Proorocul Ilie, a cărui viaţăeste descrisă în Sfânta Scriptură,în cartea III Regi, cap. XVII-XXII şi în cartea IV Regi, cap. I-II, a trăit în secolul al IX-lea în-aintea întrupării lui Iisus.

~n fiecare num[r al supli-mentului de cultur[ publicămbiografiile mai multor sătmărenicare s-au remarcat în diferite do-menii sau au ocupat funcții im-portante.

Arta ei acoperă domeniile<picturi religioase, picturi muralemonumentale, design interiorliturgic, ve;minte sacre, restau-rarea de sculpturi ;i altare.

În Evul Mediu, lucrurile par săse schimbe, biserica era instituțiacare reglementa şi vestimentațiaunei persoane, mai ales cea a femei-lor, considerate supuse bărbatuluişi inferioare acestuia. Acestea nuputeau să poarte haine decoltate, sărecurgă la machiaj sau să umble sin-

gure pe stradă. Aceste lucruri le fă-ceau doar concubinele şi erau dras-tic criticate de societate, asta în pri-ma parte a Evului Mediu. Fiecareclasă socială, fiecare ordin, fiecaremeserie puteau fi recunoscute dupăîmbrăcăminte.

Sfântul ProorocIlie Tesviteanul - o via\[ în permanent[actualitate

S[tm[reniaprecia\i întrecut, uita\iîn prezent (III)

Matri\ele pentru brice din Ciume;tiilustreaz[ dezvoltarea Europei

Artista careian[ Magda Lukacsovits a fost onorat[ de cur]nd ̀ n Germania

PAGINA 4

PAGINA 10

PAGINA 9

Încă de la descoperirea sa înanul 1961 lotul de tipare metalurgicede la Ciumeşti a stârnit un viu inte-res. Nu doar pentru că era cel maimare lot preistoric de instrumentemetalurgice descoperit în România,ci şi pentru faptul că piesele turnateîn aceste tipare păreau să ilustrezeuna dintre teoriile vremii referitoarela dezvoltarea civilizaţiei europene.

Dat fiind că în cadrul atelieruluierau confecţionate piese locale (se-ceri, topoare, dălţi, pandantive) saua unor regiuni învecinate (brice), afăcut ca lotul să fie interpretat ca«inventarul unui meşter ambulant».Acest concept a fost dezvoltat de ar-heologul britanic Gordon Childecare a considerat că dezvoltarea ci-vilizaţiei europene a pornit pe un

făgaş de originalitate şi dinamismîncă din preistorie. În Europa meşte-rii erau ambulanţi, nevoiţi a răspun-de creativ la «cerinţele pieţii», întimp ce colegii lor din Orient, aflaţisub stăpânirea unor monarhi sautemple, nu erau stimulaţi în creati-vitate.

Continuare `n pagina 3

IAnul XIV Nr. 695 Duminic[ 17 iulie 2016

Se distribuie `mpreun[ cu Informa\ia Zilei

Vestimenta\ia femeilor era controlat[`n Evul Mediu de c[tre Biseric[

Publicaţia satirică Le Canard enchaîné a dezvăluit căfrizerul personal al preşedintelui francez, François Hol-lande, câştigă din 2012 un salariu brut lunar de 9.895 deeuro, care este plătit din banii ce revin de la contribuabili.În contul acestei remuneraţii, obligaţiile frizerului iden-tificat drept Olivier B. este să fie disponibil oricând şi să-l însoţească pe preşedintele francez în deplasările sale.

Publicaţia spune că Olivier B., "frizerul personal alşefului de stat" a semnat un contract de pe data de 16 mai2012 pe o perioadă determinată pentru toată durata man-datului prezidenţial în curs. Ziarul relatează că în con-tractul său de muncă semnat pe o perioadă de cinci anicumulul salarial este de 593,700 de euro. Acestui onorariui se adaugă "eventuale asigurări sau indemnizaţii pentrurezidenţă" şi alte "avantaje familiale".

Motanul Larry nu va fi evacuat din reşedinţa prim-ministrului britanic de pe Downing Street numărul 10din Londra, deşi premierul părăseşte locuinţa, după ceşi-a dat demisia, dup[ referendumul pentru Brexit.

Felina Larry a fost o figură familiară pe trepteledin faţa uşii negre a reşedinţei prim-ministrului britanicde pe Downing Street numărul 10, încă de când s-a in-stalat acolo pe funcţia de animal de companie şi pră-dător de rozătoare, în 2011. Maestru în capturarea şori-ceilor, motanul Larry va locui în continuare în casă petimpul şederii Theresei May, succesoarea lui David Ca-meron în funcţia de premier al Marii Britanii.

"Larry motanul nu este deţinut de familia Cameron,este al unui servitor, va rămâne în casă după ce pre-mierul o va părăsi", a declarat un purtător de cuvânt.

Frizerul pre;edintelui Hollandec];tig[ 10.000 de euro pe lun[

Pisica Larry r[mâne Downing Street;i dup[ plecarea lui Cameron

PAGINA 2

S`n`tate Frumuse]e&Fructele ;i legumele sunt baza unei diete s[n[toase

Speciile de m[cri;ul-calului au fostconsumate mii de ani de oameni

PAGINA 8PAGINA 6

Pantofii, o parteesen\ial[ din arsenalulpasionatelor de mod[

PAGINA 7

2 Informa\ia de Duminic[/17 iulie 2016

În toamna anului 1938, tipo-grafia Gloria din Satu Mare scoatevolumul “Monografia Ardealului”,un volum al autorilor Varady Ala-dar ;i Berey Geza.

În scurta introducere a acestei cărțice conține scurte biografii ale unor săt-măreni importanți din viața politică, ad-ministrativă, socială, ;tiințifică ;i cultu-rală a urbei, autorii î;i motivează astfeldemersul< "Datele din această carte suntdoar un fir de nisip în marea clepsidrăa timpului (...) Toate civilizațiile din lumețin evidența membrilor săi deosebiți dinviața politică, socială, ;tiințifică, artistică;i culturală. :i acest concept ne-a deter-minat ;i pe noi să realizăm această mo-nografie".

Publicăm în continuare biografiilemai multor sătmăreni care s-au remarcatîn diferite domenii sau au ocupat funcțiiimportante.

Lang Ferenc s-a născut în 19septembrie 1889 în localitateaCămin-Satu Mare (foto pagina1) . După absolvirea gimnaziului roma-no-catolic din Satu Mare a absolvit laBudapesta facultatea cu specialitatea is-torie-limba latină. Din 1921 a fost pro-fesor la gimnaziul de fete romano-cato-lic.

De la începutul carierei sale se im-plică activ în viața socială ;i politică aora;ului. A fost membru al Comitetuluide inițiativă de înființare a PartiduluiMaghiar local în cadrul căruia a ocupatfuncții de conducere, inclusiv cea de se-cretar general, dar a fost membru ;i înalte organizații de caritate ;i cu caractersocial.

A publicat mai multe volume printrecare "Hildegarda" (o istorie a comunitățiifranciscane locale), "O bucată din istoriaSătmarului" (o istorie a Asociației fe-meilor caritabile din ora;), ;i alte articolecu caracter social în ziarul de Nord Vest.

Lang Pal (născut în MoftinuMare în 1885). A urmat primele stu-dii teologice la Satu Mare, a predat teo-logia în mai multe localități, a fost ;i du-hovnic-confesor în mai multe ore;e,printre care ;i în Satu Mare ;i Carei.

În perioada petrecută în Tă;nad capreot romano-catolic, a construit o ;coa-lă, a renovat în totalitate biserica, a înfi-ințat mai multe organizații ;i asociații ;ide asemenea a creat mai multe instituțiiculturale ba chiar putem spune că a făcutparte din conducerea tuturor mi;cărilorculturale ;i cu caracter social. Din 1926a fost pre;edintele organizației locale aPardiului Maghiar.

La publicația locală "Tă;nadul ;i îm-prejurimile" a făcut parte din Cimitetulde conducere ;i a publicat numeroasearticole cu caracter religios ;i social.

Lengyel Istvan (născut în 31octombrie 1898 în Lazuri). După;colile primare a studiat în Debrecenjurnalistica ;i a practicat această meserieîntreaga viață. A scris articole la începutîn ziarul local Szatmar iar după suspen-darea acestuia în 1918, a activat la pu-blicația Szamos. În 1926 s-a mutat la Si-ghet unde a lucrat la publicația indepen-dentă maramure;ană. În timpul activi-tății din Sighet a participat la înființareaPartidului Maghiar la care a fost ;i se-

cretar general. În 1931 a revenit la SatuMare unde ;i-a continuat activitatea lapublicația Szamos, iar după un timp adevenit secretar de redacție. A fost mem-bru al Comitetului director al Asociațieiziari;tilor minoritari ;i secretar al Aso-ciației Kölcsei. Cunoscut iubitor al spor-tului a fost unul dintre cei ce au susținutîn scris ;i faptic mi;carea sportivă dinSatu Mare ;i a fost un timp ;i membrual Comisiei Române de arbitri de fot-bal.

Lakatos Mihalyné (s-a născutîn Baia Mare unde s-a ;i căsăto-rit cu medicul Lakatos Mihaly).

A absolvit Conservatorul din Viena deunde a primit ;i o diplomă de excelență.A organizat în Satu Mare ;i în alte loca-lități din Ardeal ;i din lume la care aurcat pe scenă alături de arti;ti cunoscuțiîn toat[ lumea ca de exemplu Szigeti Joz-sef sau Geyer Stefi. A avut un rol impor-tant în viața muzicală a Sătmarului. Aformat două tinere în Satu Mare ;i anu-me pe Magda care a studiat muzica laAcademia de muzică din Budapesta ;ipe Hildegard, care a devenit apoi o vio-lonistă cunoscută.

Martininé Scheint Lujza (s-anăscut `n 1872 în Bistrița Nă-

săud). A fost cunoscută ca directoarea :colii Superioare de fete de Economie.A urmat studii în Cluj, apoi la Budapesta;i ;i le-a desăvâr;it la Geneva. Între 1905;i până în 1916 a fost profesoară la :coa-la Superioară de fete de Economie, iarîn 1928 devine directoarea acestei ;coli.

S-a implicat în mai multe asociațiide binefacere, ca de pildă în cea a Fe-meilor binefăcătoare sau Crucea Ro;ie),a mai fost membră în Asociațiacerceta;ilor sătmăreni ;i a fost repre-zentanta asociației profesorilor din SatuMare. Mai multe dintre cuvântările sale;i aprecieri privind învățământul au apă-rut în publicațiile de specialitate.

Marea Schismă a bisericii cre;tine,oficializat[ la 16 iulie 1054, a fost oconsecinţă a înstrăinării treptate dintreRoma şi Constantinopol. Europacreştină devine, din punct de vederepolitic, bicefală începând cu anul 800,odată cu încoronarea ca împărat romana lui Carol cel Mare. Atât acesta, cât şiîmpăratul de la Constantinopol pre-tindeau că sunt succesorii vechilor îm-păraţi romani.

Patriarhii celor două oraşe se aflauşi ei în conflict. Ambii lideri religiosise considerau conducătorii întregiilumi creştine. Patriarhiul de la Con-stantinopol îşi ia, încă din secolul alVI-lea, titlul de patriarh ecumenic (adi-că universal), titlu care până atunciaparţinuse exclusiv Papalităţii.

În secolele IX-X cele două centrereligioase s-au aflat într-o competiţieacerbă pentru evanghelizarea lumii sla-ve din Europa de Est şi Sud-Est. Dupăce slavii din zona Bulgariei, Serbiei şiRusiei au intrat în sfera Constantino-polului, biserica orientală, mai puter-nică, nu a mai acceptat supremaţia Ro-mei. Apoi, în secolul al XI-lea, Vasileal II-lea Macedoneanul s-a îndepărtattot mai mult de Roma.

Cauzele dogmatice au jucat şi eleun rol important. Existau trei problememajore. În primul rând, cea legată deFilioque, un adaos la formula Crezuluidin 381. Cea de-a doua diferenţă stăîn ritualul împărtăşaniei< folosirea azi-mei în vest şi a pâinii dospite în est.Apoi, celibatul preoţilor era obligatoriuîn occident, în timp ce preoţii bisericiiorientale se puteau căsători (o singurădată).

Disputa dintre cele două bisericiescaladează în momentul în care în1050, bizantinii din Sudul Italiei suntforţaţi de normanzi să se conformezepracticilor latine. Patriarhul de la Con-stantinopol, Mihail Cerularios, răspun-de prin a cere bisericilor latine din oraşsă adopte practicile bizantine. În faţarefuzului acestora, în 1053 închide toa-te bisericile latine din capitala impe-riului. Ulterior acceptă o discuţie cuPapa Leo al IX-lea care, în 1054, trimitepentru negocieri o delegaţie la Con-stantinopol, condusă de CardinalulHumbert.

După prima întâlnire cu delegaţiapapală, Cerularios refuză să mai nego-cieze, fiind afectat de comportamentulmembrilor delegaţiei, care nu respec-taseră saluturile uzuale. CardinalulHumbert răspunde prin obţinerea uneibule de excomunicare împotriva luiCerularios, bulă depusă la Sf. Sofia îndata de 16 iulie 1054. Cerularios con-voacă un Sinod pentru data de 24 iulieprin care Humbert este excomunicat.

Unitatea cre;tin[s-a rupt `ncep]nd cu 16 iulie 1054

PERSONALIT~}ILang Pal a urmat primele studii teologice la Satu Mare, a predat teologia în mai

multe localități, a fost ;i duhovnic-confesor în mai multe ore;e, printre care ;i în SatuMare ;i Carei. În perioada petrecută în Tă;nad ca preot romano-catolic, a construit o;coală, a renovat în totalitate biserica, a înființat mai multe organizații ;i asociații ;ide asemenea a creat mai multe instituții culturale ba chiar putem spune că a făcut partedin conducerea tuturor mi;cărilor culturale ;i cu caracter social.

S[tm[reni aprecia\i în trecut, uita\i în prezent (III)

Director general - D. P[curaru

Redactor ;ef suplimente - Adriana Zaharia

(Informa\ia Zilei de Duminic[ ;i S[n[tate ;i Frumuse\e,

Informa\ia TV)

Redac\ia Satu Mare<str. Mircea cel B[tr]n nr. 15

Satu Mare, cod 440012 Telefon< 0261-767300

e-mail< redactiasm@informatia-zilei.ro

ISSN 1222-4715

www.informatia-zilei.ro

Director editor< Ilie S[lceanu

Lengyel István

Lakatos Mihályné Martininé Scheint Lujza

Láng Pál

17 iulie 2016/Informa\ia de Duminic[ 3

ISTORIEPentru Câmpia Sătmarului, o discuţie privind aspectul fizic

al războinicilor preistorici trebuie să pornească de la două matriţedescoperite la Ciumeşti, tipare în care erau fabricate instrumentede toaletă.

Urmare din pagina 1

Pornind de la descoperirile din necro-pola celtică de la Pişcolt, a fost descrisă in-tensa utilizare a foarfecilor şi a bricelor decătre războinicii celţi, instrumente folositecu scopul de a exprima prin aspectul fizicapartenenţa etnică şi mândria de a fi iden-tificaţi cu o castă socială foarte respectată.Faptul că războinicii ocupau un rol im-portant în cadrul societăţii celtice este ex-primat nu doar de dovezile arheologice, cişi de descrieri clare rămase de la autoriiantici. Aceştia scriu explicit despre exis-tenţa unei caste sociale războinice careavea menirea de a apăra comunitatea şi dea păstra ordinea socială. Există însă nu-meroase date ce atestă că războinicii s-auindividualizat ca şi categorie socială aparteîncă din mileniul al II-lea î.Hr. Această ca-tegorie socială era prezentă la numeroasepopoare indo-europene, alături de cate-goria largă a producătorilor şi de casta sa-cerdotală. Chiar dacă pentru mileniul II î.Hr. sursele scrise sunt relevante doar pen-tru zone din Orient şi spaţiul egean, nu-meroase contexte arheologice, în specialal mormintelor cu arme descoperite pesuprafaţa Europei vin să susţină aceastăidee. Pentru acele perioade îndepărtate, lafel ca şi în vremurile istorice, recunoaştemcategoria socială a războinicilor nu doarprin arme, ci şi prin existenţa în inventarulfunerar a unor instrumente de înfrumu-seţare. Includerea acestor instrumente încadrul inventarului funerar a avut rolul dea afirma identitatea socială şi etnică a de-functului, de a atesta apartenenţa la o ca-tegorie de oameni ce se exprimau prinanumite elemente de înfăţişare. Scopulacestei prezentări identitare în contextulceremoniei funerare era clar< urmaşii careorganizau ceremonia funerară eraumândri de categoria socială căreia i-aaparţinut înaintaşul şi îşi revendicau apar-tenența la aceasta pe cale de moştenire.

Aspecte privind r[zboiniciidin C]mpia S[tmarului

Pentru Câmpia Sătmarului, o discuţieprivind aspectul fizic al războinicilorpreistorici trebuie să pornească de la douămatriţe descoperite la Ciumeşti, tipare încare erau fabricate instrumente de toaletă.Privind forma obiectelor turnate înmatriţe, dacă nu eşti integrat în domeniulmuzeal sau dacă eşti dintre aceia pa-raşutaţi de la “Palat”, recent cuprinşi deflacăra pasiunii istorice, poţi trece pe lângăele fără să îţi dai seama ce reprezintă. Nupoţi deduce nici măcar ce fel de unelteerau, darămite să îţi mai dai cu părereadespre domeniul în care erau folosite şidespre profundele semnificaţii istoriceaflate în spatele activităţilor pe care le im-plicau. Eventual, dacă eşti unul dintre aceietnografi care cunosc cu adevărat expo-natele muzeale, poţi să îţi dai seama căobiectele turnate în matriţele de la Ciu-meşti seamănă cu o formă tradiţională derăzuşă sau plivitor. Persoanele de vârsta atreia care au copilărit la ţară îşi vor da sea-ma mult mai uşor, deoarece le-au folositintens dacă au fost adolescenţi sau copiimai mărişori până în anii 60. Având tijade pe spatele arcuirii înfiptă într-o coadăde lemn, instrumentul era folosit la plivi-rea punctuală a firelor de buruieni din la-nurile de cereale păioase.

Însă “plivitoarele” turnate în cele douămatriţe de la Ciumeşti nu au fost utilizatela eradicarea firelor de buruieni de tarla,ci la eradicarea firelor de păr de pe corpuluman, în special a bărbii şi, probabil a pă-rului de pe unele porţiuni ale capului.Matriţele de brice de la Ciumeşti au fost

descoperite într-o aşezare datată în seco-lele XIII-XII î. Hr., împreună cu un lot dealte 15 tipare în care erau turnate obiectede bronz, fapt pentru care au fost apreciatecă reprezintă instrumentarul unui meşterbronzier. Încă de la descoperirea sa în anul1961 lotul de tipare metalurgice de la Ciu-meşti a stârnit un viu interes. Nu doarpentru că era cel mai mare lot preistoricde instrumente metalurgice descoperit înRomânia, ci şi pentru faptul că piesele tur-nate în aceste tipare păreau să ilustrezeuna dintre teoriile vremii referitoare ladezvoltarea civilizaţiei europene. Dat fiindcă în cadrul atelierului erau confecţionatepiese locale (seceri, topoare, dălţi, pan-dantive) sau a unor regiuni învecinate(brice), a făcut ca lotul să fie interpretatca «inventarul unui meşter ambulant».Acest concept a fost dezvoltat de arheo-logul britanic Gordon Childe care a con-siderat că dezvoltarea civilizaţiei europenea pornit pe un făgaş de originalitate şi di-namism încă din preistorie.

În Europa meşterii erau ambulanţi,nevoiţi a răspunde creativ la «cerinţelepieţii», în timp ce colegii lor din Orient,aflaţi sub stăpânirea unor monarhi sautemple, nu erau stimulaţi în creativitate.Sigur că aceasta a fost o interpretare tri-butară secolului trecut, iar azi au apărutdate care arată că şi societatea europeanăera stratificată, iar o «libertate ancestrală»este un concept ce pare mai mult iluzoriu.Chiar şi în cazul de la Ciumeşti au apărutdate că prezenţa meşterului trebuie legatăde existenţa în regiune a unui centru deputere.

Existenţa acestui centru în zona Ciu-meşti-Sanislău tinde să fie sugerată de des-coperirea unor piese valoroase, care auputut aparţine unor elite sociale, sau aunor bunuri exotice, sosite de la mare dis-tanţă. Între acestea pot fi amintite o fru-moasă brăţară de aur de peste 100 gr şi oaplică circulară de bronz,care este consi-derată element emblematic al costumelorde şefi descoperite în morminte cercetateîn regiunea aflată la poalele Munţilor Alpi.Prezenţa atelierului metalurgic şi a cen-trului de putere pare a se datora mai de-grabă faptului că prin zonă trece «DrumulDobriţânului», drum care reprezintă unsegment din traseul pe care erau trans-portate resursele minerale din Transilva-nia, peste Munţii Meseş, spre câmpie.Conectarea la reţeaua marilor căi comer-ciale continentale prin acest drum ar puteasă explice prezenţa în regiunea Careiuluia unor bunuri aduse de la distanţe mari,dar şi producţia transregională a meta-lurgului de la Ciumeşti.

Bricele preistorice, cea mai binecunoscută categorie de obiectea Epocii Bronzului

Bricele de bărbierit reprezintă cea maimai bine cunoscută categorie de obiectea Epocii Bronzului, dat fiindcă au fost re-pertoriate şi publicate toate exemplarelecunoscute, din Grecia până în InsuleleBritanice. Aceste instrumente au fost des-coperite aproape exclusiv în două contextearheologice< în morminte, depuse împreu-nă cu obiecte personale ale defunctului,sau în ofrande metalice, oferite divini-tăţilor împreună cu alte tipuri de obiecte.Analizele din unele cimitire mai extinseau arătat că briciurile sunt prezente încirca 10% din mormintele de bărbaţi. Potsă fie prezente în inventare mai bogatesau mai sărace, în primul caz fiind frecventasociate cu arme, fapt pentru care utiliza-rea lor a fost asociată cu categoria război-nicilor. Mormintele bogate conţin adeseabrice decorate cu simboluri solare, sim-

Conform opiniei a numeroşi specialişti, această înfăţişare comună a războinicilor din cele două regiuni îndepărtate face partedintr-o pleiadă mai mare de asemănări şi similitudini care au fost vehiculate prin obiecte, idei şi chiar oameni ce au călătoritîntre cele două regiuni

Dezvoltarea Europei ilustrat[ `n matri\ele de bricepentru b[rbierit descoperite la Ciume;ti

Este cel mai mare lot preistoric de instrumente metalurgice descoperit în România

boluri ce fac aluzie la ideea că proprietariiau avut o legătură directă cu domeniulsimbolisticii sacrale.

Care au fost motivele pentru care bri-cele şi alte instrumente de înfrumuseţareerau considerate atât de importante încâtsă fie apreciate ca obiecte menite a subliniaidentitatea defunctului? Câteva descope-riri speciale din mileniul II î. Hr.vin să nearate motivele, aducând dovezi directedespre modul în care erau utilizate bricele.Primul dintre contexte este reprezentatde o zonă specială de turbă din Danemar-ca, în care s-au păstrat mumificate cadavredin epoca timpurie a bronzului. Condiţiilespeciale de păstrare au permis să se con-state că barba de pe obraz a fost rasă, lafel ca şi părţile laterale ale capului. Esteinteresant că aceeaşi frizură rămasă pe ca-petele cadavrelor din mormintele cu sicriude stejar din Danemarca, este redată şi pefrescele minoice din spaţiul egean, simi-litudinea de imagine dintre cele două zonefiind sporită de obiceiul comun al purtăriibărbii rase. Conform opiniei a numeroşispecialişti, această înfăţişare comună arăzboinicilor din cele două regiuni înde-părtate face parte dintr-o pleiadă mai marede asemănări şi similitudini care au fostvehiculate prin obiecte, idei şi chiar oa-meni ce au călătorit între cele două re-giuni. Unii specialişti apreciază că poves-tea călătoriei epopeice a lui Ulise repre-zintă un model de viaţă având în primplan anumite persoane care, călătorind lamare distanţă, acumulau idei şi tehnologiideosebite aducându-le apoi în sânul co-munităţii din care au plecat. Se considerăcă placa turnantă a acestor schimburi cul-turale a fost reprezentată de civilizaţiiledezvoltate în spaţiul carpatic.

Bărbieritul era o experienţă dureroasă în preistorie

Azi rasul bărbii este o activitate simplă.Însă în trecut, chiar şi cu brice de oţel,bărbieritul era o operaţiune complicată,din perspectiva necesităţii unei bune stă-pâniri a tehnicii de ascuţire. Repetareafrecventă a ascuţirii bricelor nu era o ope-raţiune uşoară. Bătrânii îşi amintesc căpersoanele care se ocupau cu ascuţirea debrice (şi alte instrumente asemănătoare)erau una din cele mai frecvente prezenţe

în peisajul stradal sătmărean, lucrând înmici ateliere sau chiar pe stradă, în formăambulatorie. Cu atât mai complicat tre-buie să fi fost rasul cu briciuri de bronz(aramă). Pentru a verifica cu ajutorul ar-heologiei experimenatele, câţiva cercetă-tori britanici şi germani au reeditat expe-rimental posibilitatea de a fi folosite bri-ciurile de aramă. Dincolo de faptul că des-criu bărbieritul ca pe o experienţă dure-roasă, au emis câteva concluzii. Radereaunei bărbi crescute în 2-3 zile era nu doarneplăcută, dar şi extrem de dificilă. Eramult mai eficientă raderea unei bărbi deo săptămână. Dat fiind că părul era maimare, briciul nu mai aluneca pe păr, iarîndepărtarea lui se realiza cu mult maimult succes. Desigur că pretenţiile noastrediferă de standardele de atunci, iar o maibună dexteritate în ascuţirea briciurilorera strâns legată de experienţa acumulată(pentru aceasta este suficient să menţionezexemplul coasei tradiţionale, la care lipsaexperienţei sau o slabă stăpânire a tehniciide ascuţire îi scade proporţional eficaci-tatea în tăierea ierbii).

Înfăţişarea războinicilor din spaţiul carpatic

Hărţile de distribuţie a bunurilor ar-heologice pot fi uneori înşelătoare, însăatunci când se pliază pe caracteristicileunor modele sociale şi economice repe-titive, aceste hărţi nu pot fi ignorate. În cepriveşte răspândirea briciurilor preistori-ce, arheologul britanic Antony Hardingscoate în evidenţă câteva caracteristici in-teresante< din punct de vedere identitareste izbitoare concentrarea şi limitareageografică a unor tipuri de brice şi lipsade descoperiri în anumite regiuni. Utili-zate intens în vestul şi centrul Europei,descoperirile de brice se opresc în zonaCâmpurilor de urne din Câmpia Tisei şiValea Savei. Aceste descoperiri lipsesc înspaţiul carpato-balcanic şi reapar în zonaPeloponezului şi a Cretei, într-o regiuneîn care este dovedită iconografic prezenţabărbaţilor bărbieriţi şi raşi pe porţiunilelaterale ale capului. Lipsa cvasi-totală abriciurilor în zona carpato-balcanică îl fa-ce pe Antony Harding să admită posibi-litatea ca în aceste regiuni astfel de obiectesă nu fi existat, adică bărbaţii să fi purtat

barbă. Consideră că probabil prezenţa înzonă a unor bărbaţi bărbieriţi a fost cuatât mai neobişnuită, pe cât sunt de rareîn prezent descoperirile de brice care da-tează din mileniul II î. Hr.

Situaţia devine deosebit de interesantăîn Transilvania, unde prezenţa bricelor dina doua jumătate a mileniului II î. Hr. esteextrem de rară, deşi avem una dintre celemai intense acumulări de piese metalicedin Europa. În această provincie descope-ririle de briciuri se află doar pe principalelecăi de comunicaţie, şi au ca şi capăt de tra-seu marile ofrande metalice din zonele sa-line. Se pune problema dacă descoperirilede brice (cărora li se asociază şi alte cate-gorii de piese), nu vin să lege dintr-o nouăperspectivă marile “depozite turnătării”din Transilvania de extracţia de sare. Maiales că în urma cercetărilor recente con-duse de Valeriu Cavruc şi Antony Hardings-a dovedit că extracţia de sare din Tran-silvania a căpătat pe parcursul mileniuluiII î. Hr.o intensitate deosebită, fiind evidentdestinată unor finalităţi comerciale.

Să fi fost bricele descoperite în parteade vest a României în legătură cu anumitepersoane ce făceau comerţ de sare şi altebunuri, pe căile de acces din Transilvania,reprezentate de văile Someşului, Crasnei,Mureşului, sau a Timişului şi a Begăi? Săfie întâmplătoare suprapunerea acestordescoperiri cu rutele comerciale de peparcursul Evului Mediu sau din EpocaModernă, atestate ca „Drumuri ale sării”?Să fie în legătură aceste descoperiri cu fap-tul că, în anumite epoci istorice, Transil-vania a devenit un „El Dorado” în careresursele minerale au determinat stabilireaşi colonizarea unor comunităţi întregi? Săfie doar o întâmplare că pe parcursul maimultor perioade istorice regiunile de lapoalele Carpaţilor Apuseni şi ale MunţilorMaramureşului au prosperat pe seama re-surselor minerale şi a comercializării lor,respectiv a schimbului pe produse agri-cole? Iată câteva întrebări la care am putearăspunde “pe barba” strămoşilor din mi-leniul II î. Hr.. “Despicând în patru firulpărului” cu ajutorul bricelor preistoriceam putea să ne gândim la repetarea con-stantă a unor modele de dezvoltare eco-nomică din istoria spaţiului carpatic.

Dr. Liviu MartaArheolog Muzeul Jude\ean Satu Mare

4 Informa\ia de Duminic[/17 iulie 2016

ISTORIE

Azi aparențele au o importanţătot mai mare, cel puţin asta indicănumărul mare de utilizatori aireţelelor de socializare. Imagineade sine, a instituției pentru caremuncim sau în cadrul căreia stu-diem, joacă ;i ea un rol extrem deimportant în viaţa noastră şi în ale-gerile pe care le facem. Când vor-bim despre imaginea unei persoa-ne, ne referim inclusiv şi la compo-nen\a vestimentară, deoarece, con-știenți sau nu, ea reprezintă o sursăbogată de informații despre persoa-nele pe care le întâlnim în fiecarezi.

De-a lungul timpului această sursăde informații a fost studiată şi supusămultor interpretări. Unul dintre intelec-tualii curioşi de această comoară de in-formații a fost şi Nicolae Valentin Vartan,care s-a preocupat în mod special de co-municarea prin aparență. Acesta defineş-te îmbrăcămintea ca fiind “o proteză acărei formă, veritabilă scriitură vestimen-tară, îşi are rădăcinile în adâncul perso-nalității noastre şi în raporturile pe carele întreținem cu universul social. Gestu-rile, alura, felul de a păşi, vocea, întreagaținută, ritualurile sunt expresii născutedin emoțiile noastre biologice şi consti-tuie aparența, imaginea noastră...”, subli-niază Nicolae Valentin în cartea “Imagi-nea de sine”, apărută la Editura Poliromîn 1999.

Semiotica, ştiinţa semnelor şi a interpretării lor

Dintre ştiințele care s-au preocupatde studierea acestei teme este semiotica.Știință a semnelor şi a interpretării lor acărei graniţe încă nu sunt foarte bine de-limitate, a fost definită de mulți autori.Umberto Eco o defineşte în „ O teorie asemioticii” ca “disciplina care studiazătot ceea ce poate fi folosit pentru a minți.”O altă definiție a semioticii a autoruluiitalian este< „ procesul prin care indiviziiempirici comunică, iar procesele de co-municare devin posibile datorită siste-melor de semnificare.” Unii autori, pre-cum Jean-Jacques Boutand consideră că“semiotica şi comunicarea au întreținutdintotdeauna relații de solidaritate, fieele simetrice ori de incluziune reciprocă.”Astfel, putem spune că semiotica este par-te a comunicării nonverbale, care oferă omodalitate eficientă de satisfacere a nevoiioamenilor de a transmite celorlalți infor-mații şi emoții.  

Francois-Marie Grau în volumul “Is-toria costumului” expune de astfel o ideefoarte interesantă în această privinţă<“funcția de semnificare a îmbrăcăminteia început o dată cu prima uniformă mi-litară instituită de Ramses al-II-lea, cândsoldații simpli se distingeau de cei cu gradsuperior prin ceea ce ei denumeau pan-nus.” Un alt autor susține că răd[cinilevestimentaţiei ar fi pornit din rai cândAdam şi Eva au gustat din fructul oprit lis-au deschis ochii şi au descoperit că eraugoi, şi culegând frunze de smochin s-auacoperit cu ele, iar arheologii prin des-coperirile pe care l-au făcut permit săformuleze ipoteza potrivit căreia niciomul de Cro-Magnon, (homo sapiens sa-piens) nu era străin de funcția simbolicăa veşmintelor şi podoabelor sale din celemai vechi timpuri, fiind conştient că îm-brăcămintea conferă semnificație, indi-ferent cât de simplă şi sumară era. Putemdeduce astfel că omul a adoptat îmbră-cămintea încă din cele mai vechi timpuri,deoarece avea sentimentul că este incom-

plet, era nemulţumit cu sine aşa cum este,iar îmbrăcămintea originii sale şi dezvol-tării ulterioare este rezultatul încercăriisale de a remedia neregulile constatate,la înlocuirea a ceea ce a pierdut.

Un aspect care merită subliniat estecel legat de modul de viaţă al celor dintriburile africane. Aceştia preferă să setatueze, poartă multe accesorii , se pic-tează cu nămol, toate acestea reprezen-tând un factor de selecție atunci când îşialeg partenerul şi foarte rar poartă un ar-ticol vestimentar.

În antichitate, îmbrăcămintea aveamai mult o caracteristică simbolică. Laegipteni, spre exemplu aceasta trebuia săfie frumos decorată, în mai multe culori,accesorizată şi învăluită în magie, nu sedorea nicidecum să scoată în evidențămodestia sau să fie confortabilă. Tunicapurtată de egipteni se numea “calasiris”şi era purtată de ambele sexe, cu micimodificări.

Pe continentul european, la greci, secunosc trei stiluri de îmbrăcăminte< do-ric, ionic şi atenian. Cel doric era un stilsimplu, în contrast cu complexitatea şimultiplele culori egiptene, cel ionic con-ferea o grație aparte, mai ales prin posi-bilitatea de a face mişcări ample şi lungi,iar cel atenian era definit de eleganță, caşi cum fiecare dintre cel care îl purta eraun rege mai mic. Asta dacă ne referim lacetățeni şi nu la sclavi, a căror îmbrăcă-minte era mai mult decât simplă şi nutransmitea decât faptul că persoana res-pectivă este destinată muncii şi pusă ladispoziția stăpânului.

În lumea romană, se purta toga saualba vestis, atât de femei cât şi de bărbați,simplă, dar care părea cu mult superioarăvestimentației greceşti, semn că romaniise considerau un popor superior, cu o ci-vilizație şi cultură superioară.

Biserica controla în Evul Mediu modul cum se îmbrăcau femeile

În Evul Mediu, lucrurile par să se

schimbe, biserica era înstituția care re-glementa şi vestimentația unei persoane,mai ales cea a femeilor, considerate su-puse bărbatului şi inferioare acestuia.Acestea nu puteau să poarte haine decol-tate, să recurgă la machiaj sau să umblesingure pe stradă. Aceste lucruri le făceaudoar concubinele şi erau drastic criticatede societate, asta în prima parte a EvuluiMediu. Fiecare clasă socială, fiecare or-din, fiecare meserie puteau fi recunoscutedupă îmbrăcăminte.

Mai marii nu se deplasau niciodatăfără o etalare strălucitoare de arme şi livre,care impuneau respect şi st]rneau invidie.Pe de altă parte, Georges Vigarello în car-tea sa< „O istorie a frumuseții” relateazăfaptul că “distanța socială se exprimă şila nivelul manierelor, ierarhie diferită şila fel de importantă. Libertatea chipuluişi a gesturilor, printre altele” au o impor-tanță aparte în determinarea statutuluisocial în al XVI-lea.

~n timpul Rena;terii, putereaprin care Biserica controlavestimenta\ia a sl[bit

Renaşterea a fost o perioadă contro-versată pentru arta vestimentației, deoa-rece puterea bisericii slăbeşte, ea nu maireglementează normele de vestimentațieîn societate decât foarte puțin şi pentrupuțini.

Colecțiile primilor amatori de artă îşischimbă astfel obiectul. Scopul lor nu maieste doar acela de  a acumula scene reli-gioase, curiozități, portrete ale persona-jelor particulare sau publice, chipuri deîmpărați, spre exemplu, scopul lor estede a ilustra însăşi principiile frumuseții.

~mbr[c[mintea în secolulNaţiunilor Unite

Un rol important la sfârşitul secoluluial XVIII-lea, în lupta cu prejudecățile pri-vind vestimentația feminină şi chinurilela care femeia a fost supusă de-a lungul

timpului de a face pe plac artei şi sexuluimasculin, l-au avut curentele feministecare au apărut mai ales după constituireanațiunilor. Obiecțiile feminine s-au bazat,în principal,  pe argumente de ordin me-dical, fustele lungi şi grele, care colectaumizeria de pe străzile europene, erau greude manevrat şi excesiv de strânse în jurultaliei. De asemenea reprezentau şi un dis-confort pentru trecătorii de pe stradă de-oarece aveau nevoie de mult spațiu, iarîn timpul războaielor civile era o proble-mă destul de frecventă, mai ales în locu-rile aglomerate. Ba, mai mult, multipleleaccesorii, dantele, panglici şi paiate otransformau pe femeie într-un soi de pomde Crăciun. În loc să `î uşureze viața,aceasta era predispusă să se chinuie, săîşi strângă organele vitale în corsete şi săumble mereu cu jartiere, care nu favori-zau deloc circulația sângelui în picioare.

De cealaltă extremă erau conserva-torii, care acuzau curentele feministe căconduc la imoralitate prin vestimentațiape care o promovează. Totuşi, femeile aurecunoscut ulterior în scrierile lor, că ves-timentația era pentru ele, la momentulacela singura modalitate de a-i ataca pebărbați şi a obține anumite câştiguri, fo-losindu-se chiar de pasiunile lor.

În secolul al XX-lea , semnificațiilece țin de vestimentația feminină se apro-fundează în schimb pe baza individua-lismului şi a artificiului, uneori sistematic,apare ideea tot mai pregnantă conformcăreia frumusețea se contruieşte, slujităde tehnică şi materiale. De aici şi crezulconform căruia “chipul lipsit de artificius-ar dovedi prost `ngrijit, lipsit de cură-țenie, neterminat”, aşa cum se pronunţăîn Revista Vogue, prințesa Bibescu.

În timp ce în secolul al XVIII-lea fe-meile se luptau pentru a reforma vesti-mentația, azi femeia se luptă pentru a ținepasul cu noile tendințe în materie de ves-timentație. Designerii spun însă că o fe-minitate în criză de identitate este un ex-ces de păr decolorat, ars în o mie de felurihalucinante, tocuri exagerate care dau unmers ridicol, cercei de mărimi astrono-mice care nu țin cont de nici o proporție,parfumuri agresive care creează între pro-tagonistă şi interlocutorul său un câmpmagnetic ostil oricărei comunicări.

Aceştia afirmă că extrema contrarăse caracterizează prin lipsa de feminitateşi tristețea uniformizării< fuste lungi şiplisate, rochii banale cu imprimeuri pe-nibile, fibre chimice, false culori triste şiincerte, pieptenături dezastruoase.

În concluzie, femeia a reprezentat şireprezintă un personaj complex pe scenasocială, mereu inventivă şi cochetă, aceas-ta ori a vrut să atragă atenția asupra per-sonalității sale prin vestimentația pe carea adoptat-o, ori a dorit să iasă din tipare,să fie unică şi să îşi pună amprenta per-sonală pe orice formă vestimentară.  Interacționând cu ceilalți, vestimentațiaşi limbajul corpului ei trebuie să fie înconformitate cu linia vestimentației pen-tru a transmite mesaje care să contribuiela realizarea unei imaginii în ochii celor-lalți. În acest sens, nu este suficient ca odomnişoară să poarte o piesă vestimen-tară clasică, precum rochia neagră, asor-tată cu un set de bijuterii fine, dacă pozițiacorpului, gesturile şi limbajul verbal vortransmite cu totul alt mesaj.

Credibilitatea primului mesaj, trans-mis de piesa vestimentară clasică, va fipusă sub semnul întrebării, şi cu sigu-ranță mesajul va fi în final ignorat. Im-aginea noastră trebuie să fie în concor-danță cu personalitatea pe care o avem.Prin urmare este important să înțelegemcă nu suntem o imagine, ci avem o im-agine.

Pentru a crea o primă impresie nu

dispunem decât de patru minute, timpîn care vom fi analizați, apreciați, criticațidupă această imagine pe care o creăm.

Stilul european actual manifestă ten-dințe de liberalizare, de suplețe, de adap-tare a unui concept cât mai apropiat devalori ca< natural, armonios, simplu, ra-finat, subtil, discret. În afara vestimenta-ției religioase, populare, judiciare, toatecelelalte segmente ale societății funcțio-nează după alte principii de dinamism,modernitate, tinerețe, dar şi lejeritate înîntreținerea hainelor. Valorile la care seraportează tinerii de astăzi sunt< ironia,provocarea, rapiditatea, sex-appeal-ul, iarazi parcă mai mult ca niciodată medicinaşi sportul desăvârşesc limbajul corporalşi dialogul său cu cultura vestimentară.

Bibliografie1. Lucian Ionică. „Valențele cognitive aleimaginii vizuale”, Teză de doctorat, Cluj-Napoca, 19982. Nicolae Valentin Vartan. „Imaginea

de sine”,  Iaşi, Polirom, 19993. Umberto Eco. „O teorie a semioticii”,Bucureşti, Ed.Trei, 20084. Umberto Eco. „Lector in fabula ou lacooperation interpretative dans les textesnaratif ” , Paris, Ed. Bernard Grasset,1985, p.241 în Vasile Sebastian Dâncu„Comunicarea simbolică. Arhitecturadiscursului publicitar”, Cluj-Napoca,Ed.Dacia, 20015. Jean-Jacques Boutand. „Comunicare,semiotică şi semne publicitare”, ediție în-grijită de Valentina Pricopie, Bucureşti,Tritonic, 20056. Septimiu Chelcea. „Comunicare non-verbală în spațiul public”, Bucureşti, Tri-tonic, 20047. Arthur Bentley. „The new semiotic”,  înPhilosophy and Phenomenological Re-search, Vol. 8, No. 1 (Sep., 1947), pp. 107-132, disponibil la adresahttp<//www.jstor.org/stable/2102919 , ac-cesat în 14.02.20128. Francois-Marie Grau. „Istoria costu-mului”, ediție îngrijită de Andrei Vretos,Bucureşti, Ed.Meridiane, 20029. Sylvia. H. Bliss. „The significance ofclothes”. ,în The American Journal of Psy-chology, Vol. 27, No. 2 (Apr., 1916), pp.217-226,   disponibil la adresahttp<//www.jstor.org/stable/141317310. Kathryn Rucker. „Costume as an Ex-pression of Ideals”, în Art & Life, Vol. 11,No. 8 (Feb., 1920), pp. 456-460, disponibilla adresahttp<//www.jstor.org/stable/20543154, ac-cesat în 20.01.201211. Cesare Lombroso. „Priests and Wo-men's Clothes”, în The North AmericanReview, Vol. 192, No. 656 (Jul., 1910), pp.82-92, disponibil la adresahttp<//www.jstor.org/stable/25106711, ac-cesat în 21.02.201212. „Art in Dress” ediție revizuită, în TheArt Amateur, Vol. 13, No. 5 (Oct., 1885),pp. 102-103, disponibil la adresa<http//www.jstor.org/stable/25628431, ac-cesat în 21.01.201213. Georges Vigarello. „O istorie a fru-museții”, traducere din franceză de LuanaStoica, Chişinău, Ed. Cartier, 200414. Robert E. Riegel. „Women's Clothesand Women's Rights”în  American Quar-terly, Vol. 15, No. 3 (Autumn, 1963), pp.390-401, disponibil la adresahttp<//www.jstor.org/stable/2711370 , ac-cesat `n 21.02.201215. Richard Barry. „"Style" in Women'sClothes”, în The North American Review,Vol. 207, No. 750 (May, 1918), pp. 729-734, disponibil la adresahttp<//www.jstor.org/stable/25121882, ac-cesat în 21.02.2012

A consemnat Alexandra Podin[

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, obiecțiile feminine s-au bazat, în principal,  peargumente de ordin medical, fustele lungi şi grele, care colectau mizeria de pestrăzile europene, erau greu de manevrat şi excesiv de strânse în jurul taliei

În timp ce în secolul al XVIII-lea femeile se luptau pentru a reforma vestimentația, azi femeiase luptă pentru a ține pasul cu noile tendințe în materie de vestimentație. Designerii spun însă căo feminitate în criză de identitate este un exces de păr decolorat, ars în o mie de feluri halucinante,tocuri exagerate care dau un mers ridicol, cercei de mărimi astronomice care nu țin cont de nici oproporție, parfumuri agresive care creează între protagonistă și interlocutorul său un câmp magneticostil oricărei comunicări.

Vestimenta\ia femeilor era controlat[`n Evul Mediu de c[tre Biseric[

17 iulie 2016/Informa\ia de Duminic[ 5

S~N~TATEPrin con\inutul bogat `n substan\e active, produsul Bitter „Ierburile vie\ii”, at]t sub form[ de

tinctur[, c]t ;i de capsule sau ceai, este un remediu eficace ̀ n armonizarea tuturor func\iilor vitale aleorganismului. Ajut[ la depurarea ;i detoxifierea organismului de reziduuri ;i toxine, purific[ s]ngele.Corecteaz[ caren\ele de vitamine ;i minerale ;i ̀ nt[re;te imunitatea natural[ a organismului datorit[caracterului vitaminizant ;i mineralizant.

C[ldura excesiv[ ne afecteaz[corpul `n moduri diferite, iarreac\iile din partea acestuia nu`nt]rzie niciodat[ s[ apar[. Dac[stai prea mult timp `n picioareatunci c]nd temperaturile au tre-cut lejer de 30 de grade, ;anseleca picioarele ;i gambele tale s[ seumfle sunt destul de ridicate.

~n combina\ie cu c[ldura excesiv[,limfedemul sau insuficien\a venoas[pot provoca, de asemenea, umflarea pi-cioarelor tale. Descoper[ mai multe in-forma\ii despre cauzele umfl[rii picioa-relor, dar ;i despre remediile potriviteacestei probleme.

Insuficien\a venoas[ reprezint[ osl[bire a valvelor aflate la nivelul vene-lor din picioare. Astfel circula\ia s]nge-lui prin vene este afectat[. Prin urmare,presiunea s]ngelui cre;te, iar ̀ n \esuturise infiltreaz[ lichid, dup[ care gambeledevin umflate.

~n acest caz, la nivelul gambelor maipo\i sim\i ;i amor\eli dureroase,m]nc[rimi, furnic[turi sau schimbareaculorii pielii `n zona gleznelor.

Desigur, dac[ aceasta este problemagambelor umflate, trebuie s[ ac\ionezicu tratament direct la nivelul afec\iunii.

Cel mai des aplicat tratament presupu-ne purtarea de ciorapi elastici, medici-nali. De asemenea, exerci\iile fizice ;imersul pe jos sau pierderea ̀ n greutatesunt recomandate pentru a preveniefectele acestei afec\iuni.

Limfedemul

Limfedemul este o afec\iune carac-terizat[ prin umflarea m]inilor ;i a pi-cioarelor, cauzat[ de blocarea sau dis-func\ia sistemului limfatic. O func\io-nare defectuoas[ a sistemului limfatic`mpiedic[ drenajul limfei ;i contribuiela inflamarea m]inilor ;i a picioarelor.

~n acest caz se recomand[ masajullocal, dar ;i purtarea unor ciorapi me-dicinali care s[ stimuleze drenarea li-chidelor `n exces. De asemenea, se re-comand[ s[ \ii picioarele ridicate atuncic]nd apar astfel de probleme.

Tratamente pentru picioareleumflate

Dac[ te confrun\i cu aceast[ pro-blem[, prima variant[ este s[ trateziafec\iunea care provoac[ acest sim-ptom. In cazul ̀ n care nu este vorba deniciuna dintre cele dou[ cauze, nu `\i

r[m]ne dec]t s[ `ncerci urm[toarelesolu\ii<

1. Ridic[ picioarele c]t mai sus, in-diferent c[ stai pe scaun sau `ntins[ `npat. ~ncearc[ s[ men\ii aceast[ pozi\iec]t mai mult timp, eventual cu pauzede c]teva minute. Repet[ acest pas demai multe ori pe zi, uneori chiar ;i pre-ventiv.

2. |ine-\i picioarele ̀ n ap[ rece c]te-va minute.

3. A;eaz[ o pung[ cu ghea\[ pegambele umflate. In numai c]teva clipepicioarele tale vor ar[ta mult mai bine.

4. Maseaz[-\i picioarele pentru astimula circula\ia sanguin[. Masajultrebuie s[ fie ferm, dar nedureros.

5. Consum[ un pahar cu sucproasp[t de cire;e (ne`ndulcit). Acestfruct con\ine ingrediente active careac\ioneaz[ la nivelul inflama\iilor.

6. Folose;te un spray special pentrupicioare sau o crem[ mentolat[.

7. Aplic[ o compres[ cu o\et prinalternare - una cald[, una rece.

8. Opteaz[ pentru c]teva exerci\iifizice care s[ ac\ioneze direct la nivelulgambelor.

9. Elimin[ alimentele s[rate din ali-menta\ie. Sarea stimuleaz[ reten\iaapei, iar gambele tale se vor umfla `ncontinuare.

Bitterul „Ierburile vie\ii” esteob\inut din 21 de plante medicinale.Produsul are un efect energizant ;itonifiant asupra sistemului nervos,`nl[tur[ blocajele energetice, ajut[la calmarea general[ a organismului;i confer[ o stare de confort psihic;i echilibru emo\ional. Prin con\in-utul bogat `n substan\e active, pro-dusul Bitter „Ierburile vie\ii”, at]tsub form[ de tinctur[, c]t ;i de cap-sule sau ceai, este un remediu eficace`n armonizarea tuturor func\iilorvitale ale organismului. Ajut[ ladepurarea ;i detoxifierea organis-mului de reziduuri ;i toxine, purif-ic[ s]ngele, elimin[ excesul de ap[;i secre\ii prin diurez[ ;iexpectora\ie. Corecteaz[ caren\elede vitamine ;i minerale ;i `nt[re;teimunitatea natural[ a organismuluidatorit[ caracterului vitaminizant;i mineralizant.

Ingrediente< Ap[ demineralizat[, Al-cool etilic de cereale, Isop (Hyssopus offic-inalis), Busuioc (Ocinum basilicum), Roz-marin (Rosmarinus officinalis), Sun[toare(Hypericum perforatum), S]nzian[ (Gal-ium verum), Sulfin[ (Melilotus officinalis),Trei-fra\i-p[ta\i (Viola tricolor), P[ducel(Crataegus monogyna), Schinel (Cnicusbenedictus), Urzic[ (Urtica dioica),Cre\i;oar[ (Alchemilla vulgaris), Turi\[-mare (Agrimonia eupatoria), Coada-;oricelului (Achillea millefolium), Coada-calului (Equisetum arvense), Salvie (Salviaofficinalis), G[lbenele (Calendula offici-nalis), Troscot (Polygonum aviculare),Mesteac[n (Betula verrucosa), Ceai-verde

(Camellia sinensis), Ceai-negru (easinensis), Hibiscus (Hybiscus sabdariffa),Stevia rebaudiana.

Este recomandat ca adjuvant `n toni-fierea sistemului nervos ;i `n ameliorareaunor afec\iuni nervoase (dureri de cap,migrene, depresii, nevroze, anxietate, in-somnii), `mbun[t[\irea func\iilor psihice(memorie, concentrare, aten\ie, coor-donare), artrite ;i artroze, edeme de natur[renal[, reumatismal[ sau cardiac[.

Mod de administrare< Intern - Bitter„Ierburile vie\ii”sub form[ de tinctur[ sefolose;te dizolvat `n ceai sau ap[, 1 lin-guri\[ `nainte de mas[ ;i 1 linguri\[ dup[mas[, de 3 ori pe zi, ̀ n cure de 6 s[pt[m]ni,pauz[ de o lun[ ;i cura se poate relua. Per-

soanele care nu au voie s[ consume alcoolvor dizolva bitterul ̀ n ap[ sau ceai fierbinte,l[s]nd 5-10 minute `n repaus pentru a seevapora alcoolul sau acest produs se poate`nlocui cu Bitter „Ierburile vie\ii” capsulecare se folose;te astfel< adul\i, c]te 2 capsulede 3 ori pe zi, dup[ mesele principale, `ncure de 6 s[pt[m]ni, cu pauze de 10 zile>copii de la 6 ani `n sus< 1 capsul[ de 3 oripe zi, dup[ mesele principale, ̀ n cure de 3s[pt[m]ni, cu pauze de 10 zile. Extern< sepoate utiliza Bitterul „Ierburile vie\ii” subform[ de tinctur[ pentru masaje sau com-prese cu Ceaiul „Ierburile vie\ii”< Intern<infuzie din 1-2 doze la 200 ml ap[ fierbinte,se pot consuma 3 ceaiuri pe zi de c[tre`ntreaga familie, `n cure de lung[ durat[.

Extern< se poate ad[uga la baia general[pentru reconfortarea organismului.

Ceaiul “Ierburile vie\ii”

Ceaiul "Ierburile vie\ii" este un produstonic ;i calmant, depurativ, detoxifiant, di-uretic, vitaminizant ;i mineralizant. Ceaiulcontribuie la `nl[turarea blocajelor ener-getice ;i de asemenea, ajut[ la calmarea ;ilini;tirea general[ a organismului. ~n com-ponen\a lui intr[ urm[toarele plante< Isop-(Hyssopus officinalis), Busuioc- (Ocinumbasilicum), Rozmarin-(Rosmarinus offic-inalis), Sun[toare- (Hypericum perfora-tum), S]nzian[- (Galium verum), Sulfin[-(Melilotus officinalis), Trei-fra\i-p[ta\i-

(Viola tricolor), P[ducel - (Crataegusmonogyna), Schinel-(Cnicus benedictus),Urzica-mare- (Urtica dioica), Cre\i;oara-(Alchemilla vulgaris), Turi\a-mare-(Ag-rimonia eupatoria), Coada ;oricelului-(Achillea millefolium), Coada-calului-(Eq-uisetum arvense), Salvie-(Salvia offici-nalis), G[lbenele-(Calendula officinalis),Ceai verde-(Camellia sinensis), Hibiscus-(Hybiscus sabdariffa).

Intern – infuzie din 1-2 doze la 200ml ap[ fierbinte, se pot consuma 3 ceaiuripe zi, de ̀ ntreaga familie, ̀ n cure de lung[durat[. Extern< se poate ad[uga la baiageneral[ pentru reconfortarea organismu-lui.

Contraindica\ii< Nu se administreaz[persoanelor alergice la vreunul din ingre-dientele produsului.

Produsele se g[sesc la cele două magazine Hypericum

din municipiul Satu Mare<

Str. Drumul Careiului, nr. 4-5Tel< 0261.740 121

Str. :tefan cel Mare, nr. 5 Tel< 0261.716 450

Produc[tor< HYPERICUM IMPEX S.R.L.

Sediu< Baia Sprie, str. Gutinului, nr. 3A,Maramure;, Rom]niaTel/fax< 0262.271 338 > 0262.372 695 Tel comenzi< 0262.263 048E-mail< office@hypericum-plant.ro sauhypericumimpex@yahoo.comPentru mai multe informa\ii cu privirela produsele noastre ;i pentru oferte, v[rug[m s[ accesați site-ul<

www.hypericum-plant.ro

Cauza umfl[rii picioarelorpoate fi eliminat[

Bitterul Ierburile vie\ii de la Hypericum are rol tonic asupra sistemului nervos

6 Informa\ia de Duminic[/17 iulie 2016

RE}ETE

Salat[ de vinete cu maionez[

Sup[ de zarzavaturi cu g[lu;te

Mod de preparare<

Vinetele se prăjesc în coajă, la cup-tor, sau dacă este posibil pe jar. În acestscop se poate folosi foarte bine şi gră-tarul de grădină, dar de data aceastacu foc din lemne, nu din cărbune. Vi-netele prăjite se curăță de coajă şi se

toacă bine-bine cu un cuțit din lemnsau din plastic. Nu se folosesc instru-mente sau vase metalice, deoarece vi-netele se oxidează, căpătând un gustiute. Din gălbenuş, muştar şi ulei seface o maioneză, ceapa se taie măruntă,sau preferabil se răzuieşte, toate acestease amestecă şi se condimentează. Seaşează în boluri, sau direct pe pâine şise ornează, cu roşii, frunze de salată,măsline, sau alte legume, după gust.

Ave\i nevoie<

2 bucăți de vinete mai mări-şoare, o ceapă, gălbenuşul unuiou, circa 250 ml de ulei de floareasoarelui, o linguriță de muştar,sare, piper, roşii, sau alte legume

pentru ornat.

Mod de preparare<

Ceapa mărunțită sau răzuită se că-leşte în ulei, se adaugă zarzavaturilemărunțite şi se călesc şi acestea. Cândtoate s-au călit se adaugă mazărea ver-de, apoi se stinge cu circa 1,5 - 2 l deapă. După 10-15 minute de fierbere seadaugă cartofii tăiați cubulețe, se con-dimentează şi se mai fierbe circa 10minute. În prealabil se pregăteşte alua-

tul pentru găluşte. Albuşul de ou se se-pară de gălbenuş. Albuşul, cu un picuțde sare se bate spumă tare, apoi seadaugă şi gălbenuşul. Când spuma seomogenizează, treptat, lingură cu lin-gură se adaugă şi grisul, amestecândîn continuu. Între timp se adaugă şi bi-carbonatul, să se amestece bine în com-poziție. Se acoperă cu un prosop debucătărie şi se lasă să stea aşa 25-30minute. Cu ajutorul unei linguri se taiegăluştele în supă şi se mai fierbe circa6-7 minute. Se serveşte caldă, presăratăcu pătrunjel verde, eventual cu adaosde smântână, sau ardei iute.

Ave\i nevoie<

500 g zarzavaturi (pătrunjel,morcovi, gulie, țelină, eventualpăstârnac), un pumn de mazăreproaspătă, o ceapă, 2-3 bucăți decartofi, circa 30-40 ml ulei, sare,piper, bază pentru mâncăruri(dacă se poate, delicat de casă).Pentru găluşte< un ou, 5 lingurirase de gris de grâu, puțină sare,un vârf de cuțit de bicarbonat

de sodiu alimentar.

Pog[cele cu miere ;i nuci

Mod de preparare<

Nucile se sparg cu grijă, astfel încâtsă obținem jumătăți de miez, cât maiarătoase. Ingredientele pentru aluat seamestecă bine, se frământă, apoi se aco-peră şi se lasă circa o oră să stea la tem-peratura camerei. După o oră se întin-de aluatul la circa 1 cm grosime şi sedecupează cu un pahar cu margine as-

cuțită. Se aşează pe o tavă căptuşită cuhârtie de copt, jumătățile de nuci seaşează pe mijlocul pogăcelelor şi seapasă uşor, să se lipească în aluat, apoise ung cu ouă. Se coc la cuptor preîn-călzit. Atenție, această prăjitură se coa-ce foarte repede! Se poate orna în locde nuci şi cu migdale. Pogăcelele astfelobținute, după ce s-au răcit bine, deobicei prima dată se întăresc, dar apoise înmoaie din nou. După ce s-au răcit,aşezate într-o cutie metalică bine în-chisă, aceste prăjiturele se pot păstratimp îndelungat.

Ave\i nevoie<

400g de făină, 150 g zahărpudră, 60 g margarină, 2 ouă, 2linguri pline de miere, o lingurărasă de scorțişoară pudră, o lin-guriță mică de cuişoare măcinatefin, coaja rasă de la o jumătatede lămâie, o linguriță de bicar-bonat de sodiu alimentar şi circa20-25 de bucăți de nuci, pentru

ornat.

Piept de pui cu sos mexican

Mod de preparare<

Pieptul de pui se spală, se scurgebine de apă, se taie transversal, fâşii decirca 2 degete, se condimentează cu sa-re şi piper, apoi se prăjesc în ulei pânăse rumenesc pe toate părțile. Scoateți-le pe o farfurie, acoperiți-le cu un capacşi păstrați-le la cald. Puneți în uleiul încare ați prăjit pieptul de pui ceapa cu-rățată, spălată şi tăiată mărunt, împreu-nă cu ardeii graşi, curățați, spălați şi

tăiați fâşii subțiri. Adăugați amesteculde legume, coriandrul şi mai adăugațisare şi piper (dacă este nevoie). Dacănu ați mai folosit coriandru, adăugați-l treptat în mâncare, câte puțin şi gus-tați de fiecare dată, până când atingețigustul dorit. Căliți 2-3 minute la focmare, apoi puneți bulionul, roşiile înbulion şi boiaua de ardei iute. Lăsați săfiarbă 3-4 minute la foc potrivit, apoipuneți în sosul format pieptul de pui,prăjit în prealabil şi acoperiți vasul cuun capac. Mai lăsați 5 minute să fiarbăînăbuşit, iar după ce se ia de pe foc semai lasă acoperit cel puțin 10 minute.Se serveşte fie ca mâncare de sine stă-tătoare, fie cu garnitură de orez saupaste făinoase.

Aveți nevoie<

1 kg de piept de pui file, 1ceapă mare, 2 ardei graşi (verde,roşu), 300 gr amestec de legumemexican (cu boabe de porumb),1 linguriță rasă coriandru, 1 lin-guriță rasă boia de ardei iute, 500gr roşii în bulion, 2 linguri pastăde roşii, 100 ml ulei, sare, piper.

Măcrișul-calului, denumirepopulară generică pentru maimulte specii de ștevie sălbatică, afost folosit de-a lungul istoriei caiarbă de leac, dar și ca ingredientculinar, însă astăzi datorităconţinutului relativ mare de acidoxalic, nu mai face parte dintreplantele uzitate în mod curent.Leacurile din seminţele de șteviesunt un remediu pentru oprireadiareei.

Este uşor de recunoscut datorităfrunzelor oval-lanceolate de mari di-mensiuni, cu baza cordată (în formăde inimă) şi vârf rotunjit. Frunzele maibătrâne şi tulpina au uneori tendinţade-a se înroşi. Marginea frunzelor esteuşor ondulată, cu suprafaţa fină, aproa-pe lucioasă, iar spatele mai aspru. Frun-zele pot creşte până la dimensiuni de40 cm. Tulpinile sunt drepte, nerami-ficate până la baza inflorescenţei. Flo-rile apar între lunile iunie şi septembrieşi sunt aglomerate la vârful tulpinii.Sunt micuţe, verzi, dar iau o tentă roşia-tică la maturitate. Florile produc se-minţe uscate maronii.

Uz culinar

Speciile de măcrişul-calului au fostconsumate mii de ani de către oameni,în stare proaspătă sau gătite, asemenişteviei de grădină. În prezent, consu-mul lor este ignorat din cauza cantităţiirelativ bogate în acid oxalic, care îm-piedică asimilarea calciului de către or-ganism - de aceea nu sunt recomandatecopiilor în creştere şi nici animalelormici. Dar acest pericol apare doar laconsumul exclusiv de măcriş pentru operioadă mai lungă.

Poate că mai există şi pe la noi zonerurale, în special prin sudul ţării, undeconsumul de dragavei-sălbatic nu a fostabandonat cu desăvârşire. Însă o re-giune care a păstrat vie tradiţia cule-sului de măcrişul-calului din floraspontană şi a folosirii lui ca ingredientsezonal în mâncăruri se află ceva maila sud de ţara noastră - este vorba deGrecia. Se foloseşte în mâncăruri, darmai ales ca frunză pentru un tip de săr-măluţe cu orez. O altă reţetă iubită degreci şi cretani este chiftele din ierburisălbatice, între care măcrişul-caluluieste una dintre cele mai des ingredientefolosite. O altă întrebuinţare gospodă-rească era învelitul untului în foi demăcriş pentru menţinerea prospeţimiiun timp mai îndelungat.

Uz farmaceutic

Rădăcina de măcrişul-calului erafolosită pe vremuri ca decoct în trata-mentul constipaţiei cronice şi a ecze-melor de pe piele. Seminţele erau, dim-potrivă, un remediu pentru oprireadiareei şi curăţarea sângelui, iar frun-zele erau aplicate pe răni pentru grăbi-rea vindecării.

Ștevia şi rădăcina de ştevie suntcontraindicate celor suferinzi deafecţiuni pulmonare şi ale căilor respi-ratorii, celor cu stomac sensibil, reu-maticilor şi bolnavilor cu suferinţe ar-ticulare, celor cu pietre la ficat sau larinichi.

Potrivit unor medici specializaţi înprobleme de terapii naturiste, prepa-ratele pe baz[ de ştevie pot crea mariprobleme dacă sunt luate în cantitatemare, mai ales în cazul preparatelorobţinute din rădăcini şi seminţe.

Text selectat și adaptat de Ioan A.

Speciile de m[cri;ul-caluluiau fost consumate

mii de ani de oameni

Speciile de măcrișul-calului au fost consumate mii de ani de către oameni, în stare proaspătăsau gătite, asemeni șteviei de grădină. În prezent, consumul lor este ignorat din cauza cantităţiirelativ bogate în acid oxalic, care împiedică asimilarea calciului de către organism - de aceea nusunt recomandate copiilor în creștere și nici animalelor mici.

Rubric[ realizat[ de Eva Laczko

17 iulie 2016/Informa\ia de Duminic[ 7

MOD~

Înainte să te gândeşti din noucă nu ai ce purta, descoperă caresunt modelele de pantofi la modăîn acest sezon şi cum îi poţi inte-gra mai repede în garderoba ta.Iată ce opţiuni trendy ai la dis-poziţie pentru a obţine look-uricât mai diverse!

Pantofii sunt o parte esenţială dinarsenalul pasionatelor de modă. Deaceea este important să fii mereu la cu-rent cu ce anume e hot şi ce nu în ma-terie de pantofi. Sezonul acesta poţiapela la o selecţie diversificată care teva servi în orice moment al zilei.

Tot ce trebuie să ştii despre noiipantofi la modă în acest an se poatesintetiza în două cuvinte< formă şi cu-loare. Este important să mizezi pe am-bele şi să te joci cât mai mult. Iată câtevamodele cool anul acesta.

1. Pantofii masculini

Sezonul acesta optează pentru ceidin piele întoarsă cu platforma gene-roasă. Îţi vor în[l\a subtil silueta şi îipoţi integra atât în ţinutele casual pecare le porţi în timpul liber, cât şi înţinute office. Îi poţi purta cu fuste lungi,rochii, blugi, pantaloni culottes, iarcând vremea va fi prielnică nu trebuiesă ratezi să îi porţi împreună cu pan-taloni scurţi.

2. Pantofii coloraţi

Trebuie să ai în garderob[ măcar opereche de pantofi coloraţi într-onuanţă puternică. Galbenul este ceamai bună opţiune şi este ideal să porţiastfel de pantofi în ţinute în care pre-domină albul, bejul sau chiar negrul.

Evit[ cu orice preţ să asortezi

o pereche de pantofi coloraţi stridentcu alte piese colorate la fel de puternic.

3. Pantofii decupaţi

Anul acesta abordează pantofii slipon, care seamănă foarte bine cu cei pecare îi porţi în casă. Diferenţa constăîn faptul că pe aceştia îi poţi purta înţinute comode de zi abordând combi-naţii casual alcătuite din tricouri şiblugi sau rochii înflorate. Sau îi poţiaborda în combinaţii elegante alăturide costume feminine şi rochii elegante. Anul acesta trebuie să faci o schimbareatunci când vine vorba de pantofii pecare îi porţi. Poţi începe cu înălţimeatocurilor!

Alege pantofi cu toc mediu nu doarla birou, ci şi în ţinutele de seară. Iatămotivele pentru care ar trebui să teobişnuieşti să-i porţi în 2016.

Pantofii, o parte esen\ial[ din arsenalul pasionatelor de mod[

8 Informa\ia de Duminic[/17 iulie 2016

DIET~

Alimentaţia sănătoasă nu în-seamnă o nutriţie strictă, menţine-rea unei siluete subţiri sau privareade alimente preferate. O stare ge-nerală de bine, mai multă energie,stabilizarea stării de spirit și men-tinerea s[n[t[\ii organismului toa-te aceste lucruri sunt posibile cu odietă potrivită pentru fiecare per-soană.

Puteţi înv[ţa cum să v[ extindeţi ga-ma de alimente sănătoase şi să cunoaşteţifelul în care v[ puteţi planifica dieta astfelîncât să se transforme într-una sănătoasăşi gustoasă.

Propuneţi-v[ să atingeţi succesul Acest lucru îl puteţi face prin plani-

ficarea unei diete sănătoase cu paşi mă-runţi, şi nu prin schimbări nutriţionaledrastice. Cu schimbări uşoare, treptate,dieta dvs. s-ar putea transforma într-unasănătoasă, mai devreme decât va aştep-taţi.

ApăApă ajută la eliminarea deşeurilor şi

toxinelor din organism. Multe persoanesuferă inconştient de deshidratare - cau-zatoare de oboseală, energie scăzută şidureri de cap. Deseori, este uşor să con-fundaţi setea cu senzaţia de foame.

Exerciţiile Încercaţi să descoperiţi activităţi fi-

zice pe care să le includeţi în planul zilnic,alături de verdeţuri sănătoase, afine sausomon. Beneficiile exerciţiilor fizice petot parcursul vieţii sunt nenumărate iaractivitatea fizică regulate v[ poate motivasă faceţi din alegerile sănătoase un obicei.

Cheia este moderaţia Când se gândesc la alimentaţie, oa-

menii aleg totul sau nimic, dar elementulfundamental pentru o dietă sănătoasăeste moderaţia. Contrar unora dintre die-te, aveţi nevoie de un echilibru ̀ ntre car-bohidrati, proteine, grăsimi, fibre, vita-mine, minerale, pentru a v[ menţine cor-pul sănătos. Nu v[ gândiţi că unele ali-mente trebuie complet excluse. Este firesccă atunci când tăiaţi de pe lista nutri\io-nală anumite alimente, să doriţi să le con-sumaţi şi mai mult.

Gândiţi-v[ la porţii mici Dimensiunile de servire, sunt din ce

în ce mai mari, în special în restaurante.Când luaţi masa în oraş, alegeţi supeleîn locul unui antreu şi nu comandaţi ni-mic ce este servit în cantităţi mari. Acasăfolosiţi farfurii mai mici, gândiţi servireamâncărurilor în porţii realiste şi începeţicu porţii mici. Elementele vizuale potajuta la porţionarea mâncărurilor - veţiservi carne, pe;te, sau carne de pui carenu ar trebui să depăşească mărimea unuipachet de cărţi de joc.

Nu este important doar ceea ce mâncaţi, ci și felul în care mâncaţi

Alimentaţia sănătoasă este mai multdecât mâncarea din farfurie, este de ase-menea modul în care gândiţi despremâncare. Obiceiurile alimentare sănă-toase pot fi învăţate şi este esenţial săconsideraţi alimentele mult mai mult de-cât o simplă hrană sau ceva de ingurgitatrapid. Mâncaţi împreună cu alte persoa-ne ori de câte ori este posibil.

Faceţi-v[ timp pentru a mesteca ali-mentele şi bucuraţi-v[ de momentele încare luaţi masa. Mestecaţi încet, savurândfiecare înghiţitură.Ascultaţi-v[ organis-mul. Întrebaţi-va dacă va este într-adevărfoame sau beţi un pahar de apă să vedeţi

dacă v[ este mai degrabă sete. Opriţi-v[din mâncat înainte să v[ simţiţi stomaculplin. Este nevoie de câteva minute pentruca organismul să fie informat de creiercă a mâncat suficient, se recomandă sămâncaţi încet.

Consumaţi din plin fructe și legume colorate

Fructele şi legumele sunt baza uneidiete sănătoase. Ele sunt sărace în caloriişi nutrienţi, ceea ce înseamnă că sunt bo-gate în vitamine, minerale, antioxidanţişi fibre. Încercaţi să consumaţi un cur-cubeu de legume şi fructe la fiecare masăa zilei. Fructele şi legumele colorateconţin o concentraţie mai mare de vita-mine, minerale şi antioxidanţi, iar colo-ritul diferit oferă beneficii diferite, decimâncaţi variat. |inti\i către minimum 5porţii în fiecare zi.

Consumaţi mai mulţi carbohidraţi și cereale integrale sănătoase

Alegeţi surse de fibre şi carbohidraţisănătoşi, în special cereale integrale, pen-tru mai multă energie care va persista.În afară de a fi delicioase, cerealele inte-grale sunt bogate în fitochimicale şi an-tioxidanţi, care ajută la protecţia împo-triva bolilor coronariene, anumitor tipuride cancer şi diabet. Carbohidraţii sănă-toşi includ cereale integrale, fasolea, fruc-tele şi legumele. Aceştia sunt digeraţi lent,ajutându-v[ să v[ simţiţi stomacul plin,mai mult timp şi păstrează stabil nivelulde zahăr şi insulină din sânge.Carbohi-draţii nesănătoşi sunt alimente, cum arfi făină albă, zahărul rafinat, şi orezul alb,din care au fost eliminate tărâţele, fibreleşi nutrienţii. Carbohidraţii răi vor fi di-geraţi rapid şi vor dezechilibra nivelul dezahăr din sânge, scăzând cantitatea deenergie.

Sfaturi pentru a consuma mai mulţicarbohidraţi s[t[to;i< carbohidraţii buniinclud o varietate de cereale integrale,incluzând grâul, orezul brun, mei, qui-noa, şi orz. Experimentaţi aceste alimentepentru a găsi pe cel favorit. Atenţie latermenii de pe eticheta produsului ali-mentar precum mulţi-cereale, 100% grâusau tărâţe, deoarece pot fi înşelătoare.

Căutaţi pe etichete cuvinte precum ce-reale integrale sau 100% grâu integral.Încercaţi să introduceţi alături de alte ali-mente sănătoase şi cerealele integrale înplanul dumneavoastr[ nutri\ional.

Perspectiva proteinelor Proteinele oferă energie. Lipsa de

proteine din dietă poate încetini creşte-rea, reduce masa musculară, scade im-unitatea şi slăbeşte inima şi sistemul res-pirator. Proteinele sunt deosebit de im-portante pentru copiii care sunt în creşte-re şi în schimbare în fiecare zi.

Proteine sănătoase< încercaţi diferitetipuri de proteine. Indiferent dacă sunteţisau nu vegetarian, încercaţi surse diferitede proteine, cum ar fi fasole, nuci, se-minţe, mazăre, tofu şi produse din soia> - fasole< fasole neagră, fasole albă, năutşi linte sunt cele mai bune opţiuni> - nuci, migdale, fistic şi nucile de Pecanesunt alegeri foarte bune> - produse din soia< încercaţi tofu, laptede soia şi burgeri vegetarieni> - evitaţi nucile sărate sau dulci şi fasolearefrigerată.

Atenţie, mesele principale nu trebuiesă se concentreze pe consumul excesivde proteine.

Adăugaţi calciu pentru oase puternice Calciul este unul din principalele ele-

mente nutritive de care organismul dum-neavoastr[ are nevoie pentru a rămânesănătos şi puternic. Acesta este un ele-ment esenţial pentru sănătatea oaselorpe tot parcursul vieţii, atât pentru femeicât şi pentru bărbaţi.

Surse bune de calciu< lactatele, pro-dusele lactate sunt bogate în calciu într-o formă care este uşor de digerat şi ab-sorbit de organism. Sursele includ laptele,brânză şi iaurtul. Legumele şi verdeţurile<multe legume, mai ales cele cu frunzeverzi, sunt surse bogate de calciu. Încer-caţi nap verde, muştar, varză, salată verde,ţelină, broccoli, fenicul, suc de fructe devara, fasole verde, varză de Bruxelles,sparanghel sau ciuperci crimini. Fasole<pentru o altă sursă bogată de calciu în-cercaţi fasole neagră, fasole Pinto sau fa-sole albă.

Fructele ;i legumele suntbaza unei diete s[n[toase|inti\i către minimum 5 porţii în fiecare zi

Vara vine cu multe bucurii, iaruna dintre ele este că avem la dis-poziţie multe fructe de sezon. Fruc-tele de vară nu sunt doar delicioase,dar au şi multe beneficii pentru să-nătatea ta. Consumul a 2-3 porţiide fructe zilnic este unul dintre celemai bune moduri de a-ţi îmbunătăţidieta şi starea generală de sănătate.

Îţi faci griji în privinţa zahărului? As-ta nu ar trebui să te oprească de la a tebucura de fructe proaspete. Zah[rul dinfructele întregi este însoţit de fibre, an-tioxidanţi şi mulţi alţi nutrienţi sănătoşicu rol de hrănire şi hidratare. De fapt,studiile arată că introducerea fructelorîn dieta ta zilnică şi ca gustare ar puteareduce riscul de boli de inimă, obezitateşi chiar ar putea oferi protecţie împotrivaanumitor tipuri de cancer.

Fie că le consumi ca atare, într-o sa-lată de fructe, ori în preparate în smoot-hie-uri, sucuri sau chiar îngheţată ho-me-made, fructele reprezintă desertulperfect pentru o siluetă de invidiat!

1. PiersiciPiersicile zemoase şi aromate evocă

perfect astmosfera de vară. Piersicile suntcele mai gustoase în lunile iunie şi iulieşi sunt perfecte pentru zilele calde de va-ră. O singură piersică este suficientă pen-tru a acoperi necesarul zilnic de vitaminaC. Deşi sunt trei sferturi apă, acest fructzemos conţine şi nu mai puţin de 10 vi-tamine, C, E si K şi alte 6 tipuri de vita-mina B (tiamină, riboflavină, vitaminaB6, niacin, acid pantotenic, acid folic).Cu doar 60 de calorii, o piersică medieconţine mai mult de 20 de micronu-trienţi, printre care se numără fibrele, vi-taminele şi antioxidanţii, cu efect anti-cancerigen şi anti-inflamator.

Piersicile sunt gustarea perfectă şipot fi folosite în nenumărate reţete de ladeserturi la antreuri. Piersicile pe grillsau la cuptor cu scorţişoară reprezintă

un desert sărac în calorii, dar bogat înarome! Le poţi folosi pe post de garniturălângă carnea de pui, porc, fructe de mare,orez sau couscous. Ca bonus, consumulregulat de piersici îţi fereşte tenul de ri-duri!

2. MangoMango conţine peste 20 de vitamine

şi minerale cu o multitudine de beneficiipentru sănătate. Doar o porţie de mangooferă doza zilnică de vitamina C, care,întăreşte sistemul imunitar, menţine gin-giile şi dinţii sănătoşi şi contribuie la sti-mularea producerii colagenului.Fructulde mango este o sursă excelentă de fibre,de ajutor pentru menţinerea unui nivelscăzut al glucozei şi pentru inducereasenzaţiei de saţietate.

O altă veste bună? O porţie de mangoare doar 100 de calorii, aşa că poate de-veni cu uşurinţă o gustare de bază! Ometodă creativă de consuma mango –încearcă să pui la congelator peste noaptebucăţi de mango. Consistenţa fructuluide mango îngheţat este asemănătoare cucea a îngheţatei de fructe, dar fără niciunadaos de fructe sau alte ingrediente.

3. Pepene galbenŞi pepenele galben este unul dintre

fructele vedetă a sezonului, cu numeroa-se beneficii pentru organism, cel mai im-portant fiind cel de hidratare. Bun pentrupotolirea setei, hipocaloric şi foarte diu-retic, pepenele galben ocupă un loc spe-cial în regimul alimentar al celor care ţinla siluetă. O porţie de pepene galben aredoar 50 de calorii! Pepenele galbenconţine şi fibre, vitamina C şi beta-caro-ten. În proporţie de 88% apă şi bogat înpotasiu (300 mg/100 g), fructul are o pro-nunţată capacitate diuretică ce îl reco-mandă în lupta împotriva retenţiei deapă. În acelaşi timp favorizează elimina-rea toxinelor şi stimulează sistemul renal.Bucură-te de aroma delicioasă a pepe-nelui galben în salate de fructe sau însmoothie-uri!

O por\ie de mango ofer[doza zilnic[ de vitamina C

Apă ajută la eliminarea deșeurilor și toxinelor din organism. Multe persoane suferă inconștientde deshidratare - cauzatoare de oboseală, energie scăzută și dureri de cap. Deseori, este ușor săconfundaţi setea cu senzaţia de foame.

Ne g[si\i `n Satu Mare, str. Gheorghe Laz[r, nr. 1, jud. Satu Mare,

;i la tel/fax< 0261/726.101, mobil - 0737.518.461

0720.047.485

Orar< luni - vineri 8<00 - 16<00

ATO MEDICAL VEST~n rela\ie contractual[ cu Casa de

Asigur[ri de S[n[tate, ofer[ produsedecontate total sau par\ial

17 iulie 2016/Informa\ia de Duminic[ 9

Restaurantul Miorița este situat încentrul istoric al orașului Satu Mareși în decursul anilor a devenit etalonulculinar num[rul unu al orașului. Res-taurantul dispune de un salon moderncare are o capacitate de 180 locuri,unul mai intim cu o capacitate de 50locuri și o teras[ de 250 locuri. Res-taurantul oferă, într-un spațiu gene-ros, posibilitatea organizarii de nunți,botezuri, reuniuni, banchete, come-mor[ri etc.

Cele mai elegante şi frumoase eve-nimente se organizează la RestaurantulMiorița. Se pare că nunțile organizatede la începutul acestei veri încoace, laMiorița, au fost de vis. Conform decla-rațiilor mirilor sătmăreni, nunțile lorau fost aşa cum şi-au imaginat şi dato-rită gazdelor restaurantului care prinamabilitate şi seriozitate le-au oferit ser-vicii de cea mai înaltă calitate. Cuplu-rilor de miri li se alătură şi nuntaşii carenu contenesc să laude personalul şi ser-viciile oferite de aceştia pe toată durataevenimentului.

Pe lângă personalul amabil aceştiaau ținut să evidențieze şi eleganța res-taurantului, spațiul generos şi organi-zarea impecabilă. Au menționat şi te-rasa restaurantului despre care au spus

că este o adevarată gr[dină, plină deverdeață, care le-a oferit atât intimitateanecesară, cât şi un ambient inedit în ca-re să se relaxeze după sesiunile de dans.

De terasă vă puteți bucura şi dumnea-voastră ori în cadrul unei petreceri, oriîn cadrul unei cine cu familia sau chiarde afaceri.  Pentru un confort sporit te-

rasa a fost dotată cu un sistem perfor-mant de răcire a aerului creând astfel oatmosferă pl[cută în zilele calde de va-ră.

Preparate din bucătăria internațională

Dacă nu ați mai fost nicicând cliental restaurantului Miorița să nu vă lăsațiînşelați de numele poetic pe care îl arerestaurantul şi să fiți tentați a crede căîn bucătăria lui se gătesc doar preparatetradițional româneşti. Pe lângă delicioa-sele bucate româneşti pe care le putețisavura la Miorița, puteți încerca şi altespecialități din meniul a la carte.

De asemenea, pentru evenimentedeosebite sau pentru sărbători, putețicomanda platouri festive care au în com-ponență o serie variată de preparate.Platou cu preparate din carne de porc,de pui, platou cu aperitiv tradițional,platouri cu preparate din bucătăria ita-liană sau platouri cu diverse sortimentede brânzeturi. În timpul zilei suntețipoftiți în restaurant pentru a servi miculdejun, prânzul la meniul zilei sau oricealt preparat din meniul a la carte. Suntețiaşteptați să păşiți în restaurant de lunipână duminică de la ora 10.00 şi pânăaproape de miezul nop\ii la 23.00. Res-taurantul Miorița este situat pe stradaMihai Viteazul, nr. 5, din municipiul Sa-tu Mare.

Adriana T.

De-a lungul istoriei, în cadrul vieţiireligioase şi sociale a poporului alesapar diverse tendinţe de părăsire a ade-văratului Dumnezeu şi a Legii Sale îndetrimentul diferitelor zeităţi păgâne,al căror cult se contura tot mai preg-nant în vecinătatea, dar şi în interiorulspaţiului locuit de evrei.

Cultul monoteist era ameninţat demultitudinea de zei care invadau poporulales. Tocmai pentru a pune ordine în viaţareligioasă şi a preîntâmpina anumite aba-teri de la monoteism, Dumnezeu a trimisprooroci, care au propovăduit pocăinţa cucuvântul şi cu fapta, vestind tainele viito-rului cu o mare precizie, insuflaţi fiind deDuhul Sfânt. Proorocul (profetul) este tri-misul şi unsul lui Dumnezeu, vorbind înnumele Lui. El este inspirat de Dumnezeu,ca să vorbească sau să scrie despre voia Saşi planul Său privitor la îndreptarea şi mân-tuirea oamenilor. Aşadar, proorocia esteun dar dumnezeiesc. Chemarea şi misiu-nea proorocului vin de sus, el fiind un mij-locitor între Dumnezeu şi oameni. Unuldintre proorocii lui Dumnezeu este IlieTesviteanul, pe care îl sărbătorim în fiecarean la 20 iulie.

Dumnezeu îl ocrotea pe alesulSău în permanenţă

Proorocul Ilie, a cărui viaţă este des-crisă în Sfânta Scriptură, în cartea III Regi,cap. XVII-XXII şi în cartea IV Regi, cap.I-II, a trăit în secolul al IX-lea înaintea în-trupării Domnului Iisus Hristos. El era fiulpreotului Sovac din Tesva Galaadului, tră-gându-se din neamul lui Aaron. La naşte-rea lui, tatăl său a avut un vis minunat, încare pruncul era înfăşat în “pară de foc” şihrănit cu jăratec de către îngeri în straiealbe şi strălucitoare, o dovadă elocventă aalegerii sale ca vestitor al adevărului şi albunei cinstiri a lui Dumnezeu. De fapt,

chiar numele său evreiesc, “Elijah”, este cutotul aparte, reunind cele două numiri pre-dilecte ale lui Dumnezeu în limba ebraică<“El” şi “Jahve”, însemnând “Doamne Dum-nezeule” sau “Jahve este Dumnezeu”.

Când Ilie îşi desfăşura activitatea însânul poporului ales, destinele acestuiaerau conduse de regele Ahab, care pără-seşte adorarea unicului şi adevăratuluiDumnezeu şi, prin căsătoria sa cu păgânaIzabela, începe să se închine unei divinităţistrăine, Baal, căreia i-a zidit un templumăreţ în Samaria, aducându-i jertfe. Ei auatras în această rătăcire şi o bună parte apoporului, care îşi urma conducătorii.Preoţii Domnului au fost ucişi şi înlocuiţi.Având în vedere aceste circumstanţe,Dumnezeu îl cheamă pe proorocul Ilie dinTesva Galaadului spre a lupta în direcţiaconştientizării de către rege şi popor a stăriide păcătoşenie în care căzuseră prin pro-pria lor voinţă. Cu ochii sufletului îl vedempe trimisul Domnului susţinând cauzasfântă în faţa lui Ahab, precum Moise în-

aintea lui Faraon. Întrucât învârtoşareainimii regelui Ahab era atât de pronunţată,Ilie recurge la o măsură extremă< “Viu esteDomnul Dumnezeul lui Israel, înainteaCăruia slujesc eu> în aceşti ani nu va fi nicirouă, nici ploaie, decât numai când voizice eu”. Cu siguranţă, aceste cuvinte ame-ninţătoare l-au rănit pe rege în orgoliulsău. Însă Dumnezeu, Care îl ocrotea pealesul Său în permanenţă, îl îndeamnă săse retragă din calea furiei regelui. La pârâulCherit, în faţa Iordanului, Ilie a dus o viaţăaspră, asemănându-se în această privinţăcu Sfântul Ioan, Înaintemergătorul şi Bo-tezătorul Domnului Iisus Hristos. Înde-lung vieţuitor în pustie, Ilie este consideratde unii cercetători drept “protopărintelemonahismului răsăritean”. La pârâul Che-rit, proorocul a fost hrănit în chip minunatde către corbi, care îi aduceau pâine şi car-ne, setea potolindu-şi-o cu apa pârâului.Datorită faptului că ploaia era absentă cudesăvârşire, după o anumită perioadă detimp pârâul a secat. Prin purtarea de grijăa lui Dumnezeu, Ilie se îndreaptă spre Sa-repta Sidonului, unde înmulţeşte făina şiuntdelemnul unei văduve. Tot aici maiasistăm la o mare minune dumnezeiască<fiul văduvei se îmbolnăveşte grav şi moare,dar prin rugăciunile proorocului cătreDumnezeu “s-a întors sufletul copilului şia înviat”.

După învierea fiului văduvei din Sa-repta Sidonului, Sfântul Ilie revine în faţalui Ahab şi îl provoacă la o confruntarepublică pe Muntele Carmel. S-au creat do-uă tabere< de o parte Ilie, care venea ca re-prezentant al lui Dumnezeu, iar de cealaltăparte casa conducătoare, proorocii min-cinoşi ai lui Baal şi miile de oameni carese închinau chipului cioplit, încălcând po-runcile dumnezeieşti din Decalog. În mij-locul celor prezenţi, se ridică Ilie şi cu glasde tunet spune< “Până când veţi şchiopătade amândouă picioarele? Dacă Domnuleste Dumnezeu, urmaţi Lui! Şi dacă esteBaal, urmaţi aceluia”. Pentru ca să iasă în-

vingător, Ilie avea nevoie de un semn dinpartea Domnului, care să ateste existenţa,prezenţa şi unicitatea Lui. Ilie propune oprobă: fiecare parte să aducă jertfă dum-nezeului ei, chemându-l să dea o dovadăa realităţii sale şi “Dumnezeul care va răs-punde cu foc, acela este Dumnezeu”. Pro-punerea a fost acceptată.

O zi întreagă au strigat proorocii şipreoţii lui Baal, s-au zbătut şi s-au înţepatpână la sânge cu săbii şi cu lănci, după obi-ceiul lor, dar totul a fost zadarnic. Apoi,proorocul Ilie a început să se roage fier-binte şi îndată s-a pogorât foc din cer, mis-tuind jertfa, lemnele, pietrele, pământul,până şi apa din şanţ. În faţa acestui semn,care nu putea fi contestat, poporul evreucade în genunchi şi admite că “Domnuleste Dumnezeu!” Scopul proorocului fu-sese atins. Falşii profeţi ai lui Baal au fostprinşi la îndemnul lui Ilie şi ucişi, stârnindmânia Izabelei. Urcându-se în vârful Car-melului, Sfântul s-a aplecat la pământ,mulţumind Domnului şi rugându-L să tri-mită ploaie. Norii cerului s-au dezlegat şio ploaie binecuvântată a udat pământulînsetat. După aceea, când Domnul i Searată lui Ilie la Horeb în chipul unei adieride vânt lin, proorocul îşi acoperă faţa cumantia, dând dovadă de smerenie, consi-derându-se nevrednic de un aşa mare dar,de a vedea pe Însuşi Dumnezeu. Ilie areconştiinţa datoriei împlinite< “Mi-ajungeacum, Doamne! Ia-mi sufletul…” Aşteptacu nerăbdare să meargă la Domnul, Însă,înainte, la cererea lui Dumnezeu, îl ungepe Elisei, fiul lui Safat, ca prooroc în loculsău.

Sf]ntul a trecut cu tot cu trupîn viaţa de dincolo

Ilie şi-a petrecut întreaga viaţă însfinţenie, slujindu-L cu abnegaţie pe Dum-nezeu, călăuzind poporul pe calea Dom-nului şi apărând cu fermitate Legea sfântă.El nu a gustat “paharul amar al morţii”, ci

a trecut cu tot cu trup în viaţa de dincolo,fiind ridicat la cer într-un car de foc, încare, potrivit credinţei populare, cutreierăşi acum înălţimile, aducând ploaia. Ca ata-re, el n-a suferit moarte, ci a fost “strămutatla cer” ca şi Enoh. Despre aceştia se spuneîn Apocalipsă, conform comentatorilorbiblici, că sunt cei doi martori şi mărturi-sitori ai Domnului, care vor apărea înaintede a doua venire a Sa, luptând împotriva“fiarei” Antihrist (Apocalipsa cap. IX). Pilda vieţii Sfântului Ilie este mereu ac-tuală, având asupra noastră o mare influ-enţă. Precum Dumnezeu l-a ocrotit pe Ilie,tot aşa ne va ocroti şi pe noi, dacă vompăşi drept pe cărarea ce duce spre El şi nuvom şchiopăta cu ambele picioare, adicăîn credinţă şi fapte bune, precum evreiicare L-au părăsit pe Dumnezeu şi s-au în-chinat zeului păgân Baal, căzând pradăpăcatului şi diavolului. Diavolul are putereasupra noastră doar dacă îi permitem şine învinge numai dacă sugestia lui coincidecu voinţa noastră şi cu acţiunea noastră.Sfântul Apostol Iacov, vorbind despre pu-terea rugăciunii “stăruitoare a dreptului”,zice< “Ilie era om, cu slăbiciuni asemeneanouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nuplouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şiiarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pă-mântul a odrăslit roada sa” (Iacov V> 16-18). Iată că, Ilie devine un exemplu pentrucreştini în ceea ce priveşte rugăciunea şiefectele ei. Este un model de eroism pentrucă a înfruntat cu îndrăzneală furia caseiregale, nefiindu-i frică de moarte. Este opildă de rugăciune, arătându-ne că Dum-nezeu ne aude, ne ascultă şi ne împlineştecererea dacă avem credinţă puternică şinădejde neclintită în ajutorul Său. De aicireiese, pe de o parte puterea rugăciuniistăruitoare, iar pe de altă parte ideea căDumnezeu ascultă totdeauna rugăciuneacelor bineplăcuţi Lui, între care dorim săne numărăm şi noi spre a ne învrednici defericirea Raiului.

Preot dr. Cristian Boloş

Proorocul Ilie a trăit în secolul al IX-leaînaintea întrupării Domnului Iisus

Nunțile organizate de la începutul acestei veri încoace, `n aceast[ loca\ie au fost de vis

TRADI}IICultul monoteist era ameninţat de multitudinea de zei care invadau poporul ales. Tocmai pentru

a pune ordine în viaţa religioasă şi a preîntâmpina anumite abateri de la monoteism, Dumnezeu atrimis prooroci, care au propovăduit pocăinţa cu cuvântul şi cu fapta, vestind tainele viitorului cu omare precizie, insuflaţi fiind de Duhul Sfânt. Proorocul (profetul) este trimisul şi unsul lui Dumnezeu,vorbind în numele Lui. El este inspirat de Dumnezeu, ca să vorbească sau să scrie despre voia Sa

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul - ovia\[ în permanent[ actualitate

Restaurantul Miori\a – gazda evenimentelor perfecteRestaurantul pune la dispoziția sătmărenilor servicii de cea mai înaltă calitate

10 Informa\ia de Duminic[/17 iulie 2016

ART~

La mijlocul lunii aprilie 2016,`n ora;ul german Memmingen,`ntr-o sal[ de expozi\iii situat[ ̀ nPia\a Martin Luther, a avut loc uneveniment dedicat unei artisten[scute la Carei, care ;i-a legatnumele de pictura bisericeasc[ detradi\ie romano-catolic[< MagdaLukacsovits, c[s[torit[ Hatzack.

A fost lansat[ edi\ia `n limba ger-man[ a unui album intitulat "Fidempinxit - Ea a pictat credința", ap[rutmai întâi în limba maghiară ;i prezen-tat ̀ n mai multe biserici romano-cato-lice importante `n 2014.

O via\[ dedicat[ artei sacre

Lucrarea în două volume prezintăo imagine de ansamblu a creației ar-tistice a Magdalenei Hatzack-Lukác-sovits. Volumul I, bilingv, conține 300de ilustrații color de lucrări ale artistei,cu o prefață semnat[ de IPS Dr. Györ-gy Jakubinyi, arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia, şi o biografiescris[ de Gabriella Varga CV. ~n volu-mul II se pot g[si explicații suplimen-tare, interpretări şi aprecieri criticeprovenind de la 45 de autori diferiți,alături de o listă a lucrărilor completeşi o selecție de grafică.

Semn[tura afişat[ pe coperta al-bumului - un peşte, simbol cre;tin cla-sic, cu anul de finalizare al lucr[rii - afost folosit de pictori\[ `n arta sacrăpână în 2008, ini\ial din cauza perse-cuției religioase `n timpul regimuluicomunist din România, c]nd a trebuitsă evite prea multă atenție publică.

Arta Magdei Lukacsovits acoperăcinci mari domenii< picturi religioase,picturi murale monumentale, designinterior liturgic, ve;minte sacre, res-taurarea de sculpturi ;i altare, dar ;i oserie de portrete. Arta sa se reg[se;te`n mai multe biserici romano-catolicedin zona Careiului< Ghilvaci,Ciume;ti, Carei (capela Liceului “Jo-

sephus Calasantius). Printre cele mairenumite portrete se num[r[ cel alepiscopului Marton Aron. Filonul re-ligios este prezent `n toate realiz[rilesale, rod al educa\iei primite la Carei.

A studiat la Liceul Piaristdin Carei

Magda Lukacsovits s-a născut în1933 în Carei. Educa\ia ;i-a f[cut-o la

;coala Maicilor Milostive ;i liceul pia-rist, formarea catolică din aceste şcolidetermin]ndu-i întreaga activitate ar-tistică ulterioară

Dup[ instalarea regimului comu-nist, ;colile confesionale catolice aufost na\ionalizate, iar p[rin\ii Magdeiau fost aresta\i, t]n[ra fiind exclus[din ;coal[ `n 1952, dup[ ce urmasecursuri pedagogice, dar continu]nds[ ̀ ;i cultive talentul de pictor. A intratp]n[ la urm[ la Liceul de Arte Plastice

din Baia Mare ̀ n perioada 1953-1955,iar grație intervenției lui Vida Geza ;ia pictorului Miklóssy Gábor a fost lă-sat[ în 1955 să dea examenul de ad-mitere la Academia din Cluj de ArteFrumoase, unde a studiat timp de ;aseani, absolvind `n 1961 Problema “ori-ginii nes[n[toase” a revenit obsesiv ̀ nraporturile sale cu autorit[\ile vremii.

Din momentul studiilor universi-tare a prezentat numeroase picturi degen şi portrete, studii de oameni şi chi-

puri. De la început, portretele impre-sionau prin reproducerea excelent[ atrăsăturilor caracteristice ale persoaneireprezentate. Prin urmare, a primitnumeroase comenzi pentru portreteale demnitarilor bisericeşti, din careportretul episcopului Márton Áron es-te cel mai cunoscut şi cel mai impor-tant.

Picturile sale se remarc[ prin tu;aviguroas[ ;i culorile delicate, armo-nioase în mod intrinsec. Începând cual treilea an de studii se ocupă cu pic-tura bisericeasc[, fapt ce i-a atras o ati-tudinea suspicioas[ din partea auto-rit[\ilor şi a fost în detrimentul carie-rei sale `n Rom]nia.

S-a c[s[torit `n 1966 ;i a locuit operioad[ la Cluj-Napoca, av]nd doicopii ;i lucr]nd `n continuare `n bise-rici. Una din lucr[rile sale importantea fost pictarea ;i decorarea Catedraleiromano-catolice din Alba Iulia, pri-mit[ cu entuziasm de episcopulTempfli Jozsef.

Despre crea\iile sale artista m[rtu-rise;te< "Cred că în țara noastră amfost prima care a încercat să pictezemai aproape de adevărurile religioasepentru oameni, motiv pentru care amvenit la imaginile sfinte şi reprezentă-rile vizibile ̀ n forme caracteristice, darrealiste. Oamenii sunt încă oameni,problemele sunt aceleaşi, doar haineleşi obiceiurile se schimbă. La `nceputam pictat ̀ n stil baroc, la Ghilvaci, apoiau urmat lucr[ri de mai mari propor\ii,rezum]nd mai multe adevăruri de cre-dință. Fiecare imagine este subiect dereflecție".

Artista a emigrat cu familia în Ger-mania `n 1981 şi a lucrat până la pen-sionare `ntr-un atelier de restauraremare în Bad Toelz. S-a preocupat `ncontinuare de salvarea comorilor ar-tistice din Transilvania şi păstrarea ar-tei populare maghiare. ~n 1999 s-a mu-tat cu so\ul ei, Idmar Hatzack, `n re-giunea Schwaben, locuind din 2012 laMemmingen ̀ ntr-o cas[ dedicat[ per-soanelor `n v]rst[.

Artista careian[ Magda Lukacsovitsa fost onorat[ de cur]nd `n Germania

Fresc[ realizat[ de Magda Lukacsovits `n biserica romano-catolic[ din Ghilvaci

A fost lansat[ edi\ia `n limba german[ a unui album intitulat "Fidem pinxit - Ea a pictatcredința", ap[rut mai întâi în limba maghiară ;i prezentat `n mai multe biserici romano-catoliceimportante `n 2014.

O simpl[ vizit[ ̀ ntr-o biseric[ortodox[ ;i una catolic[ dezv[luie;i neini\ia\ilor diferen\e funda-mentale `n modul `n care celedou[ tradi\ii `n\eleg s[ abordezereprezentarea artistic[ a istorieisacre. Un posibil punct de contactar fi lucr[rile de tinere\e ale luiNicolae Grigorescu din bisericaM[n[stirii Agapia, `n care realis-mul specific picturii catolice estep[truns de hieratismul specfiicartei ortodoxe de inspira\ie bizan-tin[.

Elve\ianul Michel Quenot, teolog ;ispecialist ̀ n iconografie, a publicat maimulte volume `n domeniu. Spicuimc]teva dintre considera\iile sale pe temadirec\iilor diferite ale celor dou[ tradi\iicre;tine majore `n domeniul artei<

“P]n[ ̀ n secolele al XI-lea ;i al XII-lea, artele exprim[ peste tot aceeasi rea-litate ;i au aceea;i credin\[, anume aceea

de a revela "cele nev[zute". Este perioa-da minunat[ a artei romanice care des-coper[ o lume dincolo de legilegravita\iei ;i spiritualizeaz[ p]n[ ;i pia-tra. S[ ne g]ndim la Chartres, Berze-la-Viile, Saint-Savin! Trebuie s[men\ion[m deopotriv[ pictura irlan-dez[, spaniol[ ;i italian[, unde lucr[rilede v]rf se des[v]r;esc `n armonie cuOrientul cre;tin

Cu toate acestea, `n peninsula ita-lic[, Cimabue, Giotto ;i Duccio seg[sesc la originea unei ̀ ndep[rt[ri trep-tate de arta Bisericii Orientale, care vaduce la separarea din Rena;tere.~ntorc]nd spatele tradi\iei bizantine, ei`ncep procesul unei «desacraliz[ri» aartei sacre occidentale, deschiz]nd caleaunei implacabile laiciz[ri. Arta trans-cendentului dispare prin introducereade c]tre ace;tia a facilit[\ii optice< per-spectiva ad]ncimii, iluminarea, dar ;i`ntoarcerea la personaje foarte realiste`n opozi\ie cu hieratismul icoanei, f[r[s[ omitem recurgerea la lumea emo\ii-lor. Devenit[ din nou independent[, ar-

ta sacr[ face loc artei religioase lipsitede transcenden\[. Dac[ p]n[ acumicoana era orientat[ spre spectator, des-chis[ spre el, de acum ̀ nainte ea devineun tablou care `;i tr[ie;te propria savia\[> scenele se desf[;oar[ f[r[ s[ se\in[ cont de cel care contempl[.

E uimitor s[ ar[t[m, asa cum facePaul Evdokimov, faptul c[ Conciliul dela Trento (1545-1563) ;i Sinodul de laMoscova (1551) au loc ̀ n aceea;i epoc[;i ajung la concluzii divergente `n ceeace prive;te natura artei sacre. ~n timpce Biserica R[s[ritului prefer[ suprafa\aiconografic[ cu dou[ dimensiuni, maideschis[ misterului, Apusul cre;tin, mailiberal, las[ u;a deschis[ unei solu\ii fa-cile din cauza realismului, anume sta-tuia ̀ n trei dimensiuni, mai individual[;i mai autonom[. Reprezent[rile `n re-lief, mult inferioare numeric icoanelor,nu sunt deloc neglijabile `n \[riletradi\ional ortodoxe, `nc[ din secolulal XII-lea `nt]lnim numeroase altore-liefuri ;i basoreliefuri ale M]ntuitoruluiHristos ;i ale sfin\ilor, mai ales ̀ n nordul

;i `n sudul Rusiei. Muzeul Topkapi dinIstanbul ofer[ ;i el o mare varietate desculpturi bizantine utilizate `n cult.

Trebuie s[ reflect[m la faptul c[ pre-zen\a sau absen\a volumului includesau exclude orice materializare. Alege-rea este deci hot[r]toare. ~n aceea;iepoc[, Reforma se opune simbolismu-lui catolic ;i acoper[ cu un strat de varfrescele ;i picturile din biserici. Dac[marii pictori ai Rena;terii, cum ar fi Ra-fael, Leonardo da Vinci, pentru a-i citadoar pe ei, ne ofer[ `n tratarea temelorreligioase o frumuse\e mai degrab[ fi-zic[ dec]t spiritual[, ̀ n care grija pentrudetaliul anatomic, perspectiva, culorilefidele realit[\ii ̀ nconjur[toare au o foar-te mare importan\[, ̀ n ceea ce ̀ l prive;tepe iconograf, acesta las[ deoparte oricedetaliu de prisos ca s[ `nconjoare do-meniul imaterialului, al spiritului ;i alve;niciei, unde spa\iul ;i timpul ̀ ;i pierdra\iunea lor de a fi. Trebuie s[ ̀ n\elegembine c[ nimic nu deosebe;te arta reli-gioas[ a Rena;terii sau a barocului dearta profan[, dec]t tema religioa[. For-

mele sunt acelea;i, iar sentimentelepioase ale artistului nu sunt de ajuns s[o fac[ sacr[. Dac[ o viziune spiritual[anumit[ postuleaz[ un limbaj adecvat,o art[ cu o tema sacr[ care recurge lalimbajul formal al artei profane, merit[denumirea de art[ religioas[ ;i nu deart[ sacr[.

~ntreaga imnografie a Bisericii Or-todoxe ̀ l descrie pe M]ntuitorul Hristosca av]nd o frumuse\e des[v]r;it[, caredep[;e;te frumuse\ea tuturor fiin\elor.Se ̀ n\elege c[ este vorba de o frumuse\espiritual[ ;i nu fizic[. (...) Arta icoaneinesocote;te imitarea omului existent ;icreeaz[ o form[ idealizat[ pentru a re-prezenta pe Cel care este mai presus denatural, ra\ional ;i conceptual. (...) C]tefemei de o frumuse\e senzual[, obiectal pasiunii pictorilor, ;i-au ̀ mprumutatchipul pentru reprezentarea MaiciiDomnului? (...) Celei ce str[luce;te desfin\enie i se atribuie tr[s[turile naturaleale unei persoane obi;nuite. Exempleprestigioase ne sunt date de FilippoLippi, Rafael, Ti\ian ;i Rubens.”

Direc\ii diferite ale artei sacre `n Orient ;i Occident

17 iulie 2016/Informa\ia de Duminic[ 11

MAGAZIN

De-a lungul timpului, au existat  nu-meroşi cercetători care au încercat să in-terpreteze textul Bibliei, avansând tot fe-lul de explicații, mai mult sau mai puțincredibile. Cu toate că pare greu de crezut,s-a descoperit că în textul original al Ge-nezei apare, chiar de mai multe ori, nu-mele țării noastre, scrie dezvaluitorul.ro

Oamenii de ştiință au susținut, de-alungul vremii, că Sfânta Scriptură  as-cunde un cod secret, care face referire laevenimente cruciale din istoria omenirii.Cele mai analizate texte au fost Geneza-în limba ebraică, o traducere în limbagreacă a Noului Testament şi traducereaenglezească a Noului Testament, apărutăîn 1611. Interesant este faptul că numelețării noastre apare codificat (n.r. – orto-grafia ebraică), de 17 ori, în textul origi-nal în limba ebraică al Genezei, primacarte din Vechiul Testament.

Dintre acestea, trei cazuri dezvăluiecâteva informații foarte interesante. În-tr-unul dintre cazuri,  în dreptul numeluicodificat al țării noastre  apare următorultext< “Iată, Eu (Dumnezeu) sunt cu tineşi te voi păzi în orice cale vei merge (…) nu te voi lăsa până nu voi împlini toatecâte ţi-am spus” (Geneza, capitolul 28,versetul 15).

O altă secvență în care apare codifi-cat numele “Romania” ne dezvăluie ur-mătorul text< “Și, cutremurându-se, Ia-cov a zis< «Cât de misterios este loculacesta! Aceasta nu e alta fără numai casalui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!”(Geneza, capitolul 28, versetul 17).

În cel de-al treilea caz, numele “Ro-mania” intersectează următorul verset<“Și a luat Domnul Dumnezeu pe omulpe care-l făcuse, şi l-a pus în grădina ceadin Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească”(Geneza, capitolul 2, versetul 15).

Și în traducerea englezească a NouluiTestament apare numele codificat al Ro-mâniei, în dreptul textului “ His ownhouse Jesus” (n.r.- “Însăşi casa lui Iisus”).

Acelaşi lucru este valabil şi în cazultraducerii greceşti a Noului Testament,unde numele codificat al României aparede două ori în dreptul următorului text<“Zis-a lui Stăpânul< «Bine, slugă bună şicredincioasă, peste puţine ai fost credin-cioasă, peste multe te voi pune> intră în-tru bucuria Domnului tău.»” (Matei, ca-pitolul 25, versetul 21).

Cel care a descoperit Codul Biblieiîn Vechiul Testament din versiunea ori-ginală a Bibliei, în limba ebraică,  estedr. Eliyahu Rips. Este vorba despre unexpert în teoria grupurilor, un domeniual matematicii, care stă la baza fizicii cu-antice.  Teoria acestuia a primit “girul”unor matematicieni de la universități re-numite, printre care Harvard şi Yale. Ast-fel, Rips a obținut un şir de 304.805 litere.Alături de fizicianul Doron Witzum, dr.Rips a dezvoltat un program informaticcapabil să descopere şi să analizeze sec-vențele de cuvinte repetitive. Dr. EliyahuRips susține că Biblia este o grilă gigan-tică de cuvinte încrucişate. Expertul aajuns la această concluzie după ce a eli-minat spațiile dintre cuvinte, transfor-mând textul din Biblia originală într-unşir continuu de litere, asemeni pasajuluibiblic potrivit căruia Moise a primit tex-tul Legii fără întreruperi de cuvinte.

Informațiile ies la iveală după selec-tarea fiecărei a N-a literă, doar în cazurileîn care aceasta are o valoare precisă şicorespunzător selectată.

Cuvintele şi frazele ascunse au fostdescoperite cu ajutorul unui computer.“Analiza indică faptul că în textul “Ge-nezei” sunt intercalate informații ascunsesub forma unor secvențe de litere echi-distante.

Rezultatul este semnificativ în pro-porție de 99,998%”, au relatat cei doi cer-cetători.

Astfel, consideră cercetătorii, codular face referire la evenimente majore cares-au desfăşurat sau care vor avea loc lamii de ani după scrierea Bibliei.

Pagin[ realizat[ de Mihai G.

Geto-dacii au fost descrişi decontemporanii lor ca fiind, prin-tre altele, o seminţie cu multe ri-tualuri bizare chiar şi pentru acelevremuri.

Plângeau când li se năşteau copiii,râdeau înaintea morţii, femeile se arun-cau în flăcările rugului pe care incineraucadavrele soţilor, iar regii îşi sacrificaufiii, pentru a-i trimite soli la Zalmoxe.

Dacii iubeau mai multviaţa zbuciumată

Dacii erau altfel decât celelalte se-minţii, atât prin straie, chip, cât şi princomportament, scria istoricul Ioan Lu-paş, autorul cărţii ”Romanii şi Dacii -Luptele lor şi obârşia neamului româ-nesc”, apărută în anul 1908.   ”Deşi erauun popor barbar, ei totuşi se deosebeaumult de celelalte neamuri, cari mişunauîn ţinuturile învecinate, ducând un trăiuneaşezat, nestatornic şi fără astâmpăr.Pe când celelalte neamuri barbare trăiaunumai din jafuri sălbatice, rezemând fi-inţa lor numai pe săgeată. În firea loraveau ceva neobicinuitu< porniri svăpă-iate şi un vecinic neastâmpăr. Le plăceasă cutreere cu turmele lor dealurile şimunţii, unde se simţiau în largul lor şise fereau de locurile str`mte, mai ales defumul oraşelor, fiindcă nu le plăcea nicidecum să li se curme viaţa lor slobodăşi avântată. Iubeau mai mult viaţa zbu-ciumată şi gâlceava, decât traiul paşnicşi liniştit”, aflăm din cartea ”Romanii şiDacii - Luptele lor şi obârşia neamuluiromânesc”, autor dr. I. Lupaş.   

Potrivit istoricului ardelean, multedintre obiceiurile strămoşilor noştri arfi fost nefireşti în zilele noastre. Deexemplu, plângeau când li se năşteaucopiii şi chefuiau la înmormântări.  ”Nupuneau mare preţ pe viaţă, căci o soco-tiau numai ca o vale a plângerilor, ca otrecere întunecoasă şi plină de durericătre lumea cealaltă, unde sufletul vaduce o viaţă de veci. Din felul acesta dea privi viaţa isvorea un obiceiu ciudat<plângeau, când li se năştea un copil,înşirând în bocetele lor toate suferinţele,prin cari are să treacă ori-ce muritor,iar la înmormântări, benchetuiau şi seveseliau împreună toate neamurile celui

mort. De aceea despreţuiau viaţa, iarmoartea o căutau pe toate căile. Împre-jurarea aceasta a sădit în piepturile lordorul vecinic de luptă şi curajul nesă-buit, cu care întâmpinau toate primej-diile.” (”Romanii şi Dacii - Luptele lorşi obârşia neamului românesc”) Obice-iurile de înmormântare ale daco-geţilorerau cu totul neobişnuite faţă de cele ac-tuale. În volumul “Spiritualitatea geto-dacilor”, publicat în 1986, istoricul IonHoraţiu Crişan citează o relatare a luiHerodot, despre înmormântările celorbogaţi.   “Expun timp de trei zile cada-vrul. Apoi jertfesc tot felul de animaleşi după un mare ospăţ, înainte de careîl jelesc pe mort, îl înmormântează pecel răposat, fie arzându-l, fie îngropân-du-l. Ei ridică apoi o movilă şi statorni-cesc felurite întreceri, la care răsplăţilecele mai însemnate se dau luptelor îndoi”, scria istoricul.  Istoricul buzoianMarius Constantinescu spune că seni-nătatea cu care strămoşii noştri înfrun-tau moartea îşi avea originea în credinţaacestora în nemurire.  

Un alt obicei bizar are în prim-planfemeile geto-dace. Ele voiau să fie ucise

deasupra cadavrelor soţilor lor şi să fieînmormântate împreună cu acesta, po-trivit cercetătorului Ion Horaţiu Crişan.Cei care voiau să le liniştească şi să le iade soţii aduceau lângă rugul pe care ur-ma să fie ars trupul răposatului arme şidaruri, spunând că sunt gata să se luptecu sufletul acestuia, pentru a le permitecăsătoria cu văduva lui.   

Un alt obicei bizar al geto-dacilor,despre care am aflat de la istoricii anti-chităţii, este cel al sacrificiului uman.Potrivit lui Herodot, părintele istoriei,geţii îi trimiteau periodic câte un mesa-ger lui Zalmoxe, care era ales dintre ceimai de seamă oameni ai comunităţii.Din cauza ritualurilor privind sacrificiileumane, regalitatea era transmisă dinunchi în nepot. Sacrificiile umane, spunistoricii, ocupau un loc important în ri-tualurile religioase geto-dace deoareceele realizau comuniunea pământenilorcu divinitatea. Pentru că regii daci îşisacrificau fiii, pentru a-i trimite zeuluilor, linia de succesiune nu era cea pa-ternă, ci de la unchi la nepot.

În ”Istorii”, Herodot susţinea că solulera tras la sorţi şi urma să fie aruncat în

suliţele ţinute cu vârful în sus de cătrealţi războinici geţi. Dacă solul murea,însemna că zeul era binevoitor şi doreasă asculte cerinţele acestora. Dacă solulscăpa cu viaţă era un semn de rău augurşi solul era învinuit pentru că era ne-cinstit şi de aceea nu i se permite să intreîn împărăţia zeilor.  

"Tot în al cincilea an aruncă sorţii şiîntotdeauna pe acel dintre ei pe care ca-de sorţul îl trimit cu solie la Zamolxis,încredinţându-i de fiecare dată toate ne-voile lor.

Trimiterea solului se face astfel<câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţincu vârful în sus trei suliţe, iar alţii, apu-cându-l de mâini şi de picioare pe celtrimis la Zamolxis, îl leagă de câteva orişi apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în suspeste vârfurile suliţelor. Dacă în cădere,omul moare străpuns, rămân încre-dinţaţi că zeul le este binevoitor, dacănu moare, atunci îl învinuiesc pe sol,hulindu-l că este un om rău> după cearuncă vina pe el, trimit pe un altul. Totce au de cerut îi spun solului cât mai eîn viaţă”, scria Herodot, în ”Istorii”.

Sursa< adev.ro/o9tn2m

Geţii îi trimiteau periodic câte un mesager lui Zalmoxe, care era ales dintre cei mai de seamă oameni ai comunităţii

Unul dintre cele mai incre-dibile artefacte este ştecherulincorporat într-o rocă cu o ve-chime de peste 100.000 de ani.

Această descoperire a fost făcută în1998 pe teritoriul Statelor Unite ale Ame-ricii, de către un inginer. Plimbându-sepe malul unui râu, bărbatului i-a sărit înochi o bucată de piatră ciudată. A ridicatpiatra şi când a întors-o a observat unştecher cu trei picioare incorporat chiarîn mijlocul pietrei. Inginerul, uimit dedescoperirea sa, a preluat piatra şi a tri-mis-o spre un laborator de specialitatepentru a o examina.

:techerul este unul minuscul,probabil folositde nişte entităţi multmai mici decât omul de azi

Analizele de laborator au fost uimi-toare pentru că piatra pare să fie compusădin cuarț şi feldspat, cu urme mici demică. Dispozitivul electric este unul oa-recum ciudat pentru că are o vechimede cel puţin 100.000 de ani şi din acestmotiv a ridicat numeroase semne de în-trebare cu privire la originea sa.Bărbatul a avut numeroase oferte pentru

a vinde dispozitivul, dar le-a refuzat petoate. Cu toate acestea, el l-a pus la dis-poziţia oamenilor de ştiinţă petru a-l stu-dia mai bine. Unul dintre cele mai incre-dibile artefacte este ştecherul incorporatîntr-o rocă cu o vechime de peste 100.000de ani.

Componentul electric are un diame-tru de doar 8 milimetri în diametru, iar

pinii ştecherului au 3 milimetri lungime.Distanţa dintre ei este de 2,5 milimetrişi grosimea lor nu depăşeşte 1 milimetru.Din aceste măsurători se poate deducefaptul că ştecherul este unul minuscul,probabil folosit de nişte entităţi mult maimici în comparaţie cu omul din ziua deastăzi.

Analiza pietrei a mai arătat că întredispozitivul electric şi roc[ nu există ma-teriale adezive sau un sistem de prindere.Specialiştii au conchis că piatra are o ve-chime de 100.000 de ani iar ştecherulprobabil că este mult mai vechi de atât. Întrebarea la care nu poate să răspundănimeni este cine l-a fabricat şi folosit înurmă cu peste 100.000 de ani pe Terra?Probabil că în acea vreme existau nume-roase civilizaţii avansate din punct de ve-dere tehnologic, care au trăit, probabil,la fel ca şi noi. Singura diferenţă este căei erau mult mai mici la înălţime decâtomul din prezent pentru că foloseau lu-cruri atât de mici.

Regii daci ̀ ;i aruncau fiii în suli\es[ ajung[ `n `mp[r[\ia zeilor

Ce scrie în Bibliedespre România

Dacii erau altfel decât celelalte seminţii, atât prin straie, chip, cât şi prin comportament, scriaistoricul Ioan Lupaş, autorul cărţii ”Romanii şi Dacii - Luptele lor şi obârşia neamului românesc”,apărută în anul 1908.   ”Deşi erau un popor barbar, ei totuşi se deosebeau mult de celelalte neamuri,cari mişunau în ţinuturile învecinate, ducând un trăiu neaşezat, nestatornic şi fără astâmpăr.

Misteriosul ;techer, vechi de peste 100.000 de ani, încorporat într-o piatr[

12 Informa\ia de Duminic[/17 iulie 2016

C]nd vine vorba de muzicaclasic[, André Rieu are darulde a sparge barierele,atr[g]nd fani de toate v]rste-le ;i captiv]ndu-i cu muzicasa divin[. ~ncrederea sa ̀ n in-cluderea publicului `n con-certele sale ;i ̀ n a face muzicaaccesibil[ tuturor i-a asiguratcelebrului violonist un succesfulminant, al[turi de o or-chestr[ care a adus bucurie ̀ nsufletele a milioane de oa-meni din `ntreaga lume.

Muzicianul olandez `n v]rst[ de66 de ani a reu;it s[ creeze un con-cept de succes, interpret]nd lucr[riclasice cunoscute al[turi de muzi-cieni de valoare `n cadrul unui spec-tacol care fascineaz[ publicul de pre-tutindeni. ~n pauzele dintre piese,Rieu ̀ ;i prezint[ soli;tii ;i spune glu-me pentru a insufla publicului bun[dispozi\ie. Dup[ cum el `nsu;i de-clar[, acest format s-a dezvoltat dela sine. “Eu vin din lumea muziciiclasice, am absolvit Conservatoruldin Bruxelles ;i am devenit violonist`n Orchestra simfonic[ Limburg. Pel]ng[ aceasta, mai degrab[ dingre;eal[, am `nceput s[ c]nt ;i `ntr-o orchestr[ de salon. Acela a fost unstil de muzic[ diferit, de care nu au-zisem `nainte.”

Foarte popular[ la `nceputul se-colului XX, orchestra de salon este,`n general, o forma\ie mai mic[ carec]nt[ muzic[ clasic[. Valsurile, tan-gourile ;i foxtrotul fac parte din re-

pertoriul obi;nuit. “M-am ̀ ndr[gos-tit de muzica pe care o c]ntam acolo;i am observat fericirea de pe fe\elecelor care ne ascultau, pe care ne-otransmiteau ;i nou[.” Aceast[ expe-rien\[ reprezenta o noutate pentruviolonist, d]ndu-;i seama c[ era cevace-i f[cea pl[cere. “Era foarte diferitde Orchestra Simfonic[. Dup[ untimp a `nceput s[ m[ deranjeze c[exista at]t de pu\in[ interac\iune cupublicul `n timpul concertelor sim-fonice. Oamenii ascultau cu figurisobre ;i aplaudau la final. ~ns[ a ̀ nce-put s[-mi f ie dor de acele fe\ez]mb[re\e. Iar orchestra c]nta cufoarte pu\in[ bucurie, chiar dac[ in-terpreta cele mai f rumoasecompozi\ii.”

P]n[ la urm[, Rieu a decis s[p[r[seasc[ orchestra simfonic[ ;i a`nceput s[ concerteze al[turi de pro-pria sa orchestr[. Sub conducereaviolonistului, orchestra de salon s-atransformat `n Johann Strauss Or-chestra, la acea vreme fiind compus[din 20 de oameni. Ea s-a dezvoltatde-a lungul ani lor, `n prezentexist]nd 60 - 80 de muzicieni inclu;i`n concertele lui Rieu, fiind cea maimare orchestr[ privat[ din lume.

Muzica nu e singurul element ca-re l-a transformat pe olandez ̀ ntr-unfenomen interna\ional. El are `ncli-na\ie pentru spectacol ;i ;tie cum s[`ntre\in[ publicul. Tocmai aceast[combina\ie dintre muzic[ ;i diver-tisment continu[ s[ atrag[ zeci demii de oameni `ntr-o singur[ sear[.Artistul `;i aminte;te cum s-a dez-voltat ideea pentru spectacolul s[u.“Am `nceput s[ c]nt[m cu orchestrade salon ̀ n aziluri de b[tr]ni. Atunci

mi s-a p[rut destul de ciudat s[ in-tr[m pur ;i simplu ;i s[ ne apuc[mde c]ntat f[r[ s[-i salut[m mai `nt]ipe cei pentru care am venit acolo.A;a c[ tocmai asta am f[cut, fiindc[suntem bine crescu\i.” Publicul ar[spuns salutului lor ;i astfel s-a creato leg[tur[ `ntre muzicieni ;i au-dien\[. Rieu nu se vede ca un maestrude ceremonii, ci ca un muzician – di-rijor ;i violonist. “Pe l]ng[ acestea,eu sunt cel care prezint[ concertele,dar muzica se afl[ `ntotdeauna peprimul loc.”

~n fiecare an, André Rieu lanseaz[un nou album, iar concertele salesunt deseori transmise `n direct lateleviziune sau `nregistrate pe DVD.Dup[ lansarea lor pe pia\[, acestease situeaz[ tot timpul `n v]rful topu-rilor de v]nz[ri ;i r[m]n pe locurilefrunta;e multe s[pt[m]ni la r]nd.Cel mai recent material discografic,“Arrivederci Roma”, lansat `n lunanoiembrie, con\ine muzic[ italian[ -de la piese clasice ca Intermezzo Sin-fonico by Mascagni ;i Uvertura LaTraviata, la hituri ca „L’Italiano”, „LaSolitudine”, „A far l’amore cominciatu” sau muzic[ de film compus[ deEnnio Morricone.

Num[rul albumelor v]ndute de-a lungul anilor dep[;e;te 40 de mi-lioane, fiind numit Cavaler al Ordi-nului Lions (Olanda, 2002) ;i Cavaleral Ordinului Artelor ;i Literelor(Fran\a, 2009). Artistul ;i orchestrasa sunt c];tigătorii unei serii întregide premii muzicale, incluzând douăpremii "World Music Awards". ~ntimpul apari\iilor live, `ntreaga or-chestr[ este `mbr[cat[ `n \inute debal. Scena are deseori un decor ex-

travagant ;i nu e ie;it din comun caun concert, de exemplu cel anual `naer liber din Maastricht (ora;ul s[unatal), s[ se ̀ ncheie cu un superb focde artificii. Pentru “A RomanticVienna Night”, tema turneului din2008, a cerut s[ i se construiasc[ oscen[ pe dimensiunile reale ale cas-telului Schönbrunn din Viena, cata-logat cel mai mare decor scenic dinlume ;i care l-a adus `n pragul fali-mentului. „A fost o perioad[ stre-sant[, dar anul urm[tor am avut unprofit de 22 milioade de euro!”

Ideile pentru turneele sale `i vin`ntotdeauna acas[, `n Maastricht, `ncastelul s[u medieval dat]nd din1452. „Este men\ionat în romanul„Cei trei muschetari“, de AlexandreDumas. În bucătăria mea, D’Artag-nan a mâncat ultimul său mic dejun,înainte să moară. Face parte din is-torie.” Aici discut[ cu so\ia sa, Mar-jorie, mai ̀ nt]i despre muzic[ ;i apoidespre punerea `n scen[. Cu toate c[are rare apari\ii ̀ n public, Marjorie afost ̀ ntotdeauna implicat[ ̀ n tot ceeace `nseamn[ André Rieu. „Datorit[ei am avut contact cu muzica u;oar[.Sincer s[ fiu, nu ;tiam nimic despreBeatles sau Rolling Stones. Tat[l meufusese dirijorul Orchestrei SimfoniceLimburg ;i to\i cei ;ase copii c]ntamla mai multe instrumente muzicale,tot timpul exers]nd. An `nceput s[studiez vioara la 5 ani. A;a c[ nu amavut c]nd s[ aud alte stiluri de mu-zic[ `n afar[ de cea clasic[.”

So\ia lui Rieu nu este singurulmembru al familiei implicat `n pro-iecte. Fiul lor cel mic, Pierre, faceacum parte din echip[ `n calitate demanager. Violonistul nu este `ngri-

jorat c[ munca ar putea s[ le afectezevia\a personal[. „Este foarte simplu<noi nu privim asta ca o munc[ stre-sant[. Ne distr[m foarte mult `n totacest timp, iar pentru mine ;i Mar-jorie aceasta e via\a noastr[. PentruPierre e pu\in diferit fiindc[ are doicopii. Dar ;i el este implicat trup ;isuflet `n toate proiectele noastre.”

Turneul al[turi de Johann StraussOrchestra `i ocup[ o lung[ perioad[din fiecare an. ~n ultimii zece ani ac]ntat ̀ n toate col\urile lumii, uneorid]nd chiar ;i 100 de concerte pe an.O zi din timpul unui turneu arat[astfel< „~ncerc s[ m[ odihnesc at]tc]t pot, iar de 3 ori pe s[pt[m]n[ facantrenament cu greut[\i. ~n jurul orei3 dup[-amiaz[ ajungem la locul unded[m concertul, facem proba de sunet;i apoi m]nc[m to\i ̀ mpreun[. Dup[un pui de somn repet pu\in la vioar[(n.r. un Stradivarius p[zit de un bo-dyguard) ;i m[ schimb `n \inuta descen[. Un concert este un succes dac[v[d c[ a pl[cut publicului, ceea ce se`nt]mpl[ `ntotdeauna.”

Spectacolele sale au st]rnit demulte ori ;i p[reri critice, venite maiales din lumea muzicii clasice. Uniicritici nu-l iau ̀ n serios pe Rieu, con-sider]ndu-l prea kitsch sau comer-cial. Cu toate acestea, violonistul areu;it s[ atrag[ public care nu ascult[niciodat[ muzic[ clasic[. Iar un pu-blic captivat de muzica interpretat[de el este ceea ce-l face fericit. „Nucred c[ exist[ ceva mai bun dec]t osear[ petrecut[ pe scen[,interpret]nd muzic[ deosebit[ ;iv[z]nd c]t de ferici\i `i face asta peoameni. Este, de fiecare dat[, o ex-perien\[ minunat[!”

André Rieu - regele valsului