IATĂ, EU VIN CURÂND

CUPRINS:

1. Deschidere - 5/100 Tată iubit, Te-adorăm!2. Rugăciune3. COR: 94 Aştept măreaţa zi 4. Introducere - 5. Poezie: Mai e puţin –6. Tema I: Aşteptători ai revenirii lui Hristos - 7. COR: Mare şi sfânt8. Tema II: Marea necesitate a biruinţei - 9. Dialog: " Cum să biruim ?" – 10.COR: 162 Vine Hrist11.Tema III: Revărsarea Duhului Sfânt – 12.Poezie: Cumpănire – 13.Tema IV: Semne prevestitoare –14.Încheiere – 15.Cuvânt pastor16.COR: 1 E timpul17. Închidere: 16 F.L.–Domnu’ncurând se coboară

(77/100)18.Rugăciune19.Postludiu – ieşire

Deva, 12 august 2006Brad, 28 octombrie 2006

Orăştie, 24 februarie 2007

INTRODUCERE

Trăim într-o lume neliniştită şi schimbătoare, o lume cu standarde şi idealuri noi, rivală pe tărâm economic, plină de gelozie rasială şi neînţelegeri naţionale, o lume bântuită de foamete, molime, cutremure de pământ, o lume plină de întristare şi moarte, o lume care trăieşte în nesiguranţă, îndoială şi necredinţă. Milioane de oameni şi-au pierdui ancora. Ei nu cred în nimic:

- nici în Dumnezeu şi nici în oameni, - nici în religie, nici în ştiinţă, - nici în lumea prezentă, nici în cea viitoare.

Steaua speranţei lor s-a stins. Ei privesc cu părere de rău trecutul, îl regretă şi privesc viitorul cu sentimente de prevestiri întunecoase şi nenorociri apropiate. De fapt, ei sunt fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume şi în inima lor sunt plini de groază în aşteptarea lucrurilor care se întâmplă pe pământ.

Stările de lucruri din lume n-au fost niciodată aşa prevestitoare de rele şi încurcate, cum se prezintă astăzi. Este o realitate scripturistică faptul că istoria acestui pământ se apropie de încheiere, iar trista peregrinare a experienţei umane este aproape de sfârşit. Ştim însă, că întotdeauna ultima distanţă de alergat este cea mai grea. Biblia şi Spiritul Profeţiei scot în evidenţă ispitele şi decepţiile de tot felul, care se vor înmulţi în ultima vreme şi vor încerca să înşele, dacă va fi cu putinţă chiar pe cei aleşi.

Marea luptă dintre Hristos şi Satana, începută acum şase mii de ani este aproape de încheiere. Omenirea se grăbeşte şi îşi concentrează forţele în vederea unei zile tainice, pe care n-o zăreşte, dar pe care o presimte. În omenire, ca şi în natură, se produc crize decisive şi fatidice. Revenirea lui Hristos va pune capăt acestor stări de lucruri.

Trebuie ca Hristos să revină pentru ca istoria păcatului să aibă o încheiere rezonabilă, iar tragedia omului un sens, un deznodământ. Nimic nu poate înlocui revenirea Domnului, deoarece numai El va aduce biruinţa deplină şi finală asupra păcatului şi triumful absolut asupra morţii.

Amin!

MAI E PUŢIN

Mai e puţinNu ne mai ajung zilele să ne gândim la viitor!Sângele ispăşitoraşteaptă să fie curăţit de pe altarul auritdin Sanctuar.Valul de har, din ce în ce mai greuajunge să sfărâme inimi de piatră.Străjerii aratăcă noaptea s-a dus...E totu-n zadar?Mai e puţin!Anii s-au scurs ca lunile,lunile ca săptămânile,Săptămânile ca zilele....Aşa ne vom trezi mâine pe pragul veşniciei,Prea obosiţi de goana după pâine,Prea ocupaţi mai mult de oglinzişi ce mai vinzi!Adunaţi pe lângă minunile lumii,în acelaşi timp îngroziţi şi atraşi de ele,deşi printre stele se aud zăngănind armelesemne şi ele, că vremea s-a împlinitŞi de pregătit,Cât ne-am pregătit pentru sfârşit?Mai e puţin!Şi visul nostru va fi realitate,Când inimile voastre schimbateîl vor putea vedea!

în faţa Sa, cum vom justificaTimpul pierdut în lustruirea vasului de lut,deja pierdut?Mai e puţin!Când vom pleca spre cer,ne vor rămâne aici, neterminate,planurile, multe abandonate,din lipsă de motive, poate!....Mai e puţin!Deşi ne place să credemcă nu trebuie să vedem nimic în viitor,totuşi, nu mai e nici un mister:VINE ISUS, SĂ NE DUCĂ LA CER!

TEMA IAŞTEPTĂTORI AI REVENIRII LUI HRISTOS

Noi suntem peregrini şi străini, care aşteaptă,

nădăjduiesc şi se roagă pentru această binecuvântată

speranţă, apariţia în slavă a Domnului şi Mântuitorului

nostru Isus Hristos, Numele nostru denominaţional poartă

în el credinţa puternică în revenirea Sa. Cuvântul

"ADVENTIST" vine de la verbul latin "AD VENIG", care

înseamnă „a veni”, „a sosi”, „a se întoarce”.

Revenirea Domnului Hristos trebuie să fie obiectul

unei aşteptări răbdătoare, stăruitoare şi veghetoare.

Ucenicul lui Hristos nu este o fiinţă inactivă, este

slujitorul Tatălui, preocupat să vegheze şi să împartă

hrana la timp potrivit. Aşteptarea revenirii lui Hristos nu

înseamnă părăsirea datoriilor importante, ci stimulent

pentru o trăire tot mai autentică a adevărului.

Creştinii din veacul apostolic se salutau între ei cu

expresia "Maranatha" adică "Domnul nostru vine". Acest

lucru exprima tăria credinţei şi aşteptării lor într-adevăr,

aşteptarea revenirii Domnului Hristos a fost pentru primii

creştini stimulentul principal la veghere, rugăciune, la

răbdare şi activitate misionară. Apostolul Pavel pune ca

motiv al exercitării răbdării, faptul că "Domnul este

aproape".

Apostolul Petru, motivat de aceeaşi credinţă,

îndeamnă: "Fiţi înţelepţi şi vegheaţi în vederea

rugăciunii", iar psalmistul declară cu certitudine:

"Dumnezeul nostru vine.... ca să judece pe poporul Său",

(Psalm 50:1-6).

Revenirea Domnului Hristos în slavă este împlinirea

logică şi necesară a destinelor oamenilor. Puterea

îngrozitoare a răului a zdrobit mii de inimi. Numai

aşteptarea liniştită şi răbdătoare a celei de a doua veniri a

lui Hristos pune un balsam pe aceste răni.

Noi AŞTEPTĂM acea zi mare, când se vor deschide

porţile ca să intre cei mântuiţi de pe acest pământ.

Venirea Lui este speranţa noastră, este ''fericita

nădejde" a creştinilor din toate veacurile.

TEMA II MAREA NECESITATE A BIRUINŢEI

Trăim în cea mai solemnă perioadă din istoria acestui pământ. Nu mai este timp pentru a cocheta cu păcatul. Este momentul de a nu mai continua în fărădelegi. Problema biruinţei trebuie să fie obiectul de studiu şi preocuparea de seamă al fiecărui suflet care aşteaptă revenirea lui Hristos.

În capitolul 11 din Evrei citim despre o întreagă listă de oameni, bărbaţi şi femei, au biruit păcatul, şi sunt o încurajare pentru noi. Citim acest capitol şi poate ne mirăm de unele nume, care au şi un raport pătat al vieţii lor, cum e de pildă înşelătoria lui Iacob. Cum pot fi trecute persoane cu defecte şi slăbiciuni atât de mari, printre eroii credinţei?

Putem găsi răspuns: ei au biruit prin credinţa în Dumnezeu. Nu există om pe pământ, care să nu fie atins de cel puţin un păcat sau de o slăbiciune. "Ilie a fost om cu aceleaşi slăbiciuni ca şi noi"- scrie raportul biblic (Iacov 5:17); şi totuşi biruinţa este posibilă pentru oricine se supune harului transformator al lui Dumnezeu. Este foarte încurajator să ştim, că bărbaţi şi femei ca şi noi au ajuns biruitori.

Ceea ce nu ajungem, să biruim în viaţa noastră, lucrul acela ne va birui pe noi şi va lucra la pierderea noastră veşnică.

"În Hristos, Dumnezeu a asigurat mijloacele pentru a birui orice trăsătură păcătoasă şi a rezista împotriva oricărei ispite, oricât ar fi de mare. La Dumnezeu nu poate

fi insucces, pierdere, imposibilitate sau înfrângere. Noi putem totul, prin Acela care ne întăreşte. Noi putem fi mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.”

DIALOG CUM SĂ BIRUIM?(Se va citi alternativ de două persoane A şi B)

Dialog A.1. Fiecare dintre noi avem de luptat şi de biruit în

diferitele puncte slabe, specifice caracterului nostru. Spre a ajunge în rândurile biruitorilor pentru viaţa cea veşnică este necesar să biruim păcatul sub toate formele lui.

3. Iată câteva mărturii sfinte care ne oferă câteva din secretele biruinţei:

5. Stăpâneşte-ţi gândurile! Acesta nu va fi un lucru uşor şi nu-1 vei putea îndeplini fără o sforţare încordată şi hotărâtă. Totuşi, Dumnezeu cere aceasta de la tine. Eşti răspunzător faţă de Dumnezeu pentru cugetele tale.

7. „Când sunteţi ispitiţi să vă plângeţi despre ce a zis sau a făcut cineva, căutaţi să lăudaţi ceva din viaţa sau caracterul acelei persoane.”

9. Când vi se spun cuvinte necugetate, să nu răspundeţi niciodată m acelaşi fel. Ce putere minunată este în tăcere! Mânia întâmpinată în tăcere, într-un spirit blând şi răbdător, se risipeşte repede.

11. Spiritul de critică este păcatul care aduce urmările cele mai grave. Dumnezeu ne va trage la răspundere chiar şi pentru un cuvânt de dispreţ, rostit despre un suflet, pentru

care El Şi-a dat viaţa. Chiar şi cei mai decăzuţi trebuie trataţi cu respect şi iubire.

13. Lăsaţi pe Hristos să trăiască zilnic în voi şi El va descoperi prin voi puterea Cuvântului, cu o influenţă convingătoare şi puternică, spre a transforma sufletele voastre după frumuseţea Domnului Hristos.

15. Când am făcut o greşeală, dacă o socotim ca un semnal de alarmă, ca să ştim unde ne atacă vrăjmaşul, vom birui cu siguranţă, stăruind în luptă cu o şi mai mare vigilenţă.

17. Ca şi pe câmpul de război, biruinţa este câştigată în urma eforturilor continue, fără a se descuraja de eventualele înfrângeri, ci luptând înainte şi menţinând poziţiile cucerite.

DIALOG CUM SĂ BIRUIM?(Se va citi alternativ de două persoane A şi B)

Dialog B.2. Serva Domnului s-a ocupat foarte mult de

problema biruinţei, pe care o scoate în evidenţă în multe din scrierile sale, ca fiind de o însemnătate covârşitoare în viaţa credincioşilor.

4. Atunci când sunteţi trataţi rău şi acuzaţi pe nedrept, în loc de a da înapoi un răspuns mânios, repetaţi una din făgăduinţele lui Dumnezeu. "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine"; "încrede-te în El şi El va lucra." (Romani 12:21- Psalm 37:5)

6. Prin cugetare, noi ajungem să ne schimbăm caracterul în bine sau în rău. Noi trebuie să fim sprijiniţi de influenţa durabilă a Duhului Sfânt, care să ne îndrepte cugetele spre ceruri şi să le deprindă a se ocupa cu cele curate şi sfinte. Aceasta cere însă rugăciuni serioase, cercetare cu z el a Cuvântului lui Dumnezeu, veghere şi lupta continuă.

8. "Cultivaţi obiceiul de a vorbi de bine pe alţii. Stăruiţi asupra însuşirilor bune ale acelora cu care sunteţi în legătura şi căutaţi să vedeţi cât mai puţin cu putinţă greşelile şi scăderile lor."

10. "Nu vă consideraţi mai buni ca alţii. Judecând şi

criticând pe alţii, aduci o sentinţă asupra propriei tale persoane, deoarece prin aceasta le dovedeşti că eşti tovarăş cu Satana, pârâşul fraţilor."

12. Cultivaţi spiritul mulţumirii şi al laudei pentru cele ce a făcut Dumnezeu pentru noi, dând pe Fiul Său ca să moară în locul nostru."

14. "Când întâlniţi suflete căzute, amintiţi-vă de câte ori aţi greşit şi voi şi faceţi-l atent asupra primejdiei, cu o compătimire blândă."

16. "Dacă Hristos este în voi, atunci nu veţi avea dorinţa de a supraveghea pe alţii spre a descoperi greşelile lor. În loc de a căuta să îi învinuiţi şi să-i condamnaţi, străduinţa noastră să fie, dimpotrivă, de a-i binecuvânta şi a-i salva."

18. "Dumnezeu va ajuta tuturor celor ce vor lupta până la sfârşit pentru biruinţa deplină." El să ne ajute şi nouă să ne numărăm printre aceştia,

Amin.

TEMA IIIREVĂRSAREA DUHULUI SFÂNT

Să ne gândim cu toţii la camera de sus, când ucenicii erau aproape de clipa împărtăşirii din simbolurile sfinte şi totuşi, se certau între ei. Era între ei invidie, ură faţă de alţii şi fapte lipsite de curăţie. Prin mărturisirea reciprocă şi înlăturarea păcatului, pin rugăciune serioasă şi consacrare faţă de Dumnezeu, primii ucenici au fost schimbaţi cu desăvârşire şi pregătiţi pentru primirea Duhului Sfânt. Ei erau aceeaşi oameni, dar schimbaţi. Fiecare avea aceleaşi trăsături, dar erau alţii. Aceasta schimbare uimitoare descoperea tuturor că ei primiseră o putere de sus.

Înviorarea sau revărsarea Duhului Sfânt sub forma ploii târzii asupra copiilor lui Dumnezeu este evenimentul pe care Biblia îl prezintă ca premergător încheierii timpului de har.

Inspiraţia divină ne spune că nimeni nu va avea parte de înviorare "dacă nu a obţinut biruinţă asupra oricărui păcat, asupra mândriei, egoismului şi asupra oricărui cuvânt rău şi a oricărei fapte rele."

Credinciosul zilelor din urmă simte zilnic nevoia de a-şi face o profundă cercetare a vieţii sale, ca să vadă ce a crescut în caracterul său şi ce a câştigat în purtarea sa. Fiecare avem datoria sfântă să ne examinăm conştiinţa: am fost în fiecare clipă un om cinstit, cumpătat, răbdător? Am căutat sa fug de minciună? Am fost folositor altora, prin

experienţele zilnice? Am avut o înfăţişare potrivită cu standardul înalt al sfinţeniei?

Adevărata cercetare lăuntrică personală ajută oricărui om să-şi cunoască lipsurile şi să ia hotărâri pentru îndreptare.

Cât de important este pentru noi să dorim şi să umblăm după primirea Duhului Sfânt! Această binecuvântare făgăduită va aduce cu sine toate celelalte binecuvântări, dacă este cerută cu credinţă.

"Rugaţi-vă fără încetare şi vegheaţi, lucrând în acord cu rugăciunile voastre." Este timpul ploii târzii, când Domnul va da Spiritul Său în măsură bogată.

C U M P Ă N I R E

Călătorule om,Nu te lăsa prins în mrejele indiferenţei. Atras de farmecul unor ceasuri fugare. Vor trece toate ca fulgerul de iuteMereu depărtare!Nu zăbovi, căutând fără rost, Căci mai este puţin Până la marginea lumii Unde aşteaptă sfârşitul de cale! Ieşi, cât mai este vreme Din vizuina amăgirilor tale!Nu fugi de tine însuţi,Ci ai mereu conştiinţa treazăCa să nu te risipeştiCa stropii de ploaieîn bătaia vântului de amiază!Nu te lăsa asurzit de strigătul gloatei Urechi să-ţi faci din vuietul planetei Din clopotele timpului, Ce-ţi bat în memorie Obosite de-atâta istorie.De vei ajunge la răscruceNu te grăbi să-apuci vreo cărareCăci vei intra în labirinturi întunecoase şi reciFără să cunoşti vreodată ale lumii poteci.Apoi, când soarele s-o înălţaîn mijlocul ceruluiPoţi să porneşti la drum -

Drumul spre cruce -Singurul drum!CelelalteVor fi doar iluzii deşartePentru puţin, în scoarţa pământului săpate.Şi, după toate acestea, în sfârşit Călătorule om,O fântână de adevăr de crezi că ai găsit Ascunde-o în adâncimile înţelepciunii! Numai aşa va izvora până departe Vestindu-şi biruinţa peste întuneric, Peste moarte.

TEMA IV SEMNE PREVESTITOARE

Dacă Isus n-a stabilit o dată pentru revenirea Sa, a răspuns totuşi pe larg la întrebările ucenicilor cu privire la timpul când va avea loc acest eveniment. Data exactă a revenirii Sale este o taină, pe care Dumnezeu Şi-a rezervat-o. Cu toate acestea, înainte de a avea loc la o dată nedeterminată, această revenire trebuie să Ce prevestită prin semne, cu scopul de a se atrage atenţia asupra ei.

Semnele sfârşitului, descrise pe paginile Bibliei în capitolul 24 din Matei, privesc starea morală, socială şi spirituală a omenirii, precum şi propovăduirea finală a Evangheliei, împlinirile profetice şi schimbările care au loc în natură, înainte de revenirea Domnul ui Hristos vor avea Ioc fenomene naturale ieşite din comun, care vor avea drept scop să avertizeze' neamul omenesc că faza finală a timpului a sosit. Un alt semn amintit de Domnul Hristos în versetul 24 din acelaşi capitol este apariţia Hristoşilor falşi, în societate începe să se simtă reînviorarea marilor religii orientale, cum şi naşterea spiritismului modern.

În aceeaşi predică de pe Muntele Măslinilor Isus a mai spus: "Evanghelia aceasta... va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul." Felul adevărat al revenirii lui Isus este cel din urmă semn care încheie "timpul sfârşitului." Venirea Sa nu va avea loc în ascuns, ci va fi văzută de toţi. Nimeni nu ne poate înşela în privinţa

aceasta, spunând: "Iată Hristos este aici sau acolo" - căci, „Cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi venirea Fiului Omului...” Venirea Sa va fi vizibilă, auzibilă, glorioasă, culminantă a tuturor evenimentelor.

Domnul Hristos nu a lăsat generaţia noastră, fără semne de avertizare, spre a şti dacă sa apropiat timpul venirii Sale. Ceea ce se cere de la noi, de la ultima generaţie, este să luăm seama Ia aceste indicatoare, cât încă avem ocazia s-o facem! Mâine va fi prea târziu!

"Tot aşa, şi voi, când veţi vedea aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, este chiar la uşi." (Matei 24:33).

PRIVIRE ÎN VIITOR

În cele câteva clipe profetice,Înainte ca Domnul în cer să ne muteSe vor petrece multe, şi rele... şi iute.Senine pe pământ îşi vor face auzit glasul,Semne în cer vor arăta istoriei ceasulŞi vom fi faţă în faţăCu cărţile pentru judecată deschiseNoiŞi cele ce-n ele sunt scriseŞi vom fi faţă-n faţăCu îngerul care vine şi sigileazăNoiŞi cercările prin care aurul inimii se probeazăŞi vom fi faţă-n faţăCu noaptea lui Iacob, de strâmtorare,noi,şi Jupîa fără Mijlocitor,pentru biruinţa cea mare.Ferice de cei care văd în semnele vremii, cel din urmă

prăpăd !Ferice de cei care ştiuSă intre în corabie, cât nu-i târziu.Ferice de cei ce înţelegCă preţul jertfe-i lor trebuie-ntreg.Cel înţelept,Nu face din scurta-ntârziereNeveghere.Cel înţelept,

Aude vuietul dezordinii de pe urmăŞi-aleargă la turmă.Cel înţelept, suie la cruceŞi intră în cetatea de scăpare,Făcută din iubire şi iertare.Fie şi pentru noi,trâmbiţa vremii, TREZIRE Fie şi pentru noi,cercările de foc - PREGĂTIRE!Fie şi pentru noi,Din cele ce vor veni,Iubirea Ta Doamne, IZBĂVIRE!AMIN.

ÎNCHEIERE

Credinţa în iminenţa venirii Domnului Hristos dă valoare fiecărui moment petrecut în viaţa şi sugerează o responsabilitate specifică în folosirea optimă a ocaziilor oferite de timp, în zguduitoarele evenimente ale vieţii, speranţa adventă ne dă o pace şi o siguranţă constantă. Evenimentele vieţii noastre pot să se îngrămădească în jurul nostru, dar speranţa că Hristos vine în curând ne inspiră gândul că puterea lui Satana a fost învinsă şi Hristos va fi totul în tot.

Speranţa noastră nu-şi are rădăcina în melancolie, nici în pesimism, ci se naşte din harul şi făgăduinţele lui Dumnezeu. Aceia care cred că Isus va reveni curând, nu consideră acest eveniment ca fiind "sfârşitul", ci, mai de grabă începutul împlinirii făgăduinţei mântuirii. Atunci se va realiza dorinţa de veacuri a omenirii şi a cerului, eradicarea păcatului din Univers, cu toate urmările lui nefaste.

Pentru că nu ştim timpul exact al revenirii Lui, suntem îndemnaţi să priveghem. Aceia care veghează în vederea venirii Domnului îşi curăţă sufletele prin ascultare de adevăr.

Când Domnul va veni, cei sfinţi vor rămâne sfinţi. Cei care şi-au păstrat trupul şi spiritul în sfinţenie, in neprihănire şi cinste, vor primi atunci atingerea finală a nemuririi.

ACUM este timpul să căutăm pe Domnul. Curând, foarte curând, Cel ce vine, va veni şi nu va zăbovi, locaşurile pregătite ale vieţii veşnice sunt gata să-şi deschidă larg porţile pentru a primi pe cei mântuiţi.

Un glas divin solemn străbate cerul şi strânge pe toţi credincioşii.

Eşti pregătit să te alături şi tu acelei grupe de mântuiţi, care intonează cântarea lui Moise şi a Mielului?

"IATĂ EU VIN CURÂND !" EŞTI GATA ?

"Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi sa intre pe poţi în cetate!" (Apocalipsa 22:12.1-1.)

AMIN.