Ü R A D E A - M Ä R E (N. VARAD) 29 octornbre st v. 10 n o v e m b r e st. n.

Ese in fiecare d u m i n e c ă I

Redacţiunea: IL/W*. Strada principală JJ'j a.

A N U L XXXI. 1895.

Preţul pe u n a n 10 fl. P e •/, d e a n 5 îl.

P e >/ 4e d e a n 2 fl. 70 cr. P e n t r u R m â n i a p e a n 25 l e i

Cum s'au despărţit .

ie intêlniau in fiecare duminecă, intr 'o bererie, din-J t r ' o s t radă mărginaşe, unde veniau forte mulţi

v |T .s t ră ini . La şepte ore sera, Titu Rispeanu, insoţit -^pcte nedespărţ i tul seu baston de trestie, se aşeda la

? o mesă mai retrasă, cerea un pahar cu bere şi 1 aştepta.

Erá un t inër de treideci şi pa t ru de ani , nici frumos, nici urît, cu o puternică musculatură, cum nu se vede decât la unii g imnas­tici de circ. După vorbă şi mişcări îşi da îndată pe lată firea lui de ţeran, pe care nici nu căuta să şi-o a s ­cundă.

Terminase şcola comer­cială şi intrase in serviciul unei mari case de schimb. Ocupa acest loc de aprópe deee ani. Era plătit bine şi se obicînuise cu munca ţi-frelor, ca un poet cu ri­mele.

Părinţii lui nu mai t ră­iau de mult ; el ducea o vi-etă de boem. Fără a fi un mizantrop, trăia cam retras de omeni. îşi întocmise fe­lul seu de esistenţă, a cărei monotonie nu-1 sapera de loc. Afară de orele slujbei, se plimba puţ in , mânca tot-dauna cu aceeaş poftă bună , apoi dormiá, regulat, opt séu noue ore, in cea mai deplină linişte. Mai târdiu, se adaogă la acest program de viejă şi o legătură de inimă.

In fond, Titu Rispeanu era un înţe lept : nu cerea vieţii mai mult decât póté da.

O jume ta t e de oră după sosirea lui, venia şi cea aşteptată: Edviga.

Idila lor erá simplă şi puţ in poetică. Beau îm­preună câteva pahare cu bere, ascultau lăutarii , cari nu uitau să cânte şi cupletele tirolezilor din „Vendé-

torul de paseri" , in hatîrul Edvigei; apoi plecau acasă. După o oră, se despărţ iau.

Edviga, o bălană de douedeci şi opt de ani, por­nise intr'o dimineţâ din Salzburg, oraşul ei natal , pen­tru a se pierde in lume. Erá una din acele fiinţe pr i -pege, a căror vieţă remâne to tdauna necunoscută. în ­tâmplarea o asvêrlise in ţera nostă, cu aceeaş nepăsare

cum aruncă valurile pe mal o scândură dintr 'o corabie sfărâmată. Norocul inse n 'o părăsi şi Edviga putu să găsescă un loc de ingrigi-tóre de copii, intr 'o familie de evrei bogaţi.

Duminicele, séra, avea câteva ore libere, pe cari le petrecea împreună cu iubitul ei. Intêlnirea lor in berërie devenise poveste vechie. î n ­drăgostiţii păreau omeni li­niştiţi .şi forte simpatici. Chelnerii îi serviau cu plă­cere, omenii de pr in pregiur le pismuiau fericirea, l ă u ­tarii le cântau cântece sen­t imenta le ; iar caseriţa, ne -vésta patronului , o poloneză de cincideci de ani, oftá a-dânc .şi-şi reamintiá anii ei tineri.

*** cunoscură la

MASCAGNI.

Se gară, in d 'ua când Edviga venia in România . Biéta fată, n e -cunoscend altă limbă, se adrezâ in nemţeşce hamal i ­lor să-i aducă o birje. Dar nimeni n 'o înţelegea. Ti tu Rispeanu se aflá din in têm-

plare acolo. El avea o vechie plăcere, care cu t impul se schimbase in manie, a veni de câteva ori pe sëptë-mână la gară, pen t ru ca să privescă sosirea trenului . Ti tu se grăbi să aducă o birje necunoscutei străine şi, după rugăciunile ei, primi s'o insoţescă până la otel. Edviga erá aprópe să plângă de bucur ie că intèlnise un om care cunoşcea limba ei. P e d r u m se împriete­niră repede. Ea îi mărturisi că vine de depar te , gonită

44

518 F A M I L I A Anul XXXI.

de vên tu rile nenorocirei. Cunoşcea musica, avea un glas plăcut .şi voiá să se angajeze cântăreţă intr 'un teatru de va Cetăţ i , séu chiar la un „caféchantant".

T i t u o sfătui să înlăture ideile astea, îi spuse ce vie ţă a m a r ă şi ruşinosă duce o femeie in asemenea lo­caluri şi îi promise că îi va găsi un loc, onest şi bine plătit , i n t r ' o familie.

Şi astfel : inima ţăranului , ajuns om de oraş cult şi m u l ţ u m i t , cu inima pribegei de lângă Alpi, se apro-p i a r ă , se uniră, ca şi cum s'ar fi cunoscut de când lumea .

D ragostea lor erá un roman in câteva rend uri : se iub iau iară flăcări, fără lirism, fără gelosie; erá mai . mult o prietenie, cu momentele ei fireşci de voluptate.

Cu vremea, întâlnirile lor de duminecă deveniseră atât de obicinuite, incât îşi pierduseră ori ce nuan ţă de farmec. Dar odată Edviga veni la intêlnire cu o carte de ru găciuni, scrisă in limba germană. Titu nu-ş pu tù s t ă p â n i rîsul.

— T u credi in D d e u ? o întreba el. — O ! . . . mai me întrebi ? . . . respunse ea, cu

un a c c e n t de uimire. Dar t u ? Titu ridica din umeri, zimbi şi tăcu. El nu citise

multă filosofie, dar observaţiunile lui resfrânte asupra vieţii stinseseră in sufletul acestui copil de plugari sceptici, cea din u r m ă radă a credinţei. Ateismul lui e rá formulat intr 'o nedumeri re s implă : „Decă ar fi un Dumnedeu , ar esistá atâtea nedreptăţ i şi rele in l u m e ? '

Edviga moştenise fanatismul educaţiunii religiöse din ţera ei. Când descoperi că iubitul ei este un n e ­credincios, se înspăimânta ca de o nenorocire.

Ea încercă să-1 facă a c rede; dete sărutărilor ei mai mul tă căldură, îşi înflăcăra ochii cu priviri reli­giöse.

— Iubirea nostră va fi mai dulce sub protecţia Maicei Domnului ! . . .

El injurà pe toţi sfinţii, cu Isus in frunte, şi o amenin ţa şi pe ea cu vorbe brutale. Se despăţiră su-peraţi .

#**

Erá a treia duminecă de când Edviga nu mai ve­nia la intêlniri. Ti tu Rispeanu o aştepta liniştit, ore întregi. Pe figura lui n u se iviá nici o espresie de mâ­nie ; îşi fumá in t ihnă ţigările, goliá câteva pahare şi pleca singur acasă.

El o credea bolnavă. Lipsa ei incepù să-1 ingri-gescă, să-1 facă să sufere. Acum îşi da séma de golul ce ni-1 lasă in suflet ori-ee femeie, când n u ne mai iubeşce. Dar n 'are să mai vie nici oda t ă? Ti tu îşi r e ­peta acesta întrebare, cu un fel de frică. Se obicTnuise atât de mul t a nu mai fi singur ! . . . Fără indoielă, este o nevoie să te intovărăşescă cineva in d rumul vieţii, — mai ales o f e m e i e ! . . .

in a cincea duminecă primi o scrisóre de la Ed­viga, in care erau scrise cu creionul aceste ronduri : „Ich liebe dich nicht mehr , weil du an Gott nicht glaubst". (Nu te mai iubesc, pentru că nu credi in Dumnedeu.)

Craiova, 1894. TRAIAN DEMETRESCU.

Ajungi in miserie prin viţiile tale, ajungi la avere pr in viţiile altora.

* Modestia e frica esperienţei.

Tu n'ai putut s ă înţelegi . Tu n'ai putut să înţelegi Iubirea mea, văpaie sfântă; Şi nici din versuri să-ţi deslegi, Că inima-mi duios te cântă.

Şi totă vîcţa mea-i un foc, Ce arde tristă si pustie, Şi versuri fără de noroc, Ce-am scris îţi sună ţie.

N'ai priceput, n'ai priceput. . . Şi eu me 'ntreb la ce-oi mai plânge In vers, un dor nebun şi mut Şi cum din suflet Voi şei stinge ? ...

ELENA DIN ARDEAL.

Dimitrie Cichindeal . — Date noue despre vieţa şi activitatea lui. —

D i s c u r s d e r e c e p t i o n é ţ i n u t i n A c a d e m i a R o m â n ă .

(Urmare . ) tctul cel din u r m ă pe care se intemeieză lucrarea acésta, este serisórea ce episcopul Vulcan la 21 novembre 1816 a îndrepta t lui Cichindeal.

Ca formă esterióra, este de observat că, pe L când totă corespondenţa de până a c u m a lor e 4 scrisă cu slove cirilice, spre sfârşitul acestei scri­

sori Vulcan incepe a se servi de litere latine, pe cari apoi le şi conservă până in capot.

In acesta, el in^ciinţeză pe Cichindeal că din Viena s'a intors numai cu nădejdea. „Despre t ine, u r -meză el, a m dat că ne in t rebându- te ce-ai făcut, te-au lipsit de diregătoria catechetii, căci te-ai nevoit a in-veţa pe inveţători bine, şi fabulele, care au fost pen t ru R o m â n i mult folositóre, au făcut de s'au oprit. Soco­tesc, că încai despre fabule ţi se va face d rep ta t e" .

Apoi spune că, fiind la Viena, a da t impëra tu lu i cererea profesorilor din Arad, ce a primit de la aceş­tia cu ocasiunea trecerii sale prin Arad , şi aude că şi aceea va fi luată la socotelă. „Precum şi despre episcopie, despre care încă putem să aş teptăm bine. Ce a m putu t , töte le-am făcut. Dar eu aud aeum d u p ă intórcere despre Nestor Ioanovici nişte fapte, din care culeg că nu e om cu socotelă şi vrednic să poveţuescă pe Români la cele bune şi dorite. Reu îmi pare, că şi despre el a m grăit la locuri unde s'au cuvenit şi încă cu ser isórea" . 1

* Aici se în t rerupe firul nostru. îna in te d'a încheia, mai avem să schi ţăm şi acti­

vitatea li terară a lui Cichindeal. Din rugarea lui adresată impëratului la 1815 se

constată, căci o spune el ensuş, că a da t la lumină cinci căr ţ i . 2

Le voi înşira pe rend, conform apari ţ iuni i lor.

P r i m a sa lucrare e s t e : „Sfaturile a înţelegerii cei 1 C o r e s p o n d e n ţ a cu V u l c a n , nr. XXVIII. a Tot a c o l o , nr. XXIII.

Anul XXXI. F A M

sânëtose", pr in bine înţeleptul Dositei Obradovici în­tocmite, iar acum inteia-dată intórse despre limba sêr-bescă şi in t ru acest chip in limba daco-românescă aşe-date. In Buda, s'a tipărit in crăiască tipografie orien-talicescă a universităţii Peştii. 1802".

Cartea — ca tote lucrările lui Gichindeal — ti­pări tă cu slove chirilice, are 1G8 pagine in 8 n . După un motto, scos din Dositei Obradovici şi altul in ver­suri, al cărui autor pare a fi ensuş Cichindeal, urmeză un capitol introducëtor sub titlul „Patronii", in care Gichindeal mulţumeşce acelora cari l 'au ajutat la tipă­rirea acestei cărţi. Aceştia au fost Gheorghe Petrovici, protopresbiterul Hasiaşului ; Petru Murgulovici, paroch in Beregsëu, lângă care fusese şi Gichindeal inveţător in aceeaş comună ; Vasile Gheorghievici, paroc in Ţer-nithaz, al cărui zel îl cunoşcea mai cu seină din tim­pul când el (prelucrătorul cărţii) fu rênduit de la di­recţia r. pen t ru visitarea şcolelor; Rista Duca neguţător in Grabaţ. Capitolul acesta este subscris cu vorba: „Prefăcătoriu".

Urmeză o „înainte cuvêntare" s emna tă : „InBeci-cherecul-mic, in 2 iunie 1802, Dimitrie Gichindeal în­văţător naţ ionalnic" . In acesta el espune scopul lucrau şi face elogii archimandri tului Pavel Ghengelaţ, din re­şedinţa episcopescă a Timisorii, precum şi lui Mihail Martinovici tâlcuitorul teologiei in aceeaş reşedinţă, pe cari Dumnedeu i-a trimis preoţimei române pent ru lu­minarea trebuinciosă. Tot -oda tă ne spune că acest din u rmă „iubitor- de folosul naţiei sale la anul 1776 a prefăcut normalul de pe l imba sêrbésca in l imba daco-românescă", care a fost introdus prin cele mai multe şcoli din Bana t . Iar la anul 1784 i s'au t ipări t doue cărţi cu chelrttéla ^frotopreshjţerului G. Ş u b o n i ^ carele atunci a fost paroc in Timisóra.

După cum aratai mai sus, aceştia amândoi i-au fost profesori de teologie, deci aici le şi aduce tributul devotamentului . ..- , 0

In sferşit spune că in prelucrarea acestei cărţi urmeză lui Grigorie Obradovici, directorul şcolelor mi-lităreşci de pr in Banat, „carele mult se osteneşce cu o negrăită r îvnă pentru luminarea némului daco-româ-nesc".

La pag. 76 spune că a t radus in româneşce car­tea lui I. Muşcatirovici despre serbători şi, indată ce se va găsi v r 'un patron care să dea chelluiéla t iparu­lui, va tr imite-o să se tipărescă. Inse astfel de patron nu s'a găsit şi cartea a remas netipărită. (Vedi „Fa­bule" pag. 337.)

Ceea-ce priveşee l imba, scrie că Paul Iorgovici, in „Oservaţiile" sale despre limba daco-românescă, forte înţelept a descoperit cuvintele limbei nóstre, ară­tând cum a m puté aduce limba acesta la originalul cel adevărat. Şi urmeză astfel: „Fiind dar că materiile cari se cuprind in cărticica acesta sunt pentru tot omul care pofteşce să-şi imfrumseţeze năravuri le sale, pen­tru aceea eu am remas la cuvintele acele tu turor cu­noscute, pen t ru ca să potă deseverşit înţelege aceia cari nu sunt deseverşit procopsiţi intru adevërur i" .

Dènsul s'a servit de l imba vorbită de obşte. Şi a reuşit bine. Limba acesta, curăţi tă binişor de slavisme şi ferită cu totul de neologisme, are scăderi sintactice, dar ne respândeşce un aer antic, care ne incăldeşce şi acum.

Drept specimen, iată pagina primă, începutul ca­pitolului Pentru dragoste: „Dragostea nu este nimica alta, ci numai o bucurie pentru cea deseverşit buna norocire a al tora, pe care îi iubim, să le pricinuim.

I L I A 519

Cu atât mai mult ne bucurăm de binele lor cel cu dreptate, cu atâta mai mult îi iubim. Iar dragostea este cea mai dintêi şi cea mai de căpetenie osebire a lui Dumnedeu. Bunătatea şi mila se nasc din dragoste. Tote celelelte osebiri ale lui Dumnedeu , fără dragoste şi bunătate nici spre un folos nu vor fi noue" .

Cartea ensaş se imparte in următorele capitole : Pentru dragoste, cu sub-impărţir i le : Nu-ţi pară reu, fă-cênd bine ; Di ce e drept, apoi caută de vei puté să scapi ; Rëspunsul , adresat cinstitului păr inte şi frate Serafim ; Me intrebi cine sûnt au şi cine mi-a dat p u ­tere să iau eu tonul cel invăţătoresc ; ImbStrânesc tot-dauna inve ţându-me ; Prea inalta inţelepţiune in cer să stea de-asupra de stele ; Ca să desrădecinezi reu ta -tea din lumea acésta sûnt ostenelele mele. — Pen t ru faptele bune, cu următorele titluri : Faptele cele bune a le alege este mai bine ; Si fractus illabatur orbis, impavidum ferient ruinae.

Precum arată şi titlurile aceste, cartea cupr inde un şir de inveţături morale, naţionale şi patriotice forte instructive ; nu e t radusă verbal, ci întocmită pen t ru Români. Unde Dositei Obradovici produce obiceiuri de ale Şerbilor, Cichindeal le inlocueşce cu dat ine de ale Romanilor, comparându- le cu cele de ale poporului român. Insuş el ne spune acésta la pag. 34, cjicênd : „Lucrătorul cărţii acesteia dl Dositei Obradovici aduce aici nişte obiceiuri ale Şerbilor, inse eu nu voi să p u n acele, ci tocmai ale nóstré, cari s tăpânesc până acum intre noi, şi din cele multe numai vr 'o câteva voi a ră ta ; căci a sosit acum vremea ca cu ochii cu care am vë-dut paiul in ochiul altora, tocmai cu aceia să vedem bârna in ochiul nos t ru" .

Apoi incepe a compara obiceiurile şi spune că Romanii ţ ineau serbătorea Lupercalia pent ru ca lupii să nu le mănânce oi le ; tot astfel ţin şi Români i la 12—17 novembre serbătorile lupilor, când nu cuteză să taie nimica cu fórfecile, ca lupii să nu le p răpă-descă oile. Romani i serbau la 22 februarie diua deiţei Formicalia séu Fornicas, apr indênd in onórea ei grâu cu paie neimblătite ; astfel şi la Români , feciorii din popor la lăsatul de carne a Paştilor fac séra foc şi aprind hodaiţe făcute de paie, ceea ce inse ocârmuirea a oprit. La 1 maiu Piomanii ţ ineau serbătorea Umbra-colarum, făcendu-şi umbră cu ramuri verdi înaintea caselor ; iar Românii in diua de maiu 1 pun a rmin­deni înaintea caselor. Romanii aveau in onórea lui Joe serbătorile holdelor, ca grindina să nu le bată ; întoc­mai şi Români i serbeză Joile dintre Paşti şi Rusalii ca piétra să n u le strice holdele. La 24 iunie Romanii aveau serbătorea Norocului ; iar Români i tot in diua aceea fac cununi de flori de Sânziene, le aruncă pe acoperişul caselor, credènd că acela e norocos a cărui cunună remâne sus, şi nenorocos a cărui cade jos. Romanii strigau in joc, Românii a semenea ; Romani i duceau cu stég mirésa acasă la casa mirelui, întocmai ca Români i in diua de astădi. Romani i puneau in mâna mortului un ban şi rudele îl petreceau cu capul gol şi făceau ospeţul mortului , chiar ca şi adi Români i .

înşirând aceste, Gichindeal constată că suntem stră­nepoţii Romanilor , dar dice că totuş n ' a r t rebui să păstrăm tote datinele, căci mul te sûnt contrar ie rellgiu-nei creştine şi ump lu tóra vieţa R o m â n u l u i cu vră-ji turi .

Admit că scopul lui va fi fost a şterge din super-stiţiunile poporului , dar nu incape indoielă că s'a ser­vit bucuros de aceste comparaţ iuni , căci pr in ele afirmă latinitatea elementului românesc.

520 F A M I L I A Anul XXXI.

Intregă lucrarea, in tecst şi printre rênduri , are o vedită tendinţă d 'a deştepta poporul român, d'a-1 incuragiá şi de-al indemna la lucru şi de a inspira tu­turor încredere şi tărie in vitalitatea némului român.

O lectură acesta, care pe vremile acele, la 1802, a trebuit să fie cetită cu mul tă plăcere şi de sigur a avut un succes mare !

Altă lucrare a sa a fost volumul intitulat i>Adu­nare, de lucruri moraliceşti. «. publicat la anul 1808 in Buda, dedicat lui Grigore Obradovici, directorul reg. al şcolelor din districtul Timişorii, nepotul de frate al lui Dositei Obradovici, după care a t radus şi acesta lu­crare.

In dedicaţia sa, Gichindeal aduce laude mari di­rectorului şcolar Grigore Obradovici, „căruia s'a împli­nit pofta lui cea mai ferbinte a se mai adaoge câm­pul activităţii cătră dilecta naţia sa românescă" , ceea ce ar insemná că şi Obradovici a fost român .

După dedicaţia plină de sentimente naţionale şi semnată numai cu numele „Gichindeal", urmeză o „înainte cuvêntare" , care de sigur e tradusă, şi apoi un capitol intitulat „Cătră cetitori", care este scris de Cichindeal şi in care face elogii lui Dositei Obradovici, mul ţămind in sferşit lui Ghristofor Duca, neguţător in Grabaţ, care a plătit cheltuelile t iparului .

Cartea se imparte in următorele capitole : Pent ru dragostea cătră inveţătură ; Pent ru chiline istoriei pe scurt ; Pen t ru lucrurile de mai multe feluri séu specii ; Ibdala şi Balsora, o istorie preţiosă ; O păreche de pa­puci séu călciuni ; Pen t ru modru cu mare folos a ceti ; Pent ru prieteni şi prieteşug.

Cuprinsul este o culegere de felurite inveţături şi istorióre : instuctive. De • as tă dată C i c h i n d e a l ^ remas mai mult t raducëter decât localisator, căci afară d à unele alusiuni n'a prea făcut aplicaţiuni la R o m â n i /

Volumul are 104 pagine in 8° şi se încheie cu acesta î n semnare : „Sferşitul părţii intêiu". Nu şciu, decă a apăru t partea a doua .

încât pentru limbă, aici nu s'a mai ţ inut de pr in­cipiul enunciat in prefaţa primei sale lucrări . A intro­dus o mul ţ ime de neologisme, care schimosesc limba-i de mai nainte . Astfel găsim intre altele şi următorele vorbe pe cari nu le vedem in scrierea sa p r i m ă : ho-norată, patr ie , public, comun, informaţie, activitate, di­lecta, abusur i , realitate, libertate, manuducere , satis­facţie, esemplu, neglect, dedicaţie, honestate, magnimi-tatul , na tura l , ba in t r 'un loc (pag. 47) scrie homotem-perat séu omul cu mesura etc. Şi latiniseză forma es-terioră a unor cuvinte, ca „pone" in loc d e p u n e , „bon" in loc de bun , „dopă" in loc de după „nome" in loc de nume, „spone" in loc de spune, etc.

O lucrare mai importantă a sa este „Epitomul séu Scurte aretări pentru sfânta biserică, pentru ves­mintele ei şi pentru Dumnedeésca Liturghie, care se severşeşce intr 'ênsa. Aşişdere şi pentru preotul şi slu-gitoriul lui Dumnedeu . Prin scurte întrebări şi răspun­suri , de folos şi de t rebuinţe slugilorilor de cele sfinte, preoţilor şi diaconilor, şi tuturor celor ce gândesc a-ceste deregătorii p re sine a luá. Prin părintele Cichin­deal parocul Becîcherecului mic t raduse. In Buda, la crăesca tipografie a Universităţii ungureşci. 1808".

Cartea are 80 de pagine in 8° şi e dedicată epis­copului Ştefan Avacumovici din Timisóra, pe care îl numeşce „patron* şi „făcetor de bine" al seu. Acesta a fost la 1 8 0 8 ; dar mai târdiu — precum vedurăm —

patronul şi bine-făcetorul acesta a devenit cel mai aprig prigonitor al lui.

Urmeză apoi o „înainte cuvêntare" , probabil p re ­lucrată după Obradovici, ce lămureşce t rebuinţa aces­tei lucrări, care pr in întrebări şi respunsuri scurte a ra tă ce este biserica şi ce putere şi însemnătate are l i tur­ghia severşită intr 'ênsa. Spune că preoţimea n ' a re încă cunoşcinţă despre mărturis irea creştinescă, de óre ce, afară de catechism, până a c u m nu s'au publicat in limba română cărţi despre luminarea rênduelei p reo­tesei. „E vremea odată, pen t ru Dumnedeu, esclamă el, să deschidem ochii minţii şi ai inimei nóslre ! Să nu remână to tdauna numai la catechism şi la povăţuirea cu mâna , căci pân ' atunci nu se vor int inde cu versta mai depar te" .

Cărţile cele mai trebuincióse celor ce se gătesc pentru rênduéla preoţescă. d u p ă vederile sale, sunt : „Dogmaticésca Teologie" séu Cuvêntarea de Dumnedeu a pravoslavnicei mărturisir i a Resări tului ; „Păstoresca Teologie" séu Inveţă tură pen t ru datoriile preotesei ; „Istoria Bisericescă" séu Poveşti a Bisericei de m ă r t u ­risirea Resări tului .

Şi declară că, indată ce se vor aretá a tâ ţ ia preoţ i doritori de a avé in limba română , ca să se potă da la t ipar, le vor pu té avé.

Din acesta declaraţ iune a lui Cichindeal, biografii lui de până a c u m fac conclusiunea că operele înşirate au şi fost gata ; da r din cuvintele acele încă nu se lă­mureşce cestiunea decă le-a şi scris, ori că le-ar fi lu­crat numai după ce le-ar fi cerut un n u m ë r îndestulă­tor de preoţi.

Apoi adaugă că mai t rebuesc următorele lucrări : Tâlcul faptelor Apostolilor, Maestria in cuvênrarea minţii séu Filosofia, adică reguli a şei b ine ludecá şi drept a gândi, Istoria firescă, Homulia , Canónele sobó-relor a totă lumea.

In sferşit face un apel la preoţime şi spune că n u este de ajuns ca preoţii să se arate lumii n u m a i cu vestmintele şi cu numele ; n u este destul să sëvêr-şescă liturghia numa i pr in imbrăcare şi desbrăcare, prin dicerea evangheliilor, deschiderea şi închiderea dverilor, eşirea la omeni, a rë tarea şi intrarea in al tar şi prin al te ceremonii , neşciind ce insemneză şi pen t ru ce se fac şi — ceea ce e de jale vrednic — a lăsa sfânta liturghie fără de predicaţie, căci l i turghia fără inveţătură este ca mâncarea fără sare.

Şi încheie, îndemnând preoţii să ţ ină cu ocasiu-nea liturghiei şi cuventări .

Lucrarea acesta, t ipărită asemenea cu cheltuiéla neguţătorului Ghristofor Duca din Grabaţ, are trei p ă r ţ i : Par tea pr imă e inti tulată „Pent ru domnedeéca Biserică şi sântele vase şi pentru veştmintele ei ;" par tea a doua „Pent ru domnedeésca l i turghia" ; partea a treia „Pen­tru preot".

Cuprinsul se indică prin titlul lung pe care-1 re ­produserăm mai sus. Este un fel de catechism in între­bări şi respunsur i relative la biserică şi la serviciul dumnedeesc ce au să facă preoţii.

Limba e şi mai mestecată cu neologisme decât in scrierea precedentă . Aci găsim cuvinte c a : graţie, t ra-ducţie, lingvă, grat i tudine, cualilet, protecţie, sanctă, experienţă, predicaţie, na tură , sanctificaţie, proprietate , circumstanţii , cause etc. Dar t rebue să consta tăm că vorbele acestea obvin mai cu séma in prefaţă, pa r că altul a r fi scris acesta şi nu aceeaş mână care a t ra ­dus Epi tomul . Fo rma latinisătore inse apa re a tâ t acolo, cât şi a icea ; astfel cetim Domnedeu, conoscut, potintă,

Printre secară.

522 F A M I L I A Anul XXXI.

pote, potem, sont, formos, bonëtate, coprinde, respond, ba până şi „mgre" in loc de „negre".

A pa t r a publicaţiune literară nu portă semnătura lui in frontispiciu, dar acrosticonul de pe pagina 42 arată că autorul este Cichindeal.

Titlul acestei broşurele de 62 pag. in 8° este u r ­mătoru l : „Aretare despre starea acestor noue intro­duse şcolaticesci Instituturi ale naţiei româneşci, sêr-besci şi grecesci. In Buda, cu tiparul crăescii tipografii a Universităţii ungureşci din Pesta, 1813" .

Ea cuprinde istoricul înfiinţării şcolelor pedagogice pent ru Greci la Pesta, pentru Sêrbi la St. Andrei şi pentru Români la Arad, ocupându-se in deosebi de acesta din urmă, de care m 'am servit şi eu mult la scrierea acestor schiţe.

La sferşit se află câteva versuri. Primul este adre­sat protopresbiterilor. Al doilea e dedicat Impëratului Francise I, făcendu-i elogii pentru mësurile luate in interesul instrucţiunii poporale române şi acusând pe cei ce avuseră menirea să facă acesta, inse :

De aces te tote Puţ in s'au gr ig i t e i forte ; N u m a i c a r n e a , l a p t e l e au m â n c a t , P e n t r u turmă n i m i c n'au lucrat !

Şi se incheie pr in t r 'un epilog in t i tu la t : „Iubiţilor cititori", invi tându-i a contribui pent ru şcola de la Arad, dicênd : „Care cunoşce cum se cade starea nós-tră, îmi va da drept, că sortea nostră e ticălosă, aşa cât n u cutezăm să spunem tot necasul nostru la ni­meni, las să mărturisescă lacrămile şi suspinările starea nos t ră!"

Ceea-ce priveşce limba, acesta lucrare, singura scriere cu totul originală a lui Cichindeal, iarăş e mai curat scrisă româneşce. Se pare că încercarea lui de purificare radicală din cele doue scrieri precedente, n 'a fost bine pr imită din par tea publicului cititor, de aceea s'a intors la „limba de obşte" de mai nainte.

E t o m n a . tomna

(Va urma.] IosiF VULCAN.

C u g e t ă r i . Cel mai bun mijloc ca să pedepseşci pe un ingrat,

e să-i faci din nou bine.

Nici publicului nu-i place, când îi spui adevërul, precurti nu le place nici prinţilor, popórelor şi femeilor.

Scrie, da r scrie pentru cine te înţelege ; n u sco-borî ideea ca să triumfe interesul.

; • ' • * '

Romanul sémëna çu o căletorie făcută cu dili-fgjisaja, iar d r a m a cu o căletoiîe făcută cu t renul acce-kva t .

* Cine nu crede in necunoscut, nu crede nici in

soi te . .'.

Un au tor şcie, de obiceiu, ceea ce a voit să scrie ; dar , uneori, ceea ce a scris intr 'adevër.

Adevèratele drame ale inimei n ' au evenimente.

jÄjo L e g ă n a t e cad frunde le pe r e n d f In codru l c e susp ină — cărăr i le r o ş i n d ; î Şi 'n frémët, rămure le u s c a t e pică, pică

T r o i e n e . . . iar pe vântur i , in stoluri se r idică |i Mişcând i n c e t d i n ar ipi , i n sbor uşor şi l i n , T o m n a t i c i paser i p e s t e ş iraguri de ar in ; Şi ţipă, ţ ipă p l ine d e j a l e ş i s i i n g h e r i : Căci g l a s u l lor e p l â n s u l f r u m ó s e i p r i m ă v e r i ! Şi flutură pr in a e r l u n g i fire argint i i D e têsëturi m a e s t r e : p ă i n g i n i ş e m i i ; Iar pes te l u m e a 'ntregă i n c e t - i n c e t cobora S i n g u r ă t a t e a rece , c u 'n tréga e i povoră. Şi n u m a i sună c â m p u l d e farmecul cântăr i i , N i c i tr i şca n u s 'aude d o i n i n d in faptul ser i i . Şi n i c e cu e c h o u l m a i m u l t n u se i n g â n ă Ca 'n s e r i l e de v e r ă — d u l ă i i d e la s t â n ă ! A c e l e a v r e m u r i m â n d r e , c u farmecul d e - a t u n c i Ce i s v o r i á d i n şopte d e c o d r i şi de l u n c i , C u m a u trecut d e - a r ê n d u l . . . c u m n u m a i sunt a c u m . . Şi n e i n t o r s ă - i c a l e a b ă t u t u l u i lor drum !

Iar' pe r u i n a v r e m i i ce astădi nu m a i e s t e P u s t i u - ş i tórce firul d i n t r i s ta lu i p o v e s t e ! I c ó n a morţ i i creşce — şi i n a ei hotare Cupr inde tot i n t i n s u l , d i n z a r e până 'n z a r e — Căci , a h ! i n ch ipul firii e u n suris a m a r ! Atâta j a l e 'n frunda usca tă d e s te jar —

Şi eu a s c u l t c u m g e m e p ă m e n t u 'n a g o n i e . Iar mórtea lu i î m i pare că ş i -a m e a o să fie. S i m t greu l c u m m'apesă , ş i c u m imbëtrânesc , P e c â n d a t â t e a g â n d u r i i n m i n t e - m i s e c r u c e s c —

Şi m e trezesc d i n v i s u r i a b i á - a b i á t â r d i u . . . A h ! v ê n t u l suflă r e c e . . . e tomna şi — p u s t i u !

ENEA P . BOTA.

Paser i l e nós tre cântăreţe . IV

flierla (Turdus merula séu Merula vulgaris,) die j i ^ ç j p Amsel. Famil ia mierlelor este de-asemenea n u -

Jh> merosă Nainte de ce vom vorbi despre mierla ^ n o s t r ă vulgară, inşirăm aici următorele : Mierla

de vinaţuri, (Turdus vinetorum) din Weindrossel ; mierla de pinepër, (Turdus juniperorum,) Wachho lde r -drossel ; mierla musicală, (Turdus musicus,) die Sing­drossel şi mierla giderată, (Tu rdus torquatus,) d i e R i n g -drossel. A doua, a treia şi a pa t ra din paserile aceste cercel eză şi şesul pr imăvera şi tomna, pe când se côce socul, remâind pe la noi mai mul te sëptëmâni .

Tote mierlele aceste sunt cântăreţi de frunte ai regiunilor respective, prin cari îşi petrec p r imăvera şi véra. Glasurile lor şunt forte puternice şi cântarea in­tensivă şi des repeţi tă.

Mai ra r se rătăceşce pe la ş e s . mierla gulerată. Colórea ei e negră surie, avênd între bărbie şi piept un guler a lb, carele se hotăreşce cu céfa sa cea negră. Eu am vëdut-o de doue ori prin Sucevă in n u m ë r considerabil şi a n u m e oda tă tomna prin sep tembre şi odată pr imăvera după nişte omete grele. Mierla gule-

Anul XXXI. F A M 1 L I A 523

rată este un cântăreţ tot atât de escelent, ca şi fami-liantele sale. Traiul ei se mărgineşce mai mult la munţii cei înalţi coperiţi cu bradi, molidi, pini, juneperi etc.

Acuma intorcêndu-ne la mierla nostră vulgară, ob­servez pe scurt, că vereză şi prin munţ i şi prin codrii de la ţ e r ă ; ierna o petrece inse la desimele de brădet de prin munţ i . Inse primăvera pe la începutul lui aprilie e plin şesul acuma de ele. Mierla nostră cloceşce şi prin gradinele de prin oraşe. Faptul acesta inse reinâne totdauna primejdios pentru densa, fiind că mişcându-se cea mai mare parte la păment este cspusă atât ea, cât şi puii ei la atacul mâţelor. Şi şoimii o persecută pr i ­măvera prin grădini cu multă stăruinţă. Numai desi­mele codrilor le ofer destulă siguranţă. Sesonul con­certelor de pr imăvera putem dice că-1 deschide ea cel puţin prin codrii de la ţeră.

Săi cântăm şi noi aşa:

Zăpada se v e d e ic i co lo încă bine, Căci mart s tăpâneşce pe văi şi c o l i n e . D e - a b i á se c u t e z ă păstorii! 'ngrigiat Să iesă c u t u r m a Ia co l ţ l a suhat .

0 c iurdă de graur i se mişcă m â h n i t ă , C iup ind după hrană pe-o c o s t ă sorită, Iar rîul d i n v a l e s'aude şopt ind Cu v o i codobatur i , c e - a c u m aţi v e n i t .

N u 'nt impină o c h i u l n i c i flori, n i c i ver de ţă P e pajişc i i n t i n s e , pe 'nt inse fenaţe ; R ë c o r i l e di le i , r e c e l a de ser i , Mărescu-se n ó p t e a s u b u m e d u l cer.

•

Tu mier lă , cu g lasu- ţ i eşt i s ingură , c a r e A l u n g i de prin codru tăcuta 'ntristare, A l u n g i - o d in crângur i , or i u n d e - o găseşc i , Şi n o u e d i n i n i m i n i - o scoţ i , n i -o g o n e ş c i .

L a v i u l t eu şuer deşteptă-se firea, I svoru-ş i m ă r e ş c e d e - a c u m a şopt i rea , Ş i presuri şi c int i ţ i cu g l a s te 'nso ţe sc Şi t impur i m a i b u n e prin v e r s ne v e s t e s c .

D e - a c e e a păstorul de t ine v i seză , P l u g a r u l doreşce , să v i i , să te vedă, Măreşce- te codru l c u 'ntregu-şi a la iu , Când faţa-şi i m b r a c ă cu farmec din ra iu .

Sturdul (Sturnus vulgaris,) der Star. Multe soiuri cuprinde 'n sine şi familia sturnidelor. Pr in regiunile nóstre sunt cunoscute cu deosebire doue şi a n u m e sturdul şi graurul ; prin ce se deosebesc aceste doue soiuri, nu şciu de sigur. Sturdul vulgar ne este mai bine cunoscut decât graurul . Numele acestor doue se şi schimbă forte adese, aşa că graur şi s turd trec de a-ceeaş pasere. Graurul , pare-mi-se, este tu rdus unicolor, der Einfarbstar.

S turzu l nostru vulgar este acea pasere, ce ni se infăţişeză pr imăvera deja pe la începutul lui mart ie in cete de câte cel puţin 20, 30 la numër . Ei cerceteză in t impul acesta locurile espuse Ia sőre, se apropie cu plăcere de turmele de oi şi de alte vite, căutând nu ­treţ. Ei sunt drăgălaşii cântăreţi veseli, cărora le place cântecul pote mai mult decât ori căror altor paseri cântăreţe. Mai că orice cântec de pasere mare séu mică, din câte se aud pe la noi, se imiteză de cătră

sturdi in melodiile sale pline de pasiuni şi de ca­pricii.

Primăvera înainte de cuibărit cântă sturdii in companie stând pe ramurile cele mai înalte ale a rbo­rilor. După ce au început a cloci, cântă fiecare bărb.1-tuş in aproprierea cuibului soţiei sale. Totă regiunea exhală de puternicele sale accente. In codrul de munte al mănăstirii Suceviţa ascultai cândva ore întregi, cum se 'nlrecea in cântec un şturd şi c'o mierlă. Cântecul mierlei e mai puţin variu şi-i t răgănat in tonurile sale fluerătore, putem dice serbătoreşci. Sturdul din contră e maestrul sutelor de acorde vii şi pasionate, precum e şi firea lui iute şi flexibilă, putem dice ncas têmpë-rată . Decă ar fi fost vorbă, de a alege intre sturd şi mierlă, eu, care nu sûnt musical şcolit, mai c ă i dam sturdului preferinţă.

Fie serbătorit şi acest copil desmierdat al codrilor pr in cuvintele următore :

Sturdul nostru.

Te c u n o s c b ine , s c u m p e maes tre , De c â n d fiinţa-mi prin lumi c â m p e s t r e S e pre 'mblá 'n urma b lând i lor mie i , I n h o l b â n d och i i la curcube i .

D e şi crud î n c ă eram pe l u m e , V e i u b i a m g lasu l şi-al v o s t r u n u m e Şi j o c u l v o s t r u n e - a s t ê m p ë r a t Ş i sboru l vos tru ce l l egănat .

P e s u b pădure la m â n d r u l sóre Ciupiaţ i v o i co l ţu l d e erb i a m a r e , Ş i -apo i p r i n arbori v e rădicaţ i Şi l u m i i fa la v'o flueraţi.

P r i n d u l c i a c c e n t e d e farmec p l i n e Făceaţ i să-şi u i te l u n c a d e s i n e , Codrul să-ş i u i te l u n g u l s e u d i r , Să-şi u i te c â m p i i de s o m n u l lor .

Părea că lo tu - i o v e s e l i e : Crângul c e l verde , d a l b a c â m p i e , Cerul de -asupra , s ó r e l e 'n cer , P ă r t a că 'nnotă 'n l u n g i desfătări .

Iată s c u m p meşter d e - a c ó r d e - a l e s e , P e n t r u ce l u m e a mi te 'nţe lese . P e n t r u c e - a d m i r ă fiinţa ta Şi 'n dor aşteptă, spre -a t e - a s c u l t á .

• V . BUMBAC.

Proverbe . Delicateţa femeei este cel mai puternic frêu al

grosolăniei bărbatu lu i . (Francez.)

Nu e surd mai mare decât cel care n u vré să audă . (Francez.)

Cu o flore n u se face veră. (Românesc.)

Cine e bun fiu, e tată bun , prieten şi b u n ce­tă ţean . (Chinezesc.)

Cine dă cu sabia, de sabie móré. fEvreesc.)

524 F A M I L I A Anul XXXI.

M ă g a r u l l u i B u r i d a n . Comedie intr 'un act d e Scribe.

(Urmare. )

Paimpol. Tocmai acum m'am despărţi t de el . . viu de la ateliere. Şi el m i a d i s : „Nu pot să-ţi res-pund in acest moment , pentru că am aci un membru din familia mea pe care trebuie să-1 consult mai îna­inte de tote . . . "

D'ancenis. Ce spui? Paimpol. „Şi după respunsul lui, va trebui să

modelez pe al meu" . (Cu căldură.) Ei bine, scumpul ' meu camarad, fiind că tu ai o aşa influenţă pe lângă densul, vin să te rog in numele vechei nóstre ami ­ciţii . . .

Paimpol. E incântă tore! If Anemia (mirat.) Cum ! şi caracterul s e u . . . Paimpol. Iubitor, blând, graţios, spiritual ! . . . D'Ancenis (superat.) Ei bine, pen t ru ce dar adi

d i m i n e ţ ă . . . Paimpol. Me temeam ca nu cumva să fii un p r e ­

tendent ! me temeam de stéua ta ! şi la resboiu ca la resboiu . . . fiecare pen t ru sine, şi Ddeu pen t ru toţi ! . . priveşce-o . . . vine pe colo . . . (Merge la ferésta din stânga.)

D'Ancenis (privind de departe.) Ai dreptate ! fru­mos corp ! talie incântătore . . . (recunoscénd-o.) Ah !

Paimpol. Ei bine ? ce dici tu ? IfAncenis (fără a-l aseidtă, merge la drépia.) Ce

intêmplare ! Şi cele doue scrisori ! . . . O măgar al lui Buridan ! . . .

Paimpol. Iar acesta comparaţie ? ! . . . IfAncenis. De as ta dată n u ţi se aplică ţie . . .

(Vré să iesă, dar se opreşce de odatăvëdé ud că Ortansa intră.)

Scena XV.

Ortansa, D'Ancenis, Paimpol.

Ortansa. Nu cumva présenta mea te pune pe fugă, ve re?

D'Ancenis (tulburat.) Aţi pu té să credeţi, dşoră . • voi să die : verişoră . . . eu, care fără să le cunosc, ve -rişoră, aş fi da t totul din lume, pentru speranţa numa i de a fi in vr 'o legătură de familie . . . ce eram departe de a bănui chiar . . .

Paimpol. Ce? intr 'adever că nici n u ve cunoş-ceaţi ?

D'Ancenis. Se 'nţelege că nu . Ortansa. Vërul meu a spus adevërul. (Şede la

stânga şi-şi ie lumd) D'Ancenis. Şi pen t ru asta voi fi cel mai norocit

de a-i face cunoşcinţa şi . . . Paimpol (inect.) Şi a-i vorbi in favórea mea. DAncenis. Tocmai aşa. (încet.) Cu o condiţie :

alergă in grabă ! iute ! găseşce pe grădinări ta cea mică, pe care a m trimis-o la atelier. (Privind pe uşa de sticlă.) Uite-o, încă n ' a plecat . . . o vëd in capëtul aleci . . . spune-i să nu facă ceea ce i-am dis să facă ; şi să-mi aducă indërët ceea ce i-am dat să d u c ă . . .

Paimpol. Dar nu înţeleg . . . D'Ancenis. Nu-i de nevoie . . . plecă, nu perde

nici o clipă . . . Paitt'pol. Curioşi omeni mai sunt şi in familia

aces ta ! şi grăbi ţ i -s ! (Ese.)

Scena XVI. D'Ancenis (apropiindu-se de Ortansa ) Ah ! câtă

dreptate aveam de a crede in stéua mea ! furtuna ce m'a surprins era prevestirea unui t imp strălucitor, şi drumul , pe care m 'am rătăcit, ine conduse pe calea cea bună.

Ortansa. In sinul familiei . . . D'Ancenis. Da, domnişoră. Ortansa. Mai adiniórea îmi diceai : verişoră ! D'Ancenis. Décâ-mi invoieşci . . . Ortansa. N'ai merita . . . căci in acel bal, unde

hasardul ne-a p u s pe unul in faţa altuia, să n u cu-noşci, să nu ghîceşci o amică din copilărie, o soră ! . . . Asta e forte reu, die, căci t recutul e atât de . . .

D'Ancenis (privind-o.) Şi presentul a tât de fru­mos ! Vëdênd astă incântătore fetiţă, aşa de veselă, aşa de seducătore, care tu lbura şi ameţia ra ţ iunea m e a . . . n ' am avut in acele momente , o mărturisesc, nici un sentiment de vër ! . . .

Ortansa. Nici un sentiment de v ë r ? D'Ancenis (cu amar.) Erá ceva mai mult ! Ortansa (sculându-se şi trecênd la drépta.) Cu atât

mai reu, die ! căci n 'aş puté asculta d e c â t . . . apropo ! am aflat prin dl de Paimpol cine eşti ; dar tatăl meu, de sigur că nu şcie . . .

D'Ancenis (repede.) Din contră ; o şcie, verişoră ! o şcie, şi ensuş mi-a oferit ospitalitate, şi ceva mai mult încă.

Ortansa. Ce anume . . . D'Ancenis (reluându-se.) Un prând ! un p rând

strălucit ! Ortansa. Cum se pó té ! Cu atât mai bine, de óre

ce, tatăl meu, astădi dimineţă chiar, erá forte puţ in dispus când vorbiam de d t a . . .

D'Ancenis. Vorbiaţi de mine ? . . . Ortansa. Se 'nţelege, die ! mi se pare că e da to ­

ria nostră, a femeilor, de a predica pacea, concordia şi unirea in familii.

D'Ancenis (cu căldură.) Ai dreptate ! m ' am gândit in to tdauna, şi acum mai mul t decât ori când, că ni­mic nu póté fi mai absurd şi mai nedrept decât urele intre familii. — Ş-apoi, decă rudeniille cele bë t râne se pizmuesc, asta n u e un cuvent ca fiii, şi mai ales ve­rişorii, să fie şi ei certaţi ; de aceea îmi esplic forte lămurit cum Romeo şi Julieta . . .

D'Ancenis. Ba da, verişoră ; mai ales când sunt alte rcsóne forte puternice ! intêlniri ce nu se mai pot u i ta ! un d a n s ! o convorbire gingaşă cu o persona a cărei graţii ţ -au răpit inima, a cărei suris te-a fermecat! a cărei suris te-a sedus ! a cărei amintire in sferşit nu te mai părăseşce, din contră, te protegeză, şi păşeşce inainte-ţi in vieţă, ca un călăuz séu ca o stea condu-cetóre ! (Arată cerul.)

Ortansa (suridênd.) Vere, vorbiai cu mul t mai in-ţelepţeşce in bal, şi te cred mul t mai tare in vals de­cât in astronomie. (Imitcxă gestul lui D'Ancenis.)

(Va urmá. ) N. A. BOGDAN

Iubirea e ca o boia lipiciosă ; cu cât te fereşci mai mul t , cu atâta eşti mai espus.

A muri nu e nimic, dar a muri pentru o ideie a cărei resplătire nu e din acesta lume, o sufletul meu, ce manifestaţie sublimă despre nemuri rea t a !

Anul XXXI. F A M I L I A 525

S A L O N .

G ă r g ă u n i . Cum vine tomna, m'apucă frigurile. Dar ce fri­

g u r i ! . . . Friguri cu tremuriciu, nu a l t c e v a ! . . . Dârdâ-iesc din tote mădularele ca de gerul Bobotezii ! . . . îmi clănţănă dinţii in gură şi gionótele par că fug de sub mine d 'atâta frig ! . . .

Şi sciţi de ce tote astea ? . . . Nimic mai uşor de r ë s p u n s ! . . . Şi, uite, că şi

rëspund . . . Pent ru că, indată ce-şi arată tomna mut ra îşi a-

rată şi rëcorea vêrful n a s u l u i . . . Tot n 'a ţ i înţeles ? . . . Tri ! . . . Da grei mai sunteţi

de cap . . . Scurt şi l ă m u r i t . . . Iacă să ' n ţ e l e g i . . . Pent ru că in totdauna tomna m'apucă fără . . .

pardesiu... Acum aţi înţeles, nu e aşa? îmi pare bine. me bucur şi m e . . . şi me scutur

. . . de frig, nu d ' a l t c e v a . . . Aşa, frate ! . . . Uite douedeci de ani de când

m'apucă tomna fără p a r d e s i u . . . Nu e primăvară, lăsată de la Ddeu, in care să

nu cumpër unu l şi nu e nici tomna, lăsată de la Ddeu, in care să n ' am nici unul ! . . . Ce-o fi asta p e capul meu, deu, n u şciu ! . . . Dar m'am luat de gânduri şi temă mi e c'o să-mi fac séma singur a runcându-me d'a drept la . . . palton . . .

Da, la palton ! . . . Pentru că, orórea ororilor, nici anul esta n ' am pardesiu şi t remur al dracului ! . . .

*** Păi, vorbind dreptul, nu sunt de loc de vină că

n 'am nici odată pardesiu t o m n a . . . Nu, deu, nu sunt de v i n ă . . .

De vină sûnt afursiţii de letali... Ei şi numai ei, luá-i-ar c iuma şi h o l e r a . . . Ca să scap odată de denşii ! . .

Te 'nemeresc, die, t amam la pont. . . Şeii, atunci când dă căldurile şi eşti iuft in b u z u n a r . . .

Numai ce-i audi strigând, trecendu-ţi pe la portă : — Haini vechi ! . . . Lucruri vechi ! . . . Şi inima ţi se face cât un purice şi nu şciu ce

te 'mboldeşce de ieşi in portă şi strigi : — J u p â n e ! . . . J u p â n e ! . . . Şi j upanu l v i n e . . . Ia p a r d e s i u l . . . îl intórce şi-1

suceşce . . . îl purică prin tote p ă r ţ i l e . . . Socoteşce prin buzunare şi dă din cap mereu, mormăind ceva din gură . . .

Iar tu dici : — Ce tot dai din cap, jupâne, pardesiul e nou.

L'am luat acum o lună . . . — Da dă luni ! . . . Chiptuşalî ruptî . . . La coti

r o s . . . Bumbi l i p se şce . . . Ce n o u ? . . . Pardesiu astî n o u ? . . . Ce tot spui d u m n î t a ? . . . Mie-mi s p u i ? . . .

Çeu, îţi vine să-1 cârpeşci, audindu-1 spuind aşa ceva. ! . . .

Dar te s t ăpâneşc i . . . Pentru că ţ i - e . . . sete, séu pentru că aşteptă dama de pică... Şeii aia care ţ i-a dat un rendex-vouz diseră şi de la care nu poţi să l ip-s e ş c i . . .

Şi dici : — Aşa, cum e, îl iei, j upâne?

— Iei ! . . . Chit cei ? . . . — Doi p o l i . . . Nici n 'ai sferşit vorba bine, că jupanul nostru ţi-a

dat pardesiul şi s'a 'ndreptat spre portă dicênd : — Doi poli ! . . . Chimpiri unul n o u . . . — Dar am dat pe el 80 de l e i . . . Şi e n o u - n o u ţ . . . Géba, inse ! . . . Nici nu vrea să te a u d ă . . . Desnădăjduit că plecă, te ţii d u p ă el cu pardesiul

in mână şi-1 intrebi mereu : — Dar cât dai, j u p â n e . . . — Pece l e i . . . Atîîa faci, atîta d a i . . . — Dar, j u p â n e . . . — Dachi pufteşt i . . . Şi am ajuns in p o r t ă . . . Şi aci incepe toeméla :

„Mai dă, j u p â n e ! . . . " „Mai lasă chicóne !" ban cu ban, până ce dici : „Bogdaproste!" déc'ai pus mâna p 'o bu-maşcă de douedeci . . .

Şi uite, d 'asta n ' am nici odată pardesiu t o m n a ! . . ***

Ba, uite, intr 'o tomna, erá cât p 'aci să a m u n pardesiu, remas de cu primăveră . . .

Asta ar fi fost o minune, nu e aşa ? . . . Ei, uite, minunea asta nu s'a i n t ê m p l a t . . . Nu, pent ru că a fost o d a n d a n a la mijloc . . . O

dandana care o să ve facă să r î d e ţ i . . . Sunt d 'a tuncia dece a n i . . . Mi-aduc aminte ca

a c u m . . . Eram tinër cilibiu şi me pur tam galant ne ­voie mare . . .

Pe vremea aceea eram amoresat la tortă şi-mi intraseră in cap gărgăunii de insurătore . . .

Erá cât p'aci să fac prostia asta, déca nu se în­tâmpla un pocionog . . .

Da, un pocionog care m 'a costat bunăta te de par­desiu şi . . . o să vedeţi mai pe u r m ă . . .

Elena, — să-i spui numele că e mări ta tă acum, — o prietenă bună a surorei mele, la care ne duceam şi care veniá la noi in visita, — me băgase in draci, nu altceva. O adoram, pe onórea mea . . . Şi îi ju rasem că mort-copt, o s'o iau de nevestă . . .

Atâta trebuise ca şi fata nostră să ia foc . . . Şi pe u rmă ţine-te pîrleo, dragoste la tortă . . .

Scrisori înflăcărate, strîngeri de mână, călcaturi de picior pe sub mesă şi alte câte mofturi pe cari numai dragostea şcie să le născocescă. . .

Tote bune pan ' aci . . . Dar numai una n u erâ bună de loc . . . Conu Nicu. tatăl Elenei, erá un om ursuz şi posac, care trebuia luat cu binişorul şi cu in-deletele ca să ajungem la scop . . .

Ş-aşa şi tăceam . . . Umblam pe lângă el ca m â ­ţele, făcendu-i tote gusturile . . .

Elena îi cânta la piano tot ce-i plăcea şi eu j u ­cam cu el pichet lăsându-1 in to tdauna să me bată . . . Pent ru că se superá foc când erá bătu t şi trântia căr­ţile cât colo de necas decă vedea că iau şi eu o par ­tidă . . .

Daravera asta durase totă véra şi a c u m intrasem in tomna când trebuia să ia sferşit, p recum a şi luat ! . . .

*** In séra aceea, eram poftit la conu Nicu la mesă . . . Erá o vreme a dracului . . . P loua cu băşici şi u n

vént să te taie . . . îmi luai pardesiul şi p l eca i . . . Cum v 'am spus,

in pr imăveră ce trecuse nu-1 vêndusem . . . Şi asta de frica Elenei cu care fusesem când îl cumperasem şi care şi-ar fi bătut joc de mine decă l'aş fi v ê n d u t . . .

Şi ia tă-me la conu Nicu . . . îmi lăsai pardesiul , 44

526 F A M I L I A Anul XXXI.

umbrela şi pălăria in sală şi intrai in salon din care t recurăm cu toţii in sofragerie . . .

La inceput mésa se petrecu in t ihnă . . . Apoi vi­nul, s tomacul mul ţumit , ne descleşta fălcile şi ne des-legà limba . . .

Vinul, şi mai cu séma ochii cei drăcoşi ai Elenei, care sta in faţa mea, lângă ta-seu, me imbetară cum se cade . . . Şi in beţia mea începui să-mi ară t man i ­festările mele de dragoste . . .

Incet-incetişor, întinsei piciorul pe sub mesă, că­tai piciorul Elenei şi apèsai . . .

Of ! . . . Ce apesătură ! . . . Ca un răget ca de leu rësunù. de-odat şi eu primii o palmă care me rësturnà şi pe mine şi mésa cu tot ce era pe densa . . .

Până să me desmeticesc, să ies de sub mesă şi s'o şterg pe uşe, mai primii un picior care me tri­mise cu nasul drept in noroiul din curte . . .

înţelegeţi că am dat dracului şi pardesiu şi u m ­brelă şi tot şi a m şters-o spre casă unde am ajuns leorcă de plóie şi rebegit de vêntul îngheţat . . .

Şi tote as tea din pricină că, in dârdora dragostei mele, in loc să calc pe Elena pe picior, călcasem pe bătătura lui ta-seu care suferiá grozaz de boia asta . . .

Conu Nicu n 'a avut nici a tâta gentileţă să-mi tri-meţă măcar pardesiul . . .

Şi iată de ce şi in tomna aceea a m rëmas fără pardesiu, cum sunt ş-acum.

MARION.

Ilustraţiunile din nr. aces ta . Pietro Mascagni. In isroria artei musicale este

fenomenal succesul t inerului compositor italian Pietro Mascagni. In etate de 30 ani, densul are deja un nume nemuritor. Acest succes s'a produs prin opera „Cava­leria Rus t icana" , care desconsiderând vechile t radiţ iuni , a introdus o reformă radicală şi formeză o şcolă nouă, care a fost mul t imitată de alţi compositori. Densul de atuncia a scris şi alte opere, inse nici una n 'a mai avut succesul primei sale lucrări.

Printre secară. Vera frumosă a trecut de mult şi n 'a mai remas decât amintirea ei. Acésta póté fi de multe feluri, căci altfel îţi reamintesc economii şi altfel omenii impresiunilor. Aceia decă vëd o holdă frumosă, îşi fac calculi despre profitul ce pot a v é ; iar aceştia se desfeteză in frumuseţile naturei . O plimbare printre se­cară! Ce impresiuni şi ce suveniri ! Pictorul ilustraţiunii ş-a revocat in memorie astfel de amintiri, când a schi­ţat acesta i lustraţ iune.

LITERATURĂ şi ARTE. Şciri literare şi artistice. Dl B. P. Haşdeu a

scos de sub t ipar la Bucureşci a patra edi ţ iune din „Răsvan şi Vidra" poemă dramatică, in cinci cânturi , cu o introducere de P . B. Carp. — Dl A. Djuvara a publ icat tot acolo lucrarea sa in t i tu la tă : ,Români i şi Ungur i i" lupta naţ ional i tă ţ i lor .— Dl O. Ionnescu-Gion lucreză la „Istoria oraşului Bucureşci", care va apare ! peste un an . — Istoricului N. Bălcescu i se va ridica j un bust in Bucureşci. — „ Mincinosul" comedie de P .

Corneille a apăru t la Bucureşci in traducere făcută in versuri de dl N. Ţincu. — Schiţele umoristice ale cola­boratorului nostru D. Teleor din Bucureşci a u fost p r i ­mite cu multă că ldură ; pân ' acuma au trecut 5000 de esemplare.

Privelişti din vieţă. Cunoscutul scriitor din R o ­mânia , dl Traian Demetrescu a publicat in Craiova in editura librăriei Ral ian şi Ignat Samitca un volum de nuvele mici sub t i t lu l : „Privelişti din vieţă". Autorul care a re un bun n u m e in l i teratură, a presintat şi de as ta-dată o lucrare vrednică de citit. Povestirile sale scurte ara tă mult spirit de observaţiune, care se infă-ţoşeză mai cu semă_--jn s tudiarea caracterelor. Aceste sunt luate din vieţa de fote diïele, din mediul social in care trăeşce şi scriitorul. Densul ne zugrăveşce lumea pe care o cunoşce, de aceea şi figurile sale sunt reuşite. Ferite de natural ismul esagerat şi murdar , aceste schiţe, din care reproducem una in nr. de acum al foii nóstre, pot fi citite cu plăcere şi de femei. Volumul e decorat cu portretul autorului şi costă 2 lei 50 bani . De vêndare in Craiova, la editorii numiţi , cari desvoltă zel mare pentru respândirea literaturei române .

O nouă scriere de profesorul Weigand. Dis­tinsul profesor de la universitatea din Lipsea, dl dr. Weigand, care in véra trecută făcuse studii limbistice in Banat, a publicat im limba germană al doile rapor t anual despre seminariul românesc din Lipsea. Acest raport are estensiune de 200 pagine şi conţine un stu­diu amenunţ i t al dialectului macedo-român.

Călindare pe anul i8ç6. Dilele trecute am pri­mit următorele călindare apăru te pentru anul 1896, pe care le a n u n ţ ă m in ordinea in care le-am primit la redacţie :

„Amicul Poporuhd", căl indar pe anul v i s e c t l 8 9 6 , anu l XXXVI, întocmit de Gr. Sima al lui Ión, cu n u ­merose i lustraţiuni. Sibiiu, t iparul şi editura lui W . Krafft. Drept supliment are o i lustraţiune drăgălaşă, o scenă de copii, cari se jocă in pat . In par tea l i te rară : se află portetul şi biografia archi ducelui Albrecht şi al lui Andrei Mureşianu, povestiri poporale de redactorul călindarului , şi de Radulescu-Niger ; poesii de Mihaiu Gregoriadi Bonachi, Ronetti Roman , I. N. R o m a n şi doine poporale. Preţul 40 cr.

„Posnaşul" căl indar umorist ic pe anul 1896. Si­biiu, tiparul şi editura lui W. Krafft. In anunţu l seu, editorul d i ce : „Am credut imperativ necesar a oferi Prea On. public cetitor român u n călindar i lustrat de cuprins pur hazliu şi fin satiric, redactat in stil modern şi n ' am cruţat nici un sacrificiu, ca să umplu o la­cună prea simţită in literatura română. Intre g lume alese, t raduse séu localisate din limbi străine, am in­tercalat bune originale, ţ inend mai ales să poporalisez materii din cei mai renumiţi scriitori umoristici români . Evitând conşeiinţos lucruri pornografice şi glume brute , sper, că noul meu călindar va găsi o bună primire la familiile române" . P re ţu l 36 cr.

„Calendarul Aurorei" pe anu l visect 1896, cu i lus­traţ iuni , a eşit la Gherla in edi tura tipografiei „Aurora" A. Todoran . In frunte publică portretul Esc. Sale archiepis-copului şi mitropolitului dr. Victor Mihályi de Apşa ; iar in par tea literară se află şi alte i lustraţiuni. Ca lecture l i te­rare se oferă lucrări de Antoniu Popp , A. Naum, G. S imu, Ioan Sonea, G. Coşbuc. Preţul 30 cr., tr imis pe poştă 35 cr.

„Calendariii* pe anul de la Christos 1896, anu l XVII, editat de tipografia diecesei gr. or. române a Aradului . Cuprinde şematismul mitropoliei ortodocse-

Anul XXXI. F A M I L I A 527

orientale r o m â n e din Ungaria şi Transilvania in gene­ral şi al diecesei Aradului in special. In partea literară lucrări in prosă de dnii Nicolae Stefu, Iuliu Grofşorean, R. Bor toş ; poesii de Eminescu, V. Alecsandri, G. Coş-buc, Iulius Ascan şi cântece poporale. Preţul 30 cr.

Reviste şi $iare. Vatra, revista ilustrată din Bu­cureşti , care încetase la finea semestrului prim, a re­apărut , a n u n ţ â n d că abonaţii îşi vor primi cele 12 nu­mere restante. — Revista Lipovei se numeşce un nou organ de publicitate, care a apărut la Lipova, ca fóie socială, economică şi l i terară ; va eşî odată pe săp­tămână.

TEATRU şi MUSICĂ. Concert şi teatru in Oradea-mare. îmbărbăta tă

de succesul din anul trecut, tinerimea română din Oradea-mare voeşee să arangeze şi in carnevalul viitor 0 petrecere cu dans, precedată de concert şi de repre-sentaţiune teatrală. Gonsvătuirile prealabile au şi înce­put şi sperăm că nu peste mult vom puté publica şi programa.

Concert la Lugoş. Componistul nostru poporal, dl Ioan Vidu, care ocupă postul de învăţător gr. or. la Lugoş, a obţ inut concediu de un an ca să-şi comple­teze studiile la conservatorul din Viena. La 2 novembre s'a dat la Lugoş un concert in beneficiul dlui Vidu, care plecă in curênd la Viena. I dorim succesul cel mai complet !

Piese musicale noue. Au apărut la Bucureş t i : AU Right, canţonetă cu cuvinte româneşt i de Lazare I, Elias. Preţul 1 leu. — Serba lui Bachus, cu cu­vinte de M . Pawlowsky. Pre ţu l 1.50. — Nu pot crede, romanţă pent ru voce şi p iano, de Anton Zicka. Preţul 1 l eu . '

BISERICĂ şi ŞCOLĂ. Diecesa Orâdii-mari. Marţi la 5 novembre n-

s'a întrunit in Oradea-mare esactoratul diecesei gr. c. române de Oradea-mare , care esamineză socotelile tu­turor fondurilor diecesane. Esactoratul e compus din preoţi din centru şi din diecesă sub presidiul unui canonic.

Reuniunea inveţătore'scă gr. c. Mariana din Năseud îşi va ţine adunarea generală astădi sâmbătă la 9 novembre in Năseud, sub presidiul vicarului dr. Ioan Pop , secretar Clement Grivase. Cu ocasiunea a-césta se va ţine o prelegere practică in clasa V a şco-lei de fetiţe; iar inveţâtorii Demian Nechiti, Nicolae Mihaese şi I. St. Pavelea vor ceti lucrări de ale lor.

O reuniune inveţătore'scă in Biharia. Reun iu ­nea districtuală a învăţătorilor români gr. or. din p ro-topresbiteratul Bel a ţinut adunarea sa generală in co­m u n a Ucuriş la 15 octombre, sub presidiul învăţătoru­lui Ioan Butjui. învăţătorul Ioan Teuca a ţ inut prele­gere despre in t roducerea in cele patru operaţiuni fun­damentale , iar inv. G. Dudulescu despre stupărit .

Adunare de învăţători in Sas-Sebeş. Reuniunea învăţătorilor români gr. or. din districtul Sas-Sebeş va ţine adunarea sa generală in oraşul Sas-Sebeş la 16 şi 17 novembre n. sub presidiul dlui Z Mureşianu, notar dl N. Todea. Se vor discuta mai multe teme didactice şi se vor ţine prelegeri practice.

C E E N O U ? Hymen. Dl Alesandru Tuducescit, din Lipova,

funcţionar la societatea de asigurare Dacia din Bucu­reşti , duminecă la 10 novembre n. se va cununa cu dşora Emilia Brancovici, fiica dlui Paul Brancovici in Bucureşci. — Dl Petru Vălean, epitrop bisericesc gr. or. in Maierele Timişorii, s'a logodit cu dşora luliana Boeriu in Verşeţ. — Dl Dumitru Măxgareanu şi dşora Elena N. Cristianu s'au cununat duminecă la Braşov. — Dl I. G. Oltean din Feneşul-săsesc s'a logodit cu dşora Maria D. Coltofeanu, fiica dlui Dimitrie Colto-feanu, protopresbiter din Treiscaune.

Şciri personale. Părintele archimandril Repta din Bucovina a fost ales cetăţan de onóre al oraşului Cernăuţi . — Dl dr. Alesandru Pop, medic in Satul-nou, lângă Panciova, ş-a s t rămutat locuinţa la Verşeţ. — Dl dr. Eugen de Lemény a deschis cancleărie ad -vocaţială in Braşov.

Associaţiunea transilvană. Comitetul central din Sibíiu a ţ inut la 17:29 octombre şedinţă estraordinară, in care s'a ocupat de ordinul ministrului de interne adresat vicecomiţilor, prin care se pret inde ca despăr-ţămintele să-şi înainteze statutele spre aprobare. Comi­tetul, scrie „Telegr. Român" a decis ca ensuş să intre-vină la guvern, a ră tând că despârţămintele nu sûnt nici filiale ale Associaţiunii, nici reuniuni de sine, ci sûnt numai organele esterne ale Associaţiunii, compuse din membrii ei domiciliaţi pe teritoriul despărţementului , cu meniţ iunea de a înlesni realisarea scopului associaţiunii, şi ca atare n u pot avé statutele lor, ci ele funcţioneză in puterea unui regulament vechiu stabilit de adunarea generaiă. regulament comunicat şi cu guvernul, la o intrebare încă nainle de trei ani, fără ca acela să fi pretins, ca „Associaţiunea" să ia disposiţiuni speciale in statutele sale, un lucrujdeal tmintrea, carele adunarea generală din Blaş l'a făcut, completând statutele modi-ficete cu un capitol nou relativ la organisarea despăr-ţămintelor, ceea ce guvernul o póté şei deja din nouele s ta tute subşternute încă Ia 10 septembre pent ru apro­bare. A decis mai departe, ca să espedeze la despăr-ţăminte o instrucţ iune cum au ele să respundă la or­dinul ministerial. — Despărţemenhd Zcrneşei a ţ inut adunarea sa in comuna Tohanul-vechiu, sub presidiul dlui Nicolae Găroiu, luând parte vr 'o 50 de enşi. S 'au luat măsuri pent ru ca agenturele din sate să facă co­lecte in popor. S'a incassat 136 fi. Viitórea adunare generală se va ţ ine la Bran. — Despărţementul Alba-Iulia se va intrunî in adunare generală in opidul Teiuş la 8J20 novembre, sub presidiul dlui Vasiliu Micu, secretar Nicolae Ivan, care va ceti şi o lu­crare intitulată „Cum să ne potrivim ca la bine să eşim ! " iar dl Silvestru Moldovan va ceti o alta lucrare sub titlul „Bogăţiile Ardealului" .

Reuniunea română de agricultură din comi­tatul Sibiiu lui ş-a publicat rapor tu l pent ru anu l 1894, din care iarăş ne convingem, că acésta r eun iune este una din cele mai sîrguinciose ce avem. In anul trecut Reuniunea a ţ inut întrunire agricolă la Orlat şi o es-posiţie de vite de prăsilă şi de póme in Selişte, a o b ­ţ inut de la guvern gratuit un cuptor de uscat p ó m e sistem Cazenille şi l'a aşedat in pia ţa din Selişte. Nu-merul membrilor a fost 421. Averea totală a Reuniuni i 2437 fl. 35 cr. Preşedintele reuniunii dl Dimitrie Comşa, secretarul dl Victor Tordăşan.

înaintări in armată. L a avansamentu l din 1 novembre, afară de cei numiţ i in n r . trecut, au mai

528 F A M I L I A Anul XXXI.

fost înainta ţ i : colonel Ioan Tatarony, locot.-colonel La-dislau Marian, maiori Mihai Cimpoca, Vincenţiu Vi-soina, Victor Petr in ; căpitani cl. I Dionisiu Florian, Iosif Martin, George Ciocan, Nicolae Hîdu ; căpitani de el. II Victor Moga, Ioan Băiaş, Augustin Torna, Ioan Chevereşan, Iuliu Bota, Stefan Pilar ; locotenenţi Nico­lae Botezan, Dem. Zurcan, Eug. Mihályi, Ioan Bărdaş, Teofil Florian, Iosif Damin, Vine. Beran ; sublocotenenţi Simeon Iancu, Victor Buibaş, Torna Damin, Virgiliu Piso , Mihail Nicola. Locotenenţi-coloneli la auditorat Ioan Durda şi Ioan Mihălţan; medic de regim. cl. I Aurel Anca ; medic de reg. cl. II : Dimitrie Dascăl. In fine au avansat la honvedime următor i i : | locotenent-colonel: George Horvát 2 0 ; major: George Boeriu 2 2 ; căpitani cl. I : Ioan Fojtin şi George Petrovici 1 8 ; că­pitani cl. II : Aurel Mezin 7 şi Anchidim Şoldea 23 ; locotenent : Eugen Aron 4 ; medic militar : Nicolau Moţu ; asistent de medic : Romul Marcu.

Necrológe. Dr. Ioan Maniu, jude de tribunal in pensiune, nepot al lui Simeon Barnuţ iu , a reposât la Şimleu, in 4 novembre, in etate de 62 ani. — Teodor Indre, paroc şi protopop gr. c. in Selsig, in Chioar, a încetat din vieţă, la 1 novembre, in etate de 51 ani.

OGLINDA LUMEI. Descoperirile de aur. Aprópe tote descoperirile

de aur sunt datorite curatei intemplări. In anul 1857 un indigen îşi căuta măgarul şi descoperi teritorul din Guiana, după care Sir Walter Raleigh căutase in zadar t imp îndelungat. Câmpul de aur din Scoţia nmiă s'a descoperit la 1861 de cătră un bărbat, care se opri la un përiu pentru a-ş astêmpëra setea. El observa sub o piatră un grăunte de aur şi căutând mai departe aflà mai mulţi grăunţi . Pă tura de aur Carolina nordică o descoperi un băiat, care merse intr 'o dimineţă să se scalde int r 'un rîu din Canabas. Copilul se împiedica de o piatră galbenă, care nu a fost altceva decât o b u ­cată de aur, 12 kgr. de grea. In California aurul fu descoperit de James Wilson Marshall Gold, sàpând la cepă. Piaful de aur se ' lipi de lopata hârleţului . Deja Sir Francis Drake şciuse că in California esistă au r . P e timpul reginei Ana, căpitanul Shelvocke raporta că California e avută in aur, şi in mineralogia lui Phil ipp, editată in 1815, se află următorul pasagiu : „La ţer-murii Californiei se află un ţinut de 14 mile in întin­dere, in care se pot aflá in pământ bucăţi de aur*. Renumitele mine de aur din Irlanda de odinioră au fost descoperite de un bărbat iubitor de sport, cu oca-siunea pescuitului. El descoperi aur in nisip şi ţ inu descoperirea acesta in secret, t imp de 20 ani. In fine căsătorindu-se cu o fată tineră, îi comunica şi acesteia secretul. Soţia lui, credêndu-1 nebun, făcu lucrul cu­noscut şi altora, şi in u rma acesta, in t imp de doue luni, se scoseră din nisipul rîului 10.000 kilograme de aur.

Cât costă nişte scrisori de dragoste? Admira­torii lui Goethe, in Germania, au trecut pr in o mare spaimă. Celebrele scrisori de dragoste ale lui Goethe cătră dna de Stein, erau cât p'aci să t recă in AmericB. Familia Stein voiá ca să vendă manuscrisul pe preţul de 75.000 de mărci. Abiá acest fapt a fost cunoscut şi u n american a oferit 80.000 de mărci pent ru ele. Ju ­

decaţi acum emoţiunea care i-a cuprins pe membri i geloşi ai societăţii Goethe. Ei s 'au pus indată pe mucă ca să capete acest tesaur şi să-1 alipescă la arhivele societăţii lor, care se află in Weimar . Ei au strîns deja jumëta te din sumă. Cât despre rest au deschis o listă de subscripţie, care se pare că e pe cale b u n ă . Consi­liul municipal din Weimar a dat 1000 de mărci , ora­şul Francfort 5000 şi alte mul te associaţiuni promit sume importante . 80.000 de franci este o frumosă sumă pentru o corespondenţă amorosă. Din acesta vor fi tentate multe femei ambitiöse cărora le plac a face dra­goste cu omeni celebri. Ele vor stărui de acum înainte şi mai mult de a avé autografe înfocate pe care moş ­tenitorii lor séu chiar ele vor pu té intr 'o oii să ie t r ans ­forme in bani. Din nefericire inse, puţ ine scrisori de dragoste ating preţul acelora ale lui Goethe.

O superstiţie a marinarilor. Marinarii a u o su­perstiţie, care in unele impregiurări e forte primejdiosă pentru nouii căsătoriţi. Marinarii cred că un vapor, care a re pe bordul seu t ineri , cari îşi fac voiagiul de nuntă, trebue să fie apucat de furtună. Intr 'o di un mare vapor, avênd pe bordul seu vre-o 300 de pasa­geri, a plecat din New-York spre Liverpool. In t re pa­sageri se aflá şi un diplomat englez, care căletoria cu tinera sa soţie, o americană bogată. Cele dintêi 2 dile de călătorie au fost liniştite şi senine. In diua a treia pilotul află, că pe bord îşi face voiagiul de n u n t ă nişte soţi t ineri. Vestea se rëspândi, ca fulgerul, in tot vapo­rul şi n u numai marinari i , da r şi bieţii fochişti (Chi­nezi) fure cuprinşi de o groză teribilă. Toţi p ro roc iauo mare nenorocire. In diua a şesa a isbuenit intr 'adevër o furtmjă. Marinarii şi-au adus aminte de nouii căsă­toriţi, şi unul dintre <>\ p ropuse ca tinerii soţi să fie aruncaţ i in valuri . Din fericire, căpitanul pr inse de veste, duse pe tineri in cabina sa, îi incuià acolo şi puse de pază pa t ru omeni de ai sei credincioşi. In t r 'a -ceea pe bord isbucnise deja revolta unei păr ţ i d in ma­rinari . Căpitanul eu alţi matrozi au făcut us de a rme şi numai aşa a u putu t să potolescă pe cei resculaţi . Cinci dintre ei au fost legaţi şi ţinuţi astfel până când vaporul ajunse la Liverpool, fără ca furtuna să-i fi adus vre-o stricăciune.

Sfaturi h ig ienice . Durerile de gât incep a se ivi odată cu ume-

delă şi recela. Un léc bun, mai ales pen t ru copii, e ur ­mătorul : Topeşce şese bucăţele de zahăr in u n albuş de ou şi stórce peste acest sirop o lămâe. La ficare j u ­mëtate de oră câte o linguriţă.

In contra asudării manilor se recomandă ur ­mătorul sigur mijloc : Spelaţi manile de mai mul te ori pe di cu apă rece, in care băgaţi puţ in spirt de vin séu alaun (petră acră.) -x—»--x x x x x-x x x--x-x--x--x x x—x—x--*"-x-

Căiindarul s ë p t ë m â n e i . D a m i n e c a a 23-a după R o s a l i i Ëv 7 d e l à Luca, c, 8, gl . 6, a inv . 1* D i u a sept . Câl indarul v e c h i u Călind, n o u S ó r e l e . D u m i n e c ă L u n i Marţi Mercuri Jo i Viner i Sâmbătă

29 Mari A n a s t a s i a 30jjPăr Z e n o v i e 3 l | |Apos t . S t a c h i e

I j S . Cosma. şi D e m i a n 2 Mart. A c i n d i n 3 j Mart. A c h e p s i m a 4J Cuv. l o a n i c h i e

10 Landorf 11 Mart in 12 I o n a s 13 S t a n i s l a u [14 L e v i n 115 L e o p o l d '16 Ot tomar

8 0 3 5 8 I |81 3 5 6 8 3 3 5 5 7 5 3 5 3

fi7 | 3 5 2 7 9 3 5 0

! 7 1 0 | 3 4 9

Proprietar , redactor respundător şi edi tor : I O S I F V U L C A N .

Cu T I P A R U L L U I I O S I F L Á N G I N O R A D E A - M A R E .