teatrulmihai eminescu

director general Ada Hausvater

2010/2011stagiunea

IATA FEMEIA PE CARE O IUBESCde Camil Petrescu

Motto:

SÚFLET, suflete, s. n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale

ale omului; psihic. 2. Factor, element esențial al unui lucru, al unei acțiuni etc.

3. (În filozofia idealistă și în concepția religioasă) Substanță spirituală care dă

omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică.

Copil părăsit, crescut de străini, fundamental singur, Camil Petrescu (1894-1957) a fost un luptător. Inteligenţa, spiritul,

erudiţia i-au fost arme. Copil, apoi adolescent studios, neliniştit, cu privirea şi vorba ascuţite, a atras atenţia profesorilor,

apoi a redactorilor de reviste culturale care au început să-i publice versurile. Student fiind, intră în publicistică şi, mai

ales în revista lui Arghezi, “Cronica”, îşi exersează celebrul spirit polemic. În 1917, începe să lucreze la Jocul ielelor.

Primul război mondial îl găseşte pe front. Grav rănit, prizonier, cu auzul afectat pentru tot restul vieţii, chinuit de sărăcie,

Camil Petrescu acumulează materie primă pentru opera sa din propria dramă, aşa cum va face tot restul vieţii, de altfel.

Primii ani de pace îl găsesc la Timişoara, profesor de limba română şi redactor şef al revistelor “Banatul”, “Ţara”, apoi

fondator al publicaţiei trilingve (în română, germană şi maghiară) “Limba română, foaie pentru limbă, artă şi literatură”.

Reîntors la Bucureşti, lucrează la piesele de teatru Sufl ete tari şi Danton, traduce din Moliere, i se publică un volum de versuri şi îşi con-

turează principiile în eseul Noocraţia necesară. În 1929, apare volumul Teatru, care conţine piesele Mioara (jucată la Teatrul Naţional şi

retrasă în urma scandalului provocat; va reintra în repertoriul Naţionalului după două decenii) şi Act veneţian.

În 1930 apare primul său roman, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, urmat, trei ani mai tîrziu de Patul lui Procust.

Camil Petrescu este un nume important în cultura românească a vremii, iar activitatea lui de cronicar teatral, teoretician al culturii, fi losof,

dramaturg, febrilă, intensă, ultimativă, traducînd mereu şi mereu detenta spirituală şi intelectuală a autorului, va infl uenţa - prin aderare sau

prin opoziţie - intelectualitatea românească interbelică şi postbelică.

Apropierea lui Camil Petrescu de arta spectacolului datează dinaintea afi rmării sale ca publicist și scriitor (...), se continuă printr-o activitate

susținută de cronicar teatral (...), prin lucrări teoretice fi nalizate și publicate (..) sau neterminate (...), printr-o sumedenie de articole care, pornind

de la fenomenul teatral curent, ajung la formulări teoretice (...), prin încercări de regie, colaborînd și cu alți regizori la munca de punere în scenă

din timpul directoratului său (...). La toate acestea se adaugă și faptul că și-a asumat conducerea Teatrului Național, este drept, doar 10 luni în

1939 (după ce fusese ani de zile membru în Comitetul de lectură și în cel de direcție), dar încercînd înlăturarea radicală a prejudecăților, anchiloze-

lor și clișeelor artistice. A mai susținut și condus două studiouri de regie expermientală (1939 și 1945-46). Și apoi a fost dramaturg. Nu ocazional,

ci un dramaturg care a scris teatru de la douăzeci și doi la șaizeci și doi de ani, cu egală patimă și egale dezamăgiri.

Florica Ichim

De o mobilitate de mercur, de o limpezime de cristal, de o energie delicată, dar incasabilă, iubitor

de luptă fiindcă nu există ordine, simetrie și armonie fără luptă, așa s-a înfățișat Camil Petrescu.

Felix Aderca, în „Viața literară”

Mica lume a sanatoriului de la Snagov, liniștită în rutina ei, este tulburată de apariția unui tînăr arhitect catatonic,

internat după o tentativă de suicid. Mergînd înapoi pe fi rul poveștii, medicul-șef al clinicii, dr. Omu, afl ă că gestul

disperat al noului său pacient, Mihai Stănescu, este urmarea felului în care îl alungase femeia pe care o iubea,

artista de cabaret Bella Zadu. Obsesia lui pentru această femeie care îl disprețuiește și pe care el o disprețuiește cu o

intensitate egală cu cea a iubirii sale îl consumă infernal, iar cazul pare fără speranță.

În încercarea de a-i ameliora starea psihică și datorită faptului că în sanatoriu lucrează sora geamănă a Bellei, medicii

optează pentru un tratament neconvențional: să i-o prezinte pe Ana Zadu, identică fi zic, dar complet la antipod din

toate celelalte puncte de vedere, ca fi ind Bella – amnezică în urma șocului avut la afl area veștii despre tentativa de

sinucidere a tînărului arhitect. Lucrurile scapă de sub control cînd Ana – folosindu-se de noul rol pentru iubirea ei,

ascunsă pînă atunci – se trezește față în față cu un om care, pus în fața adevărului, o alege pe Bella, alege suferința,

chinul, nebunia. Incapabilă să accepte această realitate fără sens, personalitatea Anei se sparge în cioburi, iar ea va

deveni, alături de Mihai, pacientă a sanatoriului, împreună în cumplita boală a sufl etului și a minții care îi consumă.

„Vreau să sufăr prin Bella și numai prin Bella!”

Camil Petrescu, Iată femeia pe care o iubesc

De ce nu a rămas lîngă nici una din femeile pe care le-a iubit? (...) Le doreau (Camil Petrescu și Mihail Sebastian, n.n.) liniștite, odihnitoare, cuminți

și bune camarade, dar dacă erau așa, nu-i atrăgeau, nu le alimentau fantezia, nu le stîrneau interesul, dorința, emoția. Amîndoi le voiau inaccesibile,

elegante, cu nimbul gloriei, cu iradierea pe care o dă succesul, dorința mai multor bărbați și apoi le imputau tocmai ceea ce la început îi atrăgea...

Cella Serghi, Pe fi rul de păianjen al memoriei

Întîmplările cu idei împărtășesc soarta ideilor. Toate se devalorizează, se demodează. Unele într-o mie de ani, altele într-un singur an. (...)

Arta e dospire sufl etească, în tipare eterne și este cu atît mai de preț această frămîntare cu cît izvorăște dintr-o conștiință mai complexă și

mai abundentă. O ideologie infi ltrată în structura unui om e o notă de superioritate, dar o idee purtată în teatru (...) în vîrful unui băț, duce

la dureroase înfrîngeri... teatrul nu este și nu poate fi altceva decît o întîmplare cu oameni.

Camil Petrescu, în „Rampa”

Scrisă în 1943, piesa Iată femeia pe care o iubesc are premiera în 1944 la Teatrul Naţional Bucureşti, în regia autorului. Spectacolul îşi

întrerupe prematur reprezentaţiile, din cauza bombardamentelor care afectează Bucureştiul, ducînd la închiderea teatrului. După război,

Camil Petrescu scrie o comedie, Prof. dr. Omu vindecă de dragoste, unde reia personajele din Iată femeia pe care o iubesc.

Mihaela Lichiardopol este regizor al Teatrului Naţional Timişoara din 1995. Preocupată de teatrul contemporan, dar şi de spaţiul de

întîlnire dintre diferite arte, în spectacolele Mihaelei Lichiardopol se pot regăsi fi loane constante din artele vizuale, muzică, dans. Dez-

voltată într-o altă direcţie, această preocupare pentru spectacole care exploatează sincretismul artelor a dus la adaptări din literatura

românească şi universală. Dintre prezenţele Mihaelei Lichiardopol pe scena Teatrului Naţional Timişoara amintim spectacole ca Soarele în muşuroi de Antonio Gala, Femeia în roşu după Mircea Nedelciu, Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş, Diavolul şi domnişoara Prym

după Paulo Coelho, Eu cînd vreau să fl uier, fl uier de Andreea Vălean, Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără moarte după Petre

Ispirescu, Iaacovi şi Leidental de Hanoch Levin etc.

DISTRIBUȚIA

Dr. OmuAna Zadu, Bella Zadu

Arh. Mihai StănescuEsmeralda

Alex GurăuValeriu Băllan

MariaBunica

DoraBerbecanu

Domnul SomnorosJucătorul de cărți

Pacienta obraznicăPacientăPacientăPacientă

Infi rmierul 1Infi rmierul 2

PacientăPacientPacient

DecoruriCostume

Sound designMişcare scenică

Light designAsistent scenografi e

LUCIAN LICHIARDOPOLGETA MEDINSKIADRIAN MARDAN, GABRIEL ALMASIMĂLINA ANDREIFLORIAN PUTEREDIANA DOBRA

REGIA ARTISTICĂ MIHAELA LICHIARDOPOL

SILVIU VĂCĂRESCUCLAUDIA IEREMIACĂLIN STANCIU JR.SABINA BIJANCĂTĂLIN URSUBOGDAN SPIRIDONANA-MARIA MUNTEANUIRENE FLAMANN CATALINAPAULA MARIA FRUNZETTICLAUDIU DOGARUADRIAN JIVANCRISTIAN SZEKERESIULIANA CRĂESCULUMINIȚA TULGARAROBERTA POPA-IONESCUMĂLINA MANOVICIIONUȚ PÎRVULESCUNICOLAE PÂRVULESCUDIANNA PRASKOTRAUL BASTEANALLAN VARTOLOMEI

Adrian KiperCorina TomaAndor Balint, Gerhard Crăciun, Laurențiu Marin, Viorel Popp, Cosmin Pătru, Adrian Stănescu, Răzvan Cosma, Dan Jieanu, Mircea Chinezon, Caius CorneaEugen Obrad, Răzvan Otînjac

Codruţa Popov

Alin Tofan, Mariana Doboșan, Iulia Doboșan, Dumitru Brumar

Iosif Toth, Gheorghe Pataki, Szabo Zoltan, Marius Crăciunesc, Ioan Ilia, Marius Mondoacă, Mircea Drăgan, Traian Oneţ, Gelu Lepa, Ciprian Dobondi, Mircea Ghindăuanu, Virag Zoltan, Gothard Sándor, Vlad Voicu, Radu Miloşev, Toader Bodea, Biro Ioan, Gheorghe Rădulescu

Niculina Morar, Maria Manolache, Mihaela Peter, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Alina Avram, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Ciprian Prune

popljubo Print @TNTm 2011

Tehnic

RecuzităCostume

CoafurăMachiaj

Coordonator tehnicTicketing

Secretariat literar

Monica Grand, Lorena Caldeș, Neli Gerstenengst, Monica PurcanuMarcel Rusu, Dana GenigGabriela Strugaru

Maria Manolacheing. Horaţiu Nica

Personal sală

Redactor foto

design

Regia tehnicăSufl eorLumini

Adrian PîclișanCodruța Popov

Sonorizare

www.tntimisoara.com