igiena si sanatate publica alimentara
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI
IGIENA SI SANATATE PUBLICA
ALIMENTARA
BUCURESTI
2009
1
CAPITOLUL I
Igiena studiază intervenţia factorilor de mediu exterior asupra stării
de sănătate a individului precum şi metodele de prevenire a bolilor
determinate de aceştia.
Igiena se împarte în 2 categorii:
1. Igiena mediului:
a. Igiena apei.
b. Igiena aerului.
c. Igiena solului.
2. Igiena şcolară:
a. Igiena apei se referă la metode de cercetare a
poluării şi determinarea contaminării microbiene a
aerului.
b. Igiena mediului se referă la igiena habitatului prin
radiaţii luminoase care reprezintă igiena aerului.
c. Igiena solului se referă la poluarea solului precum şi
rolul sau în răspândirea bolilor.
Igiena alimentaţiei se referă la ancheta alimentară, starea de
nutriţie, metodele de determinare a valorilor de nutriţie, alimentaţia
dietetică şi igiena unităţilor cu profil alimentar.
Igiena mediului se referă la factorii fizici, microbiologici şi
bacteriologici.
Sănătatea publică:
1. Totalitatea cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinea
populaţiei orientată către menţinerea stării de sănătate.
2
2. Sănătatea publică este ştiinţa şi arta prevenirii bolilor şi
promovării sănătăţii prin eforturile organizatoare ale
societăţii.
3. Un domeniu specializat al practicii medicale alcătuit din
discipline distincte care îşi concentrează disponibilităţile
asupra unei anumite populaţii în scopul promovării şi
menţinerii sănătăţii şi bunăstării precum şi prevenirii
bolilor, incapacităţii şi decesului prematur.
Domeniile principale ale sănătăţii publice:
1. Cunoaşterea şi evaluarea problemelor populaţiei utilizând
noţiuni de demografie, morbiditate, scrining şi studii
epidemiologice.
2. Influenţa factorilor de risc.
3. Noţiuni de biostatistică.
4. Noţiuni de probabilitate.
5. Noţiuni de legislaţie sanitară.
6. Îngrijiri primare de sănătate.
7. Calitatea serviciilor de sănătate.
8. Noţiuni de prevenire a principalelor cauze de îmbolnăvire
prin programe naţionale de sănătate.
Obiectele de studiu ale sănătăţii publice cuprind:
1. Cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei.
2. Identificarea nevoilor de sănătate ale comunităţii.
3. Cunoaşterea morbilităţii şi a factorilor care îi determină.
4. Cunoaşterea măsurilor care determină aprobarea,
promovarea şi refacerea stării de sănătate şi asigurarea
controlului sănătăţii prin efortul conjugal al întregii
colectivităţi.
Metode şi tehnici utilizate în sănătatea publică:
3
1. Metode şi tehnici biostatice.
2. Statistici sanitare şi epidemiologice.
3. Metode şi tehnici utilizate morbilităţii şi a relaţiilor de
cauzalitate dintre factorii de risc şi boală.
4. Elementele de educaţie pentru educaţie şi legislaţie
sanitară.
5. Cercetarea consumului medical al populaţiei.
6. Influenţa factorilor de risc.
7. Coeficienţa medicală şi a asistenţei medicale.
8. Eficienţa medicală şi economică a asistenţei medicale.
Starea de sănătate reprezintă o bunăstare completă fizică, mintală
şi socială care constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii.
Sănătatea este rezultatul interacţiunii dintre zestrea biologică,
genetică a omului şi condiţiile mediului său de viaţă şi de activitate
naturală şi socială.
Boala reprezintă o neadaptare sau o deficienţă de apărare a
organismului ca şi absenţa reacţiei la stimulii la care organismul este
expus.
Starea de sănătate şi disconfort – boală, incapacitate,
invaliditate şi terminând cu decesul.
Factori endogeni – sunt reprezentaţi de sex, rasă, vârstă,
caracteristicile biologice, receptivitatea la infecţii ereditare şi
caracteristicile demografice ale populaţiei.
Factori de mediu:
a. Fizici – temperatura, umiditatea, radiaţii, zgomote.
b. Geodinamici – zona geografică.
c. Chimici.
d. Biologici – bacterii, fungi, paraziţi.
4
e. Mediul socio – economic – pragul de sărăcie, stilul
de viaţă alimentar, condiţii de viaţă şi muncă precum
şi nivelul de instruire.
Factori comportamentali – anturaj, mijloace financiare, factori de
mediu, experienţa individuală.
Stilul de viaţă cuprinde obiceiurile alimentare, consumul de alcool,
consumul de droguri, fumatul, stresul, sedentarismul, comportamentul
sexual şi comportamentul rutier.
Serviciul de prevenţie curativ şi de recuperare:
1. Afecţiunile determinate de alcool – intoxicaţii, afecţiuni
neuro – psihice, ciroze, pancreatite, cancerul cavităţii
bucale, cancerul esofago – faringian.
2. Afecţiunile determinate de fumat – afecţiuni bronho –
pulmonare, afecţiuni digestive, afecţiuni pulmonare.
3. Afecţiunile determinate de droguri – probleme de sănătate
fizică, psihică, comportamentale, consumul a crescut după
1960.
4. Stresul – reprezintă ansamblul răspândirii specifice, date
la orice fel de solicitare, date de organism şi determină o
stare de boală cu consecinţe fizice, psihice şi sociale:
a. Tipul A – persoane nerăbdătoare, grăbite,
afecţiuni vasculare.
b. Tipul B – persoane calme, eficiente, organizate.
c. Tipul C – persoane interiorizate, melancolice,
predispuse cancerelor.
5
CAPITOLUL II
Măsurarea stării de sănătate:
Evaluarea stării de sănătate se realizează din punct de vedere al
populaţiei care trebuie informată în legătură cu:
- propriile probleme de sănătate;
- modul de prevenire al bolilor;
- principalii factori de risc ce influenţează sănătatea.
Servicii de sănătate:
În acest caz evaluările se referă la stabilirea nevoii de servicii
medicale, determinarea priorităţilor şi evaluarea calitativă a serviciilor
medicale.
Cunoştinţele medicale – cercetarea medicală.
Evaluarea tehnicilor de dialog şi perceperea problemelor de
sănătate la nivel comunitar.
Consumul medical reprezintă totalitatea îngrijirilor medicale şi
farmaceutice acordate unei persoane sau a unui grup de către serviciile
medico – farmaceutice.
Clasificarea indicatorilor de măsurare a stării de sănătate a
populaţiei:
1. Indicatorii stării de sănătate sunt speranţa de viaţă,
mortalitatea (generală, infantilă, specifică pe cauzele de deces),
morbiditatea (pe cauze de îmbolnăvire, cauze profesionale,
calitatea vieţii).
2. Indicatorii stilului de viaţă sunt consumul de tutun, alcool, droguri, alimentaţie.
3. Indicatorii de caracterizare a condiţiilor de viaţă şi de
muncă sunt rata de angajare, rata şomajului, condiţiile mediului
6
de muncă, condiţiile mediului de locuit, condiţiile mediului
înconjurător (apei, aerului).
4. Indicatorii protecţiei sănătăţii sunt sursele de finanţare,
resursele umane, resursele, costul pentru fiecare bolnav
internat, costul medicamentelor pentru fiecare bolnav internat.Caracteristicile demografice se referă la vârstă, sex, stare civilă, locul de rezidenţă, venit.
Factorii de risc asociaţi bolilor:
1. Bolile inimii sunt determinate de fumat, hipertensiune arterială,
hipercolesterolemie, diabet zaharat, sedentarism.
2. Accidentele vaselor cerebrale sunt determinate de
hipertensiune.
3. Cancerele sunt determinate de comportamentul sexual, fumat,
alcool, dietă necorespunzătoare, contaminanţii mediului,
medicamente.
4. Accidentele de circulaţie sunt determinate de ingestia de
alcool, ingestia de medicamente (ingestia de extraveral).
5. Alte accidente sunt domestice, disponibilitatea armelor de foc.
6. Sinucideri, omucideri sunt determinate de ingestia de alcool,
droguri greşit folosite.
7. Ciroza este produsă fie de alcool sau hepatite care nu au fost
tratate.
8. Gripa sau pneumonia sunt determinate de vaccinările
ineficiente sau de fumat.În România factorii de risc asociaţi bolilor sunt bolile cardio – vasculare, tumorile maligne, tulburările mentale si de comportament,
accidente, otrăviri, bolile aparatului digestiv, bolile aparatului respirator, bolile infecţioase, malformaţii congenitale.
După O. M. S. cei mai importanţi factori de risc asociaţi bolilor sunt
comportamentul sexual cu risc, hipertensiunea arterială, consumul
crescut de alcool, lipsa apei potabile, lipsa igienii, deficienţa de fier a
organismului, poluarea mediului, colesterolul crescut şi obezitatea.
7
CAPITOLUL III
IGIENA AERULUI
Atmosfera – este un amestec de gaze şi vapori de apă, formând
un înveliş deasupra scoarţei terestre. Atmosfera se întinde de la sol până
la o înălţime de 50 kilometri.
Compoziţia aerului:
O2 =20 – 21%
CO2 = 0.03 – 0.04% → Aer inspirat
N2 = 78 – 79%
O2 = 10 – 17%
CO2 = 78 – 79% → Aer expirat
N2 = 78 – 79%
Clima – reprezintă totalitatea factorilor ce caracterizează meteorul
climatic, un teritoriu şi anume: temperatura, nivel de precipitaţii, grad de
însorire, umiditate.
Categorii de zone climatice – sunt de 3 categorii: polare,
temperate, calde.
Cele polare au temperaturi scăzute, iar în cele temperate care sunt
cele mai populate sunt determinate de boli virotice, boli microbiene şi boli
degenerative (cancere).
Proprietăţi fizice ale aerului şi influenţa factorilor fizici asupra
organismului.
Aerul atmosferic se caracterizează printr-o serie de fenomene şi
procese fizice care acţionează permanent asupra organismului.
8
Factorii fizici sunt: temperatura, umiditatea, curenţii de aer,
presiunea atmosferică, electricitatea atmosferică. Aceşti factori au
influenţe directe sau indirecte asupra organismului uman.
Temperatura – este determinată şi de radiaţia solară.
Semnificaţia igienico – sanitară a temperaturii:
1. Determină procesul de termo – reglare al organismului.
2. Determină caracteristicile climatice ale unei zone climatice.
3. Formarea curenţilor de aer cu implicaţie în procesul de
impurificare atmosferică.
4. Morbiditate.
5. Temperatura optimă a organismului uman este de 18 – 220 C.
Umiditatea – reprezintă cantitatea de apă din aer.
Semnificaţia igienico – sanitară a umidităţii:
1. Acţionează direct asupra organismului influenţând termo –
reglarea.
2. Determină caracteristicile climatului.
3. Intervine în poluare.
4. Valorile normale sunt între 35 – 65%.
Curenţii de aer – reprezintă deplasări ale maselor de aer în direcţii
diferite datorită încălzirii inegale a suprafeţei solului de către radiaţiile
solare.
Clasificarea curenţilor de aer:
a. Orizontali:
- periodici;
- neperiodici.
b. Verticali:
- ascendenţi;
- descendenţi.
Importanţa igienico – sanitară a curenţilor de aer:
9
1. Intervin în termo – reglarea organismului.
2. Au rol în autoepurarea atmosferei.
3. Determină caracteristici climatice ale unui teritoriu.
4. Valorile normale sunt de 0.1 – 0.2 metri / secundă.
Presiunea atmosferică – este presiunea exercitată de aerul
atmosferic prin greutatea sa asupra tuturor corpurilor de la suprafaţa
pământului. Se exprimă în milimetri coloană de mercur / 1 centimetru
pătrat. Presiunea atmosferică normală este de 760 milimetri coloană de
mercur / 1 centimetru pătrat şi ea scade la 10.33 metri altitudine cu 1
milimetru coloană de mercur / 1 centimetru pătrat. Exercită efecte directe
şi indirecte asupra organismului. La altitudine de 2000 – 2500 metri
intervin procese compensatorii ale organismului. Între 2500 – 6000 metri
se instalează răul de altitudine. Manifestările sunt: cianoza, vertij,
cefalee, epistachis, hemofizii. La 6000 – 7000 metri predomină stările
nervoase şi apare euforia. Persoanele care trăiesc la munte se
aclimatizează.
Electricitatea atmosferică – este formată din aero – ionizarea,
câmpul aero – electric, câmpul electric terestru şi fenomene electrice.
Aero – ionizarea – reprezintă prezenţa unor ioni încărcaţi cu
sarcini electrice în aerul atmosferic. Aceste particule sunt de dimensiuni
mari care se găsesc în zone poluante şi particule de dimensiuni mici se
găsesc în zone nepoluante.
Poluarea atmosferică – înseamnă prezenţa substanţelor străine
în compoziţia normală a aerului sau variaţii importante ale concentraţiilor
componenţilor săi care pot produce direct sau indirect afectarea stării de
sănătate. Poluanţii atmosferici se clasifică în: fizici, chimici şi biologici.
Poluanţii chimici se împart în: iritanţi, asfixianţi, toxici,
cancerigeni, fibrozanţi.
10
Poluanţi chimici iritanţi – oxizi de sulf, oxizi de azot (monoxidul
de azot asi dioxidul de azot), substanţele oxidante (aldehide, cetone,
hidrocarburi), clorul (acid clorhidric), amoniacul şi pulberile (diametru
mare care se depun pe sol şi diametru mic se depun în plămâni).
Poluanţi chimici asfixianţi: monoxidul de carbon, hidrogenul
sulfurat, acidul cianhidric, nitriţi determină blocarea sistemului respirator.
Monoxidul de carbon se leagă cu hemoglobina formând
carboxihemoglobina. Afinitate mai mare decât oxigenul (202).
Efecte acute: mai puţin de 2% de carboxihemoglobina nu produce
modificări în organism; între 2 – 10% apar tulburări vizuale; între 20 –
40% apar cefalea, greţuri, vărsaturi; când este mai mare de 40% se
produce pierderea cunoştinţei; iar când este mai mare de 60% se
produce decesul.
Efecte cronice: oboseala, tulburări de somn.
11
CAPITOLUL IV
Poluanti chimici toxici – sunt reprezentati deunele metale cum ar
fi: plumb, cadniu, mercur, arsen, flor si de unele substante pesticide,
provenienta lor fiind industriala sau telurica.
Plumbul – poate fi sub forma de vapori supulberi fine si
principalasursa este circulatia auto, arderea carbunelui sau din diferite
activitati industriale.
Cadniu – este un metal alb –argintiu, provine din industrie si mai
este inhalat in organism prin fumul de tigara.
Mercurul – esteun metal alb – argintiu stralucitor, contaminarea se
face prin apa si alimente, provine din industrie sau din depozite naturale.
Arsenul – este un metal neferos.
Florul – este un gaz alb – verzui, provine din industria aluminiului,
industria sticlei.
Substante pesticide:
Efecte asupra organismului si actioneaza la nivel subcelular.
Efectele cronice se refera la depunerea acestora in organism in anumite
organe.
Plumbul – in oasele lungi, par, dinti,vase.
Cadniu – la nivelul aparatului respirator: plamani, sange, hematii,
ficat, rinichi, glanda tiroida.
Mercurul – se fixeaza in rinichi, ficat, creier.
Poluanti chimici cancerigeni – sunt reprezentati de hidrocarburi
policiclice aromatice, nitro – amine si nitro – amide, amine aromatice,
pesticidele organice (pentru omorarea daunatorilor), substante
anorganice, tutunul.
12
Poluanti chimici fibrozati – fibroza reprezinta o prolifilare a fibrei
conjunctive, formarea unor boli care se numesc pneumo – conioze (boli
profesionale).
Masuri de prevenire si de combatere a poluantilor chimici:
1. Masuri medicale:
a. Profilaxia primara – se adreseaza in special oamenilor
sanatosi. Cunoasterea prezentei in aer a substantelor
chimice si cunoasterea concentratiei maxime admise.
b. Concentratia maxima admisa (C. M. A.) – esteacea
concentratie decelabila prin metode moderne de explorare
care nu exercita efecte directe sau indirecte asupra starii
de sanatate, nu produce senzatii subiective si nu modifica
capacitatea de munca a omului.
c. Indicatorii igienico – sanitari – sunt oxidul de sulf, oxizii de
azot, ozonul, monoxidul de carbon, pulberile si plumbul.
2. Masuri tehnico – administrative – prrivesc fie sursele de poluare
sau teritoriile fata de sursele de poluare.
Poluantii de natura biologica – se gasesc in aerul atmosferic
alaturi de poluantii fizici, chimici si sunt reprezentati de produsele de
natura vegetala sau animala. In aer se gasesc bacterii aerobe si
anaerobe, fungi care provin de la suprafata solului, apelor. Au o mare
rezistenta in mediul extern si sunt implicate in procese defermentatie,
putrefactie si degradare. Toate aceste microorganisme formeaza flora
saprofita. Pe langa flora saprofita exista si microorganisme de natura
umana sau animala rezultate din caile respiratorii (tuse, stranut), din
dejecte, produse patologice (secretii, sputa). Toate aceste
microorganisme formeaza flora mezofila. Au o rezistenta mai scazuta in
mediul extern. In orase este prezenta flora mezofila.
Forme de existenta a microorganismelor:
13
1. Picatuiri de secretie nazo – faringiana – se numesc picaturi
Pfluge si sunt particule cu dimensiuni mari si sunt eliminate prin
tuse, stranut, cantat si vorbit. Sunt alcatuite din apa, mucus si
agenti patogeni (bacterii, virusi, fungi).
2. Nuclee de picaturi – provin din secretii nazo – faringiene,
salivare, bronsice si au dimensiuni mici,raman in aer unde pierd
apa astfel incat ramane o pelicula de substanta organica care
inconjoara agentul patogen, gradul de contaminare este de
50%.
3. Praful bacterian – este format din particule de praf si agenti
microbieni. Vehiculeaza germeni cu rezistenta crescuta in
mediul estern.
Exemplu: Bacilul Koch.
Principalul mecanism de patrundere in organism este inhalarea
suspensiilor contaminate. Boli transmise pe calea aerului se numesc boli
aerogene.
Indicatori igienico – sanitari – sunt numarul total de germeni
(totalitatea microorganismelor dezvoltate in mediul nutritiv la 370 C.
Exemple: Streptococul β – hemolitic, stafilococii.
Masurile de combatere – sunt ventilatia, curatenia si dezinfectia.
14
CAPITOLUL V
IGIENA APEI
Rol biologic – intervenind in procesul fiziologic al organismului.
Rol in dezvoltarea socio – economica.
Rol biologic:
In organismul uman:
- in 60 – 70% din greutatea corpului uamn;
- corp 97% din greutatea corpului;
- copil de 3 luni – 93%;
- copil de 1 an 81% din greutatea corpului.
Repartitia apei in tesuturi:
- tesutul adipos – 20%;
- tesutul osos – 33%;
- tesutul muscular – 77%;
- tesutul nervos – 85%;
- plasma – 90%;
- saliva – 99.5%.
Bilantul dintre aport si pierderi rezultand echilibru.
Exista dezechilibre la gravide si covalescenti.
Cantitatea de apa care se pierde zilnic de organismul uman este
de 2500 mililitri si se imparte astfel:
- urina – 1500 mililitri;
- materii fecale – 150 mililitri;
- la nivelul tegumentului prin transpiratie – 600 – 800 mililitri;
- umidifierea aerului respirat -300 – 400 mililitri.
15
Aportul de apa zilnic al organismului uman este de 2500 mililitri si
se imparte astfel:
- din bauturi – 15600 mililitri;
- restul provin din alimentele consumate precul si din apa
endogena (apa rezultata din arderile de la nivelul
tesuturilor).
Substantele energetice participa la procesele oxidative care se
impart in dioxid de carbon si apa.
Setea apare atunci cand cantitatea de apa din organism scade
pana la o valoare cuprinsa intre 0.1 – 1% din greutatea corpului.
Toleranta la sete este de 4 – 5 zile. Reglarea volumului de pa se face ce
catre hipotalamus, gland hipofiza si de glandele suprarenale.
Dezvoltarea socio – economica: industrie, agricultura rezultand
apa folosita.
Sursele de apa:
Cea mai mare parte de apa este apa sarata aproximativ 97.2%,
apa dulce 2.8% care se imparte in ape subterane, ape de suprafata si
apele meteorice.
Apele subterane:
a. Apele freatice.
b. Apele de adancime.
a. Apele freatice – se acumuleaza din precipitatii, infiltrarea apelor
raurilor si lacurilor. Ele pot fi superficiale sau mai profunde. Sunt
bogate in substante minerale. Sunt usor contaminabile si contin
numerosi agenti biologici, (bacterii, virusi si fungi) si agenti
poluanti. Apele freatice servesc la aprovizionarea, alimentarea
fantanilor rurale.
b. Apele de adancime – sunt situate de obicei sub cele freatice.
Contin o cantitate mare de saruri, sunt mai putin contaminate.
16
Apele de suprafata provenite din precipitatii, topirea zapezilor si
sunt de 2 categorii: ape curgatoare si ape statatoare. Au uncontinut
scazut de saruri si trebuie prelucrate pentru a fi consumate.
Ape statatoare – sunt formate din lacuri, oceane si contin cloruri,
brom, magneziu, iod si clor.
Apele oceanelor solicita material de desalinizare.
Apele meteorice – contin precipitatii, topirea zapezilor, contin
64.5% oxigen, 33.5% azot, 1.7% dioxid de carbon, urme de amoniac,
argon, ozon. Au un continut scazut de ape minerale.
Patologia infectioasa:
Bolile infectioase – transmise prin apa pot avea mai multe forme
de manifestare in functie de egentul etiologic (care produce boala), in
functie de modul de aparitie, numarul de imbolnaviri. Exista 3 tipuri
principale de forme:
Epidemia – are un caracter exploziv, un numar mare de
imbolnaviri intr – un interval scurt de timp. Cazurile sunt grupate intr-un
singur teritoriu. Exista aceeasi sursa de contaminare si inceteaza cand
sunt tratate bolnavii.
Endemia – are un numar mic de imbolnaviri, apar la grupari
populationalecu un nivel igienico – sanitar scazut, apare intr-o zona
geografica prin consumarea apei de suprafata netratata.
Forma sporadica – cazuri izolate.
Boli bacteriene transmise prin apa:
Dezinteria – produsa de shegella disenteriae, prin ape cu dejecte
menajere, forme usoare de boala, prin diaree persistenta, febra.
Echilibrate hidro – electrolitica si tratament antibiotice.
Holera – constituie un nivel ridicat in zone cu igiena scazuta.
Febra tifoida – compusa din paratifoidele A si B, agentul netiologie
este determinat de salmonela.
17
Enterite si enterocolite – escherichia coli.
Leptospiroza – rezervorul de infectie il constituie soarele, omul
bolnav, omul se contamineaza prin dejectele de la aceste animale.
Traverseaza mucoasa oculara si tubul digestiv. Produce deces.
Ptulangeria – se transmite prin urina si dejecte.
Tuberculoza – se transmite prin calea aeriana si mai putin prin
apa (irigatii), tuberculoze intestinale.
Bruceloza – se transmite prin imbaiere, ingestia apei din fantani.
Infectii cutanate – determinate de streptococi si stafilococi.
Boli virale transmise prin apa:
Hepatita A – afectati sunt mai ales copii.
Conjunctivitele.
Boli parazitare:
Amibiaza.
Lambriaza – in zone temperate si tropicale (vegetativa, chistica)
infecteeza omul.
Tricomoniaza genitala – se transmite sexual, apa din piscini si
stranduri), femeile 20 – 80% si barbatii 5 – 25%.
18
CAPITOLUL VI
POLUAREA CHIMICA A APELOR
Auto – purificarea apei:
Poluarea apelor – reprezinta alterarea calitatilor fizice, chimice si
biologice produsa direct sau indirect de activitatile umane in asa masura
incat apa nu mai poate poate fi utilizata.
Exista 2 tipuri de poluare:
1. Poluare naturala.
2. Poluare artificiala.
1. Poluarea naturala – calitatea apei poate fi modificata de unele
procese fizice, chimice si biologice. La baza acestor modificari
stau rezidurile organice de natura vegetala sau animala care
sunt descompuse prin actiunea bacteriilor care traiesc in mod
obisnuit in apa. Aceste procese de degradare se produc cu
consumul oxigenului din apa si pot produce astfel modificari ale
florei cat si a faunei.
Exemplu: Inflorirea apei – dezvoltarea in exces ale algelor
albastre, verzi sau ale unor flagelate determinand
modificari de culoare si de miros ale apei. Apa
respectiva obtine o culoare albastra sau verzuie si cu
miros urat prin distrugerea acestor alge se elibereaza
niste substante toxice care pot determina modificari
ale hranei. Daca aceasta apa este consumata de om
determina tulburari deoarece sunt tranzitorii.
2. Poluarea artificiala este de 2 tipuri de surse:
a. Poluarea artificiala organizata.
19
b. Poluarea artificiala neorganizata.
a. Poluarea artificiala organizata se clasifica astfel:
Ape reziduale comunale – provenite din locuinte, instalatii.
Ape reziduale industriale – provenite din industrii care au
un continut crescut de substante chimice.
Ape reziduale zootehnice – care au un continut mare de
agenti patogeni.
b. Poluarea artificiala neorganizata – apare in cazul unor
accidente care se clasifica astfel:
Deversare accidentala de petrol.
Deversare de substante solide.
Deversare de ape de irigatii contaminate chimic.
Deversare de reziduri solide sau de pozitate pe malul
raului.
Poluarea chimica
Substante chimice:
Nitrati – care patrunsi odata cu apa ajung in circulatie unde se
combina cu hemoglobina formand un compus stabil care se numeste
methemoglobina. Methemoglobina este un compus stabil si determina
urmatoarele masuri chimice: dispnee, agitatii, convulsii si chiar deces
(existenta unei concentratii mari in sange).
Substante pesticide – la om determina efecte acute sau cronice.
Expunerea la aceste substante determina cefalee, greturi, varsaturi,
crampe abdominale, transpiratie, salivatie, dificultati in respiratie.
Efectele cronice sunt determinate prin supunerea organismului in mod
repetat la ingestia apei cu aceste substante pesticide. Efectele cronice
determinate de substantele pesticide sunt efectele hepato – toxice,
neuro – toxice si cancerigene.
Metale:
20
Plumbul – determina intoxicatia cu plumb. Plumbul ajunge in apa
datorita faptului ca plumbul este folosit la fabricarea conductelor de apa
si captusirea rezervoarelor de apa. Efctele climice care le determina sunt
anemia, insomnia, greturi, varsaturi si prezenta unui gust metalic.
Mercurul – determina urmatoarele manifestari clinice cum ar fi
vertij, cefalee, greturi, varsaturi, anemie, insomnie.
Poluarea chimica a apelor se poate face cu detergenti.
Contaminarea se produce prin deversarea apelor menajere in bazinele
naturale de ape. Prezenta detergentilor in apa determina modificari ale
proprietatilor fizico – chimice ale apelor, precum si cu modificari
organoleptice (gust si miros). O concentratie a detergentilor cuprinsa
intre 0.2 – 0.3 miligrame / litru nu determina modificari ale caliattii apei.
Cand acestia ating o concentratie de 2 – 3 miligrame / litru apar
modificari organoleptice, iar cand concentratia lor atinge valori de 6 – 7
miligrame / litru se produc alterari ale faunei. De obicei apa cu un
continut crescut de detergenti nu ajunge in organism datorita
modificarilor organoleptice.
Auto – purificarea apei – reprezinta sursele de apa care sunt
poluate cu capacitatea de a se debarasa de impuritati pe care le primesc
partial sau pana la puritatea lor anterioara poluarii.
Procesul de auto – piurificare sunt determinati de factori fizico –
chimici cat si biologici.
Factori fizico – chimici:
Dilutia – reprezinta combinarea a 2 medii lichide avand drept
rezultat scaderea concentratiei agentului poluant .
Sedimentarea – reprezinta depunerea suspensiilor din apa pe
fundul albiei raurilor.
Radiatii solare:
21
Radiatiile ultraviolete – aceste raze au efect bactericid, adica de
omorare a bacteriilor si bacteriostatic, adica de inhibare a inmultirii
bacteriilor.
Temperatura – scazuta determina un efect bactericid.
Poluanti biologici – unele microorganisme cum ar fi bacteriile,
fungii, protozoarele actioneaza atat asupra substantelor organice cat si a
substantelor anorganice din apa in scopul producerii substratului nutritiv.
Substantele organice sunt degradate pana la nivelul de molecula
care au o greutate foarte mica dupa care sunt mineralizate, iar
substantele anorganice sunt descompuse pana la disparitia lor totala.
22
CAPITOLUL VII
CONDITII DE POTABILITATE A APEI
Pentru a fi potabila trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
1. Conditii organoleptice – se refera la gust si la miros.
Gustul – este rezultatul procesului in apa a elementelor
minerale si a gazelor dizolvate (O2) care afera prospetimea apei.
Excesul de dioxid de carbon in apa ii confera un gust intepator,
fierul – gust metalic, calciu – gust salciu, magneziu – gust amar,
clorurile – gut sarat.
Mirosul – apei potabile este inodor, iar materialele organice,
care se descompun produc mirosuri neplacute ca si prezenta in
apa a unor substante chimice (calciu, produse petroliere).
2. Conditii fizice – aceste conditii fizice sunt determinate cu
ajutorul aparatelor si cuprinde pH-ul, conductivitatea electrica,
temperatura, culoare si turbiditate.
pH-ul – este determinat de de concentratia ionilor de hidrogen
din apa. Valoarea normala a pH-ului este de 6.5 – 7.4.
Scaderea sau cresterea concentratiei ionilor de hidrogen din
apa exercita efecte nocive asupra mucoasei gastrice.
Conductibilitatea electrica – exprima cantitatea de saruri
dizolvate in apa.
Temperatura apei – trebuie sa fie cuprinsa intre 6 – 150 C. In
ceea ce priveste temperatura apei, apele subterane au o
temperatura a apei cu atat mai constantacu cat se afla la o
adancime mai mare. O temperatura mai mare de 170 C
determina un gust neplacut din cauza gazelor pierdute, iar
23
otemperatura mai mica de 70 C are efecte nocive asupra
organismului (laringite, faringite).
Culoarea – este data de substantele organice dizolvate in apa.
Turbiditatea – ete produsa de materia insolubila care este
prezenta in apa sub forma de particule in suspensie.
3. Conditii chimice – se refera la substantele chimice care se
gasesc sub forma de compusi naturali ai apei sau care provin
din poluare. Au efecte negative asupra organismului.
4. Conditiile bacteriene – apa potabila nu trebuie sa contina
bacterii patogene insa indentificarea lor nu este intotdeauna
posibila fie din cauza concentratiei reduse, fie din cauza unor
echipamente sau metode de determinareadecvate.
5. Conditii biologice – organismele din apa atat cele animale cat
si cele vegetale se grupeaza in asociatii care se numesc bio –
cianoze. Compunerea acestor asociatii depinde de conditiile
fizice, chimice si biologice ale apei in care traiesc. Astfel exista
microorganisme care traiesc in apa bine oxigenata, altele traiesc
in apa lipsite de hidrogen, iar alte microorganisme sunt adaptate
la diferiti poluanti din apa (fero – bacteriile sau bacterii sulfo –
oxidante). Prezenta lor in mediu releva mediul in care se
dezvolta. Analiza lor este rapida si nu necesita tehnici
deosebite.
6. Conditiile de radio – activitate a apei – apa potabila are un
grad scazut de radio – activitate datorita substantelor radio –
active care se gasesc in solul ce delimiteaza sursele de apa.
Aceasta este radio – activitatea naturala a apei. Pe langa
aceasta se poate adauga si radio – activitatea artificiala
provenita din reversarea apelor uzate cu conditiile radio –
activitatilor.
24
Aprovizionarea cu apa a populatiei – se face cu ajutorul
diferitelor tipuri de instalatii:
1. Instalatii centrale – reprezinta ansamblul constructiilor si
instalatiilor folosite pentru colectarea, transportul, corectarea
calitativa a apelor, inmagazinarea si distribuirea apei potabile.
Avantajele acestor instalatii:
- Este aleasa cea mai buna sursa de apa, apoi se face
corectarea calitativa a apelor.
- Permite realizarea unei protectii sanitare organizate.
- In ultimul rand se poate face un control permanent asupra
calitatii apelor.
Exista 2 tipuri de instalatii centrale:
a. Instalatii centrale cu apa de suprafata – care au mai
multe sectoare:
Sectorul de captare – reprezinta totalitatea
dispozitivelor plasate in axul central al apei.
Sectoare de transport ala apei.
Sectoare de tratare:
- Sedimentarea.
- Filtrarea.
- Dezinfectia.
Sectoare de inmagazinare – apa este
inmagazinata in bazine de beton, aerate
permanent.
Sectoare de distributie – reprezinta toatalitatea
conductelor situate substeran in care apa circula
cu presiune.
Conditiile retelei de distributie sunt urmatoarele:
25
Conductele trebuie sa aiba o panta de inclinare
prin care sa se asigure o buna circulatie a apei.
Sub zona d inghet se evita incrucisarea cu
conductele de apa uzata si sa se asigure
dezinfectia acestor conducte.
b. Instalatii centrale cu apa de profunzime – contin un
sector de tratare, unul de transport si un sector de
inmagazinare a apei.
Important: Dedurizarea apei – reprezinta indepartarea
sarurilor de calciu si magneziu aflate in exces
prin adaugarea unor substante chimice
(carbonat de sodiu) care reactiveaza cu aceste
saruri formand compusi insolubili. Acestia sunt
indepartati prin procesul de filtrare sau
sedimentare. Se face deasemenea deferizarea
apei, demanganizarea apei (indepartarea
ferului si mangneziului in exces).
2. Instalatii de microcentrale – sunt constructii in colectivitatea
scolilor, spitalelor, acestea asigura apei curente la consumatori
in cantitati mai mari decat sistemele locale. Aceste instalatii
permit si un anumit grad de prelucrare a apei, iar calitatea apei
poate fi supravegheata.
3. Instalatii locale – se gasesc in mediul rural si sunt reprezentate
de fantani. Sursa este apa freatica (cu cat panza freatica este
mai profunda cu atat apa este mai buna).
Controlul fantanilor:
Depistarea si eliminarea surselor de poluare cum ar fi depozitele
de gunoi, depozite de substante chimice, reconditionarea fantinilor
trebuie cercetate deficientele de constructie. Dezinfectia fantanilor
26
trebuie realizata prin metode chimice, adica adaugarea de substante
clorigene cum ar fi cloramina, clorura de var, hipocloritul de sodiu in lipsa
substantelor clorigene se adauga iod sau brom determinand gust
neplacut.
Metode fizice – fierberea se face timp de 20 minute, metoda care
se foloseste foarte rar, doar in cazul epidemiilor sau a contaminarii
apelor de adancime.
27
CAPITOLUL VIII
IGIENA SOLULUI
Proprietati fizice ale solului:
1. Permeabilitatea pentru apa si aer.
2. Capilaritatea.
3. Filtrarea.
4. Temperatura.
1. Permeabilitatea – solurile solubile cu porozitate crescuta au o
capilaritate crescuta. Permeabilitatea pentru apa a solului este
importanta in formarea si acumularea rezervelor de apa
subterana si asigurarea apei necesare vegetatiei. Cucat un sol
este mai permeabil pentru apa cu atat gradul de salubritate al
solului respectiv e mai scazut.
2. Capilaritatea – reprezinta capacitatea solului de a permite
ridicarea apei subterane prin pori catre straturile superficiale
telurice. Capilaritatea variaza invers proportional cu starea de
granulatie a solului si anume: solurile cu granulatie mare au
capilaritate scazuta (apa se ridica cu 0.3 – 0.5 metri).
3. Filtrarea – este capacitatea solului de a retine in porii
saidiferite impuritati care il strabate. In general solul esterau
conducator de caldura. Solurile alcatuite din granule
finesiumede se incalzesc mai gru si pierd caldura mai gru, iar
cele alcatuite din granule mari se incalzesc usor, dar pierd usor
caldura inmagaznata.
Proprietati chimice ale solului:
28
Solul este alcatuit din substante minerale care pot fi de 2 feluri:
- Macroelemente – calciu siliciu, aluminiu, ferul, magneziul.
- Microelemente – flor, iod, brom, cupru, mangan.
Unele substante au proprietati radiocative – uraniu.
Substante organice care provin din degradarea organismelor
vegetale si animale – cernoziomul.
Proprietati fiziologice ale solului:
Solul este bogat in microorganisme. Acestea se gasesc mai ales in
straturile superficiale, iar la o adancime mai mare de 4 metri solulsolull
este aproape steril.
POLUAREA SOLULUI
Se poate face prin depozitarea neigienica a rezidurilor solide,
lichide, a dejectelor animalelor, depozitarea neigienica a dejectelor
industriale, utilizarea necorespunzatoare in agricultura a substantelor
fertilizante sau cele impotriva daunatorilor sau poluarea cu ape irigante.
Substante chimece poluante sunt:
1. Rezidurile menajere organice (lichide sau solide) care afecteaza
primii 10 – 20 centimetri din sol.
2. Substantele fertilizante utilizate in exces contin mari cantitati de
fosfor, nitrati, azot.
3. Pesticidele se gasesc in sursele de ape subterane, organismul
uman, organo – cloruratele care persista foarte mult timp la
suprafata si in interiorul solului timp de ani. Substantele organo
– fosforice care rezista saptamani sau luni in sol.
4. Substante provenite din industrii.
5. Substante radioactive.
Poluarea cu agenti biologici a-i solului:
29
Flora microbiana coontin agenti patogeni, sporulate.
Microorganismele au drept surse:
- Intestinul uman – bacilul tific, bacilul paratific, virusurile
de hepatita A si E (care se transmit pe cale orala).
- Intestinul animalic – vibrionul holerei, bacilul dezinteriei,
stafilococul Escherichia Coly.
- In dejectele si cadravele animalelor – bacilul tetanic,
bacilul botulinic, clostridiile care pot polua solul cu
leptospire si brucele.
- Fungii, geo – helmintii (Ascaris Limbricoides), bio –
helmintii (teniile).
Criterii sanitare de apreciere a poluarii solului:
Aprecierea poluarii solului se face cu ajutorul indicatorilor igienico –
sanitari. Sunt indicatori chimici si indicatori biologici.
Indicatorii biologici – reprezinta numarul total de germeni la
temperatura de 370 C. Sol nepoluat 10000 germeni / gram de sol; sol
poluat 100000 germeni / gram de sol; sol foarte poluat peste 1000000
germeni / gram de sol.
Bacterii coliforme – reprezinta bacteriile provenite din intestinul
uman si a animalelor.
Bacteriile sulfito – reducatoare – cand in sol exista un numar
mare de bacterii sulfito – reducatoare.
Bacteriile termofile – se dezvolta in solurile bogate in ulei.
Ouale de geo – helminti – in solurtile curate nu exista oua, solurile
putin poluate au cel mult 10 oua / gram de sol, solurile poluate au intre
10 – 100 oua / gram de sol si solurile foarte poluate au peste 100 oua /
gram se sol.
Indicatori chimici – sunt reprezentati de produsii intermediari a-i
proceselor de bio – degradare. Gradul de impurificare a solului se
30
apreciaza dupa cantitatea de substanta in curs de degradare sau in curs
de mineralizare prezenta in sol in comparatie cu solul asemanator ca
structura, dar nepoluat.
Masuri de protectie sanitara si asanare a solului:
Protectia sanitara cuprinde totalitatea m,asurilor care au drept scop
limitarea patrunderii in sol a diferitelor impuritati pana la intensitati care
nu deregleaza procesul de autoepurare, nu contribuie la acumularea
substantelor nocive in plante, nu polueaza aerul astmosferic si nici apa.
1. Unitati sanitaro – tehnice de colectare si neutralizare a
deseurilor.
2. Utilizarea rationala a substantelor chimice in agricultura.
3. Pentru solurile umede masuri de aerare si de drenare.
4. Solurile contaminate se pot supune dezinfectiei atunci cand
exista poluare microbiana, dar aceasta se face pentru portiuni
reduse deoarece necesita mari cantitati de dezinfectanti (10 –
15 kilograme – metru patrat).
31