„... nu trebuie sã ne îndoim cã ºi cuvintele, la fel cu imaginaþia, pot fi cauzã de multe ºi mari erori, dacã nu ne pãzim bine de ele“ Spinoza

REVISTÃ DE CULTURÃ - ISSN 1584-5672 • ANUL VIII, nr. 6-7 (86-87), iunie-iulie 2010 • Apare lunar la SLOBOZIA • 1,0 LEI

Editor:

• Asociaþia CulturalãHELIS

• MuzeulNaþional al Agriculturii

cmyk

Asociaþia Culturalã „Helis“ anunþãcu multã tristeþe încetarea din viaþã,luni, 14 iunie, a poetului ANGHELMACEDON – PIªCU, nãscut laZãrneºti, la 4 octombrie 1939.Absolvent al Facultãþii de Limba ºiLiteratura Românã, Anghel Papacioca slujit, timp de 50 de ani, la catedrãîn calitate de profesor ºi director.Dedicându-ºi întreaga viaþãînvãþãmântului, educãrii tinereigeneraþii, profesorul Anghel Macedona tipãrit mai multe volume de versuri,prietenii literari apreciindu-icalitãþile de poet, de comentator alfenomenului literar contemporan.

Având în lucru mai multe cãrþi,inclusiv o antologie de sonete dinîntreaga sa creaþie, Anghel Macedon-Piºcu lasã în urma sa multemanuscrise, iar între colegi ºiprieteni, regretul cã încã un poet aplecat spre o lume mai armonioasã.

Dumnezeu sã-l odihneascã !(Asociaþia Culturalã „Helis“)

PRIETENII MEI (IV)

Suspendat între douã metafore,Prietenul nostru Anghel,Anghel Papacioc,ªi-a construit existenþa dupã niºte canoaneTestate cu succes chiar de Burebista.Prietenul nostru PapiNu-i profesorul Papi,Ci o idee,Un vis,O fantezie doritã de orice bãrbatCare a încercat vreodatãSã se rupã din monotonia cotidianã.

Florin Ciocea

CAPITALA UNEI ÞÃRI DIN NORDUL EUROPEI,UN ORAª FRUMOS ªI BINE AªEZAT, CU PERSONALITATE,CU UN PARFUM APARTE ªI CU OAMENI CARE PARCÃ TE

INVITÃ SÃ-I VIZITEZI MEREU

D U B L I ND U B L I ND U B L I ND U B L I ND U B L I NORAªUL DIN

LISTA MEA DEPRIETENI

În Irlanda, într-o zi de hoinãrealã prin capitalaDublin nu vei auzi nici mãcar un sunet de claxon, nu veivedea nici un poliþist sau doi oameni certându-se, nu veiîntâlni nici cea mai micã hârtiuþã aruncatã pe stradã, iar înîntinsele cartiere rezidenþiale, dincolo de centrul trepidantºi zgomotos al oraºului, nu vei întâlni pe nimeni care batetrotuarul fãrã rost. Te cuprinde astfel o senzaþie de liniºte,care te relaxeazã, dobândeºti o impresie de perfect ºi parcãsesizezi în lãrgimea prietenoasã care te înconjoarã unangrenaj care funcþioneazã fãrã cusur ºi în care toatepiesele par a fi fost aºezate la locurile lor doar ca sã-þi fieþie bine. Retina dar ºi simþirea îþi vor fi invadate în ziuaaceea de foarte mult verde sãnãtos ºi ecologic, de o florãce þi se va pãrea ciudatã fiindcã pe la noi nu se gãseºte,extrem de diversã, expresivã ºi multicolorã. În acest oraºvizualizezi numai naturã verde ºi vitalã, într-o comuniuneperfectã cu piatra ºi asfaltul. Strãzile sunt strãlucitor decurate, aerul pare de cristal, liniºtea e calmã ºi, cum de la oorã la alta vremea se tot schimbã, nu-þi doreºti decât dinceruri o binefacere mângâietoare ºi cãlduroasã, fiindcã pepãmânt simþi cã ai de toate.

Dupã ziua aceea de hoinãrealã prin Dublin, vei aveaimpresia cã toate maºinile care sãgeteazã autostrãzile ºibulevardele, road-urile, street-urile ºi avenue-urile mariicapitale, sunt conduse numai de femei. Fiindcã, în timp cea doua maºinã a familiei leneveºte într-o uriaºã parcare alocului de muncã al bãrbaþilor, femeile ºofeazã la volanuldin dreapta al elegantelor autoturisme dupã cumpãrãturiprin super-marketuri, duc copiii la ºcoalã sau pe la activitãþiinstructive sau recreative extraºcolare, ori se întorc cu eiacasã de la acestea, aleargã cãtre un party cu prietenele,cãtre un muzeu sau un parc, ori chiar cãtre un meºter care,pentru 10-12 euro pe orã, toaleteazã superba grãdinã ºigazonul din faþa casei, ori monteazã sau reparã câte ceva.Femeia din Dublin este foarte activã, efervescentã,vorbãreaþã, prietenoasã ºi civilizatã. Femeia din Dublineste de fapt exponentul irlandezului dinamic ºi eficient,comunicativ ºi de un bun-simþ care te cucereºte.

În Dublin este bine sã apreciezi în faþa tuturor cã celmai bun ºi „adevãrat” somon este numai cel irlandez, sãnu insulþi simbolurile naþionale ale Irlandei, între care ºiberea lor tradiþionalã, neagrã, tare ºi… „profund” irlandezãGuinness ºi sã nu te referi cu prea mult entuziasm la veciniibritanici, fiindcã de-a lungul istoriei milenare a Irlandei, apoporului insular coborâtor din triburi celtice ºi victoriosasupra vikingilor, britanicii nu prea le-au fost prieteni. Dar,în ciuda unor nuanþe ce se ascund în pliurile istoriei,irlandezii din Republicã frecventeazã Anglia (mulþi fac aicichiar naveta la serviciu) cu feribotul sau cu avionul, astfelcã traseul aerian Dublin Londra este cel mai aglomerat dinEuropa, cu aproape 5 milioane de cãlãtori pe an.

Dublin este capitala acestei þãri care exultã deentuziasm ºi veselie popularã de ziua Sf. Patrick, la 17martie, când este ziua sa naþionalã. În aceastã zi ºi lasãrbãtorile Crãciunului, imensul oraº este atât de viu ºide feeric împodobit încât poþi crede cã þi s-a ivit în cale olume dintr-un vis frumos. De altfel, irlandezii sunt oamenipetrecãreþi, toatã lumea pare a se scãlda în bere, cu decenþãînsã ºi cu mãsurã, prin renumitele lor pub-uri, localuricochete ºi prietenoase care, prin mobilier ºi decoraþiuni,prin ambianþã, sunt marcate de un aer specific. Devenitechiar un fel de simboluri naþionale, unele dintre acesteasunt frecventate ºi de mici formaþii muzicale careinterpreteazã, în ambianþa exuberantã a unei veseliigenerale, vechi cântece irlandeze. A gãsi un loc, mai cuseamã seara sau noaptea, în aceste pub-uri este aproapeo imposibilitate.

Capitala aceasta strãbãtutã de apele râului Liffey,numãrã circa 500.000 de locuitori, iar situarea sa înextremitatea esticã a þãrii, conferã oraºului beneficiul de aavea o generoasã deschidere la apele Mãrii Irlandei, partea Oceanului Atlantic, ai cãrui curenþi din aceastã zonãnordicã descurajeazã extremele de temperaturã.

George Stoian

(continuare în pag. 10-11)

O n

ouã

cart

ela

Edi

tura

HE

LIS

13.

Fântânã calmã mie mã opuneNãscându-mã deodatã în pãrere,Vai, ce strãin îmi sunt ºi n-am putereSã mai rãmân ºi dupã soare-apune!

Ce aripi negre-mi sperie oglindãªi chipul rãtãcit mi-l înfioarã?Abia am întâlnit-o ºi-o sã-mi moarãJumatea mea topindu-se-aburindã!

Frumos mi-era neîntrupatul înger,Eterice lumini mi-l desenarãDin dor de mine întru care sânger.

În giulgiul rece mã-nfãºor în searã,Mi-e trupul gol ca pãrãsit de înger.Ori n-am vãzut în ape moartea iarã?

Anghel Macedon Piºcu

Ingerinþe

2

Azi m-am trezit degeaba.Mi-am întins oasele, am privit

pe fereastrã buimac ºi … n-amvãzut nimic. Nu mai era nimic!Am miºcat capul spre stânga,spre dreapta, înainte, înapoi ºi …degeaba. Tot nu era nimic.

Am intrat în baie sã mã spãlºi dupã ce mi-am stropit faþa cu apa luiIonaºcumultclorºifier m-am uitat în oglindã ºi amrãmas stupefiat.

Eram eu cu 15% mai puþin. Am încercat sã-micaut restul, dar oglinda refuzã sã mi-l dea. Deja ºi eaa cãpãtat pe margini culori portocalii cu uºoare nuanþeindependente.

Mi-am fãcut cruce ºi am alergat sã-mi cautnevasta. Insucces! Plecase la serviciu.

De teama imaginii ciuntite am pornit maºina,deocamdatã întreagã, ºi am alergat spre serviciul ei.

Pe drum am întâlnit imagini halucinante: oameniciuntiþi, unii mai mult, alþii mai puþin, dar mulþi.

Când am ajuns la destinaþie, stupoare! Mi-am gãsitdoar 75% din nevastã. Am insistat cu privirea sã aflucare-i ºpilul acestei diminuãri, dar am vãzut cã ºi toatecolegele ei nu mai erau întregi, dar erau toate laserviciu. ªi atunci mi-am amintit brusc un banc nufoarte vechi:

Doi patroni (întreprinzãtori privaþi) se confesauunul altuia:

- Mãi, ai tãi mai vin la serviciu?- Vin.- ªi de când nu i-ai mai plãtit?- De douã luni.- Ai tãi? întreabã celãlalt.- Vin, deºi nu i-am mai plãtit de 5 luni ºi nu ºtiu ce

sã le fac!- Auzi, ºtii ce m-am gândit? Ce-ar fi sã le tãiem

bilete la intrare?M-am mirat, mi-am fãcut semnul crucii cu limba

în cerul gurii ºi apoi am îngãimat un motiv aiureapentru a-mi motiva prezenþa.

În preajma clãdirii unde lucreazã soþia mea, astãzierau mai multe sicrie ca de obicei, semn cã reducerilede 15-25% nu se aplicã peste tot. Nu se moare cureduceri guvernamentale ci se pare cã nici nu s-a uscatcerneala pe decizia boco-bãsescianã ºi oamenii cu multbun simþ se retrag din faþa nemerniciei lor.

Am plecat pe stradã ºi în urechi îmi rãsunauversurile bunului meu prieten Florin Ciocea :

Parcã suntem blestemaþi!Repetãm aceleaºi greºeliLa infinitªi la infinit,Ca ºi cum lecþiile, pe care ni le oferãViaþa ºi istoriaAr fi apã de ploaie.

Mai ºtii?Poate ãsta-i destinul nostru ...Altfel, devenind prea înþelepþi,Am sfârºi mucegãind în plictis,Ca niºte roboþi previzibili;Aºa, cu toporul înfipt în creºtetªi chiloþii în vine,Ne îndreptãm cãtre un viitor frumos iluminat.De soare sau explozii?Nu ºtim!Prin ceaþã densã doar ni-1 imaginãm.Intru în casã cu capul plecat, înfrânt fãrã sã fi

putut lupta, fãrã sã fi putut schiþa mãcar un semn deripostã în faþa nemerniciei cu sufletul sfâºiat de imensanedreptate care se face poporului român.

Mã gândesc cum vor arãta cei care ne-au tãiat.Cum vom putea sã-i privim ºi ce minciuni ne vor livraca sã ne suplineascã ciuntirile.

Aºtept cu înfrigurare decizia Curþii Constituþionalela contestaþia ce se va depune, pentru a putea sã needificãm asupra viitorului sumbru ce ne vizeazã ºi ane pregãti sã luptãm pentru a ne apãra.

Vasile Iordache

Gânduri ELIDE

* * *Misterul nopþii stã-ntr-un singur vers:„Luna-i fântâna scobitã invers!”

Adânca ei în bezne sãpãturãO fac doar ochii ce o duc la gurã.

În rest scântei, cât iei într-o lopatã,Ce vor ajunge lunã ºi ele vreodatã.

Dar câte milioane, perechile de pleoape,Sub praful de-ntuneric s-or strãdui s-o sape?

* * *Trag de sub vrãbii mute cearceaful dezmãþatSã-þi dau întreg albastrul ºi norii la spãlat!

Sã pui copaia plinã cu apã ºi leºie,Compoturi de caise dintr-o livadã vie

Topindu-i cãrþi de frunzã în limba ei pelticã,Prin seuri de amiazã duhnind a levãnþicã.

Apoi, curat ºi proaspãt precum fusese-n ploi,De unde-aº fi, mã strigã sã-l ducem înapoi.

* * *Respir ºi tu foºneºti. Þi-e parcãTot trupul o pânzã de arcã

Plutind pe talazuri în tãlpile goale.Din noi se hrãnesc tropicale

Tandreþi nesfârºite, sunândCa inimi de guri. Prea curând

O sã cadã noaptea ºi atâta lunãCât n-o sã se spargã, o sã se depunã. * * *Arunc cu pietre-n zei ºi ei cocoriDin mijlocul maidanului cu nori,

Mototolind în palme, la-ntâmplare,Bucãþi din tencuielile solare.

Þintesc aiurea-n zãrile ceþoaseScorneli de curcubee cu praºtia de oase,

Cãci pietrele întrege tot picã înapoiDe parca nimeni-nimeni nu-i dincolo de noi!

* * *Sunt doar un cuib în ramuri. TeacãUnde atâtea pãsãri se dezbracã

ªi lasã puf ºi picurã tãcere:Zburatul lor e numai o cãdere.

ªtiu bine sã le-aºtept, aici fiind,Cu braþele uscate sã le prind

Într-o nespusã tainã ºi mirare;Fãrã sã curgã, totuºi par sã zboare!

* * *κi rãtãcise umbra ºi singur nu ºtiaMai jos de paradis, în mahala,

Drumul þesut în zãri rãsãritene.Cu el luase numai douã pene,

Un vârf tocit de nor ºi-o cheieDe pus în lucruri câte o scânteie.

Iar pentru cer, ca ploaia sã nu-l spele,Ducea în spate sute de vopsele.

Dan Elias Mircea Teculescu

CONTINUARE

ºi se aºtern ninsorilepe suflet,dispare timpulsub colinde,în creºtet mã aºezpe munte,când gol mi-e trupulºi nu mai vineÎngerulsã îmi cuvânte

AUTOPORTRET

sunt tot mai multdesenul fãcut de un prieten:rotocoale, linii ºi puncteprin albul hârtiei;nimeni nu intrã,nimeni nu iese,lumina aºeazãcuvintelecuminte

DIN ÎNALT

încãperea se scufundaseca un lift de subteran;pieriserã umbrealungate de zvonuri ºi bârfe,parcã era frigºiparcã soarele dispãruse,pierdut pe tãrâmul celãlalt;chiar înserarea risipeapãpãdii mov ºi gricu îngeri de ghips

…………………

cãrþi se rãsfoiau singure,plictisite de întuneric:playback se cânta, din înalt

PEDEAPSA

memoria-hartãivitã din gesturi tandre,fãcute cu palmece pãstreazã în cãuºul lorlinia vieþii;cum strâng eleTimpul,aruncat în tangajuldinainte de naºtereºi nãscut aici,între oceane,cum trupulizbit de sânge,mutilat de amintiri,se agaþã de tine,cu mâinile tale

3

Anghel Papacioc

CezarinaNemaiputând rãmâne laGrindu din cauza primarului deacolo, mi s-a recomandat sã mergla Armãºeºti.

Fiind prieten de la Grindu cuinspectorul ºef al raionuluiUrziceni, profesorul OlteanuValentin, am fost numit directorulªcolii generale din Armãºeºti,

ºcoalã cu douã sãli de clasã ºi o a treia improvizatãîntr-un hol de intrare în ºcoalã.

Pe o notã de finanþare a Inspectorului ªcolarRaional am primit bani sã mai construiesc o salã declasã ºi o nouã cancelarie. Cu ajutorul elevilor ºi cucãrãmizi luate de la C.A.P. Armãºeºti am construitaceste sãli, evidenþiindu-se elevul Radu Promaºtale,miop care purta ochelari cu multe dioptrii.

M-am împrietenit cu un învãþãtor în vârstãdeosebit - nea Paul Diþescu. El m-a avizat în privinþaa douã profesoare ce fac adevãrat târg cu elevii;elevii le aduceau gãini ºi fãinã ºi ele le aduceau dinBucureºti te miri ce.

Am verificat ºi am cerut elevilor sã punã pe bancãce au în bancã ºi m-am trezit cu cârâituri de gãini,cu traiste cu fãinã.

Una dintre ele fãcea dragoste în wc cu flãcãi dinsat iar alta (cãsãtoritã) trãia cu unul Bucur de la pionieri.

Urmarea a fost mutarea mea la Malu- Roºu, ocomunã la o distanþã de vreo ºase kilometri deArmãºeºti.

Cap. IV

Cât am lucrat la Armãºeºti mi-am cunoscut soþia,o fatã cu ochii albaºtri care terminase liceul laGheorghe Lazãr. Am îndemnat-o sã facã Institutulde învãþãtori de 2 ani de la Panduri, recomandând-ocu cãldurã foºtilor mei profesori de la ªcoala normalã.

Ne-am cãsãtorit în ianuarie 1959 ºi fãceam penoroaie drumul de la Armãºeºti la Malu-Roºu undelucram amândoi, la început eu ca profesor de limbaromânã ºi ea ca învãþãtoare, apoi am fost numit întâidirector adjunct, apoi director plin.

M-am transferat la Slobozia, la Liceul industrialnr. 1, în spatele spitalului din oraº.

Cezarina avea sã treacã prin mari necazuri. Cânderam elev la ªcoala normalã eram învoiþi trei zile de7 noiembrie, ziua revoluþiei bolºevice ºi am mers laFilã sã-mi de bani de tren ºi sã-i cumpãr Gabrieleibomboane.

Tanti Ana îmi spuse cã nu bomboane trebuie sã-icumpãr, ci flori. N-am înþeles. Primise telegramã dela mama cã a murit Gabriela.

N-am crezut, mi-am zis cã este un fel al mameide a mã determina sã mã duc acasã, chiar dacã mise pãrea anapoda acest mod de a gândi, mãîncurajam.

Trenul ajungea în haltã la miezul nopþii, când amdat colþul la Bãnicã am vãzut casa noastrã plinã delumini. Murise.

Cezarina era distrusã, nu mai putea sã plângã,sughiþa întruna. În casa mare Gabriela trona încoºciugul aºezat pe masã, femeile care o vegheaumoþãiau, aproape adormite, doar ea, Gabriela, parcãera treazã, dar avea ochii închiºi ºi o liniºte mare îicuprinsese firea acestei fecioare ca o zânã.

Alte femei conduceau casa Cezarinei , ea se aflaîntr-o durere extaticã, într-o liniºte înspãimântãtoare.Am plâns în neºtire, fãrã sã mã pot opri. A doau ziau înmormântat-o în cimitirul durerii noastre, alsomnului neamului meu. Soarele se aprinse viu dintrenori, în amurg când cortegiul se îndrepta spre cimitir,ieºind din bisericã, ne spunea parcã “nu plângeþi, eamerge în cer cu o nedezisã bucurie, a scãpat delumea acesta atât de solicitantã, atât de apãsãtoare,atât de bãtutã de viscole”.

ªi ca atunci când murise Mihãiþã ºi l-am vãzutcãlãtorind pe un nor spre apus, cu aripi la spate, ovedeam pe Grabriela însoþindu-l.

Cezarina n-a uitat-o niciodatã, înainte de a muriºi-a comandat cruce în cimitirul de la Slobozia Nouã,a dezgropat fata ei ºi a înmormântat-o acolo ºi-afãcut pozã cu ea pentru cruce ºi a lãsat cu limbã demoarte sã fie îngropatã acolo cu fata ei.

ªi au fost scrise acestea în ziua Sfântului Crãciun(2004), în timpul liturghiei, cãci liturghie este tot cetrãieºti în grijã!

Mama plecase la Zãrneºti în speranþa cã va fiajutatã sã rãmânã acolo, în vreo slujbã.

Surorile mele plecaserã prin grija unchiului Anghel(Parintele Arsenie) la Bucureºti ºi n-aveam sã lemai vãd ani mulþi.

Eu rãmãsesem în pustietate ºi secetã, casa aveaduhuri ºi nici cãruþele venite din munte nu mai adãstauîn bãtãtura ei - o alee îmburuienatã din faþa casei ºiunde pâlcuri de lilieci nãpãstuiserã ºi întunecaserãspaþiul dinspre miazãzi.

Unui vânzãtor de oale ºi strãchini care trãsese încurte pe porþile vraiºte îi spãrsese vasele închipuireanevãzutã. Fugise noaptea închinându-se.

Eu rãmãsesem în grija casei lui NaeConstandache, dormeam ºi mâncam de-a valma cubaieþii ºi fetele lui, mã jucam împreunã cu ei,hãlãduiam împreunã cu ei ºi petreceam sãrbatorilecu ei în frãþie.

Doar la rãstimpuri, când mã apuca dorul, mãduceam pe prispa casei pustii unde, ghemuit într-uncolþ, plângeam în hohote ºi sughiþuri pânã goleammâhnirea din mine între bãlãrii, cucutã ºi ciurlani ºiodãile goale ºi podul care ascundea duhurile.

Într-una din zile s-a întors mama, îmbujoratã ºifrumoasã, cu aer de munte, dar ºi cu o traistã demâncare - mãlai ºi slãninã.

N-a putut face foc în casã, la soba de fier, placatãîn þigle de teracotã albastrã din care multe cãzuserã,hornurile fuseserã astupate de stãncuþe ce îºifãcuserã în ele cuiburi, cãrând crengi uscate ºi paie.Streºinile ºi pereþii grajdurilor din spate erau burduºitede cucuvãi ºi ciovici care cuibaserã în coºcove dinpereþii neîntreþinuþi.

A fãcut mãmãliga la soba þaþei Riveica ºi,imprudentã, a ieºit cu ea pe uliþã.

Mãmãliga aburea ºi strãlucea ca soarele ºi noicopiii care ne jucam pe locul viran dintre NaeConstandache ºi Tache Berbec,vãzând-o, ne-ampierdut cu firea ºi am tãbãrât pe ea strigând:

-Mãmãligã d‘aia frumoasã!

(reportaj mitic)

Motto:„...Precum în cer aºa ºi pe pãmânt“

M i g r a þ i i(III)

De care nu mai vãzusem un an întreg, o visamdoar, cu pâinea albã, pufoasã, în vise cu îngeri, în carezburam ca niºte pãsãri mari, albe, pe pajiºti verzi.

Am tãbãrât pe mama ºi-am smuls mãmãliga,tãvãlind-o prin þãrânã ºi mâncând-o aºa cu o lãcomiede animal.

A venit apoi anul acela cu ploi dupã secetã, cânds-a fãcut grâu ºi s-a copt pâine ºi dãinuia peste satmirosul de pâine coaptã. Þaþa Riveica ne-a frântpâine ºi a muiat-o în strachina cu vin ºi zahãr, i-a ziscãlivie ºi ne-a dat sã mâncãm.

O mâncam sfioºi, pãtrunºi de o religiozitate a uneimari sãrbãtori, venitã ad-hoc, fiind întâia pâine dupãani fãrã ea. Ne pãtrundeam de pâine cu vin ºi cuzahãr ca de o sfântã cuminecaturã, care intra cuTrupul ºi Sângele Sfânt al Lui Hristos în toate fibrelefirii, curãþindu-ne de un duh uscat ºi prãfos, care seaºezase în noi învãþându-ne cu frica ºi.moartea.

Câmpul se redeºteptase, înverzise saramurastraca o a doua însãmânþare, a toamnei ºi a gerului, iarnavenise cu nãmeþi mari, cu viscole repetate carezgâlþâiau casa din þâþâni, chiar dacã era tolãnitã ca olupoaicã dinspre crivãþ.

Dar despre iarnã ...Primãvara am ieºit în pãdure la marginea zãpezii

dupã barlaboi, apoi dupã viorele, toporaºi ºi ciuperci,mai târziu dupã alune de pãmânt, fragede ºi dulci pecare le mâncam nespãlate, ºterse doar pe pantaloni.

A fost anul hãlãduielilor, acesta va fi semnul lui,cel al hoinãrelii, pentru cã celãlalt se va încheia cuzborul nostru la cer ºi-apoi în colinde.

Bãteam câmpurile de dimineaþa pânã seara,luând-o pe lângã calea feratã, unde înarmaþi cu

mãciuci rãscoleam pietrele la marginea ierbii scoþândºerpii ºi omorându-i nemilos, dintr-un instinctduºmãnos. Îi aºezam apoi pe cãrare îndreptaþi spreapus ºi coada la rãsãrit ºi potriveam întoarcerea dela Fundata la apusul soarelui sã vedem dacã îºi maimiºcã, dupa ce le zdrobisem, cozile.

Într-o zi când scoseserã ciorile pui în cuiburiledin vârfurile salcâmilor înalþi din plantaþia RampaStearpã, am prins un cioroi care învãþa sã zboare ºil-am adus pe înnoptate acasã, închizându-l într-unadin odãile goale. Am adormit pe loc, nespãlat, lângãmama, dupã ce molfãisem un coltuc de pâine.

M-am trezit într-un târziu, simþind miºcare încamerã ºi un strigãt nelãmurit dinspre odãile pustii.

Mama se închina ºi fãcea mãtãnii în faþa patuluisperiatã. Atunci am desluºit în ecourile lugubre alecasei pustii croncãnitul cioroiului tânãr, i-am spusmamei ºi am liniºtit-o.

Hoinãrelile noastre, ale grupului de copii din colþulPapaciocilor, strada care venea din centrul SatuluiVechi se frângea aici în porþile Papaciocilor ºi o luapricãjitã la dreapta, înspre sud, dând în ValeaPleºorenilor, crivaie care venea dinspre valea cu apãbunã a lui Vasilache Papacioc, ºi aceasta dinspreCrivaia lui Tile, Crivaia lui Tile dinspre Crivaia luiManolache care lega ºi ea crivãi fãrã numãr ºi fãrãnume pânã înspre iezer, înspre Motâlva ºi înspreBuzãu,Pogoanele ºi Brãila.

Crivãile tãiau satul, Crivaia lui Nicolae Berbec, alui Majuru ºi Sanitaru ºi a lui Florea pânã la capãtulsatului dinspre cimitir ºi spre luncã în Seaca, lanþ decrivãi care înconjura pãdurea sau o rupea înr-un cercconcentric.

Este de necrezut cã satul se aºezase pemeandrele unui râu care-ºi mutase apele înspreBuieºti, lãsând aici în sat vãi bãlãrioase ca niºte arceale lui Noe, în care se ascundeau vulpile ºi ºerpii,aricii ºi cucuvelele ºi adesea lupii.

Într-una din zile m-am întors acasã la apusulsoarelui, un soare mare roºu, proptit pe tipsia câmpieica un cap însângerat ºi, zguduit, am gãsit uºile caseiîncuiate ºi, privind pe ferestre, am vãzut odãile goale.

Anghel Macedon

4

În urmã cu vreo câteva decenii, în perioada crepuscularã a regimuluiceauºist, dinspre Ploieºti se profila un scandal de proporþii: profesorulde filosofie Irinel Dincã urma sã fie scos din învãþãmânt ºi trimis lareeducare, dacã nu chiar mai mult, lucrãtorii cooperativei ,,Ochiul ºitimpanul” fãcându-ºi conºtiincios datoria de a veghea la puritateaideologicã atât de dragã partidului unic de atunci. Comitetul judeþean departid Prahova a cerut o anchetã profesionalã de la Minister ºi profesoruluniversitar Cornel Popa, reputat epistemolog ºi logician, ºeful catedreide Filozofie din cadrul Politehnicii din Bucureºti, a fost delegat sã seocupa de caz. În biroul secretarului cu propaganda a aflat cã un profesorde filozofie cu antecedente penale a înfiinþat o sectã dubioasã în Ploieºtiºi a racolat mai mulþi elevi ºi eleve cu care se întâlneºte periodic. ,,Desprece sectã e vorba?”, a întrebat universitarul bucureºtean, iar rãspunsul avenit rapid: ,,Este vorba de o sectã de neokantieni”. ,,Da?”, s-a miratprofesorul Popa. ,,ªi unde e acest om, cã eu de când caut aºa ceva?”Apoi i-a explicat secretarului pe probleme ideologice cã nu e nici un

Pe lângã plãcerea ºi bucuria lecturii, cartea lui NicolaeTeoharie Diavolii de cafenea mi-a rãscolit o serie de dilemepe care le târãsc dupã mine de o viaþã.

Dacã diavolii au fost îngeri ºi se încãpãþâneazã sãrosteascã ”iartã-mã, Doamne” e treaba lor. Sunt ºi ei creaþiiale lui Dumnezeu care au luat-o razna, ca atâtea milioanede semeni în mijlocul cãrora ne cãrãm fiecare pãcatele înfelul nostru.

Sunt pãcãtoºi de toate felurile, ca ºi diavoli de toatefelurile, cartea lui Nicolae Teoharie se ocupã de speciacelor de cafenea, despre care ne-a scris aceste frumoasepoeme.

Cu vreo trei ani înainte de a ajunge la Bolovanul,renumitul cimitir din Ploieºti, Pârnod, tatãl meu, personajîn trilogia Rãtãcirea, ca membru al clubului diavolilor decafenea m-a întrebat, fãrã vreo pregãtire prealabilã:

-Mãi bãiatule, þie îþi place sã te duci la o terasã sã beiºi tu o bere, sã stai acolo de vorbã cu oamenii?

-Nu, nu mã duc decât la întâlniri de promoþie, labanchete de absolvire ºi la nunþi.

A stat câteva clipe ºi cu o voce aparte mi-a zis:-Dar tu, ce fel de om eºti, mãi bãiatule?

Dacã aº fi citit mai înainte de acest dialog cartea luiNicolae Teoharie aº fi putut da un rãspuns afirmativ.

“Creaþii ale spiritului modern de frondã, cafeneleleliterare au constituit fermentul multor idei care au schimbatînfãþiºarea artei ºi literaturii ultimului secol.

Aureolate de mit, dupã al doilea rãzboi mondial, eleconstituie, în egalã mãsurã, pentru publicul larg, onecunoscutã ºi un punct de atracþie.”

Citatul, o prezentare a cãrþii lui Emil Manu, mã ajutã sãtrec direct la comentarea cãrþii Diavoli de cafenea.

Coperta, deosebit de sugestivã, din care rãzbateparfumul cafenelei de altã datã, este prima ispitã adiavolului de cafenea.

Cel douã texte din pagina de gardã ne incitã la lecturã,voi recunoaºte cã luând în mânã cartea ºi sãvârºindpãcatul deschiderii ei, ca la o degustare de vinuri în cramade la Pietroasele, am ieºit afarã, în lumea cu diavolinevãzuþi trãgând dupã mine pãcatele proprii ºi pe cele aleautorului, dintre care cel mai mare este acela alrecunoaºterii speciei “diavoli de catifea” din care faceparte ºi pe care o iubeºte.

Diavolul de cafenea este un om cu simþire adâncã,observator tainic al lumii din jur ºi mãrturisitor literar deexcepþie: “Fii atent cum bãiatul/împinge cu vederea lui/

O CARTE DE FILOSOFIEADMIRABILÃ

pericol, cã e vorba de niºte filosofi care acum se învaþã lafacultate ºi cã Irinel Dincã nu face decât sã-ºi practiceforte bine meseria, scandalul fiind astfel dezamorsat. Daþinaibii neokantienii ãºtia!

L-am cunoscut pe Irinel Dincã, licenþiat al Facultãþiide Filozofie a Universitãþii din Bucureºti (ºef de promoþiepe þarã în 1973) ºi trebuie sã-i dau dreptate secretaruluijudeþean cu propaganda cã tipul avea antecedente penale.Avea prostul obicei de a-i cita în facultate pe idealiºtiiKant ºi Platon, de a-i invoca pe Nietzsche ºi Cioran, de arecita unele poezii din Eminescu, de a pune întrebãriincomode la seminar sau chiar în discuþiile particulare dincãminul studenþesc. Altfel spus, de a gândi singur, de ada dovadã de spirit critic ºi a reflecta asupra a tot ceee ceîntreprinde, fãrã a prelua de-a gata ideile altora. Rezultatul?

Bucureºti, 2010). Având subtitlul ,,Încercare de istorie afilosofiei în Grecia anticã”, lucrarea este realmenteîncântãtoare, conturatã cu o mânã sigurã de un autor(actualmente cadru didactic la Universitatea Petrol-Gazedin Ploieºti) extrem de exigent cu sine, perfecþionist ºicalofil. Într-o vreme în care se constatã fenomenul mondialîngrijorãtor al scãderii interesului pentru textul scris,deplâns oficial chiar de reprezentanþi ai marilor univeristãþidin Occident, Irinel Dincã îºi propune sã facã filosofia câtplãcutã ºi atrãgãtoare pentru aceia care bat la porþile ei.Lucrare didacticã adresatã mai puþin cunoscãtorilor ºiexperþilor, în care s-a renunþat deliberat la stilul academic,cartea are meritul de e prezenta clar ºi convingãtor idei deo înaltã dificultate teoreticã chiar ºi pentru un public preapuþin sau deloc iniþiat.

Un merit incontestabil al cãrþii îl constituie haruldidactic al autorului, fapt evidenþiat la lansarea volumului(realizatã la Palatul Cotroceni) de universitarulbucureºtean Valentin Mureºan, de la care am preluatinformaþiile legate de scandalul ploieºtean amintit: ,,fiecaretemã e bine structuratã, îmbogãþitã cu citate elocvente ºicomentarii subtile, dar pãstrate mereu în zona de înþelegerea destinatarilor. Autorul are un acut simþ al economiei delimbaj, textul e uºor de citit, plin de muzicalitate, pânã laacordul final al ultimei fraze. Realizarea unui echilibru întredetaliu ºi concentrarea sinteticã e ºi el rezultatul unui harunui har didactic îndelung exersat. Scopul autorului estesã coboare filosofia în agora într-o formã nu doardigerabilã, ci ºi entuziasmantã, frumoasã. Pentru aceastaîþi trebuie mai mult decât efort, îþi trebuie har”.

Ne bucurãm cã putem semnala apariþia unei cãrþi defilozofie de excepþie, îndelung ºi cu talent elaboratã, osintezã a filosofiei antice cu deschidere spre modernitate,de a cãrei lecturã cãreia pot profita cu folos toþi aceiatentaþi de dragostea de înþelepciune. Câºtigul în plancultural, vã asigurãm, va fi unul pe mãsurã.

Grigore Spermezan

Irinel Dincã s-a ales cu un stagiu de reeducare pe ºantierelepatriei socialiste pentru delictul de ,,a fi fluierat în bisericã”,pentru a cunoaºte la faþa locului realit[‚ile care i-ar fi pututscoate gãrgãunii din cap ºi a reflecta la greºeala de agândi singur, în loc sã-ºi însuºeascã preþioasele învãþãturiale ,,marelui cârmaci” de atunci, vajnic conducãtor departid ºi ºeful statului român. Tot e bine, asta pentru cãregimul anilor ‘60 pedepsea drastic astfel de ieºiri, soldatecu ani buni de închisoare, de unde puteai ieºi mutilat nudoar sufleteºte, ci ºi trupeºte, semnatarul acestor rânduricunoscând cazuri reale de astfel de oropsiþi ai sorþii.

Nu mai ºtiam nimic de Irinel Dincã, buzoian la origine,când am gãsit zilele trecute într-o librãrie bucureºteanãcartea sa ,,Filosofia – dragoste de frumos: un posibilmanual pentru elevi ºi studenþi” (Editura Vremea,

AUREL ANGHEL

Diavolii existãºi se pot mântui

un afarã cu toate cele ale nimicului/…Fii atent/! Doamne,fii atent cum pre sub orã/trece locul.ªi aceasta nu e totul.”

Am avut senzaþia acutã a intrãrii în intimitateacafenelei, mutatã din locaþia ei stradalã în intimitatea“diavolului de cafenea N.T.”, citind poemul programpoetic La schimbarea de lumi. Mi-am permis a fi o cinstitãgazdã, chiar cinstitã faþã, pentru cã: ”deºi are umbragreºitã/îngerul de lângã mine/este înalt ºi trist./frumos cadepartele barbar/eu sunt aproape tot senzualist, mereumã rup, mã-mpart ºi mã separ./ ”

Cum sã determin cât mai mulþi cititori sã þinã în mânãacestã carte de poeme, dupã citirea cãreia, ca om, m-amemoþionat profund ºi, ca diavol, am sãvârºit pãcatulinvidiei pentru imagini ca aceastea:”mirese atârnate-nºtreang,/ numite pe la voi ninsori…”, omul e o maºinãdotatã cu umbrã greºitã”, “ un neant de feþe/ s-a adunatpe marginea unei rãni/ca ºi cum ar fi dat o petrecere”,apoi drumul cãtre tine însuþi ca o povarã, cei doi inºiînsoþitori, rãul ºi binele care “niciodatã, dar nicodatã unul/nu formeazã sinele”.

Gãsim în carte sfaturi pentru Ajuns la margineaveºniciei, unde o fracþiune de secundã de neatenþie te vaduce la greºeala fatalã ºi “vei încurca numele poeþilor cuzilele de toamnã/ ºi înserarea cu muzica proastã.”

În nemãsuratul meu orgoliu de cititor subiectiv aº puteacrede cã Nicolae Teoharie a scris acest poem doar pentrumine, eu copilul care nu puteam iubi toamna, rãtãceam prinvia desfrunzitã, mângiam corzile goale ca pe braþe de fiinþeomeneºti de sub pãmânt ºi reveneam la starea de “normalitate“ muºcând din agurida încreþitã de prima brumã.

Muzica bunã a ciocârliilor înceta ºi dinspre Padinabãtea un vânt care punea în miºcare ciurlanii, producândcel mai trist ºi nesuferit zgomot, cea mai proastã muzicã.

Acolo, în marginea Cocorii, într-o mahala a toamnei,aflu acum cã “pregãteam cãlãtoria mea spre nimic.” Depoeþi nu aveam habar, dar iatã cã peste o viaþã trãitã deja,promit sã nu încurc numele poeþilor ºi în niciun caz pe allui Nicolae Teoharie, dragul meu diavol de cafenea.

Portretul colectiv al diavolilor de cafenea de la pag.11are ceva din mãreþia genialelor personaje ale lui MateiCaragiale din Craii de curte veche:”În haine de coniacmelancolic/poeþii vorbesc înde ei/despre duhorile uneiidei/despre plictisealã ºi diavoli. În zugrãveli de mâinineînþelese/ei au vãzut nimicul oprit în dantele./L-au duscu gura la murit prin cafenele.”Sunt în acest poem care dãtitlul cãrþii câteva expresii poetice, nu doar originale, ci ºisugestive pânã la seducerea, aproape vrãjirea cititorului,precizez, doar a celui care iubeºte cuvânul ºi poezia: “undiavol de cafenea, intrând, dupã o sãrutare de asin, îºiscuipã umbra într-un crin”, “frumos de-alcool topit încãrþi”, depanator de amurguri defecte, diavol cu surâsdecolorat, monarh al tristeþii, alt diavol, trebuie lãsat înpace, “sã nu i se dãrâme/ideile ridicate pe râme/.”

În finalul acestei excelente descrieri a cenacliºtilor decafenea apare ºi CORCODUªA, ca fiinþã locuind în privitulîn gol, “cea cu gulerul tras peste ninsori”. Ce-ar fi o cafeneacu diavoli fãrã Ea, fiinþa, jumãtate din noi, pe care orespingem sau o cãutãm pânã ºi în sanctuarul ideilor.

Fiecare poem este o salbã de tropi, fiecare cuvânt unrezonator al unui gând, fiecare vers un liant pentru aceastãmãrturisire, aderare la ideea cã nimic din ce este omenescnu-mi este strãin. Întâlnim în aceastã carte îndrãznealapoetului de a trece Stixul cu cartea în gurã, sã nu-i udefoile, spre a nu fi nevoie la judecata de apoi sã mairosteascã vreun cuvânt.

M-aº lua la trântã cu orice critic literar, indiferent la cecategorie de greutate concureazã, spre a confirma unadevãr: Nicolae Teoharie este un mare poet din Ialomiþa,mãrturisitor într-un limbaj poetic de excepþie, concurental binelui, cu ajutorul cãruia “sã ieºim, Doamne, din acestneant/in care urmeazã sã fim uciºi de o umbrã.”

Mã opresc aici ºi binecuvântez clipa revederiiprietenilor mei de la Slobozia, primirea cãrþii, salutând încãodatã pe Gheorghe Dobre, care ne uneºte prin Helis,având o adevãratã “pohtã „pentru cei care prin joc, cântecºi femei ca idealuri ale diavolilor de cafenea”, fac dincafeneaua literarã miraculosul ºi misteriosul loc algesturilor creaþiei pe pãmânt. Poate astfel vor avea ºi ei oºansã de a se mântui.

Precizez cã nu voi folosi în prezentarea cãrþilor care-mi plac un mijloc de a etala cunoaºterea criticii literare,las altora plãcerea etalãrii invidiilor ºi a aparaturii derigoare. Eu rãmân cititor ºi scriitor despre cei care, ca ºimine, trudesc sã facã lumea cuvintelor cât mai frumoasãcu putinþã.

5

Un nebunUn nebunUn nebunUn nebunUn nebunirecuperabilirecuperabilirecuperabilirecuperabilirecuperabil

Prima care-ºi dãdu seama despre ce era vorba,depãºindu-i pe ceilalþi cu perspicacitatea sa fu coanaLenuþa. Mare, mare dar încã agerã, cum îi plãcea eisã se laude.

- Fir-ai al dracului sã fii, Vasilicã... iartã-mãDoamne ºi dumneata, pãrinte ºi se închinã repedede trei ori... te joci cu noi, oameni bãtrâni... sau vreisã plesneascã fierea în fiecare dintre noi?

ªi numai atunci vãzurã ºi ceilalþi cum VasilicãToma tocmai deschidea ochii ºi privea nedumerit înjur, dar nu cu o privire de om normal, ci cu un fel deprivire nãucã, de om care nu ºtia pe ce lume se aflã.Apoi, spre disperarea lor, aproape înfricoºându-i, îºiîndepãrtã mâinile, lãsându-le sã cadã, moale, pe lângãcorp, însã nu se opri aici, dar încercã sã le ºi miºte.

- Vasilicã, dragul meu... vorbea printre lacrimidoamna Tãnþica, dând sã se aplece spre el, daroprindu-se încurcatã, ca un copil cãruia îi lipseºtecurajul necesar, vãzând în ochii lui privirea aceeastrãinã care nu-i dãdea nici o speranþã.

Vestea se duse imediat printre oameni, ca un fitilaprins, pânã la parter ºi chiar mai departe.

- A înviat domnul Vasilicã...- Ce spui, mã...- Vasilicã...- Nu se poate...- Cine umblã, domnule, cu glume, d’astea de

prost gust? Chiar nu vã este ruºine?- Ce face?- Domnul Vasilicã a deschis ochii...- Ce vorbeºti, domnule!- O minune!- S-a întâmplat o minune! îºi spuneau bãrbaþii din

om în om, iar femeile îºi scuipau în sân.Depãºit de situaþie, preotul opri primul taxiu sau

i-l opri cineva de-al casei, vrând sã mai atenuezeastfel ºocul întâmplãrii, nimic nu mai putea sã spunãºi se îndepãrtã, convins cã o persoanã anume vrusesesã facã o glumã proastã pe seama lui. Bine, bine,dar ce era cu oamenii ãia pe scãri? p’ãia nu puteasã-i adune nimeni aºa, cu una, cu douã!

ªi, în timp ce se gândea la tot felul de prostii,neºtiind dacã trebuia sã fie supãrat sau nu, auzi el,aproape fãrã sã-ºi dea seama, atât era de întors pedos, transmisã de un post de radio local, ºtirea despreaccidentul rutier care tocmai se produsese în urmãcu câteva minute, la ieºirea din oraº.

- Dã-l, domnule, mai tare! aproape cã þipã el,mirându-se apoi de aceastã ieºire care nu-l caracteriza.

ªi ºoferul, docil, mãri volumul, deºi avea impresiacã ºi pânã atunci se auzise destul de bine, numaiapoi avea sã înþeleagã interesul subit al feþeibisericeºti din dreapta sa pentru aceastã informaþie,în fond banalã, doar în fiecare zi se întâmplã astfelde accidente.

„Din informaþiile organelor de poliþie rezultã cãautoturismul marca Cielo circula cu vitezã mare peºoseaua de centurã, vrând sã ocoleascã un câinecare nu se ºtie cum apãruse pe partea carosabilã,dupã cum afirmã cei câþiva martori oculari,conducãtorul auto a pierdut controlul volanului ºi aintrat pe contrasens izbindu-se frontal de o maºinãde mare tonaj care circula regulamentar. Atât ºoferulcât ºi persoana care-l însoþea au decedat pe loc.Este vorba de renumitul profesor Radu Apostoiu...

- Opreºte, dracului aparatul ãla! þipã pãrintelebrusc, ºtergându-se de sudoare.

- S-a întâmplat ceva, pãrinte? Aveþi nevoie sãcoborâþi? Eu opresc, dorinþa clientului...

- Scuzã-mã, dragã, dar nu pot sã mai ascult! Mis-a fãcut pielea ca de gãinã! Ce accident supid,domnule... ce accident stupid... sã mori primavaradin cauza unui câine! Profesorul Radu Apostoiu,domnule ºofer, era unul dintre cei mai buni prieteniai mei!

(urmare din numãrul trecut)

- Orice este posibil pe lumea asta, pãrinte! Câten-am vãzut numai eu! se exprimã puþin filozoficbãiatul de la volan, dar observã la timp cã nu-l ascultãnimeni ºi se opri. Apoi îºi continuarã drumul într-omuþenie totalã.

** *

Deºi schimbãrile în bine erau vizibile de la o zi laalta, chiar dacã nu atât de evidente, dupã osãptãmânã Vasilicã Toma tot nu putea sã mãnâncesingur. Doamna Tãnþica îl hrãnea ca pe un bebeluº,ducându-i lingura la gurã, dupã ce-i aºeza un prosopsub gulerul de la pijama, ca sã nu se pãteze cu supa.

„Sã-i dai tot câte puþin, îi spunea de fiecare datãcând venea în vizitã coana Lenuþa, o datã la douãzile ºi mai ales dimineaþa, când era mai rãcoare, cãstomacelul lui s-a strâns, dragã, nu mai este un stomacnormal, de om obiºnuit, dupã ce a stat atâta timpgol. Puþin ºi des, draga mea, supã de pasãre, orez culapte, griº, cã astea-l ajutã, îl întãresc, cã trebuie sãprindã ºi el puþinã putere. Nu vezi cã nu se schimbãla faþã deloc? ªi cã tot un galbejit a rãmas?”

Uneori dãdea semne cã ar vrea sã se ridice ºiatunci doamna Tãnþica îl aseza în fund ºi-i potriveala spate douã sau trei perne ca sã aibã el de ce sã sesprijine ºi-i aprindea ºi televizorul deºi bãrbatul nupãrea sã priceapã ceva, parcã ar fi fost orb.

„Vom fi dat noi de dracul, zise într-o zi frate-suGheorghe, hotãrându-se, cã se vedea mai de mult,dupã felul cum îl privea pe bolnav, cã are ceva încap, ajutându-se de baston ºi uitându-se când laVasilicã Toma, când la cei doi baieþi, când la cumnatã-sa, Tãnþica, mai ales la ea, în loc sã moarã nenea ºisã ºtim ºi noi o socotealã, poate s-o ducã tot aºa ºisã ne chinuiascã ani de zile. Cã corpul este sãnãtos,odatã ce îi primeºte mâncarea, dar dacã nu-l maiajutã mintea? Parcã e o pãpuºã vie, se uitã la omdar nu trãieºte nici o emoþie...”

„Ai spune ori cã nu ne vede, sau cã ne vede darnu ne mai cunoaºte, ori cã ne cunoaºte, dar nu-lmai intereseazã, parcã ar pluti într-o alta lume!”zisese Andrei care, de felul lui, nu vorbea deloc sauvorbea foarte puþin.

„Nu putem sã-l mai þinem în continuare în casãºi sã-l îndopãm toata ziua cu supã aºteptând sã seîntâmple vreo minune, spuse Ionuþ, bãiatul lor maimic, trebuie sã-l ducem neapãrat la un doctor, la unprofesor...”

„Îl ducem, dragã, cum sã nu-l ducem, doar n-osã râdã lumea de noi, dar sã se mai întremeze puþin.O sã-l oblig sã se miºte mai mult, poate reuºim sã-lfacem sã meargã”, mai zise doamna Tãnþica.

Dupã o lunã de zile, Vasilicã Toma începu sã semiºte prin casã, la început sprijinit de doamna Tãnþica,apoi singur, deºi se mai rezema de un dulap sau de unperete sau se þinea de tãblia de la pat. Fãcea progrese,însã obosea destul de repede. ªi privirea i seschimbase, nu mai era aºa tulbure ºi inexpresivã, seputea observa clar cã discerne obiectele, cãdeosebeºte persoanele care se învârteau prin preajmasa, dar nu punea viaþã în privirile sale sau interes,ochii lui parcã erau douã obiective ale unei camerede luat vederi care te urmãreau rece printr-o încãpere,fãrã ca tu sã vezi ce se întâmplã în spatele lor.

„Este un semn bun, fu de acord ºi Fane Mâniosu,venit într-o dupã-amiazã ca sã vadã cum a maievoluat situaþia, dar acum trebuie acþionat cu multã

rabdare, nu putem noi sã ºtim ce s-a întâmplat totuºicu el. Nu vã daþi seama, parcã s-ar mai fi nãscutodatã, este la fel ca un copil, trebuie sã înveþe totulde la început...”

„Dar ãla mai gângureºte...” nu putu sã se abþinãcoana Lenuþa din fotoliul ei.

„Toate la timpul lor, doamna Lenuþa. Dar miemi-e milã de doamna Tãnþica... sã-l ridice toatã ziua,sã-l dea jos din pat, sã-l ºteargã la fund, iertaþi-mã...”

Las-o sã-l ºteargã, cã toatã viaþa a stat acasã cao cucoanã, nu s-a sculat ca alþii cu noaptea-n cap casã plece la servici, a muncit el ºi i-a þinut pe toþi... Iavezi dumneata, mai este niºte cafea în ibricul ãla?”

** *

- Unde mã aflu eu aici? întrebã într-o dimineaþã,cu totul pe neaºteptate, Vasilicã Toma, încât doamnaTãnþica era gata-gata sã scape din mânã farfuria cugustãri. Uimirea îi era atât de mare cã, minute bune,nu putu sã rosteascã nici un cuvânt. Întrebarea luiparcã o paralizase, nu ºtia ce sã facã, sã-i sarã înbraþe ºi sã-l sãrute, sã alerge ºi sã-i cheme pe bãieþi,sã le dea ºi lor vestea cea mare. O mulþime degânduri îi trecea prin cap. Acum, când ai ºi tu nevoiede ajutorul cuiva, nu se gãseºte nimeni sã se afleprin prejma ta, gândea ea.

- Cum unde te afli, Vasilicã, dragule? Ce vorbemai sunt ºi astea? La noi acasã te afli sau ai uitattotul de când eºti bolnav? ªtii cã ai fost foarte gravbolnav? mai zise femeia ºi, ca sã-ºi ascundãstânjeneala, aºezã totul pe o mãsuþa cu rotile ºi traseapoi mãsuþa în dreptul lui, fãrã sã-l priveascã.

- Aici nu este acasã la mine! spuse ferm VasilicãToma.

- Dar eu cine sunt, Vasilicã? întrebã doamnaTãnþica, încercând sã glumeascã, deºi numai deglumã nu-i ardea ei atunci. Cum adicã, sã n-ocunoascã nici pe ea? nici nu putea concepe o astfelde variantã.

- Nu te cunosc! rãspunse nevinovat Vasilicã Tomaîncepând, cu gesturi delicate ºi studiate, sã mãnânce.

- Cum adicã, Vasilicã, nu mã cunoºti? nu puteasã creadã doamna Tãnþica. Nu sunt eu soþia ta? Nuavem noi împreunã doi bãieþi, pe Andrei ºi pe Ionuþ?insistã femeia.

- Eu nu am doi bãieþi, spuse Vasilicã Tomaimperturbabil. Eu am o fatã ºi o cheamã Roxana.

- Vai de capul meu, Doamne, cu ce þi-am greºiteu, Doamne, de-mi faci una ca asta? zise doamnaTãnþica ieºind ºi simþind cum i se pune un nodmare în gât ºi cum îi dau lacrimile. Mi l-ai lãsat înviaþã, Doamne, dar i-ai luat minþile! Cum sã stai încasã cu un om care nu-ºi mai aduce aminte de nimic?Mai bine cu un strãin!”

- Vasilicã, vrei sã-ti aduc o vodcã? îl întrebã eabucuroasã de ideea care-i venise la bucãtãrie.

- Eu nu consum bãuturi alcoolice! rãspunsebãrbatul fãrã vreo urmã de interes, preocupat maimult de o bucãþicã de brânzã.

- Sã-l sun pe fratele tãu, Gheorghe? nu mai ºtiafemeia ce sã faca.

- Eu n-am nici un frate cu numele Gheorghe! ªipãru cã o priveºte aºa, cu un aer superior care o inhibapuþin, parcã nu era ea ºi aºa destul de speriatã.

- Atunci s-o chem pe coana Lenuþa?- Care Lenuþa?- Sora ta, Vasilicã!- Nu existã aºa ceva!- Vasilicã, te rog eu, nu te supãra, nu vreau sã

devin prea cicãlitoare, dar acum cred cã tu trebuiesã te odihneºti puþin, tu ai nevoie de atâta odihnã, ºipe urmã poate cã începi sã-þi aminteºti. Strânseresturile fãrã sã mai aºtepte un rãspuns ºi se duse însufragerie ca sã dea, liniºtitã, niºte telefoane. Nicinu ºtia pe cine sã sune mai întâi.

Ioan NEªU(continuare în numãrul viitor)

6

NOPÞI SUPRAPUSE

I

La miezul nopþii, oraºulschimbãtor în mãrime ºi formãrespirã prin putrede artere.femei obosite la schimbul de noaptee ora când buimac gornistul dãdea la cazarmã alarmaun tren cât un muntetrecea prin câmpieºi peste oraºu-ngrozit, peste visuldesfrânat al efebului singur.

E ora când treptele ardde jos începând, de aceea urcãm.Unde-am putea sã ne-ntoarcem?Iatã, lanternele roºii s-aprindîn visul femeii pierduteºi luna e roºie în noaptea pãmântului galben

II

E ora cândalge-n saloanetrupurile noastre se zbatsub biciul excitant al furtuniiunei orchestre de luxscãdem dizolvaþi într-un ritm în uitarecreºte trompeta cu cei doi ochi dilataþiumple salonulºi dirijorul singur se luptã cu lumi nevãzuteAre-o baghetã de vânt care trece prin iaduriPrin cer ºi prin noi.

III

E ora când iarãºifraþii pe Iosif îl vândºi toþi fraþii se vând între eivând ºi pe alþiine vindem cu toþii mereuºi nu mai rãmânenimeni, nimic nevândut.O, ce visam e-n pavajul atâtor ºosele uzateªi-acum cã suntem între noi, n-aþi dori?... nu cer mult ... am un frate ...

IV

Noaptea se-ntinde cu geamãtul eie ceasulcând viitorii eroicumpãrã-n ganguri, târziu, iluzorii victoriicând hermafroditul se-aºteaptãciclic dorindu-se numai pe sineiarãºi râzând de copilul prea vârstnic,care-ºi pãzeºte cu râvnã, cu teamã,mici fericiri de carton.Este oracelor ce ies numai noaptea, vâslind prin noroaie,false afiºe purtând existenþe bizarecei adumbriþi, cãrãuºii seninului-mascãcei dizolvaþi într-o veºnicã noapte.

V

E oracând negustorii de morþivin sã ne vândã-n ratepropriul nostru cadavrumulþi îl primim ca pe o supremã cununãunii mai sperã sã primeascã atunciumbra lui Cyrus cel Mare ...ºi-atât - nu iertarea!

Valeriu STOICA VI

E oracând sunt coborâþicei spânzuraþi la amiazãneînsoþiþi de anunþuri sonore, atârnaþiide frânghii albastre alãturi de rufe în bãtaia furtuniiºi cei fixaþi de reclame, pe ziduri sau benziluminoaseprin megafoane urlând cã de mâineoamenii vor merge-n mâini, cã ciclopulmarele ochi îngropat în adâncurise va trezi într-un vacarm de exploziiiar cele ºapte vaci grase ce-asearãstrãbãteau bulevardulsunt ziua de mâine însemnândcã mai curge lapte din sânul naturiiºi cã traseul maºinii cutaretrece prin noi ºi prin lumea cealaltã.

VII

E tot mai noaptee oracând nu mai vegheazãcel ce viseazã oraºul de mâinealb, devastat de îngheþ, de electrice spasmecu copaci de metalcu tuburi giganticeprin care trãim ºi ne vinmãrfuri, copii fabricaþi ºi poemeunde cu-o fisã de cinci se distribuie-n târgsentimente diversepretutindeni vor fi negustoride imitaþii de foc, de iubirichiar ºi de viaþã, speranþã ºi teamãnumai atât, lumii deprinse-a trãiºi-a iubi pe furate ...

VIII

E ora când înstrãinate ºi tristealte tradiþii multiplicate mecanicpurtate prin târguri de falºii þãranialte materii încearcã sã-ntoarcã zadarnicdorul câmpiei, mirosul de bradmustul pãmântului reavãn ºi cântul.

XI

Noaptea e-n mine cu geamãtul eiNopþi peste nopþi este oracând iatã-ne-n strada bolnavãziduri leproase se-nclinã cu urãºi caldarâmul scrâºneºte din pietre.lacome guri de canal gâlgâind în subterane impuseiatã-ne-n stradã rotindochii mãriþi cãtre mãºti, cãtre firme.chipul pierzându-ne-n trista mulþimeînlocuindu-l cu altul prin sãli, prin tramvaie,prin lungile ganguriînlocuindu-l cu altul mereu mai strãinºi mai gârbovmai departe de ce-am fostsau visam c-o sa fimcând oricum e bine sa fii, dar sã fiiceaþã, fantomã, copac sau furtunãchiar dacã-apui într-un havuz de-aurii traiectorii.

X

Tot mai e noapte deºi au trecut zece ceasurimari reflectoare se-aprind pe un ºantier de construcþiiºi muncitoarea îºi duce la creºãpruncul firav biciuit de-ntuneric.Somnul de plumb, dureros l-a-nvins cum venise pe lumegerul scrâºneºte...Nu-i gerul de vinãnici noapteacopilu-amorþit într-o-nspãimântatã mirare

neputând sã-nþeleagãcã ºi el e o pradã-n maºinileveacului nostru.

XI

Trece o zi, urmând multe zile ºi nopþiani de-a rândul,dar tot mai e noapte afarã ºi-n noimereu tot mai frig e-n oraº ºi în lume.Eu rãmân singur cu noaptea, cu vântulvreau sã mã-mbãt de-ntunericsã strigdar Þipãtul meu n-o sã curme Beznaºi cupele-s pline cu spaimã, cu fierecu urã dulceagãsau cine mai ºtie...?Închin pentru voi cei atât de uniþi ºi de singuriE noapte ºie bine sã bei.

XII

Vreau sã mã-mbãt, sã vã chem, sã cântãmvreau sã vã chem ºi începcu fetiºcana firavã ieºitãiarãºi din vechiul ospiciu desculþã ºi bunãvreau sã o chem ºi sã-i spun c-o iubescpentru ochii ei ireali decupaþi dintr-o noaptepentru fluviul ce o înconjoarãfluviul de care vorbeºte mereufluviul plin de corãbii albastrepurtând toate drapelele lumii.fluviul pe care-l poartã ºi-n visca pe un ºarpe de aurVreau s-o sãrut ºi sã-i spun c-o iubescaducându-i în dar încã o mie de fluvii.

XIII

Noaptea se-ntinde cu geamãtul eieste oracând nu mã aºteaptã decâtvechiul salcâm de pe strada Absenþeinegru ºi trist strãjuind singuraticsau dureros îngânândneînþeles, adevãrul cetãþii ...

Când sãlile-s plinecopiii profeþi, îngeri, mumificaþi ...ºi apostoli în blugicâtã noaptefalse surâsuri din ipsos, din plasticCancerul vremii în haine de galã.

XVI

Nu mai veniþi ! E târziunimeni nu vrea sa mai moarãtotul se-adunã aici peste noitrec iarãºi pe râuri,morþii frumoºi optimiºti ºi supuºide nu mai ºtiu când transformãriide cândnoaptea din noi ºi de-afarã-i o stâncã ...o altã noapte cu geamãtul einopþi peste nopþi suprapuse ºi-atât.

Lãsaþi-mã dracului singur cu vântulºi nopþile mele!Într-un avânt ce-i vecin nebunieiºi imenselor aripivreau sã strãbat Bãrãganul, UitareaÞara de NU-i sau pustiulaspre tãrâmuri de gheaþã cu nopþile albeîn timp ce un ºarpe pribeagcautã lung dupã minefãcându-se una cu drumul.

7

Dupã apariþia lucrãrii monumentale a lui AdrianFochi despre „Mioriþa”, se putea prevede apariþiaunor studii tot mai specializate, mai îndrãzneþe ºioriginale – fapt ce s-a ºi întâmplat, demonstrat deexegezele apãrute ulterior.

Cãrþile d.lui Alexandru Bulandra despre „Mioriþa”sunt astfel de exegeze originale care pun în circulaþieafirmaþii îndrãzneþe, ipoteze paradoxale, ori susþinpuncte de vedere, interpretãri ºi comentarii anti-convenþionale, în totalã contradicþie cu tradiþiainterpretãrii. Ulterior, dupã anii 2000, interesul pentrufolclor chiar a scãzut simþitor.

Fiind însã o capodoperã exponenþialã, „Mioriþa”conþinea ºi conþine, dincolo de semnificaþia centralãºi înþelesuri marginale, sugestii ascunse oriobscurizate ºi diverse idei tabuizate. De exemplu, înperioada comunistã, nu s-ar fi putut spune cã este ocreaþie masonicã, sau cã ciobanul sãrac e criminalul,iar ciobanul bogat e omul exponenþial ºi pozitiv. Sigur,concret, este povestea unei crime colective împotrivainteresului individual, pentru însuºirea unei proprietãþimobile, dar universul semnificaþiilor existenþiale ºifilosofice rãmâne mult mai divers ºi complex.

Dl. Alexandru Bulandra a devenit folclorist ºicercetãtor al culturii populare pe cont propriu, adicãnu este prins în niciun proiect oficial ºi nu aparþineniciunei instituþii oficiale. D.sa rãmâne unul dintreacei pasionaþi (sau chiar posedaþi) de un subiect, oproblemã sau temã de interes general ºi i se dedicãbenevol cu toate forþele. Încearcã sã facã singur, cumodestie, ceea ce fac colective de studioºi, ºi chiarreuºeºte, pentru cã, în cazul sãu, pasiunea seîntâlneºte cu talentul, iar vocaþia literarã este însoþitãde culturã ºi de o informaþie desãvârºitã care îlfortificã pentru ca sã încheie proiecte fabuloase.

Dl. Alexandru Bulandra este bibliotecar ºi, zilnic,mâinile sale mângâie cãrþile pe care le parcurgedomol, cu gesturi profesionale, protectoare. De lacãrþile altora, a ajuns la cãrþile sale, în care întâlnimpasiunea purã, acþiunea intelectualã autenticã, talentulîn cea mai fireascã, armonioasã curgere ºieflorescenþã. Cercetãtor al folclorului, fãrã titluricâºtigate în instituþii simandicoase, cercetãtor pentrucã cerceteazã de unul singur, construindu-ºi singurinstrumentele, are acum o competenþã innegabilã,câºtigatã prin asumarea cãrþilor fundamentale. Nucunosc un intelectual mai autentic, pornit dintr-opasiune de studiu fãrã alte limite decât acelea pecare ºi le traseazã singur. Cãrþile sale nu au produsvâlvã de presã, nu au atras nici opiniile altor pasionaþi.Dar tãcerea din jurul operei sale - iatã cã putemvorbi ºi de o operã – nu este deplinã, ºi conduce laconcluzia cã o carte exprimã ceva prin însãºiexistenþa ei. La o analizã atentã, se remarcã uºorcã, dincolo de importanþa lor intrinsecã, lucrãrile salesunt echilibrate, elaborate firesc, inovatoare,originale, pline de rigoare ºi substanþã.

De remarcat cã balada „Mioriþa”, deºi ilustraindirect teoriile egalitariste de uzurpare prin forþã aproprietãþii, nu favoriza interpretarea de tipcomunizant, iar comentatorii n-au exagerat evidenþacã „Mioriþa” relateazã un caz virtual în care cei (mai)sãraci deposedau prin forþã pe cei (mai) înstãriþi, deºisãraci sau bogaþi trãiesc aceeaºi viaþã ºi susþinaceeaºi tipologie umanã.

Cãrþile d.lui Alexandru Bulandra nu constituiedoar cea mai importantã exegezã a „Mioriþei” în noul

LUMEA POSTMODERNÃ ªI „MIORIÞA”COSMICÃ

mileniu, dar ºi profunde analize critice într-o perioadãîn care critica (fie ºi aplicatã folclorului) trece printr-un con de umbrã. Probabil cã adevãratul ecou se vaauzi mai târziu, ºi sã sperãm cã nu foarte târziu, încâtautorul sã se bucure de el, deºi ºtiu cã nu aºteaptãnici recompense materiale, nici onoruri publice,meritate, altminteri „cu asupra de mãsurã”, cum arzice Eminescu.

Cãrþile d.lui Bulandra propun o reapropieresuccesivã de sursele primare, astfel încât în ultimulvolum ajunge la „Colindul pãcurarului”, forma ceamai îndepãrtatã, primitivã a textului preluat ºi prelucratde Alecsandri în cea mai cunoscutã variantã, fãrãsã accentueze latura religioasã a narativei folclorice.Dar nici dl. Bulandra nu pare marcat de religiozitateaprofundã, subteranã a baladei, pe care o înlocuieºtecu idei masonice.

Volumul d.lui Bulandra – rezultatul unei lecturinumai în zona originilor ºi conotaþiilor – modificãradical condiþia baladei populare, socotiteemblematice pentru poporul român. Autorulformuleazã douã afirmaþii care vor da mari bãtãi decap cercetãtorilor viitori: prima, cã Alecsandri nu acules ºi îndreptat, ci a scris el însuºi balada „Mioriþa”,mai exact varianta pe care a tipãrit-o; ºi a doua, cãbalada „Mioriþa”, varianta Alecsandri, conþineelemente masonice, pe care autorul le pune înevidenþã ºi le demonstreazã.

O asemenea interpretare radicalã contravinetradiþiei istorice ºi angajeazã mutaþii profunde alesemnificaþiilor moral-filosofice, genereazã noidistincþii ºi valori contextuale care trebuie puse învaloare.

Perspectiva nouã, atât de radicalã, nu a produsîncã reacþii consistente – evident cã ºi cãrþileautorului au apãrut într-o perioadã completnefavorabilã iniþiativelor culturale, dar orizontulreceptãrii rãmâne deschis.

Balada , ca o poveste simplã, nu performeazãdoar o relatare de epocã, dar are chiar aspectul unuifilm, sau reportaj TV, transmis „în direct” – cel puþinînceputul, „incipit-ul” naraþiunii mizeazã peacumularea de imagini vizuale sugestive, prinpanoramarea largã, ºi se încheie în mod rezolutiv,chiar prin cuvântul moarte, dincolo de care nu semai poate avansa.

În multe cazuri, în actualitate, „mioritic” devineun epitet negativ, dupã ce multã vreme a reprezentatparadigma culturii populare româneºti. Omul folclorictradiþional are o perspectivã demiurgicã asupraexistenþei – nu se opreºte la simple relatãri narativeºi problematizãri factuale. Existã, în folclor, ºi altenaraþiuni de reflecþie ºi reflectare a imediatitãþii ºicotidianului. Existã manifestãri ºi meditaþii de naturãesteticã, dincolo de pragmatismul cotidianuluidevastator, însã „Mioriþa” în esenþã, prezintã unasemenea fapt divers receptat ºi semnificat ladimensiuni cosmice.

Transformãrile ºi transferurile de semnificaþie dinsocietatea post-industrialã ºi post comunistã asuprasistemului ºi formelor estetice, conexiunile dintre arte,discursuri referenþiale ºi cooperarea cu discipline maimult sau mai puþin înrudite, lãrgesc referinþa culturalã,dovedindu-se cã bãtrâna baladã poate vorbi ºi unuialt tip de sensibilitate, cã drama ciobanului aregeneralitatea ºi complexitatea umanã de a trece prindiverse epoci.

Cu trecerea timpului, (luminoasa baladã „Mioriþa”de la începutul textului devine o plângere mortuarãla final) a devenit un text care obscurizeazã o dramãa cunoaºterii (cel puþin, aproximativ în acest sensinterpreta marele poet ºi gânditor atât de original alfilosofiei specificului naþional, „misticul” Dan Botta,textul baladei). Dar astãzi Dan Botta – din pãcateminimalizat în timpul vieþii din cauza confruntãrilorcu Lucian Blaga, ºi uitat ulterior – pare mai viu ºimai credibil. Dar sã nu insistãm asupra acestui maregânditor al „Mioriþei”. Autorul pare sã-l ignore saunu-i cunoaºte în profunzime opera.

Însã filosofia acþiunii comunicante, care nedefineºte epoca prin gânditorii cei mai importanþi defacturã postmodernã precum: Habermas, Derrida,Lyotard, Deleuze neagã cunoaºterea absolutã, pentrucã nici cunoaºterea nu se poate sustrage finitudiniiumane.

La sfârºitul acþiunilor tragice din baladanemuritoare, „piciorul de plai” rãmâne sã eternizezeo formã de spiritualitate omeneascã ºi româneascã,sã aminteascã în toate veacurile de un „hybris”fratern, produs împotriva firii ºi a ordinii lucrurilor.„Ciobãneii” ºi oile sunt an de an alþii ºi altele, pãstrândînsã sensul acelei „întâmplãri” tragice petrecutecândva.

Demonstraþia autorului privitoare la autorulbaladei ºi masonismul sãu rãmâne credibilã ºipertinentã. Poate cã ar fi trebuit sã nuanþezecontextul originar ºi sã explice poziþia masonicã a luiAlecsandri ºi prin alte opere ale autorului, elaborateîn aceeaºi perioadã de creaþie (în jurul anilor 1850),în care ar apãrea atitudini, perspective ori conceptemasonice. Evident cã rolul masonic ar fi trebuit sãfie marcat ºi descoperit ºi în creaþia altorcontemporani, în anii urmãtori revoluþiei paºoptiste.

La lansarea primei ediþii a lucrãrii, mi-am permis,elogiind efortul, francheþea ºi abilitatea autorului, sãafirm cã balada „Meºterul Manole” se preteazã maievident unei intrerpretãri masonice. Oricum, pânãspre cel de-al doilea rãzboi mondial, balada „MeºterulManole” a fost analizatã ºi transpusã în diverseforme literare (Octavian Goga, Victor Eftimiu,Mircea Eliade º.a.) mult mai frecvent decât„Mioriþa”. În orice caz, aceastã baladã popularã nua inspirat o operã cultã fundamentalã. Dar, dupãreceptarea filosoficã ºi atribuirea unei semnificaþiicifrate a destinului naþional, prin opera lui LucianBlaga, balada „Mioriþa” a devenit un „axis mundi”al folclorului românesc, în timp ce balada „MeºterulManole” se reformula ca o emblemã a sud-estuluieuropean. Spaþiul mioritic se echivaleazã cuteritorialitatea naþionalã, sufleteascã ºi spiritualã.

Îndrãzneþele teorii ºi abilele comentarii ale d.luiAlexandru Bulandra nu au fost nici ele receptate încomplexitatea ºi radicalitatea lor. Viitorul aparþine,desigur, acestor comentarii ºi supoziþii originale,îndrãzneþe, menite sã zdruncine conservatorismulinerþial al exegezei tradiþionale.

Tabloul cosmic din „Mioriþa”, pe care niciuncomentariu nu-l neagã, dar majoritatea îlinterpreteazã defectuos, poartã luminiscenþasolidarizãrii elementelor naturale, dar ºi peceteadefecþiunii, mereu sângeroase, a iniþiativeloromeneºti. Spre confirmare, nu gãsesc un citat maiarmonios decât cuvântarea codrului din versurileeminesciene: „...Numai omu-i schimbãtor/ Pe pãmântrãtãcitor,/ Iar noi locului ne þinem,/ Cum am fost,aºa rãmânem,/ Marea ºi cu râurile,/ Lumea cupustiurile,/ Luna ºi cu soarele,/ Codrul cu izvoarele”.

AURELIU GOCI

(Prefaþã la volumul “Cazul Mioriþa” deAlexandru Bulandra, în pregãtire la EdituraCoresi)

8

LA NAªTEREA MEAA CÃZUT O STEA

de Speranþa Calimisau

Tragicul învins

Prozã femininã

Problema romanului biografic-amintire a fost tranºatãde mult timp în critica literarã româneascã. Regretatulprofesor Alexandru Piru taie nodul gordian din momentulcând argumenteazã cu mijloace specifice disciplinei cã„Amintiri din copilãrie” este, ca specie literarã, un roman,chiar dacã personajele au avut ca modele persoanele vieþiireale cum, de fapt, a evidanþiat mai târziu Valeriu Cristeaîn lucrarea „Dicþionarul personajelor lui Creangã”.Argumentele profesorului sunt simple, logice ºi de bunsimþ: Creangã reinventeazã nu doar copilãria, ci ºi formarememorãrii ei. Simplificând lucrurile, o viaþã povestitã cutalent devine roman. Dacã este la persoana întâi, poartãºi amprenta autenticitãþii.

Este ºi cazul romanului „La naºterea mea a cãzut ostea” al scriitoarei Speranþa Calimi, ed. Vicovia (2008),Bacãu (224 pagini). Metafora din titlu trimite direct cititorulspre esenþa cãrþii, adicã destinul, care înseamnã, înviziunea autoarei, inocenþã, speranþã, dezamãgire, iubire,moarte ºi zãdãrnicie.

Este un roman tulburãtor, cu suferinþã adunatã într-oviaþã cât alþii în zece. O lungã ºi apãsãtoare mãrturisire aunei vieþi începute firesc ºi frumos, zguduitã de un„urangutan” care defloreazã o fetiþã: „Mi-a pus pe gurão mânã mare, cred cã ºi ochii mi-i acoperise ºi ºi-asatisfãcut cu mine poftele lui de animal. Plângeam,plângeam în hohote ºi, când am vãzut sânge pe mine,am crezut cã mã omorâse pe dinãuntru ºi încet urma sãmor de tot…” Copila de nici zece ani n-a avut forþa fizicãsã se împotriveascã brutei, dar nici tãria sufleteascã sãmãrturiseascã altora. A pus atunci, apoi întreaga viaþã,întâmplarea sub ecuaþia inocenþei ºi a moralei: „Nu ºtiamce se întâmplase atunci cu mine, mi-am dat seama doarcã era ceva ruºinos ºi nu trebuie sã spun la nimeni, cãmã fac de batjocurã.” N-a mãrturisit decât dupã cincizeciºi ºapte de ani, aºa cum spune undeva în roman. Dinmomentul acela, romanul devine o lungã tânguire în carenu acuzã pe nimeni, dar toate întâmplãrile ulterioare alevieþii sunt puse pe seama acestei schimbãri bruºte adestinului. În aceastã întâmplare cititorul descoperãcheia întregului roman – de-abia la pagina ºaptezeci ºiunu. Pânã în acel moment, are în faþã copilãria fireascã aunei fetiþe dintr-un sat din Moldova, aceasta însemnândfamilie, primii ani de ºcoalã, mamã, tatã, mulþi fraþi ºisurori, naturã, joacã, prieteni, vecini, rude, întâmplãrimai mici sau mai mari, totul inundat într-o fericire trãitãde modelul sãu literar, Nicã. Multe pagini de inceput auo duioºie care aminteºte de „Hronicul ºi cânteculvârstelor” lui Blaga.

De aici încolo, tonul se schimbã, locul luminii copilãrieieste luat de întunericul, bâjbâielile ºi zbaterile adolescenþei,ale tinereþii, ale maturitãþii ºi ale bãtrâneþii. Amprentadestinului este vizibilã: peregrinãri, nestatornicii, eºecuriîn dragoste, suferinþe fizice, traume sufleteºtiinimaginabile, generate de ipostaza deloc confortabilã decopil înfiat, de elevã la o ºcoalã dintr-un oraº strãin, B.,încercãri ºi tot atâtea eºecuri de a le echilibra prindragoste, dar ºi multe, multe morþi în jur. Ca un blestem, îimor întotdeauna cei care ar fi crezut cã-i vin în ajutor. Areînsã mereu puterea s-o ia de la capãt ºi speranþa cã poateizbândi. Ajunge, precum Sisif, cu stânca în spate, aproapede vârf, dar o scapã încã o datã. Personajul nostru este ºiel demn de admirat atunci când coboarã încã o datã labaza muntelui...

Destinul este în continuare potrivnic. Clotho,ursitoarea care deapãnã firul vieþii, îºi face meseria fãrãmilã ºi fãrã oprire. N-are nici copii, înfiazã o fetiþã, ajungesã aibã o nepoatã de care crede cã ar trebui sã se bucure,dar stânca îi scapã din spate încã o datã: aflã, la un controlobiºnuit, cã are diabet. Se luptã, merge mai departe,

reuºeºte sã-l þinã sub control, dar destinul îºi urmeazãcursul dându-i o altã loviturã: cancer...

Cititorul se întreabã o datã cu personajul: Mai existão fãrâmã de speranþã? Acesta n-are decât sã întoarcãvolumul la prima copertã ºi sã citeascã prenumele. Eu i-aºspune Victoria, cãci a izbândit, prin aceastã lungãconfesiune, marea purificare. N-a mai scãpat stânca. Acumcontemplã lumea, liniºtitã, solemnã, din vârf.

În felul acesta, am descoperit-o pe învãþãtoarea deexcepþie, acum scriitoare, fosta elevã a ªcolii Normale dinB., la catalog Milica Victoria (vezi anagrama).

Modelul sãu literar îl reprezintã, dupã cummãrturiseºte autoarea, „Amintiri din copilãrie”: „Ca ºiCreangã, am adunat ºi eu în suflet imagini din aniicopilãriei, care nu s-au ºters, poate chiar s-au maiaccentuat odatã cu anii.” Multe fraze din debutulromanului încep cu locuþiunea „îmi aduc aminte” , faptce-l pune sub zodia confesiunii. Dacã la Creangã, copilãriaºi adolescenþa sunt îmbrãcate în haina duioasã a umoruluiºi a inocenþei, la Speranþa Calimi, toate întâmplãrile, toatetrãirile, toate eºecurile mãrturisite în aceastã lungã ºi

duioasã întoarcere în timp, deloc lacrimogenã, suntîmbrãcate în haina sumbrã a tragicului.

Cititorul întâlneºte în aceastã replicã a „Amintirilor…”un personaj feminin, excelent realizat, tot din perspectivãmoralã: nu urãºte pe nimeni, are încredere în toþi, iartã petoþi, iubeºte lumea, numai pe unul îl urãºte, „criminalul,paranoicul, banditul” în ipostaza Destinului.

Scriitoarea procedeazã metodic, prevenindu-ºicititorul în debutul romanului asupra titlului ºi asupratemei în eseul „În loc de introducere”: „Când m-amnãscut eu, steaua mea s-a stins, de aceea cãrarea vieþiimele a fost întunecatã, iar eu am orbecãit prin desiºulsoartei fãrã o luminã cãlãuzitoare.” În final, existã unalt eseu - replicã, intitulat „În loc de concluzii”, undescriitoarea încheie duios dialogul cu cititorul ºi cu sineînsãºi: „Destinul meu a fost scris pe o petalã de floare cen-a mai înflorit, ofilindu-se când era boboc.”

Aºadar, o scriitoare având vocaþia tragicului (cazfoarte rar în proza femininã) se mãrturiseºte într-o cartecu virtuþi artistice autentice. Viaþa fiecãruia dintre noi,privitã retrospectiv, devine un roman. Numai cã puþini aucurajul, tãria ºi talentul de a scrie. Speranþa Calimi izbândit.

Poezia este esenþã. Teatrul înseamnã, deopotrivã,explozia textului ºi a actorului. Proza autenticã are ºiesenþã, ºi explozie, dar mai ales amplitudine, adicã mãreþie.Aceasta pentru cã cititorul pãtrunde pe îndelete, multmai profund, în laboratorul de creaþie al autoruluicomparând, pe mãsurã ce înainteazã în lecturã, viziuneasa despre lume ºi viaþã, cu aceea a autorului, urmãrindtenace suprasensul operei. Este ceea ce germanii numescinspirat „weltanschauung”. Mai mult, cititorul seconfruntã ºi cu personajele inventate de autor, ale cãrorfapte, sentimente ºi gânduri le acceptã sau nu. De aiciresponsabilitatea uriaºã a prozatorului, care scrie sã treacãdincolo de rafturile unei biblioteci sau ale unei librãrii,adicã în conºtiinþa cititorului. De aceea sfatul lui Tolstoitrãieºte într-o perpetuã actualitate: „Dacã nu poþi sã scrii,nu scrie.”

Nu este ºi cazul Cristinei Istrate care-ºi ascundetinereþea într-un nume saxon, Christina Wittelsbach,autoarea romanului CONFUZIE SENTIMENTALÃ, ed.„Domino”, Bucureºti (?), (2009), 320 de pag. Cartea miafost trimisã cu ceva timp în urmã ºi era însoþitã ºi de unbileþel în care spune, printre altele, cã „este sufletul meuºi-mi este foarte dragã[…] Aºtept cu nerãbdare sã aflupãrerea dumneavoastrã despre carte ºi sper sã o citiþi cutot atâta bucurie ºi dragoste cum am scris-o eu.” De-abiaacum am citit-o...

Mai întâi de toate, autoarea a avut de fãcut faþã câtorvaprovocãri. Nu o cunosc personal, dar cred cã este foartetânãrã – un curaj enorm pentru un autor de romane, caretrebuie sã aºtepte decantãrile necesare ale vieþii. Sã nuuitãm cã Sadoveanu a scris „Baltagul” când împlineacincizeci de ani. Astfel de exemple sunt numeroase înliteratura românã ºi strãinã. De aici, atipicul autoarei.

Apoi, toþi marii romancieri nu s-au aventurat, laînceputurile literare, direct în roman, ci, prevenitori, auexersat proza scurtã. Dacã luãm tot exemplul luiSadoveanu, acesta a debutat în 1904 cu trei volume denuvele ºi povestiri. ªi în acest sens, exemplele suntcopleºitoare.

Dar cea mai mare provocare pentru autoare oconstituie tema care este eternã, dragostea, o plaseazã întimpurile noastre, în spaþiul american pe care nu cred cã-lcunoaºte decât din filme sau din cãrþi...

Cristina Wittelsbach vrea sã fie o excepþie care sãconfirme regula...

Dacã am evidenþiat curajul de a scrie al autoarei, de la

CONFUZIESENTIMENTALÃ

de Cristina Wittelsbach sau

Farmecul atipiculuifeminin

început trebuie observate maturitatea, coerenþa, claritateaºi perseverenþa de a urmãri firul epic, cu atât mai mult,întrucât a trebuit sã facã faþã ºi unei tehnici moderne,povestirea în povestire, - protagoniºtii cãrþii devin ºi actoriiunui film de dragoste, „Serena”, care va obþine ºi un premiucinematografic.

Nu mi-a plãcut niciodatã sã „povestesc” un romanpentru cititor, asta pentru cã farmecul cãrþii provine ºi dinpãrticica de suflet pe care autorul o lasã între filele cãrþii.Justificarea mea este argumentatã tot de atipiculromanului. Aºadar, tânãrul bogãtaº Lucas Brown cãruia-i murise soþia, Evelyne, cu cinci ani în urmã, într-unaccident, vrea sã devinã actor ºi producãtor de film. Lacastingul anunþat se prezintã vreo cincizeci ºi trei de tinereºi este aleasã în rolul principal Divine Anderson (numepredestinat frumuseþii), recepþionerã de hotel, de care seºi îndrãgosteºte. Urmeazã tatonãrile de rigoare în evoluþianoului cuplu în care-ºi face loc perfidul Charlie Robinson,cel mai bun „prieten”, un fel de Falconetti, personajulmalefic dintr-un serial american. Aceasta pentru cã oiubise ºi el cândva pe Evelyne, dar acum nu-ºi mai permitesã o piardã ºi pe Divine. Când lucrurile pãreau cã evolueazãîn direcþia doritã de cuplu, Divine descoperã fotografiaEvelynei ºi crede cã ea este doar o înlocuitoare de moment,adicã o „confuzie sentimentalã” a bãrbatului. Supãratã,se retrage în Alaska la cabana pãrinþilor sãi, amândoidecedaþi, cu vreo doisprezece ani în urmã, într-un teribilaccident, pe munte. Lucas o cautã disperat în LosAngeles, aflã adresa acesteia, o gãseºte tocmai înîndepãrtatul la North Point ºi aici cititorul poate sã-ºiînchipuie ce s-a întâmplat... Se întorc fericiþi, ajung apoila San Francisco unde filmul va obþine Premiul de debut.Urmeazã, ca la americani, lovitura de teatru: CharlieRobinson o rãpeºte pe Divine ºi o duce în Caraibe, cuintenþia de a se cãsãtori, aceasta dupã ce îl ruinase peLucas blocându-i afacerile la bursa din Thailanda, în ciudaîncercãrilor oamenilor lui Lucas de acolo de a le salva.Urmeazã o nouã cãutare. Rivalii se confruntã pe o stâncãsub privirile Divinei ºi bineînþeles, Rãul dispare înecat înmare. Cei doi probabil cã trãiesc fericiþi ºi azi, în ciudafaptului cã Lucas a pierdut o mare parte din avere...

Aceasta este povestea. Dincolo de ea rãmânediscursul narativ, surprinzãtor de sigur pentru autoareade nici douãzeci ºi cinci de ani – întreþinut de o viedinamicã a dialogului ce dã vioiciune întâmplãrilor.Surprinzãtore sunt ºi descrierile care i-au pus la treabãimaginaþia. Cred cã, în ciuda stereotipiei cliºeelorîmprumutate din arta cinematograficã, rãmân douãelemente care conferã greutate romanului: limpezimeafirului narativ ºi personajul principal feminin. Aceastapentru cã nimeni nu poate privi mai bine, din adâncuri,sufletul unei femei îndrãgostite decât o femeie...

Prin acest roman, Christina Wittelsbach a trecutproba debutului. Rãmâne doar sã confirme. Urmeazãconsacrarea. Cine ºtie? Rãspunsul stã doar încondeiul ei...

Sã fii prozator, zicea Marin Preda, este sã fii legat cuun lanþ de piciorul mesei de scris...

Prof. TITI DAMIAN

9

ALEXANDRU BULANDRA

Iov, Socrate ºiDivinitatea

eseuMoto: “Cercetaþi din nou! Dreptatea mea este

mereu aici!”(“Cartea lui Iov” 7,29)

(urmare din numãrul trecut)

II. Istoria “Cãrþii lui Iov”2.5. Imaginea de sine a tânãrului Iov

Acum intrãm în camera textualã a poemului,lãsând în urmã antreul...

ªi prima parte, lipsã.Dintr-o singurã privire am citit versurile “Sunt

un om, un om luminat, totuºi celui care mã respectãnu-i merge bine.”

E primul vers ºi þi-a sãrit în ochi....ªi, zburând peste rânduri, “Eu, înþeleptul,

pentru ce sunt amestecat cu tinerii neºtiutori?/ Eu,luminatul, pentru ce sunt socotit printre ceineºtiutori?” Ei...?

Cu aceste douã versuri ai pãtruns deja în miezulproblemei.

Vino ºi tu odatã! ªi închide uºa, cã simt înurechi cum vuieºte curentul de idei din antreulcanonic spre marile spãrturi din tablele de argilã!

În acest eºantion avem o imagine de sine ce nearatã un tânãr “luminat”, un “înþelept” care, la unmoment dat, se vede socotit altfel...

De cãtre cine? ªi din ce motiv?...ºi amestecat printre “tinerii neºtiutori”.Înseamnã cã eroul nostru fãcea parte dintr-

un grup... o comunitate de oameni ce avea capreocupare cunoaºterea, ºtiinþa...

Cãderea în ierarhia organizaþionalã este însoþitãºi de alte întâmplãri pe cât de surprinzãtoare, pe atâtde umilitoare.

Cum ar fi...Celui care îl respectã pe tânãrul decãzut din rolul

deþinut anterior...Care îl mai respectã....nu-i merge bine.Este atacat, ºicanat º.a. de ceilalþi, care nu-l

mai respectã pe, sã-i spunem, tânãrul Iov.Mai mult, spusele îi sunt rãstãlmãcite: “Cuvântul

meu adevãrat a fost prefãcut în minciunã.”ªi încã...“Tovarãºul meu nu-mi spune un cuvânt

adevãrat”.În varianta din Kramer ºi Klima: “Tovarãºul

meu nu-mi spune vorbe drepte.”Trebuie sã ne gândim la faptul cã eroul nostru

deþine criteriul dupã care sã poatã decide cã uncuvânt/o afirmaþie este adevãrat/ã sau fals/ã, drept/dreaptã sau nedrept/nedreaptã.

Este vorba, într-adevãr, de un grup organizatpentru a îndeplini un anumit scop, o structurã -“tovarãºul” îmi conduce gândul cãtre relaþiiformale, instituþionalizate.

ªi acest camarad, angajat ºi el, probabil, pe caleacunoaºterii adevãrate, îi spune, totuºi, numai minciuni,neadevãruri...

Alternativa de traducere cu vorbe drepteaduce, în plus faþã de dimensiunea cognitivã,criteriul juridic de respectare în discurs a unorlegi, regulamente, norme etc. scrise, ºi pe cel etic:cum poþi sã spui aºa ceva despre mine, tu, caremã cunoºti atât de bine? Eºti nedrept!

“Prietenul meu dezminte cuvântul meu adevãrat”.Îl contrazice, declarând cã, de fapt, cuvântul

sãu este fals. Vezi ºi alternativa!“Prietenul meu îºi râde de cuvintele mele”.Ceea ce-i spun i se pare caraghios.Ar trebui sã marcãm aici un lucru foarte

important care priveºte imaginea de sine a tânãruluiIov: liniile caracteriale ale autoportretului suntdenumite cu ajutorul unor termeni luaþi din sferacunoaºterii, întrucât ele fac chipul unui ºtiutor, alunui înþelept.

Atenþie ºi la decretele me corespunzãtoareemise de Marii Zei: Adevãrul, Minciuna, Simþul dedreptate, Dreptatea, Înþelepciunea, Respectul!

Afirmaþiile lui, de a cãror corectitudine ºi adevãrnu se îndoieºte nicio clipã, nu mai sunt recunoscuteca valide chiar de cãtre prieteni, fiind contrazise,deformate ºi/sau luate în derâdere.. Adevãr ºiminciunã, drept sunt mai întâi semnele unui efortcognitiv ºi numai în plan secund ele conoteazãsinceritatea ºi corectitudinea în relaþiileinterpersonale.

“Omul mârºav”, josnic, ticãlos, dezgustãtor...Nici nu ºtii câtã revoltã îmi trezeºte acest cuvânt!Scârbos!

ªi la acest capitol al comportamentului uman, Zeiiau lãsat oamenilor modelul ceresc al cuvintelor me:Defãimarea ºi Duºmãnia. Fãrã ele, civilizaþia umanãnu putea fi conceputã.

Chiar ºi Discordia este lãsatã de Zei! ...Ai grijã,nu care cumva sã-l scãpãm din ochi pe omulmârºav!

În poem sunt douã referiri la el. Prima: “Omulmârºav m-a acoperit cu Vântul de Sud, sunt nevoitsã-l slujesc”.

ªi a doua...“Omul mârºav a uneltit împotriva mea...”... Cu alternativa de traducere Kramer-Klima:

“Bãrbatul cel viclean îmi întinde o capcanã”.Al doilea vers mi se pare mai explicit: omul acela

– spunei cum vrei -, a acþiont în aºa fel încât sã-ldoboare pe eroul nostru.

Pentru a-ºi atinge scopul, el a folosit tot felulde mijloace care au înºelat buna-credinþã ºinaivitatea lui Iov cel tânãr.

Expresia “m-a acoperit cu Vântul de Sud” esteo alegorie...

ªi are o referinþã miticã, unde vântul este oarmã de luptã. Vezi!

Important este efectul lui real: tânãrul luminat esteobligat sã-l slujeascã pe omul viclean.

Devine sluga unui individ pe care-ldesconsiderã.

κi pierde libertatea: prieten, tovarãº, respectconotau, disperate, miºcarea liberã a gândului ºi afaptei sale de altãdatã, acum încãtuºatã.

Hai sã-i luãm urma acestui josnic individ!El trebuie sã se învârtã în acelaºi cerc unde

vieþuieºte ºi gândeºte tânãrul Iov împreunã cuprietenul ºi tovarãºul sãu.

ªi dacã îi poate determina rolul ºi status-ul îngruparea respectivã, el deþine o poziþie mai înaltãîn presupusa ierarhie instituþionalã. Puterea seaflã ºi ea între cuvintele me.

Pe acest înalt funcþionar, se pare, afirmaþiileprimului Iov l-au deranjat atât de mult încât a trecutla represalii...

...Declanºând un adevãrat rãzboiinformaþional, în care sunt mobilizaþi cei maiapropiaþi colegi ai celui atacat cu scopul de a-idistruge orice credibilitate a cuvintelor sale.Pânã la muþenie.

Decãzut, umilit ºi izolat de grupul sãu de odinioarã,eroul nostru îºi priveºte noua stare, constatând cu uimireºi indignare cã nimeni nu l-a ajutat, nu l-a protejat: nicitovarãºul, nici prietenul ºi nici chiar Zeul lui.

Dintr-un tânãr de mare viitor, cu un destin,aºa-zicând, luminos, se metamorfozeazã într-o

fiinþã fãrã importanþã, aruncatã la periferiasocietãþii... Mi s-a pãrut cã zãresc fantomabãtrânului Iov agonizând în gunoaie!

Sã mai observãm cum devine omul nostrudepresiv, cum îºi pierde el pofta de mâncare, cumse îmbolnãveºte...

Se vede cã vorbeºti din proprie experienþã!Sindromul depresiv are multiple ºi neaºteptate

consecinþe somatice.Ar fi bine sã ni le reamintim, poate aºa ni-l

vom apropia mai mult pe tânãrul Iov aflat tocmaila celãlt capãt al istoriei.

Atunci, s-o luãm bãtrâneºte, cu încetinitorul.O secundã cât o mie de ani!Glumeºti, desigur.La început îi este afectatã starea interioarã.Când s-a întors, presupunem, de la adunarea ce

a consfinþit decãderea din drepturile lui de tânãrºtiutor, “Am intrat în casã ºi mintea mi-eînceþoºatã”...

Tulbure, rãvãºitã...“Eu, omul, am ieºit în stradã, grea îmi este

inima”...Vrând sã-ºi limpezeascã, probabil, gândurile,

constatã cã ºi inima îi este...Pentru aceastã situaþie avem un cuvânt me care

se potriveºte de minune: “Tulburarea inimii”. Cu altecuvinte, omeneºti, aceastã stare a fost decretatã decãtre Zeii cei Mari ca fiind necesarã în existenþafiinþei umane.

Prin urmare, dacã inima îþi este tulburatã, fiitotuºi mulþumit, înþeleptule, cã ontologic eºti înordine!

“Hranã se aflã pretutindeni în jur,/ ªi totuºi hranamea este foamea”. ... Clar, este vorba de anorexie!

“Lacrimile, tristeþea, neliniºtea ºi desperarea s-au cuibãrit înlãuntrul meu.”

Tulburare anxios-depresivã cu atacuri de panicã.Diagnosticul îmi este, din pãcate, aºa de familiar...”Suferinþa mã cuprinde ca pe o fiinþã aleasã doarpentru lacrimi.”

Nu vreau sã te indispun, dar nu pot sã credcã numai o boalã presupus comunã te-a apropiatde tipul acesta de personaj. Am fi ca într-orezervã de sanatoriu...

Eroul nostru aparþine tipului de om orgolios, foartesensibil, perfecþionist. Insuccesul profesional îi atrageîntreg organismul, cu inima în frunte, într-o prãpastiea nimicniciei.

“Ursita rea mã þine în mâna ei, îmi ia suflareavieþii,/ Frigurile rele scaldã trupul meu...”

Aflat în abis, cui îi cere tânãrul Iov sumerianajutorul?

Divinitãþii, cui altcuiva?Tot aºa am pãþit-o ºi eu: prãbuºindu-mã în hãu,

sufletul a þâºnit, ca fãrã mine,direct în sus......O rachetã intergalacticã!...Spre Dumnezeul nevãzut, cãutându-l ºi

implorându-l cum n-o mai fãcuse niciodatã pânãatunci.

Doamne Atotputernic, ajutã-mã!Dacã vrei sã-þi amintesc, Divinitatea este al

doilea dintre cuvintele me care ni s-au pãstrat.(continuare în numãrul urmãtor)

12

Imaginea Sloboziei de altãdatã(urmare din numãrul trecut)

Îndemnurile la drumeþie lansate prin intermediul preseianului 1968 aveau în vedere ºi oraºul din inimaBãrãganului. Turiºtii ce tranzitau judeþul Ialomiþa erauîndemnaþi sã facã popasuri în noua reºedinþã de judeþ.Cartea de vizitã a localitãþii avea în vedere principalul sãumonument istoric legat de numele domnitorului MateiBasarab – mãnãstirea „Sfinþii Voievozi”:

„ Aºa stând lucrurile ni se pare firesc sã începem cuSlobozia. Profilul nou al oraºului nu este necunoscut.Am sublinia doar faptul cã se numãrã printre cele maitinere aºezãri industriale din mãnosul Bãrãgan,impunânudu-se din ce în ce mai mult ºi ca un importantcentru pe harta turisticã a þãrii, fapt marcat, îndeosebi,de prezenþa staþiunii Amara. Dar sã rãsfoim hrisoavelece ne vorbesc despre trecutul acestei aºezãri. Cu treisecole ºi ceva în urmã, mai precis în 1634, MateiBasarab, domn al Þãrii Româneºti, a înãlþat lãcaºBisericesc pe aceste locuri, închinându-l, împreunã cupãmânturile vecine, mãnãstirii Dochiaro de la MunteleAthos. Astãzi, din vechea mãnãstire se mai pot vedeadoar zidurile exterioare mãcinate de vreme. Le-au rosapele Ialomiþei pe când nu exista actualul dig, le-aufãrãmiþat cutremurele, le-au mâncat ploile ºi vânturilecelor trei veacuri. Din biserica lui Matei Basarab aurãmas doar patru icoane aurite, o cruce de lemn, douãnãframe þesute cu fir de aur de Elena, soþia domnitorului,ºi alte câteva obiecte. Pe locul vechii biserici, a fostziditã alta mai nouã în 1842. Cât priveºte numeleoraºului vine de la hrisovul de „slobozenie” prin careMatei Basarab scutea de dãri pentru un numãr de anipe toþi cei care voiau sã se aºeze pe pãmânturilemãnãstireºti. În legãturã cu numele de Slobozia maiexistã ºi altã versiune. Se zice cã în secolele trecute, petãpºanul din faþa mãnãstirii, acolo unde astãzi se aflãcentrul oraºului, se strângeau „cãtanele” pentru a fi„slobozite” de la oaste. ªi încã un amãnunt: localitateaeste declaratã oraº în 1912 când se construieºte liniaferatã dinspre Urziceni.”1

Înfrumuseþarea oraºului, aflat în plin proces demodernizare, a reprezentat o constantã permanentã pentruautoritãþile publice locale. Un obiectiv era amenajarea spaþiilorverzi, inclusiv a acelora de agrement, uneori dându-se înfolosinþã parcuri noi precum binecunosutul parc mic:

„Consiliul popular orãºenesc Slobozia manifestã înultima vreme o preocupare deosebitã pentruorganizarea de acþiuni menite sã înfrumuseþeze oraºul.Printre acþiunile realizate recent prin muncã patrioticãa cetãþenilor se numãrã crearea parcului din spateleimpunãtoarei clãdiri unde se aflã sediul Comitetuluijudeþean de partid ºi Consiliul popular judeþeanIalomiþa, înfrumuseþarea spaþiilor verzi de pe trotuareleoraºului, etc. De fapt, activitatea depusã de cetãþenipentru ca oraºul lor sã arate tot mai frumos este oacþiune permanentã. Astfel, numai într-o singurã zi, peste50 de cetãþeni, salariaþi ai Întreprinderii de gospodãrireorãºeneascã ºi Filiala Slobozia a Bazei deaprovizionare nr. 1 Bucureºti, au efectuat peste 200 orede muncã patrioticã la amenajarea zonei verzi pe arteraprincipalã a oraºului, porþiunea cuprinsã între Staþia PECOºi bariera CFR. S-a plivit ºi s-a amenajat terenul pentruplantatul florilor pe o suprafaþã de 5000 m.p”2

Viaþa socialã a tinerilor din Slobozia anului 1968,departe de a fi una care sã corespundã aºteptãrilor lor,era mai degrabã monotonã ºi plinã de plictis, plãtindtributul întârzirilor de ordin edilitaro-administrativ.Dorinþele generaþiei poetului Mircea Dinescu, au fostsurprinse într-o convorbire purtatã în faþa cinematorgaful„Ialomiþa”, loc provizoriu de întâlnire ºi de petrecere atimpului liber în lipsa altor alternative de acest fel:

„Crepuscul. Oraºul Slobozia se pregãteºte sã întâmpinenoaptea. Dupã o zi toridã, rãcoarea începe sã se facã dince în ce mai simþitã ºi parcã te invitã la plimbare.

O plimbare prin oraº. Mai precis pe un perimetrulimitat între cofetãrie ºi cinematograful „Ialomiþa”.Aglomeraþie. Foarte mulþi tineri se plimbã, discutã.Barele din metal din faþa cinematografului s-autransformat ad-hoc în scaune. Sunt foarte mulþi

solicitanþi care în aºteptarea orei când va începe filmulmãnâncã de zor seminþe. Aspectul nu e de loc plãcut. Aiimpresia cã aceºti tineri, pe care searã de searã îiîntâlneºti în acest loc, nu ºtiu ce sã facã cu timpul liber.

Oare aºa sã fie? Iniþiem o discuþie la care avem dince în ce mai mulþi participanþi. ªi lucrurile pe care leaflãm ne bucurã, deoarece cele spuse au clarechivalentul neîmplinirii unor dorinþe. NicolaeDrãghici, Radu Opran, Mircea Dinescu, Nicu Obancea,Vasile Duþu, Vasile Solcãnea îºi justificã timpul irositpe aceºti metri asfaltaþi prin lipsa unui loc de întâlnireîn care tinerii din oraº sã se simtã la ei acasã.

- Ne place mult dansul. Nu avem însã o salã undemãcar o datã pe sãptãmânã sã putem dansa.

- Instalat comod într-un fotoliu aº vrea sã citesc ocarte, sã joc o partidã de ºah.

- Sânt foarte multe jocuri distractive pentrutineret.Noi nu avem nici unul la dispoziþie.

- M-ar interesa prezentãrile de filme ºi unmagnetofon la care sã ascult melodiile îndrãgite.

- Ce bine ar fi ca în oraºul nostru sã existe uncenaclu literar !...

...Pãreri culese într-o discuþie pe stradã. Pãreri pecare însã, socotindu-le demne de a fi luate înconsideraþie, le-am expus tovarãºilor GeorgeGrigorescu, preºedinte al Comitetului judeþean pentruculturã ºi artã ºi tovarãºului Florea Costea, locþiitor alsecretarului Comitetului orãºenesc P.C.R. Slobozia.

- Aceste dorinþe – ne spune tov. Grigorescu – suntprezente în întregime în planurile de activitate ale caseinoastre de culturã. ªi dacã planurile nu au reuºit sã fietranspuse în viaþã, acest lucru se datoreºte în maremãsurã imposibilitãþii de a avea la dispoziþie un localunde ele sã se desfãºoare normal, sã aibã continuitatefireascã, întru-un cuvânt Casa de culturã sã devinã loculde instruire ºi agrement, unde locuitorii oraºului sã-ºidea întâlnire searã de searã.

- ªtim, nu putem veni cu scuze atunci cândconstructorul nu-ºi respectã cuvântul – întregeºte ideeatov. Florea Costea. Reparaþiile absolut necesare fãcuteclãdirii, trebuiau sã fie terminate încã din luna mai.Suntem aproape de iulie ºi probabil cã ele vor mai dura10-12 zile. Deci, de la început, imposibilitatea de a punela dispoziþia cetãþenilor locul de întâlnire dorit. Demulte ori vizitând casele de culturã din Cãlãraºi ºiFeteºti, m-am gândit la faptul cã aceastã lipsã deactivitate a Casei de culturã din Slobozia se resimte îninimile celor dornici de a-ºi petrece timpul liber în modutil ºi plãcut. Sperãm ca în aceastã perioadã scurtã, pecare o mai avem în faþã pânã când clãdirea va fireamenajatã, împodobitã sãrbãtoreºte îºi va deschideporþile, sã rezolvãm toate amãnuntele de organizarepentru a putea oferi membrilor noºtri ambianþa doritã.

- Spaþiul restrâns pe care îl avem la dispoziþie –intervine tov. Grigorescu – ne va pune însã înimposibilitatea de a rezolva la început o serie dedeziderate imperioase ca: o salã de lecturã, o încãperedestinatã cursului de iniþiere muzicalã, salã atât detrebuincioasã matineelor dansante, alta rezervatãrepetiþiilor brigãzii artistice ºi ale formaþiei de teatru.Probabil, cã pe parcurs vom gãsii soluþii. În orice caz,acest impediment, sperãm cã nu va afecta desfãºurareanormalã a programului de activitate al casei de culturã.

Reºedinþa judeþului nostru se aflã în plinãtransformare. În curând, noi ºi noi clãdiri se vor ridica.Sperãm cã nu peste multã vreme ºi Casa de culturã dinSlobozia îºi va afla locul corespunzãtor pentru bunadesfãºurare a multiplelor sale activitãþi. Pânã atunci,însã, chiar în condiþiile prezente, trebuie ca în cel maiscurt timp acest asezãmânt de culturã sã-ºi reînceapãactivitatea. Sã redevinã locul drag de întâlnire, în carezeci de oameni, dornici de frumos ºi de recreere, sã-ºipoatã petrece în fiecare zi câteva ore plãcute.”3

Note1 Traian Popescu, „Îndemn la drumeþie”, Tribuna Ialomiþei,

anul I, nr. 42, duminicã, 7 aprilie 1968, f. 2;2 Tribuna Ialomiþei, anul I, nr.92, joi, 6 iunie 1968;3 Em. Gonciu, „Întâlnire pe stradã”, Tribuna Ialomiþei, anul I,

nr. 113, duminicã, 30 iunie 1968;inspectori D.J.A.N. Ialomiþa,

Gabriela Chercef, Ionel Cristian Tãtaru

Se desprimãvãrase. Umblam ameþitã, inertã,printre oameni neinteresanþi. Târam de trupul greu,aºa cum târâsem odatã de sacii cu grâu.

Bunica mã trimisese la moarã. „N-are cine,mamã”, îmi spusese.

Fierul cãruciorului sãpase carne vie în palmeleprea mici, nefãcute sã care greutãþi. Dar eu ºtiamuna ºi bunã: trebuia sã ajung la moarã. Acolo se facepâinea noastrã cea de toate zilele. „Dã-ne-o nouãastãzi!” Nu pricepeam de ce oamenii îi cer luiDumnezeu pâine. Când ai putea sã-i ceri atâtealucruri minunate. Cum ar fi de exemplu, pãpuºi.Pãpuºi adevãrate, nu din acelea din cârpe înfãºuratepe linguri de lemn. Sau cum ar fi, atunci când îþidoreºti mult, sã poþi da timpul înapoi.

Pânã una alta, mã aºezasem pe saci, cu faþa înpalmele rãnite, plângând ºi rugându-L sã îmi deaputeri sã ajung pânã la moarã. Era plânsul acela deciudã, de neputinþã, nu doar în faþa neputinþei mele,ci ºi a altora. Eu îi spuneam plânsul rãu. Cãci existãºi un plâns bun, care alinã, cicatrizând. Mai plânsesemodatã aºa, când îl rãsturnasem pe bunicul în ºanþ.Cu tot cu cãruþul de invalid peste el. Atunci mãsalvaserã niºte militari.

Când cu sacii de grâu, îmi pusesem nãdejdea într-un om care trecea pe stradã.

„Ce-ai, taicã, de plângi?”„Mi-e greu, nu mai pot sã târãsc de sacii ãºtia.

Nu m-ajuþi?”, bâiguisem timid.„Ajutã-te singurã! ªi Crucea ºi-o poartã omul tot

singur.” ªi trecuse mai departe.L-am urât. Dar într-un fel m-a ajutat, fãcându-

mã sã înþeleg cã nu trebuie sã-mi pun nãdejdea decâtîn mine. De-aº fi învãþat de atunci lecþia!

Am tras cu dinþii de rochie, am rupt douã bucãþicu care mi-am înfãºurat palmele ºi-am dus povarala bun sfârºit.

Dar parcã tot a fost mai uºor decât acum, cândtâram dupã mine saci de iluzii, cãtre moara care sãle macine mãrunt. Sufletul, când sângereazã, cu cesã-l bandajezi?

Cum mergeam aºa aiuritã, îmi atrase atenþiasilueta Senatorului. E greu sã nu observi o siluetã de1,90, într-un costum impecabil, cu-n mers demanechin pe podium, cu tunsoarea perfectã, cu firelede pãr aliniate precum soldaþii la raport.

Prin contrast cu aspectul aparent scorþos, m-ambucurat sã regãsesc dincolo de „ambalaj” omulmodest ºi sincer pe care-l ºtiam, cel care nu uitaseniciodatã de unde-a plecat ºi care-mi povestise cumult haz despre „calvarul” copilãriei lui, când adunazilnic ºtir pentru porci.

Trecuserã cinci ani de când îl vãzusem ultimaoarã, dar, când m-a fixat cu privirea neagrã, jucãuºã,parcã tocmai ce regãsisem un vechi tovar㺠de joacã,dintr-o copilãrie dragã de demult.

Încercând sã leg o conversaþie, am dat sã mãinteresez de cariera lui politicã. Mare greºealã! „TotConsilier?” A râs de a rãsunat bulevardul. „Cum, nuºtii cã sunt Senator?” Nu ºtiam. ªi nici nu mãinteresa. Dar bineînþeles cã mi-a venit sã intru înpãmânt. Am dat sã mã scuz c-o frazã prin care-ispuneam cã eu abia dacã ºtiu cine-i Preºedintele þãrii,ceea ce nu e departe de adevãr. Dintotdeauna,politica ºi fotbalul au fost punctele mele tari. El sedistra în continuare, apoi mi-a dat niºte lãmuriri: „Am

Florentina Loredana DALIAN

M o a r a

(continuare în pag. 13)

13

“Românii alcãtuiesc o societate închisã, undeva,pierduþi pe-o hartã. Ei sunt niºte insulari, suspendaþi întimp. Niºte hoþi. Niºte sociopaþi. Mai exact, ar fi oamestecãturã de ‘români-gitani-romany’. Folosescanume pungile de aluminiu, ca sã nu se declanºezealarma de la ieºire, când furã de prin magazine...” - nespune doct Dr. Spencer Reid. ªi cine nu-l crede? Doarare un IQ social uriaº. Românii se antreneazã cumanechine, pe care agaþã 7 clopoþei. Performanþa lorcreºte pânã când îºi buzunãresc pãgubaºii pe nesimþite,cu iuþealã de mânã ºi nebãgare de seamã, fãrã sã sunevreunul dintre clopoþeii de pe manechinul deantrenament. Ei nu-s numai o adunãturã de borfaºinotorii, ci ºi una de înapoiaþi, de primitivi, unii extrem depericuloºi, migratori, predispuºi la rãutãþi grave - tragconcluziile ºi elitiºtii FBI, grupaþi în savanta Unitate deAnalizã Comportamentalã. Asasini siniºtri, perseverenþi,în perpetuã reactivare, cu o vocaþie intens ancestralã,adevãraþi barbari ai lumii moderne, romanian-romany îºialintã copiii cu ‘puiule!’... ºi îi iniþiazã de mici în jafurimari, în rãpiri ºi crimã cu sânge rece. Ce mai, niºtesãlbatici, niºte exemple tipice de... ‘minþi criminale’!

PIERDUÞI ÎN SPAÞIIFICÞIO-REALE

Cu stupoare ºi revoltã, toate aceste infamii înºiratemai sus le-am aflat întâmplãtor, în miez de noapte, de laION.TELEVISION în 20 aprilie 2010, când se relua unuldin episoadele serialului de mare succes “Criminalminds”. Filmul începuse ºi mi-a atras atenþia într-un modcu totul ºocant. Sânge, mister, forþe oculte! Criminaliispãrgeau case, îi ucideau pe pãrinþi ºi le rãpeauprogeniturile. De ce? Pentru a fi sacrificate la rândul lorîn context ritualic. Fiul criminalului trebuia iniþiat dupã otradiþie strãveche, trebuia sã primeascã botezul sângeluivãrsat ucigând tot un copil: “Puyul” va creºte mândru...ºi va iniþia la rându-i pe urmaºi. Familia imita defectulºefului, îºi asuma practic bestialitatea lui, acþionândnumai sub stigmatul ei. Astfel, îl va urma pe conducãtorpânã în miezul tenebros al vocaþiei sale fundamentale.Sub un citat din Mario Puzo în acest sens, lucrurile ºi-au cãpãtat pecetluirea deplinã. O echipã de elitã a FBIanalizeazã de fiecare datã profilul celor mai periculoºicriminali pânã ce ajunge sã anticipeze ºi sã previnaproducerea catastrofelor. Cine sã nu dea crezare Unitãþiide Analizã Comportamentalã, cu superagenþii Rossi ºiHutchner-cel-vestit pentru abilitatea de a câºtiga oricuiîncrederea? Dar ce spun fãrã greº Morgan-expertul înmotivaþionare obsesionalã, dr. Reid-geniul neînþeles sauJennifer “JJ” Jareu? Ultra-experþi în toate patologiile, eiidentificã motivaþiile ºi stopeazã la rând crimele. Penelopeîºi foloseºte computerul pe toate feþele, pornind la fixfazele de cercetare. Expertizele se îndesesc, motivaþiilesunt identificate ºi criminalul, capturat. Cine e el? Unromân. Dr. Reid i-a creionat profilul ca român-gitano-romany. Prins, el recunoaºte cã e un invadator ºi secomportã ca atare, ucigând fãrã milã. Dupã suprimarealui, o altã familie rom-gita-romany îºi opreºte maºina la omargine de drum ºi mama îºi întreabã ‘puyul’ dacã egata s-o facã? Victima stã aruncatã în portbagaj, gata sãserveascã ‘puiului’ drept mijloc plãpând al crudei saleiniþieri. Atenþie, invadatorii tot vin ºi vin! Uite-i pe primii,sunt românii-gitanii-romany!

SOMNOLENÞÃ ªI INDOLENÞÃ

Pe diplomaþii noºtri, trimiºi cu mare cheltuialã sã neapere interesele ºi demnitatea ultragiatã, nu-i miºcã nimicdin confortul incompetenþei. Ei dorm în cizme ºi, cândse ‘deºteaptã-te, române’, dau interviuri unor reporterifascinaþi de inactivitatea lor. O exponentã ce se crede afi în “pionieratul de referinþã din cadrul istorieidiplomaþiei publice româneºti” declarã patetic: “…mãsimt mândrã cã sunt româncã! Sã ºtiþi cã am nenumãratemotive sã stau cu fruntea sus în cea mai importantãarenã internaþionalã, unde þara mea este respectatã ºiapreciatã!” Asta n-a vãzut episodul cu pricina din MINÞI

VICTOR NICOLAE

MINÞI CRIMINALE

CRIMINALE sau se situeazã cu îndãrãtnicie de parteadiplomaþiei multilaterale. Pentru cã ea, diplomaþia, esteºi bilateralã, ºi multilateralã, ne explicã pionieratareferenþialã. Numai prin cea bilateralã, România are relaþiicu un anumit stat ºi exponentul ei în SUA esteambasadorul nostru de la Washington, care ar trebui sãinteracþioneze cu toate categoriile de public, ºi cu celamator de seriale tv, ºi cu comunitãþile româno-americane, ºi cu factorii economici, cu autoritãþileguvernamentale ori mediile academice, promovândinteresul þãrii, fiind cât mai vizibil, prezent ºi activ. Nu l-am vãzut pe ambasador luând niciodatã poziþie împotrivavreunui afront suferit de români din partea media.Costisitorul Institut Cultural Român de la New York zace.Autoritatea lui s-a ruinat. ªtabii culturii pentru export numai exportã nimic. ªtaboii ºi ºtavacile au trântit pe site-ulICR-NY o fotografie cu un individ ce-ºi carã pumni îngurã, coborât parcã direct din serialul în care miºunãhorror toþi românii-gitano-romany.

SALUTUL ROMÂNESC

Când un comediant francez a arãtat cã românii salutãca cerºetorii, cu mâna întinsã dupã pomanã, ambasadade la Paris s-a ‘deºteaptã-te, române’ ºi a calificat gestulca inacceptabil, derivat din xenofobie ºi rasism,protestând cãtre France Télévisions ºi ConsiliulNaþional al Audiovizualului. Le Post credea cã existãmecanisme oficiale ºi autoritãþi administrativeindependente, capabile sã reprime astfel decomportamente dãunãtoare. A afirma astfel existenþaromânilor-rromi-cerºetori constituie o insultã grosolanã,un cliºeu promovat pentru influenþareacomportamentului populaþiei. În Spania, membrii luiPartido Popular de Canarias conduºi de Xavier GarciaAlbiol au rãspândit fluturaºi cu “Noi nu vrem români!”Filiala din Badalona a împãrþit ºi broºurele cu: “Cartierultãu e sigur?” Mesajul “siguranþã” a primit accentuareaprin însemnele de partid aflate sub acest cuvânt ºi prinfotografii cu strãzi murdare, cu accidente ºi cuprotestatari la autoritãþile locale. Nu lipseºte niciimaginea celui ce-i asigurã pe cei ce-l vor vota ca primarcã sub noua lui ordine cu toþii se vor putea plimba prinoraº în deplinã armonie ºi, desigur, ‘siguranþã’. El i-amai atacat pe românii de etnie rromã, consideraþi plagãpentru comunitate. Oricum, oriunde, români sau rromi,tot ai nimãnui suntem. Fiecare se descurcã dupã cum îltaie capul. Românii s-au organizat prin Castellon, pentrua se apãra ºi singuri, fiindcã legea ºi statul român nuajung pânã la ei. Munca în construcþii mai ºi omoarã.Autoritãþile îi incinereazã rapid pe decedaþi. Spitaleleînsã îi menþin în moarte clinicã pe cei rãtãciþi la Urgenþãºi le furã organele. Nimeni nu le mai dã apoi de urmã.Într-o emisiune televizatã, Xavier Garcia Albiol a afirmatpe Canal Catala cã românii “au venit în Spania doar casã fie delincvenþi”. Partidul lui Popular a semnat înnoiembrie 2009 un protocol de susþinere reciprocã încampanii electorale cu Partidul Democrat-Liberal dinRomânia, care îºi menþine ruºinos colaborarea: Nu-i vreþipe români, veþi câºtiga alegerile locale! Bunã afacereinterpartinicã! ªi politicienii spanioli, parteneriprotocolari ai partidului bãsescian, acuzã mai departeîn scop electoral cã românii i-au invadat, cã le-aumurdãrit mândreþe de oraºe, cã au mãrit infracþionalitatea,cã-s delãsãtori, cã nu muncesc, ci cerºesc. ªi nu-i maivor deloc pe acolo.

TOTDEAUNA CRIMINALI,NICIODATÃ VICTIME

Oriunde se difuzeazã, serialul “Minþi criminale” sebucurã de aceeaºi primire entuziastã. Ficþional,delicvenþa rromo-românã a cãpãtat, iatã, ºi ocomplexitate hollywoodianã, adãugându-ºi‘criminalitatea iniþiaticã’. Planul ficþio-real se lãrgeºteîn jurul ei ca prin miracol. În zadar diplomata noastrãmultilaturistã se mai mândreºte cã-i româncã dacã, doarcu o searã în urmã, colegii ei au vãzut la tv de ce-s înstare invadatorii româno-gitano-romany. ªi pe planficþional, ºi pe planul realitãþii cotidiene, românii n-audecât sã întindã amândouã mâinile ºi sã cerºeascã‘please, mister’ pentru o imagine mai bunã. Numai cãaºa, în dorul lelii ºi prin diplomaþia ‘salutului românesc’,nu o vor obþine niciodatã.

ajuns acolo dintr-o întâmplare. Nu mi-am dorit ºi nicinu îmi place. Nu sunt fãcut pentru asta. Dacã mâinen-o sã mai fiu în Parlament, n-are dupã ce sã îmiparã rãu”.

Am mai schimbat vreo douã vorbe ºi ne-amdespãrþit. Pe punctul de-a se depãrta, mi-a aruncatrâzând: „Mai du-te ºi tu sã vezi Lacul lebedelor!”

Aºadar nu uitase.În urmã cu cinci ani, invitase toatã delegaþia

noastrã la o recepþie. Toþi au înþeles cã invitaþiafusese fãcutã pentru mine, dar ºi cã, totodatã,diplomatul atent la cel mai mic amãnunt nu putea sãapeleze la o impoliteþe care i-ar fi exclus pe ceilalþi.S-au bucurat nevoie mare, cãlcându-se pe picioarela poarta de intrare în lumea în care, de altfel, niciunuln-avea acces. S-au dus toþi. Mai puþin eu. Care-migãsisem o scuzã al naibii de credibilã – cã merg laOperã, sã vãd „Lacul lebedelor”. ªi, ca sã mã convingpe mine mai întâi, chiar mã dusesem. În ultimulmoment, când biletele deja se epuizaserã, dar ammituit casiera sã mã lase sã intru, sã stau mãcar înpicioare. Ca ºi cum de prezenþa mea acolo ar fidepins soarta întregii omeniri. Închisesem telefonul,bineînþeles. În pauzã, când l-am deschis, am gãsittrei apeluri. Pânã sã intru pentru actul urmãtor, amai sunat o datã. A încercat sã mã convingã cu toateargumentele. „Reprezentaþia se mai dã ºi altãdatã.N-au intrat zilele în sac. O sã mergem odatã împreunã.Hai cã vin sã te iau cu maºina!” „Nu!” ªi nu a rãmas.Cã doar mie îmi plãcea sã merg cu metroul.

Atunci îl auzisem ultima datã.

Fugind de el, fugisem de fapt de mine. De-aceeamã dusesem la balet, de teamã cã, rãmânând înhotel, aº fi acceptat invitaþia, cedând fieargumentelor lui, fie celor ale colegilor, care ar fifost gata sã mã ia pe sus.

Intenþia lui de apropiere era clarã, fiindu-misugeratã ºi anterior, dar de data aceasta era ca unultimatum, o acþiune care ar fi pecetluit-o. Iar eu îlplãceam prea mult. Altfel mi-ar fi fost simplu sã-lrefuz. ªi nu trebuia sã-l plac. Eram „ancoratã” într-o relaþie care se consuma la mare distanþã, dar„ancorajul” era sufletesc ºi, deci, puternic.

Astfel „am dat cioara din mânã” pe o vrabieinfectã care, de altfel, la scurtã vreme, mi-a ºi trasun mare ºut în fund. N-am regretat. Dar nici nuuitasem. Aºa cum – aveam sã constat – nici el nuuitase.

Când mi-a luat mâna sã mi-o sãrute de „larevedere”, am vãzut cã-i crescuse ºi-o verighetã pedeget. Mie, în schimb, nu-mi crescuse nimic. Nicimãcar o aripã. De lebãdã, se-nþelege. Ba încã, vreodouã pene amãrâte pe care-mi imaginasem cã le-aºfi putut folosi la zbor, îmi fuseserã ºi acelea frânte.

ªi, din senin, m-a apucat iar plânsul acela rãu, caatunci când îmi sângerau palmele, cãrând de saciicu grâu cãtre moarã. Am vrut sã-l strig sã-l întrebcât e ceasul ºi dacã nu crede cã Timpul poate fi datînapoi. Dar mi-am adus aminte: „Ajutã-te singurã!ªi Crucea ºi-o poartã omul tot singur.”

Am rupt fâºii dintr-o amintire, mi-am încropit unbandaj nepriceput ºi am mers mai departe. Pân-amajuns la Moara de mãcinat iluzii cu tot cu proºtii carele carã dupã ei.

Florentina Loredana DALIAN

M o a r a(urmare din pag. 12)

14

Domnul profesor Matei s-a nãscut la 24 iunie 1923în comuna Armãºeºti, nu departe de Urziceni. Casapãrinteascã a fost în faþa bisericii din sat, lângã “fântânade piatrã”.

Mama sa Anica era originarã din Armãºeºti ºi afost casnicã.

Tatãl, Dumitru, provenea din comuna Arþari, azisat aparþinãtor comunei Ileana, jud. Cãlãraºi. Princãsãtorie a venit în Armãºeºti. A activat la cãile ferateîn staþia Ploieºti Vest, fiind ºef de tren. Însoþeagarniturile de marfã care circulau în special pe rutaPloieºti-Constanþa ºi mai puþin pe cele dintre Ploieºtiºi Braºov.

Micul Constantin a urmat ºcoala primarã în satulnatal. A avut învãþãtori pe Margareta Bogdãnescu (clasaI) ºi Nicolae Dinu (în clasele II-IV).

La dorinþa tatãlui, în anul 1934, s-a înscris laSeminarul “Nifon Mitropolitul” din Bucureºti, ºcoalãrenumitã creatã de primul mitropolit primat al României,în 1872. Cursurile se desfãºurau zilnic între orele 8-12 ºi 14-16. În afara disciplinelor teologice, profesoriide celelalte specialitãþi proveneau de la renumite liceebucureºtene (“G. ªincai”, “M. Basarab”, “D.Cantemir” ºi “G. Lazãr”). Cât a urmat Seminarul(1934-1942), a locuit în internatul acestuia din stradaRegina Maria. Practica liturgicã a realizat-o laMãnãstirea Antim ºi bisericile Sf. Spiridon Vechi ºiSf. Ilie, toate aflate în apropierea Seminarului. Camembru al corului Seminarului, C. Matei a însoþit, în1938, cortegiul funebru al primului patriarh al þãrii ºiprim ministru al României, Miron Cristea, pe traseulGara de Nord-Palatul Regal-Patriarhie.

Din vara anului 1942, timp de un an, a stat laArmãºeºti ºi s-a pregãtit pentru susþinerea examenelorde diferenþã (filozofie, limba latinã, limba francezã),absolvind în vara anului 1943 ºi Liceul de bãieþi“ªtirbei Vodã” din Cãlãraºi (secþia umanã).

Pentru pregãtirea militarã, a frecventat ªcoala deOfiþeri de Rezervã de Infanterie din Ploieºti. Primulan (1943-1944) l-a urmat la Ploieºti, iar pe al doilea(1944-1945) la Slãnic, unde se refugiase ºcoala. Laterminare, Constantin Matei a devenit comandant depluton.

A activat în vara anului 1944 în zona Câmpina-Breaza (jud. Prahova) pentru apãrarea rafinãriilor,depozitelor de combustibil pentru aviaþie ºi a populaþiei,într-o perioadã foarte dificilã (se retrãgea armatagermanã ºi se apropia cea sovieticã). De ziua naþionalã,10 mai 1945, a fost avansat sublocotenent.

S-a înscris în 1944 la Facultatea de Litere ºiFilozofie a Universitãþii din Bucureºti, unde a urmatcursurile Secþiei de Istorie. Aici a avut renumiþiprofesori: C.C. Giurescu (la Istoria Românilor), G.Brãtianu ºi apoi A. Oþetea (la Istorie Universalã), V.Papacostea (la Balcanologie), A. Sauciuc-Sãveanu (laIstoria anticã), ª. Ciobanu (la Literaturã veche), G.Cãlinescu (la Literaturã modernã), G. Ionescu (laPaleografie chirilicã), Virginia Sacerdoþeanu (laPaleografie latinã), º.a.

Cât a fost student, a locuit mai întâi la gazdã (1944-1945) iar apoi la cãminul “Matei Voievod”.

În anul 1948 a devenit licenþiat în istorie. Înainteaacestui eveniment, în luna mai a acelui an, toatã seriade la istorie a facultãþii a organizat o excursiedocumentarã de o sãptãmânã pe traseul Bucureºti-Braºov-Cluj-Alba Iulia-Hunedoara-Bucureºti.

Lucrarea sa de licenþã s-a intitulat “Organizareafinanciarã a Moldovei în timpul domnitorului IoniþãSandu Sturza (1822-1828)”, fiind elaboratã subcoordonarea prof. C. C. Giurescu.

A fãcut parte din ultima serie care a susþinut licenþaînaintea reformei învãþãmântului din 1948.

Absolvent de valoare, C. Matei a fost propusde cãtre conf. G. Ionescu, sã rãmânã asistent saubibliotecar la Catedra de Istoria Românilor dinfacultate. Intuind “transformãrile” care vor fi introduseîn 1948 mai ales la secþiile de istorie, a refuzat ofertade a rãmâne în Universitate.

Profesorul Constantin Matei din UrziceniProfesorul Constantin Matei din UrziceniProfesorul Constantin Matei din UrziceniProfesorul Constantin Matei din UrziceniProfesorul Constantin Matei din Urzicenila aniversarea a 87 de anila aniversarea a 87 de anila aniversarea a 87 de anila aniversarea a 87 de anila aniversarea a 87 de ani

Decedându-i tatãl în 1948, a dorit sã-ºi gãseascãun loc de muncã cât mai aproape de Armãºeºti, pentrua-ºi putea ajuta mama la treburile gospodãriei (avândîn vedere cã era unicul copil). Cu sprijinulInspectoratului ªcolar Regional Bucureºti a gãsit postde profesor la ºcoala dintr-o comunã apropiatã –Jilavele. Pânã în 1953 venea zilnic pe jos de laArmãºeºti la Jilavele.

La ºcoala din Jilavele a predate, iniþial, alãturi deistorie, ºi limba românã. A fost primul licenþiat care aactivat la acea ºcoalã. Acolo a obþinut ºi gradul didacticII, fiind reconfirmat cu ordinul MinisteruluiÎnvãþãmântului ºi Culturii nr. 1673 / 26 septembrie1957, profesor cu specialitatea principalã istoria ºisecundarã limba românã.

Tot la Jilavele ºi-a cunoscut viitoarea soþie, FloricaMatei (1924-2003) venitã ºi ea ca învãþãtoare tot în1948. Cãsãtoria a avut loc în anul 1953 la Cãlãraºi,locul de unde era doamna Florica. De asemeni, laJilavele i s-au nãscut ºi cei doi fii (Valeriu ºi Aurel).

În interesul învãþãmântului, în toamna anului 1958este transferat de la Jilavele la Urziceni, unde este numitdirector al primului liceu din oraº. Aceastã funcþie aîndeplinit-o douã decenii (1958-1978).

Liceul, în 1958, era gãzduit în localul de pe str.Panduri, nr. 17. Datoritã eforturilor sale deosebite,liceul este mutat dupã numai un an într-o clãdire nouãpe str. Al. I. Cuza nr. 9 (azi Judecãtoria), iar din 1970în alta mai spaþioasã în strada Aurora, nr. 12 (azi sediulºcolii nr. 1).

Gradul didactic I l-a obþinut în anul 1965, temalucrãrii elaborate fiind “Aºezãri sãteºti de-a lungulIalomiþei în perioada Evului Mediu”. A fostcoordonatã de conf. I. ªendrulescu de la Facultateade Istorie a Universitãþii Bucureºti.

La liceu a predat istoria. În intervalul 1978-1983 apredat, în unii ani, ºi disciplinele “Economie politic㔺i “Cunoºtinþe economice”. Orele sale erau captivante,iar cunoºtinþele le expunea cu multã distincþie ºieleganþã. Personal, am fãcut parte din ultima serie deelevi care l-a avut profesor pe domnul Matei la Istorieºi Cunoºtinþe economice (în anul ºcolar 1982-1983).

Strãdaniile sale îndelungate au fãcut din liceul dinUrziceni (numit la venirea sa ªcoalã Medie Mixtã, apoiLiceu Real-Umanist, de Matematicã-Fizicã, Industrialnr. 2 ºi azi Teoretic) o unitate de învãþãmând modernã,cu local adecvat, cadre didactice de elitã ºi elevivaloroºi.

În timpul directoratului sãu, în anul 1971 s-afinalizat un internat pentru elevi, iar în 1974 s-auconstruit ateliere pentru efectuarea practicii. Bibliotecaliceului, prin grija sa, era una din cele mai reprezentativedin cadrul unitãþilor de învãþãmânt din regiuneaBucureºti (apoi judeþul Ilfov). Adãugãm ºi faptul cã,atunci când liceul a funcþionat în localul din str. Al. I.Cuza, profesorul s-a implicat în realizarea unei sãli desport, care a fost finalizatã în 1961 (azi în patrimonialªcolii nr. 2).

S-a pensionat în anul 1983. Ore de istorie la liceua mai avut episodic ºi în intervalul 1990-1996.

Urmare a bogatei activitãþi nu numai didactice darºi organizatorice desfãºurate la liceul din Urziceni,profesorul C. Matei a fost rãsplãtit atât cu “OrdinulMuncii” clasa a II-a, dar ºi cu “Medalia Muncii”.

Dupã 1989 a îndeplinit mulþi ani funcþia depreºedinte al subfilialei Asociaþiei Naþionale a Veteranilorde Rãzboi (ANVR) din Urziceni. Totodatã, estemembru în Consiliul de conducere al filialei Ialomiþa aANVR.

Este preºedintele Comisiei de Memorialisticã ajudeþului Ialomiþa din cadrul ANVR. A colaborat lacolecþia “Veteranii pe drumul onoarei ºi jertfei”publicatã de ANVR. De asemeni, prin decretul nr. 235/ 1994 i s-a conferit “Medalia comemorativã a celuide-al doilea rãzboi mondial 1941-1945”. Din anul 2004este colonel în retragere.

Strãdaniile sale privind dezvoltarea învãþãmântuluiºi culturii în Urziceni i-au fost rãsplãtite prin acordarea,în 1996, a diplomei de “Cetãþean de onoare” alMunicipiului.

De-a lungul timpului, profesorul a scris numeroasearticole în presa localã, judeþeanã ori naþionalã, dar ºiîn diferite reviste ºtiinþifice.

Dupã 1990, singur sau în colaborare, a publicat oserie de volume monografice consacrate fie localitãþiinatale, fie celei unde ºi-a început cariera didacticã, fieoraºului (azi municipiu) unde locuieºte de pestejumãtate de veac, dar ºi liceului unde a fost profesormai multe decenii.

În ordinea cronologicã a apariþiei, acestea sunturmãtoarele:

- Monografia municipiului Urziceni a fostpublicatã la Tipografia Slobozia în 1996. Este un volumamplu (330 pagini), în care profesorul Matei a elaboraturmãtoarele capitole: “Urziceni – pagini de istorie”,“Evoluþia administrativ-teritorialã a MunicipiuluiUrziceni” ºi “Învãþãmântul”. Totodatã, a colaborat ºila altele: “Industria”, “Transporturile” ºi “Funcþiaagricolã”. A întocmit ºi Glosarul;

- Monografia comunei Jilavele (Ialomiþa) (240pagini) a apãrut în Editura “Prahova” din Ploieºti înanul urmãtor. Pentru aceasta, profesorul Matei aelaborat întreaga parte de istorie, dar ºi glosarul. Acolaborat ºi la capitolele consacrate agriculturii ºiactivitãþilor economice;

- Armãºeºti (jud. Ialomiþa) – Studii de Istorie ºiGeografie (420 pagini) care a fost publicat de Editura“Semne” din Bucureºti în 1998. Pentru aceasta a scris6 capitole: “90 de ani de la apariþia lucrãrii lui C.Filipescu intitulatã Monografia economicã a comuneiArmãºeºti”, “Istoricul comunei Armãºeºti (sateleArmãºeºti, Malu Roºu, Neniºori ºi Bãrbuleºti)”,“Cadrul administrativ-teritorial”, “Învãþãmântulpreºcolar, primar ºi gimnazial. Evoluþia istoricã ºistructura actualã”, “ªcoala de Gospodãrie RuralãArmãºeºti” ºi “Reforme agrare”. De asemeni a inclusºi glosarul.

Dupã anul 2000 ºi-a concentrat atenþia asupraelaborãrii (în colaborare) unei alte lucrãri de referinþã- “Protoieria Urziceni, de la început ºi pânã astãzi”(320 pagini) tipãritã de Editura “Apollon” din Urziceniîn 2004. Primele 50 de pagini din volum, scrise integralde profesor, sunt structurate în mai multe capitole, ºianume: “Cercetãrile arheologice din zona PiscuCrãsani-Dridu”, “Religia geto-dacilor”, “Creºtinareadaco-romanilor”, “Despre protopopiatul Urziceni”,“Atestãri documentare despre protopopiat în ÞãrileRomâne”, “Protopopiatul Judeþean Ialomiþa dinUrziceni”, “Plasa Câmpul Urziceni în cadrulProtopopiatului Judeþean Ialomiþa din Cãlãraºi”,“Pregãtirea preoþilor”, “Activitatea desfãºuratã de preoþiºi diaconi în parohii”, “Situaþia socio-economicã aclerului” ºi “Parohiile din fosta plasã Armãºeºti în1909”. A colaborat de asemeni la partea a doua a cãrþiiunde sunt prezentate toate parohiile din regiuneaUrziceni.

Totodatã, dânsul a alcãtuit ºi un volum consacratliceului unde ºi-a desfãurat activitatea didacticã timpde mai multe decenii. Aceasta se intituleazã“Monografia Liceului Teoretic “G. Moisil” Urziceni-Ialomiþa” (103 pag.) ºi a apãrut în anul 2007 la CentrulTehnic Editorial al Armatei din Bucureºti.

ªi astãzi domnul Matei, cu aceeaºi tenacitate ºiinteres pentru studiu, se preocupã de mai multe temede cercetare ºtiinþificã în domeniul istoriei.

La acest moment aniversar ocazionat deîmplinirea unei foarte frumoase vârste, un sincerºi cãlduros “LA MULÞI ANI !” domnului profesorConstantin Matei.

Dr. Sorin GEACUN.R. Ne alãturãm urãrilor domnului Geacu ºi

noi, toþi cei care-l cunoaºtem ºi-l apreciem pedomnul Constantin Matei.

15

PROF.DR.ªTEFAN GRIGORESCU

La 410 ani de la prima unire politicã a românilor, sub sceptrul mareluivoievod Mihai Viteazul, figura legendarã a acestuia, temei al mituluinaþional, aºa cum l-a vãzut, prima datã, generaþia paºoptistã, rãmâneun model peren, în vremuri în care societatea româneascã pare sã-ºi fipierdut idealurile. Pentru legãtura dintre poporul român ºi Eroulnaþional, rãmân valabile cuvintele marelui istoric Constantin C.Giurescu,scrise în urmã cu aproape trei sferturi de veac:,,Mihai Viteazul esteîntruchiparea eroismului, este izvor de putere, de încredere ºi de mândriepentru poporul românesc”.

OASTEA LUI MIHAI VITEAZUL- CÂTEVA CONSIDERAÞII -

Temelie a apãrãrii þãrii, încã din vremeaîntemeietorilor Basarab I ºi Bogdan I, organizareamilitarã româneascã s-a bazat, din secolul al XIV-lea încã, pe oastea de þarã, în care erau chemaþibãrbaþii apþi sã poarte arme. Oastea de þarã,constituitã în jurul unor steaguri sau centre locale,din judeþe sau þinuturi, cuprindea ,,oastea cea micã”,în care intrau boierii, în fruntea detaºamentelor lorînarmate ºi garda domneascã, precum ºi ,,oastea ceamare”, ce cuprindea toþi bãrbaþi apþi sã poarte armeºi sã lupte, fie ei þãrani, orãºeni sau þãrani, liberi saudependenþi. Aceastã oaste cuprindea detaºamenteleboiereºti, dintre care se remarcau ,,oºtile Craiovei ºia Jiului ºi a Mehedinþilor”, strânse de banii Craioveiºi de boierii olteni. Dupã obiceiul vremii, boierii erauobligaþi sã þinã acele trupe câte trei luni pe an, pesocoteala lor. Mãnãstirile erau ºi ele obligate sãplãteascã sau sã întreþinã oºteni (fie lefegii, fievoluntari), voievodul Mihai însuºi menþionând încâteva rânduri cã îºi cheltuise averile familiei, pentrua plãti lefegii. Comanda supremã o avea marelevoievod, iar Mihai-Vodã a fost mereu în frunteaoºtilor sale, afarã de faptul când acþiunile saleînsemnau atacuri duse cu mai multe corpuri de oaste,caz în care pãstra comanda corpului principal sau arezervei, cu care de multe ori el însuºi a hotãrâtsoarta unor bãtãlii. Locþiitor la comandã era, printradiþie, marele vornic, urmând apoi marele spãtar.În ceea ce-l priveºte, Mihai Viteazul i-a avut caprincipali secondanþi atât pe mari boieri munteni,precum fraþii Buzeºti, cât ºi pe unii mari cãpitanistrãini veniþi în oastea sa, între care s-a remarcatBaba Novac, fãrã îndoialã cel mai credincios ºi maivestit dintre comandanþii sãi de arme. Urmauconducãtorii marilor corpuri de oaste, apoicomandanþii de corpuri, dupã care cei de steaguri(iuzbaºii, sutaºii, hotnogii)1.

Cu secolul al XVI-lea, Europa a cunoscutgeneralizarea folosirii oºtilor constituite din mercenarisau lefegii, adicã oºteni de diverse naþionalitãþi,angajaþi cu leafã ºi buni cunoscãtori ai armelor defoc. Lefegii au devenit baza oricãrei armate moderne,de la Atlantic ºi pânã în Carpaþi. În Þãrile Române,mercenari sunt întâlniþi în gãrzile domneºti sau înoºtile domnilor români ºi înainte de Mihai Viteazul.Despot-Vodã, Ioan-Vodã cel Viteaz sau Petru Cercelsunt doar câþiva dintre voievozii care au avut substeagurile lor lefegii, fie ei maghiari, polonezi, cazacisau italieni. Cu domnia lui Mihai Viteazul, oastea demercenari a devenit pentru prima oarã dominantã,în vreme ce vechea oaste de þarã a rãmas maidegrabã doar o ,,strânsurã”2.

În general, s-a apreciat cã oastea lui MihaiViteazul a avut cam 10 000-13 000 de oameni, dintrecare 4 000 reprezentau oastea regulatã, restul fiindhaiduci ºi pãmânteni, ultimii veniþi dupã obicei, lastrigarea la oastea3.

S-a socotit, în istoriografia românã, cã evoluþiaoºtirii lui Mihai Viteazul a cunoscut trei perioade. Încea dintâi, din 1594 ºi pânã în 1596, voievodul a folosit

oastea de þarã, la care s-au adãugat trupetransilvãnene, trimise de Sigismund Bathory, apoi ºihaiduci balcanici, plãtiþi cu bani sau cu bunuri dinpradã. Aceasta a fost epoca marilor lupte cu turcii,îndeosebi a celei de la Cãlugãreni, ,,Termopile aleromânilor”, cum i-a zis Nicolae Bãlcescu. În ceade-a doua, din 1597 pânã în toamna lui 1600,voievodul s-a sprijinit pe oastea modernã, dupãmodelul apusean, constituitã majoritar din lefegii,plãtiþi de împãratul austriac, Rudolf al II-lea, caurmare a prevederilor tratatului de la MãnãstireaDealu. Aceasta a fost epoca altor lupte cu turcii ºiîndeosebi a primei uniri politice a Þãrilor Române.Într-o a treia ºi ultimã perioadã, din toamna lui 1600pânã în vara lui 1601, domnul nu a mai avut decâtpuþine trupe de lefegii ºi haiduci, mai degrabã oastede ,,strânsurã”. Aceasta a fost epoca destrãmãriiunirii ºi a pierderii celor trei tronuri româneºti ºi carepãrea a se îndrepta prin lupta câºtigatã la Guruslãu4.

Din punct de vedere numeric, oastea Viteazuluia cunoscut evoluþii numerice ºi diferenþe etnicedeterminate de factori precum pierderile suferite înbãtãlii, acoperirea necesarului de bani pentru lefuri,trãdãri, plecãri neprevãzute (datorate, bunãoarã,chemãrii cazacilor în Polonia) etc. La declanºarearãzboiului cu turcii, în toamna anului 1594, oastea luiMihai Viteazul cuprindea doar vreo 10 000 de oºteni,anume ,,oaste de þarã”, la care se adãugau cei 2 000de transilvãneni trimiºi de Sigismund Bathory. ÎnTransilvania se ºtia atunci cã Mihai-Vodã începuserãzboiul având doar 10 000 de oºteni, dintre care,,cea mai mare parte nu erau soldaþi”, adicã oºtenide meserie5.Dupã primele bãtãlii cu turcii ºi cu tãtarii,cu toate pierderile, oastea voievodului a crescutnumeric, ca urmare a venirii altor oºteni transilvãneni,precum ºi a lefegiilor cazaci. În luna mai 1595, potrivitsolilor sãi în Transilvania, voievodul avea peste 30000 de oºteni români ºi peste 10 000 de unguri,precum ºi ,,ceva cazaci”6.

În vara anului respectiv, înaintea bãtãliei de laCãlugãreni, oastea Viteazului avea între 10 000 ºi16 000 de oºteni7.Dupã bãtãlie, superioritateanumericã a oºtirii lui Sinan-Paºa fiind încã evidentã,Mihai Viteazul s-a retras cãtre munþi, la StoeneºtiiMuscelului, unde a aºteptat venirea oºtilor luiSigismund Bathory ºi ªtefan Rãzvan. Conformscrisorii italianului Filippo Pigafetta (participant lacampania din toamna anului 1595) cãtre BelizarioVinta (cancelarul ducelui Toscanei), oastea cu careMihai-Vodã avea sã dea bãtãliile de la Târgoviºte,Bucureºti ºi Giurgiu cuprindea 15 000 de lãncieriunguri, 2 000 de lãncieri români, în jur de 1 000 dearchebuzieri români, vreo 80 de steaguri secuieºti ºisãseºti (însemnând cam 1 600 de pedestraºi), 1 200de cãlãreþi, precum ºi tunarii celor 60 de piese deartilerie. La aceºtia, s-au adãugat cei 1 500 delãncieri moldoveni conduºi de voievodul ªtefanRãzvan, precum ºi oastea lui Sigismund Bathory,cuprinzând 5 000 de lãncieri maghiari, 200 de cãlãreþicazaci, 300 de cãlãreþi italieni etc.8

Dupã aceste bãtãlii, pierderile suferite, adãugateînrobirilor repetate sãvârºite de turci ºi tãtari,îndeosebi în þinuturile mãrginaºe, cum a fost cazuljudeþului Ialomiþa, l-a determinat pe voievod sã seorienteze spre constituirea unei oºtiri în care lefegiisã fie majoritari. Bazându-se financiar pepromisiunile împãratului Rudolf al II-lea, voievodula chemat sub steagurile sale lefegii balcanici,maghiari, secui, români moldoveni, polonezi ºi cazaci.Astfel, ºtiind priceperile rãzboinice ale acestora dinurmã, excelenþi cãlãreþi, deprinºi cu folosirea armelorde foc ºi obiºnuiþi sã-i înfrunte pe tãtari ºi pe turci,Mihai Viteazul le-a scris la 7 martie 1596 hatmanuluicazacilor ºi tuturor cavalerilor zaporojeni, chemându-iîn oastea lui, sub promisiunea cã ,,voi plãti domniilorvoastre în bani, cu daruri ºi postav”9.Din anulurmãtor dateazã o nouã chemare, de data aceastageneralã, trimisã la 26 iunie, cãtre toþi lefegii strãini.Cartea domneascã arãta nu doar nevoia de oºteni avoievodului, ci ºi plãþile pe care urmau sã le primeascãcategoriile de oºteni, în parte. Astfel, se menþionacã:,,domnia voastrã aºa sã ºtiþi: care oºtean va fi cucal, cãlãraº, domnia mea voi plãti leafa oºteanului,de cal câte 5 taleri pe lunã, iar care va fi iuzbaºaoºtenilor, domnia mea îi voi plãti pentru cal câte 5taleri, iar pentru masã câte 15 taleri ºi cãpitanilor,care va fi cãpitan, iarãºi le voi plãti domnia mea decal câte 5 taleri ºi de masã 50 de taleri pe lunã. ªicare oºteni vor fi pedeºtri, domnia mea le voi plãtileafã, unui oºtean câte 3 taleri ºi pentru vãtaf câte 4taleri ºi pentru ceauº câte 6 groºi ºi pentru iuzbaºacâte 12 groºi pe lunã”10.Conducãtorilor cazacilor,voievodul le-a ºi trimis un dar de 2 000 ducaþi de aur,dar întrucât rãspunsul lor se lãsase aºteptat,voievodul le-a scris iarãºi, la 8 martie 1598, pentrua-i chema cu 5 000 de oºteni, angajându-se chiar sãvinã în întâmpinarea lor, pe malul Nistrului11.

1. Istoria militarã a poporului român,III. Editura Militarã,Bucureºti, 1987, p.40.

2. P.P.Panaitescu,Mihai Viteazul. Editura Corint, Bucureºti,2002, p.67.

3.Ibidem, p.69.4. Ibidem.5.Andrei Veress,Documente privitoare la istoria Ardealului,

Moldovei ºi Þerii Româneºti. Vol.IV. 1932, p.258, doc.139. Pe dealtã parte, pentru a micºora meritele voievodului, cronicarul turcNaima scria cã, în iarna anilor 1594/1595, Mihai Viteazul avusese,,100 000 oameni, strânºi de la principii creºtini”.VeziNaima,Annals of the Turkish Empire, from 1591 to 1659 of theChristian Era. Translated from the Turkish, by Charles Fraser.Vol.I. London, Printed for the Oriental Translation Fund of GreatBritain and Ireland, MDCCCXXXII [1832]. Printed by J.L.Coxand Son, p.50.

6. Nicolae Iorga,Istoria lui Mihai Viteazul. Vol. I. EdituraMinerva, Bucureºti, 1979, p.189. Cifra era exageratã, ºtiut fiindcã maghiarii erau abia câteva mii.

7. Balthasar Walther,Scurtã ºi adeveratã descriere a faptelorului Ioan Michaiu, domnulu Þierei Românesci, în A. PapiuLaurianu,Tesauru de monumente istorice pentru Romania, atâtudin vechiu tipãrite câtu ºi manuscripte, cea mai mare parte strãine,adunate, publicate cu prefaþiuni ºi note illustrate de… TomuI.Bucuresci, Tipografia Naþionale a lui Stefanu Rassidescu, 1862,p.27, zicea cã avea doar 10 000 de oºteni, cu tot cu cei 2 000 ailui Albert Kiraly. Istoricul A.D.Xenopol,Istoria românilor dinDacia Traianã. Vol.III.Istoria medie. Partea II.De la moartea luiPetru Rareº la Mateiu Basarab ºi Vasile Lupu. Iassi, Tipo-Litografia H.Goldner, 1890, p.198-199, scrie despre 13 000 deoºteni, dintre care 10 000 ,,armatã de þarã”, 2 000 de darabanþiardeleni ºi ,,vreo 700 de cãlãreþi”, adunând apoi ºi oaste în dobândã,adicã lefegii. Unele surse de epocã dau în jur de 16 000 de oºteni.Vezi Eudoxiu de Hurmuzaki,Documente privitoare la istoriaromânilor. Vol.XII.Acte relative la rãzboaiele ºi cuceririle luiMihai-Vodã Viteazul: 1595-1602. Adunate ºi publicate de N.Iorga.Stabilimentul Grafic I.V.Socecu, Bucureºti, 1903, p.81.

8.Mihai Viteazul în conºtiinþa europeanã. Vol.1.Documenteexterne. Editura Academiei, Bucureºti, 1982, p.123-124, doc.22.

9. Ibidem, p.134, doc.33.10. Ibidem, p.159, doc.46.11. Ibidem, p.180, doc.55.12. Ibidem, p.210, doc.66.

(continuare în numãrul viitor)

16

Pe strada Zambilei,la Titi Tîmplarul

Dumitru Pãun locuieºte pe strada Zambilei,undeva prin centrul Þãndãreiului, în spatele ºiruluide blocuri de peste drum de Primãrie. O curte micã,înþesatã de stupi de albine care zumzãie a primãvarã.Ajungem la el pretextînd un interes subit pentruvernisajul expoziþiei de picturã de astãzi, 28 aprilie,de la centrul Cultural «Ionel Perlea» din Slobozia.Ne primeºte în atelier, unde meºtereºte de zor la oreplicã dupã chipurile Moai, capetele de piatrãuriaºe, din insulele Galapagos. Lucreazã cu miºcãrieconoame, vrînd parcã sã-ºi conserve energia. ªi ezgîrcit la vorbã: «Cum am ajuns de la tîmplãrie lapicturã? Nici eu nu ºtiu. Mi-a lãsat cineva acumvreo 10 ani niºte pensule, ca platã pentru un pat pecare i l-am lucrat... ªi uite aºa am ajuns sã pictez.Am încercat de toate, ca sã vãd ce mi se potriveºte...maniera impresionistã, abstractul, stilul renascentist,portretul... ºi încã nu m-am hotãrît! N-aº fi ajuns sãexpun, dacã nu m-ar fi împins prietenii de la spate!».ªi sculptura? «Cu sculptura la fel... Am gãsit obucatã de lemn cu un nod mai bulbucat într-o parte...

Dumitru Pãun este tîmplar de meserie. ªi faceasta de cînd se ºtie. Atît de bine încît, de la paturilede lemn pentru care e renumit la el în oraº, a sãrit lasculpturã... Iar azi verniseazã ºi prima sa expoziþiede picturã la Slobozia. Însã nu pentru calitãþile salede artist, altfel, remarcabile, meritã Titi Tîmplarul(cum îl cunoaºte lumea la el în Þãndãrei) toatãatenþia. Ci pentru pasiunea sa de colecþionar... TitiTîmplarul are cea mai impresionantã colecþieparticularã de fosile de dinozauri din tot judeþulIalomiþa. ªi de-ar fi numai atît!

Colecþionarul dedinozauri

ªi aºa a ieºit femeia cu papagalul! Asta-i povestea,nu prea aveþi ce scrie despre mine!». Insistãm,convinºi fiind cã orgoliul de artist e mai puternic decîttimiditatea sa nativã: «Dacã insistaþi, cred cã pot sãspun cã sînt un artist. Acum, cã mã prezint într-oexpoziþie, n-are niciun rost sã mã mai ascund. Darnu asta e important».

Colecþia de dinozauri

Dupã multe insistenþe, aflãm ce e cu adevãratimportant în viaþa lui Dumitru Pãun. Pasiunea sa decolecþionar de fosile de dinozaur. «De cînd erammic, am avut o pasiune aºa pentru zoologie,paleontologie... Le-am luat de pe internet, din diverselocuri, de pe diferite situri... Unele le-am dat înapoi!Vreþi sã le vedeþi?».

Dintr-o datã chipul i se lumineazã ºi limba i sedezleagã. Ne vorbeºte minute în ºir despre trilobiþiºi amoniþi, primele vieþuitoare cu exoschelet. Apoidespre spinozauri, o specie de dinozauri de la carecolecþioneazã dinþii: «spinozaurii au fost mai rãspîndiþiîn partea noastrã, în partea africanã... Eu ºtiu cãtoatã lumea vrea sã vadã Tiranozaurus. Dar n-am!».Din atelier, sîntem invitaþi în casã, acolo unde DumitruPãun ascunde impresionanta sa colecþie de fosile.Ordonate, catalogate, învelite atent pentru a nu sedeteriora, fosilele vechi de milioane de ani capãtãviaþã în mîinile lui: «Asta e din Maroc... ar putea fifals, cã prea e perfect... dar l-am cumpãrat ieftin.Am însã fosile certificate, din Olanda, din America...Uite, asta e urma unui maxilar de dinozaur... E ospecie vegetarianã! útia sînt molarii, cu caremacinã iarba... Au 12 milioane de ani! Majoritateaacestor fosile sînt culese din mare, ca pietre... Apoisînt sparte ºi, daca se descoperã urmele lor, ajung sãfie vîndute!». Titi cautã febril printre exponatele risipitepe canapea... Ne aratã cu mîndrie un dinte develociraptor... Nu e mai mare decît dinþii unui cîine!

Un muzeu într-o camerã

Colecþia de fosile de dinozauri nu este singura. Oaltã colecþie e aceea de dinþi de rechin. În specialmegalodonul, un strãmoº dispãrut al rechinilor de azi.Dinþii au dimensiunea unei lame de cuþit de mãrimemedie ºi tãiºul intact. Urmeazã colecþia de arme, dintoate timpurile ºi de pe toate continentele: «Uite olance africanã. Am primit-o de la un prieten, dinAmerica. Are niºte clopoþei la coadã, pentru efectulpsihologic. Cînd porneau rãzboinicii la luptã zgomotulsperia inamicul».

Trecem la colecþia de pietre semipreþioase...Rãmînem cu ochii þintã la un bulgãre de metal, lucitorîn lumina difuzã a camerei. Nea Titi se amuzã. «Aurulnebunilor. Toatã lumea rãmîne la fel! Dar nu e aur!E un metal care seamãnã...». Îi uitãm repede numele,fascinaþi de colecþia sa de chihlimbar. Apoi ne oprimochii asupra unei sfere multicolore, cît o bilã debiliard: «Ochiul Tigrului. Aºa îi spune. O am din India!Legenda spune cã cine are o piatrã ca asta vede înîntuneric, la fel ca tigrul. N-am bãgat de seamã, darde dragul legendei sã spunem cã aºa e!».

Ieºim afarã dupã un ceas, copleºiþi de varietateaexponatelor. În poartã, aflãm cã Titi ºi-ar dori sãorganizeze o expoziþie cu fosilele lui: «Cu o condiþieînsã. Sã fie expuse sub sticlã. Nu de alta, dar amexperienþa unui prieten cunoscut pe Internet, studentla geologie. Îmi spunea cã din expoziþia de pietre dinholul facultãþii, în 4 ani de ºcoalã, au mai rãmas doarramele. ªi cred cã are dreptate, cã numai eu amcumpãrat de la el vreo zece!».

Adrian Panait

17

REALITÃÞI ETNICE ªI POLITICE ÎN BALTA IALOMIÞEI(SEC. X-VIV)

Prof. Iorga Mihai

(continuare în numãrul viitor)

IIDacã izvoarele scrise ne transmit o imagine

parþialã asupra ponderii demografice a localnicilorîn S-E României, incluzând ºi Balta Ialomiþei, pentruconturarea aspectelor de demografie cantitativã, atâtpentru societatea româneascã dar ºi pentru ceialogeni, izvorul preponderent rãmâne cel arheologic.Punerea în valoare a cercetãrilor arheologicepãstreazã mari valori informative care se potconcretiza în rezultate preþioase referitoare la structurietnice în acest spaþiu. Pânã atunci, unele din concluziirãmân sub incidenþa provizoratului. Cât priveºteexistenþa structurilor politice în acest spaþiu,informaþiile de care dispunem provin din izvoarescrise bizantine.

Organizarea social-politicã a populaþiei româneºtia constituit-o obºtea sãteascã, ale cãrei structuri s-auconturat, evident fãrã sã rãmânã neschimbate, încãdin epoca preistoricã ºi au supravieþuit cu o viabilitatedeosebitã pânã în pragul epocii contemporane.

Pânã în secolele XIII-XIV comunitãþile româneºtiîºi duceau traiul exclusiv în mediul rural, ele intrândpractic în totalitate sub incidenþa orânduielilorreclamate de statutul obºtilor. Obºtile sãteºti vorconstitui nucleul organismelor politice prestatale, acãror apariþie era impusã de evoluþia internã acomunitãþilor autohtone si de necesitatea de a leproteja de ofensiva neamurilor turanice ºi a statelorfeudale din vecinãtate. Procesul apariþieiformaþiunilor prestatale este acelaºi în întreg spaþiulromânesc, cu anumite particularitãþi zonale.

O eventualã discuþie asupra existenþei unororganizaþii politice la Dunãrea de Jos, implicând S-ECâmpiei Munteniei, S-V Dobrogei ºi totodatã BaltaIalomiþei, nu poate fi abordatã decât în contextulevenimentelor istorice care au avut loc în ultimilesecole ale mileniului I ºi primele secole ale mileniuluiII, ºi care au antrenat politic ºi militar populaþiileturanice ºi Imperiul Bizantin, între care au pendulatlocalnicii.

Existenþa unei entitãþi politice specifice S-ERomâniei o sesiza N. Iorga încã de la începutulsecolului XX, pe care marele savant o numea „oaltã Þarã Româneascã, coborând adânc în vechime,pânã în secolul VI. Amintirea ei stãruia în denumirileVlaºca ºi Vlãsia, ale judeþului ºi pãdurii; apelativedate comunitãþii româneºti, de slavi ºi, probabil,pecenego-cumani”26. Aceastã þarã era o alcãtuiredunãreanã, axa sa fiind porþiunea marelui fluviustrãjuitã de cetatea Drâstor. Este „zona prielnicelorvaduri ale Drâstorului de jos, de la care începe balta,adevãrata deltã interioarã a Dunãrii, din totdeaunalocuitã cu aºezãrile sale interioare ºi pe cele douãmaluri”. 27

Pe braþul Borcea, de la Cãlãraºi la Gura Ialomiþei,arheologia a scos la ivealã un numãr impresionantde aºeazãri, concentrat pe anumite spaþii, pentru sec.VIII-XI. Aceste grupãri mai mari de aºezãri ar puteacorespunde unor centre de putere care vor sta labaza formaþiunilor prestatale de mai târziu. Oconcentrare demograficã nu reprezintã în modobligatoriu ºi un centru de putere, însã coroboratãcu scurtele ºtiri din cronicile bizantine ar putea fi unargument al existenþei acestor centre de putere 28 .

Pãrerea noastrã este cã, aici, ar fi putut existamici centre de putere localã, adicã structuri teritorialeautonome, uniuni de obºti, de mai mari dimensiuni,asemãnãtoare acelor „republici þãrãnesti” desprecare vorbea Dimitrie Cantemir.29

Pânã la revenirea stapânirii bizantine, aceste cen-tre de putere localã puteau fi libere sau erau îndependenþã de cei care îºi disputau supremaþia

militarã sau militarã ºi politicã în regiune: bulgari,bizantini, pecenegi ori alþii.

Avem destule temeiuri sã credem cã aceste cen-tre de putere nu au dispãrut în aceste secole tulburi;determinate pe de o parte de luptele dintre bulgari sibizantini pentru dominaþie în aceastã zonã ºi, maitârziu, de luptele dintre pecenegi ºi bizantini, pe de altãparte. Existenþa lor este doveditã de cronicile bizantine,în ciuda informaþiilor scurte ºi de multe ori confuze.

Odatã cu formarea primului þarat bulgar, istoriciiadmit, în general, o stãpânire a acestuia asuprasudului Dobrogei, de la întemeierea sa ºi pânã larevenirea provinciei dintre Dunãre ºi Mare subdominaþia Bizanþului. Din puþinele mãrturii aleizvoarelor scrise rezultã, însã, cã aceastã stãpânirenu a fost nici integralã ºi nici permanentã. Cât despredominaþia bulgarã asupra Silistrei, existã un semnde întrebare. Dacã ar fi sã dãm crezare unei legende,mai târzii cu câteva secole decât evenimentelepovestite, Silistra era sub dominaþie bulgarã în timpullui Asparuch (681-701) , potrivit cãreia aceasta ar fireconstruit Silistra30. Pe de altã parte, o informaþiecu referire la luptele pentru tron în þaratul bulgar(765) ne spune cã hanul bulgar detronat Teletz s-arefugiat împreunã cu ceilalþi fugari ai sãi în „pãdurilede pe malul Dunãrii”31. Admiþând o dominaþiebulgarã asupra Silistrei, e de presupus cã pãdurilemenþionate, în care s-a refugiat hanul Teletz, nu arputea fi decât cele din Balta Ialomiþei, un loc derefugiu sigur, aºa cum îl folosiserã si alþii înainte.Silistra apare ca fiind sub stãpânire bulgarã, lasfârºitul secolului IX, când þarul Simeon s-a refugiatîn fortãreaþa de aici din faþa maghiarilor care, aþâþaþide bizantini, au pãtruns în Dobrogea.32 O dominaþiea bulgarilor la Dunãrea Inferioarã, chiar ºi temporarã,ar fi dat posibilitatea þarului Simeon sã se refugiezeîn fortãreaþa de aici.

Informaþiile acestea sunt primite cu rezerve. Multmai aproape de adevãr este faptul cã Dunãrea, încursul sãu inferior, împreunã cu Balta Ialomiþei, afost, aproape fãrã întrerupere, în sec. VIII-X, subcontrolul militar ºi politic-administrativ al ImperiuluiBizantin. Pentru a circula liber pe Dunãre flota aveanevoie de anumite centre de sprijin pe malurileDunãrii, Silistra constituind unul din aceste centre.Silistra ºi cetatea de la Carsium (Hârsova) dominaudouã din cele mai importante vaduri ale Dunãrii dejos ºi prin care bizantinii controlau Câmpia Muntenieiºi,deci, malul stâng al Bãlþii Ialomiþei.

Mãrturii elocvente ale prezenþei bizantine, militaresi administrative, sunt sigiliile bizantine de plumbdescoperite în regiunea Silistra-Cãlãraºi, care, maimult decât niºte simple relaþii comerciale sau politicede prietenie, presupun o stãpânire militarã ºi politico-administrativã asupa ambelor maluri ale Dunãrii dinregiunea în care au apãrut micile obiecte, deciposibilitatea ca zona din jurul oraºului Cãlãraºi sã fiaparþinut themei ce se întindea în dreapta fluviului.Astfel este sigiliul lui Focas, spãtar ºi strateg, atribuitsecolelor VIII-XI ºi descoperit pe malul stâng alDunãrii, la est de Cãlãraºi34

În acelaºi timp ele dovedesc existenþa (în secoleleVIII-X) unor conducãtori locali, care foloseau sigiliide plumb în corespondenþa pe care o purtau sauprimeau o atare corespondenþã în limbagreacã.Totodatã locul de descoperire a sigiliului aratãlegãturile existente între cele douã maluri ale Dunãrii,legãturi pe care le vom surprinde ºi în secoleleurmãtoare.

De la Silistra, în jos pe Dunãre, existau numeroaseaºezãri pe care izvoarele contemporane le prezintãca fiind veritabile oraºe. Astfel, cronica lui Nestor,

referindu-se la evenimentele petrecute în anul 968,ne informeazã cã Sviatoslav, cneazul Kievului,chemat de împãratul bizantin Nichifor Focasîmpotriva bulgarilor, începând atacul, supune mai întâioptzeci de oraºe în lungul Dunãrii …,apoi bate pebulgari la Silistra, dupã care se întoarce…spre gurileDunãrii sã cnezeascã la Perisalaveþ, luând dãri de lagreci “35. O parte din aceste oraºe (asezãri fortificates.n.) erau situate pe cele douã maluri ale Bãlþii Ialomiþei.

Completând informaþia lui Nestor, SkylitzesCedrenos, descriind bãtãlia din anul 971 de la Silistra,dã unele ºtiri deosebit de preþioase despre aºezãrileomeneºti situate în apropierea Silistrei, de o parte ºide alta a Bãlþii Ialomiþei. Cronica relateazã cã, dupãsosirea flotei bizantine, încercuirea armatei luiSviatoslav între zidurile cetãþii a ajuns atât de strânsãîncât Sviatoslav a chemat pe toþi soldaþii carefuseserã însãrcinaþi cu paza fortãreþelor cucerite.La puþin timp dupã plecarea lor din aceste fortãreþe,cronicarul bizantin ne spune cã s-au prezentat laîmpãratul Ioan Tzimiskes soli din Constanþia ºi dincelelalte fortãreþe situate dincolo de Dunãre,cerându-i iertare cã se aliaserã cu Sviatoslav ºipredându-se împreunã cu fortãreþele lor. Împãratuli-a primit cu bunãvoinþã ºi a trimis delegaþi pentru alua în primire fortãreþele ºi armata ca sã seîngrijeascã de paza acestora.36

Informaþia este întãritã ºi de istoricul arab Yahiaibn Said din Antiohia: “ Tzimiskes a intrat înstãpânirea oraºului (Dorostolon) ºi a cetãþilorînconjurãtoare, pe care ruºii le cuceriserã. Apoi dupãce a numit din partea sa conducãtori ai acestorfortãreþe, împãratul s-a înapoiat la Constantinopol37.

Dupã înfrângerea lui Sviatoslav, Tzimiskes intrãîn stãpânirea Silistrei ºi a aºezãrilor situate pe Dunãre,cucerite iniþial de Sviatoslav, primind ºi supunereaconducãtorilor locali din stânga Dunãrii 38. Acesteteritorii îºi reiau locul în cadrul Imperiului Bizantin,fiind ridicate la rangul de themã ºi supusã autoritãþiiunui strateg, instalat la Dorostolon (Dristra). Pânãla mijlocul sec XI strategul pus în fruntea acesteitheme a purtat diferite titulaturi: “strateg deIoanopolis ºi Dorostolon”, “comandant al oraºelor ºiþinuturilor de la Istru”, fãrã a-i da o denumireprecisã.39

26. N. Iorga , Op. Cit , p 10727. S. Iosipescu , Balica , Dobrotiþã, Ioancu , Editura Militarã,

Bucureºti.1985 , p 1428. N. Madgearu, Premisele genezei statelor medievale

romanesti , Studii ºi articole de istorie , 2002 , LXVII , p 10529. D. Cantemir , Descrierea Moldovei , ediþia a II-a , Editura

Minerva, Bucureºti , 1976 , p 189-19130. I. Barnea , în D.I.D. , p 2931. Ibidem32. Ibidem , p 3033. I. Barnea ; Noi sigilii bizantine de la Dunãrea in jos , în

S.C.I.V. , 17, 1966 , 2 , p281 -182 ; I. Mititelu , I. Barnea , Sigiliide plumb din regiunea Dunãrii de Jos , în S.C.I.V. , 17 , 1966 , 1,p 43-44

34. Ibidem35. Gh. Vâlsan , Op. Cit , p 20236. Kedrenos , în Fontes III , p 1137. Apud D.I.D. vol III , p 74 , nota 1038. Între anii 971 ºi 976 bizantinii au controlat în chipul cel

mai eficace Câmpia Munteniei. De aici în colo , timp de maimulte decenii stãpânirea bizantinã s-a extins ºi în þinuturile dedincolo de fluvii . Aceastã stãpânire a fost întreruptã de maimulte ori în secolul al XI-lea în împrejurãri caracteristice aleacestui veac , strâns legate de întâmplãrile stãpânirii bizantine laDunãrea de Jos. Eugen Stãnescu este de acord cu urmãtoareleperioade de hiatus ale stãpânirii bizantine : înainte e 1016 , între1016-1043 , 1059, între 1072-1092 si dupã 1092. vezi E.Stoinescu : Denumirile bizantine ale Dunãrii de Jos în sec X-XII ,S.C.I.V. 8 , 19 , 1968 , p 486

39. Apud D.I.D. vol III , p 76

18

Toponime ºi antroponime în documenteprivind comuna Bãrcãneºti, judeþul IalomiþaComuna Bãrcãneºti se aflã în zona de sud – vest a judeþului

Ialomiþa, în nord – vestul Bãrãganului sudic, pe partea dreaptãa râului Ialomiþa, având ca vecini comunele : Coºereni ( la vest),Manasia, Alexeni ºi Ion Roatã (la nord), Axinte (la est),Drãgoeºti ºi Ileana din judeþul Cãlãraºi (la sud). Sateleaparþinatoare comunei sunt: Bãrcãneºti, Condeeºti, Eliza,Speteni ºi Uleºti.

Prima atestare a comunei este din anul 1514, luna decembrie,ziua 13, atestare marcatã prin toponimul Drumul Speteanilorprezent într-un hrisov din care citez: “ începând hotarul maisus de Scheai, mai jos…Iaolvniþa drept la Obreajie ..ºi Tur…între pisc iar din ( hotar ) pânã în Porumbul ºi din Porumbulpânã în Drumul Dârstorului, iar de acolo pe drum în jos, pânãîn Drumul Speteanilor ºi de acolo, din Drumul Speteanilor,pânã la Fântâna lui Voico ce este mai sus de Drãgoeþti ºi cuhotarul mai sus de plaiu “ ( DRH.B.TR, vol II doc. 131, p.260,1514, decembrie, 13. – Neagoe Basarab întãreºte mãnãstiriiDealu ocinã < la Alexeni > scutind-o de toate dãrile ºi slujbele).

Toponimul Ialovniþa este forma arhaicã pentru Ialomiþa ( v.sl. Ialovitsa “ pãmânt sterp” I. Iordan TR p. 114; Graur NL,p.275, v. sl. Ialovu “sterp “). Tot de origine slavã este ºiDrãgoeºti ( v. pers. Drãgoi, prenume slav derivat de la temaDrag – “ iubit, drag “+ sufix.- eºti ). Alexeni, cu atestare maiveche (1431, noiembrie, 17, DIR, XIII, XIV, p.92) este deorigine greceascã ( n.pers. Alexe, gr. Alexis, cu sufix- eni ).Toponimul Speteni e posibil sã aibã ca izvor apelativul spatã(lat. spatha). Cu etimologie necunoscutã este toponimul Scheai,localitate dispãrutã. Înclin însã sã cred cã toponimele Scheai,Scheaiu, Scheiul, Schei ºi antroponimul Scheaua sunt de originelatinã (Latinul sclavus a dat dacoromânul schiau). Ele îºi auizvorul în apelativul schiau care e posibil sã fi circulat la nordulºi la sudul Dunãrii în dacoromânã, aromânã þi meglenoromânã.

De la prof. N. Iorga aflãm cã “ localitãþi numite Scheaiu sauScheiul predominã mai ales în Muntenia, peste 25 de toponime“(“ Scheaiu, o aºezare mai puþin cunoscutã în apropiere deFeteºti“ – Revista Helis, sept.2006, p. 17, Slobozia). Referitorla corespondentul antroponim, menþionez cã în onomasticalocalitãþii Cocora, judeþul Ialomiþa, pânã nu demult, a circulatnumele de persoanã Cristea Scheaua.

Cât priveºte toponimul Porumbul, trebuie precizat cã în1514 nu se cultiva porumb în Þara Româneascã. Aºa cã apelativulde la care porneºte toponimul ar fi “ porumb “ (pasãre) dinlatinul palambus. Totuºi, având în vedere cã în vorbirea localnicilorporumb înseamnã arbust sãlbatic, înclin sã optez pentru aceastãvariantã din care vine toponimul Porumbul.

În toponimia comunei se remarcã frecvenþa drumurilor caprincipale repere în timp ºi în spaþiu: Drumul Câmpului, DrumulDãrstorului, Drumul Periºorului, Drumul Ploieºtilor, DrumulMocanilor, Drumul Sãrii (atestat în anul 1580, mai, 20-DIR.TR.XIV, p.475), Drumul Descinsului. Descinsul apare caantroponim în “ Act de vânzare din 1894, octombrie, 17 “ (carestânjeni i am moºtenire de la decedatul meu frate, de la IoniþãDescinsu) ºi ca toponim în “ Act de vânzare din 1896,noiembrie, 27 “ (180 stânjeni din Pãdurea Dãscinsului desprerãsãrit ºi pânã în matca râului Ialomiþa ). Descinsu vine de laforma de participiu a verbului “ descinde “ ( latinul descendere), verb care figureazã în dicþionare ca neologism, dar ºi în primeletraduceri de cãrþi religioase din secolul al XVI – lea în care aparelemente latine dispãrute azi din limba: “deºtinse (coborî)Pavelu, cãzu spr-însul “ (Coresi, Apostolul); “deci dzisevoinicilor sã deþtingã ºi se - lu rapa elu “ (CV).

Mi s-a pãrut mai deosebit acest nume pentru cã, deºi amîncercat sã aflu din documente dacã existã Descinsu ºi în altezone, nu am gãsit în toponimia ºi antroponimia româneascã unalt toponim sau antroponim asemenea. E de notat ºi faptul cãDescinsu, în cazul de faþã, s-ar putea sã îmbrace semnificaþia desosire ºi stabilire pe aceste meleaguri.

În consens cu Descinsu cred cã în onomastica româneascãeste ºi Stoian care vine de la participiul pasiv trecut format cusufixul - an din verbul slavon stojti. Prima atestare a localitãþiiBãrcãneºti, este din anul 1595. - Radu Clucerul de la Bãrcãneºti,sub Mihai Viteazu, sol din Ardeal, 1595. (Dicþionar. Leca, 1937).Dintr-un alt document din anul 1613, ianuarie, 7, menþionãm: “Bratu, mare comis ºi unchiul sãu Cârstea îºi împart satele …iar Vladul log. (din) Bãrcãneºti (ºi) Ialomiþa…pun mãrturie(DIR.TR.XVII, p 130 ).

În Toponimia Româneascã de Iorgu Iordan, la p. 53 sespune: Bãrcãneþti, cf. slv.bara” (balta, mlastina) “. Totuþi, maiaproape de adevãr ar putea fi afirmatia cã Bãrcãneºti derivã dela antroponimul Bãrcan, prezent ºi în documente: 1584, sept.12 (MTR ms. 133f.254). În consens cu cele spuse, de la prof.Neagu Djuvara aflãm cã “satele din jurul Bucureºtiului care secheamã Tâncãbeºti sau Bãrcãneºti vin de la un fost mareproprietar cuman pe care-l chema Tâncabã sau Bãrcan (“ Câtde cumani sunt românii? “- Interviu cu profesorul NeaguDjuvara de Vlad Bolocan).

Cu datãri mai apropiate de vremurile noastre aflãm despreMaria Bãrcãneasca, judeþul Ialomiþa ( 1743, mai. MTR. Cap.

CCLXX17), despre Radu Bãrcãnescu 1782, iulie,18.MTR.Orig. CCXCVIII/4, sau despre boierii Bãrcãneºti careau avut case în Bucureºti ( 1833, august, 16.MTR ms.163f.52-). Mãria Bãrcãnesca a vândut ” o moºioarã în judeþul Ialomiþa cese numeºte Bãrcãneasca, care moºie îmi este datã de zestre dela pãrintele meu “ (MTR. Cap. CCLXX/7).

Relaþia între toponime ºi antroponime este destul defrecventã: Drãgoi - Drãgoeºti - Drãgoeºteanu, Condeescu -Condeeºti, Stoian - Stoieneºti, Speteni - Speteanu, Uluiþi -Uluiþeanu, Ulea - Uleºti. E de observant cã toponimele cu sufixul- eºti (Bãrcãneºti, Condeeºti, Drãgoeºti, Stoieneºti, Uleºti)provin din nume de persoanã, iar antroponimele cu sufixul -ean, din toponime (Arþãreanu, Coºereanu, Drãgoeºteanu,Speteanu, Uluiþeanu).

Ulea circulã în onomastica localitãþii ca supranume. E defapt o falsã poreclã pentru cã în realitate Ulea conservã unnume tradiþional în onomastica româneascã. Alexandru Pele, înstudiul “ Vechimea sufixului - aº în limba românã”, susþine cãUlea vine de la numele pãsãrii de pradã “ uliu “ ºi cã termenulromânesc “ uliu “nu poate fi de origine maghiarã ( În dicþionaregãsim; uliu, din magh. ölyu ). A. Pele spune cã numele pãsãrii depradã vine de la interjecþia “ uliuliu” luat ca supranume, cã areo vechime considerabilã ºi cã uliu a pãtruns în limba românã dinaromânã. Din uliu plus sufixul - as s-a format ulias, apoi datoritãmarii vechimi a termenului din aromânã, uliaº a dat ulieº.

La aproximativ trei kilometri de localitatea Bãrcãneºti aexistat vatra satului Uluiþi la nordul râului Ialomiþa ( matcaveche ). Despre satul Uluiþi cele mai multe date le-am aflat de laprof. dr. ªtefan Grigorescu (Manasia. O privire istoric). Domniasa spune cã “ pe la anul 1600, lângã albia veche a râului Ialomiþa,la circa zece kilometri de actuala Manasia exista satul Uluiþi” ºicã a dãinuit aici pânã când “ pricipele sârb Efrem Obrenoviciavea sã stabileascã (1835) o nouã vatrã pentru satul Manasia,aºezând acolo pe toþi locuitorii din Uluiþi ºi din vechea Manasie”.

Dintr-un manuscris (Carte de hotãrnicie) din anul 1775,decembrie, 22 aflãm cã “ Din luminatã poruncã a mãrii saleprea luminatul nostru Alexandru Ioan Ipsilanti voevod ce ne-au adus Stoica portãrelul ca sã tragem moºia Spãteneasca,Bãrcãneasca de sus ºi de jos, Vistiereasca ºi Drãgoiu, care toateacestea sã numesc Uluiþii ot sud Ialomiþa”. Din cele spuse înhrisov s-ar putea înþelege cã Uluiþii au fost la sud de Ialomiþa.Totuºi e posibil sã nu fie vorba despre vatra satului, ci numaidespre moºii. “Anuarul judeþului Ialomiþa pe 1906 “ de AurelV. Ursescu ( p. 251, Bãrcãneºti ) menþioneazã cã la 20 mai 1804Drãghici “ a fost orânduit de Domnitor epistat la moºiiledomneºti Uluiþi ºi Afumaþi “ ºi se prezintã conþinutul acesteicãrþi: “ Fiind cã asupra moºiei Uluiþi cu amândouã morile deacolo ºi celelalte moºii: Rãcoveºti, Bãrcãneºti, Manasia,Ciochina ºi Crãcioi cu viile ce se aflã pe aceste moºii ale caseiDomniei mele ºi cu pogonaºii lor, am orânduit Domnia meaepistat pre Drãghici îi dau aceastã carte la mâinile sale”. Situaþianu e prea clarã în legãturã cu vetrele de sat. În orice caz, ºi dindocumentul de mai sus putem deduce cã la începutul secolului alXIX - lea moºia Uluiþi era la loc de seamã între celelalte moºii.

În “Evoluþia judeþului Ialomiþa în perioada fanariotã” (Helis,nr. 9, 2008) prof. ªtefan Grigorescu menþioneazã cã localitateaUluiþi (în anul 1778)” era sat cu douã biserici ºi o casã boiereascã.E dovada cã( fiind singurul sat cu douã biserici printre celelaltelocalitãþi ialomiþene) Uluiþi era o aºezare mai rãsãritã, cu potenþialeconomic ºi cu gospodari destoinici. Din “ Extrasul de sumaplugarilor ºi muncitorilor prin sate “ din iulie 1831, publicat înanalele parlamentare, rezulta cã în plasa Câmpul se aflã satulUluiþi la nordul râului Ialomiþa (matca veche) împreunã cu Alexeni,Manasia (ºi alte sate), iar în plasa Ialomiþa satul Bãrcãneºti la sudde râul Ialomiþa împreunã cu Borãneºþi, Speteni, Stoieneºti,Condeeºti, Uleºtii de sus, Uleºtii de jos (ºi alte sate).

care loc este casele stricate ºi bisericã ºi în gradinã douã pogoanede vie lucrate ºi dinaintea caselor este un vad pe apa Ialomiþiiiar pe lacra Speteneasca este o casã cu patru roate de moarãstricate în apa Ialomiþi”. Toponimul Vadul Vechi, toponim încirculaþie, e în toponimia satului Bãrcãneºti, e posibil sãconserve vadul menþionat mai sus, loc de trecere prin apaIalomiþei din “ siliºtea (vatra) satului de supt coastã” (satulBãrcãneºti) spre satul Uluiþi. În aceastã zonã, nu departe delocalitatea Bãrcãneºti, la nord de râul Ialomiþa ( matca veche )mai pot fi gãsite ºi azi probe materiale cã aici a fost cândvasatul Uluiþi.

Documentele probeazã cã în aceastã zonã au fost oamenidestoinici ºi gospodari, sate cu moºii renumite: Uluiþi,Bãrcãneasca de sus ºi de jos, Speteneasca, Vistereasca, Drãgoiu,Uleºtii de sus, Uleºtii de jos.

Întrucât satele din aceasta zonã sunt pomenite în documenteîncepând cu secolul al XV - lea (Alexeni-1431, Speteni ºiDrãgoeºti-1514, Stoieneºti-1532), s-ar putea face afirmaþia cãzona a fost populatã din timpuri destul de vechi. În acest sensdocumentele afirmã cã satul “Alixenii de la apa numitã Ialomiþaeste veche ºi dreaptã ocinã încã de la întemeierea ÞãriiRomãneþti”. (DIR..XIV, p.464) Cu arome de vremuri bãtâneeste ºi faptul cã unele toponime ºi antroponime conservãarticolul hotãrât postpus în substantivele proprii masculine:Drumul Descinsului, Pãdurea Dãscinsului, Plopii Speteanului,Tufa Lucãi, (douãzeci stânjeni )ai Radului Crivãþu, (hotarulmoþii) Stancului Cãpitanu. De la toponimul Speteni s-a formatantroponimul Speteanu, antroponim figurând ºi în onomasticasatului, ºi în documente. Ghinea Speteanu, biv-vel ceauº agiescdin judeþul Saac vine cu jalba cãtre divan privind dreptul deproprietate asupra unei moºii de pe raza satului Speteni ( ms.1808, dec. 18 ) ( Saac, fost judeþ între Prahova ºi Buzãu,desfiinþat în anul 1845-Constatin C. Giurescu, judeþele dispãrutedin Þara Româneascã, Bucureºti, 1937).

De asemenea, cu specific local sunt ºi alte antroponimecare vin de la toponime din aceastã zonã, circulând în onomasticalocalitãþii ca nume de familie ( Drãgoeºteanu, Uluiþeanu ), dar ºica supranume ( Arþãreanu, Coºereanu, Elizeanu ).

În documentele de stare civilã mai vechi constatãm cã sãteniitreceau prenumele împreunã cu numele tatãlui. Dacã tatãl, numitIon, avea un fiu numit Stan, era trecut în acte Stan Ion ºi, dacãacesta la rândul lui va avea un fiu Radu, se va numi Radu Stan.În sat se spunea Stan al lui Ion, Radu al lui Stan. Într-o perioadãceva mai îndepãrtatã ( 1832 ) am gãsit în registrele de starecivilã numele ºi prenumele însoþite de slavonul sin ( fiu ):Spiridon sin Radu, Voica sin Mihalache, ceea ce mã determinãsã presupun cã ar fi posibil ca numele Sincã sã vinã de la sincu sufixul - cã.

Un antroponim creat din fondul limbii române este Herea.El s-a format prin palatalizarea bilabialei f din numele Fierea,frecvent în documentele privind aceastã zonã ( DRH, vol XXI,p.95 - 106 ). Registrele de stare civilã ( satul Bãrcãneºti ) atestãambele forme: Marin, fiul lui Pãun Fiera ( 1868 ); Radu Herea,fiul lui Fiera Ivan ( 1867 ).

ªirul de toponime ºi antroponime spicuite cu precãderedin documente ºi având menirea de a lumina peste veacurivremuri strãbune se încheie cu Muºat si Bucur, de provenienþãautohtonã. Muºat (frumos) vine de la aromâni iar Bucur eposibil sã fie de origine dacicã. Cât priveºte etimologiaapelativului bucura (verb) dicþionarele recomandã sã-lcomparãm cu albanezul “bukur “. Susþin totuºi cã bucura estemoºtenit de la daci. Vechimea ºi originea sunt probate ºi defaptul cã are o largã circulaþie în limba românã, cã face parte dinfondul principal de cuvinte ºi cã prezintã o serie de derivate:bucurie, bucuros, îmbucura, îmbucurãtor. Bucur vine de la moºiinoºtri ºi înscrie în istorie, ºi cu numele, bucuria cã ne-am nãscut,cã am petrecut ºi cã durãm pe aceste tãrâmuri.

profesor Marin Stoian

Din manuscris (Carte de hotãrnicie, 1775) aflãm cã “afarãde douãzeci stânjeni din lacra Speteneascã ai Radului Crivãþumoºneanu este pe lacra Vistiereasca i Drãgoiu douasprezecepogoane de vie lucrate la siliºtea satului supt coastã iar pe lacraBãrcãneasca peste Ialomiþa despre rãsãrit este un ostrov pe

Bibliografie

Act de vânzare, 1894, oct., 17, Cãlãraºi;Act de vânzare, 1896, nob., 27, Cãlãraºi;Al. Pelea - Vechimea sufixului - aº în limba românã;Aurel V. Ursescu - Anuarul judeþului Ialomiþa pe 1906;Constantin C. Giurescu - Judeþele disparute din Þara Româneascã,

Bucureºti, 1937;CH - Carte de hotãrnicie, 1775;Dicþionar, Leca, 1937;DEX - Dicþionarul explicativ al limbii române, Bucureºti, 1984, 1998;DIR - Documente privind Istoria României, Þara Româneascã Bucureºti,

1956, 1960;DRH - Documenta Romaniae Historica, Þara Româneascã, Bucureºti, 1965,

1968;Graur - NL - Al. Graur, Nume de locuri, Bucureºti, 1972;I. Iordan - Iorgu Iordan, Toponimia româneascã, Buc. 1963;M. Iorga - Scheaiu, o aºezare mai puþin cunoscutã în apropiere de Feteºti

- Helis, sept. 2006;MTR - Arhiva Mitropoliei Þãrii Româneºti, Bucureºti, 1961, 1963;Rosetti Al., Cazacu B, Onu L - Istoria limbii române literare, Bucureºti,

1971;RSC - Registrele pentru actele stãrii civile, satul Bãrcãneºti, judeþul

Ialomiþa;ªtefan Grigorescu - Evoluþia judeþului Ialomiþa în perioada fanariotã -

Helis, sept. 2008;- Manasia. O privire istoricã;Vlad Bolocan - Interviu cu profesorul Neagu Djuvara;

19

Ion ALECU

File de istorie a presei

Drumurile Pãmântului(urmare din numãrul 84)

ªi numãrul din 12 mai 1933 este dedicat cãrþii.Tema, de data aceasta, vizeazã romanul românesc.Înainte de a ne opri asupra acestei anchete, sã

consemnãm cuvintele lui Nicolae Iorga, cu care sedeschide numãrul respectiv: „…Cãci o carte e contractulsufletesc cu un om, contract pe care-l poþi primi saurespinge, la care te poþi întoarce, uneori te simþi dator sãte întorci. Ea e un sprijin, o mângâiere ºi un îndemn. Estecâte una cãreia îi datorezi cât celui mai bun învãþãtor”.

La aceastã anchetã privind soarta romanului românescparticipã scriitori, editori, dar ºi cititori. Iatã care au fostîntrebãrile redacþiei: 1) Credeþi cã literatura româneascãsuferã de inflaþie de romane? 2) Literatura noastrã arealizat tipul romanului de mare circulaþie, romanulcare sã poatã fi exportat? 3) Poeþii se plâng cã romanula omorât poezia. Care este opinia dumneavoastrãasupra acestei probleme?

Notãm câteva rãspunsuri, în rezumat:Mihail Sadoveanu considerã cã va veni ºi timpul

poeziei. În ceea ce priveºte „exportul”, nu trebuie sã neplângem, ci sã vrea cel din afarã, nu noi. Cezar Petrescu„vede” cel puþin 5-6 cãrþi româneºti ce ar merita sã fietraduse. Între ele, „Ion”, de Liviu Rebreanu ºi „Venea omoarã pe Siret”, de Mihail Sadoveanu. Nu crede cãromanul a ucis poezia, ci, mai repede, nuvela. „Faptul cãpoeziile lui Verlaine s-au epuizat în 10-15 ani, în vreme ceromanele lui Zola se tipãreau în 10-15.000 exemplare nuînseamnã cã acestea din urmã au ucis pe cele dintâi.”George Mihail Zamfirescu nu crede cã existã o inflaþie aromanului, ci, mai repede, este vina editorilor cã au aºezatcuvântul magic (roman) pe orice carte. Aminteºte cã aufost traduºi câþiva scriitori români: Rebreanu, CezarPetrescu, Sadoveanu, Victor Eftimiu, Creangã. „Lipseºteînsã iniþiativa, inteligenþa, acel ministru al propagandei,capabil sã promoveze ºi sã valorifice romanul românesccontemporan, în genere, orice literaturã de talent”. ªi maideparte: „Dar problema aceasta, a tuturor factorilor depropagandã pe care îi avem în strãinãtate ºi nu fac nimicdin acest punct de vedre e prea serioasã, ca sã o putemlãmuri în câteva cuvinte”. N. D. Cocea: „Inflaþie înseamnãabundenþã de lucrãri proaste”. Este de aceeaºi pãrere cuG. M. Zamfirescu cã „exportul” depinde adesea de alþifactori decât de valoarea operei în sine. „Romanul n-aucis poezia. Nu putea s-o ucidã. A ucis-o lipsa de talent apoeþilor”. De fiecare datã, s-a ridicat „împotriva romanelorproaste”. Prin câteva „foarte demne excepþii”, suntem pecale de a realiza „tipul romanului de mare circulaþieeuropeanã”. Noteazã în acest sens: Camil Petrescu, AntonHolban, Mircea Eliade, Sergiu Dan, Hortensia PapadatBengescu ºi Heriette-Yvonne Stahl. „Cred cã prin acestnou nivel ne vom integra cât mai curând în culturaeuropeanã, dupã ce ne vom fi descãtuºat cu totul despiritul sãmãnãtorist de la care se trag atâtea tiranice ororirutiniere”.

Numãrul 103, din 27 mai 1935, este dedicat lui PanaitIstrati, care murise în acel an.

Reþinem portretul scriitorului, sub pana lui DemosteneBotez: „Panait Istrati n-a fost al lui, n-a fost al mamei lui,pe care a pãrãsit-o cu inima sfâºiatã spre a porni lachemãrile universale, n-a fost al nimãnui, fiindcã a fost altuturor, al omenirii întregi. De aceea îl cautã toþi între ei,indiferent de ce deosebite le sunt credinþele, ºi cred cã-lgãsesc ºi, dintr-o datã, se bucurã, dar pe urmã îl gãsesc ºidincolo, la adversari, ºi nu mai înþeleg nimic ºi omul cândnu înþelege crede cã altul este vinovat… A fost mereuatras ºi gonit de libertate ºi de orizont. Pentru sentimentulde a se simþi liber, de a se simþi el, a renunþat la tot. Acestaera pentru dânsul darul suprem al vieþii: libertatea. Cumpoþi pune oare într-un cuvânt ceea ce însemna pentru elaceastã libertate, acest sentiment de disponibilitate înnaturã, de independenþã spiritualã ºi materialã?... Ar trebui

Soarta romanuluiromânesc

pentru el inventat un cuvânt nou, care sã redea acesteinoþiuni vastul ei înþeles uman”.

Numãrul anterior acestuia continua ancheta privindsoarta romanului românesc, dar cu alte întrebãri. Iatã-le:1) Cum vã explicaþi fenomenul dezvoltãrii romanuluiromânesc din ultimul deceniu? 2) Credeþi cã avem ocriticã? 3) În cazul când nu avem, credeþi cã romanulromânesc ar suferi de aceastã lipsã? 4) Cum vedeþirealizatã cu folos, pentru carte, scriitor ºi cititor,sãptãmâna cãrþii?

La aceastã anchetã participã ºi Nicolae Iorga.„Înmulþirea nemilostivã a romanelor – rãspundeaprofesorul – se datoreºte setei de aventurã pe care n-opoate satura nici viaþa cea mai copioasã. Sã se mai adaugesperanþa cã totuºi într-un colþ va fi fiind ºi ceva gâdilarea simþurilor… În ce priveºte critica, ea cere culturã,onestitate de spirit ºi curaj”. În continuare, profesorulsubliniazã ºi faptul cã dacã ar fi avut bani ºi oameni, ar fireluat „Sãmãnãtorul”. Considerã cã sãptãmâna cãrþiitrebuie pusã „sub scutul Academiei”.

Eugen Lovinescu: 1) Explicaþia este foarte fireascã.Romanul e un gen de maturitate ºi e normal ca la capãtulunei evoluþii sã gãsim, în sfârºit, primatul epicului. Maicurioasã este reacþiunea nu atât a publicului cât apubliciºtilor. Dupã ce l-au dorit ºi regretat atât, publiciºtiise lamenteazã azi de supraabundenþã a romanului, ca deo primejdie naþionalã. 2) Dupã ce am scris câteva zeci devolume de criticã, las pe seama altora sã aprecieze dacãeste sau nu criticã. 3) Critica n-are un rol efectiv înpromovarea ºi dezvoltarea genurilor literare”.

Între ceilalþi participanþi la aceastã anchetã: RaduBoureanu, Virgil Carianopol, Eugen Ionescu (cu NU avemcriticã… etc.), Ion Pas, Anton Holban (1. „…totul e relativ,sã nu exagerãm; 2. Nu, critici perfecþi n-au existat nicãieri;3) Publicul nu citeºte pe critici, aºa cã soarta romanului arfi rãmas aceeaºi; 4) Sã se transforme sãptãmâna cãrþii înanul cãrþii, obligându-i pe ºcolari sã citeascã”., TeodorScarlat, Eugen Relgis, Al. Raicu, Neagu Rãdulescu, OctavSargeþiu, Mihail Straje.

În 1936, iunie, „Pãmântul” organizeazã un concurs cuparticiparea cititorilor – concurs cu premii – pentrudesemnarea celei mai bune cãrþi. Juriul: ªerban Cioculescu,Anton Holban ºi Eugen Cialâc. Se propunea 10 autori(indicându-se una dintre operele acestora), cititorul fiindinvitat sã încerce o apreciere criticã. Cele mai bune aprecieri„erau rãsplãtite cu 2000 lei în numerar ºi în volume deliteraturã”. Din pãcate, nu se publicã rezultatulconcursului.

Pentru a întregi rostul „Pãmântului” pe drumul cãrþii,sã amintim darul – ce þine de istoria literaturii – oferit dePanait Istrati acestei prestigioase reviste: traducerea chiarde cãtre scriitor a unui fragment din „Les chardons duBaragan”. Sub titlul „Bãrãganul copilãriei lui Panait Istrati”citim în nr. 72-73, din 6 iulie 1934: „Paginile de faþã(fragmentul amintit din „Ciulinii Bãrãganului” n.n.) aparpentru întâia oarã în româneºte ºi sunt adaptate chiar deautor pentru „Pãmântul”.

Sã mai reþinem cã „muntele de tãcere”, cum i s-a spuslui Sadoveanu, era destul de zgârcit în a colabora cu presaºi rar se întâmpla acest lucru – dacã nu chiar niciodatã,excepþie fãcând, cum s-a vãzut, „Pãmântul”, pentru cã nucredem cã redacþia a avut de unde-l plãti pe maestru… -iar când se întâmpla nu o fãcea pe bani puþini.

Reþinând acest lucru ºi amintind cã „Pãmântul” a aduspe teritoriul României primul text românesc sub semnãtura– ºi la propriu ºi la figurat – lui Panait Istrati, nu facemaltceva decât sã evidenþiem valoarea acestei publicaþiide provincie, care nu numai cã s-a nãscut într-o perioadãde ilustrã efervescenþã culturalã, dar a ºi dominat-o înfelul sãu.

Numai prin aceste douã legãturi de spirit „Pãmântul”îºi are deja locul cuvenit în istoria presei. Un loc dereferinþã însã.

(continuare în numãrul urmãtor)

Adria Bãnescu

Rondosonet

Incandescenþa zilei pieritoarePeste înalt de rãsãrit de soareNe soarbe viaþa, setea ne amânãDin dreapta pân’ la cea mai stângã mânãHrãnind cu ea ºi gura muºcãtoarePeste înalt de rãsãrit de soare.

(... am dat ºi libertatea ºi putereacândva – celor ce mi-au ºtirbit avereadin ceruri colindate de luminãpreamaculând osârdia creºtinãprin care am purtat demn, Înviereacândva – celor ce mi-au ºtirbit averea...)

Întind pe arc sãgeþile divineNemailãsând dreptatea sã suspineNici curãþia ºi nici adevãrulVoi cãuta blândeþea în decorulDe ascuþiº în stãpâniri de sine:Întind pe arc sãgeþile divine.

Sonet

Furiº, pe toate vocile din lumeAmestecând pãiuºul cu firiþaCântam lieduri ºi ode fãrã numeGlorificând neostoit matriþa,

Informã ca iluzie în doiDar inspirat de binecuvântatãPrieteniei caste de apoiLa a sunãtoarei splendide seratã,

Purtai un frac de amãgiri celesteEu rochie din somnul cel mai scumpGustam licori etherice ºi pesteFestinul lor ºi azi – culori irump.

Sãlbãticind solar ºi-n frenezieAm rãsfãþat atâta poezie!

Doamne,

Eºti cât tãcerea de mareDoar ea în Tine ºi Tu în toateCât vrednic nemãsurateSe-aratã sub soare.

Eºti sensul veºnic renãscutCum trandafirilor rãcoareaNu eºti nici spinii ºi nici floareaCi întâlniºul lor durut.

Nu poruncã – ci aºteptareEºti vãzul pãsãrii-n zborSub aripi ce multicolorLãsat în urmã.

Luminã aici ºi acum;Trecut ºi viitor nicicând avutePrezentul doar – cu palmele truditeNimic postum...

Cântec pentru adormit copilul mare

Vino în braþele mele,te voi legãna printre perdelecu luna ºi spaimele nopþii:deschide-te-n faþa porþiimarelui Sãrut;pregãteºte-þi ochii pentru Începutsub stol de buclecuminþind capul pe sân –dormi legãnat de suspincât buzele þi-au înflorit;vreau sã fii fericitcu tot universul te voi legãnacu îngerul ºi steaua ta...Cândva,somnul îþi va tãlmãcisuferinþa ºi iubirea –nani,dã-mi numai privireaºi rãmâi în ea!

20

ADMINISTRAÞIA

SLOBOZIA,Str. Matei Basarab, Nr.26

Centrul Cultural „Ionel Perlea” Et.1CONT: RO88CECEIL0143RON0091587

Suc. CEC Slobozia

REDACÞIAREDACTOR ªEF - Gheorghe DOBRE

CRITICÃ - Anghel PAPACIOCPROZÃ - Titi DAMIANPOEZIE, TEATRU - ªerban CODRINESEU, TRADUCERI - Oliviu VLÃDULESCUFILOZOFIE - Nicolae STAN, Alexandru BULANDRAISTORIE, ARHEOLOGIE - Florin VLAD, Vitalie BUZUARTÃ - Ana-Amelia DINCÃMUZICÃ - Nicolae ROTARUETNOGRAFIE, TRADIÞII POPULARE - RãzvanCIUCÃ, Cristi OBREJANEVENIMENT CULTURAL - Nicolae TACHE,Doina ROªCAINTERVIU, REPORTAJ - Ion ALECU

Tiparul executat la S.C. ARTPRINT“ S.R.L.Slobozia – Ialomiþa; Cod. 8400, str. Ianache, Lot 2

Tel: 0243 234480; 0744 356 593, E-MAIL: tigris@tigris.kfnet.ro

Revista poate fi procuratã de la sediul redacþieiºi de la Biblioteca Municipalã Urziceni

Sponsori: CONMET Slobozia, TRANSMIM Slobozia, STRUCTURAL CONS Slobozia, SONTEC Slobozia,CONCIVIC Slobozia, Gheorghe VLASE, Mihai DRÃGOI

Parteneri: Muzeul Judeþean Ialomiþa, Biblioteca Judeþeanã Ialomiþa „ªtefan Bãnulescu”,Muzeul Naþional al Agriculturii, Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”,

Centrul Creaþiei Populare Ialomiþa, Consiliul Judeþean Ialomiþa, Primãria Municipiului Slobozia

E-mail:gigizap2002@yahoo.com

Revista poate fi cititã pe internet la adresa: www.ziarulialomita.ro/helis/index.htmlComunitatea Helis, forum de discuþii: istorie.myforum.ro

cmyk

Am avut bucuria sã particip luni la festivitatea de premiere a concursului de desene “Ialomiþa2020”, care face parte dintr-un proiect realizat cu finanþare europeanã. 130 de elevi ºi tineri s-audocumentat vizitând mare parte a judeþului lor, dupã care au desenat un viitor dorit al acestuia –tema generalã a proiectului fiind “scenarii de dezvoltare socio – economicã ºi demograficã ajudeþului”.

M-a impresionat creativitatea lor ºi, mai ales, bucuria de a desena, culoarea ºi strãlucirea dinimaginile lucrate. În toate am recunoscut un strop din autenticitatea locului ºi o infuzie bogatãde imaginaþie.

Am observat cu plãcere cã în viitorul imaginat pe hârtie natura primeºte întotdeauna un rolprincipal. Chiar dacã în peisaj îºi fac locul ºi unii zgârie-nori, totuºi proporþia lor e mereu inferioarãrevãrsãrilor de grãdini ºi copaci.

Astãzi, copiii sunt mai degrabã prizonieri ai universului informatic, ºi trãiesc mai mult “online”decât “afarã”. Cu atât mai frumos aratã o viziune despre viitor care exclude total tehnologia ºimarginalizeazã construcþia artificialã, lãsând omul singur lângã natura, într-un tablou perfect.

La Dridu, unde a fost cercetat arheologic primul sat medieval-timpuriu, o peniþã ecologistãinventeazã un parc eolian venit din viitor – sau dintr-un prezent mai blând.

Nu întamplãtor proiectul se numeºte Ialomiþa 2020. ªtiu cã astãzi avem prea puþinã liniºtepentru a vorbi despre strategii, dar Europa 2020 sprijinã dezvoltarea tocmai pe pilonul inovaþieiºi educaþiei. Iar în scoalã – spaþiul acela cãzut în dizgraþia profundã a autoritãþilor de la Bucureºti– se gãsesc marile resurse pentru creºtere.

Copiii pe care i-am cunoscut ºi care mi-au fãcut bucuria de a-mi povesti, prin desenele lor,despre cum vãd ei viitorul, au mintea deschisã ºi o imensã capacitate de a învãta. Dacã energiaºi inventivitatea lor sunt încurajate ºi ajutate sã se rafineze, am toatã încrederea în ceea ce potcrea. Nu doar pe hârtie, ci mai ales în viaþã.

Câstigãtorii concursului vor fi invitaþii mei la Strasbourg, într-o cãlãtorie cu mai multe sensuri.În primul rând, le voi arãta unul dintre locurile unde se iau decizii importante ºi pentru viaþa lor.Apoi, pentru cã vor putea vedea de aproape – poate pentru prima datã – cum aratã lumea cãtrecare tindem ºi noi. Îmi doresc sã fie o cãlãtorie simbolicã, de acasã din Ialomiþa ºi pânã acasã înEuropa. ªi sper ca ei sã fie generaþia care, la maturitate, sã sesizeze cât mai puþine diferenþe întreaceste douã realitãþi.

sursa: Blog Daciana Sârbu

Învãþãmânt primar Învãþãmânt gimnazial

Premiul IMarin Maria Magdalena,

Premiul IBonciu Simona

Premiul IIIon Georgiana Irina

Premiul IIStan Mãdãlina

Premiul IIIPetre Bianca Cristina

Premiul IIIGhiþã Mãdãlina

MenþiuneMiricã Mãlina Raluca

MenþiuneStoica Andreea

Premiul I - Dima Marina Claudia Premiul II - Roºca Delia Premiul III - Dinu Alexandra Menþiune - Drãgnescu Andreea

Premiul I - Lepãdãtescu Simona Premiul II - Ursescu Clara Premiul III - Grigore Florin Menþiune - Lazãr Alina

Învã

þãm

ânt

licea

lT

iner

i(1

9-35

ani

)Concurs de desene

Cum vã imaginaþi IALOMIÞA în 2020