La ora la care citiţi aceste rânduri, la Iaşi se desfăşoară cea de a V-a ediţie a Festivalului internaţional de teatru „Avram Goldfaden”, care este organizată de Teatrul Naţional în parteneriat cu Primăria Municipiului Iaşi, între 20-25 octombrie, în cadrul manifestărilor Iaşi-600. Ediţia de anul acesta cuprinde manifestări variate, de la spectacole de teatru, proiecţii de fi lm sau sesiuni de comunicări culturale, până la spectacole de dans şi expoziţii tematice. Compania „Dante or Die” din Marea Britanie, recitalul extraordinar al Lyei Konig sau renumitul dansator Arkadi Zaides din Israel, Teatrul „Shalom” din Moscova, cele trei piese prezentate de TES din Bucureşti, prezenţa Teatrului „Bacovia” din Bacău, a

Teatrului „Beit Shalom Aleichem” din Israel, Teatrul Naţional din Iaşi „Vasile Alecsandri” cu piesa „Steaua fără Mihail Se-bastian”- sunt repere ale unei agende care se anunţă atractivă prin diversitate şi nivel ridicat al reprezentaţiilor.

În afara spectacolelor, va avea loc o serie de manifestări dintre care menţionăm: sesiunea de comunicări „Interferenţe culturale” , al cărei invitat special este istoricul Leon Volovici, cea la care mediatorul este Andrei Oişteanu şi are ca temă „Imaginea evreului în cultura română” şi o sesiune cu tema „Evreitatea, unitate în diversitate”.

În numărul următor al revistei, vom prezenta pe larg acest eveniment cultural. (A.B.)

Paul Newman a fost un evreu celebru pentru ochii lui albaştri (poate era din linie sefardă?), unul din bărbaţii frumoşi ai Hollywood-ului, la orice vârstă. A murit la 83 de ani de cancer la plămâni, fumător înrăit până în ultimele clipe, „chain-smoker” cum spun americanii despre cineva care aprinde ţigară de la ţigară. În august a spus familiei că doreşte să moară acasă. Şi aşa s-a stins, înconjurat de familie şi prieteni, ca într-un fi nal de fi lm.

Paul Leonard Newman s-a născut la 26 ianuarie 1925. A fost actor, a fost regizor de fi lm şi de teatru, a fost om de afaceri dar şi fi lantrop şi a mai fost, peste astea toate, un entuziast pilot de curse. Ca actor a căpătat un „Oscar” şi a avut 7 nominalizări la titlul de „cel mai bun actor”. A mai fost distins cu trei premii „Golden Globe”, un premiu BAF-TA, un premiu al „Screen Guild Actors”, un premiu special al Festivalului de la Cannes, un premiu „Emmy”. A câştigat câteva titluri de campion naţional ca pilot auto la cursele de la Indiannapolis ca şi la curse de maşini din Europa. Ca om de afaceri, a fost cofondator al fi rmei de produse alimentare „Newman’s Own” (celebră mai ales prin maioneza ce purta numele actorului) ale cărei profi turi el le dona operelor de binefacere. A avut două căsătorii, cu un fi u, Scott, şi două fi ice de la prima soţie şi trei fi ice din a doua căsătorie. Scott a murit accidental, la 18 ani, de la o supradoză de droguri, în 1978. Paul Newman a înfi inţat în memoria lui Centrul pentru prevenirea abuzului de droguri „Scott Newman”.

Actor celebru, sufi cient de celebru pentru a nu simţi nevoia să fie prezent permanent în inima combinaţiilor holly woodiene, Paul Newman a trăit retras în Connecticut, la Westport bucurându-se şi de o altă şi reală faimă printre acto-rii americani pentru că în 50 de ani de căsnicie, cu frumoasa actriţă Joanne Woodward, nu şi-a înşelat nevasta. (A.B.)

Concert de muzică evreiască la Sinagoga MareSeara de muzică evreiască de la

Sinagoga Mare a deschis „stagiunea” din această toamnă cu doi interpreţi de marcă, oaspeţi din Republica Slo-vacă: baritonul Ervin Schönhauser şi compozitorul Milan Dubovsky, în ipostază de pianist. Un eveniment de anvergură atât prin prestaţie artistică, cât şi prin participare: ambasadori ai Israelului, Slovaciei, Norvegiei, Cana-dei, consilieri ai Ambasadei Israelului şi ai Republicii Populare Chineze în România, prinţul Paul de România cu soţia, lideri ai F.C.E.R., C.E.B., B’nai B’rith, un numeros public bucureştean. Oaspeţii au fost salutaţi cu un Bruhim Habaim muzical, intonat de corul C.E.B., dirijat de Bogdan Lifşin. Câ-

teva cuvinte despre Ervin Schönhau -ser: copilăria marcată de Holocaust; vocaţia muzicală şi înzestrarea artistică moştenite de la tatăl său; abordarea de genuri muzicale diverse - folclor evreiesc, muzică sinagogală, operetă, muzică uşoară -; concerte în Republi-ca Slovacă şi Europa. Au impresionat vocea şi jocul de scenă, înţelegerea „din interior” a folclorului idiş, cu veselia afi şată şi zaţul de amărăciune sugerat, capacitatea de a trece de la registrul comic la cel grav, în cântecele sinago-gale. Afi rmat în domeniul creaţiei sim-fonice şi de operă, Milan Dubovsky s-a înfăţişat melomanilor bucureşteni nu numai ca acompaniator, personalitatea complexă a artistului punându-şi am-

prenta asupra acompaniamentului, ci şi ca solist de forţă în variaţiunile pen-tru pian pe teme folclorice evreieşti. Concertul a fost dedicat Conferinţei Internaţionale pentru Combaterea Ho-locaustului, din 18 septembrie a.c., de la Bucureşti, a spus E.S. ambasadoarea Republicii Slovace în România, Dag-mar Repćekova. Excelenţa sa s-a arătat interesată de continuarea colaborării cu comunitatea evreiască din România. Preşedintele C.E.B., ing. Osy Lazăr, a elogiat arta celor doi mesageri ai cân-tecului evreiesc din Republica Slovacă şi a înmânat Diploma de Excelenţă, din partea C.E.B., doamnei ambasador a acestei ţări. (I.D.)

Paul Newman a fost un mare actor. Dar nu numai de asta îl iubim noi…

La Iaşi este în plină desfăşurare

F e s t i v a l u l d e t e a t r u „ AV R A M G O L D FA D E N ”Teatrul Municipal din Baia Mare

Portugalia de Egressy Zoltán

Jucată până acum nu numai în Ungaria ci şi în Cehia, Polo-nia, Austria şi Marea Britanie, această piesă a maghiarului Egressy Zoltán a fost înfăţişată şi la noi în vreo trei teatre.

M-am oprit asupra specta-colului lui Victor Ioan Frunză. Un regizor pe care merită să-l urmăriţi îndeaproape, căci nu vă va dezamăgi niciodată, ba chiar dimpotrivă.

De data aceasta V. I. Frunză (care a semnat acel de neuitat „Ghetto”, de la Naţionalul bucu-reştean şi multe alte spectacole de referinţă la Timişoara, Cluj, Brăila etc.) a lucrat cu trupa Tea-trului Municipal de la Baia Mare. Pe care a adus-o la autentică performanţă – de grup (extrem de puternic şi omogen stilistic) şi individuală. Reţineţi deci, aceste nume: George Costin, Irina Andrică, Ioan Codrea, Sorin Miron, Ionuţ Mateescu, Ovidiu Mihăiţă, Valeriu Doran, Gabriela Del Pupo.

Piesa lui Egressy ne poartă într-un târg (cu nume fi ctiv), Irgancz, ca şi pierdut în pusta maghiară. Principalul loc al acţi-unii e bufetul ţinut de Lajos şi fi ica sa, Fundă. Aici îşi fac leatul – între agonie şi agitaţie sterilă mai mulţi neisprăviţi, urmăriţi de traume familiale şi de sentimentul ratării.

Toţi obişnuiţii casei par a fi marcaţi de lipsa de orizont, obsesia eşecului, idei fi xe fanteziste, nefericirea iscând accese neaşteptate de agitaţie şi violenţă. Dar mai toţi visează la o rezolvare care să dea un sens prezentului şi viitorului. Şi ase-meni celor „trei surori” ale lui Cehov, care doreau să trăiască la Moscova – eroii noştri nutresc gândul unei fugi salvatoare la Budapesta.

Şi iată-l pe străinul nimerit în această margine de lume, un intelectual cu veleităţi de eseist, numit „Poreclă”, trezind, pentru câteva zile, fi orul dragostei împărtăşite în sufl etul lui Fundă şi, mai ales, vorbindu-le tuturor despre visul lui de a evada în... Portugalia.

Şi iată-le pe toate aceaste fi inţe „gârbovite, împotmolite, descompuse” molipsindu-se de febra unei atari plecări.

Portugalia e, evident, mai mult decât un reper geografi c. Este metafora unui loc de la extremitatea vestică a Europei, de lângă ocean, unde stelele se văd mai bine. Acolo oamenii cunosc sentimentul de „saudad” – singurătate, dor, aspiraţie. Nu însă şi pe cel al angoasei, aducător de disperare şi violenţă. Şi astfel, Portugalia semnifi că aici idealul evadării spre o viaţă mai apropiată de năzuinţele intime.

Din păcate, – artiştii postmoderni sunt sceptici! – totul se dezumfl ă şi devine o parodie de telenovelă... Şi „povestea” se încheie, ironic şi absurd, cu o paradă a modei – cu nişte costu-me trăznite, făcute din „reciclabile”, paradă prezentată într-o portugheză „de baltă”.

Spectacolul de la Baia Mare (în care Frunză este sprijinit şi inspirat „enorm” de scenografa Adriana Grand, benefi ciind şi de colaborarea cu compozitorul Cári Tibor) este puternic şi captivant. Cucereşte prin calităţile de vizualitate, plasticitate şi dinamism. Prin combinaţia spirituală de teatru, pantomimă, fi lm, imagini TV, telenovelă, “fado”). Prin adevăr psihologic. Prin substanţa dramatică dezvăluită dincolo de măştile groteşti şi burleşti.

Şi cea mai mare izbândă – datorată, cum spuneam, îndru-mării actorilor, mereu surprinzători – este aceea de a ne face să râdem în hohote de ceea ce ar trebui să ne provoace plânsul.

*

Teatrul Metropolis

În rolul victimei de Vladimir şi Oleg PresniakovScenele noastre invită la multe piese inspirate din realităţile

unei Rusii în tranziţie. Regăsim în ele, cu uşurinţă, şi multe din stările, derapajele şi clivajele societăţii româneşti actuale. Duceţi-vă să vedeţi cu încredere dramele lui Al. Galin, L. Zorin, L. Petruşevskaia. Duceţi-vă cu încredere la piesele fraţilor Pre-sniakov – „Terorism” şi, mai ales, „În rolul victimei” (ambele reprezentate şi pe alte meridiane).

Veţi regăsi teme comune dramaturgiei contemporane din ultimele decenii – orchestrate însă nu numai cu un talent cert, cât mai ales cu o sensibilitate aparte faţă de suferinţa umană şi cu un etos marcat de nostalgia valorilor umane. Veţi regăsi imagini cu dezorientarea şi neliniştile tinerei generaţii, a copiilor care nu mai comunică nici cu părinţii, deopotrivă marginalizaţi şi dispreţuiţi, depăşiţi de evenimente şi cantonaţi în trecut.

Veţi vedea „victime”, uneori mai bogate sufl eteşte decât cei care sunt gata să-i judece şi să-i condamne (temă de tradiţie a literaturii ruse). Veţi vedea indivizi care reprezintă şi îşi exercită autoritatea – nu o dată abuziv, cu indiferenţă faţă de semeni şi cu neîncredere faţă de propria misiune. Veţi întâlni forme aberante (de un suculent comic grotesc) ale unor snobisme şi grandomanii de ultimă oră.

Despre toate acestea, şi despre multe altele, vă va vorbi la Metropolis „În rolul victimei”, pusă în scenă - judicios şi inspi-rat, într-un limbaj modern, care îmbină realismul psihologic cu sugestia imaginilor fi lmate, râsul cu gravitatea – de Felix Alexa. Spectacolul vă va prilejui o întâlnire cu vedeta noului val de ac-tori, Marius Manole, cu un Răzvan Vasilescu în formă excelentă (ce trădează, aş zice, şi şcoala fi lmelor cu Lucian Pintilie). Şi, nu în ultimul rând, cu Dana Dogaru, care, pentru culoarea şi verva rolului (secundar) de aici, a şi obţinut Premiul UNITER.

NATALIA STANCU

Drumul spre teatru

Din spectacolul Din spectacolul Just Just Remembered,Remembered, cu trupa Beit cu trupa Beit

Shalom AleichemShalom AleichemDin spectacolul Din spectacolul AdamadamAdamadam

de Arkadi Zaidesde Arkadi Zaides

22 REALITATEA EVREIASCĂ - Nr. 304-305 (1104-1105) - 30 septembrie - 27 octombrie 2008