Romania si Holocaustul

In iunie-august 1940, printr-un pachet de legi similare Legilor de la Nrnberg, autoritatile romane i-au exclus din serviciul public pe functionarii evrei. Etnicilor evrei li s-a interzis excercitarea oricaror functii publice, fiind inlaturatii nu numai din aparatul functionaresc, din armata si din magistratura, ci si din societatile comerciale, din echipele sportive etc. Totodata li s-a interzis cumpararea de imobile. Pentru amanunte: Decretul-lege din 8 august 1940 privind situatia juridica a evreilor, publicat in Monitorul Oficial nr. 183/1940. In continuare, prin Decretul-lege din 9 august 1940, publicat in Monitorul Oficial nr. 193/1940, au fost interzise casatoriile etnicilor romani cu etnici evrei, iar cele deja existente au fost declarate nule. In octombrie 1940 bunurile funciare ale evreilor au fost nationalizate.

Chiar si dupa inlaturarea de la putere a Garzii de Fier, regimul Antonescu, aliat al Germaniei naziste, a continuat politica de opresiune si masacrare a evreilor (si, mai apoi, a tiganilor), mai ales in teritoriile estice. Pogroamele si transporturile erau la ordinea zilei in Moldova, Bucovina, si Basarabia. Numarul mortilor este inca in discutie, dar si cea mai mica estimare [necesita citare] atinge un numar de 250.000 de evrei (si 25.000 rromi) in regiunile estice, in timp ce 120.000 dintre evreii din Transilvania au fost omorati de autoritatile maghiare. Atrocitatile au inceput in luna iunie 1941 prin pogromul de la Iasi. In asa-numitele trenuri ale mortii (trenuri cu deportati plimbate atata timp prin Moldova, pana cand pasagerii au murit de sete si de foame) au fost ucisi aproximativ 4.400 de evrei. (Sursa: Muzeul Evreilor din Romania, citat de ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung din data de joi, 24 ianuarie 2005). In conformitate cu raportul oficial al Comisiei Internationale privind Studierea Holocaustului in Romania: In trenul mortii care a plecat din Iasi catre Calarasi, in sudul Romaniei, care transporta probabil pana la 5.000 de evrei, doar 1.011 au ajuns la destinatie in viata dupa sapte zile. (Politia romana a numarat 1.258 de trupuri, dar sute de cadavre fusesera aruncate din tren pe drum, la Mircesti, Roman, Sabaoani si Inotesti). Trenul mortii catre Podu Iloaiei (la 15 km de Iasi) imbarcase aproape 2.700 de evrei la plecare, dintre care doar 700 au mai coborat in viata. In raportul oficial, autoritatile romane au declarat ca 1.900 de evrei s-au urcat in tren si "doar" 1.194 au murit. Trupele romane care au ocupat orasul Odessa s-au facut responsabile de masacrele de la Odessa, in timpul carora peste 100.000 de evrei au fost impuscati in toamna anului 1941.

Totusi, in zona Europei Centrale si de Est, majoritatea evreilor de nationalitate romana au supravietuit razboiului. Regimul Antonescu facuse planuri pentru deportari in masa din Valahia, sudul Transilvaniei, si din sudul si vestul Moldovei, dar nu le-a pus niciodata in practica. Istoricii nu s-au pus de acord cu privire la rolul fostului coleg de clasa, evreul Wilhelm Filderman, in nepunere in aplicare a acestor planuri, sau Antonescu a calculat ca Romania de Vest nu era destul de anti-semita pentru a putea pune in aplicare planurile, sau nu voia sa inlature contributia evreiasca la economia romaneasca. (Este de notat ca desi anti-semit, Antonescu a avut o mama vitrega evreica precum si prima sa sotie a fost o evreica de nationalitate franceza.)