N r. 8 i f , â n u i XV 3 20—26 A ugust 194-2

Peste tot pie unde se vorbeşte de medico-

mente, chimicale şi reactivi, numele yf*R€K

se bucura de o p r e ţu i r e deosebită

FABRICA OE PRODUSE CHIMICE — DARMSTADTF O N D A T A IN 1 8 27

I NEDI TE

I i i

OCO(5<

I

H

<Z

<

OCo

z

111Q

I <C II < I I U L I C / ) !

I ° I 1 III I 5I < I I oc ii m I 1 Z . i 1 2 1 = < I» •* r== : »• c=1 Q I

- I o II. m

< Ioc s

O 1D . |

■ J ' , S

H U M ORI *> , . ■ ■ • - 'rr~ -

Ps*ïn3ul motor ßiesei în

funcţiune

Cei mai vechi motor Diesel a fost

din nou pus în funcţiune. El a fost

transportat dela locul său de o-

ncare din Augsburg, nu pçntru a lua

parte la procesul de muncă, ci pen­

tru a face cinema, fiind folosit pen­

tru marele film „Rudolf Diesel”,

care se turnează actualmente.

C o n c u r pentru literatura

u ş o a r ă

Pentru împlinirea misiunii cul­

turale de a crei a literatură uşoară,

care poate fi privită ca o adevăra­

tă literatură populară, Oficiul de

pro~oasra-.idă pentru serütorü per­

mani adresează autorilor germani i-

niţiativa să participe la un concurs

de literatură uşoară.

OTRAVA ALBINELOR UCIDE Şl BACTERIIDe multă vreme na este cunoscu­

tă acţiunea binefăcătoare a otravel albinelor asupra suferinţelor reuma­

tice. Ea se întrebuinţează sub nu­mele de Forapin, fie in formă, de cremă, fie în formă de injecţii. A . ceastă substanţă compusă din punct de vedere chimic în cea mai mare parte din elemente organice, între pitele Tryptophan, Cholin, GUceri-

nă, acizi de fosfor, acizi de palmi- tină, mai are şi alte calităţi de mare

interes pentru ştiinţa medicală. De altfel se ştie de mult că tot otravel albinelor se atribue aşa zisul eiecţ hemolitic, care este o urmare a pre­zenţei şi acţiune! acestei otrăvi a. supra sângelui, producând descom­punerea şi disolvarea lu\. Acest e- fect se explică si Prin afinitatea ce există între otrava alb mei si o alia substanţă chimică organica, num i­tă „Saponină” , oa.re dupa cum ne spune şi numele este o substanţă de săpun. Această «aiponina nu im-

piedecă desvoltarea baccilllor, ci dimpotrivă are calitatea de a pro­

voca şi sprijini prin prezenţa ei, înmulţirea micro-organismelor.

După cum ne comunică în jur­

nalul de specialitate dr. W- Schmidt Lange dela Institutul de Higienă al Universităţii din München, otrava albinei mal are — contrariu efec­tului saponinei — şi o altă posibili­

tate de acţionare si anume ea este în stare să ucidă bacteriile. Ea e_ xercită asupra stafilococilor şi streptococilor o înrâurire mult mal mare decât asupra colibacililor care vieţuiesc cu predilecţie in Intestinul

omenesc. Rezultatele au fost întoc­mite pe plăci speciale ce se obiş­nuiesc la experienţe bacteriologice,

pe cari se c.resc diferite culturi de

bacterii. Viitorul ne va arăta în ce măsură aceste rezultate vor putea fi utilizate probele necesare, spre asigurarea succesului deplin.

n u m e n o u i i n u n i u n e a s o v i e t i c a

cadrul trupelor «er- SJaltao £ 1», cj » u m .,

mane şi aliate în F[“ ţrh: ^ c o - formă locală rusă. Numele de loca- calităţile care nu aminteau sub nici desea nume de localităt, ce nu c - j sk saU( sul> for- un fel de timpurile burgheae de altarespund numelor de tdtădată d n linti ţe ̂ aoar des în dată. Citne m ai posedă un AtlasRusia ţarista, Sovietici au înteies m a fernen a,, siberia. Cât vechi şi caută pe el numele oraşe-« facă tot felul de »cţtoljr It a a& giinfe. ^ mentionate în comunicatele mi-

jeasta privinţa, d ^ f a r deogeb-n_ mpol) Marfupol, Sevastopol, ce se litare dfal timpul campaniei în Est,

nn eiort d,. < r întâlnesc aproape exclusiv în apro B& nu RăJ3eascg. ceeace îi tre-Anumite num e se repeta cu o mart Mâri{ NeKro, ele .indică o m-

d Ä S „r . a i W t r » cel. de m .j » s , .E el S e m n â n d „oras” s a u coloniştilor pro v en i a n CMul să se menţioneze . cele mai

rvvt-i’tj»” Stalingrad înseamnă P ur părţi- , o M n iw a fre- însemnate oraşe din Hue ia, a cărorsfïbnolu * oraşul iul Stalin. Dela După cum arata a ^ denum fre a fost schimbată de so-

c'-m derivat o serie cruentili a numelor de loc- 1 j vietici. Ele sunt: Stawrçxpol' (devenit acelag . denumiri, ca Sta- legătură cu Stalin, Lenin si alti Woroschilowsk) Jekaterinoiar (Kras.

«»tele, ai bolşevismului, ^ ‘ “ ac S Zarizyn (Stalingradl Lu- care £ S S £ & u fateacelas lucru, pe o scară ìntima înnoirea aceas (Woroschi,owgrac», Jusowka

«- (Staiino), iekaterinoslaw (Dnjepro-

S Ä P U M D I N S U C U R I L E P A H C R E A T I C E Romanovsky (Kropotkin), Samara

Starea de rértx*. din lipsa topor- tăierilor penti-u a se putea extrage Twer

tuto cte S J S Ä m a l e * vegetale insultaa extragerea tasu- (Kalinin), si Petersburg (Lenuigard).

necesare peatru.a « g r t e t a P ^ c - ^ t o p i ^ ' m ^ U a a c ^ r T J i să s e *

S ă ' m a f găsesc n u m e l e ^ d ic a t iid e

ritìtóW0lcte95 grade fără alte adao- localităţi ce poarta nume germanefermenţilor ca Heidelberg. Darmstadt, Stuttgart,

f n Ä l t o , ' laccare este r « - Muenchen, Worm s, Speyer, s. a. m .

Hiaimuţeie antropoide în c$răcSina zoologică

Grădina zoologică Hellabrunn din

Muenchen a avut de Înregistrat o serio de succese die reproducere, unice in istoria grădinilor zoologice, in acesifc paradis al animalelor, unde trăiesc 5 cimpazsi cu puii lor, a fost născută de

curând a 13-a maimuţă antropoidă.Aceste succese în domeniul creşterii

maimuţelor antropoide se datoreşte în­deosebi instalaţiilor perfecte şi marei experienţe a gi »dinii Hella/bruom in

îngrijirea şi creşterea acestor animale, care se perpetuiază foarte greu în stare

de captivitate.S ’a dovedit prin aceasta că este sor­

tit ca grădinile zoologice să se specia­lizeze în creşterea anumitor animale, şi Hellatorumn a pus un deosebit preţ pe creşterea maimuţelor antropoide.

Deoarece maimuţele din grădinile zoo­logice sunt riginare îndeosebi din Su­matra Borneo şi Africa apuseană, ne mai putând fi deci importate astăzi, ele au ajuns la un preţ excepţional de

ridicat.

O nouă t»nealtă_ pentru a urmări mersul răaefoOBuSui

tta italiană încă deficientă, a de­terminat, fireşte, în Italia, si re­

ducerea »roducţied de săpun.

Guvernul italian a adoptat m a ­suri Înţelepte $1 energice pentru asun nucepte Sl energice pentru a niedi.u ia care este nece- Muenchen, Worm s, hpey**-,spori producţia, prò, adunarea to- sar gă fie adoptat căjcX reacţ'a alcali- d. Este vorba de numele unor s<

talitară a g r ă ^ i l o r ^ p r o v e n ^ ^ llă predomina in toate fazele fatari- ale colonişttlorabatoarele unde sunt tăiate ovinele, gäpumiliuii de rufe. cuiau mai ales în Su 1porcii şi caii, m-in recuperarea s de- pancreatico — în pul- în ţinuturile din vecinătatea *

gr esarca obligatorie a oaselor, prin berc ^ extras _ all fosfc puse în viului Volga- i Acestesx>3rirea culturilor de plante olea- comer+ amestecate coi săruri, săpam ri to are ale coloniştilor german »g S In acelaş timp au fost im . oome« 0 Lnsenmată fost în mare parte distruse de bol

Cei ce vrea să urmăraasca acest război în toate fazele sale transcon­tinentale si oceanice, are nevoie de planisfer. Hărţile parţiale nu mai

pot folosi sintezele evenimentelor independente, dar convergent*; unui unic obiectiv. Umplând acest gol.

Institutul Geografedela Novara publica o noua harta

a „Pianisterei politice“ , construite în proecţie eliptică, la scara de i au milioane ei având dimensiunile de 75x140, care consimt o consultare

uşoară, imediată si caroptetâ. C a ­drul politic al globului, făcut si mai plastic printr’o bine studiata distri­buţie a culorilor, este viu ? complet.

Cartograful a avut grijă de■ a in­sera o mulţime de nume, astfel în­cât insule, arhipelaguri, fortăreţe

maritime si terestre, mai cu seama cele din Pacific, sunt foarte buie localizate în raport cu actualitatea

lor de război »i politică. Golurile marginale ale hărţii au fost înţe­lept utAlzate pentru a desvolta pe o scora mai mare teritoriale de un interes mai viu. », Harta Plani sfera

politică“ este astfel studiată ca să, poată fi transportată în buzunar si desfăşurată pe perete.

A A P Ă R U T

gmoase. In acetaş wm y »u iu»i — e le ^c x ^S tu «« 'o ^n sem iate fost în mare parte cïistruse de bol- p i | f û * A ^ | S H B A P S ^ Npuse potrivite ìmvtòri itt fabricar^ autarhiei de răz- şevicl, Iar populaţia lor a fost de y n fft 1. u n , w n M

săpunului, precum si desfuntarea 'lir- - ----Durilor de lux. adoptarea produselor tip pentru diferitele necesităţi Şi

diminuarea procentului de graşi, pentru a asigura populaţiei cantitatea necesară a acestui indis­

pensabil produs. _

Cu totul interesant si ^t^ajcâ- toare pentru gospodinele zeloase, mereu preocupate de reuşita fabri­

cării de săpun pentru rute acasă, sunt rezultatele recente asupra pu­terii de resive a elementelor conţi­

nute în sucul pancreatic al anima­

lelor domestice.

Sucul pancreatic conţine trei ele­

mente hidrolitice: tripsina, care a-

tacă protoina. lipaza. care htdroli-

zează grăsimile. $1 amileza care

scindează hidratele de carbon

Acţiunea acestor elemente poate să înlocuiască dela început procesul de fabricaţie al săpunului pentru rufe, atacând puternic şi eliminano

murdăria fibrelor.

Producţia acestor fermenţi n u prezintă mari dificultăti. c ă ^ eidsta jj de mai multă vreme dispoziţii care .

impun adunarea totalitară a pan- jj creasurilor provenite depe wnîia

porta tă»

N O U A A P Ă R U T N O U

M A G A Z I I I LNr. 159

Cu următorul sumar:

Scrisori de dragoste — £- logiui cravatei — Cât m ă­nâncă omul — Sufletul fia.

retor — Autori şi a^ori — O mistificare colosală — A .

morul tui Casanova — Arta,

de a face pe bărbaţi fericiţi.

Ultimile noutăţi ale model de

vară. — Nuvele, schiţe vesele,

anecdote istorice, curiozităţi

din toată lumea hum or etc.

140PA6ISI 50LEIF . N I. P E T R E

E d it u r a Cartea Românească

Cel mai mare succes ol anului

D in chiar copilăria lui, fusese aseme­

nea unui om pătruns de desăvârşita

cunoaştere a lui Dumnezeu şi. atunci

chiar când nu era decât un adolescent, ui­

mise mult, prin serioasa înţelepciune a răs­

punsurilor sale, pe un mare,număr de sfinţi.

Ca si pe oarecare sfinte femei, care locuiau libera cetate a naşterei sale.

Si când .părinţii îi deteră haina si inelul

bărbăţiei, îi sărută şi pomi prin lume ca să

vorbească despre Dumnezeu. Căci pe vre­

mea aceia, erau prin lume multi oameni

cari nu cunoşteau nici într’un chip pe Dum ­

nezeu, sau nu aveau despre el decât o cu­

noştinţă nedesăvârşită, sau aveau dumnezei

neadevărati, ca locuiau prin tufişuri şi nu

aveau nici o grijă de adoratorii lor.

Si îşi întoarse faţa spre soare şi pornî la

drum, cu picioarele fără sandale, şi având la cingătoare un sac de piele şi ţ> ploscă de

argilă coaptă.

Si tot mergând pe drumul cel mare, se înveselea de deplina cunoaştere a lui Dum ­

nezeu şi cânta fără să se oprească, laude lui

Dumnezeu. Şi dela o vreme intră într’un

pământ ciudat, în care se găseau numeroase

oraşe.

Si trecu prin unsprezece oraşe. Şi printre

aceste oraşe, unele se găseau pe văi, altele

erau pe ţărmuri de fluvii mari, şi altele

erau aşezate pe coline. Şi în fiecare oraş

găsi câte un discipol care îl urmă şi îl iubi

si o mare mulţime de oameni, deasemenea,

îl urmă în fiecare oraş, şi cunoaşterea lui

Dumnezeu se răspândi în tot acest pământ

si un mare număr de căpetenii au fost con­

vertite, şi preoţii templelor în care se aflau idoli, găsiră că jumătate din câştigul lot

se pierduse, şi când chemau la amiaza, cu

tobe. oamenii la rugăciune, aproape nimeni

nu mai venea cu păuni sau cu ofrande de

came. după cum era obiceiul pământului

înaintea venirei străinului.

T otuşi tristeţea lui creştea pe măsuiă

ce creştea numărul discipolilor ca sl

al oamenilor cari îl urmau. $i nu ştia pentru ce era atât de trist. Căci vorbea

necontenit de Dumnezeu, şi cu plenitudinea

care El-Insuşl i-o dăduse.

SI. într’o seară ieşi din al unsprezecelea

oraş, care era un oraş din Armenia, şl dis­

cipolii lui, ca şi o mare mulţime de oameni, îl urmară, şi el urcă un munte şi se aşeză

pc o stâncă din munte, şl discipolii făcură

cerc împrejurul lui, şi mulţimea îngenun-

chia în vale.

Si el îşi lăsă fruntea între palme şi plânse

si spuse sufletului său: De ce oare sunt plin

de tristeţe şi de teamă, s! de ce oare fiecare

din discipoli mai este pentru mine şi un duşman, care umblă în plină zi?

Si sufletul Iui. răspunzându-i. îi zise:

— Dumnezeu te-a făcut în perfecta cu­

noştinţă a Lui Inşusi, şi tu ai dat aceasta

cunoştinţă şi pe mâinile altora. Peria de

mare preţ, al sfărâmat-o şi în două ai im­

partit vestmântul fără cusătură. Acel ce

împarte înţelepciune, se fură singur. E ase­

menea cu cel ce îşi dămeşte tezaurul unui

tâlhar. Dumnezeu nu e oare mai înţelept

ca tine? Şi cine eşti fu pentru a împărţi un

secret pe care numai ţie ţi I V destăinuit

Dumnezeu? Eram bogat odinioară, si tu

m ’ai sărăcit. Odinioară vedeam pe Dum ­

nezeu. şi acum mi L ’aî ascuns.

Sl plânse din nou, căci vedea bine ca su­

fletul are dreptate, şi că el dăduse altora

deplina cunoaştere a lui Dumnezeu, şi că

el era acum ca unul ce se agaţă de poalele

rochie? lui Dumnezeu, şi că credinţa îl pă­

răsea pe măsura ce alţii credeau în el.

Si el îşî spuse:

— Nu voiu mal vorbi de Dumnezeu. Acel

ce-şi împărtăşeşte înţelepciunea, se fură singur.

Şi după câteva ore, discipolii se apropiară 3e el şi îi spuseră:

— Stăpâne, vorbeşte despre Dumnezeu,

căci tu ai deplina cunoaştere a Iui Dumnezeu

ÎNŢELEPTUL!P A R A B O L A DE

w

<>

O S C AW I L D E

O minunată evo ­care» în care stilul imbraca cea mai aleasă haina life* rara, exprimând a d e v ă ru r i etern

u m a n e

DIN CICLUL PARABOLE

si nid un alt om, afară de tine, nu are a-

ceastă cunoaştere.

Ş î e!, răspunzând le spuse:

Vă voi vorb: despre toate lucrurile care

sunt în Cer şi pe pământ, dar despre D um ­

nezeu nu vă voi vorbi, Nici acum, nici în

cine stie ce alt timp, nu vă voi vorhi despre Dumnezeu.

S i eî se necăjiră pe el, şi îi spuserăî

— Tu ne-ai adus în pustiu ca să te

s ascultăm. Ne vei trimite oare înapoi

tot flămânzi, pe noi şi pe marea

mulţime oe care ai făcut-o să te urmeze^ Si eî urmară si î! spuseră:

— Tu ne-ai adus în pustiu şi nu ne-al

dat nimic de mâncare Vorbeşte-ne de Dum­nezeu şi asta ne va ajunge.

Dar el jiu îe răspunse nici măcar un cu­

vânt, Căcî ştia ca dacă le-ar vorbi despre

Dumnezeu, te-ar da lor pe mână tezaurul

!ui.

Şi discipoli; lui plecară întristaţi, şl mul­

ţimea poporului se întoarse pe la casele

lor, fiecare. Şi multi din ei muriră pe drum.

Şi când rămase singur se ridică şi îşi

întoarse faţa spre lună şi călători vreme de

şapte luni, fără să vorbească cu nici un om

si fără să dea cuiva vre-un răspuns. Şi când

a şaptea lună începu să scadă, intră într’un

pustiu care este ^pustiul Marelui Fluviu. Şi

găsind o cavernă, locuită odinioară de un

centaur, o luă drept locuinţă a sa şi îşi făcu.

ca să se culce, o rogojină de trestii şi .se făcu Ermit. Şi necontenit Ermitul lăuda pe

Dumnezeu, pentru că î-a îngăduit să păs­

treze oarecare cunoştinţă despre El, şi des­

pre minunata Lui măreţie.

Or, într’o seară, pe când Ermitul şedea în

fata cavernei din care îşi făcuse locuinţa, văzu pe un tânăr cu faţa frumoasă şi rău­

tăcioasă, care trecea pe lângă el învestmân­

tat ca un sărac şi eu mâinile goale. In fie­care seară, cu mâinile goale, trecea, şi în

fiecare dimineaţă se întorcea cu mâinile

pline de purpură şi de perle. Era un hoţ, şi

iefuia caravanele negustorilor.

S i Ermitul îl văzu şî i se făcu milă.

Dar nu-î spuse nici un cuvânt. C ă d

■ ştia că cel ce rosteşte un cuvânt. îsî

pierde credinţa.

Sl într’o dimineaţă, cum tânărul om sa

întorcea cu mâinile pline de purpură şi de

perle, se opri şi se încruntă dm sprâncene şl

lovind cu piciorul în nisip, spuse Ermitului:

— De ce mă priveşti oare aşa, de câte

ori trec? Ce văd ochii tăi? Căci nici un om înainte nu m ’a mai privit aşa. Şi asta îmi

este ca un spin şi ca un chin.

Şi. Ermitul, răspunzându-î, îi spuse:

— Ceeace vezi în ochii mei este milă. Mila e aceia care te priveşte din ochii met

Şi tânărul om izbucni într’un râs de dis­

preţ. şi strigă pe un ton amar Ermitului, şî

îi spuse:

— Eu am în mâini purpură şi perle, şi tu

n’ai decât o rogojină pe care să to culci. Ce

fel de milă ai putea^dar, să ai? Şi pentru

ce motiv ai avea milă?

— Mi-e milă de tine, spuse Ermitul, din

pricină ca nu al cunoştinţă despre Dum ­

nezeu.

— Este un lucru de preţ, această cunoş­

tinţă despre Dumnezeu? Întrebă tânărul om,

şî se apropie mai mult de intrarea cavernei.<— E mai preţioasă decât toată purpura

si decât toate oerlele de pe pământul întreg,

răspunse Ermitul.

— Si tu o ai? răspunse tânărul tâlhar, şî

se apropie şl mai mulî.

— Da, altă dată, răspunse Ermitul, stă­

pâneam deplina cunoaştere a lui Dumnezeu.

Dar în nebunia mea, m ’am desfăcut de ea,

s’am împărţit’o cu alţii. Totuşi, chiar şi a-

cum. ce mi-a mai rămas încă, e mai preţios

pentru mine decât purpura şi perlele.

Si când tânărul tâlhar auzi acestea, ă-

runcă purpura si ner'ele pe cari le ţinea în

(Continuare în pagina 4.a) ""J

Arestarea Ini Gandhi şi a celor­lalţi conducători ai Partidului Congresului introduce o nouă fază în lupta pentru libertate a poporului indian. L a Berlin se vorbeşte, în legătură cu acecsta, despre „sinuciderea Imperiului ’ Prm purtarea brutală a Englezi­lor, zarurile au fost aruncate în Ind'a, şi, după cc Anglia a pier­dut de mult lupta politică in a- ceastă ţară, încearcă să salveze situaţia insuportabilă pentru ea, cu ajutorul mitralierelor şi al cri­melor, fiindcă ştie că odată cu In­dia s’ar prăbuşi tot Imperiul.

Cu cele 389 de miliane de lo­cuitori, poporul indian cuprinde exact 4/5 din totalul populaţiei Imperiului Britanic. Este o stare grotescă că aceşti 389 milioane de oameni au fost stăpâniţi nu­m ai de 60.GOO-70.008 de Englezi, cari formează, cum s’a exprimat câadva lordul Gurzon : „putină spumă pe un ocean întunecat ne-

mărginit’’.

Dacă Englezii îşi bazează spe­ranţele lor pe w ă iir i poliţieneşti neomenoase, atunci ei pun în so­cotelile lor aparatul administra­tiv din India, aservit intereselor lor, precum şi faptul că masseto indienilor nu sunt luminate,^ din punct de vedere politic, şi că ele se lasă manevrate de contrastele rassiale şi naţionale existente.

360 milioane de oameni, din to­talul populaţiei indiene, sunt su­puşi nemijlocitei administraţii engleze in India britanică propriu jtisă. Celelalte SO de milioane for­mează aşa numitele state ̂indiene, guvernare de pr’nciji indieni, sub

control britanic.

în capul Indiei britanică stă vfce-regele, numit de Coroana en­gleză. J Subordonat vice-regelui este un consiliu executiv compus din Englezi şi Indieni, numit de asemenea, de Coroană, căruia #En- glezii li dan. cu predilecţie, titlul de „Guvern Indian”. In realitate, acest guvern nu este ceea ce iu- dică titlul, fiindcă are puteri li­mitate, vice-regele având dreptul de a se opune faţă de toate hotă- rîrile guvernului.

Ţinutul aşa numitelor provin­cii autonome e împărţit între 562 de principi indieni, unul din ei stăpânind teritorii minuscule- îoţi aceşti principi trebue să tolereze „sfătuitori” britanici, căci ş«u prea bine că Englezii apără drep­turile antisociale ale potentaţilor indieni. Aceştia sunt inamicii na­turali ai Partidului Congresului, căci această mişcare revoluţio- nară e pornită în contra metode- Iar de guvernare perimată a a- cestor principi, **s«iviţi interese­

lor engleze.

Cele două mari partide din In­dia sunt Cong^eml Naţ'onal In­dian şi Liga Moslem, primul re­prezentând pe Hinduşii, aidepţii religiei lui Brahm a (3/4 din I opu- •aţia totală), ultimul pe cei 90 bilioane de Mahomedani Indieni.

Interesul politic aj maasetor largi, »reenm şi instruirea lor politică

r.’ar lăsa mult adâncite, dacă cele 08 procente de Indieni cari, din '■auza metodelor civilizatorii ale Knţflezilor, nu ştiu a scrie şi a

ueti, ar putea să se folosească de viaie. Num ai 5 milioane de In­dieni se pot informa azi din zia- rçle ce apar. Din aceleaşi motive,

turnai 5 la sută din populaţia to­tală atre dreptul de a vota la ale­

geri.

Pentru a-şi menţine dominaţia, Anglia a înţeles până acum să a- dâncească contrastele între cele 43 de grupe de rasse din India şi să tacă să izbucnească noui lupte

catturale.

Astfel, Bengalezii an tost lâcnţi Lă cioaiiă că sunţ mai deştepţi şi

Administraţia sn india. Situaţia politica a poporului indian. Contrastele rasiale şi naţionale din India. rE=EEEE Nereuşita politicii Engleze în India. ■—-

au mai multă cultură decât M a . rathii de pe coasta de Vest. Indie­nii arieni, din Nord-Vestul ţării, au fost întăriţi în credinţa lor că reprezntă o rassă raperioară fată de Dravidieni.

Englezii an încercat întotdeau­na să-şi aservească pe Parsi, o veche rassă persană, adepţi ai învăţăturilor lui Zarathusta, dar aceasta numai fiindcă Parsii a-

parţin păturiloT celor mai bogate ale poporului indian. Politica en­gleză stăpânea şi problema ~ndii-

lor.Statistica britanică numără 220

limbi în cuprinsul Indiei, dar în realitate nu există decât 12, toate celelalte fiind dialecte. Dacă pri­vim aceste 12 limbi mai de a- proape, nu rămân decât 5 cari prezintă deosebiri radicale. In timp ce, cei mai mulţi Indieni se pot înţelege laolaltă în limba hin- dustană, limba engleză nu e în­ţeleasă decât de cel mult 4 mi­lioane de Indieni, deci exact un

procent din populaţie.

In contra acestei politici en­gleze, de a scinda poporul prin antagonisme şi lupte interne, Congresul Naţional Indian, cum

D I N N IC I O C A S Â nu trebue să lip­

sească excelenta revistă de popularitate

a p r o d u s e lo r m e d ic a l e în România:

EDICUL NOSTRUcare cuprinde în fiecare număr articole scrise

special de cei mai reputaţi medici români şi

străini, sfaturi medicale spre folosul oricui

îndrumări în viaţa'sexuală. Practica educaţiei

fizice. Sfaturi gospodăreşti şi de frumuseţe.

D.1U Â P A G i H l D E C O N S M E S I C A L E G R A T U I T EA P A R E L A 1 Ş I 15 A L E F I E C Ă R E I L U N I

1 5 L E ' -- 1 5 L E

se numeşte partidul Hinduşilor, a lucrat întotdeauva cu elicaci« taie.

înainte de toate, silinţele lui Gandhi, de a uni pe o platformă comună cele două mari comuni*

tăţi religioase ale Hinduşilor şi

ale Moslemilor, au dus Ia succe­

sul dorit. Ca exemplu pentru a»

ceastă reuşită menţionăm că pre­

şedintele Congresului este în pre-,

zent Maulaua Abul Kalam Azad,

un mosîcm drej-t credincios, uüts«

cut Ia Mecca

Cât de mare este eşecul suferit

de Englezi, cu privire la tratati­

vele duse cu Indienii, rezultă din

faptul că Mahatm a Gandhi şi

Nehru, unul din cei mai impor­

tanţi bărbaţi ai Congresului, au

căutat până acum întotdeauna o

înţelgeere cu Anglia. Noua situa­

ţie din Asia de Est a,creiat şi ea

posibilităţi de premise noui.

In manifestările şi ţinuta Con­

gresului indian, vocea profetică a

lui Bose a jucat şi ea un rol im ­

portant. Căci Bose, în contrast cu

naţionalismul paşnic al lui Gan .

dhi, reprezintă un naţionalism di­

namic, luptător, ştiind prea bine

că libertatea poporului indian nu

îi va fi dăruită, ci va trebui cu­

cerită prin lupte. Prin purtarea

sa brutală fată de Gandhi şi de

poporul indian, Anglia şi-a creiat

în India un front împotriva a

sute de milioane de oameni.

l l ll l l l IH t lIII IIIU II IIIIIIIIilIIIIII H II iilIIIIII I! l l ll i l lH IIIII I I l I IH IH IH lIi l ll l l l l ll l l l H I Il ll l l l ll l l l l ll l l l l lI lI l l l l l I I lU m H IH IIII II l lI ll l i l ll H Ü IÜ

(Urmare

mână şi, scoţând o spadă de otel îndoită,

zise Ermitului:

— Dă-mi numai decât această cunoştinţă

despre Dumnezeu, pe care o ai, sau te gâtui

fără vorbă. Cum nu aş ucide pe acela care

are un tezaur mai mare decât tezaurul meu?

Şi Ermitul îşi ridică braţele şi zise:_

— Nu ar fi oare mai bine să merg în tai-

nicile tabernacule ale lui Dumnezeu şi să-l

laud, decât să trăesc în lume, unde nu am

decât cunoaşterea lui Dumnezeu?

Şi tânărul tâlhar îngemmehie şi îl rugă,

dar Ermitul nu voi să-i vorbească despre

Dumnezeu, nici să-i dea tezaurul său. Şi

tânărul tâlhar se ridică şi spuse Ermitului:

— Facă-se dar în voia ta. Cât despre mine

mă voiu duce în oraşul celor Şapte Păcate,

care nu e decât la trei zile de mers de-aici,$i în schimbul purpurei mele voiu primi plă­

cere, şi în schimbul perlelor voiu cumpăra

bucurie.Şi luă purpura şi perlele.Şi Ermitul scoase un strigăt şi îl urmă şi

îl rugă. Vreme de trei zile urmă pe tânărul

tâlhar pe drum şi îl rugă să se întoarcă, şi

să mi intre în oraşul celor Şapte Păcate.

Şi din vreme în vreme, se întorcea în spre

Ermit si îl chema astfel:— Vrei să-mi dai această cunoaştere a

lui Dumnezeu, care e mai preţioasă de cât

purpura şi decât perlele? Dacă mi-o vei da.

nu voiu intra în Oraş. i

din pagina 3.a)

I

T■

ELEPTyL

S i totdeauna Ermitul răspundea:

— Tot ceeace am îti voiu da, afară

■ de acest singur lucru. Căci acesta

nu-mi este îngăduit să dau.

Şi în a treia zi, pe inserate aproape, sosiră

la porţile stacojii ale Oraşului celor Şapte Păcate, şi dinspre Oraş se auzea zgomotul

unu; râs uriaş.

Şi tânărul tâlhar răspunse printr’un râs

la fel, şi lovi în poartă. Şi cum încerca. Er­

mitul alergă şi îl apucă de vestmânt şi ii

snuse:— Intindeţi mâinile, şi puneţi braţele îm­

prejurul gâtului meu, şi apropie-ţi urechia

de buzele mele, şi îţi voiu dărui şi ce ini-a mai rămas din cunoaşterea lui Dumnezeu.

— Şi tânărul tâlhar se opri.

Şi când Ermitul îşi dărui cunoştinţa lui

despre Dumnezeu, căzu la pământ şi plânse,

şi o mare obscuritate îi ascunse şi Oraşul

$i pe tânărul tâlhar, în aşa chip în cât nu

mai văzu nimic.

Şi cum zăcea plângând, simţi pe cineva

că şedea lângă el, şi că acel cineva care

şedea lângă el avea picioarele de aramă şi

părul ca lâna cea fină. Şi ridică pe Ermit

$i îi spuse:

— înainte aveai deplina cunoştinţă despre

Dumnezeu. Acum tu vei avea deplina dra­

goste de Dumnezeu. Pentru ce plângi? <

Şi îl sărută.

PATIMA IUBIRIIO puternică nuvela scrisă de marele scriitor indian,*n care sunt redate, cu mâna de maestru realitâtile_____________________ ■

--------- —: sufleteşti ale poporului indian . :

Povestea Daminisi e neecssr să fie arătată.

Pe vremea când lăzile tatălui său, Annad£', gemeau de (câştiguri de pe urma negoţului cu iută, Damini fu luată în căsăto* rie de Shivatosh. Pân’atunci ave* real ui Shivatosh stăteai In arbo* relegi genealogic. Numără acum iun adaos ceva mai solid- Annada îăcu in dair ginerului său o casă Jti Calcutta şi bani cari să»i ajungă jcât va trăi. Dărui pe deasupra piobile şi găteli pentru fată. Dcst. jsemni căută, dar fără a izbuti, să»l facă pe Shivatosh tovarăş la jiegoţ. Shivatosh nu se interesa însă, de loc, de cele pământeşti. Un aslrolog îi prezisese odată că, la o E*iume împreunare a aştrilor, suflctuâ se va elibera, fiind totuş legat de trupuâ. Deatunci el a trăit cu speranţa aceESta nemai găsind niciun farmec în bogăţii Sau în lucruri şi mai încântătoa» re. In starea aceasta de spirit de* yeni discipolul lui Lite manda Swami. Totuş, cu scăderea brus» că a negoţului de iută, vânturile potrivnice surprinseseră barca prea încărcată cu averea lui A* Una da, şi»au răsturnsiUo. Bunu*

rile lui fură vândute şi abia îi rămăsese cu ce să mai trăiască.

Intrând într’o seară în aparta» jnentele interioare, Shivatosh spu» Se femeii sale:

*— Stăpânul e aici. Vrea să»ţi /dea câtfova sfaturi şi te roagă să Ivii.

i — Nu pol acum, răspunde Da» pini. Nu am timp!

Cum, n ’avea timp Shivatosh se apropie şi*şi găsi nevasta aşezată, în asfinţitul zilei, lângă lada des» ehisă, cu podoabele înşirate în faţa ochilor.I Dar ce te reţine? întrebă el. j — îmi orânduesc bijuteriile, i Se răspunse.

Vasăzică de aceea n ’avea timp? A doua zi când Damini deschid Se lada nu»şi mai văzu CEseta cu bijuterii.

! — Bijuteriile mele! strigă intorcându»se spre bărbat.

— Dar nu le»ai dat stăpânului?

stingeau flămânzi, Damini era nevoită să pregătească în fiecsTe

zi, chiar cu mânile ei, prânzuri pentru şeaizeci sau şeaptezeci de credincioşi cari se îmbulzeau în jurul stăpânului. Răzvrătită, ne.

glija uneori să pună sare’n ele

sau făcea în aşs; fel încât să ardă bucatele, dar fără să izbutească s㻺i aline canonul.

Intre timp Shivatosh muri iar pe patul de moarte îşi condemnă femeia la pedeapsa ce merita pen* tru lipsa ei de credinţă. îşi ţrusevăduva sub tutela lui Swami.

Casei vuia într’una de talazul credinţei. Credincioşii dă* deau buzna din toate un»

ghiurile ţării ca să se aşeze la pi* cioarele stăpânului. Şi totuş Damini, care căpătase fără trudă prezenţe' sfântă, dădea cu picio» rul norocului.

_ 0 chema stăpânul lângă el ca să»i arate dovada favoarei spe*

un adversar brav. Când Damini vei fi nevoită să=şi recunoască în* frângerea, închinarea ei va fi de» săvârşită.

Arătă o îngăduire nespusă faţă de răzvrătirea Damini»i. Aceasta

se îndârji şi mai mult, socotind îngăduirea ca o formă viclemă a pedepsei. Iar într’o zi stăpânul o surprinse râzând cu hohot, imi* tând lângă o tovarăşă a sa felul exagerat al purtării Shami»ului cu ea. Totuş el nu o dojeni cu’n

_ cuvânt. Repeta dOET că deznodă* Lilanandsi mântui va fi cu atât' mai minu*

nat: biata copilă nu era decât in* strumentul Providenţei şi nu me* rita nici o mustrare.

Asta era situaţia când am venit. Intr’adevăr, deznodământul fu

minunat.

...Abia mă pot hotărî să urmez.

Şi apoi cele ce au urmat sunt aşa de greu de povestit! Reţeaua suferinţelor, csire se împleteşte dinapoia scenei, nu mai urmează

In camera lui Satish era a» târnat un medalion de por» ţelan reprezentându»l pe

SwEini în meditare. Intr’o zi Ua găsit făcut în bucăţele.

Atribui aceasta motanului. Dar alte mici pozne de acelaş fel ur» mară, întrecând desigur putinţele unui motan. Plutea în atmosferă cevgi îngrijorător ce exploda une» ori în zguduiri electrice, invizi* bile.

Nu ştiu ce simţeau ceilalţi dar o nelinişte din ce în ce mai mare mă rodea. Mă gândeam uneori că

avânturile acestea de emoţie con* tinuă îmi sunt funeste. Vroiam să renunţ şi să fug. Vechea»mi îndatorire de instructor al copii» lor de pielari părea, cu proza ei, că mă cheamă din nou.

Intr’o după amiază, pe când stăpânul îşi făcea siesta şi când discipolii obosiţi, se odihneau, Sa* tish se duse, jjentru nu ştiu ce, în

camera sei, la o oră neobişnuită. Deodată se opri’n prag: Damini

era acolo, cu podoaba părului despletit, bătând cu fruntea po» deaua şi gemând: „Oh, pktră, piatră, aibi milă, mită, şi ră« pune^mă numai decât!“

Swami Lilananda avea obi» ceiul să plece, odată pe Ein, undeva, departe de mulţi*

me. Odată cu luna Magh ) sosi vremea pelerinajului său. Satisb urma să=l însoţească. Cerui voia să»l urmez şi eu. Măcinat de continua surescitare şi einoţi« a cultului nostru, simţeam foarte multă nevoe de mişcare ffeică pre

e oimi p^ru ca se ogafa de picioare ceva. Acum fiara sălbateca, gândii la început... Dar n'avea blana.

O fi vreo reptilă necunoscuta... Mâ sngrefoşa moliciunea aceste^ plăsmuiri, cumplită, înfometata. Din pricina groapei şi a scârbei eram incapabil sa articulez măcar

un strigat. încercam s'o resping ameţit...

m

RABINDRANATH TAGORE a fost nu numai un maestru penalist al sufletului indian ci şi adâncul

cunoscător al tainelor sufletului omenesc

ciale ce»i hărăzia? Ea rămânea deoparte, pretextând o durere de cap. Se plângea el că nu»i sunt

luate în seamă atenţiunile deose* bite pentru Damini, ea mărturisea c’a fost Iei teatru. Scuza era lipsită

63 de temer, dar nu de cutezanţă. Ce* lelalte discipole femenine erau

planul desemnat de Scripturi, plan ce nu e născocit de noi. Şi de aici se trag multele nepotriviri

cum şi de tihnă a minţii. Slăpâ» nul o chemă pe Damini.

— Măicuţă, îi zise el, sunt pedintre viaţa lăuntrică şi viaţEi punctul să te părăsesc pentru cât din afara, nepotriviri dureroase, al căror geamăt' se’mprăştie în

n . . . - înspăimântate de toanele Dami*Qiemarea. lui nu ţe*a găsit chiarîn ni=i. in primul rând, îmbrăcă»jnomentul când te Eflai cu ele? Căci el vede în suflete. El a cata» jdixit, în îndurarea»i mare, să te mântuiască de amăgirea funestă 8 bogăţiei.

mintea ei nu era aceea pe care văduvele sunt datoare s’o poarte T.

Apoi nu arăta nici o tragere de

plâns.

Deznodământul se’ntâmplă de» ci: zorile când plesni, făcându»se bucăţi, scoarţa zgrunţuroasă a răzvrătirii şi din CEre încolţi floa» rea supunerii, înălţându»şi chipul spălat de rouă. Prinosul Damini»i

inimă pentru cuvintele înţelepte aşa de desăvârşit în sincerità» ale stăpânului. Insfârşit, ţinuta ei toa —

Mânia urca’n pieptul Dem inU . navea nimic din modestia resnec»Dă»mi podoabele ! porunci ea. tuoasă pe care»o impunea prezen»

t— Dar ce»ai sa faci cu ele? ţa sfântă.•— Mi»aU fost date de tata. Vreau

_— Le ruşine! exclamau ele. Am văzut multe femei nevrednice deir niciuna care să revolte atât!

Swami zâmbea:

tea lui încât se împrăştie deasu» pra discipolilor ca o binefacere a Divinităţii ce e’dorau.

va ţine călătoria mea. Lasă»mă să»ţi orânduiesc pentru vremea aceasta, şederea ia mătuşa ta, ca deobicei.

— Aş vrea să vă’nsoţesc, zise Damini.

— Mi»e teaţnă că n ’ai să poţi îndura osteneala. Călătoria noas* tră va fi anevoioasă.

— Ba nu, pot s’o îndur. Te rog, nu te’n griji de mine!

Lilananda văzu cu plăcere do» vada aceasta de cucernicie ei Da»

Sa isle înapoiez.i — Ele se găsesc în mâni mai bune, glăsui Shivatosh. In loc sâ

[măgulească poftele acestei lumi Sunt închinate sufletelor evlavioa» Se.i Aşa începu asuprirea tiranică a Credinţei, şi rituslul bigot al izgo* Eirei duhurilor rele fu predicat cu toată cruzimea pentru a mântui tugelu I Damini»!* de afecţiunile şi 'de dorinţele ei pământeşti. Astfel, pe când tatăl şi frăţiorul ei se

— Domnul, glăsuia el, găseşte ö plăcere deosebită în a lupta cu

Iar când scăpărarea fulgerelor mini»i. In alţi ani, lipsa stăpânu*Daminisi deveni o strălucire cal* lui fusese pentru ea o sărbătoaredă, Satish îşi îndreptă privirile la care se gândes- într’una. spre ea, şi văzu câ ea era frumoa* — Minune ! gândea Swami,să. Eu spun 1nsă că Satish a con» Chiar şi piatra se moaie cum setemplet doar frumuseţea ei şi câ moaie ceara, în topitoireg1 divinăn’a ştiut s’o vadă pe Damini, pe a Emoţiei.

ea însăşi. (Continuare în pag. 6)

D E Rabindranath Tagore5

Aşa dar, Damini căpătă învoirea

desa pleca împreună cu noi.

Locul unde ajunsesem, după ceasuri de mers prin soare,

era un dâmb pe malul mării, um -, brit de cocotieri. Singurătatea şi pacea tronau profund; foşnetul frunzelor de palmieri se contopea cu clipocitul leneş al mării cars ne’mprejmuia. Mâna obosită a ţărmului adormit căzuse parcă ţeapăn deasupra apei. Pe mâna aceasta deschisă se'nălta o eojină verde clhăstrie, în care era sapat un templu cu sculpturi antic«. Cu toată frumuseţea*! sen.nâ templul isca printre arheologi dis»

cuţii cu privire la origina lui, la stil şi la subiectul sculpturilor.

Avusesem de gând să ne’ntoar* cem în satul unde poposisem după ce.o să vizităm templul. Văzurăm însă că întoarcere*’ era cu neputinţă. Se întuneca repede şi timpul lunei pline trecuse da mult. Lilananda Swami hotăi* să rămânem, noaptea, în cavernă.

Ne»aşezarăm tus»patru pe solul nisipo"., la umbra boschetelor de cocotieri cari brodau ţărmul mă* rii. Reflexele roşiatice ale soare»

lui în asfinţit coborau înceMncet

spre apus, caşicum ziua se Inclina într’un salut de despărţire în fata nopţii.

Vocea stăpânului se ridică In* tr’un imn compus de el:

Ziua e în amurg,

când însfărşil ne’ulâlnim la răsa

crace;

încarc săefi văd chipul,

dar raza de pe urmă se stinge’n

noapte

Nici când o armonie mai* de» săvârşită nu se aşternuse încă Jiu tre cântăreţ, ascultători şi lucruri, Dstmini era mişcată până la la» crinii. Swami urmă a doua strefă:

N ’am să mă tânjuesc de bezna care te ascunde pnvini mele;

Dar mai stai o clipă,

săzţi sărut picioarele fi să le iteropăru,mit

Când mântui, seara molatecă era, învăluind cerul şi apa, ca un fruct copt şi aur.u, gata să sî spargă în melodia suavă.

Damini se ridică şi sestpropie de stăpân. Se prosternă la picioa» rele Iui, şi păruui desfăcut, lune» când de pe umeri, se aşternu în* tr’o parte şi alta a pământului. Rămase aşa îndelung.

Erau mai multe încăperi în templu. îmi întinsei într u* na pătura şi mă culcai.

Umbrele ţărcuite în cavernă pă» reau vii, monstru enorm al cărui suflu jilav îmi umezea trupul. Mă obsedă^ gândul că era cea dintâi făptură zămislită în noaptea vre* milor, fără ochi şi urechi, dar eu

pofte nesăţioase. încercuită de veacuri în cavenă ea nu ştia ni» mic, fiind lipsită de inteligenţă dar înzestrată cu simţire? jplân? gea, şi plângea în tăcere.

Truda mă copleşea ca o povară moartă, dar somnul nu punea stăpânire pe mine. O pasăre, poate un liliac, — venind deafară sau ieşind din cavernă, — bătu din aripi, trecând din beznă’n beznă. Când suflul de cer mL=atiru

se trupul, mă’nfiorai şi păru»mi se sburli. Vrui să ies şi să mă culc afară. Dar nu»mi putui aduce

aminte unde era ieşirea. Târându» mă pe mâini şi pe genunchi pe drumul pe care Îmi părea că,l recunosc, mă lovii de peretele ca­vern ci. Când încercai în direcţia opusă fu cât pelaci să dau într’o'

P A T IM A IUBIRII(Urmare din pagina 5-a)

groapă cu apă adunată din scot» biluri.

Mă întorsei, tărându-mă la pă» tură, şi mă culcai din nou. închid puirea mă făcu iar să cred că mă aflEtm în chiar botul făpturii, fără să mă pot zmulge, că eram vie» tima unei înfometări oarbe ce mă lingea cu salivari lacomă ca să mă sugă şi să mă mistuiască fără sgomot încetsîncet.

Simţeam că numai somnul mă posie mântui. Vădit lucru, con»

ştiinţa mea trezită, vie, era ne*în» stare să îndure strângerea înăbu» şitoare a unui întuneric, bun nu» mai pentru morţi. •

Nu pot spune după câtă vreme a venit somnul, dar un văl de ui» tare căzu însfârşit pe simţurile mele; şi, cât am fost în semicon»

ştienţă, am simţii într’adevăr în apropierea picioarelor goale o răsuflare profundă. Oh, fără în» doială, fiinţa preistorică a’nchi» puirii mele!

Aperi îmi păru că se agaţă de picioare ceva. Acum e o fiară săi» batecă, gândii la început... Dar

n ’avea blană. O fi vre-o reptilă necunoscută... Mă îngreţoşa moli» cionca acestei plăzmuiri, cumpli* tă, înfometată!

Din pricina groszei şi a scârbei eram incapabil să articulez mă» car un strigăt. încercam s’o , res» ping, aproape ameţit. Chipu»i> mi»atingea picioarele pe cari că»

dea o răsuflare gâfâiloare... O lovii. O blană mă atinse. Mă ri» dicai cu trudă. Ceva fugi în bez» nă. Şi auzii un sunet ciudat... Era un suspin, poste!...

| ată»ne întorşi în sat, lângă un templu, într’o locuinţă cu două caturi a unuia din»

tre discipolii stăpânului, care ne-a pus»o la dispoziţie. De când ne»am întors nu o mai vedem pe Damini. S’a împrietenit cu vecinele şi»şi petrece cea mai mare parte din tîmp ducându»se la ele, din ca» să’n casă.

Swami nu»i tocmai mulţumit, inima DaminLi, îşi zicea el, nu răspunde încă la chemarea cui»

milor eterne. Îşi rezervă toată dragostea zidurilor de argilă. Se vede o silă în îndeplinirea dato» riei ei zilnice de»a se ocupa de credincioşi, — altădată un act de evlavie pentru dânsa. Face gre» şeii. Slujba»i e lipsită de strălu»

cire.In adâncul inimei stăpânul în»

cepe să se tesmiă din nou. O cută se formează între sprâncenele Da» minisi; dispoziţia»i e tulburată de înfiorări fantastice; păru»i care se desprinde şi se lasă pe ceafă, buzele=i strânse, fulgerele pe cari le zvârle printre pleoape, gestu» rile=î capricioEse şi repezite, ̂ pre» vestesc vijelia unei răzvrătiri.

Swam îşi puse iar nădejdea în krtane.

Albina vagabondă, atrasă de parfum, va reveni, socotea el, să soarbă iarăş mierea. De aceea zi* lele scurte şi răcoroase fură um» plute cu vinul spumos al cânte» celor extatice.

Dar nu, Damini refuză să se lase prinsă în vrajă. Swami ex» clamă într’o zi, răzând:

— Domnul a plecat la vânătoa» re; goana îndărătnică a cititei dă farmec urmăririi; dar în cele din urmă tot o să cadă!

Când o cunoscusem pe Dsimini pentru întâia oară, nu făcea par» te din gloata credincioşilor cari se strângeau în jurul stăpânului. De aceea nu ne mirase că n’o vedem. Acum însă locul ei gol nu trecea neobservat. Lipsurile»! repetate eru pentru noi tot atâtea răbuf» niri furtunoase. Lilananda Swami atribuia această atitudine orgoliu» lui Dstminisi, şi orgoliul lui era jignit. întrucât mă priveşte... Dar ce importă gândurile mele?...

Intr’o zi, adunându»şi curajul, stăpânul îi spuse cu tonul cel mai drăgăstos:

— Damini, măicuţă, crezi că o să ai puţin timp astăzi după a» miază? Dacă da...

— N ’am timp, răspunse Da» mini.

— Nu vrei să-mi spui de ce?— Trebue să mă duc Ia familia

Nandi şi să fac dulciuri.

C I T I T I M ULT R Ă S P Â N D I T A R E V I S T Ă

ZIARUL

COPIILORCARE APARE IN DOUĂ CULORI pe hârtie de lux, în format mare

A M U Z Ă , I N S T R U E Ş T E INFORMEAZĂ ■ ■

RU BR IC I N O UI, POVESTIRI INEDITE, ROMANE de AVENTURI

P r e ţ u l u n u i ţ • *

e x e m p l a r Lßl IU Cereţi dela primul chioşcar

„ Z I A R U L C O P I I L O R »

— Dulciuri? De ce?

— Au o petrecere.

— Dar ajutorul d»fale este nea»

păr at trebuitor?

— A m făgăduit că mă duc.Ş>. Domini dispăru îndttă, fără

să aştepte alte ’ntrebări.Satish care era de faţă, rămase

’ncremenit. Cum? Atâţia oameni

copleşiţi de ştiinţă, de bogăţii, de glorie, se plecaseră la picioarele Swami=ului, şi fetişcana asta... De unde scotea ea îndrăzneala şi si»

guranţa? t

I ntr’altă seară Damini Sei afla în casă. Stăpânul ah or»

dase un subiect de impor» tanţă deosebită. îşi urma cuvân» tarea când, observând ceva pe chipurile noastre, se opri. Atenţia noastră vagabonda. PIimbându»şi privirile în jur, văzu că Damini care, cu o clipă mai înainte, se» afla acolo, cu un lucru în mână, dispăruse. Pricepu cauza distrării noastre. Ea nu se mai tfla de faţă, nu mai era, nu mai era! ̂In» cerpu să»l obsedeze refrenul şi pe el. Pierdu firul discursului şi, în

cele din urmă, fu nevoit să»l

curme.

Ieşind din încăpere, se duse la

uşa DaminLi. '

— Damini, zise el. De ce stai

singură îici? Nu vrei să vii Ia

noi? ” .

__ Sunt ocupată, zise Damini.

încurcat, Swami piitu să ză» rească prin întredeschizătura uşii un şorecar în cuşcă. Pasărea se lovise de firele telegrafice şi zăcea rănită, când Damini o scăpase de ciorile cetì o hărţuiau; şi dea»

tunci o îngrija.

Şorecarul nu era singurul o* biect al solicitudinei ei. Avea un căţeluş cu a cărui înăfţişare şi educaţie se lăuda. Animalul era personificarea ciudăţeniei. Ori»

decâteori smzea sunetul cimbale» lor noastre, înălţa capul şi se pornea pe»un urlet prelungit. Zeii, fiinţe norocoase, nu erau obli» gaţi să=l asculte. Dar bieţii muri» tori, a căror ureche era aproape, îndurau o tortură jalnică.

Int’o după»amiază, pe când Da» mini plivea diverse ghivece ofilite pe terasă, veni Satish la ca sisó întrebă deodată:

— De ce nu mai vii la noi?

— Unde?

— Lângă stăpân. ■'*__Cum? Aveţi trebuinţă de mi*

ne?

__Ba nu, d=ta si nevoe.

— Nu, nu, de loc! strigă Da»

mini.

Buimăcit de atâta înflăcăra» re, Satish o contemplă în tăcere, apoi meditând cu

glas tare:

__ Sufletul datale este lipsit depace. Dacă vrei să capeţi pacea...

— Pacea? De la voi?... De la voi pe cari exaltarea vă mistueşte şi zi şi noapte? Unde e pacea pe care vreţi s’o dăruiţi? LăsaţLmă, vă rog* vă implor. Aş vrea să fiu lăsată în voia mea.

— D»t'a nu vezi decât valurile de la suprafaţă. Dacă ai avea răbâ dare să te dai mai la fund o să afli că totuşi liniştit...

Damini îşi frământă mâinile,

exclamând:

—- Pentru numele lui Dumne> zeu, vă implor, nu stăruiţi să mă cufund şi mai mult! Dacă a»ţi pă* răsi gândul convertirei, poate că viaţa mea ar mai fi de trăit! r.

UN MONARH AL PICTURII SI UN ERUDIT FARÀ PERECHE

MERO’STFRANCESCA.

r s s u o n à r d o d a v in c i

Există foarte putini pictori tare

aparţin epocei Renaşterii — aceleia a

veacului al XV=lea — şi care să fi

fost atât de discutaţi ca Pier della

Francesca. Numai critica modernă a

restabilit personalitatea sa... luânu»i

un mare număr de picturi frumoase,

ca să»i recunoască numai pe cele si»

gur ale sale. însăşi faptul că i»au fost

atribuite un mare număr de tablouri

care nu se ştie cu precizie ale cui

sunt, ne dovedeşte marea stimă de

care s’a bucurat vreme de patru vea»

curi. Dar în ultimii 50 de ani această

stimă nu a scăzut ci s’a transformat,

şi din artist diferit, multiplu bogat în

puterea sa expresivă dar şi în graţie

subtilă şi elegantă, a devenit numai

artistul unor puternice expresii pia»

stice şi unor viguroase compoziţii

dramatice. Rămân, este adevărat, unele

Madone, una mai cu seamă (aceia de

la Villamarina, care a aparţinut fami»

liei D ’Azeglio, şi acum se află la Pa*

lazzo Margherita), de o puritate de»

licată şi foarte fină, fără asemănare,

care pusă alături de marile sale opere

de vastă compoziţie ne face să rămâ»

nem încă perplexşi.

Piero della Francesca căruia nu i

se cunoaşte data exactă a naşterii ; de*

spre care Vasari ne dă ştiri în mare

parte greşite; căruia contimporanii îi

premăresc când opera artistică când

cea ştiinţifică — este, la fel ca şi Leoa

nardo da Vinci, un „om de ştiinţă al

artei“. Mai cu seamă este un materna»

tician, şi deşi operele sale de ştiinţă

s’au pierdut în mare parte, mărturiile

lui Padre Luca (Pacioli) mai preţioa»

să decât precisă, îl recunoaşte: „mo»

narh al picturii“ , dar şi autor al unor

elemente de propăşire în geometrie

care să»l facă a fi socotit creatorul

unei arte noui,'care ar fi perspectiva;

care nu este o artă înadevăratul înţe»

Ies al cuvântului şi care în vremea

lui nu era nouă . Se pare încă că

Pier della Francesca a reînoit»o şi a

flusso la perfecţia ei tehnică de in»

strument al artei.

Pier della Francesca a murit la 12

Octombrie 1492 — se crede că în

vârstă de mai mult de 80 de ani —

astfel încât se pare că s’a născut, la

Borgo San Sepolcro, în 1410 dar dupe

alţii în 1416 sau în 1420. Certitudi»

nea datei morţii sale, şi a marei vâr»

ste la care a ajuns, îl fac ceva mai

mic decât Masaccio, contemporan cu

Brunelleschi, Andrea del Castagno,

Paolo Uccello, discipol, se spune, sau

camarad cu Domenica Veneziano. O»

perele sale Lau dat o personalitate ar*

tistică atât de originală de a-1 putea

număra printe cei mai mari maeştri

pictori ai Renaşterii.

Unele din operele sale sunt, datori»

tă nenumăratelor reproduceri, putem

spune, populare: de pildă portretele

lui Frederigo da Montefeltro şi al so*

{iei sale Battista Sforza (care se gă»

sesc la Muzeul Ufuzi dela Florenţa)

i M I E R E , una ciin capodepereie Iui Francesca, ce- lebru prin expresivitatea şi intensul dramatism

dinamic

FIGURILE CELEBRE Şl SAVANTE — = ALE RENAŞTERII = = r —

două profiluri de o vigoare excep»

ţională în ceea ce priveşte desenul. U n alt profil foarte graţios al unei

tinere necunoscute, care se află la

Muzeul Poldi Pezzoliddin Milano,

a fost luat de curând lui Pier della

Francesca şi atribuit altora. Ope»

rele sale mai însemnate de care este

legat remimele său cel mai temeinic

sunt frescele apsidei Sfântului Fran»

cisc dela Arezzo, o grandioasă poemă

a Crucii (Legenda şi Preamărirea

Crucii); Chinuirea lui Iisus, panou

dela Domul din Urbino; „Sacra Con*

versazione" dela Galleria Breza din

Milano.

Poemul Crucii este o vastă concep»

ţie în care dramatismul episoadelor

regăsirii Crucii are expresii de auste»

ră şi profundă solemnitate. Persona*

giile rânduite în compoziţie cu o ştiin*

ţă desăvârşită au o consistenţă impre,

sionantă prin temeinicia şi greutatea

meşteşugului întrebuinţat, accentuată

de expresiile feţelor pline de simţă»

mânt. Tot ceea ce se referă la peisa»

giu, la arhitectură ca şi la grupurile

de personagii este construit cu atâta

precizie, cu atâta temeinicie care te

face să recunoşti o bază de perspec* tivă riguros ştiinţifică care justifică'

pe deplin remimele de matematician

ce însoţeşte celebritatea sa de artist.

In istoria geometriei sunt cunoscute

câteva desene ce ilustrează un mic

tratat asupra corpurilor solide regu*

late, lucrare atribuită lui Luca Pa»

cioli. Aceste desene într’adevăr mi*

nunate nimeni nu ştie cu precizie ale

cui sunt; dar ele sunt atribuite lui

Leonardo da Vinci, lui Andre Man»

tegna sau lui Pier della Francesca.

Aceste lucruri le spunem pentru a a*

răta în ce tovărăşie se află numele

acestuia din urmă; circumstanţă în

ea aproape inutilă, dar semnificativă

ca indice, căci ea atestă că în acest

meşteşug de desen geometric şi per»

spectivă numai trei artişti, în vremea

aceia puteau străluci. Descoperirea şi

orânduirea perspectivei este unul din

marile merite ale art<-v italiene din

veacul al XV .lea ; şi e*te gk

ţifică cea mai înaiia a ca î , ,

arta vreodată. Studiile matematice

născute în Evul Mediu alcătuesc te*

melia de neclătinat a gloriei Renaşte»

rii: în pictură, în arhitectură, în sce»

nografie, în muzică şi, în sfârşit, în

ştiinţele fizice şi astronomice înteme»

iate de Galileu, fără să mai ţinem

seama de aplicaţiile matematicei la

comerţ prin contabilitate

Fratelului Luca Pacioli — priete»

nul artiştilor, autorul genial de tra»

tate şî scriitorul extravagant — i«a

fost recunoscută invenţia gartidei du»

ble. In veacul al XV»lea trebue să fi

existat o condiţie deosebită în care

spiritele respirau matematică. Acea»

sta explică puterea expresivă la care

a ajuns arta, foarte sigură şi precisă

în desen, puterea prin care se poate

înfrunta cu hotărîre măsurată dar în»

drăzneaţă studiul clarobscurului care

va reînoi pictura. Tradiţia recunoa»

şte foarte puţin ca fiind meritul lui

Pier della Francesca aceste tendinţe

şi aceste noui căi deschise artei. Şi pe

bună dreptate. S’a observat că puţini

pictori italieni — în afară de Giobto,

Leonardo, Raffaello şi Michelangelo

— pot să se mândrească cu o răspân»

dire atât de extinsă a influenţelor, cu

toate că opera sa deşi este bogată nu

are vastitatea cantitativă a aceleia

pictorilor pe care i=am amintit. Dar

opera sa a apărut într’un moment în

care în chip vădit spiritul artistic ita»

lian râvnea la o reînoire despre care

a făcut aluzie printr’o prodigioasă in»

tuiţie deschizătoare de drum Maisac»

ciò. Masaccio a trăit mai puţin de

trei zeci de ani — dela 1400 la 1429 —

şi lăsase o moştenire spirituală pe

care n’o luase nimeni. Cel mai demn

moştenitor al său a fost Pier della

Francesca, care a trasat drumul pic*

turei „istorică“ pe linia arătată de

asprul realism al lui Masaccio dar cu

puteri proprii de simţământ şi de

gândire şi cu tendinţe originale ast»

fel încât poate fi socotit un adevărat

făuritor de artişti. Printre elevii săi

a avut pe Perugino pe Signorelli, pe

Melozzo & Forli, pe Bramante prin

care noul spirit al artei pornit f’ \

el s’a răspândit în Romagna, în Mar»

che, în Umbria, în Lombardia, la

Ferrara, la Bologna, la Modena, la

Urbino. Pictura are strălucirea unei

nestimate solitare dela care iau lumL

nă picturile ce vin apoi iar subiectele

compoziţiilor gale au o complexitate

esenţialmente dramatică.

Este de ajuns să amintim (în afară

de Legenda şi Preamărirea Crucii)

minunata scenă a Morţii lui Adam

(dela San Francesco din Arezzo) şi

surprinzătoarea. „înviere” (dela Gale,

ria din Borgo San Sepolcro): douì

pilde caracteristice de reprezentăr

diferit dramatice; grupul des de per,

soane suferind în preajma primului

Părinte în agonie şi Mântuitorul care

iese din mormânt printre păzitorii a*

dormiţi, sunt de o putere exprsivă de

o rară intensitate: dramtism dinamic

în primul tablou, static în al doilea,

dar cu efecte echivalente.

« M A R I O F E R R I G N I

ì

i'mnJ! 1 ’

! 1 1 1 m o FPfelfcE- # ,/Jt

HUBERT/

— Flori? M ai bine veneai cu ceva alimente...

Femeia râde când poate, dar plânge când vrea.

*Femeia este ca pisica, nu moare u

şor.

#La femee. diavolul este banul; la bă'-

bat e femeia,

*Femeia răutăcioasă muşcă mai rău

decât şarpele -veninos.

*

Cine caută temee fără cusur, rămâne fără femee.

*Bărbatul zice. Dă, Doamne, lucru,

iar femeia- Dă, bărbate, bani

*Cine ascultă de muieri, este de două

ori muiere.

*Broaştele se sperie de barză, iar fe.

meile de bătrâneţe.

Dacă te ’nsori pentru bani, te-ai vân­

dut pe datorie.

Fiindcă nu poate să-şi bată bărbatul,ii bate pantalonii

Cu cât femeia e mai bătută, im at&t)

ciorba e mai bună.

*

Uxtr'o adunare de bărbaţi cuminţi <56 iveşte o singură femee frumoasă, — ţi balamucul e gata.

»

Fata de măritat va lua: la cinci?:*-» zece ani pe cine va vrea; la două: ani pe eine va putea; la treizeci rţ pe cine o va vrea.

Când mă inşeli întâia oară, este din vina ta; a doua oară, din a mea.

Păzeşte, te mult mai mult de-o femee care zice . totdeauna nu, decât r’~ una cere ar zice totdeauna da.

#Două femei fac o adunare.Trei femei, un infem.

*

Cine s- însoară întâia oară, i se iartă Cine o face a doua oară, este admirat. Cine se însoară a treia oară, merită pe­

depse o suta.

*

Nu sgâlţâi prea tare nici femeia, nici cocolicrui ; nu se ştie niciodată ce poate

să-ţi cadi în cap,

*

Cu lerne:; nu trebue să stai de vorbă aşa cum nu trebue să te aşezi pe un mu.

şuroiu de fumici.

*

Femeia este de două on scumpă când o aduci acasă şi când o duci la groapă.

Pentru i'emce şi animal nu este tribu­

nal

Sărăcia şi amorul cu greu se pot as­cunde.

Vinu să aibă doi ani, ibovnica pa­trusprezece ani.

*

Vrei să cunoşti aurul? Freacă-1 pe o piatră. Puterea unui bou? Incearcă-1 cu poveri cât mai grele. Meritul unui băr­bat? Ascultă 1 când vorbeşte. Judecata unei femei? Nu este niedun mijloc...

*

Nu trebue să baţi femeia, pentrucă păţeşti ca şi cu tui sac de făină: eu cât îl baţi mai mult, se pierde din el ce e bunşi rămâne ce e rău.

&

S ’a spus; „Cherchez la femme” . Acum nu mai e nimic de căutat: e destul de clar că toate nenorocirile, sau măcar cele mai muîte din ele, provin din u- şurinţa femeii Sunt plante ale căror flori, sunt cu totul vătămătoare, pe când fructele sunt inofensive numai atunci când sunt absorbite de mater ni tate.

*

Mi-am închipuit' adeseori o lume în care toate femeile să fie preocupate nu mai de maternitate; cele tinere să caute

s’o cunoască, cele mai în vârstă să a- ducă Sfatul şi ajutorul lor. De câte su- ferinţi şi dureri n ’ar fi cruţată o astfel de lume?

Eroarea feministelor constă în a voi să facă tot ceiace face bărbatul. Fe­meile sunt fiinţe care diferă de bărbaţi prin tot felul de facultăţi care le sunt particulare şi. iată pentruce dacă ele voesc să se perfecţioneze, să se ridice din ce în ce mai sus. ele trebue să se desvolte în propria lor direcţiune. Care este această direcţiune? N ’o cunosc, şi, din nefericire nici ele n ’o ştiu; dar! ceiace este adevărat, e că această direc ţie nu este aceea a bărbatului.

*

Fetele mari sunt ca săbiile; nu toate reuşesc, dar toate ar vrea să intre in teacă,

*

Cea mai frumoasă femee este ataşată de toaletă la fel ca şi aceea care n ’ar putea sa se lipsească de. ea căci, cu cât ai mai mult. cu atât ai mai vrea.

Dacă toate femeile aa- avea aceea; snoriomie, acelaşi caracter şi acelaşi rit, bărbaţii nu numai că n ’ar fi i dată statornici, dar nu ar fi nid« îndrăgostiţi.

*Satisfacţia nu face decât să spord**

dragostea a două inimi care se ad'

*.».deseaori se face dragoste, nu i

ţ.-u dragostea in sine, ci ca să se p spune apoi c’a fost făcută.

#Toate femeile brune sunt cont,

că blondele s’au născut astfel ui ca să le facă lor necaz.

Anita, ai risipit atâta energie mă convingi că mă iubeşti, încât mai rămas nimic pentru a mă iti

cum.

Femeile grase şi urâte stau totdej f pe culoarul vagonului. Astfel, vrea să treacă, le dă puţin iluzia în

ţişârii

Sunt femei caie poartă vii-tute pe o umbrelă: agresiv, parcă ar s’o vâre în ochii tuturora.

-#-Aproape toate virtuţile femeeşti

defecte prost reuşite.

*Unele femei gândesc mereu să

mult bine, dar nu izbutesc să fac

cât puţiu rău.

#Pentru orice femee, amorul esti

clopot care bate într’una tulburii

odihna.

#■O femee nu uită niciodată că

cul de a fi iubită a iniţiat-o în i rocirea de a iubi.

*După cum cititorul care n'a i

cât o carte nu apreciază > perfectă a acesteia, tot astfel o li care nu cunoaşte şi n ’a cunoscut! un bărbat nîul poate înţelege ] plin.

Ift

Singurele femei care doresc să fie bărbaţi sune acelea, care nu ştiu că sunt femei.

*Nu există decât două felini de femei;

e o nebunie să te însori cu unele şi o crimă să te însori cu altele.

Bărbaţii preferă femeile şi detestă căsătoria. Femeile preferă căsătoria şi...

*O femee nu este mulţumită decât

când e măritată, şi nu e fericită decât când este divorţată.

#In afaceri, forţa este un scop; în

dragoste, un mijloc.

¥O sărutare dată la timp economise­

şte multe strângeri de mână.

#Bărbaţii se însoară pentrucă sunt o-

bosiţi; femeile pentrucă sunt curioase; şi unul şi altul rămân dezamăgiţi.

Singura diferenţă între un capriciu şi o pasiune eternă este că primul poate să dureze.

*Femeia învaţă să urască pe măsură

ce se desvaţă să farmece.

...Şi concubinajul a fost corupt de căsătorie!

Când dragostea şi cearta lipsesc din tr’o căsnicie, femeia petrece mediocru.

Comparând femeia cu bărbatul, pu. iCm zice că femeia n ’ar avea geniul e- legânţei dacă nu ar şti, prin instinct, eă joacă in viaţă un rol secundar

*

Femeile au întotdeauna la basa va­nităţilor lor personale, un dispreţ im personal pentru femee.

- . *Barbatul care îşi închipue că toate

femeile sunt la fel, e definitiv însurat.

Când nu uzează de iubire sau de ura -- femeia joacă slab.

In răzbunare ca şi în dragoste, fe­meia e mai barbară ca bărbatul.

*Simţul tragicului creşte şi se mişcc-

rează odată cu sénsualitatea.

¥

Femeile n’ar trebui decât să iubea scă sau să urâscă. Atunci ar fi cu ade vărat fermecătoare.

#Femeile, chiar cele mai instruite, au

mai mult poftă, decât gust). Ele se gră­besc să se înfrupte din toate noutăţile.

#Te plângi că femeia trece dela unul

la altul? Nu o învinui; ea caută un bărbat statornic.

#vîarile pasiuni sunt1 boli fără leac.

Tocmai ceea ce ar putea să le vindece, le agravează.

Uu mijloc ingenios e u deveni sporiwan şi pe care il recomandăm eventualilor candidaţi

m o r

Câtă vreme o femee poate” să arate cu zece ani mai tânără decât fiica ei, ea e perfect satisfăcută.

*Femeile sunt făcute pentru a fi iu­

bite, nu pentru a fi înţelese.

&Iubesc bărbaţii cari au un viitor şi

femeile care au un trecut.

#Noi, femeile, nu ne cunoaştem aman­

ţii decât când ne au părăsit.

*Ce înţelegeţi printr’o femee rea? Spe

eia aceea de care un bărbat nu se sa­tură niciodată.

#

Căsătoria este singurul subiect' asu­pra căruia toate femeile Sunt de acord şi toţi bărbaţii în dezacord

*

Nu aprob logodnele prelungite. Ele dau oamenilor prea multe ocazii să se arate aşa cum sunt înainte de căsăto riè' ceea ce, gândesc, nu este inţelept.

Nu i cere unei femei inima; s’ar pu­tea s’o aibă şi să ţî-o dea.

Oratoriii debutant tace repetiţii...

, - Măgarule, anzi să-iui spui că imit o femeie uşoara.

S A U

C O N T R A

— Draga m ea am ait amant...— Adică alt apartament, altă ma-

vină...

Bărbaţii nu sunt niciodată buni ju­decători ai calităţilor prin care alt) băr bat place sau displace femeilor.

#Orice dezmierdare fără consecinţă

micşorează puterea ba asupra unei fe­mei.

*

Femeile cele mai galante devin ou sinceritate virtuoase când e vorba să condamne pe rivalele lor.

#Trădăm o inimă care iubeşte cu a-

devărat, dai' nu o înşelăm niciodată.

*

Din o sută de femei virtuoase, nu­mai cinci sau şase sunt femei cinstite. Celelalte 95 nu vor ierta niciodată vir­tutea lor, restului corporaţiei.

#Càrici o femee se dă unui bărbat, a-

oesta, da/.a. ar fi politicos ar trimite oâto o carte de vizită părinţilor nomei

sale metrese, setiind sub numele lui, aşa cum se cuvine: ,,Cu mii de mulţu­miri” . In 99 cazuri din o sută, le e dator.

¥Bărbatul se răzbună pe femeile tan­

dre de faptul că nu l-au iubit tică­loasele.

*Amorul este un lux costisitor.

Nu jertfi dragostei demnitatea ta. Nu îngenuchia. Femeile au oioare să fie tratate ca zeiţe Ele ştiu bine că

nu sunt decât femei.

* !E prea puţin să fii amant. E prea

mult să fii îndrăgostit.

*Ai vrea să te păstrezi pentru femeia

pe care o vei iubi? Nu există mijloc mai sigur ca să-i displaci. Femeilor nu le place să dea lecţii.

#

Asupra femeilor nu poţi repurta vic­torii mari. Ele sunt aşa de mult dis­puse dinainte să fie învinse!

#

1 mei le au inventat amorul şi b&r- saţii lidelitatea. Nu, aceasta nu e un■•aradox!

O plictisim să fie sinceră şi nu o iu- tiim decât când e făţarnică

#

Jumătate din femei îşi petrec viaţa ningă patul bărbaţilor bolnavi. Iar

cealaltă jumătate, în patul bărbaţilor sănătoşi.

In dragoste, numai începuturile sunt fermecătoare.

*

Femeile gândesc prea mult Şi nu cu- •'•;ă destul.

Să numim femeia un frumos animal

ară blană, a cărui piele e foarte cău-at-ă

*

In fiece femee zace o soacră.

Femeia vorbeşte întotdeauna de vâr

ta ei, dar n ’o spune niciodată.

#Dacă vrei să placi femeilor, spune-le

ceeace n ’ai vrea să i se spună nevestei tale

*Scenă posibilă. Copilul e mort. Mama

şi tatăl sunt; în lacrimi. Dar aman­tul ia mâna femeii şi, bătându-1 pe soţ pe umăr, spune:

— Haide, curaj, faoem noi altul!

#

Suntem fericiţi când găsim o familie la care să ne plângem de familia noa­

stră.

#Te iubesc, cum iubesc fraza care

mi-a venit în vis şi pe care nu mi-o

mai pot aminti

#A fi primul amant al unei femei nu

înseamnă nimic; totul e să fii ultimul.

*Când o femee a avut mai mulţi a-

mamţl, câţiva sunt întotdeauna nemăr-

turisibili.

*

Bărbatul are în fiecare an câte un an mai mult, iar femeile numai odată

la trei ani.

*

In dragoste, mila nu e niciodată de­cât provizorie, şl totdeauna vine ora cruzimii, — adică a sincerităţii.

Femeile au tot atâtea feluri de a iubi câţi şi amanţi, încât fiecare poate să creadă că el este întâiul.

*Ofensa cea mai mare pentru o femee

este, uneori, când o doreşti, şi alteori

când n ’o doreşti, după dispoziţiile el din momentul acela.

¥

In dragoste, totdeauna femeia este a- ceea ce ispăşeşte

#Există atâtea femei care chiar a

doua zi după nuntă sunt văduvele so­ţului pe care şi-l imaginează!

*Femeile acceptă, caşicum li s’ar cu

veni, orice devotament din partea u- nul bărbat pe care nu-1 iubesc. Ele nu-i păstrează nici măcar recunoştinţă.

#Inimile care şi păstrează secretul sunt

mat numeroase în cărţi decât în viaţă.

*Căsătoria ne face să ne îndrăgim de­

fectele.

__ Carnetul dvs. de circulaţie... Ati contravenit la art..., paragraful...

Tutuirea voluptoasă, la începutul dragostei, surprinde şi farmecă urechea, şi pune 'parcă între două fiinţe puţina

nuditate.

Romanul celor mai multe femei se

rezumă la două capitole: în primul, ele se abandonează; în al doilea, sunt

abandonate.

*Când o femee se crede necesară fe­

ricirii unui bărat, ea este gata să-l

nenorocească.

#

Unele femei îşi dau atâta osteneală să nu ocupe prea mult loc în viaţa bărbatului încât sfârşesc prin a ocu­

pa tot.

¥Sunt priviri care înseamnă o luare

în posesiune mai completă decât Însăşi posesiunea.

#Inima a devenit prevăzătoare până

şi în rătăcirile ei: dacă se hazardează pe drumul aventurii, nu uită să-şi ia

bilet dus-intors.

*De cele mal multe ori ostenim zadar­

nic în jurul unei femei. Ceeace n ’am putut obţine deseori prin şase Irmi de curte asiduă, de atenţiuni delicate ̂ de cuvinte duioase, câştigăm cu o cupă de

şampanie.

Dacă a trecut un număr oarecare de ani, doi soţi au căpătat dreptul de a se iubi fără să cadă în ridicol.

*

Din atâtea iubiri, cele conjugale sunt cele mai rare şi mai pline de gelozie.

Amorul este ca vodevilul:

act este totdeauna ratat.

ultimul

Dintre toate animalele, — pisicile, fe­

meile şi muştele îşi pierd cea mai mare parte din timp cu toaleta.

#

Să nu spui nevestei cât de bine o cunoşti; e mai dlbad şi mai caritabil.

#

Când nu-ţi mai suferi femela, nu rezista; renunţă la vrăjmăşie, S ’ar pu tea ca apoi s’o iubeşti mai mult,

#Bărbaţii, în genere, se înşeală din

severitate asupna caitacterului femei­

lor, şi din indulgenţă asupra virtuţii lor.

Iubirea conjugală se păstrează cu puţintică ură.

#

Dacă nu e frumos să-ţi ponegreşti nevasta, nu trebue nici s’o lauzi ca să te justifici că ai ales-o.

Nu eşti făcut pentru căsnicie dacă nu ài Stofa unui despot sau a unui

sclav.

¥Sunt multe împăcări oare cer o nouă

oeartă ca să devină definitive.

#Acum o sută de ani, fata mare şi

burlacul erau creaţiuni artificiale. Azi nu. E sigur că celibatul este starea normală, sau cel puţin o stare anorma­lă fericită.

Plăoerile celibatului sunt aşa de mari încât toţi bărbaţii, chiar şi oei mai

fericiţi în căsnicie, îl repetă.

*In lupta dintre bărbat şi femee, că­

sătoria poate fi considerată, fie ca o potolire delicioasă, fie ca o neutrali­tate armată, fie ca un blocus pacific, fie, — dimpotrivă — ca cea mal groaz­nică dintre încăerări, cu asaltul final ca partea oea mai importantă a ac­ţiunii

*Ne insurăm cu o femee, trăim cu

alta, şi nu ne iubim decât pe noi...

*

Nici nu ne închipuim câţi bani pot să încapă în mâna unei femei, mai ou seamă când mâna aceasta e mică.

*Un imbecil spune unei femei că are

dinţi frumoşi, un om de spirit o face să

râdă.

#Femeile simt ca fotografiile: un im­

becil păstrează cu grijă clişeul, pe

când oameni deştepţi îşi împart co­piile.

*

Nu pe nedrept se spune că femeia o Jumătatea bărbatului. Căci un om însu- rat nu mai e decât o jumătate de om.

*

Spuneţi femeei că ea e răspunză­toare, stăpână pe corpul el şl pe voin­ţa el, __ şl ea va fi. Dar, laşi, voi văpăziţi să-i spuneţi: căci aveţi interes

să nu ştie.

Il este plăcut unei femei să creadă că are aface ou un bărbat mai slab de­cât ea.

-------- F E M E I L EV À Z U T S D i A L Ţ I I

Z ilele acestea am vândut vila noastră dela Castiglioncello. Vara trecută ne*am văzut

prea singuri, eu, nevasta şi Gra* ziella. Băiet, fete, ca oameni de

lume şi doamne elegante ce sunt, pleacă, — Sn loc să vină la noi, — în călătorii mondene, cu bucle pieptănate, ondulate şi decolorate după modă, spre marea netedă ca o masă, unde se poate dansa fox* trot. Această călătorie la noi, cin» stită şi plicticoasă, de taţi şi capi de familie, nu mai face de_ ei. Singuri, ne*am plictisit şi noi, de moarte. Vara viitoare preferăm să călătorim, să colindăm puţin prin lume, să nu ne mai simţim aşa singuri.

A m vândut totul; micuţa vilă pe care am cu mpărato cu atâta drag, pe timpul primelor mele succese şi când venirea verii, cui* bui meu era doritor de libertate; precum şi mobilele, pe care, pu= tin câte puţin, vară cu vară, le=am adus, pe măsură ce renovam casa din Roma spre a o face mai fru* moaşă* mai nouă, mai corespunzăş toare gusturilor, din ce în ce mai dificile ale celor ce creşteau... A m vândut totul, afară de vrdo câteva mobile. E, în ele, bătrâneţea mea. Acum, găseso că o mai înţelept să îndrăgesc lucrurile, care rămân cele mai credincioase: câte o rna* să, deasupra căreia am stat, zi şi noapte, plecat să scriu, în lunga şi nerăbdătoarea mea neodihnă, câte un fotoliu în care mi*am tre* cut atâtea ore de senină meditaţiu* ne. Le»am găsit câte un locşor, în

— Âï nevasta ?---- ...O am de 14 anî pe spinare şi nuisbutesc sa mo descotorosesc de ea... Am lâsaf-o de 14 ori, câteodată pe an... Si Întotdeauna mi-a căzut* iar

V

pe cap... O data...va mai aminti de ea... Tristeţea e» ternei perindări... Cuiu pe cuiu se scoate, cântec pe cântec... Tinerii îngroapă pe cei bătrâni. Intr’ade* văr, şi eu mă las îngropat cu seni* nătate.

Simt nevoia, absoluta nevoie de a vorbi cu cineva. Mă uit la tapi» ţerul care cântă. Cine e omul ăsta? Ce oare poartă el în suflet? Şi el e un om, ca şi mine. Şi el suferă, se luptă, iubeşte, trăieşte, moare. Cântă. Ce înseamnă oare cântecul lui? Seninătate? Sau ca să*şi înnă* buşe tristeţea?

— Ai voce drăguţă, melodioasă, îi spun eu, ca să intru cu el în

vorbă !Nu»j adevărat. Are o voce co»

mună, care la unele note urcate e cam falşă. Tapiţerul se întoarce:

— Vă plictisesc?-.. Mă iertaţi...— Aş, de unde! Te rog, chiar.-.

Cânţi bine, şi melodia e drăguţă. Cânţi deseori?

— Mereu, când lucrez. He, dom* nule, dacă n’ar mai fi şi cântecul.

mos al Italiei... Frumos cer! Da’ de departe!... Ia, priviti*!, cât e de frumos.. Vine jos cu găleata!...

Ploaia izbeşte cu furie, tros* nind, în geamurile ferestrelor. Şi vântul se învârteşte în spirale ceţioâse, în aerul cenuşiu, care de* vine, din când în când, de coloa* rea sulfului, la lumina fulgere» lor fără tunet.

— M ’am întors in ţară să stau doar două luni, dar am rămas pentru toată viaţa... Prietenul meu a rămas acolo, la Dresda, şi cu câteva sute de mărci şi*a luat pe seama lui prăvălia şi a făcut a* vere... Dar eu făcusem idioţenia... Doamne, ce idioţenie!... M ’am a* morezat în Italia şi m ’am însurat.. Adio avere, adio parale...

Şi, filosof. începe iar să cânte. Dar loviturile de ciocan pe cuie, sunt mai seci, mai aspre, mai dese. mai nervoase...

— Ah. domnule ce idioţenie, scump plătită... Fiindcă, într’o seară, ne place o femeie şi fiindcă

mai vrei?... Eşti un om cu no* roc...” Mda... Şi toţi îţi spun: „Si* gur tu te poţi socoti un om noro» cos... Ai o femeie frumoasă, o ne» vastă cuminte...” Iar eu, — ce vreţi? — când aud spunându*mi» se aşa, nu răspund nimic— Ce vreţi să le răspund?... Numai capa, cui ştie ce zace ’n burta oalei... Şi încep să cânt...

Şi cu o voce în cai e se îngrămă» dese toate furtunile. începe iar să cânte refrenul unei faimoase can tonete napolitane: „Dacă nu cânt mă prăpădesc...’

M ’am reîntors în biurou, spre a telefona din nou, fiului meu Pe tru. Timpul trece. E aproape mie» zul zilei. Mi se răspunde că fiu! meu a trecut pe acasă şi a ieşii imediat cu soţia.

— Nu cumva vin la masă la noi?

Mi se răspunde că nu; iau masa. cu alţi prieteni. într’un mare ros taurant modern Pun receptorul la loc. Mă doare că iar rămân cu neliniştea mea. Dar, după amiază, de sigur. Petru va veni pela noi

Dincolo, în salonul de lângă biuroul meu, glasul mânios a) dulgherului îmi atrage atenţia:

— Oh, cât eşti de nesuferită-.. Dacă ţi*am cerut un pahar cu vin, nu ţi*am cerut onoarea... Eu când lucrez, beau, iar dacă nu beau, lucrez prost...

— Dar eu nu*mj pot lua permi­siunea. Irebue s’o întreb pe cu coana...

Of. auz;»o!-. ..trebue s’o în-

ISTORIA Şl LEGENDA STRĂBUNULUI ADALBERT

N U V E L Ă I N E D I T A D E L U C I O D ' A M B R Acasa nouă, acestor vechi şi dragi lucruri, de care n ’am vrut să mă despart pentru totdeauna. Dar bietele vechituri, au suferit mult cu transportul: biete vechituri, şu* fcrede, slabe, obosite, uzate, ca şi mine... A m adus lucrători, azi di* mineaţă, ca să le pună în ordine, să le repare pe ici pe colo, de bine de rău: un tapiţer care să le mai ajusteze.

Şi cu lucrătorii ăştia prin casa, nu mă pot concentra, nu*mi este cu putinţă, în aceste condiţii, în* tre tăieturi şi ciocănituri, nici să scriu, nici să citesc. Afară, vremea e oribilă: plouă, bate vântul..- Unde să mă duc pe timpul ăsta? Nevastă*mea şi fata sunt pe dinco, Io, cu două croitorese tocmite cu ziua, să mai refacă rochiile pentru primăvară, care — spune calen* darul, dar vremea aceasta furtu* noasă nu prea — bate la uşă...

Trec de colo*colo, din saion în birou, plictisindu*mă, meditând, privind la cei doi lucrători care meşteşugăresc... Aştept pe Petru care mi*a făgăduit, eri, că va veni să*mi dea ceva veşti, să mă liniş* tească... Nerăbdător, i*am telefo* nat acasă- Mi s’a răspuns că a ie* şit cu doamna, cu maşina. Poate va veni mai târziu, poate va veni la masă.

Unul dintre lucrători cântă, în timp ce aranjează ciucuri la un fotoliu; o melodie la modă, care de două luni o auzi pretutindeni şi care peste alte trei, nimerii nu*şi

cum ne»am mai mângâia în neca» zuri?

— Să te mângâi?... Ai nevoie de mângâiere, dumneata? Eşti tânăr şi în putere, ai o meserie care merge, lucrezi bine. câştigi bine..

— Dar am şi nevastă, cinci co* pii, şi niciodată nu e deajuns...

Şi începe iar să ciocănească, fre* donând, nişte cuişoare cu care tre, bue să fixeze şiret subţire, auriu.

— He. — reia el, după un timp.— acum zece ani stăteam bine, a* cum zece ani nu cântam aşa... eram în Germania, la Dresda..- Mă dusesem cu un prieten, să*mi încerc norocul. .. Şi îl găsisem... O mică prăvălie, de mâna a doua, că de*abia te ’nvârteai prin ea, dar lucrul pica din gros, fiindcă era trimis de Dumnezeu... Şi oda* tă cu lucrul ieşau şi bani, bănuţi sunători, pe care=i puneam deo* parte la puşculiţă... Când se um* piu de tot, am spart=o ca să mă ’n* torc în Italia, pentru două 1’ ni: nostalgia, nostalgia cerului fru*

e de familie şi cum nu putem s’o avem în altfel atunci: căsătorie, sărbătoare, petrecere, fericire-.. Iar după şase luni...

Vechiul argument... aceeaşi po= veste, şi aci... întreb:

— Dar de ce n ’ai plecat cu ne* vasta, în Germania?

— Păi, da... uşor de zis, dragă domnule... După trei luni. însărci* nafă... Era aci şi familia ei... „Nu plecaţi... N ’o căra cu tine... Poţi Iu* era şi aci... Va munci şi ea-. E croi* toreasă. are o mică clientelă...” Nu» mai unul singur nu*i convins... Dar nevasta plânge, soacra la fel... Şi acel unul. singur, simte că face o idioţenie... Şi o face- rămâne... Şi»şi zice în sine- „Pentru câtva timp... Pe urmă mă ’ntorc...” Şi vin copii... Şi unul trage pe celă» lalt, ea cireşile... Anii trec... Apoi după trecerea atâtor ani. nevsta te vede trist, nemângăiat şi te în» treabă; „Cum? Nu eşti fericit?... Mă ai pe mine, care te iubesc..- Ai pe copii care cresc sănătoşi... Ce

PAGINI VESELE Şi Ï1IS T E SCHISE DE UNUL 01N CEI MAI REPREZEN­TATIVI S C R I I T O R I I T A L I E N I CONTEMPORANI = = = = = --------

treb pe cucoana’ ... Cucoana ştie oare paharele cu vin pe care le fu» raţi voi în bucătărie? Haida*dè... In tot cazul. îţi mulţumesc... Păi da, nici nu mă puteam aştepta la altceva... Eşti o femeie-, şi femei» le, ciumele dracului!...

Şi dă»i cu fierăstrău! îritr'o bu­căţică de lernn, cu nişte mişcăr. exasreraie de parcă ar fi tăiat un munte

Bat la uşa ce dă din biroul meu. în salon. Spun servitoarei:

— Adu de băut dulgherului!..Dulgherul se întoarce, mă vede.

Ridică şapca* în semn de salut, şi mulţumire- Apoi începe iar să taie cu fierăstrăul, mormăind

printre dinţi;— Aşa e ’ntotdeauna... Cu bar»

baţii. te ’nţelegi numai decât... Dar cu femeile... Ciumele dracului!...

Mă aşez acolo, lângă el- Mă uit cum lucrează. Servitoarea intră cu paharul cu vin, pe care dulgherul îi dă pe gât dintr’o suflare. Dă înapoi paharul gol. servitoarei, cu un zâmbet batjocoritor. îşi ridica din nou şapca în semn de mul» turnire pentru mine. începe dtp nou să taie cu fierăstrăul şi, stă» pânit de ideea lui fixă, mormăie

Femeile!... Ciumele dracului!.„ Mie mi»au distrus vieaţa . Dacă n ’ar mai exista şi câte un păhărel, din când în când. ca să ie ma/, mângâi !... Şi nevastă*mea zice ca sunt beţivan... Te cred! Ca să»mi

( Continuare în pagina a 12-a)

11

ISTORIA Şl LEGENDA STRĂBUNULUI ADALBERT(Urmare din pagina 11-a)

uit de ea, îmi trebue nu pahare, ci butoaie!...

întreb.— Ai nevastă?— Dacă am nevastă? — răspun*

de dulgherul. — O am de paispre* zece ani în spinare, domnule, şi nu isbutesc să mă cotorosesc de ea... Am lăsafco de paisprezece ori, câte odată pe an... Şi ’ntot* dea una mua căzut iar pe cap... Ca să mă scap de ea am schimbat oraşul, am plecat din Italia, am fugit în America... Aş, de unde!... A m stat liber două săptămâni, ori două luni.-. Apoi m'am pomenit cu ea, să*mi mănânce vieaţa... Aşa că, acum âm renunţat... Ce vreţi să mai fac? Ii spun mereu lui fiu*meu: când am să mor. să»mi faceţi un coşciug pentru doi inşi, că şi=aşa mă*ta vine după mine, la cinsprezeee zile şi mi se aşază alături în veacu’ vecilor...

Stă din fierestruit, mă priveşte şuşi atinge vârful nasului;

— Vedeţi ce nas roşu?... Nas de beţivan, aşa=mi spune nevasta.

Apoi îşi atinge cu mâna, pe tâmple, venele întinse, groase, vio*

lete?Ia uitaţi*vă, ce sânge... arteros*

cleroză. zice doctorul... Mi-a spus că ’ntr'o bună zi, mă duc..- Din cauza vinului...

Acum mă fixează în fată zi* cându=mi:

— Câţi ani îmi dati? Şaizeci«. Da, da... toti îmi dau anii ăştia Şi ştiţi câţi am? Patruzeci şi nouă... E, domnule, vinul este cu pricina.

— Dar dacă ştii cauza, de ce continui să bei?

Dulgherul izbucneşe într’un ho* hot de râs, apoi răspunde:

— De ce?... Fiindcă sunt însu* rat» am nevastă— Dacă beau, o mai sufăr... Dacă nu beau. aş fi în stare s’o omor... Ştiu pe multi, care când se ’mbată, îşi bat ne* asta... Eu, nu... Când mă îmbăt, mă înduioşez şi o mângâi... Dar nu, nu*i asta din cauză că na’aş înduioşa... Adevărul e că, dacă am băut, uit tot răul pe care mi l*a făcut, uit de timpul fericit când eram burlac şi munceam multumit şi nu beam decât apă şi aveam nasul alb ca de prinţesă şi mâinile mUerau netede, nu cu coardele astea ca odgoanele, fund* că nu eram arterosclerotic— Dar acuma, o nenorocire... Dacă nu beau îmi dau seama de toate şi a* tunci, când nevastă=mea îmi iese înainte, făcându*mă beţivan, o bat de=o las lată... In schimb, când beau, nu*mi mai amintesc de ni* mic... O găsesc pe nevastă*mea în casă.. Nu*mt mai vine în min* te trecutul... Nu mă mai gândesc la ceo să fie... Mă las ^i-mt ajute să mă eule... O văd In faţă*mi cum îmi trage ghetele... E o fe* meie încă frumoasă... Şi, uneori, să mă iertaţi... şi Dumnezeu să mă ierte... am un copil de şapte luni..

— Dar mai ai şi alţii, mai mari, care*t> vor fi, mâine, mângâierea,

onoarea...A U hohot de râs care dă, apoi,

într’o strâmbătură dureroasă*— Mângâierea? M da, ea să spun

drept, o foarte mare mângâiere... Unuî are treisprezece ani şi iubea

mult marea... Lam spus: ..Rămâi

aci. Lasă ’neolo marea şi vapoa* rele... Lracrează cu mine ca mine... S&*m ; fii reazemul bătrânetii-..” Da’ de unde!... reazem, pe dracu!-.

N'a vnâ să ştie de nimic... Acum

e la Venezia, la şcoala de elevi marinari... Cine*l mai vede?... E ca şi când nu l*aş avea...

— Dar celălalt?

— Celălalt e mai mic cu un an... 0 şterge de acasă, de dimineaţă, imediat după ce eu plec la lucru... Şi hoinăreşte toată ziua cu toti der bedeii ce ’ntâlneşte, a şi început să fumeze şi*şi joacă la rişcă toti banii pe care reuşeşte să*i fure de la „femeia sfântă”-. Femeia cea sfântă e mă*sa... Aşa o auzi spu* nându*şi toată ziua: „0 femeie sfântă ca mine...” — „O femeie sfântă, pe care ar trebui s’o adori, stând în genunchi...” Ah, cum aş mai aşeza»o eu în genunchi, pe femeia asta sfântă, şi*aş pune*o să stea aşa, zece ani, ca s㻺i ispă* şească păcatele... Arogantă, despo* tică, dumneaei ştie tot, dumneaei face tot, alţii nu fac niciodată, ni* mic... Păi da, e o plăcere să faci pe soţul şi pe părintele... Dumne* zeu s’o aibă în paza sa, pe sfânta femeie!...

Servitoarea intră ca să mă a* nunte că masa e servită- Dulgherul se ’ntoarce s’o pri»

vească:

— Iată, a ci, aitai... Toate sunt la fel, când sunt neveste... Asta, când îşi va fi găsit victima ca să şi*l facă bărbat — aşa cum mergi pe viată la ocnă — va fi şi ea o altă „femeie sfântă”!...

Şi ridicând fierăstrăul, taie ae* rul, strigând după servitoare ;

— Ah, ar trebui să vă tai gâtul la toate... Femei sfintei...

Apoi îmbunându*se:— Hei, stai niţel!... Fiindcă ti*a

dat voie stăpânu*tău, mai îmi a* duci un pahar cu vin?...

Şi ’ntorcându*se spre mine:

— Mă iertati... Dar m ’aţi făcut să vorbesc prea mult de „sfânta femeie”... Şi, dacă vreţi să lucrez cu capuJ limpede, am nevoie de un al pahar, ca să trebuiască s’o uit...

După masă, oamenii mi=au a* dus cele două tablouri. Sunt nişte portrete mari de fami*

lie, care erau în vila dela Casti* glioncello şi pe care — din res* pectul cultului amintirilor — am vrut să le reţin. Nevastă*mea nu le vrea în nicio odaie: zice că dis* tonează, distruge armonia stilu» lui». Eu, în suflet, în scriitori, în mobilări, cunosc un singur stil: acela al lucrului care*i stă bine împreună... Dar ceilalţi sunt mai riguroşi şi vorbesc de stilul Re* naşterii, de stilul Empire, de ba* roc, de rococo— Graziella, poate, ar fi primit cele două tablouri în camera ei... Dar acolo, nu ie vreau eu... Aceste două bătrâne pete ne* gricioase, ale unor pictori me* diocri dela patruzeci şi opt, ntumi place să le văd în odăiţa ei de co

CDd/iuin,KPATSOUJj

AJUTOM* OC IARNA

Z i u a O s t a ş u l u i2 9 — 3 0 August 1S42

Româncelor I

împletiţi pentru dragii noştri ostaşi.

loarea rozelor, coloarea viselor... Şi ce să facă aceste două figuri ale trecutului, acolo unde trebue să zâmbească numai fericita iluzie a viitorului?

A m spus să le aducă In biuroul meu. Peretele spaţios de deasupra bibliotecii poate să*i găzduiască fără nicio stricăciune... Mă duc să văd cum sunt aşezate. Stau bine. Ba chiar, am impresia că, în biu» roul gol, mă simt mai puţin sin» gur. A m două umbre care=mi ţin de urât, două umbre, care mă pri* vesc de sus, cu un zâmbet cumse* cade şi blajin, fixat astfel de opt* zeci de ani. Voiu zâmbi şi eu, tot astfel, într’o zi, vreunui strănepot, din portretul pe care Lorenzo Andreani mi*l face, de mult timp, când el are timp şi eu chef... Voiu zâmbi şi eu la fel, din înăl» ţimea vreunui perete, încadrat în* tr’o ramă veche... Şi într’o zi, un copil, nepot de nepot, va întreba: „Cine e domnul’ ăla?”... Şi*i vor răspunde; ,,E străbunicul tău...” ; ca şi când i*ar spune: „Un oare* care...”

Acest străbunic al meu, care zâmbeşte de azi încolo deasupra bibliotecii mele, nu e un oarecare. Mai întâi de toate, n ’a fost un biet măzgălitor de hârtie'ca mine, ci încărcat de onoruri, putere şi demnităţi, timp de alţi douăzeci de ani, mare maestru de ceremo* nii la Curtea Marelui Duce de Toscana şi, timp de alţi douăzeci de ani, ambasador. Dar, are mai mult spre a*i fi asigurat — din* colo de viaţa*i pământească — un elogiu postum, cu mult mai mare decât acela rezervat oamenilor co* muni. II întovărăşeşte o legendă, o frumoasă, sublimă legendă de dragoste. Aceea care*i zâmbeşte alăturea, în celălalt cadru, e stră* bunica mea, soţia lui, ce se nu» mea Graziella, ca pe ultima mea copilă- Căsnicie fericită, exempla* ră, aceasta a străbunilor mei. A» dalbert şi Graziella; căsnicie ce cunoscu bucuria nuntii de argint şi a celei de aur, în seninătatea unei numeroase familii patriar» hale născută din ei şi strânsă, u» nită în jurul lor, spre a le ferici bătrâneţile care închideau într’un apus minunat frumoasa zi a vie» ţii, luminată toată de sigure ere» dinte şi de senine speranţe.

Din căsătoria lor fericită se născură patrusprezece fii, fiecare din ei lntemeindu=şi

familia cu numeroşi urmaşi. Le» genda se împodobeşte cu o feri» cită Împlinire a realităţii. Străbu» nul meu muri, în vârstă de nouă» zeci şi doi de ani, la sfârşitul prânzului, în ziua de Crăciun. în* tr’o minunată vilă, unde şi*a tre» cut bătrâneţea, după căderea Ma* relui Ducat, vilă situată în împre» jurimile Bolognei, unde-şi avea, ca şi soţia sa, originea. îmi amin» tese că acest prânz de Crăciun a adunat, în jurul străbunilor A* dalbert şi Graziella, trei generaţii: pe cei patrusprezece fii, — toţi, între cincizeci şi şaptezeci de ani;— pe copiii acestora, aproape toţi, la rândul lor, însuraţi sau mări» tate, în vârstă dela cincizeci lai treizeci de ani; apoi un nor de copii: copiii copiilor copiilor... In jurul străbunilor mei, în ziua a» ceea de Crăciun, erau adunaţi la masă aproape două sute de per» soane: fiii, nepoţii şi copiii ne» potilor, soţii şi soţiile acestora—

(Continuare în pag. 14-a)

12

MAREA NEAGRAUn foarte interesant studiu de actualitate asupra acestei mari devenita ac­tuala, din cauza operaţiilor ce se dau pe spaţiul Caucazului şi a Rusiei Sudice

Când, acum o mie de ani, corăbie-

rii greci trecură pentru prima dată

prin Bosfor, pare_se că Marea Nea­

gră le-a apărut foar'e neprimitoare. Ei i-au dat numele de „Pontos axei. nos” . Erau obişnuiţi din patria lor,

ca, în acea bogăţie ia ìnsule a Mării Egee, să nu piardă d.n ochi uscata! şi porturile salvatoare.

Şi iată că acum se întindea în faţa

lor un pustiu de apă fără insule, ade. sea acoperit de negură şi uneori bi­ciuit de aprige furtuni. Dar îi ade.

meneau aci şi coastele fertile. Cu „barbarii” se puteau face frumoase afaceri. Atunci deveni din marea

„neprietenoasă” mare „atrăgătoare” , acel „Pootus axeinos” .

Marea Neagră este o mare depre­siune având o suprafaţă de 450.000 kmp., deci atât de mare că’ Suedia, o baie cu margini drepte, în mijloc cu un. fund aproape neted, adânc 'le peste *2000 metri.

In partea de nord-vest se întinde,

în faţa coastei, o plaje foarte largă; dela peninsula Crimeea şi până la

coasta tracică, ţinutul muntos coboa. ră până în adânc. Abia în timpurile geologice mai noui s’a cufundat fosta

vale a Bosforului sub nivelul mării şi a fost format astfel legătura cu

Marea Mediterană.In parte de nond munţii laila din

peninsula Crimeea formează un ul­tim rest, care a mai rămas din foista

punte muntoasă dintre Balcani şi Ga ucaz. In nord se continuă valurile tracice din partea europeană spre A .

sia Mică şi formează prin munţii Pontici, coasta sudică a Mării Ne­gre.

Prin Marea de Azov pătrunde Ma. rea Neagră o bună bucată în păinân. tul Busiei, Şi Marea de Azov este o

regiune de prăbuşire, dar e atât de netedă, având numai în unele locuri o adâncime de 15 m . încât numai în

timpul când suflă cu putere vântul

«le sud-vest, care împinge apa din Marea Neagră prin strâmtoarea Kerci

pot pătrunde vase mai mari până la

Taganrog şi Rostov, iar când suflă

vântul de răsărit, rada interioară de la Taganrog rămâne adesea cu totui uscată.

Dela răsărit la apus Marea Neagră are o lungime de peste 1200 km. In

direcţia nord-sud are o lăţime cât ju­mătate din lungimea sa. Fluxul şi re-

fluxud nu se simt aici. Din această cauză gurile fluviilor sent în parte a_

meninţate să fie astupate cu nisip, deoarece cajitităţile ds nisip şi mâl pe care ele le aduc nu sunt îndeajuns spălate în mare.

In afară de aceasta, un curent pu.

ternie ocoleşte coastele în direcţia inversă a mersului acelor de ceas. Se

formează astfel la vârsarea fluviilor bare lungi şi limbi late de pământ,

care devin cu timpul, în partea nete­dă de nord a coastei, lacuri de ţărm

înmănunchiate, închizând limanuri.Coastele Mării Negre sunt foarte

pulin crestate. Numai peninsula Gri_

meea, legată prin istmul Perekop de continen't, se împlântă din mijlocul coastei de nord destul de mult spre

sud. strâmtarând marea In lăţime cu peste 250 km . Din ea se desparte

spre răsărit mica peninsulă Kerci,

căreia îi corespunde pe cealaltă latu-

Convoi navigând

O baterie de artilerie trăgând împotriva ina­micului la Maikop

Trupele aliate curăţind un sat cucerit de franctirori

ră peninsula Tam an. In lungul coas. tei nu există insule de mare impor.

tanţă.Din toate aceste motive arătate, por­

turile într’adevăr bune nu prea sunt

numeroase. Numai la Sevastopol se

deschide un port natural adânc de 7 km.., care a oferit aci posibilitatea amenajării celei mai puternice for­tăreţe maritime a Rusiei. In răsărit,

malurile Caucazului se întind paralel în lungul coastelor încât aci nu poa.

te fi vorba de văt săpate în mal.Gurile fluviilor şi crestăturile Jăr.

mului au dat posibilitatea vaselor din

antichitate şi din Evul Mediu să seapropie de ţărm. Pentru traficul

modern sunt necesare peste tot ame. najamente artificiale ca de exemplu cheiuri, diguri şi baraje contra valu,

rilor şi lucrări continui de dragare. Astfel unele porturi care aveau un

nume însemnat acum câteva secole,

au rămas acum părăsite.

Coasta tureo-tracică n’are nici un port. Pe coasta bulgărească se des.

chide în sud golful Burgas, în fun­

dul căruia se află portul cu acelaş nume. Mai la nord formează gura !n_ gustă a fluviului Prowadia Dere, por.

tul apărat delà Varna, un loc de can­tonament şi punct de etapă al aliaţi, lor in războiul Crimeei.

Dunărea se varsă într’o deltă foar­

te largă cu multe ramificaţii. Dintre cele trei braţe mari, numai cei mijlo­ciu e făcut accesibil pentru vasele

mari, prin lucrări de dragare, care

pot pătrunde până în porturile ro. mâneşti Brăila şi Galaţi.

In Dobrogea, România are portul Constanţa, format dintr’un dig de

pes'te un kilometru şi jumătate, cel mai important port de export al ce­

realelor şi petrolului românesc. Por­tul basarabean Cetatea Albă e acce­sibil numai pentru vasele mai mici.

Portul Odesa, în partea de vest a golfului Nipru-Bug, este, după Lenin­grad, portul cel mai important al

Uniunii Sovietice. In 1939, oraşul nu. măra peste 600.000 lociutori. Portul a fost întemeiat abia în 1794. fiind

despărţit prin diguri în mai multe părţi Este acesibil pentru marile vase oceanice : are însă nevoe de lucrări continui de curăţire pentru a-1 feri de înămolire- Prin bancuri­le de nisip care închid golful Nipru-

Bug au fost tăiate o serie de canale, prin care s’a creiat un drum mai bun spre porturile aşezate mai mult spre

răsărit dela Otciakow, Nicolajev Pe Bug şi Cherson la vărsarea Niprulvi.

Nicolaeiw este cel mai important punct de export pentru zăcămintele

de minereuri dela Krivoi_Rog şi a ză.

cămintelor de magneziu dela Niko- pole. Chersonul aşezat la 23 km. de

vărsarea Niprului, serveşte pentru

exportul de cereale. Dintre porturile Crimeei, afară de Sevastopol, ase în, semnătate numai Kerciul, ca loc de

îmbarcare a minereurilor şi a petro,

lului, şi ca loc de trecere spre Mapea

de Azov. In cuprinsul Mării de Azov se află portul Rostov pe Don, la 50

km. în sus pe râu dela vărsare.

Intrarea naturală spre regiunea in. dustriala dela Doneţ o formează, pe

(Continua« în pagina 15.a)

IN HALAT SI PAPUCI

(Urmare din

Eram şi eu, strănepot, la primele mele succese de scriitor, în pri- mele luni de căsnicie, alături de Elisabeta. cu Claudiu care era pe drum...

La sfârşitul mesei, pe care — Cao presimţire — o pregătise cu lungi şi minuţioase insistenţe, voind a*şi aduna în juru-i toată numeroasa lui familie, tot acel popor născut şi înflorit clin el, moşul Adalbert se ridică drept, cu privirile vioaie şi senine, cu vorba înţeleaptă şi curgătoare, spre a»şi face urarea către toţi, a» răfând tuturor, prin exemplul său, fericita răsplată a virtuţilor domestice şi a vieţii cinstite, în» chinata unui ideal de familie şi dragoste. îmi aminesc că, spu» nând acestea, se plecă — după ce atinsese cu buzele paharul — şi sărută pe frunte pe Graziella lui fericită, zâmbitoare. Revăd şi a» cum paharul alunecându-i dintre degete văd, ducându=şi frumosul cap de argint pe spatele fotoliu­lui, aplecându*se uşor pe o parte şi adormind, pentru totdeauna, aşa, surâzând, în acel ultim sărut de dragoste pentru Graziella lui. Care Graziella, nu supravieţui mult tovarăşului său: treizeci şi nouă de ore... Timpul cât să-i dea ultimele onoruri, de S primi dela oameni ultimul omagiu, şi delă fii, nepoţi şi strănepoţi, ultimul sărut: timpul cât să-şi pregăteas» că şi ea cel din urmă drum, să-şi aranjeze extremele dorinti şi să-l sărute pentru cea din urmă oară pe senina şi larga lui frunte în» gheţată: timpul cât să-i aştearnă flori în cale pentru ultima dată ş; tot pentru ultima dată, să aibă durerea să-l vadă plecând, durere încercată timp de şaizeci de ani, de câte ori ieşea, Când putea Să nu se mai întoarcă...

Dar, de data asta, Adalbert nu se mai întoarce... Şi Graziella e îa fereastră — ca atunci, când el pleca — 9 la fereastră, să-i mai spună iar? adio, spre a-1 vedea depărtându-se, atât cât era cu pu» ţintă să-l mai aibă în priviri— ŞI Graziella, străbuna, şi-a salutat, pentru cea de pe urmă oară, în» drăgostitul... care şade între acele flori, în mijlocul lumii aceleia ce-1 urmează, sub cerul senin, de-a- lungul drumulu alburiu de ţară... Mai bine e să meargă să-1 ajungă din urmă...

S i fiindcă nu mai are nimic de făcut, pentrucă datoria

« si=a făcut-o cu prisosinţă,

străbuna Graziella zâmbeşte pen* tru ultima dată tovarăşului plecat şi pe careul va regăsi, şi se aşează acolo, în balcon, cu frumosul său chip de camce rezemat de mâna-i uscăţiva, lipsită de sânge, închi» zând ochii, uşor, blând, fără să se mişte, liniştită, fericită, senină— Şi când, ceva ma[ târziu, ne-am întors dela funeraliile lui Adal» bert străbunul, am găsit-o aşa, la balcon, cu cotul pe balustradă, cu faţa în mână. cu ochii închişi şi cu zâmbetul pe buze. Părea că aş* teaptă să=l ajunsă pe al ei Adal» bert; şi-1 ajunsese...

Ce pot face? Sunt mai rău ca o babă sentimentală Sunt un 6ă» trân poet păcătos, care nu=şi poate aminti de această poveste, fără să ’ se umple ochii de lacrimi. Dar dacă povestea e frumoasă, legenda e şi mai frumoasă. Zic legendă, nu pentru a desminţi sau ä pune la îndoială, faptele şi sentimentele

ce le grăieşte legenda, ci spre a deosebi ceea ce am văzut noi de ceea ce ne-a fost povestit despre primii ani de dragoste, despre fe* ricita tinereţe a străbunilor Adal* bert şi Graziella. Tradiţia familia, ră spune, din tată în fiu, că Adal­bert a fost un bărbat foarte frumos eminent jurisconsult, diplomat subtil şi prevăzător, gentilom de înaltă ţinută, orator minunat, poet subtil, atât cât ajunge să scrie un gingaş madrigal pe evantaiul u» nei doamne, sau să improvizeze în versuri o închinare glumeaţă, la sfârşitul unui prânz carnavalesc, între măşti şi adevăr.

Tradiţia mai spune că străbuna Graziella, — căsătorită la 18 ani, cu el de treizeci, — era copilă pli­nă de alese virtuţi ale sufletului şi inimi, şi binecuvântată de na» tură cu un corp gingaş, minunat.

Se mai spune iar, despre căsătoria

lor, ca fiind nedorită de părinţi, după mulţi şi lungi ani, din cauze de interese şi se mai vorbeşte de aventuri romantice, fugi, răpiri, întâlniri, plânsete, dureri, suferin, ţe şi temeri şi — ca ultimă sce­nă — dulcea idilă a fericirii, în sfârşit ajunsă, în chip eroic şi pa» sionat. Şi tradiţia mai povesteşte că aceşti doi îndrăgostiţi au fost pentru ei, din zori până ’n asfinţit,— timp de o jumătate de veac — exemplu de reciprocă virtute şi că deasupra unui cer de veşnică pri* măvară, soarele vieţii lor a trecut, pentru ei, din zori până’n asfinţit, fără cel mai mic nor: numai soa» rele zilelor frumoase întăreşte cor* pul şi înseninează sufletul.

Imi amintesc de toate aces­tea, privind sus, la eminen» tul jurisconsult şi la soţia

Iui. Câtă seninătate în ochii lor şi câtă mulţumire în zâmbetul lori De ce nu mai întâlnesc aceas­tă seninătate şi mulţumire, la ni­meni, dacă privesc, azi, în jurul meu? Din ce înţelepciune şi echi­libru a fost alcătuită această feri» cire casnică? Se spune că pasiuni» le omeneşti, de-a-lungul vremuri­lor, au fost întotdeauna aceleaşi. E de discutat. iViaţa greoaie şi în» ceată din 1840. când zilele străbu» nului treceau între opere zăbavni» ce şi discursuri înflorite, iar zilele femeii sale se scurgeau încet in că­minul onest. între treburi casnice şi cumpărături, când timpul se măsura cu săptămânile sau cu lu­nile. când — mai mult decât cu ceasornicul — se trăia cu calenda­rul, nu p roteja oare echilibrul sistemului nervos şi făcea posibil ca meseria de soţ să fie îndeplini» tă de Adalbert fără curiozitate, fiindcă nu avea în faţă tentaţiuni, şi fără rătăciri, fiindcă înainte»i era o singură cale de străbătut în

mersul lent al unei diligente, iar nu mii de dramuri îspilitoare, pe care să te duci să te ’ntorci într’o clipă, cu motoarele unei vieti tâ-

rîte cu forţa a o sută de cai?

nu erai Soţia: ci modestia şi blân­da lui soţie. Femenism al revendi­cărilor orgolioase — care, prea­mărind egalitatea, nu izbuteşti s’o creiezi, şi pregăteşti inevitabilul duel între răzvrătită şi dominator,— străbuna Graziella cu ochii blânzi, cu inima liniştită şi cu mintea aşezată, cu siguranţă că nu te-a cunoscut.»

tricându-se, pe neaşteptate, telefonul de pe biuroul meu, mă duc în antreu, la apară»

tul principal, să telefonez acasă la Petru. Ziua aproape a trecut. Pulberea cenuşie a unui crepuscul ploios, invadează casa, învălue lu­crurile. Petru la ora asta, trebue să se fi întors acasă. De obiceiu, la ora cinei, acasă la el, trebue să se găsească, pentru prieteni, o ceaşcă cu ceai şi un tur de foxatrot. Dar servitorul lui Petru îmi aminteşte că azi e joi şi că domnul şi doam­na sunt la curse.

Le cunosc obiceiurile. In zilele de curse, ceaiul dela ora cinci şi întâlnirea cu prietenii se strămu* tă afară, în acele „tea.rooms“ un* de plictiseala se vinde cu preţuri enorme şi unde femeile vin în ro­chii scumpe şi nu izbutesc să se facă văzute. într’atâta sunt de în» ghesuite unele într’altele. Şi, în jurul abajoarelor multicolore, nu se observă decât chipurile lor sse- mănătoare, vopsite în acelaşi mod, stâlcite de pălărioare unifore puse peste bucle decolorate cu aceleaşi artific şi pieptănate toate în ace­laşi fel! Bietul Petru • Alta ore pierdute în acea hărmălaie, atât de nepotrivită cu el. târîndu-şi plictiseala şi dragostea pentru ne­vasta lui. singurătatea şi gelozia. Nu va veni acasă nici pentru ma­sa de seară. Cunosc obiceiurile lor. In aceste zile lungi, seara îl adună. împreună cu prietenii. în jurul unei măsuţe de restaurant Lumea asta care se distrează, merge ca turmele, ca oile, şi când a început să meargă, cine Ie mai opreşte? Merg, merg, fără să ştie unde. întocmai ca turma—

Deci, azi nu voi vedea pe Petru.

Scrisoarea pe care i-o voiu trimite

nu=I va găsi decât Ia întoarcere,

târziu, în plină noapte. Şi va tre­

bui să aştept până dimineaţă, să a*

fiu adevărul. să-mi liniştesc — în*

tr’o convorbire cu fiul meu —

frământarea... Aşa vrea Camilla.

Aşa vrea turma...

Vroiam să intru în biurou, ca să scriu scrisoarea pentru Petru. Dar e cineva în odaie. Cineva vorbeşte. Ascult. E vocea Graziel* lei. Cu cine vorbeşte? Cine e cu ea? Ridic perdeaua. Graziella e singură, stând în fotoliul cel ma­re, ca de cardinal, cu ochii în sus, deasupra bibliotecii, uitându=se la unul din cele doua portrete, ta

străbunul Adalbert E întoarsă cu spatele şi fiindcă nu mă vede şi d u mă simte, continuă să vorbeas­că. Ce spune mă opresc să ascult-

•— Scumpul meu vechiu portret

pagina 12-»)

Izbucneşte ia râs. Ce limpede, tineresc, vesel şi fără griji e acest râs. care face bine sufletului şi-J deschide ca pe o fereastră îa soare!

Şi Graziella continuă, după râs:

•— Sigur, bunicule Adalbert.. Şî ştii de cât timp sunt îndrăgostită de tine?... De astă vară. M ’am in*

drăgostit, într’o seară, în amurg, pela aprinsul luminilor, când ta­ta, care-ţi seamănă mult ne vor­bea de tine, nouă, fiilor lui şi ne­poţilor tăi, ne povestea despre via*

ţa ta, fericită... despre frumoasa t»

moarte... despre marea drgoste a

Străbunei Graziella, care se che* ma ca mine, şi care te=a iubit atât de mult în viată încât n’a vrut să se despartă de tine nici după moarte— Ah, în seara aceea, dra­gule bunic Adalbert, cât de mult am invidiat pe Graziella, Graziella ta, în timp ce tata vorbea, aşa cum ştie el. despre fericirea voas­tră.«

G raziella tace o clipă, apoi re, ia cu vocea mai înceată:

— Dragule bunic Adalbert,

vreau să-ti fac o mărturisire... In fiecare seară înainte de culcare, mă rog pentru ai mei şi pentru mine— Şi, ştii tu ce cer pentru mine, lui Dumrezeu, bunicule

Adalbert?-. Ii cer să mă facă să

semăn cu bunica Graziella, în des, tin, aşa cum îmi spun că-i semăn puţin la faţă... Cer bunului Dum< nezeu să mă facă să ’ntâlnesc un soţ bun, frumos, ca tine, şi care să mă facă fericită, aşa cum tu. bunicule Adalbert, ai făcut feri* cită timp de o jumătate de veac, pe Graziella ta... A m inima plină de dragoste, bunicule Adalbert... Aci. nimeni nu ştie. toţi mă cred încă o copilă... Dar ţie, care vezi că

sunt îndrăgostită, ţi»o pot spu tu-

încet, încet, când nimeni nu ne

aude... A m sufletul doritor de a iubi, de a iubi mult mult şi să

fiu tot atât de iubită... De ce nu-mi răspunzi, bunicule Adalbert? Nu crezi, oare ca şi mine, că voiu pu­tea fi şi eu. în curând, fericită?—

Vederea mi se ’ntunecă ; văd pe Graziella şi vechiul portret al străbunicului, învăluiţi în ceaţă. Să fie oare efectul amurgului ca­re cuprinde în umbră, odaia, sau e din cauza vălului de lacrimi, ce-mi împânzeşte ochii, pupile» le?... Şi iarăşi vocea Graziellei, dulce, copilăroasă, insistentă, voce de copilă careni doreşte binele-

— Spune-mi că da, bunicule Adalbert... spune-mi că dai...

U n glas strigă, chemând:

— Graziella!... Graziella!...

E soţia mea, din odaia alătura­tă- Şi numaidecât Be ridică din fotoliu, ca şi cum ar fi fost sur* prinsă, şi cu vocea tremurătoare,

răspunde:

— Sunt aci, mamă... Viu ime» mediat.

S i sboară ca u n flutur, lu­minoasă în ui^^ă, pe uşa

a cealaltă.

Ah, cum aş fi vrut să se întâm- pie minunea — minunea ca por­tretele să vorbească — pentru ca Graziella să poată auzi răspunsul bunicului Adalbert pentru ca în» drăgostitul din 184Ö să poată răs­punde. — în numele îndrăgosti tu»

iui ce mâine îi va veni, — să-i răspundă într’un zâmbet:

— Da...

Neurastenia, străbunului Adal­bert cel cu faţa rumenă şi cu zâmbetul blând, de sigur Că n ’a cunoscut-O— Nu era, oare, mai uşor, străbună Graziella, să se sa­crifice pentru tine care nu pretin» deai sacrificiul, pentru tine care nu ridicai în fata soţului preten» tiile unui perfect drept de egalita­te? Acceptai, atunci, destinul tău cu supunere, trăiai mulţumită 0 viată nu de lumină, ci de reflexe ale luminii. Dacă moşul Adalbert era Soţul. tu', străbună Graziella.

sunt foarte fericită că te văd aici.«

Şi ştii. bunicule Adalbert, de ce

sunt fericită?... N ’ar trebui să »ţi

spun... dar zâmbetul tău e aşa de

blând, că-mi dă curaj... A m să-ţi

Spun... A m să-ţi spun că sunt fe­

ricit! că te văd aci... fiindcă—

?.... ’ Ï sun* puţin... îndrăgostită

clg tÎQe—

1 4

C II R I O Z S T À r ’■Gel m ai tânăr m uzeu

al EuropeiMuzeul de artä dela Wilna poate

pretinde gloria de a fi cel mai tâ­năr muzeu d|i» Europa, deoarece a fost deschis pentru public ab a anul trecut. Comorile sale de artă sunt încă modeste, dar demne de interes. Adunate din dlfefite locuri, ele îşi au origina din colecţii vechi de artă, d)n cumpărări mai noui şi din do­

naţii particulare. Este reprezentant mai cu seamă secolul al 17-lea prin operele maeştrilor olandezi şi ita­lieni; d'n secolele 18 şi 19 există o serie de picturi din aşa numta şcoa­lă vilneză.

Este remarcabilă deasemenaa pic­tura modernă lituană, grafica şi sculptura, Înfăţişate prin numeroa­se piese. U n început îmbucurător s a făcut cu piesele arheologice lua­te din munţii Gedemhia. Mai sunt expuse aci broderii vechi» odăjdii, crvoare şi steaguri din epoca Baro­cului şi de mai târziu-

Se pot vedea deasemenea opere

de artă populară: sculpturi în lemn reprezentând sfinţi, troiţe vechi sculpturi şi picturi ţărăneşti, care, cu toată influenta Bisericii, au în fond oifyyinf precreştine. O altă sec­ţiune este cea a istorie) oraşului, p:esa principală reprazentând un mare plan al oraşului Wilna din 1655, înainte de marea avalanşă moscovită.

25Ü.SOS vizitatori

in Casa Artei

Impresia pe care Expoziţia de ar­

tă din aoost an din Casa Artei ger­

m ane o face asupra cercurilor largi

ale poporului german, reiese din

faptul că dela deschiderea expozi­

ţiei interesul n ’a scăzut deloc. Ba a

fost vâziittată în cele câteva săptă­

mâni dela inaugurare de peste un

sfert de nvUìon de germani din

toate straiturile sociale, printre cari

numeroşi soldaţi de pe front, rănftţi

şi membri ai trupelor din patrie.

‘SACRĂ(lirmare din pagina 13-a)

coasta nordică a Mării de Azov, por­

tul Mariopol, cel mai important port

de cărbuni dela Marea Neagră. Intre Mariopol şi vărsarea Donului se află portul Taganrog. La 150 km. spre

sud de Kerci se află Noworosiisk,

singurul port cu adevărat bun pe eoa. sta răsăriteană a Mării Negre. Un golf lat de 2 jum. km. este despărţit prin

două diguri, fonnând un po<*t care permite încărcarea sau descărcarea a douăzeci de mari vapoare oceanice

în acelaş timp. Aci cufundară în 1919, ruşii flota lor d'n Marea Nea­gră» pentru a scăpa de atacurile germane.

Mai departe spre sud-est se află ■portul Tuapse, clădit pentru îmbar­

carea petrolului din districhi Maiko_ per, cu care este legat printr’o con­

ductă lungă de peste 85 km. Porturile dela Poti şi Batum, locuri de export pentru proditsele Georgiei, îndeosebi

pentru magneziu! din Tdaturi, sunt bine aşezate, mai ales Batum e aşezat intr’un golf liniştit. La Batum

se termină o conductă care aduce pe­

trolul dela Baku, spre Marea Neagră.

Porturile de pe coasta anatomică

din sud, Trapezunt, Samsun, Sinope

şi Erezii suferă m a. aloe de faptul că sunt expuse fără apărare vânturilor puternice din nord. Cu interiorul au numai slabe legături şi foarte greoaie.

La Eregli se află sni^ura şansă de cărbuni a Turciei. Traficul cel mai

mare comercial îl are portul Sam .

sun, datorită legăturii ferate at Si. was. Distanţele între diferitele por­turi din Marea Neagră sunt de cam 300 km.

Din punct de vedere militar .pon­turile bulgare, turceşti şi româneşti, au doario mică însemnătate, datori,

tă numărului mic de vase de războiu.

Rusia a făcut din Sevastopol în ulti­mul secol cel mai puternic port de

războiu. Pe flota de războiu din Ma_ rea Neagră, cu toată închiderea Bos.

forului, au pus ruşii totdeauna oea mai mare valoare.

Punctul central al distribuirii flo­

tei lor era Sevastopol, în vest cel mai înaintat bastion, Odesa, între ele por.

turile de războiu fortificate Ociacov,

Nicolaiev şi Cherson, întărite cu a. menajamente speciale. La răsărit de Sevastopol este cea mai importantă

staţii ne de mare Noworosiisk, la care

se alătuură în a doua linie Kerci, Tuapse, Poti şi Batum.

Din toate părţile, mai puţin din

sud, duc linii importante de cale fe­rată din interiorul ţării spre toate

porturile Mării Negre. S’a plăniuit o

linie ferată în lungul coastei răsări­

tene dela Noworosiisk spre Batum, dar a fost terminată abia dela Tuap­se la Adler.

Coastele Mării Negre au fost coâo-

nizate încă în era dinaintea creştini, smuilui de către Greci (legendele If.

geniei şi ale Nedeei) şi rămaseră,

deşi străbătuseră până aci neamuri germanice, mongolice, scitice, iar în

Evul Mediu pătrunseseră corăbiile

genevezilor şi veneţianidor, tot sub dominaţia spirituală grecească până Ia năvălirea Turcilor.

In cursul secolului 18-lea turcii

fură îndepărtaţi cu încetul de Pe eoa. stele nordice de către ruşi. încercarea Angliei de a se amesteca prin răz­

boiul Crimei în Marea Neagră — pe.

ninsula Kerci trebuia să devie un GL braltar al Mării Negre — dădu greş cu toată înfrângerea ruşilor.

Pe de altă parte nici ruşilor nu le

reuşi înfăptuirea plannuhii preconi­zat de Petru cel Mare, de a face din

Marea Neagră o „Mare nostro” , de­

oarece statele balcanice şi Turcia îşi apără independenţa. Astfel rămase pentru ruşi stăpânirea Constantino,

polului un vis nerealizat. Misiunea, care se pune aci timpului nostru, este

încadrarea ţinutului Mării Negre în marele spaţiu vital ad Europei.

Y \s ^ pan ia s i m p /

m m e i nUN SAID -POCAL

(Urmare din pagina 16-a)

astfel de zbor s’a prefăcut într’o plimbare. Acestea sunt minunile or* ganizaţiei şi a pregătirei.

La Tokio, unde au primit dela Mi­nistrul Tojo mesagiul pentru Duce şi au fost obiectul unei primiri şi a

unor manifestări foarte cordiale, ei

s’au oprit 12 zile dintre care trei au fost deajuns mecanicului pentru revi*

zia motoarelor. Timpul cât au stat la

Tokio le*a folosit şi pentru a studia, cu ofiţerii aviatori japonezi, probie» mele pe care le ridică o viitoare or» ganizare a unui trafic regulat. Vor.

bind despre zilele petrecute la Tokio,

0»“ M A R I A N ACereţi ia fiecare 1 şi 15 ale lunii la toţi chioşcarii şi depozitarii de

E S T E R E V I S T A C A R E Î M P L I N E Ş T E

T O A T E D O R I N Ţ E L E D - V O A S T R A D E

Frumus@fe,Literatură,

Cinema,Teatru,

G o s p o d ă r i e

si M oda

M A R I A N A

locotenent colonelul Moscatelli ne«a arătat admiraţia pe care japonezii o nutresc, vie şi adâncă, pentru Duce §i pentru geniul său politic; entuziasmul cu care poporul nipon priveşte războiul şi absoluta convin* gere a tuturor în biruinţa armatelor Tripartitului; succesul cu totul in* semnat pe care în momentul de faţă îl are la Tokio Expoziţia închinată lui Leonardo da Vinci, organizată cu materialul transportat din America la Tokio cu două zile înainte de izbuc» nirea războiului.

Cu prilejul acestei Expoziţii Japo«

nia a bătut o monetă specială. O altă constatare a locotenent»colonelului Moscatelli este că, a4Si de trâmbiţa* tul bembrdament aerian efectuat îm* poriva oraşului Tokio à fost un Iu« cru de darul să stârnească râsul. A» mericanii au izbutit sâ doboare vre.o două case, dar la foarte mare depăra tare de capitală. In sfârşit, două măr» turisiri de ordin sentimental: via, or* golioasa satisfacţie a sa si a tovară*

rilor datorită faptului de a fi găsit la sootrea lor pe Ducele care»i aşepta să*i elogieze ; emoţia pricinuită la revederea, dupé atâtea zile de zbor, a ţărmurilor Adriaticei, a pământului Italiei.

La sfârşitul convorbirii, care după cum vedeţi a fost interesantă şi des« pre care trebue să vă mărturisesc cu toată sinceritatea că a lost şi nespus de fermecătoare, nenumăraţii ziari« şti străini de faţă împreună cu repre* zentaţii presei italiene au cerut să le fie îngăduit să exprime subsecre* tarului Aeronauticei italiene admira* ţia lor pentru minunata întreprindere a Aripilor fasciste. Interpretul sim« ţămintelor lor a fost ziaristul japo* nez Ono dela „Nichi Nichi”.

Liwnida Fletta

H

*

A m putut afla amănute asupra re» V editore q en f52 *a lâ {lin T o k i o..centului mare raid Roma»Tokio»Roma

(din convorbirea pe care am avut*o tru ţjus şi patru pentru întors. A m veşte regiuni foarte îndepărtate şi rerea lor. Mişcându=te necontenit, tu colonelul Antonio Moscatelli şi SpUS patru zile exact, pentrucă preci* întinse. Turul de repaos, pe care concentrandoti adesea atenţia şi

!«« tovărăşii săi de zbor. Cu multa şi în acest caz şi punctualitatea, aviatorii care (în afară de locotenent» energia oboseala, spun ei, copleşeşte simplitate în atitudine, fapt care i»a sunt caracteristicele lui Moscatelli şi colonelul Moscatelli sunt; maiorul mai puţin. Motoarele au funcţionat iacut şi mai simpatici decât deveni* a tovarăşilor săi. Când i»am văzut Curto, căpitanul Magini, sublocote» tot timpul în chip cu totul minunat, sei a prin marea lor faptă şi prin mo* acum câteva zile aterizând pe un ae= nentul Mazzotti şi plutonierul Leo* fapt care a mirat chiar pe piloţi. To» destia care le este caracteristică, roport din Italia Centrală, în prezen» ne) şi«l acordau a fost totdeauna tul s’a desfăşurat cu regularitate şi, aceşti campioni ai cerului ne»au ex» ţa Ducelui care a ţinut să le acorde foarte scurt. Trei sau patru ceasuri în fond, pentru aceşti oameni un a»

! pus pe scurt chipul în care a fost or» înaltul premiu de a asista la sosirea de somn maximum. Cu cât dormi maijganizat şi s’a desfăşurat raidul între» jor) e; sosiseră cu cinci minute îna» puţin cu atât este mai bine: iată pă» (Continuare în padina 15.a>prins de ei în condiţii şi într o pe* inte de orariul prevăzut Pentru oa*

■rioadă atât de excepţională. Vorbind meni care sosesc dela Tokio faptul

câte unul, dupe subiectele care că* de a fi în defect faţă de orariu cu •deau în sfera de competenţă a fie» cinci minute de anticipare ne pare căruia dintre ei, după cadrul general un lucru demn de toată atenţia.

; al zborului trasat de locotenent co» Condiţiunile atmosferice în • care j fp É É É *'i Ionelul Moscatelli, aceşti neîntrecuţi s*a desfăşurat lungul galop aerian au

aviatori ne*au ilustrat principalele fc>st) în general, destul de bune, cu.. îaze ale extraordinarului lor zbor de excepţia câtorva mii de kilometri în '

pace în timp de război. timpul cărora au fost cu totul vrăş»

Parcursul aerian Roma=Tokio-Ro» maşe. Meticuloasa pregătire a zbo» nia a fost lung şi periculos. Pe tot rului, organizat sub directivele şefu»întinsul etapei intermediare el s’a lui de cabinet al ministerului aerului ; ţ ^ „,,s ,X

desfăşurat deasupra teritoriilor con» şi îngrijit până în cele mai mici de* __"TSytroiate de inamic. A fost un zbor cu talii, punerea la punct a aparatului K ;j| /W fi.’toulte necunoscute şi a silit pe avia* cu totul perfectă, regularitatea abso» f dm

•*ori să înfrunte nesfârşite greutăţi: Iută a funcţionării instrumentelor de pericolul de a fi luaţi la ţintă, pe bord toate de construcţie italianăcand traversau zone de alarma, de re* („m ei macar un robinet — ne spune ® ;jŞacţia inamică; riscul de a coborî, Moscatelli — care să nu fi ieşit de* €'Ztìaca o avarie i»ar fi obligat la un a* cât din fabrici italiene”), au îngăduit

-_jterisaj forţat, în regiuni sălbatice şi piloţilor să treacă şi prin acest mo* foarte îndepărtate. A fast una din ment dificil.

acele întreprinderi care ne dau cea In faza în care zborul sufla faimo* mai minunată mărturie de maturita» sul şi îngrijorătorul Muson de sud* tea şi de posibilităţile excepţionale vest, care s’a dovedit, însă, mult mai

la care a ajuns aviaţia italiană. Cei puţin primejdios decât se spunea.

26.000 km. pe care aceşti valoroşi Zborul s’a desfăşurat aproape tot sburători i*au parcurs cu mare şi timpul la o cotă mai rnujt înală; na» credinciosul lor aparat, un Savoia vigaţia, a fost, cu precădere, astro*

H/Iarclietti cu motoare Alfa Romeo nomică. Căpitanul Magini a amintit tip 128, au fost acoperiţi în 8 zile: 4 că ei au putut să stabilească punctul aile, deci, dusul şi tot atâta întorsul, aproximativ în decursul a câtorva se»

[Urmând ruta spre sud, dupe ce au cunde, iar în maximul de un minut,

ajuns la o bază mediteraneană înain* punctul exact. Şi cum adesea au fost tată, ei au înfăptuit drumul până la siliţi să recurgă la navigaţia astro»Una din bazele depe teritoriul con» nomică, dată fiind prezenţa norilor troîat de japonezi şi de aci au conti. §i pentru a evita, deci, să nu se cioc» mia spre Tokio. Patru zile exact pen» nească de vreun lanţ de munţi, con»

trolul cu instrumentele a fost intens,şi se poate spune necontenit. Când N o u a clădire a patria meritului ja p o n e zeste vorba de aceste mari zboruri,

chiar dacă terenul în afară de a fi •«•►.»tu.vizibil poate fi şi reperabil, este to» tuşi necesar să se navigheze dupe

normele ştiinţei dat fiindcă adesea se întâmplă că hărţile nu sunt exacte.Raidul înfăptuit de Moscatelli a dat, printre altele, putinţa să se aducă modificări hărţilor în ceea ce pri»

8 Z I L E D E S B 0 R CU P ER IP EŢII- 0 PRIMIRE NEAŞTEPTATĂ — 0 PERFORMANŢĂ UNICĂ