Împărtăşirea cu trupul și sângele domnului

7/23/2019 Împărtăşirea cu Trupul și Sângele Domnului

http://slidepdf.com/reader/full/impartasirea-cu-trupul-i-sangele-domnului 1/7

Împărtăşirea

Iată că am ajuns la punctul cel mai înalt al acestei slujiri liturgice, la ţelul ei final, labucuria noastră de a ne uni cu Hristos prin Sfintele Lui Taine. Cuvntul împărtăşire înseamnăpărtă!ie, a fi părta! cu cineva la ceva"#$. %n Transilvania se folose!te !i termenul cuminecare,

de la latinescul communicatio, cu aceea!i semnificaţie. &entru varietatea stilului, eu lefolosesc pe amndouă. '!a cum v(am spus, )u*aristia a fost instituită de către %nsu!i +omnul Iisus Hristos, laCina cea de Taină. Cina este o masă comunitară, la care toţi participanţii se înfruptă dinacelea!i bucate. Cina )u*aristică este aceea în care %nsu!i Iisus Hristos, a-da, Se oferă peSine spre *rană du*ovnicească. )l este Cel care, în noaptea în care a fost vndut, pe Sine

Însuşi S-a dat pentru viaţa lumii , !i tot )l este Cel care, acum ca !i de(a pururi/, Se dă demâncare pentru ca să(i sfinţească pe cei ce se împărtă!esc. +e aceea, atunci cnd se

împărtă!e!te, preotul nu spune0 12ă împărtă!esc eu cu Sfntul Trup...3, ci0 1Sfntul Trup miSe dă mie, preotului 4563. %mpărtă!irea cu Sfintele Taine este un act personal, foarte personal, iar aceasta se vede

din faptul că celui ce se împărtă!e!te i se roste!te numele. 7(am vorbit altă dată desprelegătura intimă dintre nume !i persoana care îl poartă, att de intimă înct el însu!i devinefiinţă. Cnd se împărtă!e!te preotul, el î!i roste!te propriul nume, iar cnd îi împărtă!e!te peceilalţi, roste!te numele fiecăruia în parte. Cuminecarea devine astfel o relaţieinterpersonală între Hristos !i cel căruia )l i Se dă eu*aristic, spre iertarea păcatelor şi spreviaţa de veci . %n acela!i timp, însă, împărtă!irea este !i un act comunitar. %n una din rugăciunilecuminecării se spune0 1Cinei Tale celei de Taină, astă-i, 8iule al lui +umne-eu, părta! măprime!te3. &rin împărtă!irea cu Sfintele Taine, noi intrăm în părtă!ie cu Hristos, dar !i, prin )l, noi

între noi, )l fiind întreg în fiecare !i fiecare fiind una cu unul !i acela!i Iisus Hristos, dar avnd

!i părtă!ia Sfntului +u*, Cel prin care s(a săvr!it prefacerea. 2ai mult, noi intrăm înpărtă!ie !i cu toţi cei ce alcătuiesc 1%mpărăţia din firidă3, adică 2aica +omnului, îngerii,sfinţii, viii !i morţii, pentru care s(au scos miride la proscomidie !i care sunt acum părta!i lasfinţenia de pe sfntul disc. 8oarte grăitoare este, în această privinţă, rugăciunea de invocareepicle-a/ din Liturg*ia Sfntului 7asile cel 2are, pe care v(o cite- pentru adncimea !ifrumuseţea ei, dar !i pentru că ea îi cuprinde, deopotrivă, pe clericii !i pe mirenii adunaţi laaceea!i Cină, care se împărtă!esc din aceea!i pine !i din acela!i potir0

Iar pe noi, pe toţi, care ne împărtăşim din aceeaşi pâine şi din acelaşi potir, să neuneşti unul cu altul prin părtăşia Aceluiaşi Sfânt Duh; şi pe nici unul dintre noi să nu ne facia ne împărtăşi cu Sfântul Trup şi Sânge al ristosului Tău spre !udecată sau spre osândă, ci

să aflăm milă şi har împreună cu toţi sfinţii, cei ce din "eac #i$au fost %ine$plăcuţi& custrămoşii, părinţii, patriarhii, proorocii, apostolii, propo"ăduitorii, e"angheliştii, mucenicii,mărturisitorii, dascălii, şi cu tot sufletul cel drept care s$a să"ârşit întru credinţă'

&rima fra-ă a acestei rugăciuni este inspirată de un te9t al Sfntului &avel adresatCorintenilor0 1&a*arul binecuvntării pe care noi îl binecuvntăm, nu este oare împărtă!ireacu Sngele lui Hristos: pinea pe care noi o frngem, nu este oare împărtă!irea cu Trupul luiHristos: +e vreme ce este o singură Pâine, noi, cei mulţi, un singur trup suntem, fiindcă toţidintr(o singură pine ne împărtă!im3 " Co ";, "<("=/. %n primă !i ultimă instanţă, credinciosul se află în comuniune cu întreaga >iserică, )afiind trupul lui Hristos, iar el, părta!ul, fiind unul din mădularele )i. Iar dacă >iserica este

%mpărăţia care a !i venit întru noi, iată(ne pe noi, pe toţi, cei ce ne-am împărtăşit dintr-o pâine şi dintr-un potir , de pe(acum mo!teni ai %mpărăţiei Cerurilor.



Iată acum rnduiala împărtă!irii0 (reotul este cel ce o face primul, în sfntul altar, rostind mai înti introducerea0

Iată, mă apropii de ristos, Împăratul cel fără de moarte şi Dumne)eul nostru'

Ia cu mna stngă partea din Sfntul Trup însemnată cu iniţialele HS !i, ţinnd(o pepalmele încruci!ate, cu dreapta deasupra, roste!te0

*institul şi (reasfântul Trup al Domnului şi Dumne)eului şi +ântuitorului nostru Iisusristos mi se dă mie, preotului -., spre iertarea păcatelor mele şi spre "iaţa de "eci'

?i spune încet, pentru el, rugăciunile pe care le va rosti cu voce tare înainte de a(i împărtă!i pe credincio!i !i pe care vi le voi spune de îndată. +acă se sluje!te în sobor, dinaceea!i parte se împărtă!esc toţi preoţii !i diaconii, după rnduiala pe care ei o cunosc./ 'poi, ţinnd sfntul potir cu mna dreaptă, în timp ce în stnga ţine procovăţul sau o

năframă de mătase, anume rnduită pentru aceasta/, roste!te0

De asemenea, mi se dă mie/01, preotului -., cinstitul, (reasfântul şi de "iaţă făcătorulSânge al Domnului şi Dumne)eului şi +ântuitorului nostru Iisus ristos, spre iertareapăcatelor mele şi spre "iaţa de "eci'

?i a!a se împărtă!e!te din sfntul potir, după care !terge bu-a acestuia cu procovăţul !i îl rea!a-ă pe sfnta masă, rostind0

Iată, S$a atins de %u)ele mele, şi fărădelegile mele le "a şterge şi păcatele mele le "acurăţi'

'cesta e un citat din Isaia, referitor la cărbunele aprins pe care un serafim l(a luat de pe jertfelnic !i l(a pus pe bu-ele profetului, după care a rostit0 1Iată, s(a atins de bu-ele tale !i(ţiva !terge fărădelegile, iar păcatele tale le va curăţi3 Is <, =/. Simbolul s(a transferat înLiturg*ie, iar Sfntul Ioan +amasc*in îl comentea-ă astfel0 1Cărbunele nu e lemn curat, cilemn împreunat cu foc@ în acela!i c*ip, &inea eu*aristică nu e, pur !i simplu, pine, ci &ine

împreunată cu dumne-eire. +ar un trup unit cu dumne-eirea nu devine o singură natură, ciare o natură care(i aparţine trupului !i o alta care(i aparţine dumne-eirii unite cu el, ceea ce

înseamnă că într(o singură entitate sunt două firi3"#=. 'cest simbol e folosit !i de Sfntul Ioanură de 'ur în una din rugăciunile a doua/ premergătoare sfintei împărtă!iri. (reotul sfărmă apoi, cu copia, cele două părţi din Sfntul Trup însemnate cu 5I !i A',

destinate credincio!ilor, !i le pune în sfntul potir, rostind0

În"ierea lui ristos "ă)ând, să ne închinăm Sfântului, Domnului Iisus ristos, unuia*elui fără de păcat' *rucii Tale ne închinăm, ristoase, şi sfântă în"ierea Ta o lăudăm şi omărim; că Tu eşti Dumne)eul nostru, în afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău îlnumim' 2eniţi, "oi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei în"ieri a lui ristos, că, iată, a"enit prin cruce %ucuria la toată lumea' Totdeauna %inecu"ântând pe Domnul, lăudăm

în"ierea 3ui, că răstignire ră%dând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat'

'stfel, cu sfntul potir !i cu linguriţa anume pregătită, iese în faţa sfintelor u!i !i îic*eamă pe credincio!i cu voce tare.

(reotul& *u frică de Dumne)eu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi$"ă4



(oporul& 5ine este cu"ântat *el ce "ine întru numele Domnului' Dumne)eu esteDomnul şi S$a arătat nouă' (reotul, în numele fiecărui credincios, roste!te rugăciunile premergătoare împărtă!irii,acelea!i pe care le(a rostit pentru sine0

*red, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu ade"ărat ristos, 6iul lui Dumne)eu cel "iu,Tu, *el ce ai "enit în lume să$i mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu'*red, de asemenea, că acesta este însuşi (reacuratul Tău Trup şi că acesta este însuşiScumpul Tău Sânge' Deci, mă rog #ie& +iluieşte$mă şi$mi iartă toate greşalele cele de "oieşi cele fără de "oie, cele cu cu"ântul, cele cu fapta, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă' 7i mă

în"redniceşte ca fără de osândă să mă împărtăşesc cu (reacuratele Tale Taine, spreiertarea păcatelor şi spre "iaţa de "eci' Amin' *inei Tale celei de Taină, astă)i, 6iule al lui Dumne)eu, părtaş mă primeşte; că nu "oispune "ră!maşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îţi "oi da, ca Iuda; ci ca tâlharul, mărturisindu$mă, strig #ie& (omeneşte$mă, Doamne, întru Împărăţia Ta' -u spre !udecată sau spre osândă să$mi fie împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine,

Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului'

?i astfel îi împărtă!e!te pe cei ce se apropie, rostind pentru fiecare0

Se împărtăşeşte ro%ul sau roa%a. lui Dumne)eu -. cu *institul şi Sfântul Trup şiSânge al Domnului şi Dumne)eului şi +ântuitorului nostru Iisus ristos, spre iertareapăcatelor şi spre "iaţa de "eci' (oporul, în acest timp, cntă lin0 Trupul lui ristos primiţi şi din I)"orul cel fără demoarte gustaţi'

&reotul reintră în altar. 'colo, pe sfntul disc, se află părţile depuse la proscomidie, care

nu sunt destinate împărtă!irii !i care acum urmea-ă să fie puse în sfntul potir. Cnd pune înpotir părticica 5ăscătoarei de +umne-eu, el roste!te în taină0

3uminea)ă$te, luminea)ă$te, noule Ierusalime, că sla"a Domnului peste tine a răsărit'Saltă acum şi te %ucură, Sioane, iar tu, *urată, -ăscătoare de Dumne)eu, "eseleşte$te întru

în"ierea *elui născut al tău'

'ceasta este o cntare din slujba %nvierii. Iată deci că, după na!terea lui Hristos, dupăbote-ul !i ie!irea Lui la propovăduire, după intrarea spre patimă, după jertfa Sa pe cruce !ipunerea în mormnt, momente pe care noi le(am parcurs liturgic pe durata acestei slujbe,totul se apoteo-ea-ă în înviere, eveniment pe ct de important, pe att de discret !tim că

Iisus Cel înviat a avut martori, nu !i fenomenul în sine, cel din intimitatea mormntului/.

?i totu!i, nu ne oprim aici. Liturg*ia face un salt în viitor, !i anume în es*aton, dincolode vreme, citnd un cuvnt de o nepătrunsă adncime, rostit de Iisus către ucenicii Săi după

împărtă!irea de la Cina cea de Taină0 1?i vă spun )u vouă că de acum nu voi mai bea dinacest rod al viţei pnă în -iua aceea cnd îl voi bea cu voi, nou, întru %mpărăţia Tatălui 2eu32t B<, B/. La cele nouă cete ale sfinţilor0

8, (aştile cele mari şi preasfinţite, ristoase4 8, Înţelepciunea şi *u"ântul luiDumnme)eu şi (uterea4 Dă$ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai ade"ărat, în )iua cea

neînserată a Împărăţiei Tale'



Cu buretele ţinut în mna dreaptă, preotul strnge miridele pentru cei vii !i pentru ceiadormiţi !i le pune în sfntul potir, rostind0 Spală, Doamne, cu *institul Tău Sânge, păcatele celor ce s$au pomenit aici, pentrurugăciunile sfinţilor Tăi'

&entru împărtă!ire, fiecare credincios se apropie de sfntul potir în deplină lini!te !i cuevlavie, de obicei ţinnd în mna stngă o lumnare aprinsă. %ndată după ce a primit Sfintele Taine, prime!te !i mănncă anafură după loc !i ca-,gustă !i puţin vin/, pentru ca Sfnta %mpărtă!anie să fie complet consumată. %nsu!i preotul, la sfr!itul Sfintei Liturg*ii, este obligat să consume tot ceea ce a mairămas în sfntul potir, după care, spălndu(l cu apă !i vin, îl !terge cu o năframă curată.

Iubiţii mei, îmi iau îngăduinţa de a aborda acum o problemă controversată care, cutoate că nu e nouă, se numără printre preocupările actuale ale multor du*ovnici, teologi !ic*iar ierar*i0 Ct de des trebuie D sau poate D să se împărtă!ească un cre!tin ortodo9: ) binesă preci-e- că nu e vorba de dispute, ci doar de opinii diferite. Eficial, >isericile Ertodo9e

locale recomandă credincio!ilor să se împărtă!ească de cel puţin patru ori pe an în ca-urispeciale, o singură dată/, în timp ce -elo!ii pretind o împărtă!ire deasă, c*iar -ilnică D sau, înorice ca-, la fiecare Sfntă Liturg*ie. 5u e ca-ul !i nici timpul să intru în amănunte. ) de ajuns să menţione- că, de(a lungulsecolelor, frecvenţa împărtă!irii a cunoscut cre!teri !i scăderi, după timp, loc !i împrejurări,de la împărtă!irea -ilnică din vremea apostolilor, cnd ea era legată de masa -ilnică pe caremembrii unei comunităţi cre!tine o luau în comun, pnă în vremile din urmă, cnd a ajuns oraritate, ceea ce, desigur, a provocat reacţia unor teologi ca 'fanasiev, Sc*memann,2eFendorff sau Gi-ioulas, precum !i revigorarea liturgică întreprinsă, în usia, de SfntulIoan din Aronstadt"#. ) bine însă de !tiut că împărtă!irea nu e poruncă, ci trebuinţă@ mai precis, e un dar divin

care răspunde unei trebuinţe umane. Sfintele Taine sunt *rana sufletului. Cnd preotulroste!te, cu potirul în mnă0 1'propiaţi(văJ3, rostirea nu e un ordin, ci o invitaţie. 'ceasta însă vine de la Hristos. Cre!tinul căruia îi e foame !i sete de )l răspunde poftirii. +ar aceasta înseamnă că evaluarea trebuinţei îi aparţine, deci ea are un caracter subiectiv.Subiectivitatea poate în!ela. ) posibil ca setea să nu fie îndeajuns de puternică sau c*iar sănu fie reală, în spatele ei ascun-ndu(se e9*ibiţionismul, cabotinismul, pofta de a fi vă-ut,apreciat, admirat, adică tocmai contrariul smereniei cu care trebuie să te apropii de potir.

%ndemnul preotului e clar, dar, într(un fel, condiţionat0 apropierea trebuie făcută cu frică de+umne-eu. 8rica de +umne-eu D am mai spus(o D nu e teroare divină, ci teama copilului bunde a nu(!i supăra părinţii. %n ca- de îndoială, trebuie consultat, neapărat, du*ovnicul. +e altfel, după toată rnduiala, împărtă!irea e precedată de spovedanie. Sunt însă unii

care cred că dacă au obţinut iertarea prin spovedanie nu mai au nevoie să se !i împărtă!ească spre iertarea păcatelor. 'sta poate fi o mare capcană. Spovedania este, într(adevăr, o Taină a >isericii, prin care se poate obţine iertarea păcatelor, dar această iertareeste tocmai poarta desc*isă către Cina eu*aristică. Iertarea nu e un scop în sine, ci mijloculprin care poţi ajunge la desăvr!ire, adică la unirea cu Hristos. La spovedanie, pe Hristos %l aide faţă, dar prin împărtă!ire %l ai întru tine. +u*ovnicul este cel care îţi desc*ide sau nu(ţidesc*ide poarta către cuminecare. &entru păcate grele, repetate, mărturisite, dar neînsoţitede frngerea inimii !i de lacrimile pocăinţei, canonul este oprirea de la împărtă!irea cuSfintele Taine, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, asemenea regimului alimentarprescris de medic. 8recvenţa împărtă!irii depinde !i de ritmul oficierii Sfintei Liturg*ii. +e!i, potrivit

rnduielilor biserice!ti, ea poate fi săvr!ită în toate -ilele de peste an cu e9cepţia ctorva,numite -ile aliturgice/, ea se oficia-ă -ilnic doar în catedralele c*iriar*ale !i în mnăstirile



mari, unde e9istă suficienţi preoţi, pentru sc*imb. Cu toate acestea, nici în mnăstirile marinu se practică împărtă!irea -ilnică sau foarte deasă a călugărilor sau a călugăriţelor, aceastadepin-nd în e9clusivitate de deci-ia du*ovnicului, care î!i asumă !i cuvenita răspundere înfaţa lui +umne-eu. &ustnicii se împărtă!eau o dată pe an, în noaptea de &a!ti, cnd ie!eau din singurătatea

pe!terilor !i se adunau undeva, într(o poiană, într(un loc numai de ei !tiut, unde preoţiisăvr!eau Sfnta Liturg*ie, după care se despărţeau pentru încă un an. Lucrul acesta îl !tiude la &ărintele Cleopa, du*ovnicul care, în disputele de acest fel de pe la mijlocul secoluluitrecut, recomanda moderaţia. La scară largă, adică în paro*ii !i în mnăstirile mici, Sfnta Liturg*ie se săvr!e!te întoate +uminicile !i pra-nicele mari de peste an uneori, pe alocuri, !i smbăta, urmată deparastas/. 8recvenţa liturgică mai depinde !i de tradiţia locală sau de disponibilitateapreotului. +esigur, nu poate fi neglijat raportul dintre rvnă !i vrednicie. 5u poate fi ignoratavertismentul Sfntului 'postol &avel, provocat de u!urinţa cu care unii cre!tini de atunciJ/se îmbul-eau la împărtă!ire ca !i cum s(ar fi a!e-at la masă cu minile murdare. Iată

avertismentul0 1Ericine va mnca pinea sau va bea pa*arul +omnului cu nevrednicie,vinovat va fi faţă de Trupul !i de sngele +omnului. Să se cercete-e dar omul pe sine, !i a!asă mănnce din pine !i să bea din pa*ar. Căci cel ce mănncă !i bea cu nevrednicie, osndă

î!i mănncă !i bea, nesocotind Trupul +omnului3 " Co "", B=(B/. Sentimentul nevrednicieipersonale străbate prin toate rugăciunile +umne-eie!tii Liturg*ii, ca !i prin celepremergătoare cuminecării, citite acasă, nu doar de preot, ci !i de credincio!i. 15imeni dincei legaţi cu pofte sau cu desfătări trupe!ti nu este vrednic să vină, să se apropie sau săslujească Kie, %mpărate al slavei.3 ostită de preot, ea îl angajea-ă nu doar pe el, cel cesluje!te, ci pe toţi cei ce vin sau se apropie. +acă cineva se !tie pe sine eliberat de povaradesfătărilor trupe!ti, îi va fi foarte greu să pretindă că nu poartă în el măcar pofta, ceea ce, înanumite împrejurări, poate fi ec*ivalent cu păcatul deja săvr!it 2t $, B/. +e aceea ne !i

rugăm, !tiind că doar mila lui +umne-eu este aceea care ne face, oarecum, vrednici, dar nicinu putem supraestima această milă fără riscul de a comite un păcat cu mult mai greu, împotriva +u*ului Sfnt. &ersonal, nu cred că administrarea discreţionară a Sfintelor Taine e un spectacol -iditorde suflet, care să e9cludă !i perspectiva banali-ării, dar în aceea!i măsură deplng viduldu*ovnicesc din faţa preotului care, cu potirul în mnă, strigă0 1'propiaţi(văJ3, fără ca cinevasă se mi!te. %ntre cele două e9treme D frecvenţa necen-urată !i absenţa pioasă D adevărulpoate fi, ca de obicei, la mijloc. 2ai înti, ar fi necesar un proces de educare a credincio!ilor, în sensul că împărtă!ireanu trebuie legată e9clusiv de cele patru mari sărbători cu care se înc*eie cele patru posturide peste an. 'ceastă practică are neajunsul că aproape toţi î!i programea-ă spovedania în

imediata apropiere a sărbătorii, cnd preotul de abia poate face faţă solicitărilor, vă-ndu(se în imposibilitatea de a acorda timpul necesar unei adevărate spovedanii. )noria!ii mai trebuie să !tie că spovedania nu constituie, neapărat, de-legarea de amnca imediat de dulce@ oricine se poate împărtă!i, de pildă, la < august !i să(!i continuepostul pnă la "$ sau poate primi Sfintele Taine în +uminica 8loriilor !i să(!i continue postulpnă la &a!ti. Calea de mijloc ar cuprinde următoarele0 Gile potrivite pentru cuminecare pot fi toate pra-nicele împărăte!ti de peste an, inclusivale 2aicii +omnului cărora li se adaugă, fire!te, acela al Sfinţilor 'postoli &etru !i &avel/. %n funcţie de mărimea paro*iei, preotul poate rndui, prin bună înţelegere, grupe deenoria!i care să se apropie de Sfintele Taine cu sentimentul !i convingerea că împărtă!irea

este, într(adevăr, un moment festiv, att prin ea însă!i, ct !i prin cadrul ei mai larg, alsărbătorii.



+e asemenea, el poate avea c*emări speciale pentru copii, a căror obligativitate de aposti e redusă la minimum, după cum rnduie!te du*ovnicul. %n mare, nu văd deloc înlăturată posibilitatea ca la fiecare c*emare a preotului să e9istecel puţin cteva răspunsuri, !i c*iar mai multe. &articiparea enoria!ilor la cntarea omofonă, în calitate de membri ai poporului lui

+umne-eu, ai preoţiei împărăte!ti, poate fi un factor e9trem de important pentruantrenarea lor voluntară în ritmul liturgic al )u*aristiei. +e dragul adevărului, dar !i ca o emulaţie pentru întreaga comunitate paro*ială, ar fipotrivit ca următoarele două replici liturgice0 Am văzut lumina cea adevărată... !i0 Să seumple gurile noastre de lauda Ta, oamne... să fie cntate D sau, după ca-, rostite D doar decei ce au primit Sfnta %mpărtă!anie în -iua aceea. E îndrumare a Sfntului Sinod, în sensul celor de mai sus, ar fi ct se poate de bine(venită.

+acă la strană nu s(a citit o ca-anie, acum e vremea să fie rostită predica. 'poi,

(reotul, din u!ile împărăte!ti, binecuvntnd poporul cu sfntul potir0 +ântuieşte,Dumne)eule, poporul Tău, şi %inecu"intea)ă moştenirea Ta' (oporul& Am "ă)ut lumina cea ade"ărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflatcredinţa cea ade"ărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându$ne, că Aceasta ne$amântuit pe noi'

) evident că preotul îi binecuvintea-ă pe toţi cei pre-enţi în biserică !i că toţi ace!tiasunt poporul lui umnezeu. +e asemenea, te9tul acestei replici arată limpede că toţi ace!tia sunt beneficiariiproaspetei împărtă!iri cu Sfintele Taine, prin care au vă-ut, au primit !i au aflatmntuitoarele daruri ale Sfintei Treimi.

(reotul, reintrat în altar, tămia-ă de trei ori sfntul potir, rostind încet0

Înalţă$Te peste ceruri, Dumne)eule, şi peste tot pământul sla"a Ta'

'poi a!a-ă potirul peste disc, a!a cum sunt, acoperite, !i roste!te tot încet0

5inecu"ântat este Dumne)eul nostru'''

după care, din sfintele u!i, -ice cu voce înaltă0

'''totdeauna, acum şi pururea şi în "ecii "ecilor'

(oporul& Amin' Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm sla"aTa, că ne$ai în"rednicit pe noi a ne împărtăşi cu sfintele, nemuritoarele, preacinstitele şide"iaţă făcătoarele Tale Taine' Întăreşte$ne pe noi întru sfinţenia Ta, toată )iua să ne

în"ăţăm dreptatea Ta' Aliluia, aliluia, aliluia'

%n acest timp, (reotul merge cu cele două sfinte vase în firida proscomidiarului !i le a!a-ă de unde auplecat la Intrarea cea mare, după care roste!te ectenia0

Drepţi, primind dumne)eieştile, sfintele, preacuratele, cereştile, nemuritoarele, înfricoşătoarele şi de "iaţă făcătoarele lui ristos Taine, cu "rednicie să$I mulţumim

Domnului' (oporul& Doamne, miluieşte'



(reotul& Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne pă)eşte pe noi, Dumne)eule, cu harul Tău' (oporul& Doamne, miluieşte' (reotul& 9iua toată desă"ârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat cerând, pe noi înşine şiunii pe alţii şi toată "iaţa noastră lui ristos Dumne)eu să o dăm' (oporul& #ie, Doamne'

(reotul, după ce a împăturit antimisul, face cu )vang*elia semnul crucii peste el !i oa!a-ă cum a fost la început, rostind ecfonisul0

*ă Tu eşti sfinţirea noastră şi #ie sla"ă Îţi înălţăm, Tatălui şi 6iului şi Sfântului Duh,acum şi pururea şi în "ecii "ecilor' (oporul& Amin'

"#$ met!lipsis de la metalamvno/.

"#< "ti metad#dotai moi .

"#= Apud $saia% t%roug% t%e ages, compiled bF Mo*anna 2anleF, 2enlo &arc, California, "$,p. =.

"# Cf. Aarl C*ristian 8elmF, e la &ina cea de Taină la umnezeiasca 'iturg%ie a (isericii )rtodo*e, trad. rom. de &r. &rof. Ioan I. Ică, +eisis, Sibiu, B;;N, pp. "(#.

Împărtăşirea cu trupul și sângele domnului

Documents