U L m

I r o V u

1 C L S i

I 0 tara bogată

J r ta a noastră, nu

: cunoaşte c r i z a !

Şi ce ne tr e b u e nouă să fim fe ric iţi

IU N O AŞTE ŢI desigur anecdota lui To lsto i: un înţelept sp i­ritual prescrie ţarului, care căuta un leac pentru feric ire , cămaşa unui om pe deplin mulţumit. După îndelungi şi

zadarnice cercetări, în cele din urmă cron icarii găsesc pe acel om deplin mulţumit: era un ţăran, dar atât de sărac, încât n ici cămaşe n’avea.

Istorioara scriitorului rus e un mod glumeţ de-a critica felul ie viaţă al omului c ivilizat, chinuit de griji. Suntem siguri însă că filosoful din Iasnaia Poljana n’a născocit această anecdota în convingerea, că omul ar trebui să prefere o viaţă asemenea celei pe care o duc animalele — mulţumite, fiindcă cerinţele lor sunt uşor de satisfăcut — uneia com plexe şi deci mult mai preten­ţioase.

Hrană din belşug, un isvor de apă lim pede, un adăpost pen­tru vrem e rea: atât era destul spre a fe r ic i pe omul prim itiv. De atât are nevoe şi un animal. Omul civ iliza t însă şi-a creat nevoi multiple, care n’au legătură directă cu necesităţile fiz ice : lui î i trebue casă frumoasă, lumină electrică, muzică, spectacole, vest­minte care să încânte ochiul, satisfacerea dorinţei de-a cunoaşte, etc. Toate aceste nevoi, create de civ ilizaţie, în trec in importanţă necesităţile fiz ice ale omului m odern; fiin d multiple şi costisi­toare sunt mai greu de satisfăcut şi de aci nefericirea in d iv iz ilo r de azi.

Feric iţi, dintre aceia cari să nu ştiu ce-i cămaşe, am avut şi noi foarte m u lţii până la răsboi, când s’a deşteptat lumea. Şi nu­mai din consideraţia numărului mare al acestora, obicinuim să lăudăm tim purile feric ite de altădată.

Cunoaştem o întâmplare, care asemănându-se cu povestea lui Tolsjoi, are meritul să fie autentică, dovedind simplicitatea de viaţă a oamenilor dela sfârşitul veacului trecut.

P rin 1890, Mediaşul era un orăşel liniştit, în care nu se in tro­dusese încă gazul metan. Oam enii: români, saşi şi unguri, în nu­măr aproape egal, duceau ceeace se numeşte o „viaţă patriarhală” agricu ltorii schimbând produsele lor cu m ărfurile fabricate de care aveau nevoe.

D. Greser era un om tot atât de bogat, pe cât de sgârcit. îş i câştigase un sipet plin de aur, din întreprinderea introdusă de el la Mediaş: o loterie. Deaceea lumea î i mai zicea Greser lote- rierul. U n ii se întrebau: dece o f i loterierul atât de sgârcit, că el

P R E O C U P Ă R IL E O A M E N ILO R C IV IL IZ A Ţ I: Conferin ţa in te r­naţională aviatică d in Rom a. Oam eni aleşi sunt p reocupaţi de b i­nele om enire i, de legăturile repezi in tre state, de con fortu l in d i­

v iz ilo r.

P R E O C U P Ă R IL E O A M E N ILO R P R IM IT IV I : La zuluşii ik frica , m om entu l cel m ai im portant d in viaţă e pregătirea prk lu i. Aşteptarea hranei sigure produce fe r ic ire .

n’are n ici copii, n ic i nepoţi, numai pe baba, nevastă-sa, cărei e ziu lica de mare stătea pe sipetul de bani, să-l păzească. Ci nu-1 înşele negustorii şi să nu risipească banii, Greser singur ducea în târg să cumpere toate ce trebuiau pentru hrană. lut zi, pe când moşneagul se întorcea acasă, nu ştiu cum făcu, ci scoase basmaua roşie din buzunar, să-şi şteargă năduşeala - era vara şi cald — pierdu pe drum un pachet cu douăspres bancnote a o sută de coroane. A găsit banii lăptăreasa Aii Pataky, şi cum în viaţa ei nu văzuse bani de hârtie, a socotit! acele hârtiuţe colorate sunt nişte poze pentru copii. Le-a luai, gândul să le dea fetiţei să se joace cu ele, ba chiar întâlnind»' cu doamna Fritz, o vecină săracă, i-a dat şi ei câteva poze, ducă acasă. Doamna Fritz era mai şireată şi cunoştea valon banului. Şi dacă n’ar fi fost întâmplarea, că o cumătră invidiw s’a dus să reclame la poliţie, să vie să cerceteze de unde s’aii bogăţit d intr’odată doamna Fritz, Anica Pataky ar fi păsli mulţi ani „pozele” şi domnul Greser n’ar fi ştiut unde au ajs banii lui.

Omul civ ilizat, care spre a se deosebi de celelalte animale, vrea să trăiască tot cătând în jos şi rob pântecului, se va strll să ajungă cât mai sus, să cunoască cât mai multe, să-şi asci cât mai mult simţurile. Asemenea oameni se vo r deprinde trăiască o viaţă com plexă cu necesităţi multe şi vor începe an sidera drept strict necesare o serie de lucruri ce formau un pentru strămoşii lor. La popoarele civilizate, bunăoară în caii larea salariului minim al unui lucrător, intră cu o sumă multe importantă cheltueli ca îmbrăcăminte, distracţie, băi, şcol ziare, cărţi decât adăpostul şi hrana. Putem oare socoti demn invidiat, fiindcă e feric it, pe omul deprins cu o viaţă primiţi care trăieşte în peşteri, cu fructele găsite, sau cu animalele nate? Atunci să invid iem şi fiarele sălbatece sau maimuţele!

Civilizaţia e asemenea sirenelor pe care le-a întâlnit în ( Ulysse cel pribeag. A trebuit să se lege de corabie, spre a nu dea rob chem ării lor. Cel care e prins în mrejele civilizaţiei mai e capabil să revină din drum, oricât de mari i-ar fi suter {ele. Aceste suferinţe provin mai ales din pricina sensibili« pe care o capătă individul, din puterea de am intire şi de ded ţiune profundă a lui. Un animal, un cop il sau omul primitiv n>

HAHTATt A0LIUITBM

iiastfrat itemplare lintr’uu I in mintţj

cuna i fală ci

n mai I

(ii

e c io fâ p i dem fah \ia, nu se m ai HMjÊ

c i cánt^™ !■ ieşi d in ci m ai n e ro i

rr in tr ’un I

incMfl'hknt Tsic sog& m Plih-. jm Q & X i . p!6 a îm iJKprcS f ii 'ca m K a n tttd , e l cere v ie ţii sS-i amga fTcltenli ichmpt, organizând mental om enirea tu torid ,:c-a produce p rov iz ii, b iju te rii şi im ob ile f. sSmânţei lui f i crearea unei n o i 'dinastii, dr.sangre rea vieţii colective. , ' %

Născut îndărătul unui zid, in tre două inscrip ţi tt apucă să progreseze. D evine luxos parfum ai j stume, Călătoreşte, vede Europa ce l ţju ţin odată pe u vândut ciorapi cu un preţ, că ru im ii rice fuiljgB ¡ectolli tm u îngustai existenţa p in ă la f i ¡ ¡ t i ir

şi c io ra p i! f i nu (Orplanu M i nu- Uetvl'ţi tvetlig ce entuziasmul ce lu ilu li, immotnni

clăbuc, cere « t sini ic la gura o rn aş i ş:

Vibucu inc

jkal ulieo lu l o n i iate. A

v i r t nKirnctiifl Enătaţ^ l ’ora polu

i dictatul;cluzia oi », curtea

se :n • •■WMP a l u t i l i z e fP 9 ^ S p ^ | v ^ simplu idionia M hPâtrăieşte, vom ammMal

Când o a m en ^ B B fl care v â n e a z â ^ ^ H I I b r i c a n ‘[II 'iţe le g in m ijlocul v ie ţin ^ ^ J mai că ar fi u t i l^ H cadă şi ultimul călaroj un om de treabă, care

iSPjKFERICIREA IM punctul (le perspec H i tăţi, dominate de plin nile cresc, multiplicate la nei nai mari, nefrânate de o ¡oară via

Succesj

vine mai mu lt- dela jidul, decât di

distantă* liccesele*' mai ?$ | L W_

aşâ cum se desf

claseze, bucată cu o penş Clăbuculsi nerea ] civiliza fiecare 1 dă şi sâni zultatul sj de nenon; iluzii ;i abstract.

g r |BGUtH meni IM obic25 şi boceşt două in

rebuie întreţinut, c;Je cele mai multe <Contribuţia la umflarea lui mor tean scuipă cu entuziasm in el şi,

pauză de nim ic tn malaxarea bă

are nu ştie Viaţa «•

este însărcinat sţff facă baie şi oraduiala, omului ne- ivut. De fapt, m ffină dragoste nu învaţă nimeni dela noi.

iaţă, ppnW i viaţa care iese din cercul benefic iilor, care nu dau sufleteşte nim ic. Dragoste de

^ î t i , dragoste de copii, dragoste de lumină fărâmă de încredere, cere m a ijn iţin ă

re d eca t^ ^ ocu p a rea şi ideea fixă a bunătăţilor

ple.jjtra^i^p-osteşte de complicat.itraţi Jîie pământ, pe care

B P a |procir

stează

ia.câm p ii

punul ecinem a___mente tuber cui, ţinuţi de cegăiesc.

gândesc la însă ca nai are cheli muntele al în ci

ne

luti l o f i

,'ă ie f eptul

m j H , JrUspăstra desangrenată din miş

m ai rea azi d e a ut acum 100

ce era viata si tarte!

r reze. Ţăran ii dezertează ilu ziilo r politice, unde să-

;şi se bagă slugi la oraş: lat, Cişmigiu şi final-

nu se duc să le ia lo- de mu-

I este penti

t se crede şi p r i ­

c i ai

id, e capifnl şi ¡ntr'o ioilr tlistendi 86 i/e rr nu foloseştei cărţi,

abin mm j mte ten:lelñíWe bineütipH. îş i in zin iti matematic, i îo n ie i

M f i o mé Mameñt

puc\ntemplar

uă in scrip ţii , parfum ai

hiţin odatăii i zice btt

Jnă lafp lâng, [jjjjfi na*

ilunw

_ acumulează, se şi sordid.•’o Banpă.

u ă , p roprié té tezaurul

averea n ic ii fetele,

ic , ingine oritalecijft i ¡u î

l Èr’o i i f e .. această ir

kcrurf/or nu-i . mmentată de ziare „ .I e reală? N ic idecum , i j i ’au fost in Hare să

urzelile efe dedett

n il m aim u ia t ă

____uniflă, fy/it monW^—- se

J n im en i riu-l îndeamnă să 'ic ien lă ca sad mulţumească:

ne. N e feric irea gravă în ­tinat sa fie cap pentru al- . după căpiuâna altuia, de

singur cdp, care să dea uite; stilul, calitatea $i

n e a lte i Î i şi dese c i

tiv d ire Hbr

stră, ra se tot gospodă

■ r f e a să tră ia sT W B R T v jp ie de un minimum rid icu l de larf’ă. Cu o pâine de grâu ş/u mălai, cu o funie de usturoi, cu un bordei Şi o nevastă, ®? face tot înconjurul vieţii. Insă

mai trebuie cevSt o con cepU j^o idee sau o mărginire, adică o modestie. Concepţilnxwtte^iwnie înlocuită cu o hărnicie. Bidineaua cu var nu merge singură şi cămaşa nu se spală dela sine; niciun

e- are

cinu-obicinuindu-1 să

vnească, o fTW aiiindu-l^ă se spele şi să-şi •Je şi oprnHu-1 deîa forfotirea pur şi

i i i de scamatoria căreia)ăcat şi om m trebuincios. -

cheltui! toate cartuşele oarbe, cu iştii şi reform atorii şi fa- oşarii lo r vo r sta osteniţi

şi bună starea tuturor. Nu- auzelor, să nu aşteptăm să

^nă. Să poftească mai repede "e fiecare la lucru, cu un zâmbet

şi cu un gârbaci.In zece zile feric irea noastră poate să fie pusă ia punct.

T. ARGHEZI

FERICITUL LUI TOLSTOI(Urmare din pagina Il-a )

pot aminti şi nici reprezenta uşor şi pregnant suferinţele din trecut, nu pot simţi durerea al­tora şi cu atât mai puţin pot deduce şi se pot transpune în staţiuni viitoare. E i trăesc momentul şi ori de câte ori auo digestie bună, şi-au potolit foam ea şi setea, ei sunt feric iţi. In ase menea momente uită de orice durere trecută şi nu pre­văd suferinţe viitoare.

Complexitatea v ie ţii omului civilizat, puterea lui de înţele­gere şi fantazia lui, schimbă în ­treaga stare sufletească a ind i­vidului. Concepţia sa asupra le­găturii cu semenii, cu membrii

fam iliei, e cu totul alta decât a omului prim itiv. Ind ividu l v ii­torului va putea f i feric it, nu­mai atunci când toată om eni­rea va fi fericită . Se va putea întâmpla aceasta? N o i suntem optim işti şi susţinem că da. Lumea are posibilităţi din ce în ce mai multe, spre a trăi mai bine, mai uşor, mai mulţu­mită. Sbuciumul pe care-1 în­cearcă azi fiecare în cercul strimt, in care trăeşte. se dato­rează căutării unei stări de e- chilibru, la un n ivel care e din ce în ce mai ridicat.

Jenele digestive cele mai comune

Dece să, ră.mâneţi incomodaţi după ce luaţi masa, prin arsuri, greutăţi, umflături, sughiţuri stomacale sau indigestii, dacă puteţi obţine o uşurare rapidă şi sigură, luând o jum ătate de linguriţă de -cafea de Magnezia Bisurata în puţină apă după fiecare maisă. Veţi avea o sen­zaţie de uşurare, foarte greu de imaginat, prin întrebuinţarea a- cestui antiacid, care neutralizea­

ză in câteva minute excesul de aciditate, pricină a atâtor sufe- rinţi digestive. Odată acest ex­ces de aciditate neutralizat, nu mai aveţi a vă teme de ferm en­taţia alim entelor, digestiuhea dv. se va face în mod normal şi veţi putea mânca ce veţi dori, cu certitudinea că mesele dvs. nu vor fi urmate de n ici o dure­re. Magnesia Bisurata care este inofensivă şi .uşoară de luat. se găseşte de vânzare în toate farm aciile şi drogueriile, cu preţul de le i 75, sau în marele form at economic lei 110.n. c.

■?iA»TAKA(T)llUlII?Alâ

466.948 295*78 264.147 251.962 50.570 44.2?416.000.000 5.345.349 2.W .96? 6f1.962

Statele-Unite..................G e rm a n ia ..................A u s tr ia .......................'Franţa . . . . . . .Anglia . . . . . ! !I ta lia ........................... ’Polonia . . . . ; . !E l v e { i a ...........................Cehoslovacia..................R o m â n ia ..................

D in tre toate ţă rile euro­pene, Rom ânia num ără cei m ai puţini şomeri. Tab lou ­rile pe care Ie publicăm, ne dau o idee exactă asupra şo­m aju lu i in ternaţional.

Luându-ne după superficiali­tatea aspectelor, s’ar crede că titlul de mai sus e o glumă. Oa­menii rămaşi astăzi fără rost, îşi poartă în mare parte vina.

Trăim într’o epocă ale cărei exigenţe s’au intensificat. Ne a- flăm într’o continuă oscilaţie.

S’a sfârşit cu biurocraţia, cu aceiaş anchiloză de ani de zile, cu aceleaşi lucrări, la aceeaş masă. Perioada monotonă a timpului face cu vremea din in­divid, o fosilă. Greutăţile eco­nomice de astăzi impun să jon ­glezi cu situaţiile. Exemplele stau la îndemână la fiecare pas. E cazul inginerului care, pus pe

drumuri de prăbuşirea institu­ţiei la care lucra, nu stă la gân­duri şi cu econom iile realizate încheagă un m ic negoţ. Incet- încet, cu pricepere şi stăruinţă afacerea merge, până când se iveşte prileju l să-şi reînceapă meseria.

Cunosc o mică funcţionară, care rămânând fără slujbă, a dat dovadă de o tărie de carac­ter rar întâlnită, chiar la băr­baţi. Cu un in fim capital cum­pără obiecte de toaletă şi colin­dă cu ele de dimineaţă până seara instituţiile, realizând un câştig care-i perm ite să trăiască fără. a recurge la expediente.

In ţara noastrS numărul şo­m erilor se rid ică la 44.294, o c i­fră care în raport cu numărul total al populaţiei, prezintă un procent infim , faţă de situaţiile altor ţări, după cum veţi avea ocazia să vă convingeţi din sta­tisticile următoare:

R O M Â N IA Grupe profesionale

A gricu ltură Industria alim entară îm brăcăm inte, mode Industria p ie lărie , blănuri Construcţii, lu cră ri publice Sticlă, vart ceramică Mine, cărbuni, cariere Industria extractivă Industria lem nulu i ş i m obile Industria hârtie i Industria gra fică şi a că rţii Industria textilăMetalurgie, e lectrotechnică, maşini Arte şi p reciz ie ( fo tog ra fi, ceasorn ica ri)Persona. com erţ şi adm inistraţie Personal de educaţie ş i sanitar Personal hotel, restaurant Personal casnic şi de serviciu U cen ic i D iverş iM u n cito ri de pădure

Total 44.294

Să trecem acum la situaţia şomajului în restul Europei.

143 990

1363 1911 4055

14 7 3137 1240 1920

14 908 143

5390 95

2602 63

693 1315

26 2393 5595

Şomajul Internaţional

Revenind acum la ideea asu­pra căreia am speculat mai sus, susţinem că şomajul ar fi la noi mult mai restrâns, dacă în edu­caţia poporului nostru ar exista

spiritul versatilităţii, abolindu-se în aceiaş timp anumite prejude­căţi şi m ândrii rău înţelese.

M. N.

Pub licăm o im presionantă fo togra fie a m ic ilo r e lev i ai şcoa- lei p rim are din Soveja (P u tn a ), ca ri în ziua de 25 Mai a. c., sub conducerea învă ţă torilo r şcoalei: domnişoara E lena Gherasim, d. lo ri Jinga şi d. M. Ghimpe, au fost în pe lerina j la Morm ântul E- ro ilo r şi au depus acolo o coroană.

Ati dori să vă măritaţi bine In anul acesta? Atunci e bine să ştiţi mai tntâiu ce va {ace cea mai mare impresie asupra bărbatului visuri­lor Dv. Am Întrebat vre-o sută de bărbaţi, dintre care mai mulţi erau milionari, şi am constatat că nouă din zece preferă o piele moale, netedă, albă şi un ten frumos. Este acum lucru uşor pentru orice femeie să-şi realizeze doţjntele cu cheltuieli mini­me şi cu putină osteneală. Noua cremă T o k a l o n , celebra Cremă de Paris, conţine ingrediente de care se garantează că înfrumuse­ţează şi tonifică pielea şi care nu se găsesc in nici un alt fabricat, oricât ati plăti pentru el. Efectul e sigur în toate cazurile. Aplicaţi noaptea crema Tokalon aliment pentru piele, culoarea roză. Ea nutreşte şi întine­reşte pielea Dv. în timp ce dormiţi. Dimineaţa aplicaţi crema Tokalon aliment pentru piele, culoarea albă (neunsuroasă). Ea albeşte, tonifică şi strânge, înlăturând porii dilataţi şi coşurile. începeţi chiar astăzi cu întrebuinţarea cremei Tokalon. Ori­cât de rele să fie pielea şi tenul Dv.,

C e v ă tr e b u ie c a sacâştigaţi un

bărbat

veti fi uimită şi încântată de rezul­tat. Vă garantăm succesul sau vi înapoiem banii.

De vânzare la toate farmaciile, dro­gheriile şi parfumeriile din tară.

S P R E M A I B I N EDin punct de vedere san i­

tar, România a făcu t în u l­tima vreme progrese uim i­toare, mortalitatea scăzân 1 in mod considerabil, a tâ t la sate cât şi în oraşe.

j=jj] ADEVĂRAT că dacă vom IgH sta să comparăm mereu tfll stările de la noi, cu stă- ■jle ţărilor din Apusul Europei ji din America, vom fi cam descurajaţi.0 idee exactă şi obiectivă a-

supra progresului realizat în loate domeniile, se poate însă dobândi numai, când privim lu­crurile prin obiectivi:’ şi’n pers­pectiva evoluţiei lor istorice. Şi daca A S T F E L vom examina sta­rea n o a s tr ă socială şi culturală, putem f i siguri că nu vom fi de­loc pesimişti.

Să nu uităm că noi — din cauza unor fatale împrejurări geografice şi istorice, — n’am putut intra in ritmul spre pro­gres şi civilizaţie modernă, de­cât de vre-o 70— 80 de ani în ­coace. Să nu uităm că şi astăzi se pot găsi în sate de pe malul Dunării, bătrâni cari să-şi amin­tească de vremurile când nici siguranţa vieţii nu exista la ei, din cauza incursiunilor bande­lor de turci, cari răpiau femei si fecioare, transportându-le la Stambul, ca sclave.

Şi dacă astfel vom p riv i evo­luţia noastră, atunci n’avem de ce dispera, cu toată criza eco­nomică şi socială prin care tre­cem . Să nu uităm iarăş că nu sunt decât câţiva ani, — opt- te c e ani, — de când belşugul se revărsase peste oraşele şi sa­tele noastre, că departe de a fi asistat — ca de pildă germanii — la -ruina unor întregi clase sociale, aduse la pauperism prin celebra inflaţie escrocherie a devalorizării totale a monedei lor, Ia noi toate clasele sociale se îmbogăţiseră.

Sătenii ieşiră din bordeele lor ancestrale şi-şi clădiră locuinţe frumoase, salubre, iar în oraşe s’au clădit locuinţe de un con­fort rafinat în valoare de multe zeci de miliarde, în câţiva ani!

Dar starea înfloritoare s’a re­flectat într’un domeniu al v ieţii noastre, despre care pot vorbi mai cu competinţă şi anume: în domeniul sănătăţii publice şi individuale.

Trebue să recunoaştem înain­te de toate că mijlocia duratei vieţii individuale a crescut.

înainte, la noi (ca’n alte ţări europene) omul trăia în genere pânăla 40—50 de ani. Un om trecut de 50 de ari începea să se gândească la viaţa... de d in ­colo. Astăzi, un imens de mare număr de oameni trec de vârsta

> de 50 şi chiar de 60 de ani.Nu vi se pare interesant fe­

nomenul, că foarte multe căsă­torii au astăzi loc între bărbaţi de 50—60 de ani şi femei tinere?

Moartea nu-şi mai face de cap azi nici chiar la noi, atât cât îşi făcea acum o sută sau acum cincizeci de ani.

Am înaintea mea un grafic în care se află înşirate sub formă de linii — lungimi orizontale — 'nurlalitatea generală de acum 50 de ani şi cea de astăzi pen­tru toate ţările.

Eil bine, în toate vedem o scă­dere a mortalităţii generale. Dar, ■eeace-i mai îmbucurător, ace- aş fenomen se observă şi la îoi, in România.

Iată deci un progres indis­cutabil, căci e demonstrat rigu­ros prin date, care nu pot fi desminţite.

Murim relativ mai putini as­tăzi ca în trecut, pe fiecare an. Dacă citim despre stările sani­tare din trecut la noi, ne apucă groaza.

Holera pătrundea period ic în ţară, secerând m ii şi zeci de m ii de vieţi.

Generaţiile tinere medicale n ici n’au avut prileju l să vadă un caz de holeră. Când se aude că holera e la graniţa răsări­teană, sau în vre-un port asia­tic, serviciu l nostru sanitar, a- nunţat prin telegrafia fără fir d intr’o centrală sanitară euro­peană sau din Orient, se înar­mează cu tot utilajul sanitar a- dequat şi adoptând’ un gest din timpul războiului mondial, ro­steşte dârz şi hotărît: — „Pe aci nu se trece ". Şi holera ră­mâne afară din ţară.

Şi chiar când pe furiş a reu­şit să pătrundă în tr ’o localitate (cum a fost în timpul războiului la Galaţi, Tecuci, B ră ila ) du­rata n’a ţinut decât 2— 3 săptă­mâni şi a fost gonită, nelăsând decât foarte puţine victime.

Dar angina d ifterică?Acum treizeci de ani sate în­

tregi şi multe cartiere de oraşe, rămâneau fără de copii, sece­raţi de grozava boală. Serul anti- d ifte r ic ' a făcut să Jnu mai au­zim de mult despre asemenea epidem ii.

Dar sifilisu l?Acum treizeci-patruzeci de

ani, vedeai în sate şi oraşe sute şi m ii de oameni, cu nasurile şi obrajii mâncaţi de ulce(re gro­zav diformante, că-ţi făcea rău să te uiţi la nenorociţii sluţiţi de ‘boală, dintre care mulţi se sinu- cideau!

Astăzi graţie vestitelor trata­mente cu bismutice şi arseno- benzoluri asemenea spectacole

M O RTALITATEA GENERALAIN D IV E R S E Ţ Â R I DIN E U R O P A

(Proporţia la ÎOOO locuitori)

_J Rusia 3 Ungaria

Serbia |

1 romAmia

Evolulia morfalifăfiiln România

J Germania

] ] Franţa

Finlanda Olanda

Danemarca

Suedia

[ ] Anglia

2) Morvegia ~ | Irlanda

Grecia

ftjrtugalia

áe J. R. Stoicescu

în fiorătoare nu se mai văd ni- căirea şi n ic i la noi.

Dar noi rom ânii ştim numai ce se petrece la noi!

Cei în curent cu progresele ştiin ţifice ştiu că un continent întreg (A fr ic a ) unde nu putea pătrunde un european din cau­za febrelor galbene şi altor ma­lad ii exotice, astăzi a fost complet asanat, graţie măsuri­lor ştiin ţifice luate de exped i­ţiile de m edici trim ise acolo şi plătite din fonduri puse la dis­poziţie de generozitatea lui I'ockefeller.

Omul învinge, incontestabil, puterile vătămătoare ale Naturii.

Lupta ce o duce necurmat, repurtează trium furi care nu pot f i din nenorocire sărbăto­rite, din cauza unor tulburători care-şi zic, când de dreapta, când de stânga.

Optimismul nostru creşte f i ­reşte când ne gândim şi la pro­gresele chirurgiei.

M ii şi sute de m ii de oameni erau, până acum câţiva ani, condamnaţi „să moară, când se îmbolnăviau de prostată, de a- pendicită, de fibroam e sau can- cere uterine ori mamare, de tuberculoze, de tumori ale cree- rului, de piatră la ficat sau r i­nichi, de tuberculoze renale, etc., etc.

Astăzi bisturiul chirurgului pătrunde în interioru l tuturor organelor (şi-n creer, şi-n in i­m ă !), extirpă răul, tămăduieşte, prelungeşte viaţa şi alungă moartea.

Şi-n timp de .Ştiinţa cu minu­nile ei ne îm pinge tot mai sus, spre culmile c iv iliza ţie i şi fe­r ic ir ii, în biurouri diplomatice se discută şi se nasc certuri pe tema revizu irii de graniţe şi de tratate, uitându-se că graniţele dispar odată cu perfecţionarea m ijloacelor de transporturi ae­riene, care nu vor să ştie n ici de ţări, n ici de neamuri sau de frontiere, pământul devenind ţara unei singure umanităţi ale cărei p r iv ir i se îndreaptă spre culmi din ce în ce mai înalte.

DOCTORUL YGREC

falite murdăritele muşte..

deAcjufitătcr!

M uştele vă aduc boli

în casă, D istrugeţi-le

cu F L Y - T O X

închideţi ferestrele şi uşile. Pulverizaţi cu F L Y - T O X de 6-8 ori. După un sfert de oră adunaţi toate muştele moarte şi ardeţile.

FIY-T

ca o pasăre, poate goni pe pământ mai repede ca o gazelă, poate trai apa asemenea unui peşte.

Prin facultăţile şi puterile sale, omul modern a înfrânt blestemuli n irei din paradis, redobândind, prin ocolul culturii, un nou paradii desăvârşit.

Baza pentru o viaţă desăvârşită i-a furnizat-o technica. Ceeace eii o excepţie pentru câţiva p riv ileg ia ţi ai soartei, a devenit azi o reguli' tru o mare parte din om enire şi va ajunge mâine un bun absolut al tai

Acum câteva veacuri posesiunea unei oglinzi, a unui ceas, a săpa sau a zahărului, reprezenta un mare lux: producţia technică a răsti în masse_ aceste bunuri, atât de rare odinioară.

După cum orice om are astăzi un ceas şi o oglindă, — în viitorii va poseda automobilul, v ila şi telefonul propriu.

Belşugul va trebui să crească cu atât mai repede şi să devină cur mai general, cu cât quantumul de producţie va creşte mai rapid in « cu c ifra populaţiei.

Stg. sus: Cea m ai putern ică m in ă e lectrică a lumei, se află în Germani: Sus: U n curs de geografie, predat p r in radio.Jos: A vionu l, ce l m ai rap id m ijlo c de locom ojiune, la dispoziţia omuk

Filosoful şi sociologul austriac R. N. Cou- denhove-Kalergi, autorul fragmentelor de mai jos, cari alcătuesc un adevărat imn de slavă adus zânei moderne: technica—este reprezen­tantul prin excelenţă al idealismului cons­true. iv în viaţa contimporană. Lui i se dato- reşte iniţiativa măreaţă a „Paneuropei“, ideie îmbrăţişată apoi şi de marele bărbat de stat francez Aristide Briand, care a prezentat-o forului de la Geneva.

Idealul Paneuropei rămâne astfel legat pe vecie de numele lui Coudenhove-Kalergi.

PABAD1SUL C U LTU R II

A P O L oe IA

ECHNICA este în măsură să procure omului modern mai multe posibilităţi de feric ire

şi desvoltare, decât cele de care se bucurau în trecut chiar reg ii şi prinţii.

Omul modern se poate încon­jura de tot confortul, de toată arta şi frumuseţea, pe care o oferă pă­mântul. E l poate savura toate fruc­tele culturii şi ale naturii, poate trăi unde- vrea şi cum îi place.

P rin telefon, radio, automobil şi avion, intră în legătură cu tot re­stul lumei, oridecâteori o doreşte. Nu suferă din cauza clim ei, n ici din pricina suprapopulaţiei.

In multe privinţe, omul modern este mai liber şi mai puternic de­cât Napoleon şi Cezar.

Aceştia puteau stăpâni numai oa­menii, dar nu puteau să sboare dea­supra oceanelor şi să vorbească peste continente. Omul modern, dimpotrivă, stăpâneşte natura. Pu­terile naturii îl servesc ca slu ji­tori devotaţi, ca duhuri atotputer­nice. Cu ajutorul lor, el poate sbu- ra în văzduh mai repede şi m ai sus

m

Scopul cultural al technicei este toc­mai acela de-a oferi odată tuturor oame­nilor posibilităţile de existenţă, de care dispun astăzi milionarii. Ţelu l ei este ge­neralizarea bogăţiei, a puterei, a răga- lurilor dé recreaţie, a frumuseţei şi feri- cirei: ea urmăreşte, nu o proletarizare, ci o aristocratizare a omenirei.

VICTORIA ELECTRICITĂŢII

Prima victorie hotărîtoare, a repurtat-o armata technica în lupta ei contra celui mai vechiu şi mai îndârjit vrăjmaş al o- menirii: fulgerul.

Din totdeauna, scânteia electrică, sub forma fulgerului, a ameninţat, a rănit, a ucis pe om. I-a ars casa şi i-a trăznit vita.

Acestui vrăjmaş perfid, care niciodată nu l-a ajutat, omul era cu desăvârşire subjugat timp de mii de ani. Până ce Intr’o bună zi, Benjamin Franklin, prin născocirea paratrăznetului, a mântuit omenirea de această teroare.

Scânteia electrică, ca flagel al om eni­rei, a fost dezarmată.

Dar omul nu s’a mulţumit cu această isbândă, ci a păşit la ofensivă, ajungând ca după un veac să transforme pe vră j­maşul de altădată într’un credincios, fiara sălbatică într’un animal domestic folositor,

Astăzi scânteia electrică, care înspăi­mânta pe strămoşii noştri, ne luminează locuin(a, ne fierbe mâncarea, ne calcă rufele, ne încălzeşte odaia, ne sună c lo ­poţelul, ne duce şi ne aduce veşti, cu o iuţeală fantastică, peste ţări şi mări, îm ­pinge trenurile şi învârteşte toate maşi-

¡nventatorul automobilul se va bucura întotdeauna de recunoştinţa k u li-lo r (sus) cari trag trăsuricile in Extrem ul- Orient.

Dr.: Zeppelinul pe şine, u ltim a per- lecfiune a comunicaţiilor.

Telefonul, graţie căruia 'putem vorb i la o rice distanţă, evitând deplasările neplăcute.

nile. In tr ’un cuvânt, ea a devenit cu­rierul, lucrătorul, omul de serviciu, ha­malul, şi la nevoie, chiar şi călăul.

Ceeace furnizează astăzi în Europa şi Am erica scânteia electrică, n’ar putea fi înlocuită n ici prin triplarea duratei de muncă a oamenilor.

Ş i după cum aceste puteri naturale, odin ioară protivn ice, au fost, nu numai înfrânte, ci şi transformate în slu jitorii cei mai indispensabili ai oamenilor, tot astfel valurile mării, arşiţa soarelui, furtunile şi inundaţiile, vor deveni o-

dată, din duşmani, sclavi credincioşi ai om enirii.

D in otrăvuri fabricăm leacuri contra boalelor, din m icrob i ucigători, vacci­nuri protectoare.

Asemenea omului preistoric, care a îmblânzit şi a stăpânit fiarele sălbatece, omul modern îmlânzeşte şi stăpâneşte forţele naturii.

P rin astfel de v ictorii, vom cuceri libertatea şi cultura: nu prin războaie şi revoluţii, ci p rin muncă şi invenţiu- ne, prin spirit şi acţiune.

M ÂN TU ITO R U L MODERN

In epoca noastră, inventatorul este un binefăcător mai mare ca sfin ţii de odinioară.

Inventatorul automobilului a făcut mai mult bine cailor, şi le-a cruţat mai multe suferinţe, decât toate organizaţiile din lume pentru protecţia animalelor.

Automobilul este pe cale să libereze d in tro m izerabila e- xistenţă de vite, pe miilfe de „ku li” ai Asiei.

Inventatorul serului antid ifteric a salvat de la moarte mai mulţi copii, decât ar putea s’o facă toate căm inurile de sugaci.

Sclavii galerelor îşi datoresc libertatea technicei moderne a vapoarelor; iar, prin introducerea combustiunei cu petrol, technica începe să libereze pe foch iştii vapoarelor dela o ocupaţie aproape infernală. _ _

Inventatorul care va realiza un substitut practic al cărbu­nelui, prin distrugerea atomului, va aduce om enirii o uşurare, neobţinută încă de cel m ai mare reform ator social; întrucât va mântui m ilioanele de lucrători m ineri de la cazna lor blcstcnistăi

Chimistul, care va transforma lemnul în tr ’un aliment d ij gestibil, va elibera omenirea de sub jugul foam ei, care o apas? mai groaznic şi mai multă vrem e decât cea mai brutală stă­pânire omenească.

N ic i etica, n ic i relig ia , n ic i politica nu vo r face să dispară blestemul orig inar al omului, ci numai technica.

Techn icei organice — m edicinei — î i este rezervată m i­siunea de a n im ici efectul blestemului ce copleşeşte femeea: „Să naşti in d u re ri" şi technicei anorganice acela de-a opri blestemul dat bărbatului: „Să-ţi câştigi pâinea în sudoarea fru n ţii” .

TECHNICA ŞI FRUMUSEŢE

Cine se îndoeşte încă de valoarea estetică a technicei, să privească spectacolul grandios al omului care sboară în văz­duh şi îndoiala i se va spulbera im ed ia t

Dar nu numai aeroplanul ne înfăţişează o frumuseţe noua. Automobilul, barca cu motor, transatlanticul, maşina electrică,

toate posedă mişcare şi activ i­tate, o frumuseţe proprie speci­fică. Această frumuseţe fiind însă dinamică, nu poate fi fixată asemenea frumuseţii statice a peisajului — de pensulă şi daltă.

Fiecare epocă de cultură îşi are sim bolurile ei p roprii, de forţă şi frumuseţe.

Grecii îş i întrupau idealul de armonie în statui şi temple.

Romanii îşi exaltau puterea şi v ite jia în contemplarea lup­telor din arenă, între gladiatori şi fiarele sălbatece.

Creştinismul m edieval îşi a- dância şi ilumina suflet d mistic în Misterele religioase şi sluj­bele de altar.

Burghezia epocei moderne îşi întruchipa idealul estetic în ero ii romanelor şi ai teatrului.

Japonezul a învăţat dela flo ­rile sale, graţia, farmecul şi re­semnarea în faţa soartei.

In tr ’o vrem e de progrese ver­tiginoase, era firesc ca idealul frumuseţii să devină dinamic şi să conducă la un nou simbol estetic.

Omul epocei technica este un elev al maşinei, pe care a

creat-o: dela ea a împrumutat, a învăţat activitatea febrilă şi energia condensată. Maşina, ca plăsmuire şi templu al spiritu­lui sfânt omenesc, simbolizează triumful spiritului asupra mate­riei, a forţei asupra inerţiei, mântuirea om enirii prin ac­ţiune.

Technica a dăruit epocei de mâine o nouă expresie de artă: cinematograful.

Ecranul e menit să înlocu­iască teatrul de azi, biserica de ieri, arena de odinioară, pen­tru a juca un rol cultural pre­ponderent în viitoru l Stat de muncă al om enirii.

Desvoltarea m isiunii pedago­gice pentru masse a filmului, care există astăzi abia în stare latentă, rămâne una din obiec­tivele cele mai importante şi mai pline de răspundere ale ar­tiştilor epocei moderne. Căci c i­nematograful viitorului va avea, fără îndoială, asupra culturei popoarelor, o' influenţă covâr­şitor mai mare ca teatrul de până acum.

R. N. COUDENHOVE-KALERGI

ŢESĂTURA RIPJATÂ- DUPABIIÂ-GAPANTATÂ

COSTELLA

T h& d»rA tanasiu&(4STR. CARO L 76 • 78 • 8 0 • 82 ,5TR. HALEL0R2I

Erî, as+ăzî şî mâine..,Numele „Gillette“ garantează de un* de secol încoace perfecţiunea deiitli şită a aparatului ţi a lanui de ru.Li mele „Gillette“ sunt confecţionat« di oţelul cel mai fin şi după un procedt special. Aparatul şi lama de ras „Ci, leite“ transformă bărbieritul într’oaii vârâtă plăcere. Nouilelame de ras „Cil lette“ se potrivesc tuturor a pai ateii

„Gillette'1 atât de tipul nou cât şi i e cel vechi

O ri ce început este grei

Dăruţi copilului Dvs un tub de pati de dinţi Chlorodont şi o perie k dinţi Chlorodont. Arălaţi-i apoi, cai se curăţă dinţii corect. Incepe|i ti aceasta lecţiune, imediat ce copiii poate să întrebuinţeze singur pcrlai dinţi. Numai cine are dinţi de lap sănătoşi, capătă dinţi buni, durubi

GEORGE FOLESCUSIG ISM UND ZA LE S K Y şi GEORGE N IC U L E S C U m

Cei tre i m aeştri protagonişti a i opere i din Bucureşti, « ducătorii şcoalei de artă lirică, ce-şi va deschide cursurilt ziua de I Octom brie.

H U M O R_— „Este uim itor tot ce s’a

născocit în vrem urile noastre : călătoria fără cai, telegrafia fără fir, pulberea fără fum...!”

—- „H ei, ar mai fi ceva de in ­ventat!

— „Ce anume?”—- „Zestrea fără nevastă” .

Doi domni sunt în tr ’un com­partiment de clasa Ii-a . Deo­dată, prin apropierea trenului se vede un avion în sbor. Unul dintre călători, adresându-se celuilalt, spune:

— „Nu va dura mult îşi o să sburăm şi n o i!”

— „Aşa? — răspunse cel de al doilea domn — şi dumneata ai un bilet de clasa IlI-a ? ”

_ — „Doctorul i-a interzis i ţiei mele să gătească” .

—- „Dece? E bolnavă?”— „Ea nu, eu sunt!”

_

— .¿Mămică — spune Lent — aş vrea mai bine să fiu t băeţel, sau e prea târziu acuş

#-Judecătorul: — „Cum se fi

c ’ai furat rufăria şi ai lăsaţi seta cu b ijuterii?”

Incu lpa tu l: —- „Vă rog, fr judecător, nu mă mai ocăriţi; dv., destul m’a înjurat bătrâni pentru asta!”

LA D EN TIST— „Dece ţipi aşa omule?!

nu ţi-am atins dintele!”— „Ştiu domnule doctor, 4

staţi pe bătătura mea.”

P en tru copîi num ai Chlorodont

LU M IN ACartea a scos poporul românesc

din prăpastia întunericului.In trei luni se tipăresc azi mai

multe cărţi de cât odinioară în trei veacuri I

Progresul înaintează cu paşi g i­gantici...

r ^ K împlinesc în curând, patru veacuri de când s’a scos de sub teascurile de

P i l lemn ale tipografiei din Sibiu p iim o carte românească: „Catechismul românesc' Din această carte nu s’a păstrat n ici un exemplar, totuşi mărturii demne de crezare au făcut pe învăţaţii noştri să admită că a ceste pagini au existat în tr ’adevăr.

Dar cu mai mulţi ani înainte, în 1508, se Întrezărise prima undă de lumină, pe ce­rul plumburiu al vrem urilor grele de pe a- tunci. In anul arătat mai sus. adică o jumă­tate de secol după ce Gutenberg, în 1445, a dăruit oraenirei invenţia, care era să re­voluţioneze lumea, se culegeau la Târgoviş- te, pentru întâia oară pe plaiurile noastre, literele de tipar ce erau să alcătuiască l i ­turghia slavonească...

Dar de primele cărţi slavone şi româneşti tipărite la noi, pufini au fost în stare să se folosească... deoarece nu numai „p rosti­mea”, dar nici chiar boerii (to ţi) — şi u- neori nici chiar Domnul! — nu ştiau să scrie şi să citească.

Cât de mult s’au schimbat timpurile de atunci de când cel ce avea nevoe de scris ceva, trebue să se ducă la „p isovn icu l” , care sta la colţul uliţei, cu cerneala la brâu şi, in aşteptarea muşteriilor, îşi-ascuţea pe­nele de gâscă, mânuind cu mult meşteşug un briceag tăios!

PRIMELE TR E I SECOLE

Mulţumită bunăvoinţei d-lui prof. I. Bia- nu, directorul B ibliotecii Academ iei Ro­mâne, şi a concursului, ce mi-au dat func­ţionarii acestei instituţii, în special domnii G. Nieolaiasa şi Baicuîescu, am putut cule­se şi grupa următoarele date interesante pentru cititorii noştri.

In primele trei secole, al XVI-lea al XV II- lea şi al XVIII lea s’au tipărit în România peste tot şapte sute de că rţi româneşti, şi s’au mai tipărit puţine cărţi slavoneşti, g re ­ceşti etc.

Era o vreme, timp de două veacuri, sec. XVI şi sec. XVII când Ia noi erau mai multe cărţi slavone decât româneşti.

Prima carte românească s’a tipărit la Si­biu, în anul 1544. Cu 36 ani înainte se tipă­

rise prima carte slavonă, la Târgoviste. In decursul secolilor s’au tipărit din ce în ce mai multe cărţi româneşti, până c; s’a a- juns în total la 700 cărţi, la începutul seco­lului al XlX-lea.

T ipăritura slavonă, deşi începută mai înainte, nu s’a urcat decât până la ceva mai mult de c ifra 50.

Tipăritura grecească, începută târziu pe Ia m ijlocul secolului al X V II lea, a întrecut pe cea slavonească, ajungând până la 70 cărţi în secolul al XV IlI-lea .

S’au mai tipărit apoi câteva cărţi slavo- române, greco-române şi latineşti.

ECLIPSE

Dar n’a fost o continuitate în această as­cendenţă.

Au venit ani în cari se arătau zorile cul­turii.. apoi pauze de 22 ani, sau opt ani, sau nouă ani... Soarele se ivea din nou de după stâncile negre... Şi urma un întuneric de aproape o jumătate de veac...

Lupta aceasta de două secole, între întu­neric şi lumină, din ţările româneşti este reprezentată gra fic în desenul cu stânci care însoţeşte acest articol.

De după m ijlocul secolului al şaptespre- zecelea începe o epocă de continuitate: Dosoftei, Şerban Cantacuzino. Apoi Brân- eoveanu, Antim , Cantemir...

Secolul al X V III e plin, fără eclipse în­tunecoase.

Este curios că epoca fanariota se carac­terizează prin tr ’un avânt al cărţii româ­neşti. In timpul lui Brâncoveanu, care era protectorul b iseric ii ortodoxe în Orient, s’au tipărit mai ales cărţi greceşti.

Epoca renaşterei — sfârşitul secolului a>XV III-lea şi începutul secolului al XlX-lea, dă un deosebit avânt tipăriturilor urcând numărul cărţilor româneşti de la 100, în total, cât era la m ijlocul secolului XV III-lea până la şapte sute, la începutul sec. XIX. Numărul cărţilor greceşti, slavoneşti, greco- româneşti. slavo-românesti si latineşti n’au ajuns nici până la o sută...

A C T IV ITA TE A PE LO C A L IT A Ţ I

E interesant şi tabloul, care ne arată ac­tivitatea tipografică pe localităţi.

Târgoviştea, Sibiul, Braşovul, Alba-Iulia, cari au inaugurat epoca tipăriturilor în se colul al XVI, nu au avut continuare, neajun­gând cu activitatea lor până la sfârşitul se­colului al XVII-lea.

4508 1535 *544 b ra ş o v 1560-156(3

£POCA M A T il-B A SA KA £ VAS!Li — L U F U

itOCÂ LUIDOiOm iW8AH CAmACUZ/NO

Prima carte, s’a tipărit în 150H. Stâncile îndărătnice ale ignoranţei s au luptat cu îndrâjire, aproape două secole, ca să întunece zorile cu ltu rii romaneşti

Steagul trece acum în alte mâni!Prim a carte tipărită la Iaşi, la 1642, de

M itropolitul Varlain a fost cu noroc. laşul, întrecut un timp de Bucureşti, îl ajunge în ­că pe la începutul secolului al XlX-lea.

Reluarea tipăriturilor la Iaşi, Bucureşti, Buzeu, Snagov, Râmnic (care are o ascen­siune vertiginoasă, întrecând la un moment dat laşii, rivalizând cu Bucureşti, aP°> Blajul (iarăşi cu ascensiune vertiginoasă),

c L L ilc n -i iruM

Num ărul c it i to r i lo r din Bucureşti s’a dublat în u ltim ii douăzeci de ani

Viena, şi mai ales Buda (care deşi începând mai târziu le întrece pe toate, apropiindu­se de Iaşi şi Bucureşti), toate aceste oraşe umplu, prin activitatea lor, fără pa;ize, sfârşitul secolului al XVII-lea şi tot secolul al XVIII-lea, până la al XlX-lea.

EPOCA MODERNA

Să comparăm acum câteva c ifre relative Ia vremea noastră.

In anul 1912, înainte de răsboi, s’au ti­părit în ţara românească 3730 volume şi broşuri.

In anul 1921, numai 3018. Se simte incă influenta războiului. Activitatea reîncepe repede; în anul 1932 cifra se urcă până la 4534 volume.

Sim plificând cifrele, am putea reprezen­ta, cu aproximaţie, astfel această evoluţie :

anul 1912=15; 1921=12; 1932=18 sau în c ifre si mai simple:

7 ; 6 ; 9Cifrele, pe cari le-am cules la Academia

română, cu p riv ire la numărul c ititoriior, ce frecventează biblioteca acestui aşezământ cultural, cred că ne îndreptăţesc să dedu­cem, că numărul cititorilor s’a dublat în ul­tim ii douăzeci de ani la Bucureşti.

B iblioteca Academ iei a fost vizitată _de zece m ii de c ititori în 1912; în timpul răz­boiului şi în prim ii ani după răsboiu nu­mărul a scăzut, pentru a se urca, aproape la douăzeci mii, la 1932.

Numai în trei luni se tipăresc azi, in Ro­mânia, mai multe cărţi, decât în primeie trei secole, de după introducerea tiparului la noi, si până la începutul secolului alXlX-lea.

In prim ele tre i secole: X V I, X V II, X V III, s’au tipărit, în total 700 cărţi în România.

Num ai în p r im ii 33 ani, din secolu l no­stru, s’au tipă rit peste o sută de m ii de că rţi!

Pentru a cuprinde, toate cărţile tipărite în ultim ii 33 de ani, ar trebui un dulap de zece ori atât de lat şi de cincisprezece ari atât de înalt ca acela, care ar conţine toate cărţile tipărite odinioară în România în decurs de trei secole: al XVI-lea, al X\II-lea,

al XV III-lea şi chiar o parte din cele de la începutul secolului al XlX-lea, — câte-un exemplar din fiecare carte.

E interesant de notai, că în noua şi vasta clădire, cu multe etaje, a b ib liotecii Acade­m iei române, se află actualmente o comoară compusă din aproxim ativ 350 m ii volume, adică de cinci sute de ori atâtea volume, câte s’au tipărit în România în prim ele pa­tru veacuri de după invenţia tiparului.

PR IM ELE ' Z IARE ROMANEŞTI

Să spunem câteva cuvinte şi despre presă.(Ştiţi cari au fost c.ele dintâi ziare româ­

neşti?E mai bine de un veac — exact o sută şi

patru ani! —• de când au apărut primele două ziare româneşti: unul la Iaşi şi cellalt la Rucureşti.

Presa română, care dă atenţie ce lo r mai neînsemnate evenimente, a p ierdu t p rile ju l de a serbători, acum patru ani, jub ileu l de o sută de ani de existentă!

Iată în ce îm prejurări s’au tipărit prim ele ziare româneşti: în primăvara anului 1828, Rusia şi-a rid icat iar oştile îm potriva tur­cilor şi iar îşi face tabără în ţările noastre, rămase fără domni şi fără n ic i o apărare îm puternicitul ruşilor, generalul K isseleff, rămâne guvernator al ambelor principate, cari neavând independenţa, erau atunci sub oblăduirea muscalilor.

In vremea acestui general K isseleff — care s’a întâmplat să fie un om cum se cade

In b ib lioteca m ică încap toate cărfile tipă­rite în p rim ele tre i secole, precum şi cele tipărite până pe la revoluţia lu i Tudor Vla- dim irescu. In cea m are abea au loc cărţile

tipărite în ce i 33 ani, d in secolul nostru

Diagrama de mai sus reprezintă activitatea tipogra fică pe localităţi. Se poate urm ări cand a început şi când a încetat activitatea fiecă re i loca lită fi, precum

şi ascensiunea urmată

— s’a simţit nevoia publicării actelor de gu­vernământ şi de administraţie de stat; pen­tru preîntâmpinarea acestei necesităţi au fost subvenţionaţi I. Heliade Rădulescu şi Asachi, cari, între altele, erau obligaţi să publice d iferite circulări ale armatei de o- cupaţie, veşti m ilitare, etc.

Prim ul a scos, la 8 Aprilie 1829, la Ru­cureşti C urieru l rom ânesc; cel de-al doilea a editat Ia 1 Iunie 1829, la Iaşi, Albina r<i- mânească „gazetă politică şi administrativ literară” .

Aceste ziare au fost transformate apoi în organe de publicitate oficia le, tipărite la în ­ceput cu litere ch irilice.

„Monitorul O fic ia l” , care se consideră continuator al acestor buletine oficia le, a serbătorit, în anul acesta, un veac de e- xistenţă.

Prim e le litere latine au apărut în „Bule­tinu l gazetei adm inistrative” , din Bucureşti, in anul 1839. D ec i peste şase ani presa va putea serbători acest ju b ileu ! Dar lupta pentru latinizarea tiparu lu i a fost aprig.1t. Abea în anul 1860, adecă cu un an după suirea pe tron a lu i Cuza Vodă, au dispărut cu totu l litere le ch ir ilic e din „Buletinu l o fi-

c iu l” şi care lua acum titlu l defin itiv de .,M on ito ru l o fic ia l” , pe care-l are ş i azi.

ED ITO R II VECHI ŞI CEI NOUI

In afară de I. Heliade Rădulescu i Asa­chi, să mai cităm pe următorii editori vechi ,— despre care, fiecare în parte, s’ar putea scrie pagini în tregi:

C.^A. Rosetti, editorul „Pruncului ro­mân” , devenit apoi „Rom ânul” , a deschis una dintre prim ele lib ră rii în Rucureşti, îm­preună cu W interhalter. Una dintre eelc dintâi lib rării era şi aceea a editorului Gb. Ioanid, care vindea cărţi şi, în acelaş timp, articole de braşovenie. loan V. Socec, de o- rigină boemă, luptând în rândurile româ­nilor ardeleni, îm potriva ungurilor, e silit să fugă din Rraşov, pe la 1848, vine la Bu­cureşti şi intră în librăria lui Gh. Ioanid. Până pela m ijlocul secolului trecut ¡ni a existat n ici o editură propriu zisă.: Anton Pann îşi tipărea singur cărţile populare' Tot aşa îşi tipăriseră Rosetti „Românul” şi Cezar Roliac „Trom peta Carpatilor” .

După in form aţiile, ce a binevoit să-mi dea d. M. Rudinescu, vechi director al

riii i

J 3

PA/TA DE DINŢI * W

DINŢI ALBI-GURA /ANATOA/A-RE/PI RAT IE PROA/PÄTÄ

editurii Socec & Co., — cel d intâi l ib r t i ' care a tipărit cărţi în ţara românească a fost Gh.loan.it}, după anul 1848 sub îndem nul lu i loan V. Socec. L ib ră ria Ioan id a fost cea dintâi, care a editat prim ele că rţi în rom â­neşte si anume traducerca unor romane franţuzeaţi de Eugen Sue, Alex. Dumas şi alţii'. Acesta este începutul com erţu lu i dc editură in ţara românească.

Apoi loan V. Socec s’a stabilit pe cont propriu, ca librar şi editor.

Printre editorii vech i mai putem cita pe Ioaniţiu, Carol Müller (care a editat cu sa­crificii 80 numere din „B iblioteca pentru toţi” şi apoi a dat fa lim ent), Balian şi Ignat Samitca din Craiova, Alcalay, care a preluat „Biblioteca pentru toţi” şi i-a dat un avânt neaşteptat.

Se spune că bătrânul Alcalay, întemeeto- rul librăriei cu acest nume şi care a dat atâta strălucire acestei în treprinderi cultu­rale, nu ştia să citească!

Pare paradoxal, ca un om, care nu cu­noştea literele alfabetului, să fi contribuit, într’o măsură atât de largă, Ia răspândirea culturii într’o ţară.

Dacă afirmaţia aceasta e adevărată, m eri­tul lui Alcalay este cu atât mai mare.

Să mai cităm editura „M inerva” , care în­tre altele a scos o bibliotecă de populari­zare; apoi editura „Steinberg” , care a dat la iveală multe lucrări de valoare.

Const. Miile — cu o activitate plurilate- rală, atât de bogată, — a pus bazele editurii „Adevărul” , care era să-şi ia un avânt atât de mare, mai ales după răsboiu. fiind astăzi fruntaşă.

Ignatz Hertz a întemeiat una din cele mai vechi edituri de romane senzaţionale in fascicole. In urmă au venit şi alţii, cari au tipărit asemenea romane, pregătindu-se ast­

fel o masă de c ititori cari — fie în prima sau în a doua generaţie, — să citească apoi şi lucruri mai bune. Părerea noastră este că romanele de senzaţie au fost utile şi departe de a conrupe gustul literar — după cum susţin unii au avut rolul lo r în propa­ganda culturală, întreprinsă în ţara româ­nească.

Lupta pe care au dus-o ed itorii şi o mai duc şi astăzi, este lim itată de numărul ci-

1932 W î 1921 —

3 7 3 0 .V 0 L 3 0 1 0 .VOL 4 5 5 4 -VOL

titorilor români. O carte franceză, germană, engleză, se poate răspândi pe toată supra­faţa globului. 0 carte românească, bineînţe­les, nu poate conta decât pe c ititorii din cu­prinsul graniţelor noastre...

Totuşi ogorul nu este încă desţelenit complect; sunt regiuni ale ţării şi straturi ale populaţiei, pe cari tiparul românesc tre- Bue să le mai cucerească.

U Z IN E LE CĂBŢI1

Avântul cel mare l-a luat, după răsboiu, Bucureştii. întrucât priveşte tipărirea cărţii.

înmulţirea vertiginoasă a numărului c iti­torilor a scos în evidenţă atâtea mari ta­lente literare româneşti, cari stăteau în um­

bră. Oameni, în vârstă, despre cari se vor­bea prea puţin, s’au dovedit d intr’o dalii rom ancieri de valoare... Istoria literaturei va trebui să consacre o frumoasă pagină mai ales în flo r ire i romanului românesc din epoca de după răsboiu.

D intre m arile edituri bucureştene, merită să fie citate:

Editura „Adeveru l” , ed. „Cartea Ronxu- neasc” , „Cugetarea", „Cultura naţională’'. „Ignatz H ertz” , „Naţionala” , „Socec-A lca lai/” , apoi „Scrisu l rom ânesc" din Craiov».

Unele din aceste edituri au tipogra fii pro­prii, cum este: „A deveru l” , „Socec” , „Car tea Românească” ...

Pe strada Sărindar, la „Adeveru l” , este în realitate o fabrică, o adevărată uzină r. cărţii; trecătorul de pe trotuar n ici nu-şi dă seamă de activitatea intensă care se des­făşoară acolo; n ici nu bănueşte furnicarul de lucrători, eroi anonimi ai progresului cultural, cari se străduesc, cu febrilitate, în atelierele din subsolul rotativelor şi până la cele mai înalte etaje, în atelierele linoti* purilor, zincografiei, legătoriei, fotografiei, tiefdruck-ului... labirint, în care dacă intri, te rătăceşti... moloh modern care înghite ziln ic vagoane de teancuri şi suluri de hârtie.

De sub bolta porţii „Adeveru lu i” se văd toată ziua eşind autocamioane încărcate cu cărţi, reviste şi ziare, cari duc lumina în toate unghiurile ţării...

Să sperăm că avântul, pe care l-a luat car­tea românească după răsboiu, va contribui la o îndrumare spre pace şi muncă rodnică, aducând o alinare a suferinţelor pe cari, veacuri de-a rândul, le-a îndurat neamul nostru.

ALEX. F. M IHAIL

este aparatul P H IL IP S 936, cu haut-parleur electrodinamic. Carcasa de arbolif, solid si elegant.

O B S E R V A J I R E D U C E R E A D E P R E T U R I A T U T U R O R A P A R A T E L O R P H IL IP S .

Cerefi prospecte ji noua listă de preţuri.

PHILIPS RADIO

ISVOARELE STATULUI FRANCEZ

V I C H Y - C E L E S T I N SRINICHI - SAŞICA OUTa • DIABET - ARTRITISM

V IC H Y G R A N D E - G R I L L E aparatului biüar

V I C H Y H O P I T A L t^alt intestinului

C I T I Ţ I „IVI A G A Z I N U L“

PIAU TAKAQ 1lU iW iâ î i

P R I E T E N I I O M E N I R I ICe e om ul in actuala-i stare

Omuleţul din acest desen ne reprezintă pe NO I TOŢI.

Giganţii cari il privesc tăcuţi dar mustrători, sunt prietenii săi Şl A l VOŞTRI.

Ei reprezintă forţele ce vor pune capăt depre- siunei, care a luat naştere din nebunia umană.

Ei reprezintă nemărginita generozitate a Naturii şi a Providenţei.

Iată o imagine inspirată de cel mai logic şi mai cald optimism.

de civ iliza ţie? Un biet atom de. inteligenţă, slab, nesigur, in co n ­sistent, egoist, lăudăros, c r im i­nal, răsfăţat de dărnicia P ro v i­denţei ş i a N ălurei, dar inca­pabil de-a aprecia imensele p o ­s ib ilită ţi ce i se pun la dispo­ziţie.

Shakespeare, care a cunoscut natura umană m ai bine decât oric in e , a caracterizat-o in câ­teva rânduri ce se dovedesc de un p ro fund adevăr, tocm ai in a- nul acesta de m izerie acută şi confuzie. la tă -le:

„Dar omul, mândrul om, Investit cu o umbră

de autoritate Ignorând tocmai ceeace-i pare

că stăpâneşte mai sigur, Fragil în esenţă, —

ca o maimuţă furioasă, Face nişte caraghioslâcuri

atât de fantastice înaintea cerurilor

încât îngerii îi plângde m ilă.”

Căutaţi acum de vedeţi ce a făcut „m ândrul om ” cu nesfâr­şit el e-i p os ib ilită ţi de realizare a fe r ic ir i i , a păcei şi a belşugu­lu i în viaţă, cu toate bucuriile şi bogăţiile pe care le vedem sim bolizate în desenul de mai sus?

Om ul e in tr ’adevăr o creea- tură m ică şi bizară, cu un fond de „maimuţă furioasă” . Se nă­pusteşte în cataclismele răsboa- ie lor, fără a sta prea m ult la gânduri, n im iceşte m ilioane de v ie ţi şi risipeşte sume imense de bani — în tr ’un cuvânt, se ruinează p r in toate m ijloacele posib ile . D e ambele pă rţi ale tranşeelor, m aim uţele în fie r ­bântate de febra crim e i, îş i dau sforă itoru l nume de „m ari pa­tr io ţ i” .

Dar nu num ai cap ii ca ri a- prin d scânteia răsboaielor îm ­pingând mulţim ile în abis, sunt responsabili de aceste m ari ne­n o roc ir i, c i p op oru l însuşi, Câtă atenţie dă el ce lo r ca ri îl guvernează? Ce im portanţă dă el votu lu i său atâta vreme cât

lu cru rile m erg re la tiv bine?Ce ştie sau ce-i pasă de gu­

verne ş i câţi d in massete sale nu se gândesc m ai m ult la ale­gerea unei haine sau pălării, de­cât la manevrele ce lo r ca ri stau în fruntea lor?

Câţi d in tre n o i sunt in stare să privească în v iito r? Câţi e- xaminează cu seriozitate trecu­tul ş i câţi sunt în stare să facă un p roec t d inco lo de ziua în care trăiesc?

*Când tim purile sunt prospe­

re, ind iv idu l, cu m icu l său ve­n it, nu se gândeşte decât la distracţiile, la cum părăturile şi la p lăcerile sale. F iecare îşi u r­măreşte m icu l său scop. „P u ­te rn ic ii” , adică CEI M A I Ş I­R E Ţ I, urmăresc scopuri^ mai m ari, constând în acumularea a zeci şi sute de m ilioane. E i nu viseăză decât să întindă curse şi să jefuiască m ulţim ile m ic ilo r proşti, cu manevre ingenioase de prestid ig ita ţie financiară, în ­tocm ai ca sălbatecul care în ­tinde curse pentru prinderea păsărilor ş i anim alelor, cu a că­ro r carne se poate hrăni.

Trebue să ţinem însă seamă, de faptul că n ’a'm făcut încă cine ştie ce ascensiune în scara c iv i­lizaţiei, de p ro p r iile noastre im p erfec ţii şi im prudenţe şi să ne abţinem dela în v in u ir i inutile, atunci când greşelile nu sunt decât ale noastre.

Câţi d intre n o i s’au gândit să economisească ceva în epoca de belşug? Cum de ne-am putut în ch ip u i că m a rii noştri exploa­ta tori se vor în g r iji de v iito ru l

nostru, dacă T îo i n'am fost în stare s’o facem ?

Rasa omenească, reprezentată în desenul nostru de om uleţul contem plat cu prie ten ie de g i­ganţii naturii, are o singură scuză şi anume:

Trăeşte pe o planetă ce nu­mără câteva b ilioane de ani, în vreme ce ea însăş se găseşte a- bia la 12.000 de ani depărtare de epoca de piatră.

E de presupus deci, că vom progresa mereu, că vom ajunge ch ia r un m om ent de reală c iv i­lizaţie, când naţiun ile vor în ­ceta a se m ai m ăcelări, când in ­d iv iz ii vor renunţa la înşelarea si asup'rirea sem enilor lor...

*Desenul nostru e inspirat de

cel m ai cald optim ism . Galeria de giganţi pe care- o vedeţi sus, sunt cei mai buni p rie ten i ai noştri. E i lucrează fără preget pentru fe r ic irea om enirei.

S tră lucitoru l soare ne trim ite căldura şi lum ina sa, cu care ne coace gránele şi ne învese­leşte in im ile .

Ploaia şi fertilita tea pămân­tu lu i ne dau recolte bogate.

M inele-şi deschid com orile , o ferind aur, argint, aramă, fie r, în tr ’un cuvânt tot ceeace trebue om ulu i pentru c lăd irile , pentru m aşinile ş i pentru banii săi.

Apoi, m ai im portantă poate decât toate e „ IN D U S T R IA ” ce înm ieşte puterea p roductivă a om ulu i şi în serv ic iu l căreia stau alţi do i g iga n tic i sclavi: VAPO ­R II şi E L E C T R IC IT A T E A .

Aceste u ltim e surse de ener- stau la d ispoziţia om ulu i

încă de acum câteva milioant de ani, în straturile de cărbuni în zăcămintele de petrol şi in căderile de apă.

Dar om enirea nu-şi dă seam de generozitatea Providenţei îi nu ştie să se facă vrednică dt m arile daruri ale Naturii.

Vaporii, e lectricitatea şi cil m ai mare d in tre giganţi, „IN­D U S T R IA ” dau om en irii ceh m ai largi pos ib ilită ţi de a drnt o viaţă liberă, îmbelşugată ;i fe ric ită .

Iată însă că o mână de indi­v iz i mai şireţi, au acaparai pu­terea şi p ro fitu rile industriei puterea căd erilo r de apă şi loalt celelalte surse naturale de bo­găţie, creeate de Providenţă. &■ ceşti câţiva oam eni încearcă in riifisura în care pot şi indrăi- nesc, să înhame armatele de lu­cră to ri la m unci istovitoare, din zori işi până’n amurgul zilei - deşi, utilizat m ai log ic şi cu moi puţin egoism, acest aparat al in- dustriei ar putea procura tutu­rora, obiectele de prim ă necesi­tate v ie ţii, cu jumătate din t- fo rtu rile ce se fac acum.

*Popoarele plătesc astăzi pen­

tru cel mai stupid, mai sângem şi mai puţin scuzabil dintre m boaie. E le se silesc să umplea- bisul căscat de pierderea a mi bine de douăzeci de milioant de vieţi, de spulberarea a trei­zeci ş i şapte de m ii cinci suit m ilia rde de le i şi de întindem unei hidoase reţele de ură in-, ternaţională.

Opera refacere i pune o pro­blemă vastă şi extrem de greu bietu lu i sp ir it uman divizat ia unităţi egoiste.

Dacă oam enii ar coopera ca gigan ţii desenului nostru — sprt ex., ca ploaia care ajută soare­lu i la rid icarea şi coacerea grâ- nelor, ca energia ce uşureaii efortu rile industriei, şi ca ştiinţe care perfecţionează mereu to­tul, depresiunea ce ne stăpâneşti de vre-o câţiva ani încoace, ar dispărea ca p r in m inune.

*Avem tot ce ne trebue, avemgie,

im tnse stocuri de bunuri pe cart nu ştim insă cum să le distribuim, pentrucă ne lipseşte O INTELIGENŢĂ REALĂ.

Sii presupunem o schimbare în tabloul nostru. Să ne im agi­năm că omuleţul a fost abando­nai de giganţi, cari s’au întors la un moment dat îm potriva sa.

Să presupunem astfel că lun i sau ani dearăndul, soarele a in ­citat să mai strălucească, ploaia să cadă, pământul să rodească, iar minele să-şi ofere bogăţiile.

Sâ presupunem mai departe, că ştiinta care rezolvă atâtea probleme, a căzut subit in id io !ie, că vaporii şi-au p ierdu i p u ­terea de presiufie şi că nu m ai produc energie, sub influenţa căldurii, iar căderile de apă nu mai pot produce electricitate.

Numai într’un asemenea caz am putea vorbi de depresiune, Ce drept avem însă să ne plân­gem acum1 Cum se poale scuza o omenire, care are totul, dar care pur si simplu NU ,ŞTIE CUM SĂ-ŞI DISTRIBUE AVU­ŢIILE?

Aceasta este marea problem a[ - distribuţia .

Omenirea a rezolvat de urnlţ problema producţiei. Nu există obiect trebuincios pe care să nu şi-l poală procura, în cantităţi oricât de mari. Puteţi cere o r i­ce, Intr’unul, intr’o sută sau în zece nulioane de exemplare şi vi se vor procura N U M AI DACĂ LE PUTETI PLĂTI.

România e una din cele mai înzestrate ţări ale lumei. Are o industrie tânără, în continuă desvollare, şi imense resurse na­turale.

Nu Irebue să disperăm însă. întrucât vom înţelege în curând că toate aceste bogăţii oferă posibilităţi de infinită p rosperi­tate celor cari vor să munceasca.

Minele, fabricile şi pământu­rile României ar putea îndestula nevoile intregei populaţii, pe baza câtorva ore de muncă pe zi.

Utilizarea prietenilor de mai sus şi distribuirea înţeleaptă, ge­neroasă a bunurilor, în schim - bul-unui efort onest, ar face din ecoul mondial al crize i, unnonsens. .

Trebue şi vom găsi m ijlo cu l de a ieşi din această ceaţă, din această stupidă şi degradanta

dtC m va ii NOUA C O N C E PŢIE care va şterge vechiul sistem de idei josnice şi egoiste?

R.

Publicitate Japonezăs a LEGEM câteva anunţuri

curioase din ziarele ja- ŞJjj poneze:

„Covoarele noastre sunt tot atât de moi, ca şi pielea unui nou născut."

„Mărfurile noastre sunt expe­diate cu iuţeala unui obuz.”

J o i avem grijă de prepara­rea deliciosului nostru ceai, tot cu atâta solicitudine drăgăstoa­să, ca şi aceea pe care o arată un soţ, soţiei sale.’’

„Hârtia noastră e m ai dura­bilă decât pielea unui elefant.”

„Vizitaţi magazinele noastre; neţi fi primiţi cu o curtoazie dintre ceel mai distinse. Fu n c­ţionarii noştri sunt tot atât de amabili, ca şi un tată care n ’are dotă pentru fiica sa, şi care vrea să-i găsească un soţ. Vă vom saluta totdeauna ca pe raza de soare, care luminează cerul după o zi înnourată.”

TALON ROUGE (tocul roşu) în secolul al XIV a fost pecetea eleganţei şi a distincţiei. Toc de altfel purtat numai de nobilime. Această marcă a nobleţei şi-a dă­ruit numele uneia din cele mai reuşite ape de Colonia

„TALON ROUGE" urmând astfel tradiţia modei fran­ceze. TALON ROUGE este apa de Colonia care în- locueşte cu succes cele mai fine parfumuri. Această colonie a fost creată pentru complectarea farmecului

şi distincţiei femenine.

T A L O N R O U G Ese vinde numai în flacoane originale.

x i i d e CeXfrfp v «

T A L O N R O U G E '

A apărutEdiţia I l -a

SUNT S T U D EN T Ăde M arta Rădulescu

N U P A R C R E ŢO N D U L A Ţ I U N I P E R M A N E N T E . LEI 300

Fr izer ia I. BEERM OŞILOR , 53 ----------------- Telefon 3.15.73

B a c ş i ş u l s u p r i m a t

I n c o n c u r s origins

Cele mai frumoase zece cuvinte din limba română!PO ETU L Mackensie a aîes în anul trecut, la Londra, cele zece

cuvinte mai frumoase din limba engleză,Paul Louis Hervé, în Franţa, î făcut acelaş lucru.

Revista „LES A N N ALE S” a instituit un concurs, pentru alege­rea prin vot public a acestor zece cuvinte.

” i^ ^ k IT A T E A ILU S T R A T Ă ” care înţelege să-şi apropie ideile bune, atunci când ele pot stârni interesul cititorilor, a ho- tarit să facă acelaş concurs, pentru alegerea celor zece cuvinte mai frumoase din limba română.

Atracţiunea cea mai mare a acestui concurs este extrema lui simplicitate.

Stabiliţi o listă de zece cuvinte: cele mai frumoase din limba romana.

Spre a_ sim plifica lucrurile se vor alege numai substantive co­mune, de p ildă : între g lorie , g lorios, g lo rifica t, g lo r if ic , se va scrie numai glorie .

înainte de a stabili regúlele concursului, să dăm cuvântul in i­ţiatorului acestor concursuri:

CONCURSUL „R E A L IT Ă Ţ II ILU S TR A TE ”

„Rom ânul se naşte poet”Această constatare, care ca­

racterizează firea contem plativă ŞÎ fantazia bogată a neamului românesc, are drept corolar^fap- tul că gra iu l nostru e bogat ş i răm âi u im it cât de frum os şi p itoresc se poate exprim a ch iar om ul sim plu care r ía învătat prea multă carte. Dar că li sunt sensib ili la frumuseţea unui cu­vânt, aşa cum ar f i la aceea a unui acord m uzical sau a unui peisagiu?

Concursul nostru trebue să răspundă la aceasta. Va trebui să cercetăm, să contem plăm , să ascultăm cuvintele care vor is- v o rî spontan. în m intea noastră, spre a alege pe cele m ai fru ­moase.

Poate că în acest concurs vom p r im i de atâtea o r i câte zece cuvinte câţi concurenţi, atunci concursul r ía s lu jit la n im ic.D ar dacă va exista o predom inare a anor cuvinte asupra celorla lte vom putea stabili o ierarhie a vo­cabularului nostru, se va dotmdi

BULETINP E N T R U C O N C U R S U L

„ C e l e z e c e c u v i n t e moi frum oase in iimba

r o m â n ă ! ”NumeleAdresaOraşul

Am ales cuvintele :1 .................................................2. .......................................3 .

4 . : : : : : : : : :5 . 6 . 7. .

9.10..

CUPON NO. 1pentru concursul

,,Celor zece cuvinte m ai frum oase din lim ba

rom ână !”

preferin ţa artistică a rom ânului— spunem artistică şi nu m uzi­cală, deoarece un cuvânt nu e num ai muzică, c i e în acelaş tim p un bibelou, o p ictură , o bijuterie, — va dovedi totodată starea sufletească cea m ai as­cunsă a pa rtic ipan ţilo r.

CONDIŢTUNI GENERALE

Participanţii la acest concurs ne vor trim ite până cel mai târ­ziu la 1 Iulie a. c. o listă de cele zece cuvinte pe care le pre­feră, pentru bogăţia de imagini şi armonia lor.

Aceste răspunsuri vor fi cer­cetate în redacţia revistei „R E A ­L IT A T E A ILU S TR A TĂ ” şi pe baza lor se va stabili o listă tip, formată din cele zece cuvinte

care vor fi fost mai des citate.Acei concurenţi cari se vor fi

apropiat mai mult de lista tip vor fi clasificaţi: întâiul, al doi­lea, etc.

REGULAM ENTUL CONCUR­SULUI

1) Pot participa la concursul nostru toţi abonaţii şi cititorii;

2) Toate răspunsurile vor trebui să cuprindă, scris citeţ, numele şi adresa trimiţătorului şi să fie fă­cute sau pe buletinul pe care-1 ti­părim special in această pagină, sau pe o foaie de hârtie, de acelaş format.

3) Odată cu răspunsul, abonatul va lipi pe dosul buletinului, ban­da de abonament.

4) Cititorii cu numărul vor tre­bui să anexeze la răspunsul lor, bonul pe care-1 publicăm în acest rumăr, împreună cu< următoarele două bonuri pe care le vom publi­ca în numerele 333 şi 334.

5) Toate scrisorile se vor trimite ia redacţia revistei „REALITA­TEA ILUSTRATĂ“ , str. C. Miile 7. în scrisoare simplă, menţionân- iu-se pe plic „PENTRU CONCUR­SUL DE CUVINTE".

6) Răspunsurile vor fî grupate. Prima grupă va conţinea toate

acele răspunsuri care mnţionează (indiferent de ordine) cele zece cuvinte din lista tip; a doua gru­pă va conţinea răspunsurile care nu menţionează decât nouă cu­vinte din lista tip; a treia opt şi aşa mai departe.

In fiece grup răspunsurile vor fi apoi clasificate, evaluându-se numeric pentru fiecare din cu­

vânt depărtarea între poziţia n care o ocupă pe buletinul de * puns, şi poziţia pe lista tip. De pi dă, un cuvânt situat în al şasels rând pe buletinul de răspuns i in al patrulea rând pe lista tip, vi însemna o depărtare de doi puncte. Pentru 'fiecare răspuns» vor totaliza aceste puncte de di- părtare şi ele vor determina ii sifiearea.

Premiul întâi îl va primi * punsul cu cele mai puţine puni1 de distanţare.

Fiece răspuns va fi însemnat I cu un număr de ordine, la pii' mire. In caz de egalitate la puncte acest număr va decide pentru r cordarea premiului.

7) Clasificarea — dat fiind»■ meroasele operaţiuni ce trebui* făcute — va dura până la 1 Al- gust, când vom distribui şi p» miile.

P R E M I I

Se acordă 20 de premii în » loare to ta lă de 12.000 leii anume :

Prem iu 1 : 2.000 lei în m merar.

Prem iu l 11 şi 111 : câte i: aparat de rad io în valoare 1 3.000 le i fiecare.

Prem iu l IV, V şi V I : câte in aparat fo tog ra fic „Agfa-Box“

Prem iu l dela V I1 -X X : căiţi în va loare de 200 lei, din edi tura „A deveru l“ .

S O I R D

G R A C E

É L É G A N C E

C H A R M E

J E U N E S S EP A R I S

U N

N O U V E A U

B O U R J O I SP A R F U M E U R - P A R I S

R IÀ IIïA K À 0 !IU (TIM

PétroleHall il

în le sn e ş te ond n lat i i le, făcând p â r u l mătăsos

C u ră ţ a mătreaţi M iro s plăcut’

I 'e r i t i - v ă d e im itatiuni

PsychophysiologiaInconştientului normal şi psj

cliopatic: Principiile, metodei' şi posibilităţile sale experiment (ale ea realitate, manifestaţiut şi aplicaţuni.

Curs _de hypnositgestionisnî Program la cere.

Gregory, 2 m e Braconnotf Nancy, France.

Citiţi „LECTURA

PUDPO; o c a

Participaţi la excursiile „Realităţii Ilustrate'

HILM ELE vorbite sunt foarte costisitoare şi au desavantagiul de a nu putea fi universale. Un film mut putea rula tot atât de bine în România ca şi în Bulgaria, în Spania sau

în Indochina. Un film sonor nu va putea fi înţeles decât de acei cari cunosc limba în care a fost turnat. Iată motivul pentru care aproape toate film ele se fac astăzi în lim bile germană, franceză sau engleză. Este aceasta o dificultate a cărei soluţ ? va trebui

găsită. Publicul românesc — care nu cunoaşte lim bi străine nu se poate bucura pe de-an’ntregul la un spectacol de cinema­tograf. O industrie românească de film e nu poate lua uşor naş­tere, întrucât piaţa de desfacere a unui asemenea film n’ar a- junge spre a plăti cheltuielile mari pe care le implică. Iată pen- truce a fost o idee fericită, aceea de a turna — la Budapesta filme în două versiuni.

O parte din publicul dela noi cunoaşte piesa „Trenul Fan­tomă” , o piesă de „Grand Guignol” , care are darul că ţine pe spectator încordat până la sfârşit. După această piesă s’a tur­nat în studio-urile „H unnia” din Budapesta un film în versiune maghiară şi română. Astfel, decorurile, exterioarele, scenele în care nu sunt personagii, au putut fi comune celor două versiuni: fiecare scenă era jucată pe rând, de artişti maghiari şi artişti români. _

„Trenu l Fantomă” s’a realizat cu concursul d-lor Tony Bu- landra, Gh. Storin, Enescu, Păuneseu şi d-nelor Dida Solomon- Calimachi, Renee Annie, Lisette Yerea, etc.

Doctorul Ludovic Lazăr, regisorul sţudio-urilor_ „Hunnia” , a declarat că versiunea românească va fi superioară celei ma­ghiare, întrucât artiştii noştri, cărora le era frică că n’ar fi su­fic ien t pregătiţi pentru film şi că ar avea nevoe de aptitudini şi calităti speciale pentru cinematograf, au dovedit un talent deosebit. In special d. Storin s’a arătat ca unul dintre cei mai mari artişti ai ecranului şi fără îndoială că de-ar cunoaşte limba engleză, ar fi angajat la H ollywood.

Trebue să exprimăm aci sentimentul de mulţumire pe care-1 au artiştii români, pentru prim irea camaraderească pe care au avut-o Îa Budapesta.

— „Până şi tricoloru l românesc au avut grije să ni-1 pună mereu la masă, în restaurant, la hotel — spunea d. Storin do­vedind astfel pentru noi o atenţie deosebită, care ne-a mişcat” .

Se cuvine să relevăm solicitudinea pe care a arătat-o artişti­lor noştri, d. ministru Grigorcea.

„T ren u l Fantom ă" va fi prim ul film românesc, la înălţimea producţiunilor străine.

L. PAU KERO W

L_film vorbit în româneşte

VICTOR EF IT IM IU e cel d intâi care e văzut in film u l „T re ­nul Fantom ă” , ves­tind realizarea aces­tu i bun film sonor românesc, la ta re şi popularul s cr iito r a avut o preţioasă par­te de con tribu ţie , de îndrum ător priceput.

M ijloc: 0 scenă putern ică din f ilm u l „T renu l fantom ă” , m edi­cul (d . S to r in ) încearcă să cal­meze o halucinată; (d -na Dida S olom on-C a lim ach i) care-şi cau­tă fratele. Lângă ea Lisette V e- rea.

Stânga, sus: — „V in e ! Vine ! V ine! Vine trenul fantom ă!

E strigătul ce-l scoate cu spai­mă o fiin ţă stranie — magistral întrupată de D-na D ida Solo ­m on-Calim achi, în „T ren u l Fan­tomă"...

Stânga jos: Şeful stafiei (d . Păuneseu) istoriseşte că lă torilo r cari au p ierdut trenul, — ce loc blestemat e staţia aceasta, unde voiesc să înopteze. D-na din ex­trema dreaptă, artista Rennee Annie, are aci o creaţie din cele mai reuşite, p rin firescu l şi sim ­plicitatea ei, — in „Mătuşa cu papagalul” .

DR. LUDOVIC LAZĂR regisorul studioului „Hunnia’ din Budapesta, care ’n 11 zile a realizat versiunea română a

„ Trenu lu i Fantom ă” .

La 21 Mai a .c., a avut loc la B erlin cursa de autom obile internaţională. In fo ­tografia noastră un m om ent in tim pul cursei.

O reprezentaţie a L ig ii Naţiunilor în Ja­ponia. Yosuke Matsuoka, delegatul Japo­niei la L iga Naţiunilor, a vizitat un maga­zin din Tokio, în care — cu scop de recla­mă —■ s’a aranjat o şedinţă a L ig ii Naţiu­nilor. Magazinul este casa „Shyrokya” care în anul trecut a fost în parte distrusă de un incendiu. In fotografia noastră d-nul Matsuoka, împreună cu soţia sa, vizitează expoziţia, bigurile de ceară înfăţişează de la stânga la dreapta pe Sir Simon, Matsuo­ka şi Paul Boncour.

N ou l sport naţional al Hollywood-ului. Moda cea mai nouă în metropola ca- liforn iană a filmului este ciclismul. In fo­tografia noastră vedem pe Eleanor Holm, fosta campioană mondială de înnot şi în- vingătoarea la jocurile olim pice, astăzi o stea de cinema la H ollyw ood, în plimbare pe bicicletă, cu Dorothy Lee.

T inere tu l italian a adoptat cu m ult en­tuziasm footbalt-u l şi ch ia r c o p ii mici

m ari, în public. Foto­grafia noastră arată un m om ent emoţio­nant în tr ’un match de fo o t-b a ll'a l copii-

Tânărul Jo-Jo O berhorn din Californ ia Cătălină • Is- land (Statele U n ite ) posedă o co lecţie a ce lo r mai scum­pe ouă d in lume. Unele apar­ţin unor păsări rare şi costă până la zece m ii de le i bu­cata.

A u tom obilu l lu i A l Capo- ne la Londra. — La Londra s’a adus din Am erica auto- mobilu lui A l Capone, ves­titul gangster, şi a fost expus în tr ’o sală, unde publicul are acces In schimbul unei taxe m ici. Capone plătise pentru această maşină 50.000 dolari. Caroseria e din oţel, feres­trele din sticlă atât de groa­să, încât gloanţele nu pot trece prin ele. Un englez a cumpărat automobilul după arestarea lui Capone şi vrea să facă o afacere, expunân- jdu-1 în lumea întreagă.

Max Schmelling şi Anny Ondra se vor căsători în luna Iulie. Dealtm interi, în anul trecut, când Annyy Ondra a fost la Bucureşti, „Realita­tea” a destăinuit legătura din tre ei.

Papa P iu al X l-lea a b ine­cuvântat m ulţim ea din bal­conu l b iserice i Sf. G iovanni din Laterano. Dela 1870 Pa­pa dă pentru prim a oară b i­necuvântarea din acest bal­con. ' “sf% ,

jm mStânga sus: înaintea căm inului din B erlin , al d isc ipo le lor Sf. Grai. IUna din

conducătoare, - „o fiţe r al o rd in u lu i’’ salută pe una din camaradele et, cu .Excelsior” , la care prim eşte răspunsul: „Îna in te. . . . . . . ,_7„ v ia ,,

iSus- 0 scenă din drama religioasă „M agn ificu l’ , jucata de d iscipole le f - tului Grai Copleşite de apropierea Dom nului, fecioarele se prăbuşesc pe Dansurile acestui ord in exercită o fascinaţie atât de puterm ea am pra spe o- r ilo r , încât organizaţia estes p r ijim ta o fic ia l şi întreţinuta de c le iu l catolic.

) n u im ii

Discipolele S fântu lu i G rai sunt de părere că v ia ţa o feră toate bucuriile şi plăcerlt, dacă în ţe legem re lig ia aşa cum trebue.

In Evul Mediu s’au alcătuit o serie de ordine călugăreşti, grupale în virtutea unor prin c ip ii morale rigide şi având ca scop iniţial păs­trarea şi adorarea uno;- relicve sfinte. Printre aceste ordine călugă­reşti — cari în timpul cruciadelor s’au transformat în ordine de ca­valeri răsboinici — cităm drept unul dintre cele mai importante, or­d inu l Sfântului Grai, care avea în paza sa cupa care ar fi slujit la Cina cea de Taină şi în care după răstignire, Josif din Arimatheea ar fi adunat picăturile de sânge curse din rănile Mântuitorului.

Compozitorul Richard Wagner, în tr ’uns din cele mai cunoscute opere teatrale ale sale, „Lohengrin ” , a popularizat legenda Sfântului Grai, care în decursul tim purilor se am plificase prin amestecul ţi patronajul divin la toate operele întreprinse de cavalerii acestui ordin, şi prin obligaţia reprezentanţilor Sfântului Grai să păstreze secret ab­solut asupra organizaţiunei lor.

Iată că acum — ştirea vine din Berlin —• că există şi discipole ale ordinului Sfântului Grai.

O m ie două sute de tinere fete au dat la Palatul Sporturilor din Berlin, o reprezentaţie religioasă de un gen nou.

Aceste tinere au ven it în Germania, din Olanda, ca să răspândească mişcarea lor frumoasă şi tinerească.

Este vorba de un curent nou în viaţa catolică: adeptele Sfântului Grai îşi propun să răspândească în massele populare credinţa, cu aju­torul unor expresiuni noui. să fie — asemenea. Potirului sfânt, din

Jos: Dansurile discipolelor Sfântului Grai sunt expresii de înaltă artă coreografică. In fotografia noastră vedem o in terpretare m agnifică a unei scene din ,,Buna-Vestire” exe­cutată în căm inul d in Berlin al organizaţiei.

Dreapta su.s: D iscipo le le S fântu lu i Grai au făcut numeroase adepte în cap i­tala Germaniei. In clişeul nostru vedem pe una din conducătoare, îm podob ind pe o noua adeptă cu insignele o rd in u lu i oldtidez.

Sus: T inere le fete de burghezi, care s’au alăturat m işcă rii S fântu lu i Grai, de­v in graţie cred in ţe i ş i a vo in ţe i nestrămutate ce le este insuflate, artiste desăvâr­şite şi in terprete ideale ale spetacolelor religioase. Iată aci o altă scenă d in tr 'o drama religioasă. -

Stânga: Aranjam entul in te­r io r al căm inulu i d iscipole- lo r S fântulu i Grai, este şi el orig ina l. T inere le fete stau in genunchi, pe pern iţe co lora ­te, în ju ru l unei măsuţe scun­de. E le vor să dovedească poporu lu i că p r in re lig ie , su­fle tu l are parte ş i pe această lume de b u cu rii ş i de satis­fa cţii.

care veniau să soarbă tăria în credinţă — un isvor de îm pros­pătare sufletească.

Discipolele olandeze sunt de părere că oamenii au credinţa greşită, că viaţa n ’ar o fer i pe această lume, n ici o plăcere, nici o mulţumire. E i nu vor să schimbe deloc viaţa lor re li­gioasă, şi tinerele fete şi-au ales drept misiune, să convingă o- menirea că religia bine înţe­leasă, jíbate da o fe ric ire de­plină. Ele demonstrează prin dans, prin cântec şi prin râs sănătos, mulţumirea pe care o poate da viaţa.

Ele au descins acum în Ber­lin şi au afişat o plachetă mare, cu inscripţia Sfântului Grai, spre a-şi câştiga adepte noi.

De curând s’au înscris câteva sute de fete în organizaţia olan­deză, care numără în ţara de origine câteva m ii de membre.

Tinerele fete duc o viaţă co­mună. Simţimintele lor găsesc satisfacţie în dansuri, în cân­tece şi în ritmul de viaţă care ia naştere în cercul lor.

Ele caută frumuseţea vieţii

prin re lig ie şi şi-o apropie în toate expresiunile, atât în îmbrăcăminte cât şi în atitudine. Culorile hainelor lor sunt strălucitoare, de culoare vie. Salutul lor este: ,J lx - ce ls ior” , la care răspunsul voios sună: „ În a in te !”

Este sigur că această m işcare sănătoasă va câştiga din ce în ce mai mult teren.

L. R.

URSELE, cu desfăşu­rarea lor de eleganţă, au avut întotdeauna o

deosebită atracţie pentru mondenele, dornice de a se arăta şi de a vedea.

Peluzele verzi, tribunele pline, formează un cadru foarte potrivit, pentru arbo­rarea toaletelor celor mai elegante d in garderobă. Voile -urile şi mousseline- urile im primate, fragile şi uşoare, în varietatea lor in­finită, sunt ca făcute pentru acest scop. Ele accentuiază feminitatea, preconizată de moda actuală şi fac din pur­tătoarele lo r apariţiuni fer­mecătoare.

Împreună cu aceste toa­lete, se vor purta pălării mari, enorme, de pai sau „crin ” care revin în fiecare vară şi completeaza în mod cât se poate de feric it îm­brăcămintea cea mai ele­gantă. Parisul a lansat anul acesta şi m ici pălării, com­puse în întregime din flori­cele de organdy sau mătase minuscule, reţinute par’că de o voaletă, la care se pot purta şi mănuşile de or­gandy cu manşeta din ace­leaşi floricele.

Se pare însă că tot pălă­r iile m ari vor trium fa şi a- nul acesta, ca în toţi anii precedenţi, preferate fiind pentru cadrul pitoresc pe care-l dau obrazului.

Vom vedea natural, şi aci, ca în toate părţile unde se văd fem ei bine îmbrăcate, tailleurul de pânză naturală, fantaisie sau clasic, ca acel arătat pe desenul nostru, ca­re se poartă cu bluza impri­mată de un ton mai închis şi cu pălăria copiată după cele bărbăteşti, de pai sau feutru, garnisită simplu, cu o panglică.

1) Rochie imprimată în roşii şi alb, pălărie mare, alba.

2) Fustă de shantung rayéJn alb-marron-orange, bluză de shantung albă, completată prin tr’ peleri- nuţă şi o „chechia” din materialul fustei.

<

•'"¿Sfl" II,

tăJ Sí

BALÉELE pierdiite>exercită întotdeauna o fas­cinaţie puternica asupra posterităţii. Care e

____ explicaţia acestui fenomen psichologic?Pentruce a/ persj^tftlatât de viguros în viitor o îcut a marcat un eşec? Am putea

nirea e mai mult sentimentală de- nt mulţi acei cărora le place să se

curând nobili eroi ai unei cauze împărtăşindu-se de succesele efe-

învingători aroganţi sau lipsiţi de 1. JŞi--p«>urmă, victoriile realizate

butit/ffică să scoată lumea din zie. Dre/pt e că s’au făcut mari pro-

'oarte multe cazuri, acestea n’au fost rezultatele faimoaselor lupte ale

ârqia că destinele omenirii au fost forţe intangibile dar cu mult

cauza, car» răspunde c|i cât fericită imagineze,/ pierdute, mere ale, vre-un^ aient până âcuîs, nfc mizerie şi £on{ grese, dar in\ determinate istoriei. S’aH modelate de îHşti mai puternice Hecât hotărîrile sale conştiente. Cau­za pierdută iivtra în noaptea sfântă a mojiaâaiului, eliberată pemru totdeauna de orîpe'CTifici, in me ce cauzâ câştigată e încărcată de responsabil -Htăţile viitorului. Istoria e tixita de exemplele a- tâ torV ictorii^ ie se întope—«Hţjotriva victoriosului şi tot ee ne ajată cât/oe ades se reîncheagă sub efem ere i «iTendori /le unei dominaţii, forţe care la un m<A/ent da^-determlnă ridicarea învinsului!

„V ictzk r caum Deis placuit, sed vicia Catoni” , adică,¿Z e ii ţin cu învingătorii, dar Cato e cu cei învinşi". Această frază a Iui Lucanus a alinat mân­dri/ însângerată a multor inimi. Eliberată de apri­g ii/ griji şi dureri ale luinei, imaginaţia ar putea corostrui Valhalle unde cauzele pierdute ar plana

o seninătate aeriană asupra unor lumi mai lu­minoase şi mai bune decât cea în care ne sbatem

(şi în ale cărei greutăţi ne împiedecăm.Figura viteazului şampion al unei cauze pier-

lute, care luptă până la capăt cu un destin potriv­irile „căzând cu o impunătoare măreţie” , trezeşte un ecou puternic în latura romantică a sentimen­telor noastre. Mai mult, această viziune stimulează acele profunde instincte, pe care se ridică senti­mentul de grandoare şi demnitate umană. Ne bu­curăm că au existat suflete mari, cari şi-au dus lupta până la capăt. Chiar acolo unde cauza împo-

^■iva căreia au luptat a fost câştigată şi a însemnat in incontestabil bine pentru omenire, simţim că li

cuvine învinşilor o admiraţie aproape egală cu ţaceea pe care o avem pentru luptătorii favorizaţi le soartă. Vieţile, faptele şi agoniile acestor în-

sunt privite cu emoţie şi veneraţie de poste- e totuşi bucuroasă că eroii trecutului

r'au isbutit'fă. facă ceeace vroiau.Să întoarcenVja întâmplare paginile trecutului

şi să privim câteva figuri din galeria marilor în­vinşi.S g j l EEACE ştim despre disputa dintre Cain şi [ M Abel e prea puţin, pentru a o judecacu o- ^«■1 biectivitate. Nu încape îndoială că Abel a fost ucis de Cain; dar dacă am cunoaşte povestea aceasta în amănunte, s’ar prea putea ca Abel să ne apară in ipostaza unui aprig cămătar, care Va pus pe Cain J jjtr’o situaţie, omeneşte cu neputinţă de îndurat. Cine poate afirma că Abel n’a avut la un moment dat asemenea pretenţii, încât Cain să fie silit să aleagă între sinucidere şi o viaţă mizeră? Unde vedeţi aci cauza pierdută? Abel a fost dvbo- r ît ; Cain â învins. El a învins insă, numai pentru a atrage asupra lui un blestem.

Dar să trecem la personagii asupra cărora avem cunostinte mai precise, cum sunt: Hector, Demons- thené, Anibal, Mithridates, Jugurtha, Sulla,, Cicero, Vercingetorix, împăratul Julian, Etilicho, Cidul, Maria Tudor, Constantin Paleologul, Maria Antoi- netta, Metternich, Napoleon, Wellington, etc.

| E oprim Ia Domesthene. Acest erou îşi fă­cuse din trecutul grec un ideal, ce n’avea altă apărare decât oratoria sa. El luptă pen­

tru mfeniiiwitea Athenei într’o hegemonie divină — Reginaa Statelor Elene, ce-şi lega fiicele de ea nu prin lanţurile imperiului, ci prin cultură. Grecii nu se puteau opriiiia. EaNrebuiau să înflorească toţi în armonie, să ridice un front solid înaintea barbarilor. Dar iată că Filip Macedoneanul veni să pună capăt acestei situaţii idéale. Grecii erau toţi pe o treaptă, toţi de o egală vitejie, dar din neferi­cire, Macedoneanul era mai li^cHi^nt cu tacticile militare şi chiar cu delicata artă aNHplomaţiei. El înainta asupra grecilor cu sistemul sSu de falange dar şi cu intrigi. Demosthene simţia însă că tira­nii, chiar cei bine intenţionaţi, nu-şi\ aveau locul în Grecia. împotriva inexorabilei năvăliri a lui Filip şi împotriva vanelor intrigi ale SenatuluiJ grec, Demosthene se ridica cu discursurile-i elocC vente. El a fost primul avocat mare,^Ca?eva intrai în politică, lăsându-se luat de vârtejul acţiuhei.

Liberalism se numeşte atitudinea unui nartid’ sau a unei naţiuni care adoptă principii nouL-de- mocratice. Demosthene era un liberal. Dar-'Mraso- fia democrată oricât ar fi fost et de bună în tre­cut, era doborîtă mai curând sau mai târziu dévO acţiune mai puternică. Filip îşi croi neîncovoioj drumul şi supuse treptat lumea greacă. Demosth^ ne opuse elecinţă intrigilor şi forţelor saic^afma' dar sabia înfrânse cuvântul. Cuvântul avuşese qe->- tulă putere pentru a face o unire între T eb as/ A- tena; Filip le sdrobi însă pe amândouă la (JTiaero-

(II

i>':

I

nea. Demosthene îşi văzuse din capul locului inferioritatea. Lupta începută de el împotriva lui Filip, era asemeni unui match de box intre un amator }i un profesionist: e inevitabil ca amatorul să fie făcut knock- out.

par cât de săracă a rămas lu­ni' a când a pierit idealul pan- elenic — de libertate, cultură şi interdependenţă!

Argumentele lui Demosthene şi rezistenţa Atenei deveniră mai târziu piatra pe care Ale­xandru cel Mare îşi ascuţi sa­bia. Concepţia liberală, nobilă dar in mod inconştient fondată pe sclavajul domestic, fu pără­sită. Imperialismul se întinse majestuos şi sfidător asupra lu- mei. Demosthene fu închis şi a- poi exilat. Urmărit, el îşi găsi scăparea in otravă. Dar gloria sa rivalizează cu cea a lui A- lexandru, învingătorul său. Citi­rea discursurilor sale entuzias­mează şi delectează încă ne mulţi dintre noi. Cine se mai in­teresează insă de victoriile lui Alexandru Macedon?

Sel.V/BAL a fost cu totul de B a alt lip. El a trăit în do- SSsl meniul acţiunei. D in sub­stanţa sa spirituală ne-a rămas foarte puţin, dar prodigioasele lui isprăvi au stăruit admiraţia posterităţii. Documentele pe care le-ar Ji putut lăsa el sau poporul său, au fost distruse cu desăvârşire. Nu-l cunoaştem de­ciI din paginile adversarilor lui; se conturează insă in toată mă­reţia sa, in cronicile istoricului roman Titus Liviu. Cauza lui ■\nibal nu era numai a Africei, ci a înlregei Europe, la orizon­tul căreia apărea ameninţarea paterei romane. Ea era poate mai vastă — urmând a se deci­de dacă regiunea mediteranea­nă şi tot ceeace ţinea de ea, a- vea să fie dominată de o rasă ariană sau de o rasă semitică.

Imaginea lui Anibal şi ch iar a Carthaginei, ne-a fost lăsată de către învingători, în zilele lor de triumf şi neîndurare, gra­vând pe pietrele istoriei ceeace ştim că nu era decât o propa­

gandă de război a perfid iei şi cruzimei punice. Dar figura a- cestui om destinat încă din co­pilărie de către tatăl său, impla cabilului răsboi împotriva Ro­m ei — a acestui om care intră în Italia pe la Nord şi duce in ­v incib il o campanie de 15 ani, nim icind armatele ce î se opu­neau, până când e rechemat în Africa pentru a-şi salva patria,

cu ajutorul unei armate lipsite de experienţă, formată nu din mercenari, ci din tineri recru­taţi din patrie, cu făgăduieli şi chiar cu sila, — cu resurse ma­teriale extrem de slabe şi încol­ţit fiind din toate părţile, de că­tre tânăra putere romană ce se ridica inexorabilă!

Otrava a fost şi pentru el ul­timul act.

— ■ c unică în analele răsboaie- lo r omeneşti. Dar din ţăndările scuturilor pe care le-a sfărâmat nt; putem face o idee despre as­cuţimea şi greutatea săbiei sale. întrezărim totuş din când în când „omul” , îndărătul acestor teribile manevre.

E în dimineaţa dela Canna. Anibal călăreşte dealungul tabe­rei. Un ofiţer din anturajul său, anume Gisco, îşi exprimă la un moment dat îngrijorarea, p ri­vind imensa armată a celor opt­zeci de m ii de romani, rânduiţi î/i linie de bălaie.

— „Da, Gisco”, spună Anibal întorcându-se în şea, stăpân pe sine şi cu och ii sclipind de iro ­nia „dar mai e ceva, cu mult mai minunat. N ic i unul din cei de colo nu se numeşte Gisco” .

Ce grad de hipertensiune tre- bue să fi atins nervii acestui om care înfrânge toate obstacolele,

Ne bucurăm că Roma a în­frânt Carthagina, dar când ve dem că Eabitis Maximus Conc- talor şi Scipio Africanul şi-au prim it tributul sărbătoririi, sim ţim că eroul e Anibal. E l ne e cu mult mai simpatic decât Fa- bius sau Scipio.

ÎMPĂRATUL IULIAN, su­pranumit Apostatul, a

____ J luptat în altă sferă. Cres­cut în spiritul creştinătăţii, el se apucă să restaureze indolen­tele şi poeticele visuri ale mito­logiei şi folklorului păgân. Fără să asuprească noua religie prin masacre şi torturi, el caută s’o scoată din uz, s’o facă incomo­dă şi dăunătoare. O sporire de impozite, persecuţii surde în serviciile publice, avalanşe de ridicul şi satiră, disgraţii guver­namentale —• cam acestea erau armele sale. Era stăpânul lumei

şi un formidabil antagonist.Dar lumea se afla într’o mare

mizerie. Majoritatea omenirii era formată din sclavi, cari îşi căutau consolarea chiar în du­rerile lor. Vechii zei nu le tri­miteau nimic din Olimp. Nim­fele şi faunii primăverii, ai văi­lor şi ai grotelor, nu făceau de­cât să întoarcă în ecouri şi mur­mure, pătimaşele suspine cu care suferinţa înăbuşită um­plea aerul. Lumea avea nevoe de un crez, de fapte şi înaintea- sa se ridicase cea mai prodigi­oasă serie de acţiuni, din câte a putut imagina vre-odată o minte omenească.

Pe toată această scenă, filo­zofii îşi întindeau pânza de păianjen a speculaţiilor lor. Dar cui îi pasă de aceste speculaţii? Există şi epoci când lumea face speculaţii intense asupra reli­giei, dar acesta era un timp când lumea era însetată după acţiune. In întreaga mitologie păgână nu exista un singur fapt care să fi putut ţine piept fie filozofilor, fie acelei pure şi u- mile religii care sufleteşte, făcea din sclav egalul împăratului şi din suferinţă o bucurie; care învingea ura prin iubire, care făcea din chin o binecuvântare şi din moarte o glorioasă nemu­rire.

Când muri în lupta contra Părţilor, Iulian avea numai trei zeci şi doi de ani. Măsurile-i politice şi sociale, concepute cu atâta profunzime, împotriva creş­tinilor, n’au apucat să se exer­cite complet. Ele au avut, fără îndoială, efecte mai puternice asupra nouei religii, decât bru­talităţile şi bestialităţile perse­cuţiilor anterioare. Dar se vede că vechii zei pe cari-i iubia atât de mult, îi împărtăşiau afect u- nea, căci îşi retraseră şampio- nul dintr’o partidă, care din ca­pul locului era pierdută. Era un simbol incert într’o epocă de prefaceri. El îmbina virtuţile romane cu graţia elenă. Guver­nator, luptător, estet şi filozof— timpul său trecuse. Â fost to­tuş cel mai redutabil dintre ad­versarii întâlniţi de creştinăta­te, în lumea romană.

Dornici de viaţa la Soare,însă numai sub proiecţia.CREMEI sau ULEIULUI NIVEA

Primele raze solare calde au apărui — şi v ’aji şi animai de dormía de a vă bronza pielea câi mai repede. Fiii insă pru­denţi j Corpul D-v. este desobi- cinuii de lumină prin imbrăcă* miniea de iarnă. Deaceia veji face baia de soare, expunând corpul ra* zelor, urcând irepiat duraia de expunere şi ioideauna mai iniâi

bine masai cu Crema Nivea, sau Ulei Nivea.

CCEMA N I V E A L E Î 16.------L E I 7 2 . - / U L E I U L N I V E A LEI 5 5 . - ş i 85.

T OATE cauzele ce se opu­neau Romei erau sortite

_____ căderei. Odată dominan­tă, puterea centrală nu putea decât să se desvolte: iar celor­lalte naţiuni înconjurătoare, nu le rămânea decât să se sfărâme, de form idabilul imperiu, ca i- namici, sau să-i sporească pu­terea, ca vasale. Câteva figuri mari se conturează confuz în întunecarea acestei eclipse. Şi aci iarăş, nu putem examina cauza anti-romană. decât din redarea romană.

Jugurtha eliberă Numidia de sub jugul roman, păstrându-i o bucată de vreme independenta. Pana lui Sallustius ne-a păstrat amintirea sa, diformată fără în­doială de patima învingătorului. Iron iile lui Jugurtha la adresa im periului roman, ale cărui ta­lazuri se ridicau din ce in ce mai ameninţătoare în jurul ţă- reî sale, au supravieţuit şi ele. „Urbem venalem” — cetatea ve­nală, a spus el despre Roma, dar aceasta cu puterea şi corup­ţia ei, care se desvoltau simul­tan, a luat împotriva lui măsuri atât de radicale, încât singură această insultă a mai rămas pentru a marca disputa.

ERCINGETORIX a dobân­dit o faimă cu mult mai

_____ mare. Cauza Numidiei s’astins curând. Cauza celţilor fră­mântă încă lumea de astăzi. Me­reu bătută dar niciodată subju­gată, mereu în pierdere dar i- represibilă, lovită crunt_ dar nemuritoare, rasa celtică pri­mează astăzi în Europa. Vercin- getorix a fost singurul celt care

a reunit într’o organizaţie de conştiinţă naţională, pe toţi luptătorii, —• cu ochii albaştri şi părul roşu, —■ ai Galiei, îm­potriva lui Caesar şi legiunilor sale. Se scria în acele zile des­pre celţi, că porniau mereu lup­te pentru a fi totdeauna învinşi. Laconicile misive ale lui Caesar înregistrează distrugerea succe­sivă a armatelor galice.

Dar evocând arcurile de triumf romane, unde apar a- ceşti luptători bărboşi şi sbârliţi, cu cirezile de vite şi cu carele lor grele, trase de boi, rânduite în lagăre fortificate, înăuntrul cărora bărbaţi, femei şi copii e- rau expuşi cele mai crude soar- te, ne întrebăm: „Aveau ei o cauză?”

Pentru romani, această cauză nu conta câtuş de puţin, Galii erau în ochii lor nişte simpli barbari, pradă lesnicioasă a for ţelor disciplinate, sortiţi subju­gării şi jafului, iar în caz de re­zistenţă, mutilărilor sau sclaviei.

Purtarea Romei faţă de gali se aseamănă cu politica euro­peană în Africa, în ultimile două generaţii. Cum ar fi putut un popor de triburi, oricât de viteaz ar fi fost el — să ţină piept unor legiuni bine finanţa­te şi având îndărătul .lor un stat închegat şi civilizat? Caesar îi supuse trib cu trib şi sat cu sat. Dar, la un moment dat se ridică un prinţ salvator Vercin- getorix, care cu vitejia şi elo- cinţa sa, convinse pe gali să se unească. Ei luptară ca o singu­ră naţiune, timp de opt ani. A fost un răsboi disperat, unul din cele mai aprige şi mai crunte

ale omenirei, culminând în în­delungatul asediu dela Alesia, unde Vercingetorix se fortifica­se. Caesar nimici Alesia; garni­zoana, cu toate familiile sale pieri parte prin foame sau prin sabie, iar parte căzu în sclavie. Entuziasmul şi devotamentul se dovediră aproape neputincioase înaintea unei organizări şi a li­nei strategii superioare.

„Anibal stă la capătul istoriei feniciene” scrie Mommsen II iar Vercingetorix, la sfârşitul istoriei celtice. E i nu şi-au pu­tut salva naţiunile, dar le-au cruţat cel puţin de o cădere ru­şinoasă.

Aci iarăş n’avem o literatură, care să ne arate cum îşi pri- viau celţii cauza. Vroiau de si­gur să trăiască liberi, fericiţi şi glorioşi, pe fertilele pământuri unde se aşezaseră şi aceasta-i determină să lupte pe viaţă şi pe moarte. Dar ideea lor însem­na o Europă locuită pe secţiuni izolate, fiecare trib îşi putea

practica şi glorifica în voie pri- mitivele-i metode războinice, li când acte de vitejie cavalereas- că şi dedându-se beţiilor poetici şi alcoolice. Viaţa aceasta erj dominată de o cultură primiti­vă, susţinută de barzi şi fixaţi în scrieri....

Cauza nomadă a căzut în celf din urmă şi e bine că s’a în­tâmplat astfel. Vercingetorii păstrat pentru a figura în tri­umful roman, fu spânzurat li poalele Capitolului. Nu mai era nimic de obţinut dela el; nici măcar exhibarea mizeriei sale. Dar sufletul lui şi sufletul Ci liei şi-au urmat drumul. Sub di minaţia romană, Galia devim Franţa şi Franţa stă astăzi ii fruntea Europei. Cauza pierdu­tă a fost recâştigată. Balanţa şi-i schimbat înclinaţia şi nimeni nu mai stă astăzi la gânduri când e vorba să decidă care dii cele două naţiuni latine e mii puternică. E. A.

EXCURSIILE „REALI rĂJEI ILUSTRATE“BUDAPESTA-VIENA

21 — 29 IUNIE Durata 8 zile

întreţinere complectă, paşaport şi vize 4.920 lei.

De la 28 Mai la 18 Iunie au loc la Viena renumitele „W IE ­NER FESTWOCHEN” , ce se or­ganizează în fiecare an.

Realitatea Ilustrată, a prevă­zut ca data vizitării Vienii să

coincidă cu apogeul acestor fes­tivităţi.

Opera din Viena va da un. ciclu de reprezentaţii Wagnt- riene, în memoria celor 50 ani dela moartea marelui muzician

In oraş vor avea loc diversij reprezentaţii muzicale.

Preţul, — în acest sezon dij afluenţă, — rămâne acelaş, adică Lei 4.920 de persoană, ki găzduirea va avea loc în hoit luri de prim rang.

Aparatul original Agfa pentru concursFormatul fotografiilor 6 x 9 cm Obturator pentru pozS şi instantanee Obiectiv Ag fa perfect corijat V izor pentru fotografierea in iung lat. Mânuire sim pli, fotografii clare

Fiecare fericit deslegător obţine contra

sumei de 250 lei aparatu l original Agfa Box 44 aci ilustrat

Schimbul se face la oricare magazin de articole

fotografice dela 5 Mai pânâ la 30 Junie 1933

A G F A ___________________ BOX

Pentru 250 lei un aparat fotografic?C â u t a t i d e n u m i r e a a c e s t u i a p a r a t (box)

BALCANIADA(Primele rezultate)

ROMANIA BULGARIA 7-0 (1-0)România a recoltat o victorie binemeritată. In

prima repriză jucăm contra vântului, dar cu toate astea, în min. 12, dintr’un pass al lui Ciolac, Petea Vâlcov marchează primul goal pentru România. Bulgaria domină şi dă impresia că are s ăegaleze, dar Şepci şi Vogi intervin cu succes. Vântul îm­piedică acţiunile României care totuş rezistă până la sfârşitul reprizei.

In repriza doua, România se stabileşte la goalul bulgar. Multe ocazii sunt ratate până’n minutul 9, când Ciolac deschide pe Dobay, care dela 20 im. marchează, ca peste trei minute, dintr’o centrare a lui Rindea, Ciolac să ridice scorul la 3-0. In min. 16 Dobay trage, Dermonsky respinge şi Ciolac îm­pinge mingea în goal: 4-0. După un minut Bodola trage în bară, Dobay urmăreşte şi marchează: 5-0. In min. 20, Ciolac ridică scorul la 6-0. In min. 31 Ciolac passează lui Vâlcov care stabileşte scorul la 7-0.

La România au strălucit: Vogi, Steinbach, Robe. Dobay, Ciolac şi Bindea. Bulgarii au fost demora­lizaţi de cele 5 goaluri marcate în 20 m. S’a remar­cat apărarea care i-a salvat dela un adevărat de­zastru.

Stânga: Echipele română, iugos­lavă, bulgară şi greacă, prezentând drapelele pe stadionul ONEF. Jos: Puternica echipă română, care a învins pe cea bulgară cu extraordi­narul scor de 7-0. Stânga jos: echi­pa nafională a Bulgariei, care a fost învinsă de echipa României. In josul paginei, stânga: Portarul bulgar evitând un goal; dreapta: O fază din matchul Jugoslavia- Grecia: Jugoslavii marchează p ri­mul goal.

TT-HT

PUTEM spune că Balcaniada a cunoscut în primele două zile ale disputării sale, un suc­ces nesperat — atât moral cât şi material

Sâmbătă la matchul Jugoslavia-Grecia, au asistat 8000 spectatori, iar Duminică, peste 15.000.

JUGOSLAVIA-GRECIA 5-3 (3-1)

Deschiderea festivităţilor Balcaniadei a avut loc Sâmbătă cu matchul de mai sus. Jocul a fost de factură mediocră, afară de cele câteva rare sclipiri ale sârbilor. In prima repriză, în min. 3, Simoni­des marchează pentru Grecia, ca în min. 10, Ca- deoja să egaleze şi tot Codernja măreşte scorul pen­tru sârbi în min. 33. In min. 40 Valjarevici mar­chează al treilea punct. La reluare, Pilrakos mar­chează al doilea goal pentru Grecia, care este la un pas de egalare, dar Jifcovici măreşte handicapul ca apoi Codernja să marcheze ultimul punct al sâr­bilor. In ultimul minut, Pilrakos stabileşte scorul final: 5-3. S’au remarcat: Gayer, Tirnanici, Co­dernja şi Kokotovici dela Jugoslavia şi Rimbas, Pilrakos şi Vazos la Greci.

Arbitrajul d-lui Xifando, competinte.

IN CRM M II-VAAcesta este sfatul celui mai renumit expert al frumuseţii din Hollywood

I E curând a sosit la Londra faimosul Beauty-Adviser din Hollywood, invitat fiind de 41 de vedete en-

____ gleze de cinema, care doriau să-i ceara sfatul, hfoarte important pentru o vedetă să afle pronosticuri com­petente asupra modei de mâine, spre a o putea devansa şi creea. Sosirea acestui personagiu important a fost încon­jurată de cel mai adânc mister, aceasta era dorinţa vede­telor engleze, căci altminteri, dacă doamnele din lumea aleasă a Londrei ar fi aflat adresa lui, sau chiar numai numele, desigur c’ar fi fost asaltat de tot felul de cereri de consultaţii şi de sfaturi. In felul acesta, artistele ecra­nului şi ale scenei n’ar fi fost singurele care sa profite de învăţăturile sale. Şi ele nu vroiau să fie învinse de vreo concurenţă neloială.

Am isbutit totuşi la un prânz intim sa dam de acest per­sonagiu misterios, al cărui nume nu pot încă să-l divulg, ca nu cumva să fiu jupuit de viu, de gentilele vedete en­gleze. Tot ce pot să spun despre el este, că în cursul ulti­milor ani a transformat pe dea’ntregul silueta, mâinile braţele, părul, chiar ochii, dinţii şi urechile unei armate întregi de staruri din Hollywood. După ce m’a pus^să jur că n’o să-i trădez incognito-ul, a acceptat să-mi facă câte­va declaraţii, a căror importanţă cititoarele noastre desi­gur că o vor aprecia. _ _

— „Bărbaţii preferă blondele” a fost deviza ultimilor trei sau patru ani. Totuş, de câteva luni, steaua blondelor pare că păleşte. Aproape că sunt detronate, nu de cătrp femeile şatene, nici de către cele roşcate, cum s’a crezut la un moment dat, ci de către brune, a căror_ frumuseţe e mai vie şi mai caldă. Bineînţeles că această transfor­mare nu se simte încă în filmele americane, ce se repre­zintă actualmente în Europa, dar cel care este în curent cu ceeace se face actualmente în studio-urile americane poate să constate foarte uşor, că domnia este astăzi a bru­nelor, domnie a cărei influenţă nu va întârzia să se sim'

Pârul brun va transforma considerabil concepţia noas­tră despre frumuseţe. Intr’adevăr, trupul aşa numit eterat care se acordă foarte bine cu un păr blond va trebui şi **1 să ia forme mai pline şi de un efect mai sensual. Dealt- minteri aceasta este tendinţa modei celei noi, care înseam­nă o întoarcere categorică la epoca reginei Victoria şi a lui Eduard al VII-lea. Linia veştmintelor va trebui să dr- vină mai amplă, mânecile să fie mai pline, ceeace cere - oarecare armonie cu trupul şi nu favorizează siluetei*» prea masculine şi nici figurile prea osoase. Studio-urile mari din Hollywood au adevărate laboratoare de cerce­tări, în scopul de a stabili formele la care trebue să c conformeze vedetele.

De aproape trei ani înălţimea ideală era 1.60 m. şi greu­tatea de 49 de kilograme. Bineînţeles, pentru un european, asemenea preciziuni pot părea ridicule, pentrucă prea sunt standardizate — plicticoase cum se spune aici —- dar publicul american ţine foarte mult la aceste lucruri. v merge mai departe. La Hollywood lumea e atât de exigen­tă, încât aceste cifre trebue să mai aibe drept comple­ment alte două: şoldurile 0.84 şi bustul dela 0.73 la 0.77. Dar iată că de câteva luni aceste cifre au fost revizuite. Astăzi, la o înălţime de 1.60 m. trebue să cântăreşti 54 kg., să ai şoldurile 0.90 şi bustul 0.85 până la 0.87. Aceste cifre arată că femeile din Hollywood s’au îngrăşat sau cel puţin se vor îngrăşa. Ele se vor supune unui tratament riguros şi se vor adapta, cu orice preţ, orice_ s’ar întâmpla, graţie cântăririlor zilnice şi chiar de două ori pe zi, la datele cerute. Numărul vedetelor din Hollywood, care se apropie de frumuseţea perfectă, este foarte redus.

Nu sunt, la drept vorbind, decât două artiste cu o talie aproape ideală: Jeane Gaywor şi Sally Eilers. Aceasta din urmă, bunăoară, la 1.60 m., cântăreşte exact 54 kilograme. Şoldurile şi bustul ei sunt cu circa 2 centimetri mai mari decât normal. Dar. e un lucru mic şi poate trece astăzi drept frumuseţea ideală a zilei.

Bineînţeles că sunt numeroase vedetele ale căror pro­porţii sunt foarte depărtate de normal. Nu trebue să con­chidem de aci că viitorul lor cinematografic e sfârşit.

Vilegiatura la Constanţa

Ceeace trebue este. ca să găsească totdeauna rolul care le convine. Cele mai multe dintre ele capătă roluri as? zise „de caracter” ; astfel este bunăoară cazul frumoasei Marle Tottenham. căreia i s’a dat un rol important în „Ca­valcada” şi ale cărei şolduri nu suijt decât de 62 cm., r al cărei bust e de 87. Ea e considerată ca steaua cea mai sveltă din Hollywood.

Rezum: femeea ideală va fi acea care va măsura 1.60 ni. va cântări 51 kg., şi va avea şoldurile 90 cm., iar bustul 0 de 85-87 cm. Să mai adăogăm câteva cifre la aceasta: talir- 65 cm., jumătate; pulpa 32 cm. trei sferturi; piciorul 37. Dar nu-i totul asta: avem statistici foarte exacte asupra întrebuinţării vedetelor blonde şi brune. In ultimele filme proporţia e de 60 la 40 în favoarea brunelor.

Astfel doamnelor mele, un sfat: îngrăşaţi-vă, îngrăşaţi-vă nu numai pen­tru motive de sănătate dar şi pentrucă... aşa va fi 'moda.

JAMES GRAY

Sally Eilers

3 zile: 650 lei 7 zile: 1.250 lei 15 zile: 2.500 lei

întreţinere de prim rang la cel mai mare şi elegant hote! de pe coasta mării:

P A L A C E H O T E L

Data plecării după alegerea participanţilor, începând de la3 Iunie.

înscrieri, informaţiuni, la „Realitatea Ilustrată” , secţia tu­rism, str. C. Miile, 7— 11, et. IV. Te?. 3.59.99.

K i M i m A ^ i l U S I S ^ à

— Salutare Nae...— Bon jur Mitică... Încotro?

. — Nicăiri... Tu?— Mergem împreună... Acolo mă duceam şi eu. Da

ce-ai? Nu ţi-e bine? Eşti verde...— Ai auzit? Japonezii erau gata să intre în Peking...— Foarte bine... S ’a isprăvit cu pericolul galben.— Ba foarte rău, pentrucă mâine, dacă le vine gust,

intră în Europa...— N'ajung ei în Dealul Spirei, nu te teme... Vezi ne­

gru...— Ba văd roşu. o mare de sânge.— Aşa te-am pomenit... Trăim în secolul aviaţiei...

Părăseşte pământul... Fă un sbor în albastru... Ridică-te deasupra patimilor şi mizeriilor... Hai să luăm o ţuică... Ai bani?

— N’am decât, un pol...— Ajunge... Băete! Două ţuici şi trei măsline! Cum

îţi spuneam, nu măcina cărbuni, nu te gândi la războiu, să nu te descurajeze porcăriile lui Hitler... Nu te crede nenorocit dacă n'ai ce pierde la curse, sau dacă nu poţi cumpăra nevestiî, ciorapi de mătasă. Priveşte viaţa mai trandafiriu....

— Da?.. Hm!... Tu nu ştii că sunt trei luni de când nevasta nu mă întreabă de unde viu?

— Ce-i cu asta?— Asta înseamnă, că umbla şi ea în altă parte.— Bravo! Atunci vă ’nţelegeţi de minune... Băete,

mai dă-ne două ţuici... Crede-mă, n’avem motive să bles­temăm viaţa... Necazurile şi iarna, oricât ar fi de grele trec şi ele.

„Ceapă verde! Ceapă, ceapă! Hai la ceapă!"— Auzi?. jfT venit primăvara... Nu dispera... Trăim

mai uşor...— Cu ce?... N’avem slujbă... Uită-te la hainele mele...

Uită-te la pălăria ta..— Ştiu, sunt vechi, dar au fost noi... Şi o să mai avem.

Desbrăcaţi no să umblăm... Nu ne lasă poliţia...— Şi chiria cu ce o plăteşti?— A înverzit Cişrnigiul... E casa părintească, dormi­

torul străbunilor... Plăteşte şi hai în grădina cu flori, cu

încălzire centrală, bănci, radio şi femei prevăzute de Crea­tor cu tot confortul. Ce te frămânţi?

— Nu găsesc polul.— Caută-l bine.— L’am căutat.— In buzunarul dela jiletcă.— Nu-i.— Vezi în buzunarul dela haină.— Nu-i .— In buzunarul pantalonilor ai căutat?— Nu-i nici acolo.— Atunci, scuză-ne te rog, domnule negustor... îmi

daţi voie... Nae Popescu. Dumnealui credea că are un pol...

— Las’că nu înghit eu şopârle... Sunt cârciumar de treizeci de ani... Uite gardistul... Ia-i domnule şi du-i la secţie... S ’a umplut lumea de pungaşi... A venit vremea să ceri plata înainte... Să-mi iau haina şi te ajung...

— Ce-au făcut?— Au băut şi n’au plătit.— Uite ce e, domnule sergent... îmi daţi voie... Nae

Popescu. Prietenul meu a crezut că are un pol...— Un pol e toată daravela? Lasă-i domnu Marinică...

Pentr’un pol? Dă-i dracului! Mai mare daraua decât o- caua... Te mai chiamă la procest. Hai, căraţi-vă că mă pun cu bătaia pe voi....

Prietenii au mers o vreme tăcuţi...— De, mă... Spune şi tu, asta-i viaţă?— Ce-ţi pasă, n’ai scăpat?— Cum, mă, dobitocule... Să ai un pol, unul mă, în­

ţelegi... Un singur pol!.... Ah, da-m’aş dracului de idiot!... Uite, domnule, în ce hal am ajuns!... Mi-am adus aminte, am găsit polul...

— Unde era?— In gheată.. 11 ascund de frica nevestii... Cum a-

dorm, caută în buzunare... Aşa îl pun în gheată şi când ajung la colţ, mă descalţ.

— Vezi, nu-ţi spuneam eu? Fii optimist, domnule... Şezi colea să mai luăm o ţuică... Băete, două ţuici şi trei măsline...

GH. BRĂESCU

SENZAJIE PRINTRE RADIOFONIŞTIproduce noua superheterodină R. 2 cu 5 lămpi moderne şi vorbitor electrodinamic la preţul

• d > lei 8.300.Revânzători în toată ţara

R eprezentanta: Bucureşti, Cal. V ictoriei 106. — Tel. 2 4 7 -4 0

Femeea e constantăiV toate marile oraşe ale Apusului, se petrece de câtăva vreme un fenomen

extrem de interesant, care a fost înregistrat de cronicarii ziare­lo r celor mai importante.

S’a constatat anume, că mon­dena elegantă şi rafinată în gus­turi, ca şi burgheza nostimă, care ştie să se ■îmbrace, recurg, în materie de modă, întotdeauna la acelaş furnizor.

Este adevărat că in dorinţa ei de a f i cât mai elegantă, mai o- riginală şi în acelaş timp mo­dern îmbrăcată, la preţuri care să nu-i întreacă bugetul, monde­na, înainte de a-şi face o toaletă priveşte vitrinele caselor de modă, pentru a-şi alege modelul, trece prin câteva magazine, unde examinează câteva calităţi de mătăsuri, lenajuri sau stofe, se interesează de culori, de de­sene, de preţuri şi pleacă apoi la magazinul de unde-şi târgueş- te de obiceiu articolele de toa­letă, ştiind precis că aci va fi servită mai bine decât oriunde.

De unde provine această si­guranţă?

In genere, sursele de unde se aprovizionează doamnele şi domnişoarele care ştiu să se îm­brace, sunt totdeauna marile magazine, asortate cu absolut tot ce este necesar toaletei unei fe­mei frumoase. Faptul că atât di­rectorii instituţiei cât şi func­ţionarii comerciali o cunosc, ti dă mondenei încrederea indis­pensabilă la alegerea unei ţesă­turi, atât în ceeace priveşte ca­litatea, culoarea, desenul, cât şi preţul.

*Urmărind acest fenomen cu­

rios şi în România, am putut constata că o serie de mari ma­gazine se bucură de completa încredere a clientelei feminine. Ţiu însă a preciza că in fruntea lor se află marile magazine „SE- R ILAN A” S. A. din Bucureşti, str. Lipscani 73, precum şi su­cursalele ei din ţară.

In tr’adevăr, în aceste maga­zine domneşte o ambianţă ex­cepţională-între clientelă şi per­sonalul magazinelor. Aceastg. poate f i socotită însă ca un pendant la splendoarea mărfu­r ilo r etalate în vitrinele şi ste- hajele din interior. \

Să dăm un exemplu:Parisul a lansat azi un model

de mătase imprimată cu un de­sen superb. In aceeaş zi, „SE- R ILA N A ” se află în posesia de­senului, cu toate indicaţiile / culoare şi de confecţiune, iar în câteva zile aceeaş marfă, de o calitate minunată, rivalizând cu cea străină, este pusă în vân­zare, ca fabricat al marei indus­trii de mătăsuri „S. TREB1TSCH& F IU ” din Bucureşti.

Acelaş lucru se petrece cu stofele, ţesăturile de lână, fabri­cate în ţară, de „INDUSTRIA LÂNEI S. A." din Timişoara, care pune în vânzare în aceste magazine, modele absolut orig i­nale, în exclusivitate pentru Ro­mânia.

Calităţile ireproşabile ale a- cestor mărfuri bune, fabricate în ţară, se vând la preţuri atât de modice, încât magazinele so­cietăţii „SER1LANA” rămân în fruntea comerţului românesc, a- tât prin cele enumerate mai sus, cât şi prin încrederea de care se bucură din partea pjublicu- lui.

Moda o lansează „SERILANA” la preturi pentru toate bugetele!

ALBERTINA RAY

a

U N A L T C Â Ş T I G Ă T O Ral premiilor de câte cinci sute lei pe care le oferim săptămânal

pentru biletele şi abonamantele de tramvai.

L i s t abiletelor de tramway premiate cu câte 500 de lei fiecare în săptămâna dela 31 Mai până

la 7 Iunie 1933.

De comun acord cu delegatul societăţii de tramwaye din Bu­cureşti, „Realitatea Ilustrată” a premiat biletele de tramway cu următoarele numere şi serii:

BILETE SIM PLE:

Linia No. 1 lei 4 B. 1884-035.78 9

12 14

5 B. 1531-082. 4 A. 6345-028.4 A. 442S-015.5 B. 3482-123. 5 B. 3218-096.

D UPĂ cum am anunţat în numerele trecute, „Realitatea Ilus­trată” premiază în fiecare săptămână câte 10 bilete şi abo­namente de tramway, cu câte 500 (C in c i sute le i) fiecare.

Numerele biletelor câştigătoare apar în fiecare M iercuri în re­vista noastră.

Mai Sus publicăm abonamentul lunar pe o singură linie No. 2659 al d-lui Petre N. Spireanu, funcţionar la Eforia Spitalelor Civile, cu care susnumitul domn a câştigat lei 500.

Nu aruncaţi biletele de tramway şi urmăriţi în coloanele noastre, numerele câştigătoare. „Realitatea Ilustrată” plăteşte în fiecare săptămână câte 5000 (c in c i m ii) lei, pentru biletele de tramway.

Călătoriţi cu tramwayul, păstraţi biletele şi c itiţi „Realitatea Ilustrată” .

BILETE de CORESPONDENŢĂ:

Linia Ne. 15 lei 6 B. 289-035.„ „ 24 „ 7 A. 3120-024.

A B O N A M E N T Ede 6 CĂLĂTORII:

Clasa Il-a lei 20 No. F. 204 Clasa I-a lei 24 No. D. 2353.

Posesorii acestor bilete se pot prezenta până Duminică 11 Iu­nie crt. la revista noastră, str.C. Miile 7 spre a-şi încasa pre­miile de câte 500 lei.

Pentru elevii din Aninoasa UnaJa cincîzeciCa urmare la apelul ce l-am

publicat într’unul din numerele trecute, — apel prin care ru­gam persoanele caritabile să a- jute pe elevii şcoalei primare din Aninoasa, cari vor să facăo excursie la mare, — s’au ex­pediat pe adresa d-lui învăţător Ioan Trifan, Aninoasa, jud. Hu­nedoara, următoarele sume:

D-na M. Col. Soarec, Insti­tutoare, Bucureşti 200

Elevele cl. I-a a şc. prim. de fete nr. 8, sub condu­cerea d-nei M. Col. Soa­rec. 160

A. I. Ştefănescu, Parc. Bo- naparte, Bucureşti 100

Fh. Pop, contabil la soc.Petroşani 500

E. Husti. şeful consumului din Aninoasa 200

B-ca Naţională a României din Bucureşti 1900

D-ra M. Kopoltz, înv. Ani­noasa 100

Al. Lucaciu, comisar, Pe­troşani 40

Dela consumul din com. Ani­noasa.Teodor BarnaSlovenszkyPollakBaternaiBenedekD-ra Palma Papai Zipperfenig I. Kovacs

2020202020201015

Subscripţia continuă şi nu­mele donatorilor vor fi publi­cate în revista noastră.

G alan terieUna dintre cele mai de seamă

bănci din Paris, care are mai multe m ii de funcţionari, a pu­blicat de curând o circulară, prin care roagă pe toţi bărbaţii din personalul ei, să renunţe de a merge pe stradă fără pălărie. Textul arată că această manie este nesănătoasă ş î că strică in ­dustriei de pălării. Ba mai mult— adaugă circulara —• acest obiceiu suprimă un gest de curtoazie dintre cele mai ele­mentare, faţă de femei.

Num ărul viitor al „Realităţii Ilustrate“, va fi un număr special consacrat Bucureştilor, capitala Ro­mâniei întregite.

Asistând la transformarea pe care o suferă me­tropola noastră, noi nu ne putem da seama de schimbarea extraordinară ce s’a făcut în Bucureşti, în ultimele două decenii.

„R E A LIT A T E A ILU ST R A T Ă “ va arăta cititorilor ei ce-a fost şi ce este capitala noastră, cum s’a mă­rit, cum a evoluat şi încotro se îndreaptă.

O serie de date statistice - cu adevărat uimitoare pentru public - vor arăta cantităţile enorme de apă, de energie electrică şi de alimente ce se consumă zilnic în Bucureşti. Articole scrise de oameni din generaţia trecută, vor învedera nu numai toată poe­zia vechii cetăţi a lui Bucur, dar şi toată lipsa de higienă, de confort şi de sistematizare a Capitalei noastre, din veacul trecut.

„REALITATEA ILU S T R A T Ă “ va cuprinde şi nume­roase ilustraţiuni rare, după tablourile lui Szatmary.

PRE a uita puţin grijile de toate zilele s’a lansat la New-York un joc, care

face furori. E vorba de a alege dintre primele cincizeci de fe­mei pe care le întâlneşti pe stradă, pe aceea pe care bucuros ai lua-o şi ăi duce-o într’o in­sulă pustie.

Nu trebue pierdut din vedere că regula jocului interzice in mod categoric să te întorci şi să te hotărăşti pentru una pe sare ai văzut-o mai înaintş, sau să renunţa pentru o alta, la a- ceea pe care ai ales-o. Dease- meni trebue să se găsească o to­varăşe înainte de prezentarea celei de a cincizecea candidată. Altminteri bărbatul e obligat — chiar dacă af fi atât de urâtă încât vegetaţia insulei să veşte­jească la vederea ei — s’o ia aşa cum este.

Jocul cere prezenţă de spirit şi hotărîre şi n’aduce decât un câştig exclusiv imaginar. Jucă­torul singur ştie dacă a câştigat sau a pierdut. S’ar putea în­tâmpla adesea să nu ştie nici el.

Rezultate strălucite cu Togal la migrenă şl boli de răceală!

Fiind făcut atent, prin o cunoştinţă a mea, am încercat şi eu tabletele Toga l şi le întrebuinţez de atunci in mod per­manent, cu rezultate admirabile la migre- , nă şi reumatism. De când cunosc acest | nepreţuit preparat, îl m— ţin permanent în farmacia mea de casl.

E. Bonfert, Cluj.

Togal-ul este un medicament cu efed imediat şi sigur la reumatism, nevralgii, lumbago, gută, junghiuri, insomnie,gnpă şi toate bolile provenite din răceli. To­gal-ul elimină acidul uric, este in mare grad bactericid, acţionează deci direct, suprimând, din rădăcini, cauza boalei.

Peste 6000 de atestate medicale! O încercare vă va convinge! La toate far­maciile. Lei 52-— .

K l A l I T A H A Î ^ I I U l I P A l i

9)— Ascultă Bill, răspunse Diana serioasă. Rex şi cu tine, mă cre­

deţi mai proastă de cât simt. Ei bine, află scumpul meu procurist, că agenţia Tenebro — brr, ce nume fioros! — nu are nici o taină, pentru mine. Eu ştiu că agenţia voasră e un eşafodaj de carton. E drept, nu cunosc scopul precis, cu care Rex a înfiinţat-o, dar este e- vtdent ci, prin ea pregătiţi o lovitură in stil mare. E uşor insă de bănuit, dece Rex a făcut acestei agenţii, o reclamă atât de vastă, dece a umplut ziarele cu isprăvile ireale şi bilanţurile trucate ale a- genţiei Tenebro, dece a lipit pe toate zidurile oraşului, afişele aces­tei... tenebroase întreprinderi... E clar ca lumina Zili, că Rex vrea să facă'pe toată lumea să creadă că agenţia sa rulează afaceri de mi­lioane, dar, în realitate, yoi goniţi pe toţi clienţii Prima, singura şi probabil ultima afacere de vânzări de case ce aţi făcut, este cu vila Mimoza, din Edonpark şi aceea, în condiţii atât de riscate, încât e limpede că aţi încheiat aflaoerea, presaţ de o imediată nevoe de fonduri; speraţi ca aceşti bani să vă ajungă, ca să menţineţi în viaţă şubreda voastră agenţie, până va sosi momentul să daţi nu ştiu ce formidabilă lovitură, pe care o pregătiţi de atâta timp în taină...— Dar... încercă Bill să întrerupă tirada comercială a fetei...— Nici un dar, Bill... Eu nu sunt copil, ca să nu-mi dau seamă de

toate astea... Rex mă crSde o fată cochetă, 'frivolă, cu un creer de vrabie... Se înşală... Crezi că eu nu-mi dau seama, că toată cores­pondenţa noastră comercială, nu are nici un scop real? Secretele lui Rex nu mă privesc. îmi pare rău însă, că nu are mai multă încre­dere in mine, şi că joacă această comedie... Imobiliară, faţă de mine, In loc să mă iniţieze în scopurile oculte, pe care le urmăreşte. Trebue să ştiţi, că orice aţi întreprinde împotriva altora, chiar o crimă dacă puneţi la cale, eu nu vă voi trăda niciodată, fiindcă aţi fost nespus de buni cu mine...— Diana!... Dar Rex nu e un asasin! protestă Bill Parker. Cât des­

pre această vastă excrocherie, pe care ama pregăti-o...— Ţi-am spus, H întrerupse Diana, că nu vreau să cunosc scopurile

ascunse ale agenţiei voastre... deşi nu sunt prea greu de ghicit...— Şi ce al ghicit?...— Afacerile lui Rex, îl privesc. Câtă vreme nu crede că merit să

ml Ie Impărătăşească şi mie, eu n‘am să Încerc nimic, ca să le aflu. Rex mi-a oferit un salariu enorm. Din el, am plătit ce aveam să dau lui Moro, In mare parte. Restul, îl voi achita în curând. După ce nu voi mai avea nici o obligaţie faţă de Moro, voi munci fără altă pre­tenţie, decât o existenţă redusă la strictul necesar. Rex m‘a scăpat de omul acela oribil: pentru aceasta, aş fi gata să fac orice pentru Rex, chiar închisoare, dacă lucrurile se vor înourca. Mi-e teamă nu­mai, ca in ajunul datei când veţi da lovitura cea mare, Rex să nu mă Îndepărteze dela agenţia lui şl dintre voi, ca să mă ferească de unnări...

— Al vrea, o întrebă Bill, să tragem pe dracul de coadă, la o a- genţie de carton, numai ca să fim toţi trei împreună, pentru toată viaţa?...— Da, Bill, mărturisi Diana. Ar fl aşa de frumos... Rex e un băiat

inteligent, tu... ai calităţile tale, te descurci, imaginezi afaceri, eşti ingenios... Am putea să încercăm, să muncim serios la această agen­ţie, în domeniul vânzărilor imobiliare... De mult, am vrut să-l rog pe Rex, să renunţe la planurile lui ascunse... Trebue. de asemeni, să-1 prevenim, ca să se ferească de Moro, să-şi organizeze din vreme m ij­loacele de apărare, ca să pareze lovitura ce omul acela, cu siguranţă că o pregăteşte contra noastră... Ce e de făcut?...— Da, trebue...— Tu, Bill, trebue să-l previi pe Rex, urmă Diana. Vezi tu, eu nu

l-am putut preveni, fiindcă n'am îndrăahit să-i spun în faţă, lui Rex, că bănuesc cu ce se ocupă, în fond, această agenţie. Dar Moro poate că a cercetat şi a aflat scopurile voastre oculte. Apăraţi-vă. Groaza asta, de ce pregăteşte Moro în taină, contra noastră, mă îne- buneşte...

— Ascultă, Diana, ase Bill, bălbăindu-se din nou. Tu... cum să-ţi spun... crezi că agenţia noastră are vre-un amestec în rapturile de oameni şi şantajele, ’făcute de acel necunoscut „T “ ? Crezi oare că cel semnează scrisorile de şantaj cu „T “ , e agenţia „Tenebro", — sau Rex?...

— N'am spus tocmai asta, — răspunse Diana evasiv. Vezi tu, atmos­fera asta de groază şi de mister, mă nelinişteşte adânc... Nu ştiu ce să mai cred... Şi apoi.... — Şi apoi?... repetă Bill...

— Ei bine, lăsă Diana fruntea în jos, privindu-şi vârfurile pantofilor e f mici, — Rex cu mine e rece... N'are nici o încredere în mine... Nu lese, niciodată, faţă de mine, din rolul luî de director general, sau de vagă prietenie...

— Aha... pricep!... făcu Bill scărpinându-se în ceafă.— Da... răceala asta a lui, mă întristează uneori foarte mult... A fost,

totuşi, generos cu mine. Ce i-aş mai putea cere? Aş fi .o ingrată. Dim­potrivă, aş vrea să fac şi eu ceva, un gest mare, un gest frumos, pentru el. Aş vrea să-l apăr, să nu-i sporesc grijile. Dar ce sunt eu, decât o biată dactilografă?... Vezi.... şi de aceea aşi vrea uneori fă i se în­tâmple ceva, ca să mă devotez lui, şi totuş, mi-e 'frică de ceeace i s‘ar putea întâmpla... Nu e oare timpul să se oprească?...

— Acum cred că e prea târziu, zise Bill.— Poate că nu e încă prea târziu... Nu înţelegi, că aţi apucat pe

o pantă greşită? Crede-mă, şi eu îmi închipuiam că luxul şi averea, fac fericirea...

— Tu nu mai crezi asta?...— O, nu, Bill! Duc acum o viaţă de mică funcţionară, şi totuşi,

sunt mulţumită că sunt... lângă el. De mult vream să te rog să-l sfă- tueşti, să-l îndemni să părăsească aventura asta... Să termine cu tot ce se referă la Tenebro... Să renunţe la lovitura ce pregăteşte şi care-i poate fi fatală!... Şi... să nu mai vândă case care nu-i aparţin.,,

— Ascultă Diana, zise Bill, tu nu regreţi niciodată, luxul pe care ţi l-ar fi dat Moro? Dar fi sinceră...

— Dac'Sr trebui vreodată să mă întorc la Moro, aş muri de silă! Bill, opriţi-vă cât mai e vreme... Aş fi aşa de liniştită... aşa de feri­cită!... Am munci toţi trei şi n’am muri de foame...

— H iubeşti mult?— Mult!..— Chiar dacă e un asasin?...Fata lăsă capul în jos şi ochii i se umplură de lacrimi...

CAP. V III Agenţia de şantaj

Inspectorul Evans sună la uşa Vilei Mimoza, din Edonpark. Era o vilă cochetă, cu un balcon plin de flori şi mai ales de mimoze.

Un valet, un uriaş lombrozian, îi deschise.Fu primit într*un birou. Dar spre surprinderea inspectorului, în locul

lui Moro, apăru un domn necunoscut, foarte înalt şi slab, cu capul mic cât un pumn şi zbârcit ca un măr uscat, purtând nişte .ochelari enormi de baga.

— Doresc să vorbesc cu d. Moro Mopp, protestă Evans.— Permiteţi-ini să mă prezint, zise prăjina microcefală: sunt Gu-

N u m a i c â t e v a zilespre a fac» edt mal cunoscut« publicului produsele solei

B IA IC O CASTEL

minunata paitâ de dlnfl, »1

excelentul jl cel mai fin sdpun de toaletâ

casa L E G R A I NOPERĂ D.D. C O N S U M A T O R I:

1 0 0 . 0 0 0 R H A M X )tuburi cu pastâ de dinţi A w

100.000 C A S T Osăpunuri de toaletfl

IN M O D A B S O L U T G R A T U I TNu prin fraze de redamS, ci prin posibilitatea ce vâ o dâ de a incetca, in mod gratuit, aceste douâ produse

sâ vâ convingeţi de superioritatea lor.

CEREŢI DECI INCA AZI IN MOD

GRATUITDELA FURNIZORUL DV.

rock, avocatul d-lui Moro Mopp. D-sa vă roagă să-l scuzaţi, este ocupat acum cu o chestiune foarte importantă, dar puteţi să-mi spuneţi mie ce doriţi...

— Doresc să vorbesc cu Mopp, nu cu d-ta. Du-te, te rog, şi spune-i asta din partea mea. Dacă nu vrea să vorbească aci cu mine, atunci voi fi nevoit să-l aduc cu forţa la poliţie, ca să-i iau un interogator, — ceeace cred că nu-i va conveni...

— Dar...— Dacă nu faci ce spun, Good bye!înainte însă ca inspectorul să fi ajuns la uşe, o draperie se mişcă, şi

Moro Mopp apăru în cameră:— Domnule Evans, Imi pare rău, nu te supăra... Stai o clipă de ce

eşti atât de grăbit?— Doresc să-ţi vorbesc, domnule Moro.— La dispoziţia d-tale.— Intre patru ochi...— O, făcu Maro, dar Gurock e omul meu de încredere, cred că nu te

va stingheri cu ceva, dacă această convorbire va avea loc în asistenţa avocatului meu.

— Nu e nevoe de nici un martor. Doresc să vorbesc cu d-ta, personal, zise Evans.

Gurock se înclină, ca un băţ care se frânge brusc in două, apoi, drept, cu o înfăţişare rigidă de mândrie rănită, eşi.

— Ascultă Moro, zise inspectorul, noi ne cunoaştem de mult. Ai putea să-mi spui ce-a fost cu colonelul Kingston?

— Mă aşteptam la vizita d-tale, zise Moro. Ce vrei să fie? Neuraste­nicul acela de Kingston, a vrut să mă împuşte. Dar nu i-am trimis eu scrisoarea. EU îşi închipue că numai eu ştiam, că a fost condamnat, in tinereţe. Dar dovadă că se înşală, e că mai ştiau şi alţii: de pildă, d-ta!

— Ce vrei să spui?— Nimic. Numai atât, că, odată ce mai era o persoană care ştie,

aceasta înseamnă că, tot astfel, poate că sunt şi alţii cari ştiau de condamnarea lui Kingston. De altfel, în arhive au rămas dovezile pre­cise ale acestei condamnări, şi oricine ar fi răsfoit dosarele, chiar în­tâmplător, ar f i putut descoperi condamnarea lui Kingston...

— Oricine, dar mai ales un avocat...— De ce mai ales avocat? întrebă Moro.— Fiindcă ei scotocesc arhivele justiţiei...— Şi poliţiştii le scotocesc!... Zise Moro, privindu-1 chiorăş. îm i pare

rău că mă hărţuiţi pe mine cu afacerea asta, urmă el, când, pe alte căi, poate că poliţia ar ajunge mai repede la soluţia afacerii Tenebro.

— Pe ce căi anume? vorbeşte deschis.— Dar există oameni, cari nu se sfiesc să râdă în nas poliţiei şi să

sfideze întreg Scotland-Yardul. înfiinţând agenţii pe care le botează „Tenebro“ !...

— Vrei să vorbeşti de agenţia Tenement-Brokers-„Tenebro“ a lui Rex Farwell? intrebă inspectorul Evans.

— Desigur! Acest Rex Farvell şi complicele său Bill Parker, îşi bat joc de poliţie, înfiinţând pe faţă o agenţie de şantaj şi de rapturi de copil şi oameni, pe care o botează „Tenebro“ , şi totuş, poliţia îi lasă în pace; dar pe mine, un om cinstit şi bogat, care n‘am nevoe să fac şan­taje, mă bănueşte... Ei nu, zău, Evans, asta e prea mult!.. Apoi, să nu încep şi eu să spui ce ştiu...

— Agenţia lui Rex Farwell se ocupă cu vânzări şi închirieri de case, zise Evans.

— Cu şantaje şi rapturi! strigă Moro, izbind biroul cu pumnul şi congestionându-se, de parcă avea faţa de cărămidă.

— Ai dovezi?— Dovezi!... Dovezi!.. Dar ce dovadă mai vrei, când Farwell a răpit

în timpul unei petreceri, de sub nasul meu, pe protejata mea, Diana Drin, şi a atras-o în taraba lor de crime şi excrocherii!...

— Diana Drin e funcţionară la acea agenţie, replică Evans._ E o victimă! Au înşelat-o, urlă Mopp. Şi poliţia tolereaza, în m ij­

locul Londrei, funcţionarea unei astfel de întreprinderi de şantaj!... Dacă aş da bani, conducătorilor acestei agenţii, mi-ar restitui .fata... Asta aşteaptă ei... Hm!.. O agenţie de şantaj, care-şi face o deşanţată reclamă prin ziare, care a acoperit zidurile oraşului cu afişele ei... SuD nasul poliţiei, sub protecţia autorităţilor... Frumos’ .. _

— Ascultă, Moro, zise Evans. Lasă poliţia în pace, că ne supăram.... Spune-mi mai bine, unde l-ai cunoscut pe Ben Aii, pe sudanez, şi cine e acest individ^

— Unde l-am cunoscut?.. La dracu!... Ai început să vezi pe Tenebro în toţi oamenii... Mai bine ţi-ai aduce aminte, că Bill Parker, actualul procurist — ha, ha! , procurist!... — al lui Rex Farwell, era pe vremuri complicele prezicătorului Tenebro, care a dispărut, când a fort bănuit e amestecat în afacerea scrisorilor de şantaj semnate „ T ... şti ce se spune de acest Tenebro?... _ ,

— Ce? întrebă Evans, ascunzându-şi sub imobilitatea trăsăturilor, oreală curiositate. . . . _ ._____

— Se spune, urmă Moro Mopp, că se da, drept psichanalist scotocind— cu întrebări meşteşugite — gândurile bolnavului. Sub cuvânt ca aşa e tratamentul, acest Tenebro punea tot felul de întrebări vicimelor sale, şi le afla cele mai stricte intimităţi. Ba pe unii, ii punea să-i sene me­morii, despre viciile ce au, despre incorectitudinile ce au sâvarşit a strâns astfel un mare dosar, cu declaraţii de femei adultere, de oamen cari au înşelat, de vicioşi, de tipi cu perversităţi grozave^-toţi a^ştia au dat lui Tenebro declaraţiuni sub propria lor semnătură, ui memorii scrisori ce le trimiteau aşa zisului psichanalist, despre secretele lor. Şi acum, Tenebro a dispărut cu aceste acte, şi trimite victimelor sale scrisori de ameninţare, că le divulgă acele grozave secrete, daca nu-dau bani! ,

— De unde şti toate astea? îl întrebă inspectorul Evans.— Am auzit... Aşa se spune.. Se pare că la început, Tenebro se ocu­

pa cu rapturi de oameni, — ceeace era mai primejdios. Dupa combi­naţia cu Bill Parker, cu care deschisese o taraba de ghicitor, s a ocupai mai mult cu şantajul... E clar ca lumina zilei..

— E clar ca lumina zilei, zise Evans, că nu vrei să-mi dai nici o ia murire precisă şi că' nu vrei să răspunzi la întrebările pe care^ ţi pun. Vei trage consecinţele, Moro. Cât despre lecţiile ce vrei sa aai poliţiei, ţine-le pentru tine...

— Vom vedea noi cine are dreptate! zise Moro, închizând uşa furiosdupă plecarea inspectorului...

*Rex Farwell, directorul general al agenţiei Tenebro, se întoarse d-

ia Banca de Credit, intr‘o agitaţie, pe care cu greu şi-o putu ascunde.— Bill, am să-ţi vorbesc, şopti el procuristului său. .Şi rugă pe Diana să treacă pe la nişte ziare, ca să rămana singur -

Bl11' (Va urma)

S ă p u n C a d u mpentru toaletă

si baiePielea Dv. resp ir*.- Degajaţi porii cu spuma emolientă şi abundentă a Săpunului C a­dum. Pielea Dv. trăieşte... Ea se reînoieşte fără încetare. Ca­dum stimulează vitalitatea e-

fiidermului şi re inviorează de- Icat tenul. Riguros pur şi neu­

tru. Cadum nu conţine nici decum sodă liberă. Fiind emo-

lient, el nu irită nici odată pie­lea. chiar aceia a copiilor mici.O îndelungată uscare ia Să­punului Cadum ori ce urmi de umiditate: el se uzează până la cea din urmă bucăţică. Este cel mai econom ic şi cel mai bun dintre săpunurile pentru toaletă şi pentru baie.

La Farmacii, Droguerii şi Parfumerii —

Farmecul începe să dispară la femei odată cu ivirea

părului alb

ELIX IR U L DE PĂR

Preparat eficace contra albirii piruluiAceastă apă de păr, întrebuinţată cu succes, nu este un preparat de vopse li. Păru l natural şi sănătos se ob ţine prin procedură b io log ică . Păru l aspiră această apă de cap şi acest nutriment redă în scurt timp părului alb cu loarea lu i sănătoasă de m ai înainte. A fară de aceasta, fo n ific ă rădăcina părului, e l c e

ven ind frum os şi des. E L IX IR U L de P A R P H Y o IC H R O M produce creşterea părului şi îm ­pied ică a lb irea lui până la vârsta

cea m ai înaintată:Singurul P re p a ra to r : Heinrich

München, V iena. Preţu l L e i 120.D epozitu l G e n e ra l: Farm acia

„M in erva ” O radea, P ia ţa U nirii 5

PISTRUI

A apărut

A D E L A roman de 6. IBRĂILEANU

Editura Adevgrul Lei 80

Pete, CoţoH G ăi bej ala şi Te nul cenuşiu, R*

___ ___ şe a ţa nasului,etc„ dispar garantai tn i zih, cu:

_JUNO” pastă ultraactivi Iii Î2S. Perfecţionată!

^ACTIVINA” loţiunea carafo- rată oxigenată Lei 80.

Ambele lei 190. — Succes ai- toiut garantat. Nenumărate scri­sori de mulţumire. Depozit: „O- PAC” , Galeriile Blanduziel (E- ta )) str. Doamnei 7, Bucurt/ll

SE C ţIA TURISM A„REALITAŢII ILUSTRATE’’

organizează pentru şcoli, insti-; tuţii, grupuri particulare, aso-; daţii profesionale, etc. excursii! frumoase şi eftine în ţară ţi ; străinătate.

Pentru informaţiuni gratuit«, J alcătuire de itinerarii, formali-1 taţi consulare, adresaţi-vă nea-1 părat „Realităţii Ilustrate”, str,C. Miile 7—11 et IV. Tel. 3.59.11

Un concurs d e reclameFiţi atenţi Ş< priviţi cu luare aminte recla­

mele pe care „Realitatea Ilustrată“ le publică în numărul de faţă şi în numărul următor! Vom organiza la sfârşitul acestei luni un con­curs original de reclame, răsplătit cu premii importante în numerar şi obiecte, la care nu vor putea participa cu succes decât acei citi­tori cari îşi vor fi memorat reclamele noastre.

Concursul nostru pe luna Iunie

P r o b le m a I V - a (Joc in poligon)

1—2. Pisoiu; 2— 3. A inventat pulberea fără fum; 3— 2. A in­ventat luminatul cu gaz; 3— 4. Carabăţ, căţel, omidă, mormo­loc, etc. (sing.) 4— 5) Soţul li­nei viori! 5— 6. Reptilă. 6-—7. Colosal. 7—8. Filosof din secta stoicilor. 8— 1. Aşezăm.

1—5. Acolo au crescut nu­mai mărăcini.

2—6. Inactivitate.3—7. Alunecasem.8—4. Primejduia.9—10. De treerat sau muzi­

cală. 10—-11. Fluviu. 11— 12.

Problema V-a (Litera pe... valuri)S 7 11 13 1*

I—3. Pe subt această pânză trec credincioşii la denia cea mare.

3—5. Vine imediat după te­norul prim.

5—7. Supuse, ascultătoare.7—9. Poezie tristă.9—11. Turn celebru.II—13. Nu stăm cu mâinile

In sân.13—15. Sistemul acesta de

rochie 11 purta numai bunica.15—17. Care seamănă cu p i­

sica (fem.)17—19. Iubiam cu pasiune.

19— 29. Alături de moş for­mează porecla ursului.

*2— 4. Floare.6— 8. Zile în calendarul ro­

man.10— 12. In zicătoare este pre

cedat de fum.14— 16. Când este gratuit,

n’ai dreptul să-l cauţi la dinţi.18— 20. Carte apărută în bi­

blioteca Dimineţii.

5— 9. Este una Joi şi alta Vi neri, înainte de Paşte.

9— 13. Regină a României.17—-21. Părtaşul sectei lui A-

rius.*

3— 7— 11— 15. La aparatul cu

galenă.19— 1— 5— 9: „... in German v 13r—17— 21. Nobil român din

Transilvania sau insulă engleză 3— 7— 11— 15— 19 şi 1— 5 - 9

— 13— 17— 21. Citat englez: a- juns prin sine, prin muncă.

Premiaţii noştriPE LUNA FEBRUARIE. P rin

tragere la sorfi s’au distribuit următoarele prem ii:

1. L E I 300, in numerar, d-lui Constantin Anghelide, procurist Câmpina.

2. L E I 200, în numerar, d-lui N. 1. Rădulescu, prim grefier, Buzău.

3. O STICLA de apă de Colo­nia, d-rei Clara Goldberg, Mizil.

*PE LUNA M ARTIE. P rin tra­

gere la sorţi s’au acordat urmă­toarele câştiguri:

1. LE I 300, în numerar, d-rei Mariana Edelstein, funcţionară, Sighet.

2. L E I 200, in numerar, d-lui Mircea Andronaie, elev, Bucu­reşti.

3. O STICLA cu apă de Colo-

nia, d-lui Locot. Aristide Cernă- tescu, Braşov.

*PE LUNA A PR IL IE . S’au u-

cordat prem ii urm ătorilor par­ticipanţi:

1. LE I 300 în numerar d -rti Calioppe Pitaşcu, str. M itropoli­tul losif, 13, Bucureşti.

2. L E I 200, in numerar d-lui Victor Stănculescu, student, Sa- tu-Mare.

3. O STICLA cu apă de Colo­nia, d-lui Ovidius Iuraşcu, stu­dent, Tulcea.

Cel mai mare succesal Teatrala Românesc

T I T A N I C V A L Sde Tudor Muşătescu

Editura „Adeverul".Preţul 50 lei.

Trecut de partea papei şi locu­ind peste munţi. 12— 13. Nume­ral. 13— 14. Primul sburător. 14— 15. Dela verbul a fi. Unii ii întrebuinţează şi la plural. 16-9. De acolo era Zenon. 17— 18. Diviziunea unei piese teatrale. 18— 19. Peşte. 19-—20. Pronume 20— 19. Nume bărbătesc. 20-21. Intra în titulatura Domnitorilor români. 21— 20. Noutăţi. 21-22. Zăpadă. 22— 23. Fript peste mă­sură. 2$—24. Se separă de chiag apoi se inoculează. 24— 17. Pre­ţios (fig .).

Nu mal suni dinii gal­beni s a u decoloraşi. Redafi-le mai multă j albeaţă cu 3 nuanţe

In 3 zilei

Inutil de a mal ascunde — rvlinlc nu e mai fata) frumuseţe) ca dinţii cu aparenţă necuraţi sau neglijaţi Pe ria. ea singuri nu poate reda dinţi­lor albeaţa ţi strălucirea lor Nu cre­deţi că dinţii sunt dela natură gal bem sau decoloraţi. Aceasta este o greşeală. încetaţi dar aceste penerl inutile ţi irltătoare ţi întrebuinţaţi KO LYNO S: Un singur centimetru pe o perle de dinţi uscată, de două on pe si. In 3 sile dinţi) Dv. vor fl mal albi cu 3 nuanţe.

Acţiunea remarcabilă a KO LYNO S- ului, se explică prin faptul că el con-

ţlne cea mal rină substanţă deterslfă ce se cunoaşte El spumega si se in­filtrează in cele mal mici ‘nterstlţil. face să dispară decoiorănie si petele gălbui, goneşte resturile alimentelor Componentele sale antiseptice ţi ger­micide. omoară milioanele de oacterl’ nocive, cauza diverselor maladii ale gurei si gingiilor Astfel, se ndeplî- neşte curăţirea ştiinţifică a dinţiloi. care permite emailului de a reapare In toată albeaţa sa strălucitoare în ­cercat) Imediat un tub de KO LYNO S

Cel mai economie dentl'rlcln - t)D centimetri e »«flc ien l

CREM « DE D IN Ţ I

Ai Msepiică

KOLYNOSA apărat No. 51-52

Număr festiv„REBUS-MAGAZIN”

1— 5. Dela verbul a avea. 28 pagini In culori. Preţul 7 lei

C U PO N DE JOCURI No. 332

Numele şi pronumele

Adresa

„REALITATEA ILUSTRATA. — D irector Nic. Constantin. Redacţia f i Administraţia: Str. Const. M iile 7— 9— 11, Telefon 359/99.

Imprim ată la foto-rotogravură tn atelierele „Adeveru!" S. A.

p a i g i t A 0 i i u i i i M

Dreapta mijloc : Săptămâna trecută s’a făciit primul sbor pe linia aeriană Butureşti-Cluj. Stânga jo s : Duminică 4 Mai s’a deschis la Bucut °şti, conferinţa statelor agrare; dreaota jo s : semnarea noului pact al Micei înţelegeri, la Prag a, după conferinţa care a avut loc în acel oraş.

Săptămâna trecută au avut loc în Banat mari serbări, la cire au luat parte Suveranul, Marele Voevod Mihai şi membrii guvernului. Sus : Regele, membrii guvernului şi oficialităţile, la desvelirea bustului regelui Ferdinand, la Băile Herculane. Stânga: Bustul regelui Ferdinand. Stânga m ijloc: Un elev al şcoalei primare din Oraviţa urează Suveranului bun venit, în acel oraş.