HIDROSADENITA

Hidrosadenita nu este altceva decât inflamarea uneia din glandele care secretă

sudoarea. Glandele sudoripare sunt situate în stratul cel mai profund al pielii,

deschizându-se la suprafaţa ei printr-un por, prin care se elimină la exterior

picăturile de transpiraţie. Pentru că glandele sudoripare sunt mai frecvente în

anumite zone ale corpului, şi hidrosadenita apare de regulă în acele regiuni.

Locul „clasic” de manifestare a bolii este axila, subsoara, bogată în glande

sudoripare şi foliculi piloşi. Canalul excretor al glandelor se poate astupa prin

microtraumatisme locale (epilat, ras) sau după utilizarea excesivă a unor produse

cosmetice (deodorante solide). Nemaiputându-şi elimina conţinutul, glanda se

infectează, bacteriile distrugând-o împreună cu ţesuturile din jur. Rapid, în locul

afectat apare o cavitate plină cu puroi, care bombează la suprafaţa pielii ca o

umflătură foarte dureroasă, cu tegumentele de deasupra roşii şi fierbinţi. Pentru

că subsoara e foarte bine inervată, hidrosadenita axilară se însoţeşte rapid de

dureri severe, mergând până la imposibilitatea mişcării braţului de pe partea

leziunii. În plus, aici se găsesc mulţi ganglioni limfatici. Aceştia cresc în volum

imediat după declanşarea infecţiei, sporind durerea locală. Dacă bacteriile trec de

celulele de apărare din ganglioni şi scapă în sânge, hidrosadenita se asociază

cu febră şi frison, semne clare că infecţia a început să se răspândească şi în

restul organismului.

Tratament : Pentru că hidrosadenita axilară evoluează mai sever decât o bubă de

piele oarecare, medicul trebuie consultat încă de la primele semne de inflamaţie

locală. Dacă glanda inflamată nu a fost încă distrusă şi înlocuită cu puroi, se poate

încerca un tratament cu antibiotice şi antiinflamatoare. De cele mai multe ori însă

pacienţii se prezintă la medic doar după constituirea colecţiei purulente. Ajunsă în

această fază, hidrosadenita se tratează ca orice abces. Se incizează pielea de

deasupra, sub anestezie locală, evacuându-se puroiul. După spălare cu apă

oxigenată şi betadină, în cavitatea rămasă se pune o compresă cu dezinfectant,

care se lasă pe loc una-două zile. Dacă medicul ar sutura la loc pielea, gaura s-ar

umple din nou cu secreţii şi puroi, aşa că incizia trebuie lăsată deschisă, pentru ca

leziunea să se vindece din profunzime spre suprafaţă. De regulă, vindecarea

completă survine în două-trei săptămâni, în funcţie de profunzimea atinsă de

abces, timp în care sunt necesare toalete locale periodice şi pansamente

repetate.