ZONA 2

În cele din urma de-aceasta lume veche obosit esti

Pastorito o turnule Eiffel turma de poduri behaie-nzorii acesti

De-antichitatile greaca si romana iata-te satul pînapeste urechi

Aici pîna si-automobilele au aerul de-a fi vechiSingura religia a ramas noua-nouta ea în orice cazCa hangarele din Port- Aviation de simpla-a ramas

Doar tie în Europa crestinismule titlul de-nvechitnu ti-l decern

Dumneata Papa Pius al X-lea esti europeanul celmai modern

Iar pe tine pîndit de ferestre rusinea te-mpiedica

25

Sa intri sa te spovedesti în dimineata asta-ntr-o bisericaCitesti prospectele cataloagele afisele care lalaie-n gura

mare

Iata poezia acestei diminete iar pentru proza ex~staziare

Exista fascicolele de 25 de bani pline de-ale aventurilorpolitiste averse

Portrete de oameni mari si mii de titluri diverse

E fiul palid stacojiu al prea înduratei mameArborele vesnic ticsit de-ale rugilor gameDe doua ori vigoarea eternitatii si cinsteiE steaua cu sase sulite de ra~a ', 'Dumnezeul ce moare vinerea si dumineca-nviazaE Christul spre cer înaltîndu-se' cum dintre-aviatori nimeEl detine recordul lumii la înaltime

27

Pupila Christul ochiuluiA douazecea pupila a secolelor care stie

Demonii ridica din abisuri capul sa-i vada scînteiaSpun ca-I imita pe Simon Magul 5 din ludeeaTipa ca daca stie fura sa-i zica furÎngerii-i zboara frumosul zburator împrejurIcar Enoh Ilie Apolloniu din Tiana 6

În jurul primului avion fîlfîindu-si pulpanaSa treaca-ngaduie cînd si cînd purtatorilor Sfintei

Cuminecaturi

Preotii care vesnic suie suind pîinea sfintita la guriA.vio~ul se la;a-n sfîrsit fara a-si închide-aripile greleSc umple cerul de milioane de rînduneleCorbii soimii bufnitele vin batînd din aripi acuSosesc din Africa ibisii flamingo marabuPasarea Roc de povestitori si de poeti mult cîntataPluteste în gheare cu teasta lui Adam primul cap iataVulturul din orizont se-avînta c-un tipat salbatic siI)in America liliputana colibri' ,I'ihii 7 ce-au venit din China mladii si lungi si ca sa zboare\ Il o aripa doar si care perechi-perechi strabat prin soareIata apoi hulubul spirit al neprihanelorPn care pasarea-lira si paunul cu rotocoale-l însotesc

deasupra oceanelor

spune ce are.de spus

acest veac se-natta precumIsusSi preschimbat în pasare

26

Am vazut azi dimineata o strada atragatoare al careinume l-am uitat

Era ca trîmbita soarelui de noua si gatita curatDirectorii muncitorii si frumoasele steno-dactilografeDe luni dimineata pîna sîmbata seara de patru ori

zilnic o treapadaAici dimineata sirenele de cîte trei ori ofteazaLatra un clopot furios catre-amiazaInscriptiile de pe firme si ziduriPlacile avizele tipa ca papagalii-osanaleDraga mi-i gratia strazii acesteia industrialeDintre rue Aumont-Thieville si l'avenue des Ternes

, la Par~

lat-o straduta si tu nu esti decît un prichindelPe care îl îmbraca în alb si albastru 3 maica-saPios foarte si ca si lui Rene Dalize 4 cel mai vechi prieten

, , al tau gîndescNimic nu va place mai mult ca fastul bisericescE ora noua s-au aprins felinarele din dormitor pe-ascuns

va strecuratiToata noaptea-n capela colegiului va rugatiPe cînd etern fermecatoare profunzime de-ametistSe-nvîrte de-a pururi gloria. stralucitoare-a lui ChristE frumosul crin pe care cu totii-l sadimE torta cu plete rosii pe care n-o stinge vîntul si stim

Iata -te la Marsilia-n mijlocul pepenilor verZI

lata-te pe-aproape din Praga-n gradina unui hanFericit foarte un trandafir e pe masa ci-n vanI?ovestea în proza te-asteapta s-o scrii 9 urmaresti buimacIn inima trandafirului cum doarme-un gîndac

Te plimbi cu prietenii-n barca siUnu-i din Menton altul din Nisa doi din TurbieNe zgîim la caracatitele adîncurilor de spaima rapusiPcstii-noata printre alge chipuri de Isusi

care tepIerzI

Si tot de-a-ndaratele pasii tai urmînd vietiiIJrca-ncet la Hradcany ~scultînd seara 'Cum prin taverne se cînta cehesti cîntece în

Te vezi în agatele din Saint- Vit cu groaza desenat 10I<:raitrist de. moarte~n ziua în care te-ai surprins acolodeodat'

Semeni cu Lazar de lumina zilei înnebunitAcele orologiului din cartierul ovreiesc de-a-ndaratele-au

pornitscara

Si phoenix rugul ce renaste din sineCu arzatoarea-i cenusa înegurînd o clipa orice pe orIcmeSirenele parasind primej dioasele strîmtori greleCîntînd frumos sosesc tustrele 8

Si vulturul phoenixul pihiul chinezescToate cu masina zburatoare se-nfratesc

Umbli acum prin Paris femeile-s parca de sînge mînjiteEra si-as vrea sa uit spre-amurgul frumusetii pasamite

Acuma cutreieri Parisul singur cuc prin multimeTurme de autobuze trec mugind pe lînga tineNelinistea dragostei te strînge de beregataCa si cînd n-ar mai trebui sa fii iubit niciodataDaca ai trai-n vechime te-ai înfunda-n vreo manastire

flamîndVa e rusine cînd va surprindeti o rugaciune spunîndTe iei în derîdere ti-i ca focul iadului rîsul poateScînteiele lui auresc întelesul vietii tale toateUn tablou într-un sumbru muze~ agatat cu sforiSi la care te duci sa privesti de-aproape uneori

Încinsa de flacari la Chartres m-a privit Notre-DameSîngele tau Isuse m-a scaldat în MontmartreBolnav ascultarea prea fericitelor cuvinte ma lasaDragostea de care sufar e-o meteahna rusinoasaSi imaginea ce te obsedeaza peste tepii insomniei si

nelinistii tale-ti da viataMereu lînga tine trecatoarea imagin~-n ceata '

hta-te la Hotelul Uriasului în Koblenz

Iata-te la Roma sub un mosmon japonez

Acum bati Mediteranei limanulPe sub Iamîii ce-nfloresc tot anul

la ta-te la Amsterdam 11 c-o tinerica pe care-o creZIfrumoasa da-i sluta

:;;i trebuie sa se marite c-un student din Leyda de care-iceruta

28 29

Li

Acolo se-nchiriaza camere-n latineste Cubicula locanda, model

Mi-amintesc de toate astea e locul unde trei zile-ampetrecut iar la Gouda la fel

Si-n fata judecatorului de instructie te aflu la ParisCa pe-un criminal sub stare de arest trimis 12

Vesele si triste calatorii ai facutPîna si-ti dai seama de-al. vîrstei si minciunii tributLa doua~eci si la treizeci de ani ~i fost de dragoste

bolnavAm trait ca un nebun si mi-am pierdut vremea prin prafNu-ndraznesti a-ti mai privi mîinile si mereu îmi vine

" în ho'hote sa izbucnescPentru tot ce te-a speriat pentru tine cea pe care o iubesc

La acesti emigranti te uiti cu ochii de lacrimi viiOamenii cred se roaga femeile alapteaza copiiUmplu dar cu damfu-amar sala garii Saint- LazareCred secret în steaua lor ca magii-pastoriSpera sa dea peste lumina averii-n ArgentinaSi sa se-ntoarca-n tara lor dupa ce s-or îmbogati6 familie-si cara-o plapoma rosie asa cum voi va' carati

inima ci 13

Ireale-s si plapoma asta si visele .noastreUnii pe rue des Rosiers ori des EcouffesRamîn pe-aici si se-astruca -n cocioabeDeseori i-am vazut seara rasar ca sa ia aerSi se misca de colo-colo arar ca niste piese de sahSînt m~i ales evrei femeile lor poarta peru~iPrin fundul dughenelor zac palide ca niste naluci

Tu în picioare lîng-o tejghea de bar desfrînatSorbi o cafea de doua parale printre nenorocitii care

se zbat

30

Noaptea esti într-un restaurant mare

Nu ca n-ar avea suflet femeile astea totusi pline-s degriji fiecare

Si toate si cea mai urîta a presarat pe ranile amantuluisare

Ea-i fiica unui sergent de strada din Jersey aud

Aspre si crapate i-s mîinile pe care nu i le-am vazut

Mi-i o coplesitoare mila de cicatricele de pe pîntecul el

Acum pentru-o biata fata gura c-un rîs îngrozitormi-o umilesc

I':sti singur va veni dimineataI ':~lptarii si-or zdrangani bid~anele pe straziCa O frumoasa Metiva se pierde noaptea-n departare1': I'atarnica Ferdine sau Lea cea curtenitoare.

:>, bei din alcoolul asta ce ca însasi viata ta frige de viuViata-ti bauta cum se bea un rachiu

31

Te îndrepti catre-Auteuil tii ca s-ajungi acasa de aceeaSi sa dormi printre fetisele tale din Oceania si GuineeaCare-s ca niste Christi de-o alta credinta de alt chipRudimeIitari Christi sperante cu-obscure aripi

Adio Adio

Soare gît retezat14

[ION CARAION] PODUL MIRABEAU15

Subt podul Mirabeau curge-n tacereSena si dragostea meaSa-mi amintesc ca tu placere

Veneai mereu veneai dupa durere

E zi e noapte bate-un ceasTrec zilele eu am ramas

Cu mîini în mîini stateam noi fata-n fataTrecea ca subt un pod ' ,Valul satul la noi subt brata

De-atîtia vesnici ochi ce-l tot rasfata, , ,

E zi e noapte bate-un ceasTrec zilele eu am ramas

Iubirea curge încet si nu în torenteSi trece-asa mereuVai viata trece~n unde lente

Iar în Sper~nta-s coarde violente

33

E zi e noapte bate-un ceasTrec zilele eu am ramas

Trec zilele trec saptamîni într-unaIar timpul vechi s-a dusSi dragostea pe totdeauna

Tu Sena curgi subt pod te-alinta luna

E zi e noapte bate-un ceasTrec zilele eu am ramas

[MIHAI BENIUC]

TOAMNA BOLNAVA

Bolnava si-adorata toamnaVei muri cînd vijelia s-o abate prin gradinile-ti de

trandafiri(:Îlld

Va fi nins prin livezi

Mori biataToamna în bogatia si albul{.iipezii si roadelor coapteI'(~bolta ceruluiPlutesc soimiI'mite piiice si nestiutoare nimfe cu par verde(:are niciodata n-au iubit

A(~olounde padurea se pierde(:m·hii au boncaluit

~i ce dragi anotimpule ce dragi mi-s freamatele taleI"ructele cazînd neculese

123

Vintul si padurea ce-agaleîsi pling frunza cu frunza toamna lacrimilor deseFrunzeleNauceUn trenCe fugeViataSe duce

[ION CARAION]

CORN DE- VîNATOARE

Povestea noastra-i nobila si-amaraCa masca ce tiranu-si puneNu-s rani urzeli 'Cu sumbra lor povaraSa poata dragostea rapuneDin aspru-i cer nimic n-o mai pogoara

Si Thomas de Quincey sorbiseOpiul cel dulce - otrava-nselatoareSarmana-i Ana s-o revada-n viseSa trecem dar caci toate-s trecatoareVoi reveni caci totul vis e

Doar amintire a-i corn de vinatoareCe suna dulce tinguios si moare

[VASILE NICOLESCUj

125

Am avut curajul de a privi îndarat1,:1 stîrvurile zilelor meleilIli presara drumul si eu le jelui(Iude putrezesc în bisericile italiene~~all prin crînguri de lamîie., dau flori sirodesc11(~()datasi-Ii' oriceaIiotimp/\ Itele-au plîns înainte de-a-si da duhul prin tavernePrin care se-nvîrteau buchete aprinseSub ochii unei mulatre ce nascocea poezia~i-n gradina amintirii meleTot mai îmbobocesc trandafirii electrici

CRAVATA ~r CEASUL 8

C'RA '1' A

" A

cl">BINE lVE

1)JS'l'RA1\l c\'\BlNE

UUnE

IWASAPE CAnE 0

I'OWflSI CAItE TE'1l\IPODOBE

$TE 0 CIVILIZATULE

SCOA vnEITE~O SAllESDAC! PlRI

BlNE

sii.ptiimina

Be

mu

teavie

111inochll

ce

eopllul

du

rerea

Agla9

de

amu rl

milla

fru

Jllimamea

E" ~iin totulBtir Be

~It vasfir~I

l)

RELE~i vcrsuI

dantese1uc10S ~I

. cadaveric

inflnltulindreptatde un nebun

de filozof

frumosulnecunoscut

muzele la1l0r~iletrupulul tau

Tircls

[GELLU NAUM]

RA'I'

Io•

,\

."••Il•

•II•

m•\o"i•

o

\~"•

\•

•••r•

tt\"t

,\

"i•Pr•\u\

PI\"g

\..u\III

t•gt•

tII\

aurIcu\..r•

••

or•*•

\\

•

"r•'"•

unIv•t•

un

p•<h•z•

m••

8·i\

viat.•

din

..p'IntIri

PI•iL

tur1

duI•I

PLouAIO

t

n""II

088r

ccI

Iu\1

"III

c

ttI

•iL,a •

InC•iL

buur

mIn

P

••

I~P•

0

II"\1

0"iL

P\1•r

,i

In

n\d

n

[VIRGIL TEODORESCUJ

ar

•um

moart•

de

r•m•

1

gIa•urI

ea

•

,1n

gi•••

•u

IIIeuiL

CEAS

'1'A

oGUN

DA

SINT

IN

CHIS

EU.CEL

VIU

$1

ADE

vA

guiUaumeapollinaire

(VIRGIL TEODORESCUJ

LE

RI

GEFRIN

RAsNU

INIMA COROANA ~I OGLINDA

$1RIIGE

IN

PUE

CHI

IN

II>I

CUlU

IST· N

A URNA -I iU C,R TA A

A MR TRA.pEA

EC A01'1

EGIIREIItA

PL A

RindPERINDF R

0E

I ARENASC IN INliUlLE POErlLOR

F

24

Un.cigare

\\

\

,

o tigadi

"­Q

'~'O. ? r \. n s (1 C '0.'"~

~.0\

'\,"o "

Guillaume Apollinaire

Aproape toti marii poeti ai- Frantei au fost cel pUtin condamnati,exilati sau închisi. Charles D'Orleans a trait în captivitate, Frans:otsVillon a scapat ca prin minune de spînzuratoarea ce-l urmarise de;-illungul vietii, fiind în mai multe rînduri condamnat si închis,Clement Marot între exil si puscarie, Andre Chenier deoapitat,N erval închis, Hugo exilat, Baudelaire condamnat penal, Verlainepuscarias. "Relas! La France n'estpas poetei" exclamase autorulFlorilor raului. În plin secol ,al XX-lea, GuiHaume Apollinaire,poate ultimul mare poet francez, a. trebuit sa poposeasca si el întemnita fie si pentru putina vreme, ca si cînd soarta lui ar fi fostsilita sa plateasca tributul acestei funeste traditii. Implicat penedrept în furtul unor statuete de la Luvru, tocmai în perioadacînd prima rapire a Giocondei avea sa alerteze autoritatile, poetulcare pe atunci nu era înca francez, desi îmbogatise poezia Franteicu piese capitale, a parasit puscaria numai dupa energicele inter­ventii ale confratilor sai. Dornici, ca de obicei, de elemente bio·grafice foarte shoking, unii au si scris ca fusese arestat chiar lîngamarele muzeu, în timp ce iesea cu o statueta în brate.

Poetul, pe numele lui Wilhelm Kostrowitzky, era orice afarade francez. Se nascuse la Roma ca fiu al unei aventuriere polonezesi ,aI unui tata incert caruia stradanii recente n-au ezitat sa-i atri­buie o ascendenta napoleoniana. Mama, nascuta în Finlanda dinparinti rusi sau polonezi, se muta la scurta vreme dupa nasterealui Apollinaire si a fratelui sau mai mic, în Franta, traind laMonaco, Lyon, Aix-Ies-Bains si în cele din urma la Paris. Strîm­ta-rata baneste, nu neglijeaza totusi edUicatia copiilor si asufelviitorul poet francez studiaza prin excelente colegii, relevîndu-sepretutindenea ca elev stralucit, dar ramîne cu studiile medii si în

Apollinaire(dreapta)împreuna cusotii Picabia

1900, dnd implineste 20 de ani, face cursurile Uniunii stenogra­filor, intrînd ca functionar. Tot acum isi incepe si activitatea li­terara, din pacate ca "negru" al unui obscur autor de romane­foileton, caruia ii scrie luni la rind capitolele aparute in "LeMatin".

Anii sint grei pentru el. E silit 'sa scrie romane erotice licentioaseca sa dstige citiva bani, da lectii de franceza fiicei unei contesegermane pe care o urmeaza in Renanta, sursa de inspiratie a cele­brelor poeme de mai tirziu. In micile vacante acordate frecvent decontesa, calatoreste la Berlin, Dresda, Praga, Viena, unde cam·pune primele poeme si cîteva nuvele ce vor fi semnate cu noul sau

Madeleine Pages,care i-a inspiratlui ApollinaireciclulPoemesaMadeleine

Poetulsi muza luipictura deHenriRousseau,reprezentîndu-lpe Apollinaireîmpreuna cuMarieLaurencin

nume, Guillaume Apallinaire. Începe si lunga lui cariera de MalAime, suita de iubiri nefericite pentru a tinara evreica, Linda,sora unui prieten, pentru a guvernanta engleza pe care dragostealui exasperata si agresiva a va alunga tacmai in America, pentruo anume Yvonne, vecina ocazianala, pentru pictarita MarieLaurencin - impreuna cu ea devine eraul cunascutului partret allu~ Dauanier Rausseau La muse inspirant le Poete - pentru Louisede Coligny-Chihillan (Lou - din ciclul de poeme cansacrat), pentruMadeleine Pages, in sfîrsit pentru Jacqueline Kalb ce va devenisatia lui cu numai sapte luni inainte de maartea pravocata de gripainfectioasa ce l-a secerat la 38 de ani, in naiembrie 1918.

Acest fiu de vintura-lume a fast un fervent patriat fmncez, in1914 s-a angajat volunta.r straduindu-se sa devina afiter, parasindartileria unde fusese repartizat si optind pentru infanterie, fara a

evita nimic din cortegiul mizeriilor frontului; ~ grav ranit la cap

GuiUaUme Apollinaire 62

si trebuie sa suporte o trepanatie. Atit de rivnita nationalitate fran­ceza nu i-a fost acordata decit cu trei ani inainte de moarte, celuice avea saramtna in constiinta cititorilor drept marele poet na­tional al epocii moderne.

Parisul primelor doua decenii ale alcestuisecol a avut insa inpersoana ·lui Guillaume Apollinaire si un mentOr inestimaba altutUirOr adierilor noi: paralel 'cu ,activitatea lui literara prodigioasa,poetul .a fost demonul irezistibil al picturii de factura noua, care,parasind canoanele osificate ale impresionismului imbatrinit, puneabazele glorioasei scoli pariziene. El a semnalat geniul lui Picassocind pictorul abia implinise 25 de ani, a salutat pictura de unp'rimitivism insolit a lui· Douanier Rousseau, a promovat incepu­turile famrismului, afirmind numele unor Matisse, Dufy, Vlaminck,Derain,"ilprefat<it 'catalogul primei expozitii a lui Georges Braque

pentru a. nu mai. vorbi despre eseurile sale consacrate noilordirectii' ale anei si, tn ultima instanta, despre fascinatia personalaa unei inteligente la lumina careia, ani de-a rindul, cele mai viisi mai nobile spirite ale unei Frante deja atinse de oboseala ,autraite miraculoasa si tirzie ecloziune.

Apollinaire e un poet mai presus de curente si de scoli: 'situat laraspintia vechilor orientari muribunqe si a celor noi ce se vornaste in bUJna parte din mantaua lui - ca sa utilizezq.Inoscutaexpresie a lui Dostoievski - el nu e nici simbolist, nici parnasian,nici romantic, nici suprarealist, desi poate fi revendicat de tOti.Poate fi revendicat de altfel - ca orice mare poet - de intreagatraditie a poeziei franceze, în tot ce are ea mai stralucit si maicaracteristic. Magnificenta princiara a lui Romard îi convineadesea, ca si melancolia înalta si barbatea,sca a lui Du Bellay sauaceea dizolv!anta, ezitînd între mbdrie ranita si umilinta crepus­

cl.Jlara, a lui VerI aine, dupa cum respiratia hugoliana sau geniulverbal deconcertant al magului de la Guernesey învie neverosimilîn .acest venetic ce reuseste sa imprime pina si rimelor francezede multa vreme epuizate pregnanta unui cintec de lebeda. Poet alomului si al civilizatiei moderne, inventator al caligramelor, cau­tator de orizonturi necunoscute, care a defrisat terenuri înca necer­

cetate pîna astazi în anume zone ale lot, Apollinaire pastreazaînsa si ceva din tinuta marilor poeti de odinioara, a tuturor. celorce, dincolo de configuratia unui stil sau a unei, epoci istorice, sîntmereu si mereu reductibili la însasiideea de poet; a; tuturor celor,

o caligrama··alui Apollinaire

ce-si converteSc viata în legenda si evadeaza înroitologie, lasîndistoriei literare o cripta goala si enigmatica.

Poezia franceza contemporana' a ajuns la istovirea traditieimarilor poeti ai Frantei secolului trecut, îndeosebi a tinor Baude­laire, Rimbaud, Mallarme si astazi, închistata la orice influentastraina conform nefastului La Fram;e se suffit delle-meme, devine

tot mai evident prizoniera propriei sale obstinatii de a sonda za­caminte epuizate. Pîna si în traducerea unor poeti straini se simteca verbul francez sufera de exactitate, de' simetrie, de abstractiune

conceptuala si de toate tarele unui limbaj poetic îmbatrînit, mumi­ficat, lipsit de doza de vitalitate si de ambiguitate i1).dispensabilaexpresiei artistice. Guillaume Apollinaire a simtit-o si de aceea s-aîntors adesea în evul mediu ca sa caute surse noi si generoase,' înacele veacuri cînd poezia franceza îsi atinge poate maximul eigrad de autenticitate. S-a întors spre traditiile ei originare. Exem­plul sau nu poate fi indiferent poetului deazi~

Guillaume Apollinaire

PODUL MIRABEAU

Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminteSi iubirile noastre -

Se oode poate sa-mi aduc aminte -Dupa restristi totdeauna venea bUk:uriafierbinte.

Noaptea vine, suna ceasul batrln,Zilele trec, eu ramin.

Fata-n fata sa stam, mina-n minaîn timp ce pe sub podul

Bratelor noastre curge ~ se-ng$naUnda privirilor de-atîta timp streina.

Noaptea vine, suna ceasul batrin,Zilele trec, eu ramin.

Se duc iubirile ca apa curgatoare,Se duc iubirile -

Cit de inceata-i viata dnd doareSi dt de apriga speranta arzatoare.

Noaptea vine, suna ceasul batrin,Zilele trec, eu ramin.

Zilele trec, saptaminile trec inainte,Nici timpurile duse

Nu revin, nici iubirea fierbinttl -Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte.

Noaptea vine, suna ceasul batdnZilele trec, eUl ramin.

Guillaume Apollinaire

AVUI CURAJUL ...

Avui curajul de-a privi in urma ­cadavrele zilelor mele

imi marcheaza drumul si eu le pling ­unele putrezesc in bisericile italienesau poate prin mici cdnguri de Iamîicare-nfloresc si dau roadedeodata si în orice anotimp -alte zile au plins inainte de-a muri pnn taverne,unde-arzatoare buchete se roteau

in ochii unei mulatre ce inventa poezia ­si trandafirii electricitatii se mai deschid

in gradina memoriei mele.

CIN1UL DE DRAGOSTE

65

Iata din ce e facut dntul simfonic al dragostei ­in el e dntul dragostei de-odinioara,murmurul nebunelor sarutari ale amantilor ilustri,tipatul de dragoste al muritoarelor violate de zei,barbatiile eroilor inaltate asemenea tunurilor antiaeriene,urletul nabadaios al lui Iason,sHsietorul dntec al lebedei,si imnul triumfator ce primele raze-ale soarelui pe Memnon

nemiscatul il facura sa-I dnte,e si tipatul Sabinelor in clipa rapiriie si urletul de dragoste al felinelor junglei,murmurul surd al sevelor urdnd in plante tropicale,tunetul artileriilor desavîrsind teribila dragoste-a gintilor,valurile marii iTiicare se naste frumusetea si viata -în toate acestea e-ntregul cint de dragoste al lumii.

CORN DE VÎNATOARE

Povestea noastra-i mindra, întunecata,Si trista c,a o masca de tiran -Nici întîmplari, nici drame nu se-arata.

Guillaume Apollinaire

Nid un detaliu cit de van,Iubi1"eanu ne-o. fac inflacarata.

Si Thomas de Quincey, so~bind,Opiu, otrava dulce, alinatoare,La biata-i Ana se ducea visind.Sa trecem deci ca·ci toate-s trecatoare,Ma voi intoarce-a.deseoriin gind.

O, amintirea-i corn de vinatoareAl carui sunet moare-n vint.

0, TINERETE PARASITA

O, tinerete parasita -Ca o ghirlanda ofiLita­Iata ca vine vremea indoielii,Dispretului si banuielii.

Privelistea-i cu valuri grdeSi sbgele e f11uviu-nselator­Subt pomul inflorit de steleE-un clovn, unic tr,ecator.

o raza rece invaluie si-alinaDecorurile, fata ta streina -Un tipat scurt, un foc de revolver,Sudde-n umbra un portret stingher.

E sparta sticla ramei de argintNedeslusita-n vint, o. melodi,eEzita intre somn si g1nd,între ce-a fost si ce-ar mai fi sa fie.

O, tinerete parasitaCa o ghirlanda ofilita­Iata ca vine vremea serii,Regretelor si-ngirrdurarii.

66

Guillaume Apollinaire

INTR-UN TIRZIU

Într-un tirziu nu-mi mai e teama de minciuni,E luna care fierbe precum un ou ~n tava,SaJlhade stropi de apa va-mpodobi inecata,Iata buchetul meu de flo'ri ale Patsiunii,Ca,re ofera tandr,e doua cununi de spini,Strazile sint udate de plo3Jiade-altadata,Acasa ~ngerivrednki lucreaza pentru mine,Si hma si tristetea vor disparea de tot,De-a lungul sfintei zile,De-a lungul sfintei zile am mers cîntind,a doamna aplecata la geam privea-n~lungCum ma indepartam dndnd.

TOAMNA

Prin ceata un taran mergind se-ntoarce-acasaCu boul lui alaturi, prin ceata toamnei greaGe-ascunde-n zari catune sarace si sfioase

Si mm se duc, taratnul începe-a fredonalJn cîntec de iubire tradata care spuneDespre-un inel si despre o inima amara -

ah, toamna, toamna, toamna a mai ucis o varaPrin ceata doua umbre ta,cute se strecoarra.

67

Zone

/\ LI rin tu es las de ce monde ancien

Ikl)',i'rc â tour Eiffel le troupeau des ponts MIe ce matin

1'11 CIl as assez de vivre dans l'antiquite grecque etre1I11aine

III 1I1cmeles automobiles ont l'air d'etre anciennes

I ,OI rdigion seule est restee toute neuve la religion1''",1 rcstee simple comme les hangars de Port-Aviation

Sni! <:nEurope tu n'es pas antique â ChristianismeI ,'1 ':u ropeen le plus moderne c' est vous Pape Pie X1':1 toi que les fenetres observent la honte te retientI)'entrer dans une eglise et de t'y confesser ce matin'1'11 lis les prospectus les catalogues les affiches qui

chantent tout haut

V(lila la poesie ce matin et pour la prose il y a les journauxII y a les livraisons a 25 centimes pleines d' aventures

pc llicieresI'ortraits des grands hommes et miIle titres divers

7

l'ai vu ce matin une jolie rue dont j'ai oublie le nomNeuve et propre du soleil elle etait le claironLes directeurs les ouvriers et les belles steno-dactylo­

graphesDu lundi matin au samedi soir quatre fois par jour y

passentLe matin par trois fois la sirene y gemitUne cloche rageuse y abQie vers midiLes inscriptions des enseignes et des muraillesLes plaques les avis a la fa<;on des perroquets criaillentl'aime la grâce de cette rue industrielleSituee a Paris entre la rue Aumont-Thieville et l'avenue

des Ternes

Voila la jeune rue et tu n'es encore qu'un petit enfantTa mere ne t'habille que de bleu et de blancTu es tres pieux et avec le plus ancien de tes camarades

Rene Oalize

Vous n'aimez rien tant que les pompes de l'EgliseIl est neuf heures le gaz est baisse tout bleu vous sortez

du dortoir en cachette

Vous priez toute la nuit dans la chapelle du collegeTandis qu'eternelle et adorable profondeur amethysteTourne a jamais la flamboyante gloire du ChristC'est le beau lys que tous nous cultivonsC'est la torche aux cheveux roux que n'eteint pas le ventC'est le fils pâle et vermeil de la douloureuse mereC'est l'arbre toujours touffu de toutes les prieresC'est la double potence de l'honneur et de l'eterniteC'est l'etoile a six branches

C'est Oieu qui meurt le vendredi et ressuscite le diman­che

8

I , I Ic'Christ qui monte au de! mieux que les aviateursII ,1,111'111le record du monde pour la hauteur

1"'1'111,'Christ de l'reil

'",'.IIC'IIICpupille des siecles il sait y faireI 1 ,ll.IlIgc en oiseau ce siecle comme Jesus monte

0I.111~;rair

I , " ,1LII,Ies dans les abîmes levent la tete pour le regarder1/ ,I";c'lIl qu'il imite Simon Mage en JudeeII., , 11('111s'il sait voler qu'on l'appelle voleurI " .III,I';("Svoltigent autour du joli voltigeur1"1" I',lIoch Elie Apollonius de ThyaneI 1.•111'111:I.utour du premier aeroplane1/, :,'c'T:trtent parfois pour laisser passer ceux que

1I,IIIsporte la Sainte-EucharistieI 1 'i 1,1(\1res qui montent eternellement elevant l'hostieI '1\' 1< III sc pose enfin sans refermer ·les ailesI , , II'I ~"cmplit alors de millions d'hirondellesi\ 1111't!'aile viennent les corbeaux les faucons les

IId,ou li.

li',\ld'l"c arrivent les ibis les flamants les maraboutsI '"",('/11' Roc celebre par les conteurs et les poetes1'1.1111'(enant dans les serres le crâne d'Adam la premiere

1I'Ie

'!Ilf,.I,·fond de l'horizon en poussant un grand eriI I d '/\ 1I1l'riquevient le petit colibriII, I 'IIilie soat venus les pihis longs et souples( III1 II'"nI qu'une seule aile et qui volent par couplesI'''III voiei la colombe esprit immacule11,,"I,corlent l'oiseau-Iyre et le paon ocelleII' I,IJ('lIix ce bucher qui soi-meme s'engendreII" 11I:;lal1tvoile tout de son ardente cendre

9

Les sirenes laissant les perilleux detroitsArrivent en chantant bellement toutes trolSEt tous aigle phenix et pihis de la ChineFraternisent avec la volante machine

Maintenant tu marches dans Paris tout seul parmi lafoule

Des troupeaux d'autobus mugissants pres de toi rou-lent

L'angoisse de l'amour te serre le gosierComme si tu ne devais jamais plus etre aimeSi tu vivais dans l'ancien temps tu entrerais dans un

monastereVous avez honte quand vous vous surprenez a dire

une priereTu te moques de toi et comme le feu de l'Enfer ton

dre petilleLes etincelles de ton dre dorent le fond de ta vie

C'est un tableau pendu dans un sombre museeEt quelquefois tu vas le regarder de pres

Aujourd'hui tu marches dans Paris les femmes sontensanglantees ,

C'etait et je voudrais ne pas m'en souvenir c'etait audeclin de la beaute

Entouree de flammes ferventes Notre-Dame m'a regard6a Chartres

Le sang de votre Sacre-Ccem m'a inonde a MontmartreJe suis malade d'oulr les paroles bienheureusesL'amour dont je souffre est une maladie honteuse

10

I '"IIILlgequi te possede te fait survivre dans l'insomnie,1 ./.IIISl'angoisse

• ·•.•1 IOlljours pres de toi cette image qui passe

i\IIIIII"II;II]t tu es au bord de la Mediterranee"·11', I,·s citronniers qui sont en fleur toute l'annee\ 'T' I('s :lIl1istu te promenes en barque

I ""I ":;1 Nissard il y a un Mentonasque et deux Tur­I"I'","CS

11,,"', I",l'.ardons avec effroi les poulpes des profondeursI I I'I IIIIi les alguesnagent les poissons images du

1 l' I \'('11 r

1'11 ", dal1s le jardin d'une auberge aux environs de1'1,',1',11(:

1'11 I,' :;('I1Slout heureux une ro se est sur la table

Iii III ,.I":crves au lieu d'ecrire ton conte en prose1, """IIC qui dort dans le cceur de la rose

1"" "1",1111 {, IU te vois dessine dans les agates de Saint- VitIII I I.II:iIriste a moudr le jour ou tu t'y visrll lI'I•.'i"I"hles au Lazare affole par le jour1,,, il1,1'.11illcs de l'horloge du quartier juifvont a rebours1r I III Il','1iieS aussi dans ta vie lentement1 1111111111:1111au Hradchinet lesoir en ecoutant

11'''11' !.-iI lavernes chanterdeschansons tcheques

1, """ i ;\ Marseille au milieu des pasteques

1" \'0111 il Coblence a l'hâtel du Geant

II

Te voiei it Rome assis sous un neflier du Japon

Te voiei it Amsterdam avec une jeune fille que tutrouves belle et qui est laide

Elle doit se marier avec un etudiant de LeydeOn y loue des chambres en latin Cubicula locandaJe m'en souviens j'y ai pas se trois jours et autant it

Gouda

Tu es it Paris chez le juge d'instructionComme un eri minei on te met en etat d'arrestation

Tu as fait de douloureux et de joyeux voyagesAvant de 1'apercevoir du mep-songe et de l'âgeTu as souffert de l'amour it vingt et it trente ansJ'ai vecu comme un fou et j'ai perdu mon tempsTu n'oses plus regarder tes mains et a tous moments

je voudrais sangloterSur toi sur celle que j'aime sur tout ce qui 1'a epouvante

Tu regardes les yeux pleins de larmes ces pauvres emi­grants

Ils croient en Dieu ils prient les femmes allaitent desenfants

Ils emplissent de leur odeur le hall de la gare Saint-Lazare

Ils ont foi dans leur etoile comme les rois-mageslIs esperent gagner de l'argent dans l'ArgentineEt revenir dans leur pays apres avoir fait fortuneUne famille transporte un edredon rouge comme vous

transportez votre cceur

12

f,I ill rcdon et nas reves sant aussi irreels

1 ,h,,'I'I"C~-lIns de ces emigrants restent ici et se logentIt, 1\' d("~ Rosiers ou rue des Ecouffes dans des bouges,. 1,:. ,Ii VlISsouvent le soir ils prennent l'air dans la rueI I 'd d<'placent rarement comme les pieces aux echecsII \ ,1 ""rtout des Juifs leurs femmes portent perruqueI II., l\'slcl1t assises exsangues au fond des boutiques

1" 1', de!Jout devant le zinc d'un bar crapuleux1" 1""I\lls un cafe it deux sous parmi les malheureux

III n la IInit dans un grand restaurant

, 1" 1"111111($ne sont pas mechantes elles ont des soueis'1I"'11<1:l1It

1""Il'!i llIemc la plus laide a fait souffrir son amant

I II. ,',1 la lillc d'un sergent de viIle de Jersey

,"" 111.1111II <J ue je n'a vais pas vues sont dures et gercees

"," "II" I'itie: immense pour les coutures de son ventre

1'Ili1i1iilicmaintenant it une pauvre fille au rire horrible111>1 hOllche

Tu ,.,. ,.nll le matin va venirl.l,q lililicrs font tinter leurs bidons dans les rues

1;

La nuit s'eloigne ainsi qu'une belle MttiveC'est Ferdine la fausse ou Lea l'attentive '

Et tu bois cet alcool brulant comme ta vie

Ta vie que tu bois COmme une eau-de-vie

Tu marches vers Auteuil tu veux aller chez toi a piedDormir parmi tes fetiches d'Oceanie et de GnineeIls sont des Christ d'une autre forme et d'une autre

croyanceCe sont les Christ inferieurs des obscnres esperances

Adieu Adien

Soleil cou conpe

.14

Le Pont Mirabeau

Sous le pont Mirabean coule la SeineEt nos amours

Fant-il qu'il m'en souvienneLa joie venait toujoursapres la peine

Vienne la nnit sonne l'heure

Les jours s'en vont je demeure

Les mains dans les mains restons face a face

Tandis que sousLe pont de 110sbras passe

Des eternels regards l' onde si lasse

Vienne la nuit sonne l'henreLes jours s'en vont je demeure

L'amour s'en va comme cette eau couranteL'amour s'en va

Comme la vie est lente

Et comme l'Esperance est violente

Vienne la nnit sonne l'heure

Les jours s'en vont je demeure

15

Passent les jours et passent les semainesNi temps passe

Ni les amours reviennent

Sous le pont Mirabeau coule la Seine

Vienne la nuit sonne l'heure

Les jours s'en vont je demeure

Automne ma/ade

Automne malade et adore

Tu mourras quand l'ouragan soufBera dans les roseraiesQuand il aura neigeDans les vergers

Pau vre automneMeurs en blancheur et en richesse

De neige et de fruits mursAu fond du ciel

Des eperviers planentSur les nixes nicettes aux cheveux verts et naines

Qui n'ont jamais aime

Aux lisieres lointainesLes cerfs ont brame

Et que j'aime 6 saison que j'aime tes rumeursLes fruits tombant sans qu'on les cueilleLe vent et la foret qui pleurentToutes leurs larmes en automne feuille il feuille

Les feuilles

Qu'on fouleUn train

Qui rouleLa vieS'ecoule

,!llilllfilii

--·--mm'''~Hmlln~ _

Cors de chasse

Notre histoire est noble et tragiqueComme le masqued'un tyranNul drame hasardeux ou magiqueAucun detail indifferent

Ne rend natre amour pathetique

Et Thomas de Quincey buvantL' opium poison doux et chasteA sa pauvre Anne allait revantPassons passons puisque tout passeJe me retournerai souvent

Les souvenirs sont cors de chasse

Dant meurt le bruit parmi le vent

IRit.

rai eu le courage de regareler en arriereLes caelavres de mes joursMarquent ma route et je les pIcureLes uns pourrissent dans les eglises italiennesOu bien elans ele petits bois de citronniersQui Heurissent et fructifientEn meme temps et en toute saisonD'autres jours ont pleure avant de mourir dans des

tavernes

Ou d'arelents bouquets rouaientAux yeux d'une mulâtresse qui inventait la poesieEt les roses de l'electricite s'ouvrent encore

Dans le jardin de ma memoire