UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICA SI MECATRONICA

HANDBAL

Nume: Dedu Razvan

Grupa: 524 A

Coordonator: Conf. univ. dr. Netolitzchi Mihaela

Cuvinte cheie: minge, teren, aruncare, pivot

2010-2011

Introducere

Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge. Meciul are loc între două

echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp şi un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de

minute. Scopul jocului este de a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare.

Echipa care a marcat mai multe goluri câştigă meciul.

Este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârşitul secolului XIX şi începutul

secolului XX. Originile lui sunt însa mult mai depărtate şi le găsim în unele jocuri cu

caracter popular practicate în Evul Mediu şi în jocurile dinamice folosite în şcolile din

centrul şi nordul Europei la începutul secolului XIX. În toate variantele lui, jocul de

handbal a apărut mai întâi în şcoli ca material didactic, rod al imaginaţiei creatoare a unor

eminenţi profesori de educaţie fizică. Părintele handbalului modern este considerat a fi

profesorul german de educaţie fizică Carl Schelenz, care a introdus reguli şi care a folosit

un teren de aceeaşi mărime cu cel de fotbal. Pe atunci o echipă avea 11 jucători.

La noi in tara este mentionat prin 1922 la Sibiu, forma sa initiala de joc fiind intre doua echipe a cate 11 jucatori, pe un teren ca si cel de fotbal. In 1928, la Reghin se infiinteaza prima echipa feminina. Din 1926 apar mentiuni despre handbalul in 7, numit «Hazena», in Cehoslovacia si Iugoslavia; la inceput, acest handbal redus se practica numai de femei. Dupa 1930, handbalul in 11 patrunde in Moldova, Banat, Muntenia.

La Jocurite Olimpice din 1936 participa si echipa tarii noastre, care se claseaza pe locul V. In acelasi an se constituie Federatia Romana de Handbal. In 1947-1948 ia fiinta campionatul national de handbal baieti si fete, iar in 1950 se organizeaza divizia pentru echipe masculine.

Prima mare afirmare ne-o aduce medalia de aur cucerita de fetele noastre la Festivalul Mondial al Tineretului din 1955. Tot fetele devin, in 1956, campioane mondiale la handbal in 11, iar in 1962 si la handbal in 7.

Echipa masculina cucereste primul titlu de campioana mondiala in 1961. Ultirnul an de existenta al handbalului in 11 este 1963, dupa care viteza, spectaculozitatea, numarul mare de goluri si dezvoltarea rapida a handbalului in 7 inving definitiv. In perioada care a

2

urmat, baietii nostri ne aduc mari satisfactii la campionatele mondiale si Jocurile Olimpice, unde cuceresc medalii de aur, argint sau bronz.

Tehnica jocului

Handbalul este un joc de echipa, aceasta fiind alcatuita din 7 jucatori (6 jucatori de camp si 1 portar) dar pe foaia de arbitraj pot fi trecuti 12 jucatori; cei 5 jucatori, de rezerva, pot schimba, oricand in timpul jocului, pe cei din teren. Jocul consta in incercarea de a introduce mingea in poarta echipei adverse si de a apara in acelasi timp propria poarta impotriva atacurilor adverse. Mingea se joaca cu mainile, dar este permisa atingerea ei cu orice parte a corpului (cu exceptia picioarelor de la genunchi in jos); portarul poate folosi si picioarele pentru a-si apara poarta.

Jucatorul, in posesia mingii, are dreptul sa se deplaseze maximum 3 pasi cu mingea in mana, dupa care trebuie sa o paseze. Pentru parcurgerea unei distante mai mari, jucatorul trebuie sa dribleze ca la baschet. Mingea poate fi tinuta in mana maximum 3 secunde. La inceputul fiecarei reprize, sau dupa marcarea unui gol, jocul se reia de la centrul terenului, de catre echipa care a primit golul.Dupa trecerea timpului de joc a primei reprize, echipele isi schimba terenurite pentru a se juca repriza a doua.

Meciul este condus de 2 arbitri, ajutati de un secretar si un cronometror. Terenul de joc cuprinde un camp de joc avind forma unui dreptunghi si doua spatii de poarta. Poarta este asezata pe mijiocul fiecarei linii de fund (linia de poarta) si are dimensiunile de 2 m inaltime si 3 m latime, fiind prevazuta cu plasa. Spatiul de poarta este zona aflata la 6 m in fata portii, in care nu poate actiona decat portarul.

Linia de aruncare libera este marcata intrerupt la distanta de 9 m in fata portii; linia de aruncare de la 7 m se afla in fata fiecarei porti.

Mingea este confectionata din piele sau material sintetic, avand o circumferinta de 58-60 cm si o greutate de 425-475 gr; pentru femei si juniori mingea este de 54-56 cm si de 325-400 gr. Jocul de handbal permitand o angajare directa intre adversari poate deveni dur si periculos; pentru a preveni aceasta deformare nedorita a jocului, regulamentul este foarte exigent in ceea ce priveste actiunile periculoase ale jucatorilor.

Elementele tehnicii de baza sunt urmatoarele: pozitia fundamentala a jucatorului, miscarea sa in teren, tinerea, prinderea si aruncarea mingii, driblingul, fentele, aruncarea la poarta, care poate fi de pe loc, din alergare sau saritura, scoaterea mingii de la adversar, blocarea de catre aparatori a aruncatorilor la poarta si tehnica de aparare a portarului.

In lumea handbalului, multi jucatori romani au contribuit direct la imbogatirea continutului tehnicii sportive, stilul lor de joc creand noi procedee tehnice, asa cum au fost: Virgil Hnat cu aruncarea prin evitare, Maricel Voinea cu «efectul Maricel», Vasile

3

Stinga, prin «plutire» si prin varietatea aruncarilor din saritura, Cornel Penu si N. Munteanu, portari celebri care au ridicat valoarea acestui post.

Competitii: La noi in tara sunt organizate numeroase intreceri in cadrul competitiei sportive nationale. A intrat in traditie «Trofeul Carpati», competitia internationala pe care o organizeaza anual Federatia Romana de Handbal.

Daca aruncati cu usurinta cu piatra sau cu mingea de oina si daca indragiti acest sport, inscrieti-va la sectia de handbal pentru copii sau juniori, a asociatiei sau clubului sportiv din apropiere!

Acolo, sub indrumarea unui specialist, veti patrunde tainele acestui joc sportiv, veti dobandi maiestria necesara pentru a participa la competitii si, cine stie, peste cativa ani poate va vom aplauda in echipa Romaniei.

VOCABULAR

Aruncare - trimiterea sau sutarea mingii, poate fi efectuata cu doua maini (la aut) sau cu o mana(cand se suteaza la poarta), cu sau fara fenta, de pe loc, din alergare, din saritura etc.Circulatia Jucatorilor - schimbul rapid de locuri in teren, efectuat de jucatorii echipei in atac.Circulatia Mingii - pase efectuate rapid, derutant pentru adversari. cu scopul de a se gasi momentul cel mai favorabil pentru tras la poarta. Contraatac - actiune rapida de atac a echipei aflata in aparare, care surprinde de obicei pe adversar. Este si o maniera tactica, intalnita in mai multe jocuri sportive (polo, hochei, fotbal, baschet s.a.).Dublaj - actiunea de a ajuta coechipierii in aparare. Paravan - situatie tactica realizata de unul sau mai multi jucatori, cu scopul de a masca intentia ofensiva a unui coechipier.Pivot - jucator cu sarcini ofensive speciale, fiind varf de atac. Repliere - actiune organizata, de regrupare a jucatorilor in teren.

Terenul de joc

Caracteristici generale

4

Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri şi lăţimea de 20 metri, compus din două spaţii de poartă şi o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt numite linii de margine, iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între barele porţii) sau liniile exterioare porţii (de ambele părţi ale porţii). În jurul terenului de joc trebuie să existe o zonă de siguranţă, cu o lăţime de cel puţin 1 metru de-a lungul liniilor de margine şi 2 metri în spatele liniilor exterioare porţii. Caracteristicile terenului de joc nu trebuiesc modificate în timpul jocului, astfel încât una dintre echipe să fie avantajată.In centrul fiecarei linii exterioare a portii se gaseste o poarta. Portile trebuie sa fie solid ancorate de podea sau de peretii din spatele lor. Portile au la interior o inaltime de 2 metri si o latime de 3 metri. Barele verticale ale portii sunt unite de o bara orizontala. Partea posterioara a barelor portii trebuie sa fie aliniata cu muchia posterioara a liniei de poarta. Barele verticale si bara transversala trebuie sa fie patrate in sectiune, cu laturile de 8 cm. Pe cele 3 laturi care sunt vizibile dinspre terenul de joc, barele trebuie vopsite in 2 culori contrastante, care sa fie diferite si de culorile din jurul portii.Portile trebuie sa aiba o plasa, atasata in asa fel incat o minge o data intrata in poarta sa ramana acolo.Toate liniile terenului fac parte integranta din spatiile pe care le delimiteaza.Liniile de poarta vor avea 8 cm latime intre barele portilor, in timp ce toate celelalte linii vor avea 5 cm latime.Liniile dintre doua suprafete adiacente pot fi inlocuite cu culori diferite intre suprafete adiacente ale podelei.In fata fiecarei porti este un spatiu de poarta. Spatiul de poarta este delimitat de o linie a spatiului de poarta, care este trasata astfel:a) o linie de 3 metri lungime direct in fata portii; aceasta linie este paralela cu linia de poarta si la 6 metri distanta de aceasta (masurata de la muchia posteriora a liniei de poarta la muchia anterioara a liniei spatiului de poarta);b) doua sferturi de cerc, fiecare cu o raza de 6 metri (masurata de la coltul interior posterior al stalpilor portii), care fac legatura intre linia de 3 metri lungime si linia exterioara a portii.

Porţile

În centrul fiecărei linii exterioare a porţii se găseşte o poartă. porţile trebuie să fie solid

ancorate de podea sau de pereţii din spatele lor. Porţile au la interior o înălţime de 2 metri

şi o lăţime de 3 metri. Barele verticale ale porţii sunt unite de o bară orizontală în partea

superioară. Partea posterioară a barelor porţii trebuie să fie aliniată cu muchia posterioară

a liniei de poartă. Barele verticale şi bara transversală trebuie să fie pătrate în secţiune, cu

laturile de 8 cm. Pe cele 3 laturi care sunt vizibile dinspre terenul de joc, barele trebuie

vopsite în 2 culori contrastante, care să fie diferite şi de culorile din jurul porţii. Porţile

trebuie să aibă o plasă, ataşată în aşa fel încât o minge intrată o dată în poartă să rămână

acolo.

5

Liniile terenului de joc

Toate liniile terenului fac parte integrantă din spaţiile pe care le delimitează. Liniile de

poartă vor avea 8 cm lăţime între barele porţilor, în timp ce toate celelalte linii vor avea 5

cm lătime. Liniile dintre două suprafeţe adiacente pot fi înlocuite cu culori diferite între

suprafeţe adiacente ale podelei.

În faţa fiecărei porţi este un spaţiu de poartă. Spaţiul acesta este delimitat de o linie a

spaţiului de poartă (linia de 6 metri), care este trasată astfel:

1. O linie de 3 metri lungime direct în faţa porţii; această linie este paralelă cu linia

de poartă, şi la la 6 metri distanţă de aceasta (măsurată de la muchia posterioră a

liniei de poartă la muchia anterioară a liniei spaţiului de poartă);

2. Două sferturi de cerc, fiecare cu o rază de 6 metri (măsurată de la colţul interior

posterior al stâlpilor porţii), care fac legătura între linia de 3 metri lungime şi linia

exterioară a porţii.

Linia de 9 metri

Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri) este o linie intreruptă, trasată la 3 metri în afara

liniei spaţiului de poartă. Atât segmentele de linie cât şi spaţiile dintre ele măsoara 15 cm.

Linia de 7 metri

Linia de 7 metri este o linie lungă de 1 metru, marcată în faţa porţii. Este paralelă cu linia

de poartă şi aflată la 7 metri de aceasta (distanţă măsurată de la muchia posterioară a

liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 7 metri).

Linia de restricţie

Linia de restricţie (limitare) a portarului (linia de 4 metri) este o linie cu lungimea de 15

cm, marcată în faţa porţii. Este paralelă cu linia de poartă şi la 4 metri distanţă de aceasta

(măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 4

metri);

6

Linia de centru

Linia de centru uneşte mijlocul liniilor de margine.

Linia de schimb

Linia de schimb (un segment din linia de margine) pentru fiecare echipă, se întinde de la

linia de centru până la un punct aflat la o distanţă de 4.5 metri de aceasta. Acest punct al

liniei de schimb este marcat de o linie paralelă cu linia de centru şi care se întinde pe o

distanţă de 15 cm înauntru liniei de margine şi 15 cm în afara liniei de margine (înauntrul

şi în afara terenului de joc).

Mingea

Mingea este sferică şi trebuie să fie confecţionată din piele sau din material sintetic.

Suprafaţa nu are voie să fie alunecoasă. Deoarece în general este manevrată cu o singură

mână, mărimile oficiale variază depinzând de vârstă şi sexul echipelor.

Mărimea Folosită deCircumferinţa (în cm)

Greutatea (în g)

III Bărbaţi şi tineri peste 16 ani 58–60 425–475

IIFemei, băieţi peste 12 ani şi fete peste 14 ani

54–56 325–375

I Băieţi şi fete peste 8 ani 50–52 290–330

7

Concluzii

Handbalul este un joc sportiv de mare atractivitate si spectaculozitate, bazat pe viteza de deplasare si de executie a jucatorilor, carora le pretinde o inalta pregatire atletica, forta si rezistenta, gandire tactica si o perfecta armonizare in cadrul echipei.

HANDBAL = Joc sportiv de echipă, în care jucătorii, aruncând mingea cu mâna, încearcă s-o introducă în poarta echipei adverse. 

8

Bibliografie

http://www.frh.ro/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Handbal

http://argeseanul.com

http://www.referat.ro/referate/Handbal_65954.html

http://www.sportbiz.ro/Sporturi/mainhandbal.html

9