Figura 12. Mediile glicemiei la 1h la TTGO la subiecţii studiaţi, grupaţi în funcţie de

genotipul rs12720071

p=0,026

p=0,041

19

Pentru a analiza asocierea polimorfismului rs12720071 cu obezitatea, au fost extrase două loturi: unul cu 177 subiecţi cu obezitate (IMC> 30 kg/m2) şi un lot control cu 127 subiecţi cu IMC< 25 kg/m2. Distribuţia genotipurilor arată că genotipul AA este mai frecvent la lotul cu obezitate (80,80%vs 74,02%) iar genotipul AG este mai frecvent la lotul control (25,19% vs 18,64%).


Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 1.409 1.031 1.521 1.397 1.421

95%C.I. 0.852-2.328 0.062-17.200 0.094-24.620 0.087-22.543

Chi2 1.80 0.01 0.09 0.06 3.30

p 0.179 0.982 0.766 0.812 0.165

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA]

[AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.710 0.678 0.657 0.677 0.701

95%C.I. 0.430-1.173 0.391-1.177 0.041-10.638 0.393-1.168

Chi2 1.80 1.92 0.09 1.98 1.92

p 0.179 0.165 0.766 0.159 0.165


obezitatea la grupul de subiecţi români analizaţi (Tabelul 15). Observând că polimorfismul rs12720071 nu se asociază cu obezitatea cuantificată prin

valoarea IMC > 30 kg/m2, am evaluat asocierea acestui polimorfism cu obezitatea abdominală.

Distribuţia genotipurilor arată că genotipul „wild type” AA a fost mai frecvent la lotul cu obezitate abdominală (83,04% vs 72,92%) iar genotipul AG a fost mai frecvent la lotul fără obezitate abdominală (26,04% vs 16,45%).


abdominală

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 1.710 1.300 2.343 2.068 1.731

95%C.I. 1.062-2.752 0.113-14.980 0.210-26.197 0.186-23.050

20

Chi2 4.97 0.04 0.51 0.36 5.17

p 0.025 0.832 0.476 0.546 0.022

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.585 0.555 0.427 0.550 0.573

95%C.I. 0.363-0.941 0.327-0.941 0.038-4.773 0.327-0.926

Chi2 4.97 4.86 0.51 5.15 5.17

p 0.025 0.027 0.476 0.023 0.022


obezitatea abdominală la grupul analizat, iar alela A pare să confere risc pentru obezitate abdominală, în timp ce alela mutantă G pare să fie protectivă.

La testul pozitivităţii alelice, considerând alela A ca referinţă (OR=1), prezenţa alelei mutante G pare să ofere protecţie pentru obezitate abdominală (OR=0,550, 95%CI=0,327-0,926), rezultatul fiind semnificativ statistic (p=0,023). La testul de heterozigoţie, considerând alela A ca alelă de referinţă, prezenţa genotipului GA este protectivă pentru obezitate abdominală (OR=0,555, 95%CI=0,327-0,941; p=0,027) (Tabelul 16).

Datorită numărului mic de subiecţi incluşi în studiu, s-a efectuat corecţia prin testul Cochran-Armitage, pentru creşterea sensibilităţii testului χ2. În urma acestui test, valorile ORcorectatG=0,573 şi ORcorectatA=1,731 subliniază asocierea polimorfismului rs12720071 cu obezitatea abdominală la populaţia studiată.

Am studiat asocierea polimorfismului rs12720071 cu tulburările metabolismului

glucidic. Distribuţia genotipurilor arată că genotipul „wild type” AA a fost mai frecvent la lotul cu alterarea metabolismului glucidic (84,04% vs 67,78%) iar genotipul AG a fost mai frecvent la lotul control (30% vs 15,71%).


metabolismului glucidic

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 2.359 4.667 11.049 9.091 2.623

95%C.I. 1.485-3.747 0.406-53.671 1.987-123.749 1.815-101.372

Chi2 13.85 1.82 5.93 4.71 14.42

p <0.001 0.177 0.014 0.029 <0.001

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.424 0.422 0.091 0.399 0.398

21

95%C.I. 0.267-0.673 0.249-0.715 0.008-0.914 0.238-0.670

Chi2 13.85 10.69 5.93 12.66 14.42

p <0.001 0.001 0.014 <0.001 <0.001


tulburările metabolismului glucidic la grupul analizat. La testul pozitivităţii alelice, considerând alela A ca referinţă, prezenţa alelei G pare să

fie protectivă pentru alterarea metabolismului glucidic, rezultatul având semnificaţie statistică (OR=0,399, 95%CI=0,238-0,670) iar p<0,001. Dacă am considera alela G ca referinţă, prezenţa alelei A conferă risc pentru tulburarea metabolismului glucidic (OR=9,091, 95%CI=1,815-101,372; p=0,029) (Tabelul 17).

La testul de heterozigoţie, considerând alela A ca alelă de referinţă, prezenţa genotipului GA oferă protecţie pentru alterarea metabolismului glucidic (OR=0,422, 95%CI=0,249-0,715; p=0,001). În forma homozigotă, alela G pare să fie protectivă pentru alterarea metabolismului glucidic (OR=0,091) rezultatul fiind semnificativ statistic p=0,007.

Datorită numărului mic de subiecţi incluşi în studiu, s-a efectuat corecţia prin testul Cochran-Armitage, pentru creşterea sensibilităţii testului χ2. În urma acestui test, valorile ORcorectatG=0,398 şi ORcorectatA=2,623 subliniază posibilitatea ca alela G „wild type” a polimorfismului rs12720071 să fie protectivă pentru tulburările metabolismului glucidic la populaţia studiată.


Distribuţia genotipurilor arată că genotipul AA a fost mai frecvent la subiecţii cu dislipidemie (82,46% vs 75%) iar genotipul AG a fost mai frecvent la lotul control (23,91% vs 17,04%).



Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 1.512 1.545 2.384 2.181 1.543

95%C.I. 0.924-2.475 0.134-17.876 0.213-26.662 0.196-24.317

Chi2 2.74 0.12 0.53 0.42 2.85

p 0.097 0.725 0.467 0.515 0.091

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.661 0.648 0.419 0.638 0.648

95%C.I. 0.404-1.082 00.375-1.119 0.038-4.691 0.373-1.093

Chi2 2.74 2.44 0.53 2.71 2.85

p 0.097 0.119 0.467 0.099 0.091

22

Aşa cum arată diferenţa dintre frecvenţele alelice, acest polimorfism nu se asociază cu dislipidemia la grupul analizat (Tabelul 18).

S-a studiat asocierea polimorfismului rs12720071 cu nivelul redus al adiponectinei.

Distribuţia genotipurilor arată că genotipul GG este mai frecvent la subiecţii cu hipoadiponectinemie (17,89% vs 9,63%) iar genotipul AA este mai frecvent la lotul control (53,49% vs 46,32%).


hipoadiponectinemia

Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 1.138 1.273 1.446 1.413 1.149

95%C.I. 0.739-1.753 0.111-14.567 0.130-16.077 0.127-15.684

Chi2 0.34 0.04 0.09 0.08 0.36

p 0.557 0.845 0.762 0.777 0.549

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.879 0.880 0.692 0.874 0.871

95%C.I. 0.570-1.354 0.551-1.406 0.062-7.690 0.550-1.387

Chi2 0.34 0.29 0.09 0.33 0.36

p 0.557 0.593 0.762 0.566 0.549


hipoadiponectinemia la grupul analizat (Tabelul 19). Am studiat şi asocierea polimorfismului rs12720071 cu prezenţa sindromului

metabolic. Distribuţia genotipurilor a arătat predominanţa genotipului homzigot AA la lotul cu sindrom metabolic (82,75% vs 78,75%) iar frecvenţa genotipului heterozigot AG mai mare la lotul control (20,77% vs 16,55%).



Diferenţa de



Odds Ratio corectat

Alela de risc A

[G]<->[A] [GG]<->[GA]

[GG]<->[AA][GG]<-

>[GA+AA]

OR 1.236 0.547 0.721 0.684 1.215

23

95%C.I. 0.810-1.886 0.048-6.244 0.065-8.016 0.062-7.599

Chi2 0.97 0.24 0.07 0.10 1.01

p 0.324 0.622 0.789 0.756 0.314

Alela de risc G

[A]<->[G] [AA]<->[GA] [AA]<->[GG][GG+GA]<-

>[AA]

OR 0.809 0.758 1.387 0.772 0.829

95%C.I. 0.530-1.234 0.479-1.200 0.125-15.426 0.491-1.216

Chi2 0.97 1.40 0.07 1.25 1.01

p 0.324 0.236 0.789 0.263 0.314


prezenţa sindromului metabolic la grupul analizat (Tabelul 20). Polimorfismul rs754387 reprezintă o mutaţie a unui singur nucleotid, în care citozina

(C) este înlocuită cu adenina (A). Iniţial, a fost testată existenţa echilibrului Hardy-Weinberg iar χ2=24,08, p<0,001, arată abaterea de la acest echilibru.

Polimorfismul rs806368 reprezintă o mutaţie a unui singur nucleotid, în care tiamina

(T) este înlocuită cu citozina (C). Iniţial, a fost testată existenţa echilibrului Hardy-Weinberg iar χ2=34,92, p<0,001, indică abaterea de la acest echilibru.

Capitolul 7 – „Discuţii” plasează studiul actual în contextul literaturii de specialitate.

Studiul actual este primul studiu ce analizează asocierea polimorfismelor genei CNR1 cu parametrii metabolici la subiecţii din România.

Diverse studii au arătat asocierea cu creşterea IMC-ului a numeroase polimorfisme ale genei CNR1, dar asocierea cu creşterea circumferinţei abdominale a fost observată pentru polimorfismele rs12720071 şi rs1049353. Studiul nostru confirmă asocierea polimorfismului rs12720071 cu obezitatea abdominală dar pentru rs1049353 pragul semnificaţiei statistice nu este atins.

Studiul efectuat de Russo şi colab. (2007) pe un grup de bărbaţi europeni, analizând două variante ale genei CNR1, rs12720071 (3813A/G) şi rs806368 (4895A/G) a relevat asocierea alelei G a polimorfismului rs12720071 cu creşterea circumferinţei abdominale, a pliului cutanat subscapular şi a indexului masei corporale. Polimorfismul rs806368 nu s-a asociat cu niciuna din variabilele determinate. Datele noastre confirmă rezultatele studiului lui Russo şi colab. în ceea ce priveşte polimorfismul rs12720071 situat la nivelul exonului 4 al genei CNR1. Un alt studiu mai recent efectuat pe un grup de femei poloneze în postmenopauză nu a reuşit să arate o asociere a acestui polimorfism cu creşterea circumferinţei abdominale, a indexului masei corporale sau cantitatea totală de grăsime dar acesta s-a asociat cu creşterea depozitelor de grăsime androidă şi a procentajului de grăsime androidă (Milewicz şi colab., 2011).

Datele noastre indică asocierea polimorfismului rs1049353 (G1359A) cu tulburările metabolismului glucidic şi nivelurile reduse ale adiponectinei. Rezultate asemănătoare au fost obţinute într-un studiu recent de Luis şi colab. (2011). În acest studiu, nivelurile glicemiei, insulinei şi indicele HOMA-IR au fost mai crescute la subiecţii cu genotip sălbatic GG,

24

comparativ cu cei care prezentau mutaţia. Ca şi în studiul nostru, nivelurile adiponectinei au fost mai reduse la subiecţii care au prezentat genotipul GG.

Deşi datele studiului actual nu au reuşit să dovedească asocierea polimorfismelor genei CNR1 cu sindromul metabolic (SM), ci doar a câtorva polimorfisme cu anumite componente ale acestuia (obezitatea abdominală, tulburarea metabolismului glucidic) există studii care arată această asociere. Concluzia studiului recent al lui de Luis este că purtătorii genotipurilor AA şi AG ai polimorfismului rs1049353 prezintă o prevalenţă mult mai redusă a SM comparativ cu homozigoţii GG.

Datorită numeroaselor sale interacţiuni cu alte sisteme fiziologice, descifrarea sa completă ar putea reprezenta cheia înţelegerii fenotipului de economisire – „thrifty phenotype” iar blocarea sa rămâne un important instrument terapeutic în arsenalul diabetului, obezităţii etc.

În capitolul 8 intitulat ”Concluzii” sunt enumerate principalele ideii ale lucrării:

Prezenta lucrare se constituie în primul studiu ce analizează asocierea

polimorfismelor genei CNR1 cu parametrii biologici la un lot din populaţia României. Utilitatea acestui studiu constă, pe lângă crearea unei baze de date genetice a populaţiei studiate, în analiza asocierii polimorfismelor studiate cu fenotipul metabolic.

Rezultatele actuale indică asocierea polimorfismului rs1049353 cu tulburările metabolismului glucidic şi nivelurile reduse ale adiponectinei, iar alela A a polimorfismului rs12720021 al genei CNR1 se asociază cu obezitatea abdominală.

Implicarea SEC în obezitate, este evidenţiată în studiul nostru de asocierea alelei A a polimorfismului rs12720021 al genei CNR1 cu obezitatea abdominală.

Studiului actual este un bun instrument în înţelegerea fiziologiei şi fiziopatologiei SEC şi patogeniei obezităţii şi a realizării acelui aşa-numit „fenotip de economisire” dar şi a complicaţiilor metabolice ale acesteia, diabet zaharat tip 2, dislipidemie.

Nu trebuie exclus rolul pe care studiul actual l-ar putea avea în stimularea creării de noi agenţi farmacologici ţintiţi asupra noilor factori indicaţi de prezentul studiu.

25

Bibliografie

Barsh GS, Schwartz MW. (2002) Genetic approaches to studying energy balance: perception and integration. Nat Rev Genet. 3(8), 589-600

Benzinou M, Chèvre JC, Ward KJ, et al. (2008) Endocannabinoid receptor 1 gene variations increase risk for obesity and modulate body mass index in European populations. Hum Mol Genet. 17(13), 1916-21

Bermudez-Silva FJ, Suarez J, Baixeras E, et al. (2008) Presence of functional cannabinoid receptors in human endocrine pancreas. Diabetologia. 51, 476–487

Black SC. (2004) Cannabinoid receptor antagonists and obesity. Curr Opin Investig Drugs. 5, 389-94

Cota D, Marsicano G, Tschop M, et al. (2003) The endogenous cannabinoid system affects energy balance via central orexigenic drive and peripheral lipogenesis. J Clin Invest. 112, 423–31

de Luis DA, González Sagrado M, Aller R, et al. (2011) Relation of G1359A polymorphism of the cannabinoid receptor gene (CB1) with metabolic syndrome by ATP III clasification. Diabetes Metab Res Rev. doi: 10.1002/dmrr.1200.

Di Marzo, V. (2008). The endocannabinoid system in obesity and type 2 diabetes. Diabetologia. 51, 1356-1367

Di Marzo V, Matias I. (2005) Endocannabinoid control of food intake and energy balance. Nat Neurosci. 8, 585-9

Di Marzo V, Goparaju SK, Wang L, et al. (2001) Leptin-regulated endocannabinoids are involved in maintaining food intake. Nature. 410, 822-5

Dinu IR, Popa S, Mota M, et al. (2010b) The association of rs12720071 polymorphism of the CNR1 gene with glucose metabolism abnormalities. Ann. Rom. Soc. Cell Biol. 1(15), 299-303

Dinu IR, Popa SG, Mota M, et al. (2011) The role of the endocannabinoid system in the pathogeny of type 2 diabetes in: Type 2 Diabetes / Book 4, ISBN 979-953-307-130-4. Intech, Croatia,

Howlett AC, Breivogel CS, Childers SR, et al. (2004) Cannabinoid physiology and pharmacology: 30 years of progress. Neuropharmacology. 47, 345–358.

Marsicano G, Goodenough S, Monory K, et al. (2003) CB1 cannabinoid receptors and ondemand defense against excitotoxicity. Science. 302, 84–8

Matias I, Cristino L, Di Marzo V. (2008). Endocannabinoids: Some Like it Fat (and Sweet Too). J Neuroendocrinol. 20, 100–109

Milewicz A, Tworowska-Bardzińska U, Jędrzejuk D, et al. (2011) Are endocannabinoid type 1 receptor gene (CNR1) polymorphisms associated with obesity and metabolic syndrome in postmenopausal Polish women? Int J Obes. 35(3), 373-7.

Pagotto U, Marsicano G, Cota D, et al. (2006) The emerging role of the endocannabinoid system in endocrine regulation and energz balance. Endocr Rev. 27, 73-100

Patti ME. (2010). Rehashing endocannabinoid antagonists: can we selectively target the periphery to safely treat obesity and type 2 diabetes? J Clin Invest. 120(8), 2646-2648

Peeters A, Beckers S, Mertens I, et al. (2007) The G1422A variant of the cannabinoid receptor gene (CNR1) is associated with abdominal adiposity in obese men, Endocrine. 31, 138–141.

Pertwee R. (2005) Cannabinoids. Springer ISBN 3-540-22565-X Reggio PH. (2009) The Cannabinoid Receptors. Humana Press. USA. ISBN 978-1-58829-

712-9

26

$633*$6-6. !7*5"&!

Nume Ilie-Robert Dinu Data şi locul naşterii 04.10.1982 Craiova

Adresă Strada Dr. Dimitrie Gerota, nr. 36, Bl K1 Ap 14, Craiova, 200756 Romania

E-mail [email protected]

Telefon +40740 243654

Naţionalitate Român

Funcţia şi locul de muncă actual: o Doctorand Biologie Celulară şi Moleculară cu tema: "Implicaţiile polimorfismelor genei

CNR1 în modularea efectelor metabolice ale sistemului endocanabinoid". UMF Craiova, Conducător ştiinţific: Prof. Dr. Mihai Cruce

o Medic rezident anul IV, specialitatea Diabet zaharat, Nutriţie, Boli Metabolice, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova

Granturi de cercetare stiintifica: 1. Grant „Cercetare de Excelenta” – Program IDEI, contract nr 234/01.10.2007: „Noi

perspective in studiul sistemului endocanabinoid–polimorfismele genei CNR1 si fenotipul metabolic”. Director proiect Prof. Dr. Mota Maria. Membru echipa de cercetare.

2. Grant „Parteneriate in Domeniile Prioritare”, Nr. 52-164/2008: „Studii privind utilizarea unor alimente functionale in prevenirea si reversibilitatea complicatiilor in diabetul zaharat tip 2 corelatii tehnologice, genetice, nutritionale, biochimice si clinice”. Director proiect: Prof. Dan Mircea Cheta; Responsabil proiect: Prof. Dr Maria Mota. Anul desfăşurării 2008-2011. Membru echipa de cercetare.

Cursuri

Octombrie 2010

Participare la 10th Regional Medical Confference, Varşovia, Polonia

Iunie 2010 Curs Good Clinical Practice susţinut de ClinEd Medical, Covasna

Mai 2009 A 2-a Conferinţă Internaţională de Educaţie în Diabet, Zagreb, Croaţia,organizator firma Roche

Martie 2009 EASD (European Association for the Study of Diabetes) Robert Turner Clinical Research Course, Oxford, UK.

Iun. 2008 Curs postuniversitar de biostatistică „Metode de înregistrare şi prelucrare a datelor pentru medici şi doctoranzi”

27

Mai 2008 Programul educaţional Accu-Check Education Programme unde am obţinut Gold Certificate, Bucureşti

Iul.–Oct. 2005

Stagiu efectuat în laboratorul de Neurologie al Universităţii Ernst Moritz Arndt din Greifswald, Germania.

Membru al asociaţiilor profesionale:

o European Association for the Study of Diabetes (EASD) – 2008 o Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice -2008 o Federatia Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice - 2008

Lucrări ştinţifice publicate

o Cărţi publicate: 1. Type 2 Diabetes/ Book 4. ISBN 979-953-307-130-4 sub redacţia Coleen Croniger.

Croatia. In press 2. Tratatul Român de Boli Metabolice. 978-973-602-554-9. Sub redacţia Viorel Șerban.

Coautor la 1 capitol. 3. Patologia nutriţional metabolică. Sub redacţia Mihaela Dincă şi Maria Moţa. Editura

Medicală Universitară Craiova. ISBN 978-973-106-154-2. Coautor la 2 capitole 4. Ghidul Educatorului pentru educaţia terapeutică a pacientului cu diabet.

Coordonator Maria Moţa. Editura ILEX. ISBN 978-973-7928-52-8. Coautor la 1 capitol. 5. Sarcina şi Diabetul. In press. Coautor la 2 capitole. 6. Monografie: Insulinorezistenţa indusă de obezitate şi hepatita cronică C; Moţa M.,

Popa S., Moţa E., Dinu I.R., Silosi I., Comănescu V., Comănescu M., Foarfa C., Mitruţ P., Zaharie S.I., Ioana M., Rogoz S., Panus C., Panduru M., Bicu M.L., Gheorghiţoiu I., Vladu M.; sub redacţia Moţa Maria, Popa Simona. Editura Medicala Universitara Craiova, ISBN 978-973-106-108-5; Coautor la 2 capitole.

o Lucrări ştinţifice publicate în reviste de specialitate: 1. The epidemiology of diabetic neuropathy. IR Dinu, Simona Popa, E Mota, Maria

Mota. Romanian Journal of Diabetes, Nutrition, Metabolic Diseases. 2011; 2(18). ISSN 1583-8609 (in press)

2. The association of the rs1049353 polymorphism of the CNR1 gene with hypoadiponectinemia. Robert Dinu, Simona Popa, Maria Mota, Eugen Mota, Camelia Stanciulescu, Mihai Ioana, Mihai Cruce. Romanian Journal of Morphology and Embriology. 2(52) [ISI] in press 2011

3. The use of the incretinic effect for a good glycemic control in a patient with type 2 Diabetes Mellitus – case presentation. IR Dinu, Simona Georgiana Popa, Maria Mota, E Mota. Romanian Journal of Diabetes, Nutrition, Metabolic Diseases. 2010; 4(17). ISSN 1583-8609

4. The association of rs12720071 polymorphism of the CNR1 gene with glucose metabolism abnormalities. IR Dinu, Simona Popa, Maria Mota, E Mota, M Ioana, M Cruce. Annals of the Romanian Society for Cell Biology. 2010; 1(15) [CNCSIS, EBSCO Academic Search Complete, Index Copernicus Journal Master List, Elsevier]

5. The Metabolic Syndrome – New and Old Data. Pircalaboiu Lucretia, Simona G. Popa, Ileana Puiu, R.I. Dinu, Maria Moţa. Rom J Intern Med. 2010; 2(48):193-203. [PubMed - indexed for MEDLINE]

28

6. Diagnosticul şi cauzele hipertensiunii arteriale secundare. Amelia Genunche, Daniela Badea, M. Badea, P. Mitrut, R. Dinu. Medicina Modernă. 2010; 5(17):226-229.

7. Adiponectin, leptin levels and adiponectin-leptin ratio in obese subjects: correlations with insulin resistance. Maria Mota, Simona Popa, Robert Dinu, Camelia Stanciulescu, Eugen Mota. Diabetes. 2009; 58(1), A350, ISSN 0012-1797. [ISI].

8. The implication of CNR1 gene’s polymorphisms in the modulation of endocannabinoid system effects. I. R. Dinu, Simona Popa, Mihaela Bîcu, Eugen Mota, Maria Moţa. Romanian Journal of Internal Medicine. 2009; 1(47):9-18. ISSN 1220-4749 [PubMed- MEDLINE]

9. The benefits of thiamine (benfotiamine) use in diabetes mellitus. Mihaela L. Bîcu, D. Bîcu, Simona G. Popa, R.I. Dinu, E. Moţa, Maria Moţa. Romanian Journal of Diabetes, Nutrition, Metabolic Diseases. 2009; 2(16). ISSN 1583-8609

10. The role of adult height, perinatal and familial factors in determining the risk of diabetic kidney disease. Panduru MN, Moţa M, Moţa E, Popa SG, Dinu R. Infomedica, 2009, 1(147): 4-9

11. Types of carbohidrates and their role in maintaining the glycemic control. Maria Moţa, ML Bîcu, SG Popa, RI Dinu, Sigina R Gîrgavu. Romanian Journal of Diabetes, Nutrition, Metabolic Diseases. 2009; 1(16):17-27. ISSN 1583-8609

12. The correlation of the hepatic expression of SOCS3 with the response to PegInterferon in patients with chronic hepatitis C and obesity induced insulin resistance. Maria Moţa, Ilie-Robert Dinu, Simona Popa, Iulian Diaconescu, Mihaela Vladu, Mihaela Bîcu, Eugen Moţa. MÆDICA–a Journal of Clinical Medicine. 2008; 3(2):98-104, ISSN 1841-9038, [OmniMedicalSearch].

13. Leptin is correlated with clinical and biological parameters in subjects with metabolic syndrome. IR Dinu, Simona Popa, Camelia Stanciulescu, E Mota, Maria Mota, Amelia Barca, M Cruce. Annals of the Romanian Society for Cell Biology. 2009; 2(14) [CNCSIS, EBSCO Academic Search Complete, Index Copernicus Journal Master List, Elsevier]

14. The study of the mechanisms which induce a low response to the antiviral therapy in obese patients with insulin resistance in chronic viral hepatitis C. Maria Moţa, Mihaela Bîcu, Simona Popa, Robert Dinu, M Ioana, Mihaela Vladu, P Mitruţ, E Moţa. Romanian Journal of Diabetes, Nutrition and Metabolic Disease. 2008;3(14):5-18. ISSN 1583-8609. [CNCSIS].

15. Types of carbohydrates and their role in maintaining the glycemic control. Maria Moţa, Mihaela L. Bîcu, Simona G. Popa, R. I. Dinu, Sigina R. Gîrgavu. Romanian Journal of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases. 2009; 1(16):17-28 ISSN 1583-8609 [PubMed- MEDLINE]

16. Evaluation of the role of hiperinsulenimia and andipokines in the proliferation of hepatic stellate cells and fibrosis extension in chronic hepatitis C. M. Mota, M. Vladu, S. Popa, IR Dinu, V. Comănescu, I Diaconescu, M. Bîcu, C. Pănuş, E Moţa. Craiova Medicala, 2008;1(10):5-11. ISSN 1454-6876. [CNCSIS].

o Lucrări comunicate la congrese internationale si nationale:

o Lucrări comunicate la congrese internationale:

1. The association of the rs1049353 polymorphism of the CNR1 gene with hyperleptinemia in subjects with abdominal obesity. Robert Dinu, Simona Popa,

29

Maria Mota, Eugen Mota, Camelia Stanciulescu, Mihai Ioana. Prezentare orala. 25th

Symposium of the Federation of the International Danube Symposia on Diabetes Mellitus. 2010

2. Insulin resistance, adipokines and the expression of metabolic syndrome in obese individuals with elevated waist circumference. Simona Popa, Robert Dinu, Maria Mota, Eugen Mota, Camelia Stanciulescu. Poster. 25th Symposium of the Federation of the International Danube Symposia on Diabetes Mellitus. 2010

3. The relation between adipokines, adiponectin-leptin ratio and the metabolic syndrome. Dinu IR, Popa SG, Stanciulescu C, Mota E, Mota M. XV International Symposium on Atherosclerosis - Boston, 2009.

4. Adiponectin, leptin levels and adiponectin-leptin ratio in obese subjects: correlations with insulin resistance. M Mota, SG Popa, RI Dinu, C Stanciulescu, E Mota. American Diabetes Association 69th Scientific Sessions. New Orleans, 2009

5. Correlation between adiponectin-leptin ratio, adipokines and insulin resistance in patients with type 2 diabetes and prediabetes.Popa SG, Dinu IR, Stanciulescu C, Bicu M, Mota E, Mota M. XV International Symposium on Atherosclerosis. Boston, 2009

6. The role of adult heigh, perinatal and familial factors in determining the risk of diabetic kidney disease. MN Panduru, M Mota, E Mota, SG Popa, R Dinu. European Society of Human Genetics – ESHG, 2009

7. The correlation of host insulin resistance with hepatic stellate cell apoptosis and proliferation in chronic hepatitis C. Dinu IR, Popa SG, Bicu ML, Panduru MN, Mota M. 6th Annual World Congress on the Insulin Resistance Syndrome. Los Angeles, 2008.

8. The correlation between adipocitokines, hepatic fibrosis and hepatic stellate cell activation in chronic hepatitis C. Popa SG, Dinu IR, Bicu ML, Comanescu V, Mota M. 6th Annual World Congress on the Insulin Resistance Syndrome. Los Angeles, 2008.

9. The study of vascular manifestations to a proup of workers exposed to sonorous pollution. Dinu Ilie-Robert, Gusti Simona. 11th International Scientific Students’ Conference for Students and Young Doctors. Poland, Gdansk, 2003.

o Lucrări comunicate la congrese nationale:

1. Utilitatea indicilor antropometrici in evaluarea asocierii adipokinelor cu insulinorezistenta si sindromul metabolic la subiectii cu alterarea metabolismului glucidic. Maria Mota, Robert Dinu, Simona Popa, Eugen Mota, Camelia Stanciulescu. Al 8-lea Congres al Federatiei Romane de Diabet, Nutritie, Boli Metabolice, Cluj, 2010

2. Polimorfismul rs1049353 al genei CNR1 nu se asociază cu tulburările metabolismului glucidic. Robert Dinu, Simona Popa, Maria Moţa, Eugen Moţa, Mihai Ioana. Prezentare orală Cel de-al 36-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Diabet, Nutritie şi Boli Metabolice, Sibiu, 2010.

3. Impactul polimorfismelor genei receptorului endocanabinoid tip 1 (CNR1) asupra fenotipului metabolic. Maria Moţa, Simona Popa, Robert Dinu, Mihai Ioana. Prezentare orală Cel de-al 36-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Diabet, Nutritie şi Boli Metabolice, Sibiu, 2010.

4. Implicarea polimorfismului rs806381, al genei receptorului endocanabinoid tip 1 (CNR1), în modularea fenotipului asociat obezităţii. Simona Popa, Robert Dinu, Maria Moţa, Eugen Moţa, Mihai Ioana. Prezentare orală Cel de-al 36-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Diabet, Nutritie şi Boli Metabolice, Sibiu, 2010.

5. Corelarea markerilor de IR cu elementele sindromului metabolic, la pacienţii cu SM. Dinu FC, Popa SG, Dinu RI, Moga EM, Bîcu ML, Popescu D, Bornagel B, Moţa M.

30

The 36th National Congress of the Romanian Society of Diabetes, Nutrition and Metabolic Diseases, Sibiu, România. ISSN 1583-8609

6. Mecanisme moleculare în sindromul metabolic: contribuţia adipocitokinelor. Maria Moţa, Simona Popa, Robert Dinu. Conferinţă. Congresul Naţional al Asociaţiei Academiei Române - Bucureşti, 2009.

7. Corelaţia adipokinelor şi a markerilor de insulinorezistenţă la subiecţii cu obezitate abdominală. Robert Dinu, Simona Popa, Mihaela Bicu, Maria Mota. Prezentarea poster. Congresul Naţional al Asociaţiei Academiei Române - Bucureşti, 2009.

8. Corelaţia dintre adipokine şi parametrii metabolici la subiecţii cu obezitate abdominală. Robert Dinu, Simona Popa, Diana Protasiewicz, Isabela Siloşi, Eugen Moţa, Maria Moţa, Amelia Bârcă, Mihai Cruce. Prezentare orală. Zilele UMF Craiova 2009. ISSN:1843-2441

9. Obezitatea – factor predictiv pentru severitatea leziunilor histologice la pacientii cu hepatita cronica virala C. Popa Simona, Bîcu Mihaela, Moţa Maria, Comanescu Violeta, Dinu Robert, Mitroi Nicoleta, Pănuş Camelia, Diaconescu Iulian, Moţa Eugen. Journal of Experimental Medical Surgical Research, Year XV, Suppl. 1-2/2008. ISSN 1223-1533. Premiu pentru poster Cel de-al 34-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Diabet, Nutritie şi Boli Metabolice, Sinaia, 2008

10. Sistemul endocanabinoid şi fenotipul metabolic. Simona Popa, Mihaela Bîcu, Robert Dinu, M. Ioana, Camelia Pănuş, Maria Moţa. Premiul III pentru prezentare poster. Congresul Anual al Asociaţiei Medicale Române, Bucureşti, 2008

11. Biomarkeri ai obezităţii în evaluarea riscului pentru complicaţii. Robert Dinu, M. Ioana, Simona Popa, Maria Moţa, M. Cruce. Congresul Anual al Asociaţiei Medicale Române, Bucuresti, 2008.

12. Corelaţia HOMA-IR şi a raportului Adiponectina/Leptina cu fenotipul celulelor stelate hepatice la pacienţii cu hepatită cronică C. Simona Popa, Robert Dinu, Mihaela Bicu, Diana Protasiewicz, Violeta Comanescu, Eugen Moţa, Maria Moţa. Premiul I pentru prezentare poster. Congresul Anual al Asociaţiei Medicale Române, Bucureşti, 2009

13. The correlation between waist circumference and TG/HDL>3 ratio as insulinresistance markers with the disturbances of glycemic metabolism. Mihaela L. Bicu, Simona G. Popa, R.I. Dinu, Camelia Panus, Maria Mota. Al 7-lea Congres al Federatiei Romane de Diabet, Nutritie, Boli Metabolice, Sibiu, 2008.

14. Efectele obezităţii asupra infecţiei cu VHC, răspunsul la tratamentul antiviral şi evoluţia afecţiunilor hepatice cronice. R Dinu, Simona Popa, Maria Moţa, M Cruce. Congresul Naţional de Morfopatologie şi Embriologie. Craiova, 2008.

15. Diagnosticul şi prognosticul complicaţiilor obezităţii. Dinu IR, Ioana M, Popa Simona, Moţa Maria. Prezentare orală. Zilele UMF Craiova 2008, Ediţia a XXXVIII-a, 6-7 iunie 2008. ISSN:1843-2441

16. The value of serum immunomarkers in diagnosis of the acute pancreatitis. Lungana Florin, Lungana Cristina, Enache Andreea, Dinu Ilie-Robert, Silosi Cristian Adrian, Silosi Isabela. International Medical Students Conference. Craiova, 2007

17. Therapeutically options at the diabetic leg. Lungana Florin, Lungana Cristina, Enache Andreea, Dinu Ilie-Robert, Silosi Cristian Adrian. International Medical Students Conference. Craiova, 2007

implicaŢiile polimorfismelor genei cnr1 În modularea …¢iile polimorfismelor... ·...

Documents