revista luminĂ pentru toti · 276 lumina pentru toti b) proţapul. el e compus din: proţapul...

ANUL IX. 1—31 MAI 1894 No. 12.

R E V I S T A

LUMINĂ PENTRU TOTI

Clişeu din cartea despre Surdomuţi

R E D A C Ţ I A SI A D M I N I S T R A Ţ I A :

Bucureşti, Calea Moşilor No. 162. in pensionatul Eniu Bălteanu

B U C U R E Ş T I

Tipografia „Lupta" Al. Lsfteriu, Strada Câmpineanu No. 9. 1 8 9 4 . »

REVISTA PEDAGOGI CA-LITERARA „ L U M I N A P E N T R U Т О Т X"

B U C U R E S C I

A B O N A M E N T U L P E A N U L A L X - l e a :

Anul revistei îucepe totdauna cu Iunie. s Abonamentul la ambele păr{% ale revistei pe un an este . . de leî 14.— !!

„ numai la partea pedagogică a revistei pe an este „ 7.— \ Pentru ţările streine se maî adaugă pe an lei 2.— ]•

Pentru invetători şi învăţătoare, Abonamentul la ambele părţi ale revistei pe un an este . . de leî 12.— « Abonamentul pe o jumetate an sau partea pedagogică pe an . leî 7.— '

Pentru studenţi si şcolari. _ j: Abonamentul la ambele părţi ale revistei pe un an este . . . de leî 6.— в

„ la una din părţile „ „ „ „ . . . „ „ 3 . — [ Ediţia de lux costă leî 20. )

Această revistă este redactată de un comitet de persoane speciale.

Director : E N I U B Â L T E A r i U

Cuprinsul N-rnlui 12 anul IX, pe luna Mal-, 1894'.

Partea pedagogica cuprinde : l 'ag.

1. Cercetare didactică-. Corectarea caetelor 450—460 2. Cum putem face pe surdomuţi să vorbească cu viu graiu Fizica

sunetului şi fiziologia vocii 460 —i 75 3. Tabele ţifrate „ 1 7 6 - 4 7 8 4. Lecţiunl de psihologie aplicate la pedagogie 478—489 o. Cărticica furnicilor sau creşterea educatorilor 489

Partea literară-ştiinţifică :

1. Şcoala norm de Institutori.—Carul şi Căruţa : Jugul, Roatele, Osiile, Inima carului 273—287

2. Proverbe indice 288

I. Tabela materilor pe anul al IX-lea al revistei. II. Tragerea la sorţi a celor trei bonuri (vezi ultima pagină a tabelei mate

riilor)

ANUL IX No. 12 MAI 1894, BUCUKEŞTI

REVISTA „LUMINĂ PENTEU TOŢI"

PARTEA LITERARA-ŞTIINŢIFICA

SGOALA NORMALA DE INSTITUTORI Lucrări de clasă, făcute de elevi sub conducerea D-lui

profesor Th. D. Speranţia.

CARUL ŞI CĂRUŢA

Ţara noastră este aproape cu totul agricolă. Ins t rumente le principale pen t ru un agricul tor la noî

sun t Carul şi plugul. Aceste n u m i r i s u n t în toată ţara . Cînd, însă, t recem la descrierea părţ i lor din cari se

c o m p u n caru l şi c ă r u ţ a găs im u n complex de n u m e care diferă d in distr ict in dis t r ic t .

Carul.

Carul este in general vorbind in s t rumen tu l de t ransport al ţ ă r a n u l u i .

Adevăra tu l agr icul tor t rebue să numer e între a-vuţ i i le sale, dacă nu mai mul te , cel pu ţ in un car şi unu l sau mai m u l t e p lugur i .

Pen t ru descrierea ma i lesnicioasă a ca ru lu i , îl vom î m p ă r ţ i în p a t r u părţ i :

a) Jugu l . b) P r o ţ a p u l . c) Roatele cu osiile. d) Restul ca ru lu i , adecă acea par te care in Moldova,

se numeş te coş, în Munten ia dric, loitrar şi sgău, iar în Oltenia dric sau sgău.

4

274 L U M I N A P E N T R U T O T I

Să luăm da r aceste părţ i , pe fie-care în parte, să vedem din ce sunt compuse, c u m sun t aşezate şi c u m

se ch iamă ele în diferitele locuri ale ţării noastre.

a) Jugul.

J u g u l are foama u n u i d r e p t u n g h î u . Latur i le sale mai lungi sunt compuse din doă lemne,

potrivit de g roase : unu l în partea superioară, care are către ex t remi tă ţ i doă bolt i turî ce privesc în jos. Aceste bolti turî vin deasupra g î tur i lor boilor.

Lemnul acesta se numeş te : ceafă ( înlalomiţa, Ilfov, Vlaşca, Olt, Romanaţ î , Dolj,

Mehedinţi , Argeş, Muscel, P rahova , Buzău, R î m n i c u l -Săra t )

umărul jugului (Vîlcea, Gorj), în Buzău se mai n u meşte lemn de jug.

In districtele Moldovei nu găs im un n u m e a acestei păr ţ i , in general ţ ă ran i i o numesc par tea de sus a ju gu lu i . P r in unele judeţe, ca prin R o m a n , se mai zice şi cerbice.

L e m n u l de jos a j u g u l u i , are forma unei scindurele , de aceiaşi lungime ca şi cel de sus. — Ele se n u m e ş t e :

policioară (Ialomiţa, Ilfov, Romana ţ i , Dolj, Mehedinţi , Prahova, Buzău, Rîmnicu l -Săra t )

poliţă (Vlaşca, Olt, Vilcea, Argeş, Gorj, Muscel, Co-vur lu i , Tecuci, Tutova, Vaslui, Neamţ, Suceava).

Pr in unele distr icte ca prin R o m a n ea se numesc lopăţică. Iar în judeţele Botoşani, Iaşi, Dorohoiu n 'are nume . In unele păr ţ i ale ţării , ma i ales Moldova de cen t ru şi septentrională, i se zice lemnul de jos al jugului, în unele păr ţ i poartă alt-fel de n u m i r i cu totul localnice. Numir i le sus citate sun t cele mai dese.

Considerindu-1 în lungime, jugu l e împăr ţ i t în trei păr ţ i , două părţ i mărginaşe , în care intră g i tur i le boi-

P A R T E A L I T E R A R A - S T I I N T I F I C А 275

lor c înd se înjugă, iar por ţ iunea mediană rămîne delimi ta tă de celelalte pr in nişte scîndurele care vin perpendicular cu ceafa şi cu poliţa şi servesc a un i în t re ele aceste doă părţ i ale j u g u l u i . Aceste sc îndurele se n u m e s c :

jigle (Romanaţ î , Dolj, Mehedinţi, Vilcea) buflee(Vlaşca, Olt, Argeş,'Muscel, I l fov,Prahova,Buzău,

Covurluî , Tecuci, Tu to va, Vaslui, Bacău, Neamţ , Roman) lopăţele şi speteze (Dorohoiu, Suceava, Neamţ , Iaşi,

Botoşani, Roman, Bacău, Covurluî , Rîmnicul -Săra t ) In Gorj se ma i numesc şi policioare. Aceste scîndurele care leagă între ele partea superioară şi inferioară pot €a să fie pr inse de a ce 1 tea în diverse modur i :

a) Se poate ca cuele ce se bat prin aceste scîndurele să fie externe lemnelor j u g u l u i şi deci să nu p ă t r u n d ă pr in acestea. In acest caz părţ i le lungi ale j u g u l u i se pot pune lesne în contact , — cînd j u g u l e pus înlr 'o pozi ţ iune verticală.

b) Se poate ca în ceafă s i fie fixate bufleele sau j i -glele. In acest caz bufleele în această par te a lor sau sunt pătrunse de cue şi de o parte şi de alta a cefei sau cu cue n u m a i în partea exterioară, iar ele sunt tă-iete în lă ţ ime şi sun t vîrîte în o gaură tot at î t de mate cit şi ele.

c) Se poate în fine ca şi policioara să fie pr insă de j ig le in modul pe care l-am descris Ia punctu l b.

In localităţile unde se în t rebuinţează numi rea de j ig le , cuele bă tu te în acestea se numesc cuele jiglei, unde se întrebuinţează numirea de buflee, cuele sus citate se numesc cuele bufleelor. t

Pe margini le j ugu lu i deoparte şi de alta se află doă beţe ce pă t rund prin găurele extreme ale cefei şi ale poliţei şi se numesc restee, n u m e generic în toată ţ a r a .

De partea superioară a porţiunii mediane a j u g u l u i se află pr ins proţapul .


b) Proţapul.

El e compus d i n : proţapul propr iu zis, u n lemn drept ceva mai lung de cit l ung imea o rd ina ră a boilor. — A-ceastă par te a pro ţapulu i n 'a re u n n u m e ho tă r î t nici în t r 'o par te a ţăr i i . P ro ţapul p ropr iu zis (d) are la ext remita tea opusă celeia cu care el se pr inde de car, u n lemn lung ca de v r ' u n m e t r u sau ch ia r u n me t ru şi jumăta te , de forma u n u i 4 invers aplicat înainte şi aşezat cu părţ i le lungi paralele cu par tea sus zisă a p ro ţ apu lu i .

Această par te se tace de obiceiu din un lemn ta re şi se caută mai m u l t ca în par tea unde vine incovoi tura să se afle u n nod sau. u n ciot, c u m se mai zice în a l t e pă r ţ i . Numele ei este de :

cătuşă (bp) (Dorohoî, Botoşani, Iaşi, Suceava , Roman,. Neamţ, Bacău, Vaslui, Tu tova , Tecuci, Covur luî ) .

armăsărel (Iaşi, Vaslui), japită (Rîmnicul-Sărat, Muscel, Argeş, Vilcea, Ilfov,

Mehedinţi , Dolj, Romana ţ î , Olt, Vlaşca, şi jampiţă (Buzău, P rahova , Ilfov, Ialomiţa, Vlaşca). Din cele de mai sus , vedem că pr in Oltenia şi p r in

Muntenia numele de japiţă sau jampiţă e generic, iar p r in Moldova n u m a i acel de armăsărel sau cătuşă. S u n t însă cu toate acestea localităţi pr in Oltenia (Gorj> şi pr in Muntenia (Prahova) pe u n d e se în t rebuin ţează şi denumirea de cătuşă.

Cătuşa, јарЦа sau j ampi ţă se pr inde de p r o ţ a p p r i n nişte cue de lemn sau de fer, în ori с e caz foarte tar i . Acestea n 'au u n n u m e special al tul de cit сие (E) sau piroae *) prin unele localităţi din Ol tenia sau Muntenia (Mehedinţi, Gorj, Muscel, Olt, Argeş etc).

*) Sub uumele de piroe înţelegem nişte cue de fer, care nu se maî scot. din locul unde sunt bătute, Cea ce în Oltenia, sau şi prin Muţen ia sunt piroaele în Moldova şi prin părţile mărginaşe Milcovuluî sunt piroanele, (a, b, c)

P A R T E A L I T E R A R A - S T I I N T I F I C A 277

Am văzut, că de partea superioară a porţ iuni i de mijloc a j u g u l u i este pr ins proţapul . Aceasta se face în m o d u l n r m ă t o r :

I n t r e că tuşă sau japiţă şi între capă tu l l emnulu i lung a l p ro ţapu lu i se in terpune par tea de mijloc a cefei sau a cerbiceî. — şi apoi prin toate acestea se vîră u n cui m a r e de fer sau de un lemn mai tare. Acest cui se numeş t e :

cui prin jug (d) (Dorohoî, Botoşani, Iaşi, Suceava, R o m a n , Neamţ, Bacău, Vaslui, Tutova, Fălciu, Tecuci , Covur lu î , Rîmnicul -Săra t , Buzău , Prahova , Muscel, Argeş , Vlaşca, Olt, Ilfov, I a lomi ţa ) ;

tegniclu (Romanaţ î ) tigliclu (Vlaşca) ciocîlteu (Vilcea, Gorj, Mehedinţ i , Dolj). Cuiul acesta se poate lesne lua, ast-tel în cit cu cea

mai mare uşur in ţă agr icu l toru l poate să despar tă j u g u l de proţap .

Să t recem a c u m la partea p ro ţapu lu i care se leagă de osia de dinainte a caru lu i . Legătura aceasta se poate face în diverse modur i . — Vom cita aci trei dintre cele mai pr inc ipa le :

I) Intre părţ i le componente ale osiei de dinainte, pă r ţ i pe care le vom a r ă t a la r î ndu l lor, se află cîte u n lemn aşezat în t re acestea la o egală d is tanţă de ume-rele osiei. Aceste lemne pot să fie dispuse oblic pe l un gimea osiei înspre d i rec ţ iunea in imii , în scur t , sun t ast-fel aşezate în cît liniile care ar figura posiţ iunea acestor lemne pe osii, dacă s'ar prelungi , ar forma u n unghi i i al că ru i creştet ar fi aşezat pe linia care, t re-c înd t ransversal pe lungimea osiilor, le-ar împă r ţ i pe acestea în doă păr ţ i egale. —Acest sistem se numesce furca carului (Mehedinţi, Dolj, Romanaţ î , Vilcea, Muscel, Ialomiţa,)

piscul carului (Gorj, Buzău, Vaslui, P rahova , Со-


vur lu î , Botoşani, Bacău, Neamţ , R imn icu l -Să ra t , Roman, Dorohoî, Tutova , Fă lc iu , Suceava, Ilfov).

In t re aceste două lemne e vîr î t pro ţapul şi pr ins p r in u n cui care le s t răbate şi pe ele şi pe proţap. Acest cui se numesce Cuiul proţapului (Romanaţ î , Vîlcea, Argeş, Tecuci, Muscel, Olt, Bacău, Neamţ , Roman, Vaslui , Tu tova . Prahova, Buzău, Ilfov, Ialomiţa , Suceava, Iaşi, Botoşani, Dorohoî)

ciocîlteu (Mehedinţi, Vîlcea, Dolj) şi măsea sau limbă (Gorj). P r in cele mai mul te locuri

se cunoaşce sub s implul n u m e de cui. In caşul acesta proţapul poate să lie sau mobil îm

pre ju ru l acestui cui sau poate să fie fix, ast-tel în cit lăsat liber el n u at inge cu ce la l tcapăt p ă m î n t u l . — G a sul al doilea îl găs im mai ales la t r ă su r i .

II) Lemnele acestea pot să se unească, formînd u n u n g h i u . Acest sistem poartă acelaş n u m e ca şi cel precedent ,— ba pr in unele localităţi se mai numeş te limbă (Argeş, Olt). In acest caz acest sistem e cupr ins de o par te şi de al ta de r amur i l e p ro ţapu lu i , care se n u mesc ureche (Mehedinţi, Gorj, Muscel, Romanaţ î , Argeş, Olt, Roman, Suceava, Botoşani, Buzău)

craci (Prahova, Buzău, Ilfov, Ia lomiţa , Bacău, Vaslui, Tutova) . Şi prin în t reg sistemul t ransversa l şi paralel cu osia pă t runde cu iu l ale că ru i numi r i le-am ară ta t sub punc tu l I.

III. Se poate însă ca lemnele care compun sis temul descris mai sus să nu fie aşezate oblic pe axa de l u n gime a osiei, ci d in contra pot să fie aşezate perpendicular cu aceasta. In acest caž proţapul este delimi t a t că t r e exterior cu aceste lemne şi prin în t reg sistemul , ca şi pr in paragrafele precedente, p ă t r u n d e c u iul p ro ţapu lu i .

P ro ţapu l poate avea sau n u urechi în acest fel de legare de osia de dinainte-


Toate aceste feluri se întrebuinţează în în t reaga ţ a ră în acela.ş distr ict chiar, se poate ca să se în t impine doă modur i .

In această privinţă ne mai r ămîne să a r ă t ă m că a-desea peste legătura pro ţapulu i cu piscul ca ru lu i se pune u n gînj , — o înodă tură făcută de nuele vinjoase .şi adesea pir l i te ,— sau făcută din o simplă bandă de far. — Numirea de gînj e ma i pr in toată ţara . P r i n m u l t e localităţi se mai zice şi chişăr sau ghişăr (Olt, Buzău, Dolj). P r in unele distr icte acest gînj se prelungeşte pr in u n capăt de sub car şi se leagă de osia de dinapoi , luc r u care dă o mai m a r e forţă o rgan ismulu i inter ior al ca ru lu i . In o m a r e parte de districte (Olt, Argeş, Mehedinţ i , Dolj, e c t ) , se întrebuinţează un lemn ce sus ţ ine proţapul in sus şi care se numeş t e piciorul proţapului sau proptitor, în toate locurile unde se în t rebuinţează.

Ne mai rămîne să c i t ăm aci, tot la pro ţap o par te , care se numeş te cruce*). Aceasta este o scîndurică tot at i t de lungă cit şi osiile, este aşezată t r ansver sal pe p ro ţap şi la o depăr tare cam de o j u m ă t a t e de me t ru de la osia de dinainte . Are nume le de cruce,

*) Cu privire la această parte, este şi o legendă care se găseşte în popor, şi care e referitoare şi la origina carului şi la această parte. Iată-o : Intr'o vreme umbla pe pămînt D-zeu, călătorea din sat în sat, din oraş în oraş, făcea minuni, ajuta pe oameni, etc. Umblînd ast-fel, într'un sat dete peste diavolul umblînd împrejurul unei case, strigînd, svîr-colindu-se, lot cerînd ajutor. D-zeu se duse şi-1 întrebă «ce e?» Diavolul îî spuse că a făcut un car în casă şi acum jiu-1 poate scoate afară. D-zeQ îî făgădueşee să i-1 scoată, dar cu condiţie ca să-î adaoge şi el ceva. Dracu să'învoeşte. D-zeu scoate carul afară şi-î anină la proţap crucea. Cînd văzu dracul asta, lăsă şi car şi tot, fugi şi se jură să nu se raaî atingă de dînsul. D-zeu luă carul şi-1 dădu omului, care şi azî îl are.


(Argeş, Olt, Suceava, Iaşi, Botoşani, Dorohoî, Bacău, Neamţ , Roman, Vaslui, Ialomiţa, Tu tova , Covurluî , T e cuci , Ilfov, Buzău, Prahova) .

Această scîndurică mai are şi numele de limbă (Muscel, Ilfov).

Ext remi tă ţ i l e aceştia sun t legate de extr imităţ i le osiei de dinainte pr in nişte lănţuşoare sau funioare care se numesc lambe, (Argeş, Olt, Tecuci Bacău, Neamţ, P r a hova, Roman , Vaslui, Tutova , Buzău, Suceava, Iaşi, Covur lu î , Dorohoî, Botoşani)

lanţuri (Argeş, Olt) lănţuşurl (Muscel, Prahova) întinzătorî (Buzău, Rimnicu l -Săra t ) . Cuiul care e bă tu t pr in c ruce şi pr in proţap se n u -

mesce emul prin cruce sau prin lambă.

c). Roatele şi osiile

/ Roatele

Roata de car e compusă din un cerc de lemn, ca re e în p a t r u much i i Acesta e compus din bucă ţ i de lemn în forma unor arce sau mai bine din bucă ţ i de lemn concave în lungime, lemne care se numesc obezi (obadă) (Mehedinţi, Dolj, Vilcea, Romanaţ î , Olt, Argeş, Muscel, Vlaşca Ilfov, Buzău, Rimnicul -Săra t , Ia lomi ţa , Covurluî , Tecuci, Bacău, Tutova, Vaslui, Roman, Suceava, Botoşani, Iaşi, P rahova , Gorj)

ciolane (Bacău, Tutova , Vaslui, Roman, Suceava , Botoşani, Iaşi, Dorohaî, Neamţ)

nâplaţ (Gorj). In general mai ales p r in Moldova, obada e în t regul

cerc al roţeî. Cuele interne se numesc pislegi (Mehedinţi , Dolj, Gorj

Vîlcea Romanaţ î , Olt, Argeş) cepl (Muscel, Vlaşca, Ilfov, Buzău, R îmnicu l -Să ra t , Roman, Botoşani. Prahova) .

P A R T E A L I T E P ^ R A - S T I I N T I F I C A J81

Pr in cea ma im are parte de distr icte acestea n ' au u n n u m e bine stabilit, le cunoaşcem sub n u m e de cue.

In cen t ru l acestui cerc de lemn se află u n lemn lung c a m de la 40—45 c. ni. şi mai gros in posi ţ iunea m e diană de cit la ex t remi tă ţ i . El e găur i t î n ă u n t r u şi ne serveşte de a aşeza osia în roată . Aceasta se numeş te căpăţină (Mehedinţi, Dolj, Gorj, Vilcea, Romana ţ i , Olt, Argeş, Muscel, Vlaşca, Ilfov, Buzău, Rîmnicu l -Săra t , Ia lomiţa , P rahova) .

butuc (Buzău, R îmnicu l -Să ra t . Ialomiţa, Covurluî . Tecuci , Becău, Tutova , Vaslui, Roman, Neamţ, Suceava, Botoşani, Iaşi, Dorohoi).

Pa r tea b u t u c u l u i , mai scurtă, care vine spre osie se numeş t e opor, în unele localităţi ale ţării ca în R o m a naţ i , Olt, Argeş, Muscel, Tecuci, Buzău Dolj e t c P r i n Covur lu î , Tecuci, etc. se zice şi baza oporulut. In fine în t re b u t u c sau căpăţ înă şi în t re 'obezi se află spiţele*) dispuse în mod radia t împre juru l bu tucu lu i şi toate de o l ung ime egală. Numele de spiţe îl găs im în toată ta ra . 5

Să vedem a c u m legăturele de fer ce se în t rebuinţează la o roată .

In t r e aceestea găsim mai întiî aşa n u m i t a şină, u n cerc de fer care servă de a s t r înge obezile ma i ta re în t re ele, şi tot deodată le împedică să se roadă, Şina se pr inde de obezi prin cuele şinei aşa numi te în toată ţa ră . Se mai pr inde şi p r in şurupurî cu mutelci **)

*) Din uemţescul Spitz (ascuţit) s'a făcut la noî spiţe. Găsim în romîneşte o mulţime de termeni de aceştia, în mai toate ramurile noastre de activitate. Iu tehnică în special, găsim cele mai multe.

**) Mutelcile sau piuliţele sunt nişte bucăţi Ce fer pătrate şi care au în mijloc o gaură prevăzută în interior cu un arc spiral proeminent care se numesce ghivent sau ghi-vint.


aşa numi t e în toa tă ţ a r a , afară de Gorj, Dolj, Vilcea, Romana ţ î , pe unde se numesc piuliţe. Afară de cuele şinei care prin Moldova se mai numesc şinarî, se mai în t rebuinţează p r in cele mai m u l t e distr icte şi nişte bande de fer care s t r ing obada de sină. Capetele bandei sun t aplecate pe inter iorul obezeî şi sun t uni te pr in u n cui care e îndoit şi la u n capăt şi la a l tul . Acesta se numeş te sbanţ*).

Roata care are ciolane sau obezi, adică care nu constă n u m a i din căpăt ină şi spiţe se numeş te încălţată. La din contră e descălţată, calificative în t rebuin ţa te in toată ţa ra .

In fine pe b u t u c sau căpăţ înă avem o serie de cercurele de fer care n ' au n u m e bine s tabi l i t . Pr in Buzău. Ilfov etc, cercurele care vin în partea mediană de o par te şi de alte a spiţelor se numesc cercuri de bureţi- Aproape de opor avem cercurele oporului, n u mi te ast-fel pe acolo pe unde se în t rebuin ţează şi n u mele de opor. Spre buzele externe ale roţii avem cercurile de dinafară a b u t u c u l u i sau căpăţîneî .

In gaura căpăţîneî, pe marg inea ce priveşte înafară avem u n cerc ro tund bine fixat î n ă u n t r u p r in o d u n gă proeminentă ce pă t runde în corpul căpăţineî **). Acest fer este acel ce se numeşte bucea sau buccea(Gorj, Dolj Vilcea, Eomanaţ î , Olt, Argeş, Muccel, Vlaşca; Prahova, Buzău, Ia lomiţa)

bucşa***) (Covurlui, Tecuci, Bacău, Vaslui, Tu tova , Roman , Neamţ, Suceava, Iaşi, Botoşani, Dororohoi, R îmn icu l -Să ra t .

*) Termen probabil venit din nemţeşte de la eisen-Band bandă de fer

**) In cele maî mnlle locurî se întrebuinţează dcă bucşe una la un capăt şi alta la altul (Ilfov etc.)

***; Probabil că de la nemţescul Buclise.

P A R T E A L I T E R A R A - S T 1 I N T I F I C A 283

II. — Osiile

La car avem doă osii. 1). Osia de dinainte 2). Osia de dinapoi Tot aci vom descrie şi aşa n u m i t a inima carului

care împreună osiile şi care de termină lung imea caru lu i .

1). Osia de dinainte

Aceasta osie e compusă din trei piese: a). Osia proprie zisă care n 'are un n u m e maî special

în toată ţara. Aceasta e cioplită la ambele capete pe distanţe egale, —şi ast-fel potr iv i te ca se încapă în c ă -păţ înă . Extremită ţ i le acestea cioplite se numesc fusele osiei (Mehedinţi, Gorj, Dolj, Olt, Vîlcea, Muscel, P ra hova, Ilfov, Ialomiţa), o a doue n u m i r e de capete e c e a mai generală. Capetele sun t acoperite de unu l sau. doă feare concave care se întî lnesc sau n u pr in marg in i le lor. Acestea se numesc bleaurî (Mehedinţi, Gorj, Dolj, Vîlcea, Romanaţ î , Olt, Muscel, Vlaşca), bleavurî (Prahova, Ilfov Buzău, Ia lomiţa , Covurluî ,Tecuci , R imnicu l -Săra t ) , bleahurî (Bacău, Vaslui, Neamţ , Roman, Suceava, Iaşi, Botoşani, Dorohoî, Tutova) . Cuele cu care ele se pr ind se numesc cue de bleaurî, de bleavurî, sau de bleahurî

In fine Ierul in formă de cerc care se pune în t re roată şi osie, ca aceasta din u r m ă să nu se roadă, se zice străgâlie (Gorj, Dolj, Olt, Argeş, Vîlcea, Buzău, Muscel, Vlaşca, Prahova) In celelalte pă r ţ i n'are u n n u m e bine stabilit .

Această osie are o c r e s t ă tu ră in mijloc pe o d is tanţă cam de doă pa lme şi ad încă cam de 3—4 degete,

b) O a doa piesă care vine suprapusă pe osie se


numeşte gresie (Mehedinţi, Dolj, Romana ţ î , OU, Argeş, Muscel, P rahpva , Buzău, Ilfov, Rîmnicul -Săra t ) In m u l t e păr ţ i p r in Moldova această par te se numeş te perinoc, cu dis t inc ţ iune însă de par tea de deasupra care în mul te locuri tot perinoc să numeşte .

Osia e prinsă de gresie prin niş te cue care le s t răbat pe amîndoă şi se numesc piroae (Mehedinţi, Romanaţ î , Olt, Argeş)

cosoae (Vîlcea, Olt) ciocîltee (Dolj) cue prin osie (Prahova, Vlaşca, Ialomiţa, Covurluî , Te

cuci , Bacău, Vaslui, Neamţ, Roman, Suceava, Iaşi. Botoşani, Tutova, Dorohoî)

mădulare (Ilfov, Buzău Prahova , Rîmnicul -Săra t ) . Legă tu ra între aceste doă pă r ţ i se poate face şi c u

fer prin bande externe prinse jos cu m u teici. Aceste legătur i se numesc ţarinei (Roman, laşi , Tecuci, Neamţ) . P r i n Tecuci să zic şi legăturile oporulux, insă n u m a i legăruri le mărginaşe care sunt apropiate de opor.

Şi piesa aceasta ca şi cea dintî î este crestată da r pe par tea inferioară şi tot a t î t de lungă ca şi cea de pe osie. Aceste două piese se aşează ast-fel ca aceste c r e s tă tur i să concidă, aşa că ele formează o gaură d r ep tungh iu la ră în centrul întregeî osii.

In această gau ră intră capă tu l de d ina in tea inimeî. De o par te şi de alta a găure î d rep tungh iu la re , se

află la dis tanţe egale cîte o gau ră săpată tot în amîn-două piesele. In aceste găur i sun t vîri te lemnele ce formează dinaintea osiei piscul cerculu i iar dinapoi se pre lungesc paralel cu inima, pe o luug ime c a m de vre-o 3 palme. Capetele lor sunt pr inse de capetele u -nuî lemn transversal cu inima, care vine pe dedesubtu l acesteia şi care să numeşte brăcinar (Mehedinţi, Gorj, Dolj, Romanaţ î , Olt, Argeş, Muscel, Vlaşca, Prahova)


splină (Buzău, Ilfov, Prahova, Ialomiţa, R î m n i c u l -Sărat)

scaun (Suceava, Neamţ, Roman, Tecuci, Vaslui). . Brăc inaru l e ceva mai lung ca d is tan ţa dintre gă

urile laterale găureî d rep tu rgh iu la re . c) In fine deasupra gresiei se află u n lemn ceva mai

lung şi în t r ' un capăt şi 'n a l tu l de cît aceasta. Acest lemn este pr ins de osii prin un cui m a r e ce-1 s t răbate pr in mijloc şi care se numeşte сиг prin dric sau prin inimă (Gorj, Romanaţ i , Olt, Muscel, Vlaşca, Prehova, Ilfov. Buzău, Ialomiţa, Covurluî, Tecuci , Bacău, Vaslui, Neamţ , Roman , Suceava, Iaşi, Botoşani, Dorohoî, Tutova)

cosol (Vîlcea) ciocîlteu (.Mehedinţi) piroi (Dolj). P r in Olt se zice şi cui din blană. Lemnul

acesta care se numeş te virtej *), (Mehedinţi, Gorj, Dolj, Romana ţ i , Vîlcea, Olt, Argeş, Muscel, Vlaşca, Prahova, Ilfov, R îmnicu l -Săra t , Ia lomiţa , Neamţ, Vaslui) perinioc (Suceava, Iaşi, Neamţ, Vaslui, Tutova, Dorohoî, Botoşani) este mobil împre ju ru l cosoiuluî.

Acest lemn are doă găur i , cî te u n a la fie-сагэ ext remita te , găur i în care se vira car imbiî inferiori a loitrelor, după c u m vom mai vedea.

La carele care n u au u n coş p ropr iu , ci se pot lesne t ransforma în care fără dric, virtejul n 'are găur i .

2) Osia de dinapoi.

Aceasta să compune din doă piese : a) P r ima piesă e osia propriu-zisă care ca şi cea de

dinainte n 'are un n u m e bine stabilit. Aceasta are 3 cres tă tur i semi ro tunde, d in t re ca re : u n a centrală şi

*) Termenul acesta e cel mal general. [1 găsim şi în Muntenia şi în Moldova. — I'erinoc e mai restrîns.


alte două la dis tanţe egale de prima- Aceste c res tă tu r i sun t făcute pe faţa superioară a osiei, — ca şi la osia de d ina in te .

Fusele sau capetele acestei osii sun t acoperite de fea-rele pe care le-am mai descris. — Şi aci găs im strk-qălie etc.

b) A doua piesă care formează această osie e formată din o bucată de lemn, lată de vre-o pa lmă şi l u n g ă cît d is tanţa d in t re capetele osiei. Aceasta are pe faţa inferioară nisce cres tă tur i care coincid cu cele de pe faţa super ioară a osiei,—cînd această a doua piesă se p u n e pe cea dîntiî (osie).

Acest lemn să numesce pravăţ (OU, Argeş) scaun (Mehedinţi, Gorj, Dolj, Romanaţ î , Olt. Vilcea,

Muscel, Vlaşca, Prahova , R îmnicu l -Să ra t , Ilfov, Buzău, Ialomiţa, Govurluî). Pr in unele dis t r ic te ca pr in Tecuc i , Neamţ , Tutova , Reman, Iaşi etc. se mai numeşte şi perinocul de dindărăt.

Ca şi la osia de dinainte , aceste doe părţ i sunt lega te prin cosoae, mădulare etc. sau prin tărînc'î.

Pe faţa superioară a p ravă ţu lu i se fixează ex t remi tăţi le de dinapoi a car îmbi lor inferiori (La dric vom vedea ce sunt carlmbii.

3) Inima carului

Ambele osii ale ca ru lu i se leagă una de a l ta p r in inimă ( nume general) . Aceasta e formată din un lemn lung şi n u prea gros. Ea e cioplită la un capăt în forma unei lopeţele şi virîtă in g a u r a d rep lungh iu l a r ă despre care am vorbit cu ocazia descrierii osiei de dinainte . P r i n acest capăt al ei p ă t r u n d e cuiu l i n i m i i , — i a r dedesub tu l capătu lu i se află o mică scindurică.— Cu celalalt capă t in ima s t răbate prin gaura centrală a osiei de dinapoi . Cam pe a IV-a parte d in lungimea ei consi-der înd 'o de înainte, înapoi repausează capetele a doă

P A R T E A . L I T E R A R A - S T I I N T I F I C A 287

lemne prinse pr in u n cui . Acestea dinapoi imitează simetr ia crăcilor piscului de d ina in te şi in t ră în gău r i l e laterale găureî prin care p ă t r u n d e inima în osia de dinapoi .

Aceste lemne să numesc lişiţe (Mehedinţi, Dolj, Vlaşca, Ilov, Vîlcea, Romanaţ î )

furca carului (Romanaţ î , Olt, Argeş) furca inimii (Vlaşca) crăcii inimii (Prahova, Buzău, Vaslui, Neamţ, R o

man , Suceave, Tutova , Iaşi, Dorohoî, Botoşani). P r i n Gorj se mai uumesc şi ştirici.

Ceva mai înapoi de jumă ta t ea inimii , prinsă prin u n cui, se află o sc îndur ică lată cam de 1 d. m. şi lungă cit şi osiile. Capetele acesteia sun t prinse de capetele osiei de dinapoi prin lambe, vătraiurî etc. ca şi la cruce. Această sc îndur ică se numeş te în mul te locuri ca şi cea de dinainte . P r in Neamţ, Vaslui , Tutova i se zice şi scară-

Urmînd mersul inimii pe sub coş, o vom vedea că merge în p r imul loc pe de a supra brăc inaru lu î , pe dedesubtu l lişiţilor şi apoi pă t runde în osia de dinapoi.

Inima de la cuiul lişiţelor înapoi are mai mul te gău r i şi este cu m u l t ma i lungă de cît lung imea carului .

Vom vedea maî în u r m ă la ce servesce aceasta. îna in te de a trece la descrierea coşului sau a d r icu

lui t r ebue să maî c i tăm un lucru ce apar ţ ine tot de osii.

In extremită ţ i le vî r te juluî şi a scaunulu i , oblic în r a port c u axa de lung ime a osiilor, se află nişte lemne ceva maî înalte ca coşul, fixate aci şi care se numesc chilmiî (Mehedinţi, Dolj, Romanaţ î )

sueni (Ilfov, Buzău) mini (Gorj) ţepuşi (Suceava, Neamţ , Botoşani, Dorohoî, Iaşi). Pe acestea adesea se aşează loitrele sau d răgh ina r i .


PROVERBE INDICE i

De ţara unde nu-i stăpîn, Să fugi, ori care-ţl este casta. Dar unde sunt stăpîni mai mulţi, Fugi mal ales de ţara asta. Nu sta în casa unde vfzl Că e stăpîn numai nevasta, Dar unde e navasta rob, Fugi mai ales de casa asta.

И De ar fi o poezie ori cit de închegată, Totî criticii cu zgomot pe dinsa Dăvălesc— Şi muştele întocmai poităreţe pîndesc Să afle-o rană mică p'un corp frumos de fată.

III Yezî! ce au adunat părinţii, Risipesc copii lor— Limba 'nghite-aşa uşor Toată munca ce-o fac dinţii !

IV In această ţară toată lumea înşeală ! Cei streini prin vorbă prea naţională, Prin purtare buoă păcătoşii »lugî Fetele prin lacrămi, preoiii prin rugi— Ţară cum e asta scuip-o şi fugi!

V Sunt nenorocit, sărmanul 1 De cei reî nu pot să всар— Leului căzut în baltă Ii sar broaştele pe cap.

VI Cînd ajunge omul în pericol mare, Ca să-şl scape viaţa, el dă tot ce are ; In ast-fel de cazuri banii sunt duşmani. Dar scăpat de moarte, el îşi schimbă faţa Şi 'n primejdii noe îşi arunca viaţa

Ca să facă bani. VII

Uiţi o sumă đe defecte Pentru o s inguă virtute Cei ce captivează iute Sunt naturi perfecte.

VIII Sgomot fac cei rel şi josnici nu cei nobili bagă sama. Aurul nu poate face sgomotul ce'l face arama.

G. C O S B U C (Vatra)

T A B E L A M A T E R I I L O R cuprinse in reviste

„3LXJ3VCITSTA Р Е Э Я Т И Т Т T O T I " P A R T E A P E D A G O G I C A

Anul al I X (1 Iunie 1893 - 31 Mal 1894).

Pagina

1. Aug. Hermann Francke (cu ilustraţie).—Biografia şi ideile luî, de V. Gr. Borgovanu. . 2—5

2- Practica pedagogică.—Lecţiune-model din istoria universală, asupra lui С. I. Cesar, ţinută în cl. IV primară a şcoaleî de aplicaţie de pe lîngă şcoala de institutori, din Bucureşti, de Ion Manoil, elevul cl. IV normale şi revăzută de profesorul de pedagogie. . . 6—10

(Vezi de asemenea numerele 15, 17, 35, 36, 51, 55 şi 59 ale acestei tabele de materii).

3. Convorbiri pedagogice între un revizor şcolar şi un învăţător sătesc de L D.—Invăţămîn-tul Igienei, 11—15

Igiena şi munca. . . . 123 — 127 4. Studiu psihofiziologic asupra elevului А. V. din

cl. II primară, de P. Rădulescu, elev în cl. IV normală la institutori. . . . . . 15—20

5. Scrisoarea unui învăţător către d-l Stef. C.

II

Pagina

36-- 3 9 11. Legea învăţămîntului primar şi normal primar. 39 - 6 2 12. Apreţiarî nefavorabile asupra congresului di-

62-- 6 4 64

14. Teză la pedagogie.—Importanţa pedagogică a escursiunilor şcolare, ele G. N. Costeseu. . 66 —68

15. Invăţămîntul real (fizica). Căldura şi dilatarea 68-—72

16. Caracterizarea elevului Dragom. G. din clasa 73 - 8 4

17. Practica pedagogică.—Comparaţie între vara şi iarnă (compoziţie), de P. Rădulescu . . fc5-- 9 0

18. Primăvara şi şcoala rurală, de D. Popescu 90 - 9 1

19. 0 iniţiativă binefăcătoare, de C. Agapi . . 92-- 9 3 20. Şcoalele particulare. 0 circulara ministerială,

94-- 9 5 21. 0 vizită la institutul de orbi din Viena,<Le E. B. 95 - 9 6 22. Cum putem face pe surdomuţi să vorbească

cu viu graiu, dupe L. Goguillot, de Eniu Bălteanu p. 98—106, 144—148, 204—208,

234—236, 261—273,385—411 şi 460—475

Mikăilescu, inspectorul şcoalelor primare, în privinţa programei 21—22

6. Congresul universal pedagogic la Chicago şi alte ştiri şcolare, de V. Gr. Borgovanu . . 23—26

7. Prefaţă la Geografia mea sau Metodul de predare al geografiei, de Gr. Teodosiu . . . 26—32

8. Bibliografie. Cursul gralat. de desemn liniar. 32— 9. Disciplina şcolară, dupe A. H. Francke, de

V. Gr. Borgovanu 34—36 10. Doă vizite: una la şcoala normală de institu

tori şi alta la şcoala normală de aplicaţie a

ш

Pagina

23. J. J. Rousseau (cu ilustraţie). Biografia şi însemnătatea lui, de E. В 107—110

24. Scrisori pedagogice. Educaţia generală, dupe Vincent şi Mage, de E. B. 110—114. — Educ. fizica 227—234

25. O escursiune şcolară, de 0. N. Beloiu . . . 1 1 4 — 1 1 5 26. Scoalde primare în Bulgaria, de E. B. . . 115 — 118 27. Studiul muzicei în licee şi gimnazii, de C.

M. Cordoneanu . 1 1 9 — 1 2 3 28. Mulţumiri în numele şcoalel din Crucea-Broş-

tenî către d-1 Tofan, de V. Filipovieî. . . 1 2 7 - 1 2 8 29. Cărţi noi pentru scoale. Abecedar, geografie,

istorie 128 30. Educaţiunea simţurilor, de Gr. Toodosiu . . 130—137 31. Statistica şi progresul /coaielor din jud. Dîm

boviţa, în 1892—93 de D. P. Condurăţeanu, revizor-şcolar 137—143 şi 169—175

32. Treptele formale în învăţâmînt, de V. Gr. Borgovanu 148—153

33. Vizitarea şcoalelor din Iaşi, te V. Gr. Borgovanu. 154—160

34. învăţâmînt ori metod intuitiv ? de Mihail Păsculescu 162—168

35. Practica pedagogică. 0 lecţie de religie : Pas-caluţ cel mincinos, de Gr. Teodosiu . . . 176—178

36. Idem O lecţie de citire raţională, de acelaşi. 178—180 37. Elementul pedagogic şi psihologic, în scriitorii

romînî, de V. Gr. Borgovanu 180—186, 280—285, 344—347 şi 434—440

38. Corespondenţă pedagogică, de V. Gr. Borgovanu. Vizitarea şcoalel de aplicaţie din Bîrlad. 186—189

39. Altă scrisoare pedagogică a unui elev către profesorul seu de N. N . 190—191

IV

Pagina

40. Bolul institutorului, de L. S. Mătăsariu . . 192 -195 41. Inaugurarea localului de şcoală din Măde%,

jud. Suceava, construit de M. S. Regele.— M. Lupescu . . . . 195—198

42. Un discurs pedagogic, pronunţat de d-11. Ca-lenderu la inaugurarea şcoalei din Mădeî . 199—202

43. Inaugurarea şcoalei din Boţeşti-Brădeţel jud. Suceava 203

44. Mulţumiri in numele şcoalei din Vasilaţî (Ilfov). 203 45. Psihologia 210—227 46. Memoria verbală şi ştiinţa cuvintelor la copii,

de Gr. Teodosiu p. 237—244, 273—279 şi 316—322 47. Datoriile femeii ca mamă, de D. Pavelescu. 244—248 48. Defectele şi calităţile cărţilor de citire de Gr.

Teodosiu 248—251 49. Cărticica furnicilor sau creşterea educatorilor

prelucrată dupe Salzman, de P. Gârboviceanu 2 5 1 - 2 5 6 , 285—288, 348—352, 412—433 şi 489—496

50. Galeria pedagogilor celebri. Herbart (cu ilustraţie).—Biografie de E. B. . 2 5 8 - 2 5 9

51. Practica pedagogică. Schiţă de lecţie din gramatica pentru cl. II primară, de V. Gr. B. 260—261

52. Scrisoare deschisă d-lin V. Gr. Borgovanu de N. D. Arbore 279

53. Patru cîntece şcolare pe note pentru cele 4 clase primare: Rîndunica, Jeluirea epuraşu-luî, Mîngîîerea şi Peneş curcanul, de Gr. Teodosiu. . . . . . . . . . . . . . 289—293

54. Lecţii de psihologie aplicate la pedagogie, de V. Gr. Borgovanu p. 294—304, 323—337,

359—384 şi 478—489 55. Practica pedagogică. — Adunarea numerelor

zecimale. Lecţie ţinută în 'cl. II primară de P. RSdulescu 306—310

V

Pag ;na

50. Datoria prineipală a institutorelui, de M. I. Ionescu

57. Din nevoile şcoalei, de P. R Tudoran . . . 58. Respuns ă-lui Arbore, de V. Gr. Borgovanu. 59. Practica pedagogică. Lecţie din geografie, ţi

nută în cl. II primară. Productele maî însemnate ale comunei: Agricultura, industria şi comerţul et de P. Kădulescu . . . .

60. Doctrina lui I. Fr. Hcrbart, de E. B. . . 61. Literatură: bibliografie. Aparţia Povăţuiforn-

luî cl. I şi II primare al d-lui V. Gr. Borgovanu .

62. Cereetarea didactică. Corectarea caetelor, de Gr. Teodosiu

63. Tabelele ţi/rate, de Gr. Teodosiu

P A R T E A L I T E R A R A - S T I I N T I F I C A

NB. Paginarea fiind greşit tipărita, aşa că aceleaşi numere se repetă de mal multe ori sau că se revine la numere inferioare, cititorul va ţine seamă de aceasta la căutarea articolelor.

1. Ortografia acestei reviste modificată, de E. В. 1—2 2. Limba şi literatura romînă la universitatea

din Lausanne, de B. Demetrescu-Oprea . . 2—4 3. Estetica modernă, de E. B.—Frumuseţea în

sentimente.—Principiul moral al graţieî. 4—7,33—37 4. George Bariţiu, de Ей. Biografie 7—9 5. Importanţa serbărilor şcolare., de Eug. Tisescu. 9—10 6. O călătorie la Românii din Bitinia (Asia

mică), de T. Burada p. . . 11—16, 40—45, 75—81 7. Bîlciul. Descriere în formă de monolog, făcută

3 1 1 - 315 337—340 340—342

354 - 3 5 8 441—448

448

450—460 476—478

VI

Pagina

şi Lenea. Bată vîntul 154—157 11. Apicultura sistematică la noi, (creşterea albine

lor) p. 37—38; Foloasele ce aduce Apicultura, pag. 82 ; Albina . 102

12 Cîntecul fusului, (poezie) de Ooşbuc . . . 39 13. Despre lapte, de I. S. Barcianu 46—48 14. Cireaşă Ierusalemului 52—53 15. Impresia primei nopţi de Paşti, de Pompeiu

Dimitrie 53 — 55 16. Fizica în seoala poporului, de Eug. Tisescu.

Despre trăsnet 55—61 17. Arta si inspir aţiunea, de V. S 61—63 18. Ereditatea fiziologică şi pedagogică, de dr.

Ureche.— Ereditatea fiziologică, pag. 65—71, 97—102, 147—154, 162—165 şi 182—188;

— Ereditatea psihologică, pag. 317—323 şi 337—340 19. Influenţa luminii violete . 72—73 20. Sentimente de recunoştinţă . . . . . . . 73—74 21. O noă plantă ornamentală, făcând fructe

bune de mîncat.— Pasiflora Adolfa . . . 82—83

de Popeseu Radu, normalist la institutori, sub conducerea d-luî prof. T. D. Speranţia p. 17—24, 49—52

8. Academia romînâ. Concursuri pentru premii pe li93 25—28

9. Folos şi beneficii sau încurajarea abonaţilor revistei noastre, de E. В 29—30

10. încercări poetice.—Lumea, noastră visătoare do Gr. Tudosiu p. 31—32.— Timpul şi Să nu disperî, de Al. Filoreanu p. 32.—Neîntrecutului romîn V. Lucaci, de I. T. Popovicî p. 63—64; Primăvara, de Mera, p. 94; Pastel de I. T. Popovicî, p. 95; Bocetul unei mame; Iată, p. 96; Sonet No. 1 şi 2. —Triolet de А V. p. 128. Toate trei Ţării mele. Munca

YU

Pagina

telor; conservarea strugurilor . . . . . 1 2 6 - -127 25. Mulţumiri în numele scoaleî din Folteşti (Co-

vurluî) p. 88 — Greci (Oltu) şi Tamasi (Bacău). 158 26. Ţiganii, dupe Puşchin (Poet rus) . . . . 8 9 - -90 27. Uşurinţa de a broşa cărţi în scoală, de C.

9 0 - -91 28. Mulţumiri în numele scoaleî din Ferbinţi (II-

9 2 - -93 1 0 2 - -103

30. Hrana şi constipaţia, de dr. Lupus . . . . 1 0 3 - •107 3i. Cronică sciinţifică. — Problema sboruluî. —

Cum să r.e ferim de trăsnet.— (Jn ceasornic 107 1 1 0 - -111

33. Mersul mesajerului sau mersul omului pri-1 1 2 - -113

34 Onicofagia sau patima roaderiî unghiilor, de 113— 114 1 1 5 - -117

36. Un sat model în Enqlitera, de E. B. . . . 118— 119 37. Apostol Mărgării, de N. Patraşcu . . . . 1 2 0 - -125 38 Ministerul Instrucţiunii publice: înfiinţarea

unei noi condici de inspecţie, introducerea unul fiiiru în scoale, modificarea unui articol

22. Situaţia scoalelor din Ploescî, pe anul 92—93. 84—85 23. Ştiinţă romînă 85 24. Diverse. — Organizarea corpului omenesc, p.

86 ; — folosul usturoiului, p. 86 ; — tracta-mentul micreuilor prin masaj percursiv, p. 87 ; vindecarea surzilor, p. 87; — un institut păsăresc, p. 87 ; — Navă şi trăsură, fără foc, caî, eleclricitate, vînt, etc., p. 88. Influenţa alcoolului; distrugerea murdăriilor din Londra; o şcoală atelier; scoaterea pe-

VIII

Pagi за

relativ la hirotonie şi concurs pentru interni în licee, p 127—128

39. Cărticica furnicilor sau creşterea educatorilor, după Salzman, de P. Gârboviceanu pag. 129—137. NB. Continuarea sa se vază în partea pedagogică.

40. Folosul citirii 137—140 41. Casa pustie, de Gr. Teodosiu. . • . . . 141 —li4 42. Stupăritul. pag 144—146. NB. Sa se vadă

mal sus No 11 şi 30. 43. Evenimentul zilei. Naşterea prinţului Carol. 154 44. Literatură populară. Cintec haiducesc comu

nicat de Gilorteanu P. 156—157; Şiret Pârcălabul, idem p. 171—173 ; Copilul romîn. 269—271

45. Bibliografie. Manual de Istoria literaturii rom. întocmit, de Enca Hodoş, cu rezumat şi apreţierîde V. Gr. Borgavan. pag. 158—160 Istoria filosofiel antice de Teodorescu G. Dem. (Resumatul) pag. 160; Influenţa c6-merciuluî asupra limbagiuluî, conferinţă ţinută de FI. Crasa ti, pag. 173; Mogoş Vornicul, id p. 190—192; Vandalismul de la Turcia. (Memoriele D-rei Raţiu). . . . 232.

46. Stupina agricultorului. Resumat, . . . . 166—171 47. Umbrele lui Achile şi Omer în infern: de

Fenelon 174—176 48. Şooala n o r m a l a de I n s t i t u t o r i . Lu

crări de clasă, făcute de elevi sub conducerea D-luî profesor Th. D. Speranţă : 1) Bîl-ctM?pag. 17-24 şi 49-52 ; Moartea lui Decebal (poezie de Neuiţescu), pag. 177—178 ; Moartea lui Decebal (transformată în proză fără amplificare), p. 179—180; Moartea lui Decebal (transformată în proză cu amplificare), 180—

IX

Pagina

182 ; 3) Porumbul şi feluritele luî numiri după localităţi p. 305—315 şi 233—236; •4) Cîntece şi plîngeri de Bolintineanu (dare de seamă) p. 225—229 ; 5) Ciocoi vechi şi noi de Filimon ; 229—232 ; 6) Harta porumbului în Bomînia, p. 236 ; 7) Meiu,; 8) Curmei 9) Căciula ; 10) Grindeiu. p. 241—246; — 11) Transformarea naraţiunii versificate în dialog : a) Cinele şi Lupu ; b) Bacul, broasca şi ştuca ; c) Două muşte : . 246—249

49. Umbrele lui TJlise şi Ahile, în infern, de Fe-nolon 188—190

50. Arborii cari produc lapte 316 51. Concert într'un sat de E. B. . . . . . . 323—325 52. Doă cărticele de I. С. Р., întitulate Propuneri

pentru şcoalele primare şi secundare. . . 325—350 53. O recompensă bine meritată. 350—352 54. Orivinea şi definiţia vieţei 332—336 55. Băile Marienbad de E. В., 249—253 56. O şcoală model la Cocioc. . . . . . . . 254—255 57. Doă disceursuri, pronunţate la inaugurarea

şcoalel de la Cocioc 255—260 58. Publicaţiuni noi: Poezii populare din Tran

silvania, culese de I. G. Bibicescu. . . . 261—265 59. Efectele practice ale ştiinţei (vezi şi No. 25

al acestei tabele): I Şase bani chilogr. de zahăr; II Conservarea oului; — III Antidotul morfinei; — IV Vite cornute fără coarne.

60. Plîns şi iubire, de Gr. Teodosiu 271 - 2 7 2 Scoa lă de i n s t i t u t o r i .

61. Carul şi Căruţa, de C. Bondescu, sub preve-gherea d-lul prof. Speranţia . . . . . . 273—288

PROVERBE INDICE i

De tara unde nu-î stăpîn, Să fugi, orî care-ţî este casta. Dar unde sunt stăpînl maî mulţi, Fugi mal ales de ţara asta. Nu sta în casa unde vezi Că e stăpîn numai nevasta, Dar unde e navasta rob, Fugi mal ales de casa asta.

II De ar fi o poezie ori cit de închegată, Toţi criticii cu zgomot pe dînsa năvălesc— Şi muştele întocmai poftăreţe jjindesc Să afle-o rană mică p'un corp frumos de fată.

III Vezi! ce au adunat părinţii, Risipesc copii lor— Limba 'nghite-aşa uşor Toată munca ce-o fac dinţii !

IV In această ţară toată lumea înşeală ! Cei streini prin vorbă prea naţională, Prin purtare bună păcătoşii ulugî Fetele prin lacrămî, preoţii prin rugi— Ţară cum e asta scuip-o şi fugi!

V Sunt nenorocit, sărmanul! De cel rel nu pot să scap— Leului căzut în baltă Ii sar broaştele pe cap.

VI Cînd ajunge omul în pericol mare, Ca să-şi scape viaţa, el dă tot ce are ; In ast-fel de cazuri banii sunt duşmani. Dar scăpat de moarte, el îşi schimbă faţa Şi 'n primejdii noe îşi arunca viaţa

Ca să facă bani. VII

Uiţi o sumă de defecte Pentru o singu :ă virtute Cel ce captivează iute Sunt naturi perfecte.

VIII Sgomot fac cel rel şi josnici nu cel nobili bagă sama. Aurul nu poate face sgomotul ce'l face arama.

G. C O S B U C (Vatra)

XI

Tragerea la sorţi a celor trei bonuri

Sâmbătă, 21 Maiu c , ora 1 p. m., era fixată tragerea la •sorţi a celor trei bonuri oferite abonaţilor; clar neprezin'ân-du-se nicî un abonat până la ora 1 şi jumăt., am eşit de a casă spre a me duce la soc. Tinerimea Bomână. In urma s'ar fi prezentat câte-va persoane, dar carî n'au aşteptat până la întoarcerea mea.

In seara acelei zile, am procedat la tragerea sorţilor în prezenţa maî multor persoane, între carî se aflau d-niî Stroe Popescu, N. Ionescu (Teî), G. Episcopescu, I. Enescu, T. Dum-brăveanu, D. Popescu, I. Georgescu, Al. Ignat, etc. şi d-nele Emilia S. Popescu, S. N. Ionescu (Teî), S. G. Episcopescu, Zoe Enescu, Efimia Cocri, d-ra Al. Cocri, etc. şi sorţul a favorizat întâiu No. 30 din condica â souche, eşindu-î obligaţia serba de una sută franci, 3°/ 0, seria 4070 No. 7, din împrumutul de 33 milioane de franci al statului serbesc; al doilea No. 16 din condica â souche, eşindu-î bouul oraşului Paris, din 1871, No. 1.228.051, deuxieme coupure, quart d'obligalion au porteur â cent francs, 3°/ 0 , şi al treilea No. 22 din condica â souche, eşindu-î obligaţia serba de una sută francî, 3°/ 0 , seria 696 No. 45, din împrumutul de 33 milioane de francî al statului serbesc.

Cautendu-se în condica â souche, la No 30 s'a găsit d-na Ecaterina Grigorescu, înveţătoare la Corbeanca, Ilfov; la No. 16 din condica â souche s'a găsit d--l Ştefan R. Voica, calea Victoriei 86, Brăila şi la No. 22 s'a găsit d-1 I. Tănă-sescu, înveţător, la Eâca, Teleorman.

Persoanele câştigătoare pot veni să şi le ia sau să tr imită câte un leu spre a li se expedia recomandaie prin poştă.

Eniu-Bălteanu.

LISTA ABONAŢILOR GA#bA& pe anul VIII

Ш. 2722 D-l V. Radulian Romanaţî. . . . . . . Щ-4 \ > 2723 » ti. Provişnf, DălăraşI. . . . . . . li'-f

? 2724 » V. Bidulşscu, Militari Ilfov . . . . 10 - | . > 2725 D-ra Sevašta Gficiile'šcu, Praliova' . *'. . . . 6 -L > 2726 D-na N. Deciu, Odobeş'î Putna . 1-2 - |

ibista de abonaţii care aii plătit din anuf1 i k : j

No. 144 S. S. Pr. <J. Meroşeanu, Brăila'- . ;; . . . . 12 ,— » 153 D-l G. V. Nestor, Păltiniş Dorohoiu. . . . . . 12 — « 154 4 :'Wbtitâi Marineseu,' Afexaridriaf .' • . - . . . 14 «t 155 « loan Ulubeanu, Romanaţî «• 1"6 « :T.'G. Grozescu, Scoală Tunari Loco \>. . « 157_D-na^Maria Ceorney.,, Bptoşianî , . , ; .• t , : \ s

«• 158 | ( 1Ц Ejig..,Dimitrjiu, Sârbi Dorphoiu ., • v . .

pATALOGUL CLASELOR PRIMARE , :' -'г•'•] и• -lîг frumos tipărit'şi legat în pînză

ЕаНощпЬьЬгйпа şeoaMor» C, SFINŢEA, Bucureşti 2 Preţul 2 lei.

~ .0.' • ! M Ic-:,.-.!, : " : î7

„,., , , B I B I , I O . G R A , f I E . : >

. A apărut: I

' P O V A T U I T O R U L , j t CL. I şi II PRIMARĂ! i n i . - . - ) v>b ) E |

v • J ^ j . spre conducerea copiilor şi spre facerea lecţiilor d i a | I toate studiile, conform programei oficiale, din 1893.J d i f

d-l V. Gr. Borgovan, costă 3 lei, la Librăria Leon iAT-calay, Calea Victoriei No. 35, Bucureşti. . :• f

Această carte e neapărat trebuincioasă învăţătorilor şi j "'ffl^wttutearelei* e i n orotoe qi sate. -••«—»-»-----"»->-«-»«-•-

E. B.

279569

ANUL IX BUCUREŞTI, 1—31 MAI 1894 No. 12

REVISTA PEDAGOGICĂ

ÎNŞTIINŢĂRI

I. Orî-cine a cerut sau a primit a fi abonat la această revistă, este rugat să bine-voească a plăti abonamentul.

II. Sâmbătă, 21 Mai curent, ora 1 p. m. aci, la redacţie, se vor trage la sorţi cele trei bonuri de cîte una sută lei fiecare, între abonaţii plătitori pe anul al IX-lea.

III. Orî-ce priveşte această revistă să se adreseze subsemnatului.

KNltJ EALTEANU 162 Calea Moşilor, Bucureşti.


C E R C E T A R E D I D A C T I C A

CORECTAREA CAETELOR

De cîtă-va vreme mă tot gîndesc c u m s'ar putea u-şu ra ins t i tu torul de această datorie şi c u m şcolarii a r profita ma i mul t , dacă se va ţ ine socoteală de unele observaţ iunî potrivite cu spir i tul lor de a ten ţ iune .

Ştiu că mulţ i , radioşi de rezolvarea chestiunii , vor sur îde z ic înd : «Să nu o mai facă».

Este foarte lesne de spus acest l uc ru şi mai lesne de îndepl in i t ; d a r cu ce s'au ales elevii noştri , cînd ne-ar s imţ i nepăsarea ori pu ţ ina impor tan ţă ce le-am da scrisului lor şi temelor de toate zilele ?

Pen t ru cei mai zeloşi d in t re colegii meî de la oraş ca şi de la sat, corectarea caetelor const i tue un pericol ne în lă tura t pentru restul de vreme ce mai au. Aceasta ma i cu seamă, este o pedeapsă zilnică, ce t rebue să p r imească ; căci se r apoar t ă la ins t ruc ţ iunea copiilor.

Am crezut da r că o d i scu ţ iune asupra acestui subiect ivar li tocmai răii pr imi tă , fie chiar n u m a i cu in ten-ţ iunea de a da la iveală modul de corectare al unora , defectele ocazionate, p recum şi părerile mele personale.

Nu mai încape îndoială, că ins t ruc ţ iunea p r imară fiind împăr ţ i tă în î nvă ţ ămîn t vorbit şi scris impor tan ţa chestiunii să reiasă ch ia r de aci.

Despre scriere s'ar putea zice mai mult , că este piînea zilnică a şcolarului, de care n u se poate lipsi n ic î -o d a t ă ; pentru că fie-care obiect, fîe-care mater ie aproape, a re în mersul său, de Ia profesor la şcolar, şi o parte scrisă. Şi, de oare-ce, după modul c u m ideile şcolarului se în lănţuesc pe hărt ie , depinde foarte mul t bagajul

R E V I S T A P E D A G O G I C A 451

său intelectual , se poate consta ta progresul lui , ch ia r <lin acest mod.

Cum vedem, dacă ins t i tu torul caută să înr îurească prin corectarea lucrăr i lor de clasă asupra elevului său , nu o face nici de c u m cu scopu l de a-1 îndrepta pe acesta n u m a i pe hâr t ie . Rolul lui este aci mai m a r e , a c ţ i unea lui este mai interesantă . El voeşte să a t r agă copi lului a ten ţ iunea şi să î-o pironească pent ru cî tă-va vreme, ca în viitor să-şî dea maî bine socoteala. Pr in u rmare , dacă toată silinţa ins t i tu toru lu i ar fi n u m a i -ca elevii să corecteze pe caetele de prescris erorile, a tunc i a lucra t prea puţin, şî-a p ierdut aproape zadarnic t impul cel preţios.

Cea ce t r ebue să caracterizeze corijarea lucrăr i lor este tocmai contactul ins t i tu toru lu i cu novicii săi, este pa r t iciparea tu tu lo r la aceiaşi muncă , care pr in faptul bunei în t rebuin ţă r i poate ridica nivelul intelectual. Numai a tunc i se poate esplica şi înţelege bine necesitatea <le a supnne unei disposiţiunî uniforme corijarea cae-telor.

Dar, spre a a junge la acest sfirşit, este bine să vedem cam în ce m ă s u r ă şi d i recţ iune poate influenţa diferitele m o d u r i de procedare ale colegilor noştr i .

Unii dintr ' inşi î , pen t ru marea lor comoditate , au •ciudatul obicei de a da după catedră îndrumăr i l e t rebuincioase u n u i şcolar sau unei g rupe . Cînd plictisiţi de m u l t ă activitate, ei spun şcolarilor «c?e ajuns pentru •azn, se înţelege că lecţiunea a trecut şi cu ea şi vremea corijerilor pentru acel t imp. Cine va găsi acest mod de corectare bun , sun t s igur că va tî pus în neplăcuta poziţiune de a repeta pe de o parte la mul ţ i elevi aceleaşi greşeli, de a striga necontenit «ex catedra» bă t ind în masă spre a potoli res tu l şcolarilor angajaţ i la joc în bănci, iar pe de alta de a înt irzia mereu c înd pe unii cînd pe alţii de la observaţi uni le sale-

452 L U M I N A P E N T R U T O T !

Acest procedeu loveşte în progresul şcolarilor şi n u poate scăpa pe inst i tutor de respunderea sa. El ma i poate trăi, n u m a i în acele scoale, unde n 'a p ă t r u n s încă metodica de t r a t a r e a obiectelor de învă ţămin t , adică unde sunt cei maî slabi dascăli .

Alţi colegi de aî noştri iau lucrăr i le acasă. Eî le în-semuează cu v sau cu iscăl i tură şi le înapoiază şcolarilor. Mi se pare că acest mod se aseamănă cu al v i telor însemnate la n u m ă r ă t o a r e ; căci puţ in îl impor tă pe omul care pune marca , dacă vita a fost bolnavă sau sănătoasă, dacă a fost ţ inură sau bă t r ină , b u n ă sau rea. Aii t recut ele cu s tampilă , ce-î maî pasă socotitor u l u i ?

Aşa este, insă in scoală nu poate merge ast-fel. Scoală să îie ca. un atelier de l u c r u şi ins t i tu torul ca maes t ru . F ie -care buca tă , fie-care pas făcut în atelier, maest ru l şi-o cunoaş te ; fie-care lucrare, fie-care test imoniu de act ivi tatea şcolarului trebueşte observat de inst i tutor. Procedeul acesta este maî puţ in r ă u de cit cel d i n ţ i i ; dar totuşi nu poate fi cel adevăra t , cel bine făcut.

Alţii lasă in sarcina monitori lor toate r igorile propriilor lor datorii , sau dacă nu, cea maî mare par te din ele. Monitorul devine a tunc i profesor, şi profesorul aproape nimic . Oare-cind, a lă tur i de această soluţ iune, nu m î - a d u c aminte cine maî propunea una. Era vorba ca să se uşureze munca învă ţă toru lu i împovăra t cu m a i mu l t e clase. Se propusese corijerea caetelor de la elevii claselor inferioare de către cei de la cele superioare, motivindu-se că şi învă ţă to ru l şi elevii cîştigă. Dar, s'ar naşte a tunci întrebarea, şi pen t ru amîndoă cazurile, ii-vor copiii în stare — ori cit de serioşi şi de aplicaţi î - a m presupune — să vază paiul din ochii al tuia , c înd de multe-orî n u sunt. in stare să zărească chiar b î rna din mărg in i ţ i ! lor ochi ? Şi pe u rmă , cită vreme ar p u -


tea să dureze această delăsare pe seama al tora, fără ca să urmeze plictiseala chiar a celor mai b u n i elevi ?

Afară de aceste motive scrise în fuga condeiului , a r mai interveni u n u l care a r da dreptu l o i î -căru i om să se în t r ebe : N u m a i schimbarea l e g i u n i l o r să se cuv ină apostolului l u m i n e î ? P u r si s implu, n u m a i învă ţă -mîn tu l verbal îl priveşte pe dinsul ? C u m zic, a lăsa în sarcina moni tor i lor o par te însemnată din activitatea sa, este şi nedrept pen t ru elevi, şi neonest pen t ru inst i tutor , ch iar cu mot ivul prea pu ţ in serios că prin a-cest procedeu se fortifică şcolarii din clasele superioare sau cei mai b u n i .

Alţi colegi de ai noştri trec cu vederea aproape totul . El se m u l ţ u m e s c a privi peste lucrăr i la începutul , la mijlocul lecţiuniî, orî a tunc i cind le este mai la înde-mînă , — un fel de asemănare cu executarea tab louri lor «în fuga t renului» sau cu observarea ţ i nu tu r i lo r peste care am t recut cu iuţeală.— Controlul este făcut pe sfert. Neştiutorii nefăcuţi a tenţ i . Numeroase erori t recute cu vederea. Ia tă s t r ic teţea şi r igurosi ta tea a-cestuî mod. Ins t i tu toru l aci n u are de loc g îndul pedepsind pe uni i care n'au lucrat temele date, că lec-ţ iuni le dinaintea lor n'au fost cu succes aplicate, va să zică că lucrăr i le ajutătoare şi precedente nu s'aii corijat. A scrie şi a n u scrie poate prea bine să i să pară aceleaşi lucrur i dependinţe de voinţă ; da r se înşeală. Cind copilul spune cu vocea lui d r ă g u ţ ă că m'a pu-tub, este o par te de adevăr în aceste vorbe, o par te care n u se respectă adesea-ori, pen t ru a nu se creia precedente ; da r care există. El n'a înţeles chest iunea, fîind-că cele d inaintea ei au t r ecu t aşa, fără ca în partea scrisă să-î dea ins t i tu torul a ten ţ iunea cuveni tă .

Uitasem să vorbesc şi despre u n alt mod pe care îl utilizează cei mai conştiincioşi colegi; v reau să spun tocmai de acela cu care a m început prezentul a r t i co l :


corijarea caetelor făcută acasă, înlre ceî pa t ru pereţi aî casei sale. In t r 'adevâr că ins t i tu torul desfăşură a tunc i o r ă b d a r e fără m a r g i n i spre a se opri p u n c t c u p u n c t ta greşelile aflate, îşi pironeşte cugetarea ceasuri întregi pe miile de n imicur i scrise, îşi încovoae cu voe fără voe a tenţ iunea , întorcînd-o pent ru acea vreme de la ocupa ţ iun î ma i serioase. Şi totuşi , chiar cu această delăsare de sine, cu tot acest zel eroic, nu pot recunoaşte însemnăta tea l u i ; sun t de plîns asemenea oameni activi , pentru-că se lup tă adesea cu mori le de vînt . Şt iu că la astă afirmaţie, ceî in cauză vor încreţi f runt e a ; dar aşa văd eu lucrul . Caetele corectate, notate şi t recute de acasă la scoală pen t ru a fi împăr ţ i te , cu toate recomandaji i le da te de a le citi, cu s tă ru in ţă cont inuă de a se t ranscrie con ţ inu tu l lor, vor mişca prea pu ţ in pe micii şcolari. Cu o modificare n u m a i . Acest fel de corectare, ar fi bun pen t ru e levi ; de ins t i tu tor nu mai vorbesc, dacă dînşiî ar scrie din nou luc ra rea de mai mu l t e ori, cea ce este imposibil.

Griticînd aceste modur i , nu însemnează că nici unul n u se va face din ele, refuzîndu-le ca rele. Nu. Inst i tu toru l prevăzător, care cunoaşte rapor tur i le d in t re în-v ă ţ ă m î n t u l verbal şi scris, r apor tu r i de ţ i nu t înt r 'o scoală bine condusă, va şti să le utilizeze amestecat . Iată c u m s'ar proceda mai esact potrivi t acelor ra por tur i :

Şcolarii au caete de calcul, dictare, compoziţiunî,. exerciţii g ramat ica le , hăr ţ i i geografice, desemn şi caligrafie. (De plăci nu vorbesc, căci nu pot face cu ele de cit acelaşi l uc ru ca şi cu caetele).

In ora de lecţiune, cînd este t i m p u l să se scrie ceva nou şi după ce elevii au scos textele din pupi t re , ma-


estrul se convinge dacă ei au lucra t , pr iv ind repede peste cele scrise. Cei cari a u lipsit de la datorie — elevii — sun t invi taţ i ca în pauză să n u să recreeze, ci să r ă m î n ă în clasă făcîndu-şi lucrăr i le . Dacă clasa e prea populată poate fi însărcinat un moni tor se noteze pe cei arbi t rar i , observîndu-î să nu iasă din clasă. N u - m i vine să cred că va fi nevoe de ast-fel de n o t a r e ; căci cei cari nu au scris, vor fi foarte pu ţ in i sau chiar de loc, fiind controlaţi în to td 'auna . Dacă tema s'a văzut în u l t imul ceas de curs , a tunc i cei cari n'au scris vor r ămîne at i ta în u r m ă pină vor scri-o şi eî.

P r i m u l luc ru ce se cere ca corijarea să se facă bine şi să nu ia prea m u l t ă vreme d in lecţiune este ca lucrăr i le să fie mai puţin* 3, adică m ă s u r a t e cu inte l igenţa şcolarilor şi să fie uniforme. De acea, ins t i tu to ru l t re-bue să se îngrijească a nu îngreuia puterea lor şi a nu face prea m u l t e diviziuni in aceiaşi clasă. Nu anticipez de loc, dacă s p u n , că nu se loveşte nici u n p r inc ip iu pedagogic şi nu e nici o pierdere că şcolarii cari a r putea fi ma i îna in ta ţ i , sun t la aceiaşi lecţie cu cei r ă maşi ma i în u r m ă . Aceştia vor face pe moni tor i i aju-t înd colegilor lor î n t r ebu in ţ înd bine t impu l .

O a doua regulă ce ne dă exper ienţa este ca lec ţ in-nea vorbită sau scrisă, să fie executată bine şi cu toţi şcolar i i ; iar temele ce se dau să fie u n răsune t al celor învă ţa t e în clasă. Acei ins t i tu tor i cari nu observă acest luc ru şi se silesc să dea din căr ţ i r ă u echil ibrate luc ră r i depăr ta te de subiectul t r a t a t , t rebuesc acuzaţ i de culpa erorilor ce fac şcolarii lor.

Aceeaşi scoală a experienţei ne mai conduce a şti că, în cazuri mai grele, dinşiî vor cău ta ca în ziua c înd d a u temele să a lă ture la ele şi oare-carî explicări , în-d r u m î n d u - î ast-fel la rezolvarea lor. A m văzut acest l u c r u pract ic indu-se şi in scoală normală . Un excelent profesor de matemat ică , ce a m avu t , îşi da de mul t e -


ori osteneala ca la problemele de a lgebră şi acolo u n d e s imţ îa ca şi îioî g reu tă ţ i de t recut , se făcea mentor şi ne ajuta a r ă t ind legătura dint re tormeniî algebrici. Cu a t i t maî mu l t elevul cel mic va avea nevoe de conducere .

Să nu se creadă, că. cu aceasta poate să dispară spiritul de original i tate al ş co la ru lu i ; din contră, el se va accentua mai mul t , cînd se va s imţi maî st ipin pe date şi va observa că el a pu tu t face bine acele lucrăr i . Şi maî tîrziu, în cazuri analoage, s ingur , — ne maî avind înd rumăr i , va cău ta să fie observator b u n al celor făcute.

Aceste luc rur i zise, să vedem maî depar te corectarea in partea sa pract ică .

In ce priveşte caetele de calcul . După ce elevii le scot, c u m a m spus, u n u l din ei citeşte exerci ţ iul sau problema, care se rezolvă in clasă ca u n a necunoscută . Pen t ru a nu SJ răp i prea m u l t t i m p este bine, ca re-peţirea lecţiuniî — ceea-ce unii numesc ascultare — (examinare) să nu fie formată de cit d in temele ce s'aii da t acasă. Ins t i tu toru l face mereu atenţ i pe şcolari , că acei car i n 'au p u t u t să le lucreze bine, să iie bun i a şi-le corigea dupe tablă, odată cu cei scoşi acolo. Pent ru a nu se zădărnici corigerea de că t re copii, el va examina prin bănci ca să se convingă că toţi sun t activi şi că nici u n u l n ' a r ămas in u r m ă , d înd chiar sfaturi şi îndrept ind pe cei maî slabi. Exerci ţ i i le cor i j a te se vor trece în îie-care Joi pe caetele de examen (acasă), pe care le va păstra dascălul in cut iea catedrei sale.

Caetele de dictare le corijează elevii s ingur i d u p ă cartea de citire, din care t rebue să se dea lucrarea. Aci deschid o parentesă." E păcat pen t ru uni i au tor i că înt rebuinţează u n fel de ortografie, care îngreuiază m u n c a şcolarului şi de care el nu-şî poate da socoteala. Eu acuz m u l t pe nişte asemenea autor i de greşelile scola-


r i lor ; căci d i n doă u n a : sau elevul urmează ortografia că r ţ i lo r sale sau se ţ ine de înd rumăr i l e maest ru lui său şi a tunci în micul luî cap se petrece — fără ştirea lui ch ia r — o confuzie din care va resulta de s igur scăl-cierea l imbii scrise.

De aci se vede că, spre a n u avea mul tă bătae de cap, ortografia să fie cit se poate de simplă şi cea mai apropiată de l imba vorbită, u n fel de icoană cu totul analoagă a acesteia.

Gînd elevii au scris doă, trei propoziţ iunî d ic ta te , c înd ins t i tu toru l rosteşte respicat fie-care cuvînt , elevii vor scoate manualele , făcînd d u p ă ele cuvenitele cori-jerî . Aci el t rebue să fie bun obse rva to r ; căci sun t şcolari , carî din pu ţ i nă si l inţă, din neglijenţă sau din copilărie, n u vor lua în serios acest lucru . Aceia vor li, în caz de recidivă, ahgajeaţî să copieze buca ta sau fragmen tu l dictat , de mai multe-orî în pauză sau la sfir-şitul orii. Sînt s igur că asemenea pedeapsă va fi o b u n ă medicină. După corijerea personală, ins t i tu torul observă cuvintele carî n 'au p u t u t fi scrise exact şi la care se poate aplica o regu lă ortografică. Imediat , condeiele jos, şi ochii la tablă. De exemplu vorbele : picioare, topoare, mosoare, soare, răpitoare, care intervin îh c u r sul dictării şi pe care mul ţ i le-ar scrie picioare;, topoare, mosoare, etc. In ce n u m ă r sun t aceste v o r b e ? (unele p lura l , altele s ingula r ) . Cum face celalt n u m ă r ? (şcolarii au învăţa t deja despre n u m ă r u l subs. , adjectivelor, etc.) Se face o compara ţ ie în t re cuvintele picior-picioare, sore-sorî, e t c , şi se observă că oa provine în acele vorbe, din o; deci să se scrie o. De aci se scoate regula, formulată şi reci tată în cor. Elevii vor învăţa-o şi vor aplica-o chiar a tunc i , spun înd vorbe noi şi co-rijind caetele lor. — Ast-fel înţeleg eu să se facă.

Pen t ru caetele de exerciţ i i gramat ica le şi compozi-ţ iunî luc ru l este mai greu . Acolo, şi mai ales la corn-


poziţiunî, se a r a t ă maî m u l t spir i tul de ini ţ iat ivă şi de spontanei tate al şcolarului . La compoziţ iunî , ca să pui stavilă modulu i de a judeca al copi lului , ch ipulu i său de a formula şi închega gîndirea , d îndu- î u n model, este greu şi imposibil de aprobat . Am căuia a tunc i o nivelare a cugetări i , l uc ru cu neput in ţă , î n d a t ă ce sus ţ inem că ins t rucţ ia t rebueşte da tă conform cu t emper a m e n t u l şi n a t u r a individuală a omulu i .

Or î -cum însă, să cău tăm o schiţare, în care acest pr incipiu să fie respectat .

Gaetele de exerciţii g ramat ica le conţin aplicări la re gulile scoase din l imbă asupra rolului cuvintelor , p ro -poziţ iunilor, etc. Ele vor cupr inde in scris, ceea-ce elevul a înv î ţa t cu grai viu şi deci adevărur i ce t rebue să găsim la toţi. Ceea-ce este caracter is t ic fie-căruîa este forma acestor exerciţii, ' n u fondul. P e n t r u a n u avea de suferit consecinţele u n u i procedeu în care şcolarul îşi ia d in capul său exemple, este necesar să-1 legăm tot de carte în care el va găsi ce-i t rebue şi unde vom interveni şi noi, la corijare. O uniformă procedare ne va face să judecăm progresul şcolarilor, pr in faptul că in to t -d ' auna am zăr i t , am pr ins şi a m corectat erorile lor. Cum însă ? am ajuns la aceeaşi opera ţ iune ca şi la calcul . Aci, numa i că în loc de a avea tabla subt ochi, ei au cărţ i le de citire în care fac analiza şi îndreptează caetele. — De a c u m luc ru l e s implu şi trece prin aceleaşi faze.

Cu compoziţiile. In clasă, vom avea grijea să p u n e m pe cei maî bun i şcolari să-ş'i citească lucrările. In a-cest t imp, ceilalţi ascultă ; ba chiar vom vedea pe cite uni i cău t înd să schimbe în oare-care puncte , spre a face stilul maî sunător . Compoziţiile vor merge de mi nune , dacă îna in te de a se da, s'a ţ i n u t o convorbire prealabilă în care eî au. însemnat r înd pe r ind ordinea ideilor d u p ă care vor scrie, adică schiţa, planul lucrăr i i .


După ce s'aii citit şi bune şi rele, încercîndu-se in acest t imp a completa cu vorba unele lipsuri ivite, se va c ă u t a o reconstruire a ideilor pe baza mai mul to r compozi t iunî . Iată c u m : Ins t i tu toru l spune că lucrarea n 'a fost la toţi b u n ă şi că t rebueşte făcută din nou. Se scot caetele şi se însemnează t i t lu l ei- Pe u r m ă , d u p ă şirul ideilor se recompune totul p r in în t rebăr i potrivite, la care şcolarii vor răspunde după caetele lor.

P r o g r a m a anali t ică prescrie compuner i le ch iar în clasă. Atunci corijarea se poate face în acea oră sau ch ia r într 'a l ta apropiată .

Nu maî insist a supra caetelor de hă r ţ i geografice, desemn şi caligrafie. La aceste exerciţi i , elevii au t rebui t să primească observaţ iunî chiar în lecţiunea t r e cu tă , cînd ins t i tu torul , pr iv ind peste ele p r in t re bănc i , a văzut erorile şt le-a a ră ta t la tablă în faţa tu tu lo r . Atunci el i-a făcut pe toţi a tenţ i să scrie tot ast-fel şi acasă, şi cred că majoritatea a fost scut i tă de mul te erori, reducîndu-l i -se m u l t n u m ă r u l lor. In ora a doa săp tămîna lă . se fac corijerî d in noii pe tablă şi şcolarii fiind ţ i nu ţ i să-şî aibă textele pe bancă, vor îndrepta erorile scri ind din nou. După acea, lecţia se cont inuă, observîndu-se acelaşi mers .

Sun t s igur că numa i în chipul spus corijerile pot fi n u m i t e didactice, chiar în scoală, unde ins t i tu torul are de luc ru cu maî mu l t e clase. Altmintrelea el va fi veşnic îngropa t in caetele elevilor, sau, dacă nu înţelege chemarea sa, n u se va ocupa nicî-odată de ele.

De şi ar maî ti de făcut noi observaţ iunî , isvorite ch ia r d in acest mod de corijere, le tac, fiind din na t u r a lor secundară .

Or î -cum însă pract icarea ast-fel a r ă t a t ă r îmine s ing u r ă să probeze că este s inguru l mijloc de a scăpa pe ins t i tu tor de s t r igă tu l că , -veşnic împovăra t de luc ră -


rile în scris, nu mai are vreme nici de p repara ţ iune pent ru scoală, nici de o c u p a ţ u m e spir i tuală p e n t r u d însul .

Snif ic i t ! &RIG. TEODOSSIU.

1894 Маг. institutor. • — -o®»-—

CUM PUTEM FACE PE SURDOMUŢI SĂ VORBEASCĂ CU" VIU GRAIIJ

după b. GOGUILLOT

Profesor la Institutul naţional de surdumuţî din Paris

CAPITOLU IV

Fizica sunetului si fiziologia roci i

1. Producerea sunetului.— 2. Sunetul şi sgomotul.—3. Limitele auziriî normale.—4. înălţimea.— 5. Intensitatea.—-6. Timbrul.—7. împuternicirea sunetului.— 8. Resunătoriî— 9. Vocea omuluî.—-10. Descrierea pe scurt a aparatului de fo-naţiune.— 11. Rolul organelor principale. — 12. Importanţa particulară a vălului palatal şi al limbii. — 13. Registrele vocii. — 14. Examenul la'ringoscopic al coardelor vocale în emisiunea vocii zisă din piept şi a vocii zisă din cap.—15. Cum se transformă vocea în vorbă.— 16. Exemplu curios de limbagiu convenţional.— 17. Exisiă un limbagiu natural ?— 18. Vocale.—19. Consune. — 20. Regiuni de articulaţie: guturale, limbale, labiale ;—consune continue, vibrante, nazale. — Vocale pure, vocale nazale.

1. Producerea sunetului. Vorba este rezu l ta tu l sune telor articulate, s imple sau combina te , cont inue sau în t re rupte , var ia te în înăl ţ ime, in t imbru şi in tensi ta te . Spre a-î p ă t r u n d e mecanismul şi a ra ţ iona asupră- î , t rebuesc oarecari noţ iuni de acus t ică , sau mai esact de fizica sune tu lu i . Toate sunetele, at î t muzicale cit şi sgo -

461

motele, sînt cauza te de v ibra ţ iun i le materiei . Intîile r e zul tă din v ibra ţ iun î regula te sau per iodice; celelalte din v ibra ţ iunî neregula te , confuze, neperiodice. Orî unde se produce un sunet , t rebue să fie o mişca re ; şj din contră, ori unde se produce mişca re , ar putea fi sunet n u m a i să existe un in termediar care să poată conduce sunetul la urechile noastre şi ca acestea să fie capabile de a percepe vibraţ iuni le .

2. Sunet şi sgomot. Urechiile nu pot percepe un sunet rezult înd din mai pu ţ in de 32 vibraţ iunî pe s e c u n d ă ; de asemenea ele nu pot apreţ ia im sunet cind vibraţ i uni le trec peste 36,000 pe secundă (1). Nota cea mai de jos a dub lu-basu lu î unei orchestre are 40*/ а v ibra ţ iunî pe secundă. Cel mat de jos şi al u n u i pian de şapte octave are 32 de v ibra ţ iun î , iar cel mai de sus (cel ma i r id icat ) are 4096. La 10,000 de v ib ra ţ iun î sunetul devine s t răpunză to r şi pierde ca rac te ru l său muzical . De la 32,000 pînă la 40,000 de v ibra ţ iunî pe secundă, urechia n u mai poate apreţ ia diferenţele succesive.

3. Limitele audiţiunil normale. 'Vibraţiunile cari ne lovesc urech ia pot proveni d in mul te cauze. Astfel, ele pot lua naştere chiar în aer, sau şi ' n t ro subs tan ţă foarte depăr ta tă , şi a fi conduse pînă la noi pr in aer , p r i n t r ' u n mediu oarecare solid, lichid sau gazos.

4. înălţimea, 5 Intensitatea, 6 Timbrul. Acelaş n u m ă r de v ibra ţ iunî produce to tdauna sunete de aceaş înălţime, oricare ar fi substanţa v ibran tă sau. cauza vi-b r a ţ i u n i l o r ; du ra t a , intensitatea şi t imbru l pot diferi, dar înăl ţ imea este invariabi l aceaşî pent ru un n u m ă r egal de vibraţ iunî . Intensitatea se datoreşte a m p l i t u dinii v ibra ţ iun i lor ' sa i i distanţei s t r ăbă tu te de sunet.

Nici un sunet, oricare î-ar fi cauza, însuşi sune tu l perceput de ureche ca u n sunet s implu, n u este în

(1) Vezî Theorie physique de la phonation, par O. Gay.


realitate un sunet s implu . El este t o d a u n a un compus, format d in t r ' un n u m ă r oarecare de sunete deosibite de intensi tate şi înăl ţ ime, cu adăug i r e de sgomot. Toate înt r u n i t e formează sunetu l astfel p r e c u m îl percepem noi.

«Să luăm, de exemplu, o coardă de vioară, sau orice c o a r d ă ' v i b r a n t ă : afară de sune tu l fundamenta l ce ea d ă vibr iud în totali tate, noi maî auzim sune tu l ce poate da ea, divizîndu-se în doă părţ i egale şi care este octava suneluluî fundamental , - apoi sunetu l ce ea produce divizată în trei , patru.... în t r 'un n u m ă r oarecare de de păr ţ i egale. Numerele v ibra ţ iuni lor acestor deosebite păr ţ i vor ii în t re dînsele ca u r m a r e a numere lor n a t u rale , vor fi notele armonice, cari sînt consunante sau n u cu sune tu l fundamental . In genere, sune tu l p rodus de u n corp susceptibil de vibrare este format p r in sup rapunere u n u i n u m ă r de armonice şi se înţelege că timbrul va var ia , după c u m aceste a rmonice vor ii nu le sau maî m u l t ori maî pu ţ in desvoltate».

Diferenţa ce prezintă aceiaşi notă muzicală emisă de ins t rumente felurite, p r ecum vioară, clarinetă şi orgă, se datoreşte adjuncţ iuni î , adăugă r i i diferite de sunete super ioare şi de sunete inferioare notei fundamenta le .

7. împuternicirea sunetului. In te rmedia ru l prin care v ibra ţ iun i le sonore sînt obişnui t t ransmise urechii fiind aeru l , noi cons ta t ăm că aceste v ibra ţ iunî sun t afectate de subs tan ţe le cu cari ele in t ră în contact. Substanţele rnoî absord sunetu l , pe cînd substanţele dure , d in cont ră îl reflectă. Asfel o cameră cu pereţii acoperiţi cu stofe masive va înmuia sunetu l şi-1 va abso rb i ; pe cînd o sală cu pereţi lus t ru i ţ i va reflecta sunetu l şi va produce ecou.

8) Besunătorii. Unul din fenomenele cele mai interesante ale fizicei sune tu lu i este mărirea sau împute r nicirea suneluluî pr in cauze secundare . Un sunet emis de u n corp poate torţa u n alt corp, capabil de a

R E V I S T A P E D A G O G I C A

produce acelaşi n u m ă r de v ib ra ţ iun î să devină sonor pr in influenţă. Şi în acest caz, acel sunet va fi repetat , m ă r i t şi pre lungi t . Dar cele doă corpuri t rebuesc acorda t în unison. De exemplu , u n sunet muzical p rodus lingă coardele u n u i pian va produce în coardele cu care el este în unison vibraţ i uni identice. Acest sunet va putea cont inua chiar după ce p r imul va fi încetat. Un corp scobit, sau un t u b scurt închis la un capăt, conţ in înd o coloană de aer de oarecare lungime, poate produce sunete , îndrept îndu- î par tea deschisă în direcţ iunea u n u i corp resunător . Sune tu l emis pune în mişcare coloana de aer şi aceste v ib ra ţ iun î fiind identice cu ale corpului resunător . măresc sau împuternicesc nota p r imi t ivă .

Dacă, în t r ' un asemenea t u b sonor, coloara de aer n u este în unison cu nici u n u l clin sunetele ce însoţesc sune tu l fundamenta l produs, a t unc i acel tub va r ămine m u t , nu se va auzi nici u n răspuns .

Dacă însă acel aer este în unison cu u n u l din tonurile sune tu lu i iniţia], acel ton va fi măr i t sau î m p u ternici t . Astfel u n corp resunător poate măr i sune tu l f u n d a m e n t a l ; sau, fiind în unison cu unul d in tonur i le secundare (superior ori inferior), el va măr i sau va împutern ic i acel ton singur. Fo rma acestor scobi tur i poate fi var ia tă . Materia d in care sînt confecţionate n 'are însemnăta te . Lemnul , sticla, meta lul , cauc iucul pot servi la formarea cavităţ i lor resunătoare . Resuna-rea a t i rnă mai m u l t de forma şi dimensiuni le cavi tă ţ i i de cît de mate r ia d in care este făcută.

9. Vocea omului. Dacă apl icăm vocii omulu i p r in cipiile expuse aci mai sus, vom avea cheia mecanism u l u i vorbir i i . Omul vorbeşte cu a ju to ju l u n u i apa ra t special; şi vocea nu este de cit u n sunet produs de v ib ra ţ iun î şi s u p u s tu tu ro r legilor ce domnesc sune tu l provenind din ori-ce izvor.


•d

Unul din plămmî a rămas neatins (d); dar de cealaltă parte i s'a distrus substanţa spre a se a-răta ramificările bronchilor (e).

a, laringele şi capătul de sus al tracheiî artere ; — Ъ, trachea ; — c, diviziuni ale'bronchilor ; — e, rămurele bronchice.

Fig 2. — Toracele.

In partea stÎDgă muşchii au fost , luaţi, pe cînd in partea opusă sint lăsaţi la locul lor. Bolta formată în interiorul toracelui prin diafragmă (g) se vede în stînga şi, în partea dreaptă, urmarea acestei boite este arătată printr'o linie de punte.

h, stîlpiî diafragmei vîrîţî în vertebrele lombare; — i, muşchii ridicători aî coastelor; — d, clavicula ; — c, coastele ; — e, muşchii intercostalî; — b, sternul; — a, vertebrele cervicale.

10. Descrierea pe scurt a aparatului de fonaţiune. Apara tu l care produce vocea este totodată s implu şi complex : s implu în ac ţ iunea sa, complex in s t r u c t u r a sa ; încă maî complex şi ma i m i n u n a t în rezultatele


sale. Modularea, înt inderea şi avu ţ i a sune tu lu i vocii u m a n e nu pot li apropiate de coardele nici u n u i inst r u m e n t .

Vocea este in t im legată cu u n a din funcţ iuni le esenţiale ale vieţii, cu respira ţ iunea. Fe care suflare ce scoatem din piept, cu o sforţare mică , poate provoca emi siunea "unui ' sunet . Apara tu l vocal a t î rnă de apara tu l respi ra tor (fig. 1 şi 2) atî t pen t ru ac ţ iunea cît şi p e n t r u pu te rea sa. Acelaş curen t de aer, expulsa t de p l ămîn î

în respiraţ ia na tura lă , va produce un sunet, d in cauza t ransformări i toarte delicate de formă a conductelor aeriane.

11. Rolul organelor principale. — Organul pr incipal interesat la p roduc ţ iunea vocii este laringele (vezi fig-3 şi 4). Organele accesorii s î n t : plăminiî , t rahea-ar te ra , m u ş c h i i inspirator i şi espiratorî , şi cavităţi le resună-

Fig. 3 Laringele văsuţ dintr'o parte.

Kg. 4. Laringele tăiat a, epiglota;—d, coarda vocală

superioară tăiată ;—f, coarda vocală inferioară şi muşchiul el g ;—

a, epiglota; - Ђ, cartilagiul tiroid;— g, f, muşchiul crico-aritenoidian

posterior ; h, muşchiul crico-tiroi-dian.

v, ventriculul laringeluî.

2


toare ale faringeluî şi ale gur i i . Piămini î p rocură aeru l p r in care coardele vocale sînt puse în v ib ra ţ iune şi mecan ismul acestei ac ţ iuni este n u m a i o modificare a ac tu lu i respirator. P r i n acţ iunea muşchi lor espiratori , in tensi ta tea sunetelor vocale este regula tă . T rahea -a r -tera n u conduce n u m a i aerul la lar inge, ci încă poate a juta să modifice diapasonul vocii, p r in oarecarî mod i ficări în l ung imea şi capacitatea sa.

Nu pu tem da o descriere completă a s t ruc tur i i l a r in -geluî, căci a face aceasta a r fi să i n t r ă m prea m u l t în a m ă n u n t e cu ra t anatomice. Aci ne p ropunem să ne o-c u p â m numa î cu s i tuaţ ia coardelor vocale şi cu sch imbările la cari le pu tem supur.e din pun tu l de vedere al r a por tur i lor şi al tensiunii lor, pr in ac ţ iunea unor muşch i .

S'o spunem totuşi că laringele este compus din car-ti lagiî t iroide (fig. 3), cricoide şi ar i tenoide.

Coardele vocale sînt întinse d 'a 'ncurmezişul deschi zături i superioare a laringelui , merg înd din na in te înapoi (fig. 4 şi 5). Sînt doă perechi de coarde v o cale. Cele de sus n u m i t e coarde vocale falşe, n 'au maî nici u n rol în producerea vocii. Ele sînt maî p u ţ i n proeminente de cît cele de jos, deşi au aproape aceaşî direcţie. Adevăratele coarde vocale sînt aşezate tocmai sub cele de sus. Legătur i le din faţă sînt foarte apropiate , la ungh iu l de in t rare al car t i lagiu lu î t i roid. Cele dinapoi sînt legate de cart i lagi i le mobile ari tenoide. Int insoarea lor poate fi modificată şi deschizătura g lo-teî poate fi deschisă sau închisă, toate acestea pr in a c ţ iunea unor muşchi . Anotomiştiî împar t în genere m u ş chi i lar ingelui în muşch i estrinsecî şi intr inseci . Cei estrinsecî sînt lipiţi pe suprafa ţa externă a lar ingelui şi pe organele adiacente, p recum osul ioid şi s ternul . Ei servesc maî cu seamă la mişcările de r idicare şi co-borîre ale laringelui. Muşchii intrinseci sînt alipiţi pe diferitele păr ţ i ale lar ingelui şi ei pot modifica starea

R E V I S T A . P E D A G O G I C A 467

coardelor vocale, p r in ac ţ iunea lor asupra cart i lagii lor a r t i cu la te .

Insp i ra ţ iunea obişnui tă , pare că nu lucrează nici u n u l d in muşchi i intrinseci şi laringele este cu totul pasiv cit t imp aerul este gonit încetinel prin elasticitatea plămîni lor şi a păreţi lor toracelui . Dar, de înda tă ce se face o sforţare spre a produce un sunet vocal, înfăţişarea gloteî se schimbă mu l t (fig. 6). Ea se modifică în foarte mul te teluri, d u p ă deosebitele sch imbăr i de înă l ţ ime şi intensitale ce pot fi produse de voce. Deşi se ştie că un sunet poate fi produs, şi înseşi vorbe pot fi ar t iculate prin ajutorul inspira ţ iuni î , totuşi fonaţi-unea adevărată şi normală este efectuată numa i pe t i m pu l expira ţ iuni i .

Trachea-ar te ra conduce aerul din plămînî către la-r inge şi împuterniceşte sunetul , î n t r u cîtva, prin vi-b ra ţ iun i le coloanei aerulu i ce cupr inde .

12. Importanţa particulară a vălului palatal şi a limbii. — Cele mai însemnate schimbăr i ale sunetelor produse de laringe se datoresc resunări î aerului în fa-r inge, in gu ră şi în fosele nazale. Această resunare este neapăra t t rebuincioasă producţ iuni î notelor na tura le . Vălul palatal are rolul să producă o reparti ţ ie a sunetu lu i în cavităţ i le buco-faringiană şi naso-faringiană (fig. 5. d).

In schimbări le suferite de faringe Ia producerea d i feritelor note, omuşorul (e) lucrează cu vălul palatal şi a ju tă la închiderea diferitelor cavi tă ţ i .

13. Registrele vocii. — Deosebirea de diapason în voci -se datoreşte mai ales celei mai mar i lungimi a coardelor vocale în vocile cu diapason bas şi celei mai mici lungimi a lor în cele mai înal te . Aceaşî notă, c înta tă de o voce de bărba t sau de una de femee, ara tă o deosebire de o octavă, da tor i tă diferenţei în n u m ă r al v i -b ra ţ iun i lo r . In tonurile base, coardele vocale sint I u n -


gite, şi aceasta pînă la cea maî mică înt indere compatibi lă cu vibraţ iu ni regulate .

Diferenţele de calităţi ale vocii se datoresc unor p a r t icular i tă ţ i în conformarea laringeluî , unor diferenţe în lungimea , lă rg imea şi grosimea panglicilor vocale, şi unor var ie tăţ i în măr imea şi forma cavităţ i lor resu-nătoare auxil iare.

Vocea este produsă întîiu şi pînă la oare-care punt , pr in v ibra ţ iunea aerului cup r in s în lar inge în t impul espi ra ţ iuni î ; ai doilea şi maî cu seamă prin v ib ra ţ iu -nile coardelor vocale ; al treilea prin resunare in cavităţile bucale şi nasale.

Organele accesorii cari p roduc modificări în voce s în t : faringele, vălul palatal, l imba, d inţ i i şi buzele.

Fig. 5 a, Laringele ; — b, coarda vocală superioară ; — c, coarda vocală infe

rioară ; — d, vălul palatal; — e, onsuşorul; — f, f, faringele.


Far ingele (fig. F . F. , fig. 5) poate fi compara t u n u i t u b musch iu l a r deschis şi cont inuat de desubt prin e-sofag şi t rachee, iar în sus con t inua t prin conductele nasu lu i şi cavitatea bucală (gura). Păreţ i î lui s în t m u s -chiular î şi apţi a se con t rac ta putern ic , ch iar p înă la a s tupa rea completă a t recătoarei .

Far ingele esecută o funcţ iune impor tan tă în mecan i smul vorbiri i . D'inti iu in mod pasiv, ca cavitate re -sunătoare , apoi în mod activ pr in mişcările muşchi lo r săi s t r îngător î . Cu ajutorul acestor muşchi , par tea de sus a faringelui se contractă şi păretele lui dinapoi înaintează pînă ce întîlneşte vălul palatal, astfel că vocea este a runca tă în cavitatea bucală . Această ac ţ iune a faringelui poate fi uşor s tudia tă in cazurile de c r ăpă tu r i ale palaţ iuluî . Mişcările ascunse în starea normală, a tunc i sînt pe deplin în vedere (1).

Vălul palatal este o perdea muşch iu la ră lipită pe la-turea de desubt a păr ţ i i osoase de sus a guri i , sau pa-laţ iul propr iu zis. El este ca u n primeziu între cavi tăţile gur i i şi ale nasului , formînd hotaru l cu îndoita arcadă din fundul gur i i şi cu omuşoru l a t î rna t în mi j loc (fig. 5, D. E.) Vălul palatal este compus d in t r 'o ţes ă t u r ă muşch iu la ră acoperit cu-o m e m b r a n ă mucoasă ; el se mişcă ca o valvă, ca o j u m ă t a t e scoică, între cavităţ i le nazale şi g u r ă , cînd cont ra- fa r inge lu i , d i r ig ind c u r e n t u l spre afară p r in gu ră , cînd contra spinăr i i l imbii, d i r ig ind cu ren tu l pr in n a s ; şî-apoî suspendîn-du-se din nou între estreme, împă r ţ i nd cu ren tu l şi permifîndu-î să treacă prin cele doă conducte . Maî mul t ca trei pă t r imi d in sunetele vorbiri i a r t icu la te a t i rnă de în t regimea pa la tu lu i în ce priveşte perfecta lor emis iune.

L imba este în genere considerată ca organul cel m a i

(1) Vezi De l'urano-staphylaraphie, de doctorul A. Bellier.


nsemna t al vorb i r i i ; d a r se spune că s a u văzut per-e ioane cari , pierzîndu-şi l imba, lie din înt implare, fi-în u r m a unei operaţ iuni , au cont inua t să p ronunţe vorbe în mod clar. In mul te mişcăr i , l imba joacă rolul cel maî însemnat modificînd capacitatea resună-toare a cavităţi i bucale.

Dentiştii n'aîi da t d inţ i lor a tenţ iunea cerută de i m por tan ţa lor, d in p u n t u l de vedere al ar t iculaţ iuni î : ei l-au considerat numa i ca organe de masticaţie ; de acea oratorii , vorbitorii distinşi, au p ierdut foarte m u l t cînd şi-au pus dinţ i artificiali cari n ' a u fost bine aranjaţi (1).

Acţ iunea fiziologică a buzelor, obrajilor şi nărilor este foarte însemnată pent ru p ronun ţa rea vorbelor. Orice abatere mai simţită a stării lor normale , fie prin boală sau diformitate, poate compromite funcţiunile lor. Bureţi , c ă r n u r i crescute in năr i , buze spintecate, năr i lărgi te , toa te 'aces tea sînt condiţii anormale cari compromi t ar t icularea, pronunţarea .

Fig. 6 Forma deschizături! glotti 12) în inspiraţia profundă (A), io sunetele

grave (Ь) şi în sunetele ascuţite (C),

14. Examenul laringoscopic al coardelor vocale în emisiunea vocii zise din piept si-a vocii zise din cap.— Aci este locul să spunem cîteva cuvin te despre cele doă registre inferior şi superior, n u m i t e registru din piept şi regis t ru din cap. De lung t imp s'a tot cău t a t să se cunoască : cum se p roduc cele doă registre. Opiniile

(1 YezT W. Kingsley, o; al deformities. (2) Glotta este deschizătura laringe'uî Ia scoaterea vociT.


cele mai deosebite aii fost emise în această pr ivinţă , ma i cu seamli înainte de descoperirea laringoscopului de Garcia (18^0).

«Dacă exarrjinezî cu laringoscopul pe un om scoţînd o notă gravă |a regis t ru lu i inferior, vezi glota deschisă în toată întinderea ei... Dacă observi un om care scoate sunetele cele m^î înalte ale registrului inferior, glota este aproape liniară,^ dar niciodată cu totul închisă... Regist ru l din piept cţiprinde deci sunete produse cind glota esle deschisă în toată lungimea sa şi a carii înăl ţ ime este de t e rmina ţ i de tensiunea coardei vocale.

<rCind examinezi laringele în t impul emisiunii vocii din cap, vezi glota deschisă numai în porţ iunea sa d intre l igamente (l)1» etc.

15. Cum se transformă vocea in vorbă? — Vorbirea ar t icu la tă este o unire de sunete definite, asociate cu idei determinate. Această asociaţie cu t impul a devenit un sistem aşa de complex, în cit ma i toate ideile cree-rilor celor mai subtili pot lî comunica te unu i alt spir i t cu s ingurul ajutor al sune tu lu i . Şi, prin obişnuinţă , a jungem să privim idea şi cuvintele cari o esprimă, ca lucrur i inseparabile. Este greu să cuge t ăm şi cu nepu t i n ţ ă să ra ţ ionăm fără ca cugetări le noastre să nu se formuleze în vorbe.

Vorbele sînt rezultatele silinţei depuse spre a expr ima ideile prin sunete şi pr in comhinăr î de sunete. Ins t inctul na tu r a l al u n u i copil îl împinge să-şi expr ime în genere nevoile sale prin sunete. Şi cind intel igenţa luî se desvoltă şi nevoile luî devin mai definite, el adop-tează, d u p ă c u m e şi educaţ ia sa, sunetele cari espr imă t rebuin ţe le luî precise.

16. Exemplu curios de vorbire convenţională.— Un exemplu c iuda t de modul na tu ra l cu care o fiinţă u -

(1) Уегг O. Goy, loc. cit.

47'2 L U M I N A P E N T R U T O T I

m a n ă recurge la sunet spre a-şî expr ima Nevoile, fără să adopte formele convenite, s'a produs in/familia d-luî Kingsley. O copilă a dumisa le avea ol doică căriia plăcea mul t muzica şi c înta sau gîngănîji mereu încep u t u r i de cintice. Copila le ţ inu min te iji legă aceste note şi refrenurî de ideile şi nevoile sale proprii . P ină la etatea de trei ani , ea n u a r t icu la aproape nimic, a-fară de dată» şi o n c m m » ; aşa că părinţi i începeau să se teamă că ea n'avea să mai vorbîascâ niciodată .

«In acest period, copila işi expr imă toate nevoile prin refrenurî. Şi noi a junserăm să le înţelegem, aşa de uşor, ca şi c u m ele ar fi făcut par te d in l imbagiul nostru , scrie au toru l . Era curios de constatat pină la ce grad de perfecţie putea ajunge acest limbafgiu muzical al u n u i copil.

17. Există un limbagiu natural? — Orice l imbagiu ar t icula t t rebue negreşit să se dobîndească; căci nu există l imbagiu na tu ra l . Aranjamentul sunetelor care a fost admis , este cu ra t a rb i t ra r şi-şî t rage puterea din cons imţ imîn t şi. din uzul general .

Cu un sistem aşa de complicat , cum a devenit a c u m l imbagiul la naţ iuni le civilizate, espr imînd prin sunet nuanţe le şi dis t incţ iuni le cele maî delicate ale cugetări i , ne-am putea aştepta să găs im mecan ismul vorbirii complicat peste puterea înţelegerii noas t r e ; dar cercetările învăţaţ i lor in ul t imii ani (maî ales de la in t roducerea laringoscopului) au lumina t şi esplicat n a t u r a sunetelor vocale, cea ce în t imp de veacuri rămăsese neînţeleasă.

18. Vocale. — Vocea omulu i este produsă de ac ţ iunea muşchi lor espiratori cari gonesc aerul afară pr in lar inge. Sune tu l produs de vibraţ iuni le coardelor vocale n u este u n sunet simplu, ci un sunet compus. Cavitatea bucală .şi cavi tatea nazală devin medii r e sună toa re ; pent ru că palaţ iul , l imba, fălcile, obrajii, buzele şi nări le aii fa-


cul ta tea de a modifica forma şi d imensiuni le acestor cavi tă ţ i . Dar, oricare ar fi forma acestor cavi tă ţ i , ele, ca toate corpur i le goale şi pline cu aer, vor avea carac te ru l şi t imbru l lor propr iu , în fiecare formă şi în fiecare d imensiune .

In aceste cavi tăţ i se pot naşte sunete independente de sunetul glotic, dacă trecem prin ele un curen t de aer pu ţ in intens spre a nu pune în v ibrare coardele vocale. Atunci se produce u n fel de m u r m u r care este vocea afonă. (1) sau. şoptită. Esperienţa lui Helmholtz ara tă că producerea sune tu lu i far ingian este independentă de sunetul glotic.

Helmholtz pune să vibreze in faţa guri i dispuse în-t r ' u n mod oarecare u n şir de diapasoane de deosebite înăl ţ imi . Când sunetul u n u i diapason corespunde formei cavi tăţ i i bucale, acest sunet este împutern ic i t . Toate sunetele produse astfel sînt vocale.

19. Consune.—Cind cu ren tu l de aer care p roduce sunetele faringiane întîlneşte vre-o piedică, se p roduce u n sgomot însoţitor ce se numeş te (2) consună.

20. Regiuni de articulaţiune. — Aceste piedici se în-

(1) Afonă vrea s i zică fără glas, fură voce resunătoare.

(2) O. Gay. loco citato.

Fig- 7


tilnesc in regiuni de terminate ce se numesc regiuni de articulaţiune şi cari au făcut ca consunele formate în ele să se numească du pe numeie acestor regiuni .

Aceste regiuni sînt aşezate : 1°. La nivelul vălului pa la ta l (lig. 7) care rezemîn-

du-se pe l imbă ca să oprească curentu l de aer, produce consunele guturale;

I I 0 . La nivelul arcadei dinţi lor de sus şi a părţ i i d in faţă a bolţii palatale şi a l imbii (lig. 8) L imba aplicîn-du-se cu marg in i le sale pe o în t indere mai m a r e sau maî mică a arcadei dinţilor, produce consunele limbale;

111°. La nivelul oril iciuluî buzelor (fig. 9), cari apli-cindu-se u n a contra celeilalte cu maî mu l t ă sau maî pu ţ i nă putere , cînd se despart , p roduc consunele la-biale sau buzale.

D-l O. Gay observă că nu t r ebue să facem mare caz de această clasificare, pent ru că toate puntele t u b u l u i vocal pot forma consune. Ele se produc in felurite m o d u r i ; 1° t u b u l adiţ ional numa i se sgirceşte şi sunetul se produce, cit t i m p durează c u r e n t u l de aer, obţ i -ţ in ind astfel consunele continue: 2° este o închidere completă pentru momen t a regiunii de ar t iculaţ ie , consuna este esplosivă; 3° regiunea de a r t i cu la re vi-

Fig. 8


brează, şi p roduce u n sunet t r emura t , consunele suit vibrante: 4° Vălul palatal se scoboară şi sunetu l ia t imbru l special care carecteriză consunele nazale.

Sunetele-vocale pure pot fi formate n u m a i prin resu-narea cavităţi i bucale şi în întregimea sa normală . Dacă comunică cu dînsa o altă cavitate, de exemplu bortele

Fig. 9

nazale, a tunc i caracterul ei tonic este distrus., deci şi pur i ta tea sunetelor ei vocale.

Mai departe vom s tudia modu l de formare pa r t i cu la r al fiecării vocale şi al flecarii consune, a r ă t î n d proceduri le în t r ebu in ţa t e spre a le face cunoscute s u r d o m u tu lu i şi cari au de bază observerea pe cît se poate de esactă a jocului organelor care concurează la formarea fiecărui element fonetic. Dar înainte de aceasta, vom spune c u m se prepară organele copilului su rd spre a putea funcţiona şi c u m îl î nvă ţ ăm să scoată o voce n o r m a l ă : Eniîi Bălteann.


T A B E L E L E Ţ I F R A T E

Manualele cele bune de ar i tmet ică a r t r ebu i să aibă toate exerciţiile, ce ins t i tu torul dă şcolarilor să resolve acasă. Din cauză însă, că asemenea manua l e n u cup r ind astfel de teme practice tocmai gradate şi după fie care soî de operaţ iune, profesorul este nevoit să dicteze sau să scrie pe tablă oare care exerciţii ca apl icaţ iune a lecţiilor făcute.

Ia tă c u m se expr imă d. Lepape, profesor de şcoală normală , în pr iv in ţa a doă mar i inconveniente, ce se prezintă în darea exerciţiilor, orale sau in scris, de calcul : «Inst i tu torul p ropune în genere, serii de exerciţii «de acelaş gen, m u l ţ u m i n d u - s e să schimbe in tie-care «rînd numer i le deja spuse, dar repet ind mereu fie cu «voce tare, fie în scris, aceleaşi fo rmule : t r ebu in ţa de «a renoi mereu enunţiatele şi datele ocazionează o pier-«dere de 1imp considerabilă şi această pierdere este şi «maî prejudiciabilă încă, cind ins t i tu torul este obligat «să se ocupe cu doă clase de odată . De altă parte, ele-«vul poate înţelege reu numer i l e ce ins t i tu torul e n u n ţ ă «sau să copieze r eu acelea ce el scrie, fie pr in negli-«genţă, fie fără să-şî dea socoteală de greşala s a : acest «al doilea inconvenient este de asemenea foarte grav . «Inst i tu torul va fi da r obligat să vorbească şi să se de-«rangeze mul t» .

Spre a se în lă tu ra reul , d. Kohlstock, profesor la şcoala de inst i tutori din Gotha, realizează aşa numi te le «tabele ţifiate», o serie de 30 tablouri , cu exerciţii d in toate operaţ iuni le .

O mică descriere a lor ajunge, ca să le a r ă t ă m şi m o d u de în t rebuin ţa re . Fie care tabelă este lungă de


60m. şi are cifrele t ipărite cu negru pe un c î m p colorat cenuşiu . In t re ele sunt semnele opera ţ iuni lor H X *, şi valoarea reală a numer i lo r (bani, metr i , stofă, etc.)

P e n t r u a se câştiga spa ţ iu l pe hăr t ie , aceste tabele sun t i m p r i m a t e pe amîndoă părţ i le cu diferite operaţ iun i . Ast-fel sun t t r a t a t e : adună r i , scăderi , imul ţ i r î şi împăr ţ i r i de n u m e r e în t regi , fracţionare şi zec imale ; r apor tu r i şi p r o p o r ţ i u n î ; diferite t ransformăr i pr in zecimale şi complexe ; calculul reguli lor de t r e i ; dobînde şi amestecătur i . In sfîrşit, toată programa cu r su lu i p r i m a r în t r ăsur i generale este schi ţa tă prin acele tabele.

Iată şi doă exemple din «Revue pedagogique» de u n d e a m î m p r u m u t a t şi descrierea tabelelor.

1. A d u n a r e : Gît fac î m p r e u n ă ?

1 1 4 б pomî + б 3 pomî ?

3 1 2 •4 + 2 б » б 1 6 7 + 4 8

2. Regulă de dobindă. Cît aduc .

б 4 0 0 1. cu б °/o în 4 an î ?

3 6 9 б 1. » 6 °/o » 10 » t) 7 4 2 1. б °/o » 7 ÎI

Aceste tabele se agaţă deasupra tablei şi şcolarii co-piează după ele, spunînd în cor, u n exerciţiu a n u m i t , pe cînd inst i tu torul notează absenţele sau se ocupă cu al tă clasă, dacă are mai mul te .

î n t r ebu in ţ a rea lor se face imediat după ce şcolarii aii sfîrşit cu maşina socotitoare, adică a tunci cînd au început să se deştepte în ei sp i r i tu l de pricepere pen t ru calculile minta le .

Acest procedeu ast-fel descris a pr imi t deja încetă-


ţerrire şi este foarte respîndi t in Germania , Elveţia, Aust ro-Ungar ia şi în duca tu l Saxe-Coburg-Gotha, mai cu seamă în scoalele cu maî mu l t e diviziuni.

Pricepînd însemnăta tea lui, cred că am făcut u n serviciu real colegilor mei, aplicîndu-1 în clasele lor.

Acelaşi lucru îl voi face şi eu în clasa mea. Olteniţa. GEIG. TEODOSSIU.

-o»>-«—

LECŢIUNI DE PSIHOLOGIE APLICATE LA PEDAGOGIE

Aveam şi ей o dată In lume partea mea Aveam un dulce tată.

Aveam şi o mamă bună Ce blînd me învăţa. Cum fua îş adună Virtuţi pe calea sa.

(Mureşanu)

Aci, cu aducerea amin te de ta tă şi de m a m ă , se deşteaptă şi se nu t r e sc cele mai sfinte sentimente de iubire către părinţi, rude şi amici! O ! cîtă m u l ţ u m i r e şi cîtă dragoste nu simţesc copiii cei mici , cind îş aduc amin te că m a m a lor iubi tă , ce-i depar te , are să sosească în c u r î n d ! — Ce devotament către patrie, n u ne deşteaptă aducerea amin te de moartea lui G. Ghica, pent ru Bucovina! Ce sent iment de alipire către legea ro-mînească nu ne deşteaptă în conşti inţă reproducerea morţ i i lui Brâncoveanu şi a lui Sa va Brancovicî ! Va să zică: Reproducerea are o înrîurire hotărîtoare a.su-pra sentimentelor şi prin aceasta asupra formării caracterului moral.

R E V I S T A . P E D A G O G I C A 479

3). Aducerea aminte de prisosinţa din casa păr in tească hotăreşte pe fiul rătăcit (din Scr iptură) să se întoarcă la ta tă l său. — Aducerea amin te de v ia ţa de suferinţele şi de moar tea luî Isus a p rodus pe nenumăra ţ i i mar t i r i ai creştinătăţii . Reproducerea imagini i luî Achil face din Alexandru Macedonul, cuceri torul lumi i . Aducerea amin te de gloria Romani lo r , . a împins pe strămoşii noştri . Romînî , la lupte seculare cu barba r i i ; asociaţia reprezentări i unir i i pomeni tă de popor în balada «.Ştefan si Radu~» (de В. P. Hajdeu) pr in cu vintele «Dare-ar Domnul să mai dea, iar a.şa» (uniţi) să-г pot vedea; apoi reprezentarea unir i i politice a provinciilor romîneşti de că t re Mihaiu-Viteazul, prin asociaţie a p rodus *Liga culturală* şi, dacă putem compara lucrur i le mici cu cele mar i , aducerea amin te de nemuri tor i i dascăli ai neamulu i nost ru : de G Lazăr, de G. Asachi, de Eliade. de I. Maiorescu şi alţi înaintaşi ai noştri ne îndeamnă şi pe noi, neînsemnaţ i i lor u r maşi , la muncă , la sacrificii pent ru progresarea u r m a şilor neamulu i n o s t r u : Stări le sufleteşti «triste» ce ne podidesc adesea pe neaşteptate, şi ne supără , le pu tem împinge iarăş î ndă ră t — in conşt i inţă, pr in reproducerea intenţ ionată de fenomene sufleteşti plăcute, fie din t recut , ori n u m a i imag in indu-ne u n lucru plăcut în viitor.

Copiilor t rebue să le aducem aminte , c ind se în t î i -nesc, ori trec pe lingă un om mai m a r e şi cunoscut , ca să-ş iea pălăria, să-i salute !.. Repetăndu-se adesea acest semn de bună-cuviinţă şi de bună-creştere , copiii, mai pe u rmă , inconştient, în baza unei memori i voli-tionale, îş duc mina !a pălărie şi salută. . .

Representarea sărăciei şi a nefericirii la oamenii nobili, t rage dupe sine şi se asociază momen tan cu ajutoru l celor nefericiţi :


«0 ! multe aî şters lacrime şi multă mîngîiere A dat nenorocirii frumosul tău îndemn! Piî veselă, o ! doamnă, căcî poţî s'alinî durere Şi poţi de îndurare să daî un mare semn».

(C. Negruzzi).

Tot asemenea se în t implă eu reproducerea bine-face-rilor pr imi te şi a mu l ţumi r i i . — Va să zică. Reproducerea inrîureşte şi asupra voinţei într'un mod însemnat, în cît printr'însa ne hotărîm şi ne întărim in propusul de a lucra.

Rezumat: Asociaţiunea stări lor de conştiinţă desluşeşte şi completează cunoştinţele, redeşteaptă sent i mentele şi întăreşte voinţa în săvîrşirea de lapte nobile.

•4) Educa ţ iunea să uşureze reproducerea fenomenelor sufleteşti sa lu ta re !

Aceasta se poate face prin formarea de imagini clare şi precize, pe baza in tu i ţ iun i i ; prin repetirea deasă şi variată a intuir i i de fapt a fiinţelor, ca reprezentări le să nu se slăbească şi maî pe u r m ă elevii să remiîe n u mai cu vorbe goale. — Mult bine face sub punc tu l a-cesta repetirea liberă din par tea elevilor, fără ajutorul învăţă toru lu i , în caz de nevoie şi repetirea cu ajutorul învăţătorului, cînd şcolarul nu - ş aduce a m i n t e de v re -un lucru ce t rebue să-1 ştie. D. e. Un şcolar din clasa IV nu ştie, unde sînt remăşiţele podului lui Tra ian in Dunăre . î nvă ţ ă to ru l il în t reabă : «Unde in t ră Dunărea in România ?...•>> Mult şi bine se uşurează , în învă ţămîn t , asociaţ iunea stărilor de conştiinţă, pr in procederea d u p ă un plan bine şi logic ficsat (plan ce-1 dăm în Didactică); — apoi pr in aducerea in l egă tu ră a materi i lor asemenea din diverse obiecte de s tudi i , pr incipiul concentraţ iuni î . D. ex.. In t implăr i le din istoria biblică cu cele asemenea din istoria p a t r i e i . . . In sfirşit deşteptarea în elevi a interesului multilateral, faţă de lucrur i le şi de fiinţele ce voim să le cunoască şi să le


ţ ie în min te , pune o bază solidă şi s igură asociaţiuneî stări lor de conşti inţă.

§. 22. Interesul şi apercepţinnea.

1, II. Am văzut c u m sufletul nos t ru prin cele cinci s imţu r i îş cîştigă cunoş t in ţe sensuale, percepţiunî şi i n tu i ţ iun î . Cu ajutorul pecepţ iuni lor însă sufletul îş formează pe calea apercepţiuniî, alte cunoş t in ţe noi,— apercepţiunî-

Să l ă m u r i m procesul psihologic al ape rcep ţ iun i î : 1. Lui Gheorghiţă îi place să se joace cu că lu ţu l său

de a l u n ; îi plac soldaţii de lemn puşi la r înd. Marioa-reî ii place de păpuşică. Ţ ă r a n u l u i îi place de vite şi de c împur i le sale cu bucate . Ţ iganulu i îi plac fereriile. Croi torul se interesează de mode. Lău ta ru lu i îi stă min tea la cîntece, la cobză... î nvă ţă to ru l se ocupă cu şcoala şi cu î nvă ţ ă tu r a . î n v ă ţ a t u l n u se mişcă de la căr ţ i le sale... Tiner imea romînească, azi, se ocupă cu starea cea vitregă a Romînilor , persecutaţi de streini. Pa ra -boala despre cei trei călători , la u m b r a stejarului ce-1 apreciază, tie-care, d u p ă t rebuinţe le personale, ne dovedeşte c u m acelaş lucru produce în conşt i inţa oameni lor felurite plăceri .

Plăcerea a se ocupa, într'un mod special, cu zel şi voe bună, de un lucru anumit, se numeşte interes. Interesul se mai defineşte şi ca o atenţiune încordată şi statornică îndreptată către un lucru. Fie-care om se interesează de lucrul ce-î corespunde mai m u l t şi m a i bine t rebuinţe lor sale fizice şi sufleteşti. «Toţi oameni i de dînşiî te socotesc nedemn, cînd nu află în t ine u n interes oare-care,.. Şi cel ce-ţî s t r inge mîna. . . d 'ar fi u n suflet mare , far' interes, copile, mi te-ar fi ocolit» (1). De aci se explică şi variaţiunea interesului . Fie-

1) Bolintineanu I. 191. 3


care om, în fie-care vîrstă aproape, se interesează de alte şi alte lucrur i , d u p ă împrejurăr i le lui de viaţă , d u p ă modul lui de ocupaţ iune , după obiceiurile lu i şi d u p ă g r a d u l lui de desvoltare cu l tu ra l ă . Dar in genera l interesul fie-căruî om se îndreap tă după valoarea şi importanţa ce o aii lucrur i le pent ru viaţa lui fizică şi intelectuală .

2. Cînd copilul de 3—4 ani vede chipul u n u i cîîne sau a a l tu i an imal cunoscut , la moment şi cunoaşte an imalu l închipui t , deşi pînă a tunc i n'a maî văzut ch ip de cîîne. Reprezentaţ iunea, ce o are despre an i m a l u l viu. îl ajută să priceapă îndată şi corect noa in tu i ţ iune .

Vede copilul o lebădă ; «Ce gîscă m a r e » ! e x c l a m ă ; vede un l u p : «Ce cîine mare!» spune tovarăşului său. Reprezentaţ iuni le ce le are deja despre gîscă, ce seam ă n ă cu lebăda, şi despre un cîine mare , ce seamănă cu lupul , îl a jută să priceapă înda tă noile in tu i ţ iun î despre lebădă şi despre lup. Munţii noştriî ce-i cunoaştem din in tu i ţ iune şi din experienţă proprio ne ajută la formarea icoanei despre Alpî sau despre Cordilerî.

Asociarea noilor reprezenta ţ iunî cu cele de maî înainte influinţează şi a supra acestora, redeşteptîndu-le, în t regindu- le , l ămur indu- le şi corect îndu-le .

Procesul sufletesc, prin care se iau în conştiinţă şi se asimilează fenomene sufleteşti noi, se numeşte aper-cepţiune, (coprindere, înţelegere, pricepere).

Apercepţiunea este o asimilare sufletească. Procesul ei este acela, pe terenul psihic, ca a astmilăreî fîzolo-gice. P r e c u m pr in aceasta fie-care par te a corpulu i , iş ext rage şi îş asimilează mater ia nutr i toare ce î convine maî bine, ch iar aşa sufletul fie-căruî individ primeşte d in fie-care impresiune, din fie-care experienţă, par tea ce-î convine maî bine desvoltăreî sale.


Istorisiri luate din cercul copilului , din v ia ţa lu i famil iară , şcolară şi socială, îl interesează mai mu l t , fiind că de o par te înlrînsele află sufletul lui r a p o r t u r i deja cunoscute, de a l ta îi reprezintă şi ceva nou, ce-I pune sufletul în lucrare .

Noutatea lucrurilor împreunată cu cunoştinţele relative deja vechi şi de un interes vădit sint condiţ iunile ori-cărei apercepţ iuni .

3) Treptele apercepţiunii. Copilul vede pe m a s a ş i o cunoaş te ; apoi judecă : aceasta este mama . Aci aper -ceptiunea se reazămă pe indent i ta tea reprezentări lor A = B Aceasta este pr ima t reap tă de apercepţ iune. — Copilul, vede u n cîne, dar nu pe al lor. El judecă a ş a ; E u văd u n c i n e ; insă acesta nu îc ine le nos t ru . Aci copilul, vă -zind un cîne strein îl pune în şirul clinilor deja cu noscuţi . Sufletul copilăresc, pr in compara ţ iunea celor doă reprezentări , despre clinele strein şi cîinele lor, îş formează un fel de imagine generală .

Stările psihice vechi, anter ioare ce primesc pe cele noi, se numesc aperceptive- Stări le noi ce devin cuprinse în conşti inţă, se numesc apercepule sau apercepţiuni (Sînt a se deosibi de percepţiuni, ce se cîştigă pr in s imţuri ) . Botanistul , cu vastele şi clarele-i cunoşt inţe , cunoaşte lesne orî-ce plantă şi o clasif ică—la locu l ei. La dinsul apercepţiunea, in cazul de faţă este preciza, bine de te rmina tă şi temeinică, fiind că noţiunile lui despre plante , pr in studiile lui speciale şi m u l t e experienţe, aii a juns să fie persistente şi domnitoare în conştiinţa lui . Despre plante, afară de botanişfi, ori

care alt om, fie cit de cult , ajunge să aibă n u m a i nişte cunoş t in ţe nehotăr î te şi defectuoase. Apercepţiunea orî-căril plante în cazul acesta este superficială. Copilul din oraş, cu cit vede maî adesea l uc ru r i şi oameni aleşi, cu ati t se obicînueşte maî m u l t cu dinşiî. Icoanele lu i aperceptive, din p u n c t u l acesta, se întăresc tot ma i

84 L U M I N A . P E N T R U Т О З \ Г

m u l t pr in asimilarea imagini lor î n rud i t e in cit, d. ex. copilul unei familii fruntaşe din Bucureş t i , ch iar aşa va sta la vorbă cu regele, ca şi cu or care om, pe c înd copilul de ţa ră n u va scoate, poate nici un cuv în t în asemenea împre jurăr i .

Nota.— Te întîlneştî cu un vcchîu cunoscut, despre care aî fost auzit şi în sfîrşit, nevăzîndu-1 şi neauzind nimic despre dînsul, eraî sigur că a fi muri t ! Staî uimit, în cît nu mal poţi scoale nici un cuvînt ; ţi-aî perdut firul. In cazul de faţă reprezentarea noă, sau icoana apercepută, fiind de tot streină prin forţa noutăţii ei, apasă şi întuneca conştiinţa reprezentărilor vechi despre acel cunoscut. Dar maî pe urmă, primind informaţiunî adevărate chiar de Ja cunoscutul teu crezut mort despre dispariţia şi reapariţia lui, te reculegi şi îţ vil iarăş în fire. — Icoana veche despre fiinţa în viaţă a cunoscutului s'a ridicat iarăş la claritatea şi la forţa ei naturală de mai înainte, în cît asimilează icoana cea noă şi o apercepe în conţinutul conştiinţei «A! acum înţeleg dispariţia ta» esclamîşi. te linişteşti.

Procesul apercipţiuneî pleacă, p r e c u m se vede din cele precedente, de la fenomenele vechi predominătoare în conştiinţă, de la percepţ iune.

Acesta este cursul firesc al apercepţ iuni î , care însă cîte odată se înterverteşte, devenind aperceptive ideile noî, i a r cele vechi apercepţiunî . P ină la Galileî p ă m î n t u l sta şi soarele se învîr tea . Toată lumea de a tunc i n 'a voit sai înţeleagă, adică să apercepteze ideile lui Galileî. Conşti inţa aperceptivă a lumii anter ioare , despre miş carea soarelui, nu pu tea să-şî asimileze ideîa apercepută despre starea lui în loc Astă-zî d in cont ră , apercepţ iunea despre starea soarelui şi mişcarea pămînt.uluî, c u m şi a altor planeţi , a devenit apercepute , în cit uşor înţelegem, că toate planetele se invîrtesc, împre ju ru l sor i lor, ce sunt stele fixe.


4. Importanţa aperc&pţiunil. — Desvoltarea şi î m u l -ţ i r ea tu tu lo r fenomenelor sufleteşti, va să zică în t reaga cu l tu ră a omului , este resul tatul procesului de apercepţ iune.

Copilul ca şi omul crescut îş câşt igă cunoşt in ţe numai despre acele luc ru r i , fie prezente or absente , care i se pa r de o par te sau a l ta importante , interesante şi apoi îş găsesc în conşti inţă şi punc te de a t ingere . Istorisiri şi alte bucă ţ i literare pen t ru o m u l de car te , piese muzicale pent ru u n c întăreţ vor fi cu at î t ma i intere-rante , cu cît vor corespunde maî bine t rebuin ţe lor sufleteşti acelor interesaţi şi, cu cît maî mul te reprezentăr i şi no ţ iun i aperceptive vor fi avînd, cu a ju torul cărora să şi le poată maî bine asimila.

P r i n apercepţ iune, imagini le îş pierd d in independenţă, da r cîşt igă in persistenţă, asociîndu-se cu aliatele lor. F ă r ă interes şi apercepţ iune, fără înţelegere c lară a intui ţ iuni lor , a reprezentări lor şi a noţ iuni lor noi şi tără asociarea acestora cu cunoşt inţe le vechi, este imposibilă orî-ce învăţare , orî-ce progres, n u n u m a i în şcoală, dar pe or ce teren de act ivi tate cu l tura lă .

Arta didact ică se raz îmă, în mod exlusiv, n u m a i pe facilitatea procesului de apercepţ iune. Insăş istoria pedagogiei, cît şi a celorlalte şt i inţî şi ar te , este plină de dovezi despre învă ţă tu r i l e şi progresele realizate pr in experienţe şi cunoşt inţe noi. Un s ingur exemplu va l ămur i lucru l aces ta : «Psihologia d. e. pregăteşte sufletul nos t ru , pen t ru aperceperea a o m u l ţ i m e de s tăr i psihice, a mu l to r s impat i i şi ant ipat i i , ca nişte exemplare ale asociaţi unii s tăr i lor de conşt i inţă».

III. Plăcerea a se ocupa în t r u n mod special, cu zel şi cu voe bună , cu u n lucru a n u m i t se numeş te interes Interesul este deosebit d u p ă virstă, d u p ă împrejurăr i le vieţii, d u p ă ocupaţ iune , după obiceiuri , d u p ă experienţele şi incl inaţ iunile oamenilor . L u c r u l ce ne


poate deştepta interes, t rebue să iie în t ru cî t-va nou, şi să aibă impor tan ţă , pen t ru starea noastră ac tuală . Apercepţiunea este pr imirea şi asimilarea în conştiinţă a fenomenelor psihice noi, cu conlucrarea altor stări mai vechi. Stările vechi de conşt i inţe se numesc aperceptive, cele noi apercepţ iunî . F ie -ca re om are idei aperceptive precise şi hotăr î te n u m a i în specialitatea sa. Apercepţ iuni le se reazemă şi se desvoltă n u m a i pe baza pusă de percepţiunî , de in tu i ţ iun î precise. P r o gresul în şcoală si în cu l tu ră , pe ori ce c împ de ac t i vi ta te , se razemă pr inc ipa lmente pe apercepţiune, pe pricepere.

IV. Ce va să zică p r o v e r b u l : Interesul poartă fesul ? De ce călătorul inteligent, pe d r u m u l de fer, se provede şi studiază ha r t a ţ inu tur i lo r , pe unde are să treacă ? De ce sun t şcolarii neatenţ i , or, se joacă, la lecţiile u n o r dascăl i? — De ce copiii şi t inerii merg maî b u curos la teatru sau la circ, de cît la pa r lament or la t r i buna l e? — De ce cîte u n om îş schimbă numele şi reneagă t recutu l şi neamul său, devenind d u ş m a n u l vechilor sale cunoşt inţe ? — De ce ci te u n deputa t or cîte un funcţionar trece de la un part id la a l t u l ? De ce se sileşte omul şi n u se află bine într 'o societate s t ră ină , unde n 'are nici u n cunoscut ? Ce faci, c înd vrei să intr i ca m e m b r u într 'o societate? Ce deosebire este în t re apercepţ iunea u n u i începător la cetire şi ceia a u n u i cit i tor m a i s t r u ? Ce deosebire este între apercepţ iunea unu i învă ţă tor şi a u n u i şcolar de ci. IV. pr i mară la «Cintecul ginteî latine» ? (Alessandri). — De ce nu se înţeleg în t re sine adese soţii de căsătorie, colegii şi alţii ?

V. învă ţă to ru l are să deştepte în şcolari, or să între-ţie un interes v iu pen t ru luc rur i l e ce vrea să înveţe. In scopul acesta, el se va înt reba, la fie-care lecţie : de u n d e t r ebue să p lece? ce cunoşt inţe vechi t rebue nea-


pa ra t să deştepte mai intiî în conşt i inţa şcolarilor, ca să-î facă să pr iceapă maî bine cunoştinţele no î? C a s ă a jungă la ţ in ta dorită, va putea observa următoare le regul i :

1) Să se ţie mereu seamă de g radu l de pricepere al elevilor: Puţin de odată şi pe cale intuitivă, nu cu multe vorbe!

2) De la cunoscut la n e c u n o s c u t : descrierea lupu lu i o va lega de a c î ineluî ; începutur i le înmul ţ i r i i de a d u na re . 3) Orî-ce cunoşt inţă noă, să fie foarte bine în ţ e leasă şi deprinsă. 4) Interesul învă ţă to ru lu i că t re tot ce a t inge înt reaga viaţă şcolară facilitează m u l t progresul apercepţ iuni î elevilor săi.

§ 23. Atenţiunea

I—II 1). Noţiunea. Luc ru l ce ne deşteaptă interes, îl p r iv im deamănuntu l . —Copi lu l văzînd un m ă r frumos n u maî vede, nu maî aude n imic ce se în t împlă împre juru l lui. Sufletul lui este par 'că legat de măr . Copilul din leagăn urmăreş te , cu un viu interes şi vesel, cîntecul măsiî. Cînd in t ră în şcoală u n şcolar пой sau u n dascăl nou, toţi şcolarii îş îndreaptă priviri le a supra celui venit din nou. Ţeranul la fineţe auzind t u n î n d , n u vede de cît norii cei negri , ce au să-î strice finul. Ceasornicarul , cufundat în mecan ismul unu i ceasornic ce'l drege, nu observă, cînd in t r ă cineva in camera Iui de lucru . Archimede din vechime nu auzi zgomotul de pe stradele S i racuze î ; n u observă nici pe soldatul ce in t ră în camera l u i ; sufletul lui era cufundat în lucrăr i le sale geometrice.

îndreptarea spiritului asupra unui singur obiect hotărît, cu scop de a-l cunoaşte bine, se numeşte atenţiune. Omul a tent are o a t i tudine încordată, o privire vie şi înfocată, o faţă vioae, uneori veselă, alte ori se-


rioasă. Cel a tent se încearcă să-ş acomodeze organele senzurilor pent ru pr imirea impres iuni lor ce vin de la obiectul a ţ int i t şi îş s t r înge şi concentrează în conştiin ţă şi ideile vechi, ce pr in asemănare pot să în t împine , să apercipieze ideile cele noi. Atenţ iunea este lumina metodului , cu a jutorul că ru ia elevul, cu spir i tul p re zent şi deschis, primeşte toate ? (Comenius). Dinsa, a-tenţiunea este dar o lucrare, o dispoziţie a spiritului îndreptată asupra unei fiinţe sau unui obiect пой şi mult impresionabil.

2) Condiţiile sub care se deşteaptă a tenţ iunea se pot reduce la următoare le :

a) Trebue să iie de faţă u n obiect ce impresionează, pr in s imţur i , spiri tul nostru in t r 'un mod special şi î n t r ' un grad deosebit, (măreţ , frumos), b) Isolarea acelui obiect de toate cele alte, de care este înconjura t c) îndrep ta rea sp i r i tu lu i ş iocuparea- î numa i cu obiectul respectiv.

3) Gradul şi diferitele feluri ele atenţiune. Din exemplele de mai sus, se poate vedea că g r a d u l sau tă r ia a tenţ iuneî a t î rnă : a) De la impres iunea obiectului (măru l roşu) b). De la interesul şi g r adu l de pricepere (sau de apercepţiunea) ce subiectul a ra tă că t re obiectul respectiv. (Ceasornicul); c) de la energia voinţei sub iectu lu i , (Archimede). In legătură cu aceasta stă şi deosebirea ce se face in p u n t u l acesta. Este o a ten ţ iune sensuală (involuntară sau spontană) şi o a ten ţ iune intelectuală ( involuntară sau in tenţ ionată) .

Atenţ iunea sensuală se naşte şi se desvoaltă sub influenţa unu i obiect s t ran iu prin m ă r i m e ori pr in co loare, ce-î causează plăcere or dure re p r o n u n ţ a t ă (mai ales la copii). Iar cea intelectuală se naşte sub direcţ iunea inteligenţei şi se susţ ine şi efectuează de că t re energia voinţei (la omul m a t u r ) . -— Copilul p r i m ă v a r a pe c împ, iute trece cu ochiu l şi cu m î n a de la o floare galbenă la alta violetă. El n u observă de cit coloarea;

R E V I S T A P E D A G O G I C A m

i u t e trece el şi peste chipur i le d in t r ' e ca r t e . Aten ţ iunea luî sensuală este fugitivă. Copilul n u se opreşte să cunoască mal d e a m ă n u n t u l nicî florile, nici chipur i le d i n car te . Atenţ iunea luî sensuală este şi superficială. Dar cind vede un elefant mare ? Cu cit impresiunea este таг tare, cu atît atenţiunea sensuală este mal mare.

r»-ej-s»r_s>—*

CÂRTigiCA FURNICILOR sau

Introducece cam se poate face în mod raţtonol creşterea educatorilor, de Cnristian G. Salzman şi

tradus în romîneşte de P . Gîrboviceanu

Ce trebue să înveţe un educator ?

Observaţ i ! Pe l îngă facultatea Sensibilităţii a Repre-sentăriî şi a Judecăţ i i se manifestă la copii şi al te p u teri, cari t ind de a fi desvoltate. De aci neliniştea cont i nuă a copiilor care e aşa de împovorătoare pen t ru în văţător i : de aci continuile observat iunî : tăcere copii ! l in iş te! car i ind i spun pe copii şi fac ca presenţa învăţă to ru lu i să le fie foarte supărătoare .

P rocura ţ i puteri lor copiilor, ce t ind să fie desvoltate u n îndes tu lă tor exerci ţ iu şi a tunc i veţi afla des igur , că ştiţi să ve ocupaţi cu ei înmod plăcut şi folositor şi că n u ve vor mai fi împovorător î , ci d in contră le veţi p rocura cea mai p lăcută dis tracţ ie .

Voi în t rebaţ i însă, că cum să începeţi aceasta '? E o afacere ce ve priveşte. Daca observaţi dorinţele şcolarilor voştri şi s tarea lor zilnică, a tunc i veţi găsi îndeaj u n s ocaziune spre a 'î ocupa- Cu toate acestea câteva ind ica ţ iun î .

In orele de s tud iu voi cereţi, ca ei să fie to t -d 'a -una liniştiţi şi să stea bine. Contra acestei cereri se opune


în t reaga lor na tu r ă care 'î absolut ac t ivă , încl inată spre act ivi ta te şi neaccesibilă de a li n u m a i pasivă. Veţi des-gus ta pe copii şi veţi provoca n e m u l ţ u m i r i dacă veţi persista in cererea voastră . Cău ta ţ i de а 'î ţ ine într 'o cont inuă ac ţ iune şi a tunci veţi fi mai m u l ţ u m i ţ i unu l cu a l tu l .

Aşa dar , nu le ţineţi prelegirî şi nu pretindeţî ca ei să ve asculte n u m a i , ci faceţi ca lecţiunea voastră să iie o cont inuă conversaţ iune la care să ia par te , când unu l , când a l tu l din şcolar i ; faceţi încă ca toţi şcolarii să procedeze după metoda Pestalotziană şi a n u m e ca d in t i m p in t imp să p r o n u n ţ e in coi -, aceea ce le-aţi spus voi *)

Dacă se predă u n s tud iu la care copiii nu iau parte cu vezu 1 , ci n u m a i cu auzul şi organele vorbire!, a tunc i desemnarea liniilor, a unghiur i lo r şi pătratelor după metoda Pestalotziană le va reţ ine manele in t impul lec-ţ iuni i de la or! şi ce joc şi le va procura o o c u p a ţ i u n e a t răgetoare şi folositoare.

Dar in orele in afară de clasă, cu ce t r ebue să-î ocupăm, me întrebaţ i voi'?

Fi ţ i atenţi n u m a i la ale lor dorinţe şi veţi afla calea, ce t rebue să u rma ţ i . Câte o dată vor să aibă o corăbi-

*) Această vorbire în cor a tatu lor şcolarilor presintă de sigur un foarte mare folos. Ea ţine copiiî în activitate, 'î stimulează de a vorbi tare şi întipăreşte bine lecţiunea în Memorie. Trebue însă să se utilizeze acest exerciţiu cu băgare de seamă. Vrea cineva să întipărească în Memoria copiilor anumite cuvinte şi proposiţiunî atunci pronunţarea continuă şi cu vocea tare a lor de către toţi şcolarii e un mijloc eficace pentru aceasta. Л7геа cineva însă să le exerseze, Inteligenţa prin propria judecată, atunci vorbirea în cor e nepotrivită, fiind-că copiiî se reţin de la judecata proprie şi se deprind cu reproducerea. Cum pot, copiiî să se ţină într'o activitate plăcută, chiar şi în exerciţiile plictisitoare de sila-bisire şi citirea din Abecedar, cred că am arătat în deajuns în Abecedarul luî К o n rad, Kiefer.


oară care să poată u m b l a pe apă, altă da tă u n tun , o pompă, u n cerc, u n bic iu , u n zmeu e t c . Unii învăţător i cau tă de a'î abate de la asemenea jocur i , însă pr in a-ceasta amarase a t â t vieaţa copiilor, cât şi pe a lor însăşi.

Un adeverat înveţă tor se b u c u r ă însă. tot d'a una , de câte ori observă la copii o asemenea dor in ţă , şi e gata de a le da sfat şi a le a ră ta , c u m să-şî constituiască el însuşi lucrur i le dor i te ; să le construiască el însuşi zic eu.

Construirea proprie, la început de felurite luc rur i de joc şi în u r m ă de ins t rumen te şi obiecte în adever utile, e o ocupaţ iune , a t â t de plăcută şi folositoare, în cât o consider ca o t rebuin ţă indispensabilă pen t ru toate inst i tutele, unde au să se educe copiii în mod ra ţ i onal şi să li se ara te şi să li se ofere ocaziune de a const r u i eî însuşi.

Pen t ru aceasta e necesitate de u n atelier de diferite ins t rumente , de mater ia l şi de consilii c u m t rebue să facă uz de ele. A reuşit învăţă toru l , ca ai seî şcolari d u d ă te rminarea orelor de s tudiu să se poată ocupa cu mâinile şi să-şî poată satisface micile dorinţe, a tunc i a învins jocul . Greaua meserie de a'î ocupa i s'a în lă tu ra t , căci eî se ocupă s ingur i , — el e n u m a i spectator şi sfătui tor . Câştigul ce resultă din aceasta pent ru copii e de nedescris de mare .

Mal ăntiiu se satisface boldul act ivi tăţ i i şi se înlăt u r ă loate escesurile, car i resul tă de obiceiu pr in i m -pedicarea boldului activităţi i , zece copii în t r ' un atel ier sun t mai uşor de condus , de câ t trei, car i n u ştiu ce t rebue să facă- Al doilea,copm s imt mare plăcere, când sun t ast-fel ocupaţi . Căci n u e oare aceasta cea maî c u ra tă şi in t imă plăcere, dacă se pot. apropia din ce în ce mai mul t de anumi t e ţe lur i stabilite maî dinainte şi în u r m ă le şi pot a j u n g e ? Astă-zî corabia la care lucrau de cât va t imp micii şcolari e gata şi se şi a runcă în


a p ă pe care e să plutească. Cu ce bucur ie se face aceasta ! Aşa ceva t rebue să fi văzut voi înşi-ve, iubi ţ i amici, spre a ve convinge, cât de impor tan t l uc ru e de a oferi copiilor ocaziune ca să construiască ceva.

Al treilea, se vor exersa încă şi mul te alte puter i . Spir i tu l care în cel-l-alt fel de î nvă ţ ămîn t se dresează to t -d 'auna de a luc ra după prescr ipţ iunî streine, aici r e -înviază, concepe idei propri i şi găseşte mijloace de a le aplica. Ochiul se depr inde de a m ă s u r a mărimile , de a da fie cărei părţi din care se compune o lucrare oare care, relaţ iunea necesară faţă de în t reg şi muşchi i mâ-nelor se exersează în chipul acesta variat aşa de mul t , î n c â t în diferitele încurcă tu r i în care se prezintă vieaţa omenească şi în care poate cineva să ajungă, va fi în s tare de a 'şi da s ingur a jutor , fără c a s ă aibă to t -d 'au i ia necesitate de a face recurs la ajutor strein. Un om care n u şi-a depr ins mâinele în t inereţe cu felurite lucrăr i , acela e n u m a i o j u m ă t a t e de om, fiind-că încon t inuu depinde de alţ i oameni .

Probabil , că noue din zece păr ţ i de cititori se află cu mine în o ast-fel de s i tua ţ iune . Pe aceştia 'î în t reb pe a lor conşti inţă să-mi spună dacă n 'a r da m u l t să fi fost iniţiaţi în tinereţe ca să poată lucra ceva cu m â i nele.

Obiecţiunile ce s'au făcut contra sun t felurite şi eu n ' am plăcere de a mă ocupa cu enumera rea şi combaterea lor. Cele maî m u l t e din ele derivă de acolo, fiindcă pu ţ in i domni înveţător î au înveţat luc ru l m a n u a l şi de aceea deiaimă acest fel de eduea ţ iune şi cau tă de a'l descredita. Ce aş putea să obţin de la ei, dacă aş vrea să me cert cu ei a supra acestui l uc ru ?

Un predicator cău ta o dată cu mul t ă elocinţă să a-bată pe uni i din audi tor i i seî de la oare cari depr inder i rele. Preotul nos t ru , ziceau ei,— după ce 'şi t e rminase


cuvin ta rea , — poate să aibă dreptate , insă n u facem ce zice. Tot astfel se poate in templa şi cu mine.

Câteva obiecţ iuni însă n u le pot trece cu tăcerea, fiind că presintă oare care aparenţă de adever. Ele sun t u rmă toa re l e :

Dacă se ocupă copiii cu luc ru l m a n u a l se perde prea m u l t t imp şi cu aceasta pierd şi plăcerea de a învăţa l imbile şi şti inţile.

Aceasta se poate în tâmpla b ine în ţe les şi a n u m e dacă se lasă la voia liberă a copiilor sau să facă o t e m ă t

sau să se ocupe cu luc ru l manua l . E u insă n ' am a v u t in gând aşa ceva. Numai orele li

bere să se întrebuinţeze la aceasta. Cu cât copilul e ma î mic cu a t â t are ne voie maî

mu l t ă de ore libere sau de ore în care să nu se ocupe cu sp i r i tu l ; cu cât d in contră puterile spir i tu lui i se desvoltă maî mul t , cu a tâ t ma î mul t i se pot da ocu-paţ iunî maî variate şi maî continui ,— cu a tâ tmaî m u l t i se micşorează n u m e r u l orelor libere.

A doua obiecţiune ce s'ar putea face e aceasta : pent ru luc ru l manua l e nevoie de o mu l ţ ime de ins t rumente ascuţi te, aşa că u n copil se poate foarte uşor răn i în mod periculos!

E posibil, ca aceasta să se poată în tâmpla . Deasa înt r ebu in ţa re însă a ins t rumente lor ascuţi te 'î deprinde, ca să fie şi cu a tenţ iune .

Exper ienţa e în tot cazul pe partea mea. Nu se aude adesea vorbindu-se de copii, cari s 'au răni t în mod periculos, dar cari n ' au fost nici o dată in t roduş i în s tu diul luc ru lu i manua l ? Şcolarilor mei, cari au u m b l a t cu fel de fel de ins t rumente ascuţ i te nu li s'a î n t â m plat nici o dată să se rănească în mod periculos.

Aşa dar, dacă e absolut necesar, ca să se iniţieze c o piii de a lucra ceva şi cu mâin i le a tunci înţelegeţi bine, că voi, cari ve dedicaţi educaţ iuni î sunteţ i obligaţi de

494 L I T M I N A P E N T R U T O T I

a înveţa lucrul manual. Aici n u poate încăpea nici u n supterfugiu . Sau t r ebue să vă decideţi de a ve ocupa cu copiii toată ziua şi să paral izaţ i boldul act ivi tăţ i i , ce se manifestă în ale lor mâin i , sau. să cău ta ţ i de a câştiga dexteri tate in fel de fel de lucrăr i manua le .

Voi veţi zice: nu p u t e m ' n o î oare, ca să l u ă m lucrători, cari să dee elevilor în presenţa noastră cunoşt inţele necesare ? încercaţ i n u m a i şi a tunc i veţi afla înda tă toate neplăcerile, ce pot resulta din asemenea re-laţiunî.*)

Vin a c u m la cea mai însemnată par te a educaţ iuni î şi a n u m e la deprinderea spre]moral i tate , sau de a lucra după anumi t e principi i stabilite. Dacă lipsesc acestea, a tunci ori ce educa ţ iune are pu ţ ină valoare, sau mai de loc. 'Mi închipuesc un t îner, eşit sănătos şi voinic din mâinele învă ţă to ru lu i , care 'şi a însuşit felurite desteri tăţ î , care 'şî-a desvoltat toate puteri le intelectuale prin exerci ţ iu însă, care 'şi în t rebuinţează toate aceste b u n u r i spre a 'şi satisface poftele.

Ce s'a căşt igat bare pr in această e d u c a ţ i u n e ? Pen t ru el nimic, căci îi lipseşte adevărata demni ta te omenească, care constă în l ibertatea sau puterea de a 'şi s tăpini poftele şi de a lucra d u p ă principii morale şi nu va fi nici o dată fericit, căci nu există altă fericire pent ru oameni de cât aceia, ce rezultă din conşt i inţă şi care e de a 'şi îndeplini dator ia , sau de a luc ra principii m o rale. Pen t ru societate nu va face de asemenea nimic. Nu va face n imic pen t ru ea, fiind-că nu va putea prin

*) Find-că foarte puţini educatori sunt, cari să poată fi deprinşi de a lucra ceva, de aceea 'ml am dat osteneală de a introduce în institutul meu înveţămîntul în oare-carî lucrări manuale. Şcolarii meî învaţă acum următoarele:

Facerea de felurite jucării din hârtie, felurite lucruri de lemn, împletituri de coşuri, obiecte de hârtie, darea la r îa--cea etc., etc.

R E V I S T A P E O A G O G I C A 495

aceasta să-ş'i satisfacă ale sale pofte ci va produce nenorociri, dacă va putea prin aceasta să-şî a jungă al seu scop. Cu cat ale sale puter i sunt mai desvoltate, cu a tâ t e mai superior altora, cu atâ t mai pu ţ in pot ei să-i se opună, cu a tâ t maî periculos e el pent ru societate.

Şi pen t ru ce să vorbesc maî a m ă n u n ţ i t a supra acestei chest iuni ? Acest a d e v e r e a p r o a p e în general recunoscut şi se găseşte mai în toate scrierile, ce tratează despre educaţ iune . Cum stă însă cu aplicarea ? Nu se presintă oare pre tu t indeni monst ruosi tă ţ î morale, pen t ru a c ă ror cunoaştere şi desvoltare s'a î n t r ebu in ţa t mul tă sâr-gu in ţă ? Cauza acestora se caută par te în co rup ţ iunea na ture î umane , parte in defectuositatea principiilor m o rale, ce li s'au comunicat . Ей o găsesc însă într 'o t r a -tatare greşită a tinerulu'i om.

Nu vreau să disput cu nimeni asupra acestui lu c ru . Să 'mî fie permis numa i de a 'mî ară ta părerea mea întemeiată pe esperienţâ.

Copilul abia născut nu poate încă să meargă şi p r incipiul acţ iunilor sale sunt ale sale sensaţ iunî . Ceea c e ' i p rocu ră sensaţ iunî p lăcute doreşte, iar ceea ce 'i cau-sează sensaţiunî neplăcute evită. 'Aci nu se poate observa nici o consideraţ iune faţă de Rel igiune sau Morală. Vrea cineva să numiaseă aceasta o c o r u p ţ i u n e morală, acela poate s o facă, să mi se permită şi mie însă, ca nepu t in ţ a de a merge, ce se observă la micul copil s'o numesc neput in ţă fisică a na tur i i umane .

De când s'a în lă tura t înhumarea şi cărucioarele, de a tunci corupţ iunea fisică se în lă tu ră încetul cu încetul şi copiii învaţă mai ân tâ îu să meargă , apoi să fugă şi să sară. Dacă se în lă tură şi cărucioarele şi inhămăr i le morale , a tunci şi omul moral se va desvolta tot aşa de bine de la sine şi va începe să lucreze la început binişor, iar mai in u r m ă cât se poate de bine.

Şi cari sunt oare impedecătorile morale ? Poruncile,


interzicerile şi mijloacele art ist ice pr in cari eî caută de a se deprinde copiii la observarea lor.

Omul, de îndată ce există porunci şi interziceri are un fel de avers iune n a t u r a l ă contra lor. El vrea maî bine ca tot d 'auna să-şî facă a sa voie. Şi dacă t u c i t i torule, te îndoieşti de aceasta, a tunc i n'aî de cât să examinezi, ce se petrece cu tine, când ţi se limitează libertatea cu porunci şi interziceri. Tot aşa şi la copii, de îndată ce a jung la ma tu r i t a t e şi li se desvoltă p u terile intelectuale, se observă de asemenea şi aversiunea contra porunci lor şi interzicerilor. Dacă cau tă cineva să-î conducă cu porunci şi interziceri şi cu pedepsele şi recompensele uni te cu ele, a tunc i se naşte indigna-ţ iune şi aversiune contra conducătorulu i , se desvoltă în eî o tendinţă de a se abate de la legile sale şi dacă încetează reiaţi unea cu legislatorul, a tunc i se ara tă desfrâul, fiind că n u maî e nimic, ce i-ar împiedica de a'şî satisface poftele, cari t r ebu iausă fie demul t înfrânate .

De aceea, să se lase copilul să-şî facă totdeauna propria sa voinţă, căci numai ast-fel va deveni bun.

Ve speriaţi de această af i rmare? Int rebaţ îcă de ce maî e nevoe de educator , dacă e, ca copilul să-şî facă tot d 'auna propria sa voinţă ? Iubi ţ i amic i ! Citiţi cu a tenţ iune cele ce urmează şi eu mă voiu sili pe câ t 'mî-e posibil de a vorbi aşa de l ămur i t , in cât la sfârşit sper să ne d ă m mâna u n u l cu altulşi să fim de a-ceiaşî părere.

Părerea mea e aceasta : învăţă torul să caute de a'şî forma şcolarul in aşa chip, in cât sâvoiască s ingur b i nele şi să-1 facă, n u fiind-că i se porunceşte de alţii şi e oprit de a face contrar iu l şi fiind-că are să aştepte recompense pentru ascultarea porunci lor şi pedeapsă pent ru abatere , ci pentru că el s ingur vrea bi-nele.

Sun tem a c u m de aceeaşi pă r e r e? E u sper că da.

revista luminĂ pentru toti · 276 lumina pentru toti b) proţapul. el e compus din: proţapul...

Documents