Ideea dacica in epoca lui Soliman Magnificul

Constanta Munteanu

Caleidoscop, NR. 157 - Noiembrie-Decembrie 2014

Domnia lui Soliman Magnificul (1520-1566), care a marcat apogeul Imperiului otoman si a adus adancirea aservirii tarilor romanesti, a fost martora coeziunii crescande a acestora. Istoricul Stefan Andreescu, in lucrarea Restitutio Dacice (Relatiile politice dintre Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania in rastimpul 1526 - 1593), aparuta la Editura Albatros, in 1980, a analizat acest proces, care a pregatit calea lui Mihai Viteazul.

Cucerirea de catre turci a Belgradului (1521), destructurarea Ungariei dupa infrangerea de la Mohacs (1526), asediul Vienei (1529) etc. au fost urmate de evenimente decisive pentru spatiul romanesc: expeditia sultanala din Moldova (1538), anexarea Budei (1541), transformarea Transilvaniei in principat autonom tributar turcilor (1542), anexarea Timisoarei (1551). Soliman Magnificul l-a izgonit pe Petru Rares din Moldova, nu a anexat tara, dar i-a rapit acesteia tezaurul domnesc, Tighina si Bugeacul, asa cum Tarii Romanesti i-a rapit Braila. Supuse dominatiei otomane crescande, cele trei tari romanesti si-au intensificat relatiile de colaborare militara si de apropiere politica.

Scrierile bizantine si renascentiste vehiculau ideea unitatii teritoriale dacice si ideea unitatii de neam a romanilor valahilor, ca descendenti ai romanilor. Calendarul Turcesc tiparit in 1454, la Meinz, vorbea despre principii Dacice. In 1542, umanistul brasovean Johannes Honterus a publicat o harta a Daciei. Sultanul Soliman Magnificul, care se socotea urmasul legitim al imparatilor romani si bizantini, a urmarit, la un moment dat, un plan de refacere a Daciei sub hegemonia sa. Initial, in 1521-1522, pe cand se gandea la atacarea Ungariei dinspre Transilvania, sultanul incercase anexarea Tarii Romanesti. In 1528, instalandu-l pe Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei, ca rege la Buda, Soliman Magnificul i l-a impus pe omul sau de incredere, Aloisia Gritti, drept consilier regal. Gritti ar fi trebuit sa preia Transilvania, iar fiii sai tronurile Tarii Romanesti si Moldovei. Nicolae Iorga numea acest plan, inlaturat de transilvaneni si moldoveni in 1534, o Dacie otomana.Domnitorul moldovean Petru Rares, care proiecta in 1536 o cruciada bizantina pentru eliberarea Constantinopolului, a conceput, dupa 1541, un sistem confederativ pentru cele trei Tari Romanesti (o dieta comuna), considerat de Nicolae Iorga un plan de uniune dacica. In 1551, cardinalul George Martinuzzi negocia cu turcii domnia peste un regat dacic, iar generalul Giambattista Castaldo, trimis de Habsburgi sa ocupe Transilvania, isi infatisa actiunea ca pe o reeditare a cuceririi Daciei de catre romani. Lui Alexandru Lapusneanu, care se prezenta ca domn al celor doua Valahii, turcii se gandeau sa-i acorde si domnia Transilvaniei. Despot Voda, care afisa planul de cruciada al lui Petru Rares, promova deschis ideea refacerii Daciei. Iar Ioan Sigismund Zapolya, principele Transilvaniei, se arata gata sa renunte la drepturile sale asupra coroanei ungare in schimbul reconstituirii Daciei. Proiectele de inspiratie dacica reflectau un anumit spirit politic al epocii. Dupa formulele feudale ale aliantei suverano- vasalice si aliantei dinastice, elitele Tarilor Romane se vor orienta spre unirea dinastica directa. La opt ani dupa moartea lui Soliman Magnificul, in 1574, Alexandru Mircea, domnul Tarii Romanesti, il va pune pe tronul Moldovei pe fratele sau, Petru Schiopul. Ideea unirii dinastice, afirmata de Mihai Viteazul pentru cele trei tari romanesti, va fi perceputa de contemporanii sai ca o recuperare a Daciei.

Dupa 1600, in tarile romanesti extracarpatice se va manifesta fenomenul trecerii succesive a cate unui domn de pe tronul unei tari, pe tronul celeilalte tari, urmat de mutarea corespunzatoare a unor dregatori. Din ratiuni de stabilitate politica, Imperiul Otoman va favoriza aceasta solutie, care echivala, practic, cu o forma de realizare a Daciei mici sub suveranitate otomana. Constanta Munteanu (Ploiesti)

Mi-ai dat puterea

Mi-ai dat puterea de-a preface-n cantIubire, bucurie, vis, durereSi tot ce veacul inimii ii cere,Cat timp in piept port doruri si avant.

Nici aurar, nici vrajitor nu sunt,Asupra mea eu nu pastrez tacere.Taran de rand, lipsit de mangaiere,Cu plugu-o viata-a fost sa te framant.

Pamant sfintit, la Istru si Carpati,Oricare fir de iarba-al tau ma stieSi-mi recunoaste pasii apasati.

Comorile-adunate o vecieIn sanul tau, prin ani intunecati,Mi le destainui parca numai mie.

Jos, la Olt

Jos, la Olt, abia zarit,In lumina care-apune,Marul tanar a-nflorit-Singuratica minune.

Clatinat de vant si dor,Pana sus, cu darnicie,Risipeste visatorDin mireasma lui tarzie.

Si-n al toamnei vast pustiuLasa cand si cand sa zboareCa un flutur argintiu,Cate-o umbra, cate-o floare.

Plopii plang cu-argint in vant,Moare-a pomilor comoara,Numai maru-n cerul sfantSuie flori a doua oara.

Marule, netulburatDe ingheturi si furtuna,Carui vis ti-ai inchinatTineretea ta nebuna?

Ce nelinisti tainuiestiIn tacerea clipei tale,Ce iluzii si povestiIn incendiul de petale?

Esti mahnit in gandul tauRod putin c-ai dat in varaSi parerile de rauSi-ndoiala te-ncercara?

Nu gandesti ca, in curand,Vantul floarea o sa-ti poarteRisipind-o vuietandIn uitare si in moarte?

Maru-asculta, nesupus,Vajaitul vremii releContempland pe ganduri dusRasaritul unei stele

Si-naltandu-si in azurNimbul alb si tot mai mare-Mortii ce-i pluteste-n jurCa o falnica sfidare.

1956

Ninsori

Ninsori, ninsori, cu-albastrul vostru plans,De ce in mine de un timp v-ati stransSi-acum de ce m-acoperiti mereu,De nu mai stiu: sunt altul sau tot eu?

Inceput de septembrie

Trecui si eu de-aceasta grea amiaza,Uimit de ziua-ncinsa de uitare.As vrea sa dorm, dar somnul nu-i in stareSa-nchida ochii mei, ce lumineaza

Aceste drumuri lungi, in nemiscare,Cu-amurgul de neliniste si raza-Si arborii ce-n suflet imi aseazaNoi suferinti in proaspete altare.

Septembrie in orice trunchi isi sunaUn clopot de iubire sfasiata,De-auzi un plans, al celor ce-mpreuna,

Isi cer norocul ne-mplinit vreodata.Lumina serii stinsa-i prea devremeSi noaptea, noaptea-ncearca sa ma cheme.

Cu tine-as vrea

Cu tine-as vrea sa ratacesc aiurea,Ne-ntunecat de frunza fostei veri,Sa-mpodobesc pamantul si padureaCu sufletul si glasul tau de ieri.

De ce culoarea serii ma-nfioaraSi frumusetea nu-mi mai face semnSi nu-mi mai vine ca intaia oaraCu departari, nelinisti si indemn?