HARAP ALB de Ion Creanga

- caracterizare –

Desi personajele create de Creanga in acest basm par sa se inscrie in tiparele oferite de basm ( (personaje pozitive si negative), totusi talentul scriitorului in caracterizarea lor reiese dintr-o tendinta de individualizare psihologica, etica, proprie unui roman.

Inca din titlu, scriitorul pare a ne avertiza asupra rolului central pe care-l va juca Harap-Alb. Eroul acestui basm pare a fi Fat-Frumos, viteazul ideal din povestile populare, angajat intr-o uriasa lupta impotriva Raului. Pornind de la mentalitatea populara potrivit careia un flacau nu poate trece proba maturitatii decat prin dobandirea dreptului de a-si intemeia o familie si pe acela de a-si exercita o functie de conducator, personajul lui Creanga parcurge drumul initiatic trecand probele si devenind astfel un om capabil sa infrunte cu responsabilitate greutatile vietii. Judecand din acest punct de vedere, Harap-Alb poate fi socotit drept un personaj al unui roman de formare (Bildungsramden).

Inceputul povestirii ni-l plaseaza pe erou chiar in momentul recunoasterii abilitatilor fizice si morale ;( trece cu bine proba impusa de tatal sau). Astfel , fiul craiului reuseste sa iasa din spatiul ocrotitor al familiei sale si pleaca in necunoscut pentru a-l imblanzi.

Incercarile grele se ivesc la tot pasul si fac parte din ritualul probelor initiatice (ratacirea in padure, intalnirea cu Spanul). De fapt, fiul craiului, ca orice om se lasa dus in ispita si pierde, din cauza lipsei de judecata, conditia de fecior de crai, ajungand printr-o ironie a soartii, sclavul Spanului. Momentul este simbolic, caci rebotezarea fiului de crai cu numele de Harap-Alb poate semnifica parcurgerea unui drum lung si anvoios de la stadiul de sluga la acela de imparat. Umilinta poate constitui cea mai importanta proba la care este supus Harap-Alb (apropierea de crestinism este evidenta), principiul ce sta la baza acesteia este prezentat de Sf. Duminica : “cand vei ajunge si tu odata mare si tare ii cauta atunci sa judeci lucruril de-a fir-a-par si vei crede celor necajiti ” . Generozitatea de care da dovada personajul pe tot parcursul basmului (ofera Sf.Duminici un ban, ajuta alaiul de furnici si pe cel de albine) este trasatura dominanta a personajului si aceasta il apropie de lumea reala, parand a fi unul dintre taranii Humulestiului despre care vorbeste cu atata patos Creanga.

Calitatea de erou a lui Harap-Aln poate fi contestata prin simpla amintire a nenumaratelor situatii fara iesire pe care eroul le trece cu ajutorul personajelor auxiliare pe drum Flamanzila, Gerila..., Sf. Duminica, calul nazdravan, Craiasa Albinelor, Regina furnicilor, fata imparatului Rosu.

Vazut in ansamblu personajul acestui basm are trasaturi umane (plange si se vaita cand da de necaz) este generos, greseste , de aceea poate fi socotit mai ales drept personaj dintr-un roman realist.

Harap- Alb, protagonistul operei nu reprezinta numai imaginea eroului exemplar, ci si pe aceea a unui individ aflat la inceputul maturizarii la capatul careia va capata experienta de viata.

1

HARAP ALB- demonstratie basm cult –

Ion Creanga a abordat cel putin 3 categorii de texte: povestiri, amintiri si povesti. Povestile lui Creanga au interesat numerosi critici care au constatat ca includ subiecte realiste cate topesc elementul fantastic.

In opera lui Creanga gasim mai multe motive: calatoriei, probelor, incalcarii sfatului parintesc, petirii, demascarii, reinvierii, repunerii in drepturi, triumfului binelui asupra raului.---------

Mezinul craiului pleaca spre imparatia unchiului sau Verde-Imparat, ca sa-i urmeze acestuia la tron. In ciuda sfatului dat de tatal sau, acesta il ia ca tovaras pe un Span, care prin viclesug ii fura identitatea si astfel, mezinul devine sluga omului span, sub numele de Harap-Alb. Astfel , Spanul si Harap Alb ajung la Verde-Imparat sub identitati false.

Vrand sa-l duca la pierzanie, Spanul il supune la niste incercari mortale: aducerea salatilor din gradina ursului si a pieii cerbului. Ultima, dar si cea mai grea dintre probe este aceea a petirii fetei imparatului Rosu. Daca in trecerea celor doua probe de mai inainte Harap-Alb fusese ajutat de Sf.Duminica si calul sau nazdravan, la curtea imparatului Rosu, el va trece testele cu sprijinul catorva personaje neobisnuite: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Ei il vor ajuta pe Harap-Alb sa treaca probele impuse de Rosu-Imparat in vederea petirii fiicei sale: cuptorul incins, masa copioasa si pazirea fiicei imparatului, etc.

Dupa ce Harap-Alb se dovedeste a fi un petitor destoinic, acesta pleaca impreuna cu fata imparatului Rosu spre curtile imparatului Verde si Span. Fata imparatului Rosu nu-l accepta pe Span drept sot, dezvaluind adevarata identitate a acestuia si cuprins de furie, acesta ii taie capul lui Harap-Alb, crezand ca si-a incalcat juramantul. La randul lui este ucis de calul nazdravan al lui Harap-Alb. Fata imparatului Rosu insa, il reinvie pe Harap-Alb cu ajutorul apei vii.

Finalul este fericit, caci fata si Harap Alb primesc binecuvantarea imparatului Verde si nuntesc ca in povesti.--------

Inca din titlu, scriitorul pare a ne avertiza asupra rolului central pe care-l va juca Harap-Alb. Eroul acestui basm pare a fi Fat-Frumos, viteazul ideal din povestile populare, angajat intr-o uriasa lupta impotriva Raului. Pornind de la mentalitatea populara potrivit careia un flacau nu poate trece proba maturitatii decat prin dobandirea dreptului de a-si intemeia o familie si pe acela de a-si exercita o functie de conducator, personajul lui Creanga parcurge drumul initiatic, trecand probele si devenind astfel un om capabil sa infrunte cu responsabilitate greutatile vietii. Judecand din acest punct de vedere, Harap-Alb poate fi socotit drept personaj al unui roman de formare (Bildungsroman).

Inceputul povestii ni-l plaseaza pe erou chiar in momentul recunoasterii abilitatilor sale fizice si morale (trece cu bine proba impusa de tatal sau). Astfel, fiul craiului reuseste sa iasa din spatiul ocrotitor in care domnea familia sa si pleaca in necunoscut pentru a-l imblinzi.

Incercarile grele se ivesc la tot pasul si fac parte din ritualul probelor initiatice (ratacirea in padure, intalnirea cu spanul). De fapt, fiul craiului, ca orice om se lasa dus

2

in ispita si isi pierde, din cauza lipsei sale de judecata, conditia de fecior de crai, ajungand printr-o ironie a soartii, sclavul Spanului. Momentul este simbolic, caci (re)botezarea fiului de crai cu numele de Harap-Alb poate semnifica parcurgerea unui drum lung si anevoios de la stadiul de sluga la acela de imparat. “Umilinta” poate constitui cea mai importanta proba la care este supus Harap-Alb (apropierea de crestinism este evidenta). Generozitatea de care da dovada personajul pe tot parcursul basmului (el ofera Sf.Duminici un ban, ajuta alaiul de furnici si pe cel de albine) este trasatura dominanta a personajului si acesta il apropie de lumea reala, parand a fi unul dintre taranii Humulesteni despre care vorbeste cu atata patos Creanga.

Vazut in ansamblu, personajul acestui basm are trasaturi umane: (plange si se vaita cand da de necaz, este generos, greseste si poate fi socotit mai ales drept personaj dintr-un roman.--------

Abatandu-se de la regulile impuse basmului in privinta personajelor negative Spanul reprezinta o figura aparte in basmul cult romanesc. el simbolizeaza principiul raului, fiind demonul care ispiteste prin viclenie, supune si instaureaza in sufletul oamenilor disperarea, violenta si teroarea, mergand dupa principiul “cea mai mare parte a oamenilor sunt dobitoace care trebuie tinute in frau”. De altfel , numele (span = om fara par) face trimitere la o credinta populara potrivit careia un defect fizic reprezinta de fapt un defect moral. Introducerea acestui personaj alimenteaza de fapt conflictul basmului, care , in final , este anulat prin reinstaurarea binelui.--------

Originalitatea lui Creanga se manifesta la nivelul naratiunii, la nivelul fantasticului si la nivelul limbajului. Naratiunea in Povestea lui Harap-Alb poarta amprenta unor elemente specifice lui Creanga: frecventa dialogului, individualizarea personajelor si rapiditate in derularea actiunii.

Umorul este poate cel mai bun argument pentru a demonstra originalitatea povestii lui Harap-Alb in raport cu basmul popular. Intalnim aici nenumarate procedee care dau o nota comica operei: ironia (“dar unu-i imparatul Ros vestit prin partile astea, pentru bunatatea lui nemaipomenita”), porecla (“Buzila”, “Tapul cel Ros”), zeflemeaua (“Tare-mi esti drag, te-ar vara-n san, dar nu incapi de urechi”), nenumarate proverbe si locutiuni.

Umorul este generat in opera lui Creanga de starea permanenta de buna dispozitie a autorului, de jovialitatea, verva si placerea lui de a povesti pentru a trezi veselia (ascultatorilor” (cititorilor).--------

Povestea lui Harap-Alb, pornind de la o schema a basmului popular, prin utilizarea unor motive literare specifice si a unor personaje specifice (fabuloase, simbolizand binele si raul), imbunatateste formula populara prin elemente originale, ceea ce o face drept un principal punct de reper pentru basmele culte romanesti.

3

4