guide-appl-2006-42-ec-2nd-201006_ro

COMISIA EUROPEANĂ ÎNTREPRINDERI ȘI INDUSTRIE

Ghid de aplicare a

Directivei „Maşini” 2006/42/CE

Ediția a doua Iunie 2010

Ghid de aplicare a directivei „Maşini” 2006/42/CE - Ediţia a doua - iunie 2010

1

Introducere la ediția a doua

Directiva 2006/42/CE este o versiune revizuită a Directivei „Maşini”, a cărei primă versiune a fost adoptată în 1989. Noua directivă „Maşini” este aplicabilă de la 29 decembrie 2009. Directiva are un obiectiv dublu de a armoniza cerințele de securitate și sănătate aplicabile maşinilor pe baza unui nivel ridicat de protecție a sănătății și de securitate,asigurând în același timp libera circulație a maşinilor pe piața Uniunii Europene. Directiva ”Maşini” revizuită nu introduce modificări radicale față de versiunile anterioare. Această versiune clarifică și consolidează dispozițiile directivei, în scopul îmbunătățirii aplicării practice a acesteia.

Pe perioada în care Directiva „Maşini” era dezbătută de Consiliu și de Parlamentul European, Comisia a convenit să elaboreze un nou ghid pentru punerea acesteia în aplicare. Scopul ghidului este de a oferi explicații cu privire la conceptele și cerințele Directivei 2006/42/CE pentru a asigura interpretarea și aplicarea uniformă a acesteia pe întreg teritoriul UE. Ghidul oferă, de asemenea, informații referitoare la alte acte normative conexe ale UE. Ghidul se adresează tuturor părților implicate în aplicarea Directivei „Maşini”, inclusiv producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de maşini, organismelor notificate, organismelor de standardizare, agențiilor din domeniul securității și sănătății în muncă, autorităților pentru protecția consumatorilor, reprezentanților administrațiilor naționale implicate și autorităților de supraveghere a pieței. De asemenea, documentul ar putea prezenta interes și pentru juriștii și studenți în drept UE, în domeniul pieței interne, securității și sănătății în muncă și protecției consumatorilor.

Ghidul a fost avizat favorabil de Comitetul ”Maşini” la 2 iunie 2010.

Trebuie subliniat că doar Directiva „Maşini” și textele de transpunere a dispozițiilor acesteia în legislația națională sunt obligatorii din punct de vedere juridic.

Această a doua ediție a ghidului a fost completată cu observații referitoare la anexele III - XI la Directiva ”Maşini”. Anumite erori semnalate de cititori au fost corectate. Trimiterile la textele juridice și terminologia au fost actualizate în conformitate cu Tratatul de la Lisabona – în special, în situațiile în care directiva face referire la „Comunitate”, ghidul face referire la „UE”.

În urma discuțiilor cu reprezentanții industriei, observațiile referitoare la lanțuri, cabluri și chingi pentru ridicare menționate în secțiunile 44, 330, 340, 341, și 357 au fost revizuite, în scopul clarificării aplicării practice a cerințelor referitoare la aceste produse.

A doua ediție include, de asemenea, un index tematic pentru a facilita consultarea ghidului. Numerotarea secțiunilor ghidului a rămas aceeași.


2

Ghidul este publicat pe site-ul de Internet al Comisiei, denumit EUROPA, în limba engleză. Traducerea acestui site în alte limbi ale UE este planificată, însă doar versiunea în limba engleză va fi verificată de către Comisie. Prin urmare, în cazul în care există neclarități, versiunea în limba engleză este cea de referință.

Ghidul poate fi descărcat și este prezentat într-un format care poate fi imprimat. Textul directivei este prezentat în casete, cu caractere cursive de culoare roșie – observațiile fiind prezentate în continuare, cu font de culoare neagră. Se intenționează publicarea unor actualizări periodice ale prezentului ghid pentru a putea fi introduse răspunsuri la întrebări asupra cărora s-a convenit în cadrul Comitetului ”Maşini” şi a Grupului de lucru „Maşini”.

Ghidul ia în considerare modificarea Directivei 2006/42/CE introdusă prin Regulamentul (CE) nr. 596/2009 în legătură cu procedura de reglementare cu control pentru Comitetul ”Maşini”. De asemenea, au fost luate în considerare dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 765/2008 referitoare la supravegherea pieței, care se aplică în mod complementar.

A doua ediție a ghidului nu face referire la modificarea Directivei„Maşini” referitoare la maşinile utilizate pentru aplicarea pesticidelor, introdusă prin Directiva 2009/127/CE, care va intra în vigoare la 15 decembrie 2011. Această modificare va fi tratată în cea de-a treia ediție a ghidului, care va fi publicată la sfârșitul anului 2010.

Ghidul a fost elaborat cu ajutorul unui grup editorial1. Comisia dorește să mulțumească membrilor grupului editorial atât pentru uriașul volum de muncă pe care l-au desfășurat, precum și pentru modul eficient, constructiv și cooperativ în care au fost pregătite proiectele. În paralel cu activitatea grupului editorial, un Grup-nucleu pentru maşini, instituit de ORGALIME și alcătuit din reprezentanții principalelor sectoare producătoare de maşini, a oferit contribuția deosebit de valoroasă din partea industriei. Proiectele pregătite de grupul editorial au fost prezentate statelor membre și părților interesate pentru observații. Comisia dorește să le mulțumească și tuturor celor care au prezentat observații. Am încercat să le luăm în considerare cât mai mult cu putință.

Bineînțeles, Comisia își asumă întreaga responsabilitate pentru conținutul ghidului. Cititorii sunt invitați să ne comunice orice corecturi sau observații cu privire la această ediție a doua a ghidului2 astfel încât acestea să poată fi luate în considerare pentru pregătirea celei de-a treia ediții.

Bruxelles, iunie 2010

Editorul general, Ian Fraser

1 Următoarele persoane au participat la activitatea grupului editorial:

Lennart Ahnström, Emilio Borzelli, Robert Chudzik, Roberto Cianotti, Mike Dodds, Cosette Dussaugey, Marcel Dutrieux, Pascal Etienne, Ludwig Finkeldei, Tuiri Kerttula, Thomas Kraus, Partrick Kurtz, Wolfgang Lentsch, Göran Lundmark, Phil Papard, Boguslaw Piasecki, Marc Schulze, Katri Tytykoski, Gustaaf Vandegaer, Henk van Eeden, Richard Wilson, Jürg Zwicky. 2 Corecturile, observațiile și sugestiile de îmbunătățire trebuie adresate la: [email protected]

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]


3

Cuprins

Referiri

§ 1 Referiri § 2 Temeiul juridic al Directivei „Maşini”

Considerente

§ 3 Considerentele Considerentul 1 § 4 Istoricul Directivei „Maşini” Considerentul 2 § 5 Importanța economică și socială a Directivei „Maşini” Considerentul 3 § 6 Securitate și sănătate Considerentul 4 § 7 Definiții Considerentul 5 § 8 Includerea ascensoarelor pentru șantierele de construcții Considerentul 6 § 9 Includerea echipamentelor portabile prevăzute cu cartuşe de fixare

a încărcăturii explozive și a altor maşini de impact Considerentul 7 §10 Echipamente pentru ridicarea persoanelor cu maşini proiectate

pentru ridicarea obiectelor Considerentul 8 §11 Tractoare agricole și forestiere Considerentul 9 & 10 §12 Supravegherea pieței Considerentul 11 §13 Obiecții oficiale împotriva standardelor și clauza de salvgardare Considerentul 12 §14 Reglementări privind utilizarea maşinilor Considerentul 13 §15 Măsuri pentru tratarea grupurilor de maşini periculoase care

prezintă riscuri similare Considerentul 14 §16 Stadiul existent al tehnicii Considerentul 15 §17 Maşini pentru utilizare de către consumatori Considerentul 16 §18 Cvasimaşini Considerentul 17 §19 Târguri comerciale și expoziții Considerentul 18 §20 Noua Abordare Considerentul 19 §21 Evaluarea conformității Considerentul 20 §22 Maşini prevăzute în anexa IV Considerentul 21 & 22 §23 Marcajul CE Considerentul 23 §24 Evaluarea riscurilor Considerentul 24 §25 Dosarul tehnic de fabricaţie Considerentul 25 §26 Căi legale de atac Considerentul 26 §27 Punere în aplicare Considerentul 27 §28 Modificarea Directivei „Ascensoare” Considerentul 28 §29 Subsidiaritate și proporționalitate Considerentul 29 §30 Tabele naționale de corespondență Considerentul 30 §31 Comitetul „Maşini”

Articole

Articolul 1 (1) §32 Produse care intră sub incidența Directivei ”Maşini” Articolul 2 §33 Utilizarea termenului „maşină” în sens larg Articolul 1 (a) §34 „Maşină”în sens strict Articolul 1 (a) & 2 (a) prima liniuță

§35 Definiția de bază

a doua liniuță §36 Maşini furnizate fără componente de conectare a treia liniuță §37 Maşini care urmează să fie instalate pe un suport specific a patra liniuță §38 Ansambluri de maşini §39 Ansambluri compuse din maşini noi și utilizate a cincea liniuță §40 Maşini acționate prin forţa umană pentru ridicarea sarcinilor Articolul 1 (b) & 2 (b) §41 Echipamente interschimbabile Articolul 1 (c) & 2 (c) §42 Componente de securitate Articolul 1 (d) & 2 (d) §43 Accesorii de ridicat ( dispozitive de prindere pentru ridicarea

sarcinii)


4

Articolul 1 (e) & 2 (e) §44 Lanțuri, cabluri și chingi Articolul 1 (f) & 2 (f) §45 Dispozitive amovibile de transmisie mecanică(arbori de transmisie

cu articulaţie cardanică) Articolul 1 (g) & 2 (g) §46 Cvasimaşini Articolul 1 (2) §47 Produse excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Maşini” Articolul 1 (2) (a) §48 Componente de securitate destinate utilizării ca piese de schimb

pentru componente identice și furnizate de producătorul maşinilor originale

Articolul 1 (2) (b) §49 Maşini pentru utilizare în târguri și/sau parcuri de distracție Articolul 1 (2) (c) §50 Maşini proiectate în scopuri nucleare Articolul 1 (2) (d) §51 Arme, inclusiv arme de foc Articolul 1 (2) (e) §52 Mijloace de transport prima liniuță §53 Tractoare agricole și forestiere a doua liniuță §54 Vehicule rutiere cu patru sau mai multe roți și remorcile acestora a treia liniuță §55 Vehicule rutiere cu două și trei roți a patra liniuță §56 Vehicule cu motor destinate competițiilor a cincea liniuță §57 Mijloace de transport aerian, naval sau feroviar Articolul 1 (2) (f) §58 Nave maritime,platforme maritime mobile și echipamente aflate la

bordul acestor nave și/sau platforme Articolul 1 (2) (g) §59 Maşini destinate utilizării în scopuri militare sau de menţinere a

ordinii publice Articolul 1 (2) (h) §60 Maşini destinate unor scopuri de cercetare Articolul 1 (2) (i) §61 Ascensoare pentru puțuri de mină Articolul 1 (2) (j) §62 Maşini pentru deplasarea artiștilor în timpul spectacolelor Articolul 1 (2) (k) §63 Maşini acoperite de Directiva ”Joasă Tensiune” prima liniuță §64 Aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodării a doua liniuță §65 Echipamente audio și video a treia liniuță §66 Echipamente pentru tehnologia informației a patra liniuță §67 Echipamente pentru birouri a cincea liniuță §68 Mecanisme de joasă tensiune pentru conexiuni şi control a șasea liniuță §69 Motoare electrice Articolul 1 (2) (l) §70 Echipamente electrice de înaltă tensiune

Articolul 2 (h) §71 Definiția termenului „introducere pe piață” §72 Maşini noi și uzate §73 Etapa în care se aplică Directiva ”Maşini” §74 Formele legale și contractuale de introducere pe piață §75 Licitații publice §76 Introducerea pe piață a ansamblurilor de maşini §77 Introducerea pe piață a cvasimaşinilor Articolul 2 (i) §78 Definiția termenului „producător” §79 Cine este producătorul? §80 Persoane care produc maşini pentru uzul propriu §81 Alte persoane care pot fi considerate producători §82 Maşini modificate înainte de a fi puse în funcțiune pentru prima

dată §83 Distribuitori Articolul 2 (j) §84 Posibilitatea de a desemna un reprezentant autorizat §85 Sarcinile unui reprezentant autorizat Articolul 2 (k) §86 Definiția termenului „punere în funcțiune” Articolul 2 (l) §87 Definiția termenului „standard armonizat”

§88 (Rezervat)

§89 Directiva „Maşini” și alte directive privind piața internă §90 Directive speciale, care se aplică maşinilor în domeniul lor specific,

în locul Directivei “Maşini” §91 Directive speciale care se pot aplica maşinilor pentru pericole

specifice, în locul Directivei ”Maşini”

Articolul 3

§92 Directive care se pot aplica maşinilor, în plus față de Directiva


5

„Maşini”, pentru pericole care nu sunt acoperite de Directiva „Maşini”

Articolul 4 (1) §93 Supraveghere a pieței §94 Supravegherea pieţei de maşini Articolul 4 (2) §95 Supraveghere a pieței de cvasimaşini Articolul 4 (3) & (4) §96 Autorități de supraveghere a pieței §97 Sistemul de supraveghere a pieței §98 Instrumente pentru supravegherea pieței §99 Documente referitoare la maşinile din anexa IV §100 Măsuri referitoare la maşini neconforme §101 Produse de consum nesigure §102 Controale la frontierele externe ale Uniunii Europene

Articolul 5 (1) §103 Obligațiile producătorilor de maşini Articolul 5 (2) §104 Obligațiile producătorilor de cvasimaşini Articolul 5 (3) §105 Mijloacele pentru a asigura conformitatea maşinilor Articolul 5 (4) §106 Marcajul CE în conformitate cu alte directive

Articolul 6 (1) & (2) §107 Libera circulație a maşinilor și a cvasimaşinilor Articolul 6 (3) §108 Târguri comerciale, expoziții și demonstraţii tehnice

Articolul 7 (1) §109 Prezumția de conformitate conferită de marcajul CE și de declarația CE de conformitate

Articolul 7 (2) §110 Prezumția de conformitate conferită de aplicarea standardelor armonizate

§111 Clasificarea standardelor pentru maşini §112 Dezvoltarea standardelor armonizate pentru maşini §113 Identificarea standardelor armonizate Articolul 7 (3) §114 Publicarea referințelor standardelor armonizate în JOUE Articolul 7 (4) §115 Participarea partenerilor sociali la procesul de standardizare

Articolul 8 (1) §116 Măsuri care fac obiectul procedurii Comitetului de reglementare Articolul 8 (2) §117 Măsuri care fac obiectul procedurii Comitetului consultativ Articolul 9 §118 Măsuri referitoare la maşini nesigure care prezintă riscuri similare

Articolul 10 §119 Obiecții oficiale împotriva standardelor armonizate §120 Procedura pentru obiecții oficiale §121 Rezultatul unei obiecții oficiale

Articolul 11 (1) §122 Clauza de salvgardare Articolul 11 (2) & (3) §123 Procedura de salvgardare Articolul 11 (4) §124 Deficienţe ale standardelor armonizate Articolul 11 (5) §125 Măsuri împotriva persoanei care a aplicat marcajul CE Articolul 11 (6) §126 Informații privind procedura de salvgardare

Articolul 12 (1) §127 Evaluarea conformității maşinilor Articolul 12 (2) §128 Categorii de maşini care nu sunt menționate în anexa IV Articolul 12 (3) §129 Maşini menționate în anexa IV și proiectate în conformitate cu

standarde armonizate care acoperă integral cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile

Articolul 12 (4) §130 Alte maşini menționate în anexa IV

Articolul 13 §131 Procedura pentru cvasimaşini §132 Diagrama procedurilor pentru introducerea pe piață a maşinilor și

a cvasimaşinilor

Articolul 14 (1) la (5) §133 Organisme notificate §134 Evaluarea și supravegherea organismelor notificate Articolul 14 (6) §135 Retragerea certificatelor sau deciziilor emise de organismele

notificate Articolul 14 (7) §136 Schimbul de experiență între autoritățile de notificare §137 Coordonarea organismelor notificate


6

Articolul 14 (8) §138 Retragerea notificării

Articolul 15 §139 Reglementări naționale privind instalarea și utilizarea maşinilor

§140 Reglementări naționale referitoare la securitatea și sănătatea lucrătorilor

Articolul 16 §141 Marcajul CE

Articolul 17 §142 Marcajul neconform

Articolul 18 §143 Confidențialitate și transparență

Articolul 19 §144 Grupul ADCO ”Maşini”

Articolul 20 §145 Motivarea deciziilor și a apelurilor

Articolul 21 §146 Surse de informare

Articolul 22 §147 Comitetul „Maşini” §148 Grupul de lucru ”Maşini”

§149 Diagrama instituțiilor în al căror domeniu de activitate intră Directiva” Maşini”

Articolul 23 §150 Sancțiuni pentru încălcarea dispozițiilor directivei

Articolul 24 §151 Limita dintre Directiva „Maşini” și Directiva „Ascensoare” Articolul 25 §152 Abrogarea Directivei 98/37/CE

Articolul 26 §153 Transpunerea și aplicarea dispozițiilor directivei

Articolul 27 §154 Perioada de tranziție pentru echipamente portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcături explozive și alte maşini de impact

Articolul 28 §155 Data intrării în vigoare a Directivei

Articolul 29 §156 Destinatarii și isemnatarii directivei

Anexa I Cerințe esențiale de securitate și sănătate referitoare la proiectarea și construcția maşinilor

Principii generale §157 Principii generale Principii generale 1 §158 Evaluarea riscurilor §159 Evaluarea riscurilor și standardele armonizate Principii generale 2 §160 Aplicabilitatea cerințelor esențiale de securitate și sănătate Principii generale 3 §161 Stadiul tehnicii existente §162 Standarde armonizate și stadiul tehnicii existente Principii generale 4 §163 Structura anexei I

1.1.1 Definiții 1.1.1 (a) §164 Pericol 1.1.1 (b) §165 Zonă periculoasă 1.1.1 (c) §166 Persoană expusă 1.1.1 (d) §167 Operator 1.1.1 (e) §168 Risc 1.1.1 (f) §169 Protector 1.1.1 (g) §170 Dispozitive de protecție 1.1.1 (h) §171 Utilizare normală 1.1.1 (i) §172 Utilizare anormală rezonabil previzibilă 1.1.2 Principiile integrării securității

1.1.2 (a) §173 Principii de integrare a securităţii 1.1.2 (b) §174 Metoda celor trei etape 1.1.2 (c) §175 Prevenirea utilizării anormale 1.1.2 (d) §176 Constrângeri datorate utilizării EIP


7

1.1.2 (e) §177 Echipamente și accesorii speciale 1.1.3 §178 Materiale și produse utilizate 1.1.4 §179 Iluminatul integrat 1.1.5 §180 Manipularea maşinilor și a componentelor maşinilor 1.1.6 §181 Principii ergonomice 1.1.7 §182 Posturi de lucru în medii periculoase 1.1.8 §183 Scaune și furnizarea de scaune 1.2 Sisteme de control

1.2.1 §184 Siguranța și fiabilitatea sistemelor de comandă 1.2.2 §185 Organe de comandă 1.2.2 – prima liniuță §186 Identificarea organelor de comandă 1.2.2 – a doua liniuță §187 Amplasarea organelor de comandă 1.2.2 – a treia liniuță §188 Deplasarea organelor de comandă 1.2.2 – a patra și a cincea liniuță

§189 Amplasarea și dispunerea organelor de comandă

1.2.2 – a șasea liniuță §190 Prevenirea acţionării neintenționate a organelor de comandă 1.2.2 – a șaptea liniuță §191 Rezistența organelor de comandă 1.2.2 – al doilea paragraf

§192 Organe de comandă pentru efectuarea unor acțiuni diferite

1.2.2 – al treilea paragraf

§193 Organe de comandă și principii ergonomice

1.2.2 – al patrulea paragraf

§194 Indicatoare și afișaje

1.2.2 – al cincilea și al șaselea paragraf

§195 Vizibilitatea în zonele periculoase în timpul pornirii

1.2.2 – al șaptelea paragraf

§196 Dispunerea posturilor de comandă

1.2.2 – al optulea paragraf

§197 Posturi de comandă multiple

1.2.2 - ultimul paragraf §198 Posturi de lucru multiple 1.2.3 §199 Comanda de pornire 1.2.4.1 §200 Organe de comandă pentru oprirea normală 1.2.4.2 §201 Oprirea operațională 1.2.4.3 §202 Dispozitive pentru oprirea de urgenţă 1.2.4.4 §203 Dispozitive de oprire pentru ansambluri de maşini 1.2.5 §204 Selectarea modului de funcţionare 1.2.6 §205 Defectarea alimentării cu energie 1.3 Protecția împotriva riscurilor mecanice

1.3.1 §206 Stabilitate 1.3.2 §207 Rupere în timpul funcţionării 1.3.3 §208 Cădere sau ejectare de obiecte 1.3.4 §209 Muchii şi unghiuri ascuțite și suprafețe rugoase 1.3.5 §210 Maşini combinate 1.3.6 §211 Variații ale condițiilor de funcționare 1.3.7 §212 Părți mobile 1.3.8.1 §213 Părţi de transmisie mobile 1.3.8.2 §214 Părţi de transmisie mobile implicate în proces 1.3.9 §215 Mișcări necontrolate 1.4 Caracteristici cerute pentru protectori și dispozitive de protecție

1.4.1 §216 Cerințe generale privind protectori și dispozitive de protecție 1.4.2 §217 Cerințe speciale pentru protectori 1.4.2.1 §218 Protectori ficşi 1.4.2.2 §219 Protectori mobili cu dispozitive de interblocare 1.4.2.3 §220 Protectori reglabili de limitare a accesului 1.4.3 §221 Dispozitive de protecție


8

1.5 Riscuri datorate altor pericole

1.5.1 §222 Electricitate 1.5.2 §223 Electricitate statică nedorită 1.5.3 §224 Alimentare cu alte forme de energie decât cea electrică 1.5.4 §225 Erori de montaj 1.5.5 §226 Temperaturi extreme 1.5.6 §227 Incendiu 1.5.7 §228 Explozie 1.5.8 §229 Reducerea emisiei de zgomot 1.5.8 – al doilea paragraf.

§230 Date comparative privind emisiile

1.5.9 §231 Vibrații 1.5.10 §232 Radiații ionizante și neionizante provenind de la maşini 1.5.11 §233 Radiații exterioare 1.5.12 §234 Radiații laser 1.5.13 §235 Emisii de materiale și substanțe periculoase 1.5.14 §236 Risc de a rămâne închis în mașină 1.5.15 §237 Alunecare, dezechilibrare și cădere 1.5.16 §238 Fulgere 1.6 Mentenanţa

1.6.1 §239 Mentenanţa 1.6.2 §240 Accesul la postul de lucru și la locurile de intervenție 1.6.3 §241 Separarea de sursele de energie 1.6.4 §242 Intervenția operatorului 1.6.5 §243 Curățarea părţilorlor interioare

1.7 Informaţii §244 Informații destinate utilizatorilor

1.7.1 §245 Informații și avertismente de pe maşină §246 Limbile oficiale ale UE 1.7.1.1 §247 Informații și dispozitive de informare 1.7.1.2 §248 Dispozitive de avertizare 1.7.2 §249 Avertizarea asupra riscurilor remanente 1.7.3 – primul și al doilea paragraf

§250 Marcarea maşinilor


§251 Marcajul de conformitate pentru echipamentele ATEX

1.7.3 – al patrulea paragraf

§252 Informații esențiale pentru utilizarea în condiții de securitate

1.7.3 - ultimul paragraf §253 Marcarea părţilor maşinii care trebuie manipulate cu o maşină de ridicat

1.7.4 §254 Instrucțiuni §255 Forma instrucțiunilor §256 Versiunea lingvistică a instrucțiunilor 1.7.4.1 (a) & (b) §257 Redactarea și traducerea instrucțiunilor 1.7.4.1 (c) §258 Prevenirea utilizării previzibile în alte scopuri decât cel pentru care

maşinal a fost construită 1.7.4.1 (d) §259 Instrucțiuni pentru utilizatori neprofesioniști 1.7.4.2 (a) & (b) §260 Conținutul instrucțiunilor – informaţii privind producătorul și maşina 1.7.4.2 (c) §261 Includerea declarației CE de conformitate în instrucțiuni 1.7.4.2 (d) (e) & (f) §262 Descrieri, planuri, scheme și explicații 1.7.4.2 (g) & (h) §263 Utilizare normală și utilizare anormală rezonabil previzibilă 1.7.4.2 (i) & (j) §264 Asamblare, instalare și conectare 1.7.4.2 (k) §265 Punerea în funcțiune și utilizarea §266 Instruirea operatorilor 1.7.4.2 (l) & (m) §267 Informații privind riscurile reziduale 1.7.4.2 (n) §268 Caracteristicile esențiale ale uneltelor 1.7.4.2 (o) §269 Condiții de stabilitate


9

1.7.4.2 (p) §270 Transport, manipulare și depozitare 1.7.4.2 (q) §271 Proceduri și metode de urgență pentru deblocare 1.7.4.2 (r) (s) & (t) §272 Reglare, mentenanţă și piese de schimb 1.7.4.2 (u) §273 Declarația privind emisia de zgomot 1.7.4.2 (v) §274 Dispozitive medicale implantabile 1.7.4.3 §275 Documentația care însoțește produsul la vânzare 2 Cerințe esenţiale securitate și sănătate suplimentare pentru anumite categorii de maşini §276 Cerințe suplimentare pentru anumite categorii de maşini 2.1.1 §277 Cerințe de igienă pentru maşini destinate utilizării cu produse

alimentare, cosmetice sau farmaceutice 2.2.1 §278 Cerințe suplimentare pentru maşini portabile ţinute în mână și

dirijate cu mâna 2.2.1.1 §279 Declarația privind vibrațiile transmise de maşinile portabile ţinute în

mână și cele dirijate cu mâna 2.2.2 §280 Echipamente portabile de fixare și alte maşini de impact 2.3 §281 Maşini pentru prelucrarea lemnului și a materialelor similare §282 la §290 (Rezervate)

3 Cerințe esenţiale de securitate și sănătate suplimentare în vederea diminuării riscurilor specifice datorate mobilității maşinilor §291 Cerințe suplimentare privind riscurile datorate mobilității maşinilor 3.1.1 (a) §292 Definiția „pericolelor datorate mobilităţii” 3.1.1 (b) §293 Definiția „conducătorului” 3.2.1 §294 Postul de conducere 3.2.2 §295 Sistem de reţinere în scaun 3.2.3 §296 Posturi destinate altor persoane în afara conducătorului 3.3 – primul paragraf §297 Utilizarea neautorizată a comenzilor 3.3 - al doilea, al treilea și al patrulea paragraf

§298 Comenzi de la distanţă

3.3.1 – primul paragraf §299 Amplasarea și poziționarea organelor de comandă 3.3.1 – al doilea paragraf

§300 Pedale


§301 Revenirea la poziția neutră

3.3.1 – al patrulea și al cincilea paragraf

§302 Direcția

3.3.1 – ultimul paragraf §303 Semnale de avertizare pentru mersul înapoi 3.3.2 – primul paragraf §304 Controlul mișcărilor de deplasare de către conducătorul transportat 3.3.2 – al doilea, al treilea și al patrulea paragraf

§305 Dispozitive care depășesc gabaritul normal

3.3.2 - ultimul paragraf §306 Deplasare necontrolată 3.3.3 – primul, al doilea și al treilea paragraf

§307 Încetinire, oprire și imobilizare

§308 Reguli de circulație rutieră 3.3.3 – al patrulea paragraf

§309 Oprirea și controlul operațiilor potențial periculoase prin comanda de la distanță

3.3.3 - ultimul paragraf §310 Oprirea funcției de deplasare 3.3.4 §311 Deplasarea maşiniilor cu conducător pedestru 3.3.5 §312 Defectarea sursei de alimentare cu energie a direcției 3.4.1 §313 Mișcări necomandate 3.4.2 §314 Accesul la compartimentul motor 3.4.3 §315 Basculare și răsturnare 3.4.4 §316 Căderi de obiecte 3.4.5 §317 Scări și mânere de acces 3.4.6 §318 Dispozitive de remorcare 3.4.7 §319 Dispozitive amovibile de transmisie mecanică 3.5.1 §320 Baterii de acumulatori


10

3.5.2 §321 Extinctoare și sisteme extinctoare integrate 3.5.3 §322 Protecția operatorilor de pulverizatoare împotriva riscurilor datorate

expunerii la substanțe periculoase 3.6.1 §323 Semnalizare, semnale și avertismente 3.6.2 §324 Marcarea maşinilor mobile 3.6.3.1 §325 Declarația privind vibrațiile transmise de maşinile mobile 3.6.3.2 §326 Instrucțiuni privind utilizările multiple 4 Cerințe esenţiale de securitate și sănătate suplimentare pentru prevenirea pericolelor specifice datorate operațiilor de ridicare §327 Domeniul de aplicare al părții 4 4.1.1 (a) §328 Operația de ridicare 4.1.1 (b) §329 Sarcină ghidată 4.1.1 (c) §330 Coeficientul de siguranţă 4.1.1 (d) §331 Coeficientul de încercare 4.1.1 (e) §332 Încercare statică 4.1.1 (f) §333 Încercare dinamică 4.1.1 (g) §334 Suportul de transport 4.1.2.1 §335 Riscuri datorate lipsei de stabilitate 4.1.2.2 §336 Căi de rulare și ghidaje 4.1.2.3 – primul, al doilea și al treilea paragraf

§337 Rezistența mecanică

4.1.2.3 – al patrulea paragraf

§338 Rezistența mecanică – coeficienți de încercare statică

4.1.2.3 - ultimul paragraf

§339 Rezistența mecanică – coeficienți de încercare dinamică

4.1.2.4 §340 Scripeți, tamburi, role, cabluri și lanțuri 4.1.2.5 §341 Accesorii de ridicat și elementele acestora 4.1.2.6 §342 Controlul mişcărilor 4.1.2.7 §343 Prevenirea riscurilor de lovire 4.1.2.8 §344 Maşini care deservesc paliere fixe 4.1.2.8.1 §345 Deplasarea suportului de transport 4.1.2.8.2 §346 Accesul la suportul de transport 4.1.2.8.3 §347 Contactul cu suportul de transport aflat în mișcare 4.1.2.8.4 §348 Căderea sarcinii de pe suportul de transport 4.1.2.8.5 §349 Securitatea la paliere 4.1.3 §350 Verificarea aptitudinii la utilizare §351 Încercări statice și dinamice §352 Verificarea aptitudinii la utilizare la locul de utilizare 4.2.1 §353 Controlul mişcărilor maşinii și ale sarcinii 4.2.2 §354 Prevenirea supraîncărcării și a răsturnării §355 Controlul sarcinii pe motostivuitoarele industriale 4.2.3 §356 Cabluri de ghidare 4.3.1 §357 Informații și marcaje pentru lanțuri, cabluri și chingi 4.3.2 §358 Marcajul accesoriilor de ridicat 4.3.3 §359 lMarcajul maşinilor de ridicat 4.4.1 §360 Instrucțiuni pentru accesorii de ridicat 4.4.2 §361 Instrucțiuni pentru maşini de ridicat 5 Cerințe esențiale de securitate și sănătate suplimentare pentru maşini destinate lucrului în subteran §362 Cerințe suplimentare pentru maşinile destinate lucrului în subteran 5.1 & 5.2 §363 Susţineri mecanizate 5.3 §364 Organe de comandă 5.4 §365 Controlul deplasării 5.5 §366 Riscul de incendiu pe maşini destinate lucrului în subteran 5.6 §367 Emisii de gaze de evacuare 6 Cerințe esențiale de securitate și sănătate suplimentare pentru maşinile care prezintă pericole specifice datorate ridicării persoanelor


11

§368 Domeniul de aplicare al părții 6 6.1.1 §369 Rezistența mecanică 6.1.2 §370 Controlul solicitărilor 6.2 §371 Organe de comandă 6.3.1 §372 Deplasarea suportului de transport 6.3.2 – primul paragraf §373 Înclinarea suportului de transport 6.3.2 – al doilea și al treilea paragraf

§374 Utilizarea suportului de transport ca post de lucru

6.3.2 - ultimul paragraf §375 Ușile suportului de transport 6.3.3 §376 Acoperiș protector 6.4 §377 Maşini pentru ridicarea persoanelor care deservesc paliere fixe 6.4.1 §378 Riscuri pentru persoanele aflate pe suportul de transport sau în

interiorul acestuia 6.4.2 §379 Comenzi situate pe paliere 6.4.3 §380 Accesul la suportul de transport 6.5 §381 Marcajele suportului de transport

ANEXA II Declarații

Anexa II 1 A §382 Declarație CE de conformitate a maşinii Anexa II 1 A (1) la (10) §383 Conținutul declarației CE de conformitate Anexa II 1 B §384 Declarația de încorporare a cvasimaşinilor Anexa II 1 B (1) la (8) §385 Conținutul declarației de încorporare Anexa II 2 §386 Conservarea declarației de CE conformitate și a declarației de

încorporare

ANEXA III Marcaj CE

Anexa III §387 Forma marcajului CE

ANEXA IV Categorii de maşini cărora trebuie să li se aplice una dintre procedurile prevăzute la articolul

12 alineatele (3) și (4) Anexa IV §388 Categorii de maşini care pot face obiectul uneia dintre procedurile

de evaluare a conformității care implică un organism notificat

ANEXA V Listă indicând componentele de securitate prevăzute la articolul 2 litera (c)

Anexa V §389 Lista indicativă a componentelor de securitate

ANEXA VI Instrucțiuni de asamblare pentru cvasimaşini

Anexa VI §390 Instrucțiuni de asamblare pentru cvasimaşini

ANEXA VII Dosarul tehnic pentru maşină - documentația tehnică aferentă pentru cvasimaşină

Anexa VII A §391 Dosarul tehnic pentru maşini Anexa VII A 1 (a) & (b) §392 Conținutul dosarului tehnic Anexa VII A 2 & 3 §393 Comunicarea dosarului tehnic Anexa VII B §394 Documentația tehnică aferentă pentru cvasimaşini

ANEXA VIII Evaluarea conformității cu control intern al producției de maşini

Anexa VIII §395 Evaluarea conformității cu control intern al producției de maşini


12

ANEXA IX Examinare CE de tip

Anexa IX 1 §396 Examinarea CE de tip Anexa IX 2 §397 Solicitarea pentru examinare CE de tip Anexa IX 3 §398 Conținutul examinării CE de tip Anexa IX 4 la 8 §399 Certificatul de examinare CE de tip Anexa IX 9 §400 Valabilitatea și revizuirea certificatului de examinare CE de tip

ANEXA X Sistemul de asigurare totală a calității

Anexa X 1 §401 Sistemul de asigurare totală a calității Anexa X 2.1 §402 Cererea de evaluare a unui sistem de asigurare totală a calității Anexa X 2.2 §403 Obiectivele și conținutul sistemului de asigurare totală a calității Anexa X 2.3 §404 Evaluarea sistemului de asigurare totală a calității Anexa X 2.4 §405 Punerea în aplicare și modificarea sistemului de asigurare totală a

calității Anexa X 3 §406 Supravegherea sistemului de asigurare totală a calității Anexa X 4 §407 Păstrarea documentației, deciziilor și rapoartelor referitoare la

sistemul de asigurare totală a calității

ANEXA XI Criterii minime ce trebuie luate în considerare de statele membre pentru notificarea

organismelor

Anexa XI §408 Criterii minime pentru evaluarea organismelor notificate

INDEX


13

DIRECTIVA 2006/42/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 17 mai 2006 referitoare la maşini și de modificare a Directivei 95/16/CE

(reformare) (Text cu relevanță pentru SEE)

PREAMBUL LA DIRECTIVA MAŞINI- REFERIRI

Secțiunea 1 Referiri Referirile incluse în preambulul Directivei ”Maşini” indică temeiul juridic al directivei, avizele formulate de comitetul consultativ pertinent și procedura conform căreia a fost adoptată directiva.

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei, (1)

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European, (2)

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, (3) (1) JO L 154 E, 29.5.2001, p. 164. (2) JO L 311, 7.11.2001, p. 1. (3) Avizul Parlamentului European din 4 iulie 2002 (JO C 271 E, 12.11.2003, p. 491), Poziția comună a Consiliului din 18 iulie 2005 (JO C 251 E, 11.10.2005, p. 1) și Poziția Parlamentului European din 15 decembrie 2005 (încă nepublicată în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 25 aprilie 2006.

Secțiunea 2 Temeiul juridic al Directivei „Maşini” Temeiul juridic al Directivei „Maşini” este reprezentat de articolul 95 din Tratatul CE (în prezent înlocuit de articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – TFUE) care permite UE să adopte măsuri de armonizare a legislației statelor membre pentru a asigura stabilirea și funcționarea pieței interne. Aceste măsuri trebuie să aibă la bază un nivel ridicat de protecție a sănătății și securitatea persoanelor și a mediului. Prin urmare, Directiva „Maşini” are un obiectiv dublu: să permită libera circulație a maşinilor pe piața internă, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății și de securitate. În urma propunerii Comisiei, Directiva „Maşini” a fost adoptată de Parlamentul European și de Consiliu după consultarea Comitetului Economic și Social European în conformitate cu procedura de codecizie stabilită la articolul 251 din Tratatul CE (în prezent denumită procedura legislativă ordinară la articolul 294 din TFUE). Notele de subsol aferente unei referiri indică referințele și datele etapelor succesive ale procedurii. (Poziția Parlamentului European din 15 decembrie 2005 nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene).


14

PREAMBUL LA DIRECTIVA „MAŞINI” - CONSIDERENTELE

Secțiunea 3 Considerentele Considerentele prezintă principalele dispoziții ale directivei și motivele adoptării acestora. Mai multe considerente explică modificările aduse noii Directive „Maşini” în comparație cu Directiva 98/37/CE. Considerentele nu au valoare juridică în sine și, de regulă, nu figurează în legislația națională de transpunere a directivei. Acestea ajută însă la înțelegerea directivei, în special, prin clarificarea sensului anumitor dispoziții. Atunci când interpretează textul directivei, instanțele judecătorești pot ține seama de considerente, pentru a clarifica intenția legiuitorilor. În următoarele observații, se face referire la articolele și anexele din directivă introduse de fiecare considerent. Pentru explicații suplimentare, vă rugăm să consultați observațiile privind articolele și anexele în cauză.

(1) Directiva 98/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul maşinilor(4) a codificat Directiva 89/392/CEE(5). Deoarece în prezent se formulează modificări substanțiale la Directiva 98/37/CE, este necesară reformarea respectivei directive, în scopul clarificării.

(4) JO L 207, 23.7.1998, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/79/CE (JO L 331, 7.12.1998, p. 1).

(5) Directiva 89/392/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul maşinilor (JO L 183, 29.6.1989, p. 9).

Secțiunea 4 Istoricul Directivei „Maşini” Primul considerent amintește că Directiva 2006/42/CE nu este o directivă complet nouă ci se bazează pe Directiva 98/37/CE3 care a codificat Directiva „Maşini” Directiva „Maşini” 89/392/CEE4 astfel cum a fost modificată. Codificarea înseamnă regruparea într-un singur text juridic a directivei originale și a modificărilor succesive ale acesteia:

− Directiva 91/368/CEE5 a extins domeniul de aplicare al Directivei „Maşini” la echipamentele interschimbabile, maşinile mobile și maşinile pentru ridicarea obiectelor. Părțile 3, 4 și 5 au fost adăugate în anexa I.

− Directiva 93/44/CEE6 a extins domeniul de aplicare al Directivei „Maşini” la componentele de securitate și la maşinile pentru ridicarea și deplasarea persoanelor. Partea 6 a fost adăugată în anexa I.

3 JO L 207, 23.7.1998, p.1. 4 JO L 183, 27.6.1989, p. 9). 5 JO L 198, 22.7.1991, p. 16. 6 JO L 175, 19.7.1993, p. 12. 7 JO L 220, 31.8.1993, p. 1.


15

− Directiva 93/68/CEE7 a introdus dispoziții armonizate referitoare la marcajul CE.

Directiva 98/37/CE a făcut obiectul unei modificări minore prin Directiva 98/79/CE în legătură cu excluderea dispozitivelor medicale. Directiva 98/37/CE rămâne în vigoare până la 29 decembrie 2009. Directiva 2006/42/CE este clasificată ca o reformare a Directivei „Maşini”, întrucât modificările sunt prezentate sub forma unei noi directive.

(2) Sectorul maşinilor este o parte importantă a industriei constructoare de maşini și unul din pilonii industriali principali ai economiei Comunității. Costul social al unui mare număr de accidente cauzate în mod direct de utilizarea maşinilor poate fi redus prin integrarea securităţii în proiectarea și construcția maşinilor și prin instalare și întreținere corecte.

Secțiunea 5 Importanța economică și socială a Directivei „Maşini” Cel de al doilea considerent subliniază importanța economică și socială a obiectivului dublu al Directivei „Maşini”. Instituirea unui cadru armonizat de reglementare pentru proiectarea și construcția maşinilor are o importanță economică vitală pentru industria constructoare de mașini europeană. În același timp, maşini mai sigure contribuie semnificativ la reducerea costului social ale accidentelor și deteriorării stării de sănătate, atât la locul de muncă cât și la domiciliu.

(3) Statele membre sunt răspunzătoare pentru asigurarea sănătății și a securității persoanelor pe teritoriul lor, în special a lucrătorilor și consumatorilor și, după caz, a animalelor domestice și a bunurilor, în special în raport cu riscurile care decurg din utilizarea maşinilor.

Secțiunea 6 Securitate și sănătate Protecția sănătății și securitatea sunt atât o obligație fundamentală cât și o prerogativă a statelor membre. Întrucât Directiva „Maşini” armonizează cerințele de securitate și sănătate pentru proiectarea și construcția maşinilor în Uniunea Europeană, responsabilitatea statelor membre de a proteja sănătatea și securitatea persoanelor în ceea ce privește riscurile asociate cu maşinile implică asigurarea aplicării corecte a cerințelor Directivei „Maşini”.

(4) În scopul asigurării certitudinii juridice pentru utilizatori, domeniul de aplicare al prezentei directive și conceptele referitoare la aplicarea acesteia trebuie precizate cât mai clar posibil.

7 JO L 220, 31.8.1993, p. 1.


16

Secțiunea 7 Definiții Cel de al patrulea considerent subliniază faptul că noua directivă „Maşini” oferă o prezentare mai clară a domeniului de aplicare și include definiții ale termenilor și conceptelor cheie utilizate în text. Definițiile termenilor utilizați în directivă sunt date la articolul 2 iar definițiile suplimentare ale conceptelor având legătură cu cerințele esențiale de securitate si sănătate .

(5) În statele membre, dispozițiile obligatorii privind ascensoarele pentru șantierele de construcții destinate ridicării persoanelor sau a persoanelor și bunurilor, completate adesea de specificații tehnice obligatorii de facto și/sau de standarde voluntare, nu conduc în mod obligatoriu la niveluri diferite de securitate și sănătate, dar, din cauza neconcordanțelor dintre ele, constituie bariere în calea comerțului intracomunitar. Pe lângă aceasta, sistemele naționale pentru evaluarea conformității și certificarea conformității acestor maşini diferă considerabil. Prin urmare, este de dorit să nu fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive ascensoarele pentru șantierele de construcții destinate ridicării persoanelor sau a persoanelor și bunurilor.

Secțiunea 8 Includerea ascensoarelor pentru șantierele de construcții Ascensoarele pentru șantierele de construcții, care anterior au fost excluse atât din domeniul de aplicare al Directivei „Maşini” 98/37/CE, cât și din cel al Directivei „Ascensoare” 95/16/CE, sunt ascensoarele instalate temporar pentru transportarea persoanelor sau a persoanelor și a materialelor la diferitele niveluri ale unei clădiri în timpul lucrărilor de construcție sau de reparație. Al cincilea considerent explică faptul că aceste ascensoare pentru șantierele de construcții nu mai sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Maşini”. Anumite noi cerințe esențiale de securitate și sănătate referitoare la maşinile care deservesc paliere fixe au fost adăugate în anexa I pentru a fi tratate riscuri specifice asociate acestui tip de maşini. În ceea ce privește procedura de evaluare a conformității aplicabilă ascensoarelor pentru șantiere de construcții, trebuie, de asemenea, subliniat că ascensoarele pentru șantiere de construcții care implică un pericol de cădere de la o înălțime verticală mai mare de trei metri sunt incluse în rândul echipamentelor pentru ridicarea persoanelor sau a persoanelor și a bunurilor enumerate în anexa IV, punctul 17.


17

(6) Este cazul să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive armele, inclusiv armele de foc, care intră sub incidența Directivei 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme(6); excluderea armelor de foc nu trebuie să se aplice dispozitivelor portabile acționate de cartușe și altor maşini destinate doar activităților industriale sau tehnice. Este necesar să se prevadă regimuri intermediare care să permită statelor membre să autorizeze introducerea pe piață și punerea în funcțiune a acestor tipuri de maşini produse în conformitate cu dispozițiile interne în vigoare la data adoptării prezentei directive, inclusiv cele de punere în aplicare a Convenției de la 1 iulie 1969 privind recunoașterea reciprocă a marcajului de conformitate pentru armele mici. Aceste regimuri provizorii vor permite organizațiilor europene de standardizare să elaboreze standarde pentru asigurarea nivelurilor de securitate având la bază nivelul tehnologic existent.

(6) JO L 256, 13.9.1991, p. 51.

Secțiunea 9 Includerea maşinilor portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și altor maşini de impact

Armele, inclusiv armele de foc, sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Maşini” – a se vedea secțiunea 51: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (d). Cel de al șaselea considerent explică faptul că această excludere trebuie să fie înțeleasă în lumina domeniului de aplicare al legislației comunitare privind controlul armelor, care nu se aplică maşinilor destinate doar activităților industriale sau tehnice. Maşinile portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și alte maşini de impact destinate activităților industriale sau tehnice, care au fost excluse din Directiva „Maşini” inițială prin modificarea Directivei 91/368/CEE, sunt așadar reintroduse în domeniul de aplicare al noii directive „Maşini”. În plus, anumite cerințe esențiale de securitate și sănătate referitoare la riscuri specifice asociate maşinilor portabile cu cartuşe de fixare și altor maşini de impact au fost adăugate în anexa I. Trebuie menționat că aceste cerințe se aplică atât maşinilor prevăzute cu cartuşe de fixare şi maşinilor de impact acționate de încărcături explozive cât și celor care folosesc alte surse de energie – a se vedea secțiunea 280: observații privind punctul 2.2.2 din anexa I. În ceea ce privește evaluarea conformității acestor maşini, trebuie menționat faptul că maşinile portabile acționate cu cartuşe de fixare și alte maşini de impact acționate cu cartuşe sunt enumerate în anexa IV, punctul 18 – a se vedea secțiunea 388: observații privind anexa IV, punctul 18. În ceea ce privește regimurile provizorii menționate în ultima frază a celui de al șaselea considerent – a se vedea secțiunea 154: observații privind articolul 27.


18

(7) Prezenta directivă nu se aplică ridicării persoanelor prin intermediul maşinilor care nu sunt destinate ridicării persoanelor. Cu toate acestea, acesta nu aduce atingere dreptului statelor membre de a lua măsuri la nivel național, în conformitate cu tratatul, în privința acestui tip de maşini, în scopul punerii în aplicare a Directivei 89/655/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă (a doua directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE)(7).

(7) JO L 393, 30.12.1989, p. 13. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 195, 19.7.2001, p. 46).

Secțiunea 10 Echipamente pentru ridicarea persoanelor cu maşini proiectate pentru ridicarea obiectelor

Utilizarea excepțională a maşinilor proiectate şi construite în scopul ridicării de bunuri pentru ridicarea persoanelor poate face obiectul reglementărilor naționale în cadrul dispozițiilor care transpun Directiva 2009/104/CE – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Considerentul 7 implică faptul că echipamentele introduse pe piață pentru o astfel de utilizare excepțională cu maşini concepute pentru ridicare de bunuri nu intră sub incidența Directivei „Maşini”. Introducerea pe piață a acestor echipamente poate așadar să facă obiectul reglementărilor naționale. Trebuie să se facă distincție între echipamentele destinate unei astfel de utilizări excepționale și echipamentele interschimbabile concepute pentru a fi asamblate cu astfel de maşini de ridicat pentru a le conferi o nouă funcție care constă în ridicarea persoanelor. Aceste echipamente interschimbabile fac obiectul Directivei „Maşini”8 – a se vedea secțiunea 388: observații privind anexa IV, punctul 17.

(8) În legătură cu tractoarele agricole și forestiere, dispozițiile prezentei directive referitoare la riscurile care în prezent nu sunt acoperite de Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a maşinilor remorcate interschimbabile, împreună cu sistemele, componentele și unitățile tehnice separate(1) ale acestora nu ar trebui să se mai aplice în cazurile în care astfel de riscuri sunt acoperite de Directiva 2003/37/CE.

(1) JO L 171, 9.7.2003, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/67/CE a Comisiei (JO L 273, 19.10.2005, p. 17)

8 A se vedea documentul de orientare Echipamentele interschimbabile pentru ridicarea persoanelor și echipamentele folosite cu echipamentele tehnice destinate ridicării bunurilor în scopul ridicării persoanelor: http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/files/machinery/interchangeable_equipment_lifting_persons_-_lifting_goods_dec_2009_en.pdf

http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/files/machinery/interchangeable_equipment_lifting_persons_-_lifting_goods_dec_2009_en.pdf



19

Secțiunea 11 Tractoarele agricole și forestiere Cel de al optulea considerent se referă la excluderea tractoarelor agricole și forestiere din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” pentru riscurile care fac obiectul Directivei 2003/37/CE – a se vedea secțiunea 53: observații privind prima liniuță din articolul 1 alineatul (2) litera (e).

(9) Supravegherea pieței este un instrument esențial, deoarece asigură aplicarea corectă și uniformă a directivelor. Prin urmare, este necesară stabilirea cadrului legislativ pentru desfășurarea armonioasă a supravegherii pieței.

(10) Statele membre sunt responsabile pentru a asigura că prezenta directivă este pusă în aplicare în mod eficient pe teritoriul lor și că securitatea maşinilor respective este, pe cât posibil, îmbunătățită în conformitate cu dispozițiile acesteia. Statele membre trebuie să asigure propria capacitate de realizare a unei supravegheri eficiente a pieței, luând în considerare orientările dezvoltate de Comisie, astfel încât să garanteze punerea în aplicare corectă și uniformă a prezentei directive.

Secțiunea 12 Supravegherea pieței Termenul „supraveghere a pieței” desemnează activitatea autorităților statelor membre de verificare a conformității produselor care fac obiectul directivei, după introducerea acestora pe piață sau după punerea lor în funcțiune. și de luare a măsurilor necesare pentru tratarea produselor neconforme. Considerentele nouă și zece introduc mai multe dispoziții în noua Directivă „Maşini” care stabilesc un temei juridic mai puternic pentru supravegherea pieței și pentru măsurile de punere în aplicare și prevăd, de asemenea, cooperarea necesară între statele membre și Comisie în acest domeniu – a se vedea secțiunile 93-102: observații privind articolul 4, secțiunea 118: observații privind articolul 9, secțiunile 122-126: observații privind articolul 11 și secțiunea 144: observații privind articolul 19.

(11) În contextul supravegherii pieței, trebuie stabilită o distincție clară între contestarea unui standard armonizat care oferă o prezumție de conformitate a unei maşini și clauza de salvgardare în legătura cu o maşină.

Secțiunea 13 Obiecții oficiale la standarde și clauza de salvgardare Cel de al unsprezecelea considerent indică faptul că procedura de contestare a unui standard armonizat (cunoscută sub denumirea de obiecție oficială) și procedura de salvgardare pentru produsele neconforme și periculoase sunt proceduri diferite, prevăzute în articole distincte ale directivei – a se vedea secțiunile 119-121: observații privind articolul 10 și secțiunile 122-126: observații privind articolul 11.


20

(12) Punerea în funcțiune a unei maşini în conformitate cu prezenta directivă se referă numai la utilizarea respectivei maşini în scopul pentru care a fost destinată sau într-un scop care poate fi previzut în mod rezonabill. Aceasta nu exclude stabilirea unor condiții pentru utilizarea în exterior a maşinii, cu condiția ca aceasta să nu trebuiasca să fie modificată într-un mod care nu este specificat în prezenta directivă.

Secțiunea 14 Reglementări referitoare la utilizarea maşinilor Cel de al doisprezecelea considerent clarifică noțiunea de punere în funcțiune a maşinilor aşa cum este reglementată prin Directiva „Maşini” – a se vedea secțiunea 86: observații privind articolul 2 litera (k). Trebuie să se facă o distincție între punerea în funcțiune a maşinilor și utilizarea lor care poate fi reglementată de către statele membre, în special în cadrul legislației comunitare privind utilizarea echipamentelor de muncă – a se vedea secțiunea 139 și secțiunea 140: observații privind articolul 15.

(13) De asemenea, este necesar să se prevadă un mecanism adecvat care să permită adoptarea de măsuri specifice la nivel comunitar care să solicite statelor membre interzicerea sau limitarea introducerii pe piață a anumitor tipuri de maşini care prezintă aceleași riscuri pentru sănătatea și securitatea persoanelor fie datorită lacunelor din standardul/standardele armonizate aplicabile, fie datorită caracteristicilor tehnice proprii sau să supună aceste maşini unor condiții speciale. În scopul asigurării evaluării corespunzătoare a nevoilor pentru acest tip de măsuri, acestea ar trebui adoptate de Comisie, asistată de un comitet, în lumina consultărilor cu statele membre și cu alte părți interesate. Deoarece aceste măsuri nu sunt direct aplicabile operatorilor economici, statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru punerea lor în aplicare.

Secțiunea 15 Măsuri pentru tratarea grupurilor de maşini periculoase care prezintă riscuri similare

Procedura de salvgardare stabilită la articolul 11 cere statelor membre să ia măsurile necesare pentru anumite modele de maşini care nu îndeplinesc cerințele directivei și amenință securitatea și sănătatea persoanelor. Al treisprezecelea considerent introduce o dispoziție care permite luarea măsurilor la nivel comunitar dacă se dovedește că un întreg grup de modele similare de maşini generează același risc – a se vedea secțiunea 118: observații privind articolul 9. Respectivele măsuri trebuie transmise Comitetului „Maşini” în conformitate cu procedura de reglementare cu control – a se vedea secțiunea 147: observații privind articolul 22.

(14) Cerințele esențiale de securitate și sănătate trebuie îndeplinite pentru a se asigura că maşina este sigură; aceste cerințe trebuie aplicate cu discernământ, pentru a se lua în considerare nivelul tehnicii existente în momentul construcției și cerințele tehnice și economice.


21

Secțiunea 16 Stadiul tehnicii existente Considerentul 14 introduce conceptul de „nivel tehnicii existente” care va fi luat în considerare la aplicarea cerințelor esențiale de securitate și sănătate stabilite în anexa I – a se vedea secțiunile 161 și 162: observații privind principiul general 3, anexa I.

(15) În cazul în care maşina poate fi utilizată de un consumator, respectiv de un operator neprofesionist, producătorul trebuie să ia în considerare acest aspect în conceperea și construirea maşinii. Același lucru se aplică în cazul în care un maşină este utilizată în mod normal pentru a furniza un serviciu unui consumator.

Secțiunea 17 Maşini destinate utilizării de către consumatori Directiva „Maşini” se aplică atât maşinilor destinate utilizării de către lucrători la locul de muncă, cât și maşinilor destinate utilizării de către consumatori sau care furnizează un serviciu consumatorilor. În general, proiectarea și construcția maşinilor maşinilor trebuie să ia în considerare destinația prevăzută. Considerentul 15 subliniază faptul că producătorul maşinii trebuie să ia în considerare dacă maşina este destinată utilizării de către un operator profesionist sau neprofesionist sau este destinată furnizării unui serviciu către consumatori. Directiva include o cerință specifică referitoare la elaborarea instrucțiunilor pentru maşinile destinate utilizării de către operatorii neprofesioniști – a se vedea secțiunea 259: observații privind punctul 1.7.4.1 litera (d) din anexa I.

(16) Deși cerințele prezentei directive nu se aplică în întregime ,cvasimaşinilor este important ca libera circulație a acestui tip de maşini să fie garantată prin intermediul unei proceduri specifice.

Secțiunea 18 Cvasimaşini Considerentul 16 introduce conceptul de cvasimaşină – a se vedea secțiunea 46: observații privind articolele 1 alineatul (1) litera (g) și 2 litera (g). Introducerea pe piață a cvasimaşinilor face obiectul unei proceduri specifice – a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13. Cvasimaşinile nu pot îndeplini integral cerințele esențiale de securitate și sănătate stabilite în anexa I întrucât anumite riscuri pot apărea ca urmare a faptului că maşinile nu sunt finalizate sau ca urmare a interfeței dintre cvasimaşină și restul maşinii sau ansamblului de maşini în care aceasta trebuie încorporată. Cu toate acestea, producătorul cvasimaşinii trebuie să precizeze în Declarația de încorporare care dintre cerințele esențiale de securitate și sănătate sunt îndeplinite de acesta – a se vedea secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B și secțiunea 394: observații privind anexa VII secțiunea B.


22

(17) La târguri comerciale, expoziții și alte evenimente similare trebuie să existe posibilitatea să se expună maşini care nu îndeplinesc cerinţele din prezenta directivă. Cu toate acestea, părțile interesate trebuie să fie informate în mod corect asupra faptului că maşina nu este conformă cu cerințele și nu poate fi achiziționată în această stare.

Secțiunea 19 Târguri comerciale și expoziții Considerentul 17 prezintă dispoziția care permite producătorilor să expună noi modele de maşini la târguri comerciale și expoziții înainte ca evaluarea conformității acestor produse cu Directiva „Maşini” să fie realizată sau să expună maşini cu anumite elemente, de exemplu protectorii, detașate în scopul demonstrațiilor. În aceste cazuri, expozantul trebuie să afișeze indicatoare adecvate și să ia măsuri de securitate corespunzătoare în scopul protejării persoanelor de riscurile prezentate de maşinile expuse – a se vedea secțiunea 108: observații privind articolul 6 alineatul (3).

(18) Prezenta directivă definește numai cerințele esențiale de securitate și sănătate cu aplicabilitate generală, suplimentate de un număr de cerințe mai specifice pentru anumite categorii de maşini. Pentru a-i ajuta pe producători să ofere dovezi privind conformitatea cu aceste cerințe esențiale și pentru a permite verificarea conformității cu cerințele esențiale este de dorit să fie standarde armonizate la nivel comunitar, pentru prevenirea riscurilor ce decurg din proiectarea și construcția maşinilor. Aceste standarde sunt elaborate de organisme de drept privat și trebuie să se rețină statutul lor voluntar.

Secțiunea 20 Noua abordare Considerentul 18 reamintește că Directiva ”Maşini” se bazează pe o metodă de reglementare cunoscută sub denumirea de „Noua abordare la armonizare tehnică și standarde”. Legislația în sine stabilește cerințele esențiale de securitate și de sănătate obligatorii pe care produsele introduse pe piața comunitară trebuie să le îndeplinească și procedurile pentru evaluarea conformității acestora – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) litera (a) și secțiunea 163: observații privind principiul general 4 din anexa I. Soluții tehnice detaliate pentru îndeplinirea acestor cerințe esențiale de securitate și sănătate sunt prevăzute în standarde armonizate europene. Aplicarea standardelor armonizate rămâne voluntară, însă conferă prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de securitate și sănătate care fac obiectul acestora – a se vedea secțiunea 87: observații privind articolul 2 litera (l) și secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2).


23

(19) Având în vedere natura riscurilor implicate de utilizarea maşinilor prevăzute de prezenta directivă, trebuie stabilite proceduri de evaluare a conformității cu cerințele esențiale de securitate și sănătate. Aceste proceduri trebuie să fie elaborate din perspectiva gradului de pericol inerent implicat de acest tip de maşini. În consecință, fiecare categorie de maşini trebuie să aibă propria procedură în conformitate cu Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și regulile de aplicare și utilizare a marcajului CE de conformitate, care sunt propuse spre a fi utilizate în cazul directivelor de armonizare tehnică(2), luând în considerare natura verificărilor solicitate pentru astfel de maşini. (2) OJ L 220, 30.8.1993, p. 23.

Secțiunea 21 Evaluarea conformității Considerentul 19 se referă la evaluarea conformității maşinilor cu cerințele esențiale de securitate și sănătate - a se vedea secțiunile 127-130: observații privind articolul 12 – și regulile pentru marcajul CE – a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16.

(20) Producătorii ar trebui să poarte întreaga responabilitate pentru certificarea conformității propriilor maşini cu dispozițiile prezentei directive. Cu toate acestea, pentru anumite tipuri de maşini, care prezintă un factor mai mare de risc, se recomandă o procedură de certificare mai strictă.

Secțiunea 22 Maşini prevăzute în anexa IV Procedura de evaluare a conformității aplicabilă unui anumit produs depinde de apartenența sau neapartenenţa acestuia la una dintre categoriile enumerate în anexa IV care sunt considerate că prezintă un factor de risc ridicat sau care asigură o funcție de protecție esenţială. Diferitele proceduri de evaluare a conformității sunt stabilite în anexele VIII, IX și X iar regulile pentru selectarea acestora sunt prezentate la articolul 12.

(21) Marcajul CE trebuie să fie recunoscut pe deplin ca fiind singurul marcaj ce garantează că maşina respectivă este conformă cu cerințele prezentei directive. Orice alt marcaj care ar putea să inducă în eroare terțe părți terțe cu privire la înțelesul sau forma marcajului CE sau ambele trebuie să fie interzis.

(22) În scopul asigurării aceleiași calități pentru marcajul CE și mărcii producătorului, este important ca acestea să fie aplicate prin aceeași tehnică. În scopul evitării confuziei între marcajul CE care ar putea să apară pe anumite componente și marcajul CE care corespunde maşinii, este important ca cel din urmă să fie aplicat în dreptul numelui persoanei care și-a asumat răspunderea pentru el, și anume producătorul sau reprezentatul autorizat al acestuia.


24

Secțiunea 23 Marcajul CE Considerentele 21 și 22 prezintă dispozițiile referitoare la marcajul CE – a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16, secțiunea 250: observații privind punctul 1.7.3 din anexa I și secțiunea 387: observații privind anexa III.

(23) De asemenea, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să asigure desfășurarea unei evaluări a riscurilor pentru maşina pe care dorește s-o introducă pe piață. În acest scop, trebuie să stabilească care sunt cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile maşinii și pe baza cărora trebuie să ia măsuri.

Secțiunea 24 Evaluarea riscurilor Considerentul 23 se referă la cerința din anexa I referitoare la evaluarea riscurilor pentru maşină care determină aplicarea cerințelor esențiale de securitate și sănătate – a se vedea secțiunea 158 și secțiunea 159: observații privind principiul general 1 din anexa I.

(24) Este esențial ca, înainte de a se elibera declarația CE de conformitate, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate să pregătească un dosar tehnic de fabricație. Cu toate acestea, nu este esențial ca documentația să fie în permanență disponibilă pe suport material, dar aceasta trebuie să poată fi pusă la dispoziție la cerere. Aceasta nu trebuie să includă planuri detaliate ale subansamblurilor utilizatete la fabricarea maşinii decât în cazul în care cunoașterea acestora este indispensabilă pentru verificarea conformității cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate

Secțiunea 25 Dosarul tehnic de fabricație Dosarul tehnic de construcție al producătorului specificat în considerentul 24 este atât un mijloc care permite autorităților de supraveghere a pieței să verifice conformitatea maşinii după ce a fost introdusă pe piață cât și un mijloc pentru producător să demonstreze conformitatea produsului său – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) litera (b), secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A alineatul (2) și secțiunile 391-393: observații privind anexa VII secțiunea A.

(25) Cei cărora li se adresează orice decizie luată în temeiul prezentei directive trebuie să fie informați cu privire la motivele deciziei și la căile legale de atac.

Secțiunea 26 Căi legale de atac Considerentul 25 introduce dispozițiile referitoare la drepturile producătorilor sau ale altor părți interesate care fac obiectul deciziilor luate în temeiul Directivei „Maşini”– a se vedea secțiunea 135: observații privind articolul 14 alineatul (6) și secțiunea 145: observații privind articolul 20.


25

(26) Statele membre trebuie să prevadă sancțiuni aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.

Secțiunea 27 Punerea în aplicare Considerentul 26 reamintește că autoritățile naționale responsabile cu punerea în aplicare a dispozițiilor Directivei „Maşini” (autoritățile de supraveghere a pieței) trebuie să aibă capacitatea de a impune sancțiunile corespunzătoare în cazul în care aceste dispoziții nu sunt corect aplicate. Sancțiunile trebuie să fie prevăzute în legislația și reglementările naționale care transpun dispozițiile directivei în legislația națională – a se vedea secțiunea 153: observații privind articolul 26.

(27) Aplicarea prezentei directive la o serie de maşini destinate ridicării persoanelor necesită o mai bună delimitare a produselor care fac obiectul prezentei directive față de cele care fac obiectul Directivei 95/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 1995 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare.(1) Prin urmare, este necesară o redefinire a domeniului de aplicare a celei din urmă directive. Prin urmare, Directiva 95/16/CE trebuie modificată în consecință. (1) JO L 213, 7.9.1995, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

Secțiunea 28 Modificarea Directivei „Ascensoare” Considerentul 27 explică faptul că noua Directivă „Maşini” 2006/42/CE include o modificare a Directivei „Ascensoare” 95/16/CE în scopul clarificării limitei dintre domeniile de aplicare ale celor două directive – a se vedea secțiunea 151: observații privind articolul 24.

(28) Deoarece obiectivul prezentei directive, acela de a stabili cerințele esențiale de securitate și sănătate în privința proiectării și construcției în vederea îmbunătățirii securităţii maşinilor introduse pe piață, nu poate fi suficient atins de statele membre și poate fi mai eficient atins la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității stabilit în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat.

Secțiunea 29 Subsidiaritate și proporționalitate Considerentul 28 este o justificare a Directivei „Maşini” în ceea ce privește principiul subsidiarității și principiul proporționalității stabilite la articolul 5 din Tratatul CE (în prezent articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană - TUE). În conformitate cu aceste principii, UE va lua măsuri numai dacă aceleași obiective nu pot fi realizate mai bine prin măsurile întreprinse de statele membre. Este evident că fără Directiva ”Maşini”, producătorii de maşini ar trebui ca, pentru securitatea maşinilor, să aplice reguli și proceduri diferite pentru fiecare stat membru, ceea ce ar constitui atât un


26

obstacol important pentru piața internă, cât și un mijloc mai puțin eficace de îmbunătățire a securității maşinilor.

(29) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare,(2) statele membre sunt încurajate să elaboreze în nume propriu și în interesul comunitar propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corelația dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice. (2) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

Secțiunea 30 Tabele naționale de corespondență Considerentul 29 se referă la un acord între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind îmbunătățirea calității și transparenței procesului legislativ european. Sub titlul mai bunei transpuneri și aplicări, statele membre sunt încurajate să publice tabelele de corespondență care să prezinte relația dintre dispozițiile directivei și măsurile de transpunere a acestora în legislația națională. Acest lucru este important deoarece, în timp ce măsurile naționale de transpunere sunt cele care au putere de lege, în dialogul între sectoarele economice, textul Directivei ”Maşini” în sine reprezintă în mod natural o referință comună. Tabelul de corespondență trebuie să fie comunicat și Comisiei de către statele membre împreună cu un text privind măsurile de transpunere a directivei în legislația națională – a se vedea secțiunea 153: observații privind articolul 26.

(30) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei, (3) (3) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

Secțiunea 31 Comitetul „Maşini” Considerentul 30 se referă la anumite măsuri care pot fi luate de către Comisie după consultarea Comitetului „Maşini” – a se vedea secțiunea 116: observații privind articolul 8 și secțiunea 147: observații privind articolul 22.


27

ARTICOLELE DIN DIRECTIVA „MAŞINI”

Articolul 1 Domeniu de aplicare

1. Prezenta directivă se aplică următoarelor produse:

(a) maşini;

(b) echipamente interschimbabile;

(c) componente de securitate;

(d) accesorii de ridicat;

(e) lanțuri, cabluri și chingi;

(f) dispozitive amovibile de transmisie mecanică;

(g) cvasimaşini.

2. Sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive următoarele:

(a) componente de securitate destinate utilizării ca piese de schimb pentru înlocuirea unor componente identice și furnizate de producătorul maşinii originale;

(b) echipamente specifice destinate utilizării în târguri și/sau parcuri de distracții;

(c) maşini special proiectate sau puse în funcțiune în scopuri nucleare care, în cazul avariilor, pot avea ca rezultat emisii radioactive;

(d) arme, inclusiv arme de foc;

(e) următoarele mijloace de transport:

— tractoare agricole sau forestiere pentru riscurile prevăzute de Directiva 2003/37/CE, cu excepția maşinilor montate pe aceste vehicule,

— vehicule cu motor și remorcile acestora care fac obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), cu excepția maşinilor montate pe aceste vehicule,

— vehicule care fac obiectul Directivei 2002/24/CEE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 martie 2002 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți (2), cu excepția maşinilor montate pe aceste vehicule,

— vehicule cu motor destinate exclusiv competițiilor,

și

— mijloace de transport aerian, maritim sau feroviar, cu excepția maşinilor montate pe aceste mijloace de transport;

(f) nave maritime și platforme marine mobile, împreună cu echipamentele instalate la bordul acestor nave și/sau platforme;

(g) maşini special proiectate și construite în scopuri militare sau de menşinere a ordinii publice;


28

(h) maşini special proiectate și construite în scopuri de cercetare pentru utilizare temporară în laboratoare;

(i) ascensoare pentru puțuri de mină;

(j) maşini destinate deplasării artiștilor în timpul spectacolelor;

(k) produse electrice și electronice care sunt incluse în următoarele domenii, în măsura în care sunt prevăzute de Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în anumite limite de tensiune (3):

— aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodării,

— echipamente audio și video,

— echipamente pentru tehnologia informaţiei,

— echipamente pentru birouri,

— mecanisme de joasă tensiune pentru conexiune și control,

— motoare electrice;

(l) următoarele tipuri de echipamente electrice de înaltă tensiune:

— aparataje pentru conexiune şi control,

— transformatoare. (1) JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/28/CE a Comisiei (JO L 65, 7.3.2006, p. 27). (2) JO L 124, 9.5.2002, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/30/CE a Comisiei (JO L 106, 27.4.2005, p. 17). (3) JO L77, 26.3.1973; p. 29. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (JO L 220, 30.8.1993, p.1).

Articolul 2 Definiții

În sensul prezentei directive, " maşină" reprezintă produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f).

Se aplică următoarele definiții:

(a) "maşină" înseamnă:

− un ansamblu de părți sau componente legate între ele dintre care cel puțin una este în mişcare, care sunt reunite de manieră solidară în vederea unui anumit scop, în special montat sau destinat montării cu un sistem de acționare altul decât forţa umană sau animală aplicată direct

− un ansamblu prevăzut la prima liniuță căruia îi lipsesc componentele care să-l conecteze la locul de utilizare sau conexiunile la surse de energie și de mișcare,

− un ansamblu prevăzut la prima și a doua liniuță pregătit pentru a fi instalat și care nu poate să funcționeze decât montat pe un mijloc de transport sau instalat într-o clădire sau structură,


29

− un ansamblu de maşini prevăzute la prima, a doua și a treia liniuță sau o cvasimașină prevăzută la litera (g) care, în scopul de a obține același rezultat, sunt dispuse și comandate astfel încât să funcționeze ca un tot unitar,

− un ansamblu de părți sau componente legate între ele dintre care cel puțin una este în mişcare, care sunt reunite în scopul ridicării sarcinilor și a căror singură sursă de energie este forţa umană, aplicată direct;

(b) "echipament interschimbabil" înseamnă un dispozitiv care, ulterior punerii în funcțiune a unei maşini sau a unui vehicul-tractor, este asamblat chiar de către operator pe maşină sau pe vehiculul-tractor respectiv, în scopul de a modifica funcția sau de a-i asigura o funcţie nouă, în măsura în care acest echipament nu este o piesă de schimb sau o unealtă;

(c) "componentă de securitate" înseamnă o componentă care:

− este destinată să asigure o funcție de securitate,

− este introdusă separat pe piață,

− a cărei defectare și/sau funcţionare necorespunzătoaree, periclitează securitatea persoanelor, și

− nu este necesară pentru funcționarea maşinii sau sau care poate fi înlocuită cu alte componente care permit funcţionarea normală a maşinii.

Anexa V conţine o listă indicativă a componentelor de securitate, care poate fi actualizată periodic în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a);

(d) "accesoriu de ridicat" înseamnă o componentă sau un echipament nefixat la maşina de ridicat, care este dispus fie între maşină și sarcină fie pe sarcină în scopul prinderii ei, sau care este destinat să facă parte integrantă a sarcinii și care este introdusă separat pe piață; elementele care servesc la realizarea unei legături și componentele acestora sunt considerate a fi accesorii de ridicat;

(e) "lanțuri, cabluri și chingi" înseamnă lanțuri, cabluri și chingi proiectate și construite în scopul de a ridica, fiind parte a maşinilor de ridicat sau a accesoriilor de ridicat;

(f) "dispozitiv amovibil de transmisie mecanică" înseamnă o componentă amovibilă de transmisiei de putere între o maşină autopropulsată sau între un vehicul-tractor și o altă maşină prin conectarea acestora la primul lagăr fix. Dacă acest disozitiv este introdus pe piață împreună cu un protector, ansamblul trebuie considerat ca un singur produs;

(g) "cvasimaşină" înseamnă un ansamblu care constituie aproape o maşină, dar care nu poate să asigure el însuşi un scop definit. Un sistem de acționare este o cvasimaşină. Cvasimaşina este destinată doar încorporării în sau asamblării cu alte maşini sau cu alte cvasimaşini, în vederea constituirii unei maşini căreia i se aplică prezenta directivă;

. . .


30

Secțiunea 32 Produsele acoperite de directiva „Maşini” Articolul 1 alineatul (1) stabilește domeniul de aplicare al directivei, adică produsele pentru care sunt aplicabile dispozițiile directivei. Fiecare dintre cele șapte categorii enumerate la articolul 1 alineatul (1), literele (a)-(g) face obiectul unei definiții prezentate la articolul 2 literele (a)-(g). În consecință, articolul 1 trebuie coroborat cu articolul 2. În următoarele observații, fiecare dintre cele șapte categorii de produse care intră sub incidența Directivei „Maşini” este analizată pe rând împreună cu definiția corespunzătoare.

Articolul 2 Definiții

În sensul prezentei directive, "maşină" reprezintă produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f). . . .

Secțiunea 33 Utilizarea termenului „maşină” în sens larg Prima categorie de produse la care se face referire la articolul 1 alineatul (1) litera (a) și care este definită la articolul 2 litera (a) este maşină. La articolul 1 alineatul (1) litera (a) și articolul 2 litera (a) termenul „maşină” este utilizat în sens strict. Definițiile categoriilor de produse formulate la articolul 2 sunt, totuşi, precedate de o frază prin care se explică faptul că termenul „maşină” trebuie înțeles și în sens larg, referindu-se la cele șase categorii de produse prevăzute la articolul 1 alineatul (1), literele (a)-(f). Trebuie deci să se înțeleagă că obligațiile referitoare la maşini stabilite în articolele directivei sunt aplicabile atât maşinilor în sens strict prevăzut la articolul 1 alineatul (1) litera (a) cât și produselor prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (b)-(f): echipamente interschimbabile, componente de securitate, accesorii de ridicat, lanțuri, cabluri și chingi și dispozitive amovibile de transmisie mecanică. De exemplu, acesta este cazul obligațiilor stabilite la articolul 4 alineatul (1) referitor la supravegherea pieței, articolul 5 alineatul (1) referitor la introducerea pe piață și punerea în funcțiune, articolul 6 alineatul (1) referitor la libera circulație, articolul 7 alineatele (1) și (2) referitor la prezumția de conformitate și standardele armonizate, articolul 9 referitor la măsurile specifice pentru tratarea echipamentelor maşinilor potenţial periculoase, articolul 11 referitor la clauza de salvgardare, articolul 12 referitor la procedurile pentru evaluarea conformității maşinilor, articolul 15 referitor la instalarea și utilizarea maşinilor, articolul 16 referitor la marcajul CE, articolul 17 referitor la marcajul neconform și articolul 20 referitor la căile legale de atac. Obligațiile stabilite în aceste articole nu se aplică cvasimaşinilor prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (g). Atunci când obligațiile se aplică cvasimaşinilor, acest lucru este precizat în mod clar, de exemplu, la articolul 4 alineatul (2) referitor la supravegherea pieței, articolul 5 alineatul (2) referitor la introducerea pe piață, articolul 6 alineatul (2) referitor la libera circulație și articolul 13 referitor la procedura pentru cvasimaşini. Atunci când obligațiile se aplică atât maşinilor în sens larg cât și cvasimaşinilor , acest lucru este de asemenea precizat în mod clar, de exemplu, la articolul 4 alineatul (3) referitor la supravegherea pieței și articolul 6 alineatul (3) referitor la libera circulație.


31

În cerințele esențiale de securitate și sănătate din anexa I la Directiva ”Maşini”, termenul „maşină”, trebuie în general înțeles în sens larg ca desemnând categoriile de produse prevăzute la articolul 1 alineatul (1), literele (a)-(f). În cazul în care anumite cerințele esențiale de securitate și sănătate sunt aplicabile numai uneia sau mai multor dintre aceste categorii, acest fapt este precizat în mod clar sau poate fi dedus din context. De exemplu, în partea 4 din anexa I, anumite cerințe se aplică în mod clar numai accesoriilor de ridicare.

Secțiunea 34 Maşină în sens strict Categoria de produse menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (a), și anume maşinile, în sens strict, este definită la articolul 2 litera (a). Definiția include cinci liniuțe. În următoarele observații, diferitele elemente ale fiecărei liniuțe din definiție sunt analizate pe rând.

Articolul 2 litera (a) – prima liniuță

"maşină" înseamnă:

− un ansamblu de părți sau componente legate între ele dintre care cel puțin una este în mişcare, care sunt reunite de manieră solidară în vederea unui anumit scop, în special montat sau destinat montării cu un sistem de acționare altul decât forţa umană sau animală aplicată direct,

. . .

Secțiunea 35 Definiția de bază Prima liniuță din definiția privind „maşina” include următoarele elemente:

. . . un ansamblu . . . de părți sau componente legate între ele . . .

Produsele ale căror părți sau componente nu sunt legate între ele într-un ansamblu nu sunt considerate maşini. Acest lucru nu exclude furnizarea maşinilor cu anumite părți dezasamblate din motive de depozitare sau de transport. În aceste cazuri, maşinile trebuie proiectate și construite în așa fel încât să se prevină erorile de montaj atunci când sunt asamblate părțile separate. Acest lucru este important mai ales dacă maşinile sunt destinate unor utilizatori neprofesioniști neinstruiți. De asemenea, producătorul trebuie să furnizeze instrucțiuni de asamblare adecvate, ținând seama, după caz, de nivelul educației generale și al capacității de înțelegere care poate fi așteptată în mod rezonabil de la utilizatorii neprofesioniști – a se vedea secțiunea 225: observații privind punctul 1.5.4, secțiunea 259: observații privind punctul 1.7.4.1 litera (d) și secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i) din anexa I.

. . . dintre care cel puțin una este în mişcare. . .

Produsele fără părți în mişcare nu sunt considerate maşini.


32

. . . montat sau destinat montării cu un sistem de acționare. . .

Părțile mobile ale maşinilor sunt antrenate de un sistem de acționare care folosește una sau mai multe surse de energie precum energia termică, electrică, pneumatică, hidraulică sau mecanică. Maşinile pot avea un motor care folosește propria sursă de energie, precum energia termică sau energia furnizată de o baterie. Acestea pot fi conectate la una sau mai multe surse externe de energie precum o sursă de electricitate sau de aer comprimat. Maşinile pot folosi energie mecanică furnizată de alte maşini, de exemplu maşinile agricole remorcate care sunt acționate de la priza de putere a unui tractor, sau bancurile de încercare pentru autovehicule care sunt acționate de vehiculele care sunt supuse încercării; de asemenea, maşinile pot fi acționate și de sursele naturale de energie precum vântul sau energia hidraulică. De regulă, producătorul maşinilor complete livrează maşinile prevăzute cu un sistem de acționare. Cu toate acestea, mașinile care urmează a fi echipate cu un sistem de acționare, însă livrate fără acesta, pot fi, de asemenea, considerate maşini. Această dispoziție ține seama, de exemplu, de faptul că anumiți utilizatori de maşini preferă să aibă un stoc omogen de motoare pentru mașinile lor pentru a înlesni întreținerea. Pentru maşinile care urmează să fie livrate fără un sistem de acționare:

− evaluarea riscurilor de către producător trebuie să țină seama de toate riscurile asociate maşinii, inclusiv de cele referitoare la sistemul de acționare care urmează să fie montat pe maşină – a se vedea secțiunea 158: observații privind principiul general 1 din anexa I;

− producătorul de maşini trebuie să stipuleze în instrucțiunile acesteia toate specificațiile necesare pentru sistemul de acționare cu care urmează să fie echipate, de exemplu tipul, puterea și mijloacele de conectare și să furnizeze instrucțiuni exacte de montare pentru sistemul de acționare – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i) din anexa I;

− evaluarea conformității maşinilor trebuie să acopere specificațiile sistemului de acționare care urmează să fie instalat și instrucțiunile de montare;

− marcajul CE pe maşină şi Declarația CE de conformitate care însoțește maşina trebuie să cuprindă specificațiile și instrucțiunile referitoare la sistemul de acționare care urmează să fie instalat.

În cazul în care condițiile de mai sus nu sunt îndeplinite, maşinile fără specificaţii complete pentru sistemul de acționare de instalat trebuie să fie considerate cvasimaşini – a se vedea secțiunea 46: observații privind articolul 2 litera (g). În acest caz, combinația dintre o astfel de cvasimaşină și un sistem de acționare trebuie considerată ca maşină finalizată și trebuie să facă obiectul unei evaluări a conformității specifice – a se vedea secțiunea 38: observații privind cea de a patra liniuță din articolul 2 litera (a).

. . . altul decât forţa umană sau animală aplicată direct. . .

Elementele în mişcare ale unei maşini care intră sub incidența Directivei “Maşini” trebuie să fie acționate de o sursă de energie alta decât forţa umană sau animală aplicată direct. Maşinile acționate de efortul uman sau animal aplicat direct, de exemplu: mașinile de tuns iarba acționate manual, mașinile de găurit sau cărucioarele


33

împinse manual care încetează să funcționeze imediat ce efortul manual nu mai este aplicat, nu fac obiectul Directivei “Maşini”. Maşinile de ridicat reprezintă singura excepție de la această regulă generală - a se vedea secțiunea 40: observații privind cea de a cincea liniuță din articolul 2 litera (a). Pe de altă parte, Directiva ”Maşini” este aplicabilă maşinilor acționate prin aplicarea indirectă a unei forţe manuale stocate, de exemplu, în arcuri sau în acumulatori hidraulici sau pneumatici, astfel încât maşina să poată funcționa după încetarea forţei umane.

. . . care sunt reunite de o manieră solidară în vederea unui anumit scop. . .

Maşina trebuie să poată fi utilizată pentru o aplicație specifică. Astfel de aplicații tipice ale includ, de exemplu, prelucrarea, tratarea ori ambalarea materialelor sau deplasarea materialelor, obiectelor sau persoanelor. Directiva ”Maşini” ca atare nu se aplică componentelor separate ale maşinii, ca de exemplu, etanșări, rulmenți cu bile, scripeți, cuplaje elastice, electrovalve, cilindrii hidraulici, cutii de viteză conectate cu flanșe și alte componente similare care nu au o aplicație specifică ci sunt destinate încorporării în maşină. Maşina finală care are încorporate astfel de componente trebuie să îndeplinească cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile. Producătorul maşinii trebuie așadar să aleagă componente cu specificații și caracteristici adecvate.

Articolul 2 litera (a) - a doua liniuță . . . “maşină” înseamnă: . . . - un ansamblu prevăzut la prima liniuță căruia îi lipsesc numai componentele care

să-l conecteze la locul de utilizare sau conexiunile la surse de energie și de mișcare, . . .

Secțiunea 36 Maşini furnizate fără componente de conectare A doua liniuță din definiția maşinii admite că acele caracteristici ale componentelor necesare pentru conectarea unei maşini la locul de utilizare la surse de energie și mișcare pot depinde de locul în care maşina urmează să fie utilizată sau instalată. Prin urmare, maşinile pot fi livrate fără aceste componente. În acest caz, producătorul maşinii trebuie să stipuleze în instrucțiuni toate specificațiile necesare pentru realizarea de conexiuni sigure- a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i) din anexa I.


34

Articolul 2 litera (a) – a treia liniuță . . . “maşină” înseamnă: . . . — un ansamblu prevăzut la prima și a doua liniuță pregătit să fie instalat și care nu

poate funcționeze decât montat pe un mijloc de transport sau instalat într-o clădire sau structură,

. . .

Secțiunea 37 Maşini care urmează să fie instalate pe un suport specific A treia liniuță din definiția maşinii se referă la maşinile destinate instalării pe un mijloc de transport sau într-o clădire sau structură. In general, mijloacele de transport sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Maşini”, însă maşinile montate pe aceste mijloace de transport intră sub incidența acesteia - a se vedea secțiunea 54: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (e). Exemple de astfel de maşini includ, de exemplu, macaralele montate pe un camion, platforme elevatoare montate în spatele autovehiculelor, bene basculante, compresoare montate pe vehicule sau remorci, sisteme de compactare montate pe vehicule, betoniere montate pe vehicule, încărcătoare cu vagonete, trolii motorizate, camioane basculante și platforme elevatoare mobile montate pe vehicule. Dacă aceste maşini sunt montate pe vehicule rutiere sau pe remorci, care sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”, cerințele Directivei “Maşini” nu se aplică nici vehiculului şi nici remorcii în sine; cu toate acestea, cerințele Directivei “Maşini” se aplică atât maşinii montate cât și tuturor aspectelor interfeței dintre maşină și șasiul pe care este montată care pot afecta deplasarea și funcționarea în deplină securitate a maşinii. Prin urmare, se face distincția între maşinile montate pe mijloace de transport și maşinile mobile autopropulsate, precum maşinile de construcții autopropulsate sau mașinile agricole autopropulsate care fac obiectul Directivei “Maşini” în integralitatea lor. Cea de a treia liniuță din definiția maşinii implică faptul că producătorul unei maşini destinată să fie instalată pe un mijloc de transport sau instalată într-o clădire sau structură este responsabil de conformitatea maşinii cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile. Acesta trebuie să aplice marcajul CE pe maşină și să elaboreze și să semneze Declarația CE de conformitate. Producătorul unei astfel de maşini trebuie să ia în considerare, în evaluarea riscurilor pe care o realizează, toate riscurile asociate maşinii inclusiv cele referitoare la instalarea maşinii pe șasiul unui vehicul sau al unei remorci sau pe o structură de susţinere – a se vedea secțiunea 158: observații privind principiul general 1 din anexa I. Producătorul maşinii trebuie să stipuleze în instrucțiunile sale toate specificațiile necesare pentru structura de susţinere și trebuie să furnizeze instrucțiuni de instalare precise – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i) din anexa I. Producătorii maşinilor destinate instalării pe mijloace de transport trebuie așadar să specifice vehiculele sau remorcile pe care maşinile pot fi instalate în deplină securitate, fie făcând referire la caracteristicile tehnice ale acestora, fie, după caz, făcând referire la modele specifice de vehicule.


35

Dacă un produs destinat instalării pe un mijloc de transport nu este furnizat gata de instalare, de exemplu, dacă elemente importante precum cadrul de susţinere sau stabilizatorii lipsesc, acesta ar trebui considerat mai curând drept cvasimaşină – a se vedea secțiunea 46: observații privind articolul 2 litera (g). În acest caz, persoana care montează cvasimaşina și celelalte elemente pe mijloacele de transport trebuie să fie considerată drept producătorul maşinii finale. Producătorii maşinilor destinate instalării într-o clădire sau structură, de exemplu poduri rulante, anumite elevatoare sau scări rulante, trebuie să specifice caracteristicile structurii necesare pentru a susţine maşina, în special caracteristicile pentru a suporta încărcătura (sarcina). Totuşi, producătorul maşinii nu este responsabil de construcția clădirii sau a structurii în sine – a se vedea secțiunea 262: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i) și secțiunea 361: observații privind 4.4.2 litera (a) din anexa I. Persoana care instalează o astfel de maşină pe un mijloc de transport sau într-o clădire sau structură este responsabil să respecte instrucțiunile de instalare ale producătorului maşinii. Evaluarea conformității maşinii destinate instalării pe un mijloc de transport sau într-o clădire sau structură acoperă maşina însăşi, specificațiile pentru structura de susţinere și instrucțiunile de instalare. Încercările și verificările necesare trebuie efectuate pe maşina instalată pe suportul său în scopul verificării conformității cu cerințele esențiale de securitate și sănătate. Marcajul CE aplicat pe maşină și declarația CE de conformitate care trebuie să însoțească maşina acoperă conformitatea maşinii în sine precum și specificațiile și instrucțiunile referitoare la instalarea acesteia. În cazul maşinilor destinate operațiunilor de ridicare, producătorul este responsabil de verificarea aptitudinii la utilizare a maşinii gata să fie pusă în funcțiune – a se vedea secțiunile 350-352: observații privind punctul 4.1.3 și secțiunea 361: observații privind punctul 4.4 2 litera (e) din anexa I. Anumite categorii de maşinicare urmează să fie instalate în clădiri intră și sub incidența Directivei 89/106/CE privind produsele pentru construcții, de exemplu, porțile, ușile, ferestrele, obloanele și jaluzelele mecanizate – a se vedea secțiunea 92: observații privind articolul 3.

Articolul 2 litera (a) – a patra liniuță . . . “maşină” înseamnă: . . . - un ansamblu de maşini prevăzute la prima, a doua și a treia liniuță sau ocvasimașină prevăzută la litera (g) care, în scopul de a ajunge la același rezultat, sunt dispuse și comandate astfel încât să funcționeze ca un tot unitar, . . .

Secțiunea 38 Ansambluri de maşini Cea de a patra liniuță tratează ansamblurile de maşini care constau din două sau mai multe maşini sau din cvasimaşini asamblate împreună pentru o aplicație specifică.


36

Ansamblurile de maşini pot fi constituite din două sau mai multe unități, de exemplu, o mașină de ambalare și o mașină de etichetare, sau din mai multe unități asamblate împreună, de exemplu, într-o linie de producție. Definiția ansamblului de maşini arată că ansamblurile sunt dispuse și comandate astfel încât să funcționeze ca un tot unitar pentru a obține un rezultat comun. Pentru ca un grup de unități de maşini sau de cvasimaşini să fie considerat un ansamblu de maşini, trebuie să fie îndeplinite toate criteriile următoare:

− unitățile constituente sunt asamblate împreună pentru a îndeplini o funcție comună, de exemplu, producerea unui anumit produs;

− unitățile constituente sunt legate din punct de vedere funcțional în așa fel încât operarea fiecărei unități afectează în mod direct operarea altor unități sau a ansamblului ca tot unitar astfel încât este necesară efectuarea unei evaluări a riscurilor pentru întregul ansamblu;

− unitățile constituente au un sistem comun de comandă – a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul 1.2.1 și secțiunea 203: observații privind punctul 1.2.4.4 din anexa I.

Un grup de mașini care sunt conectate între ele dar în care fiecare mașină funcționează independent de celelalte nu este considerat un ansamblu de maşini în sensul de mai sus. Definiția ansamblurilor de maşini nu cuprinde neapărat o uzină industrială completă alcătuită dintr-un număr considerabil de mașini, ansambluri de maşini și alte echipamente care provin de la diferiți producători. Cu toate acestea, în sensul aplicării Directivei “Maşini”, astfel de instalații complexe pot fi, de regulă, împărțite în secțiuni care pot fi considerate ansambluri de maşini, de exemplu, un echipament de descărcare și recepție a materiilor prime, un echipament de prelucrare – un echipament de ambalare și încărcare. În acest caz, instrucțiunile de instalare trebuie să ia în considerare toate riscurile rezultate din interfața cu celelalte părţi ale instalației – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i) din anexa I. Trebuie, de asemenea, remarcat că introducerea pe piață a unui echipament care nu este cuprins în domeniul de aplicare al directivei “Maşini”, montat într-o instalație industrială poate face obiectul altor directive UE care reglementeză piața internă. Persoana care alcătuiește un ansamblu de maşini este considerată drept producătorul ansamblului de maşini și este responsabil să asigure ca respectivul ansamblu, ca întreg, îndeplinește cerințele de securitate și sănătate din Directiva ”Maşini” – a se vedea secțiunea 79: observații privind articolul 2 litera (i). În anumite cazuri, producătorul ansamblului de maşini este și producătorul unităților constituente. Cu toate acestea, foarte frecvent, unitățile constituente sunt introduse pe piață de către alți producători, fie ca maşini finale care pot să funcționeze și independent în conformitate cu prima, a doua și a treia liniuță de la articolul 2 litera (a), fie ca cvasimaşini în conformitate cu articolul 2 litera (g). Dacă unitățile respective sunt introduse pe piață ca maşini complete care ar pot să funcționeze și independent, acestea trebuie să poarte marcajul CE și să fie însoțite de o declarație CE de conformitate – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1). Dacă acestea sunt introduse pe piață drept cvasimaşini,


37

acestea nu trebuie să poarte marcajul CE, însă trebuie să fie însoțite de o declarație de încorporare și de instrucțiuni de asamblare – a se vedea secțiunea 104: observații privind articolul 5 alineatul (2) și secțiunea 131, observații privind articolul 13. Ansamblurile de maşini fac obiectul Directivei “Maşini” deoarece securitatea acestora nu depinde numai de proiectarea și construcția sigură a unităților constituente, ci și de compatibilitatea unităților și a interfețelor dintre acestea. Prin urmare, evaluarea riscurilor pe care producătorul unui ansamblu de maşini trebuie să o efectueze va acoperi deci atât compatibilitatea unităților constituente pentru securitatea întregului ansamblu cât și pericolele care rezultă din interfețele dintre unitățile constituente. De asemenea, trebuie să acopere toate pericolele rezultate din constituirea ansamblului, care nu sunt acoperite de declarația CE de conformitate (pentru maşini) sau în declarația de încorporare și în instrucțiunile de asamblare (pentru cvasimaşini) furnizate de producătorii unităților constituente. Producătorul ansamblului de maşini trebuie:

− să efectueze procedura de evaluare a conformității adecvată pentru ansamblul de maşini – a se vedea secțiunile 127-130: observații privind articolul 12;

− să aplice un marcaj specific (de exemplu, o plăcuță specifică) pe ansamblul de maşini, care să conțină informațiile prevăzute la punctul 1.7.3 și, după caz, punctele 3.6.2, 4.3.3 și 6.5 din anexa I, inclusiv marcajul CE;

− să întocmească și să semneze declarația CE de conformitate pentru ansamblul de maşini - a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 litera (1).

Declarația CE de conformitate pentru maşini complete și declarația de încorporare și instrucțiunile de asamblare pentru cvasimaşini încorporate într-un ansamblu de maşini trebuie să fie incluse în dosarul tehnic pentru asamblul de maşini – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). Dosarul tehnic pentru asamblul de maşini trebuie să conţină, de asemenea, documentaţia referitoare la toate modificările aduse unităților constituente în momentul încorporării în ansamblu.

Secțiunea 39 Ansambluri compuse din maşini noi și utilizate Directiva ”Maşini” se aplică maşinilor atunci când acestea sunt introduse pe piață și puse în funcțiune pentru prima data în UE. Acestea sunt, în general, maşini noi – a se vedea secțiunea 72: observații privind articolul 2 litera (h). În consecință, ansamblurile de maşini prevăzute la cea de a patra liniuță de la articolul 2, litera (a), sunt, de obicei, ansambluri noi de maşini noi. În ceea ce privește maşinile aflate în utilizare (utilizate la locul de muncă), angajatorul trebuie să asigure ca securitatea și conformitatea maşinilor să fie menținute pe parcursul duratei de viaţă în exploatare în conformitate cu reglementările naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/104/CE – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. În anumite cazuri, una sau mai multe unități constituente ale ansamblurilor existente de maşini pot fi înlocuite de unități noi sau noi unități pot fi adăugate la un ansamblu de maşini existent. Întrebarea este dacă un ansamblu de maşini care cuprinde unități noi și existente intră, în ansamblul său, sub incidența Directivei “Maşini”. Nu se poate să se precizeze criterii exacte pentru a răspunde la această întrebare pentru fiecare caz în parte. Prin urmare, în cazul în care există dubii, se recomandă ca persoana


38

care realizează un astfel de ansamblu de maşini să consulte autoritățile naționale competente. Cu toate acestea, poate fi oferită următoarea orientare generală: 1. Dacă înlocuirea sau adăugarea unei unități constituente într-un ansamblu existent

de maşini nu afectează semnificativ funcționarea sau securitatea restului ansamblului, noua unitate poate fi considerată ca maşină ce intră sub incidența Directivei “Maşini” și, în acest caz, nu este necesară nici o măsură în conformitate cu Directiva ”Maşini” pentru părțile ansamblului care nu sunt afectate de modificare. Angajatorul rămâne responsabil de securitatea întregului ansamblu, în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/104/CE - a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15.

− Dacă noua unitate este o maşină finală care ar putea funcționa și independent, care poartă marcajul CE și este însoțită de o declarație CE de conformitate, atunci încorporarea noii unități în ansamblul existent trebuie să fie considerată ca instalare a maşinii și nu presupune o nouă evaluare a conformității, aplicarea unui nou marcaj CE sau o nouă declarație CE de conformitate

− Dacă unitatea nouă este alcătuită dintr-o cvasimaşină însoțită de o declarație de încorporare și de instrucțiuni de asamblare, persoana care încorporează cvasimaşina în ansamblu trebuie să fie considerată drept producătorul noii unități. Prin urmare, acesta trebuie să evalueze toate riscurile ce decurg din interfața dintre cvasimaşină, celelalte echipamente și ansamblul de maşini, să îndeplinească toate cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile care nu au fost aplicate de către producătorul cvasimaşinii, să aplice instrucțiunile de asamblare, să elaboreze declarația CE de conformitate și să aplice marcajul CE pe noua unitate astfel asamblată.

2. Dacă înlocuirea sau adăugarea de unități constituente noi într-un ansamblu existent de maşini are un impact considerabil asupra funcționării sau securităţii întregului ansamblu sau implică modificări substanțiale ale ansamblului, se poate considera că modificarea conduce la constituirea unui nou ansamblu de maşini la care Directiva “Maşini” trebuie aplicată. În acest caz, întregul ansamblu, inclusiv toate unitățile constituente, trebuie să respecte dispozițiile Directivei “Maşini”. Acest lucru poate fi necesar și în cazul în care noul ansamblu de maşini este alcătuit din unități noi sau second-hand.

Articolul 2 litera (a) – a cincea liniuță . . . “echipament tehnic” înseamnă: . . . — un ansamblu de părți sau componente legate între ele dintre care cel puțin una este

în mişcare, care sunt reunite în scopul ridicării sarcinilor și a căror singură sursă de energie este forţa umană, aplicată direct;

. . .


39

Secțiunea 40 Maşini acționate prin forţa umană pentru ridicarea sarcinilor Cea de a cincea liniuță din definiția maşinii stabilește o excepție de la regula generală conform căreia maşinile acționate manual sunt excluse din Directiva „Maşini”. Maşinile acționate manual destinate ridicării de sarcini – mărfuri, persoane sau ambele – intră sub incidența Directivei “Maşini” – a se vedea secțiunea 328: observații privind punctul 4.1.1 litera (a) din anexa I. Exemple de astfel de maşini includ trolii și macarale acționate manual, cricuri, mese elevatoare, motostivuitoare pentru paleți și platforme elevatoare de lucru mobile. Aparatele care nu ridică o sarcină ci doar o mențin la o anumită înălțime nu fac obiectul prezentei definiții.

Articolul 2 . . . (b) ‘"echipament interschimbabil" înseamnă un dispozitiv care, ulterior punerii în

funcțiune a unei maşini sau a unui vehicul-tractor, este asamblat chiar de către operator pe maşină sau pe vehiculul-tractor respectiv, în scopul de a modifica funcția sau de a-i asigura o funcţie nouă, în măsura în care acest echipament nu este o piesă de schimb sau o unealtă;

Secțiunea 41 Echipamente interschimbabile Echipamentele interschimbabile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (b) sunt definite la articolul 2 litera (b). Trebuie menționat că termenul „maşină” folosit în sens larg desemnează și echipamentele interschimbabile – a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. În următoarele observații, diferitele elemente ale definiției echipamentelor interschimbabile sunt examinate pe rând.

. . . ulterior punerii în funcțiune a unei maşini sau a nuui vehicul -tractor. . .

Echipamentele interschimbabile sunt echipamente proiectate și construite pentru a fi asamblate pe maşini după punerea în funcțiune a maşinii de bază. Echipamentele care sunt asamblate pe maşini de către producător atunci când maşinile sunt introduse pe piață și care nu sunt destinate a fi modificate de către utilizator, nu sunt considerate echipamente interschimbabile ci sunt considerate ca părţi ale maşinii.

Unul sau mai multe elemente ale echipamentelor interschimbabile pot fi furnizate de către producătorul maşinii împreună cu maşina de bază sau de către un alt producător. În ambele cazuri, fiecare element al echipamentului interschimbabil va fi considerat un produs distinct și trebuie să fie însoțit de o declarație CE de conformitate distinct, să poarte marcajul CE și să fie furnizat cu propriile instrucțiuni.

. . . este asamblat chiar de către operator pe maşină sau pe vehiculul-tractor respectiv

. . .

Faptul că echipamentul interschimbabil este destinat asamblării cu maşina presupune că respectiva combinație a maşinii de bază cu echipamentul interschimbabil funcționează ca un tot unitar. Echipamentul care este folosit cu maşina, dar nu este asamblat cu aceasta, nu trebuie considerat echipament interschimbabil.


40

. . . în scopul de a modifica funcția sau de a-i asigura o funcţie nouă, în măsura în care acest echipament nu este o piesă de schimb sau o unealtă. . .

Echipamentele interschimbabile nu trebuie confundate cu piesele de schimb care nu modifică funcția maşinii sau nu atribuie o nouă funcție acesteia ci, pur și simplu, sunt destinate înlocuirii pieselor uzate sau deteriorate. Echipamentele interschimbabile se disting de unelte precum lame, burghie, cupe simple pentru lucrări de terasamente etc., care nu modifică sau nu atribuie o nouă funcție a maşinii de bază. Uneltele ca atare nu intră sub incidența Directivei “Maşini” (chiar dacă producătorul maşinilor trebuie să specifice caracteristicile esențiale ale uneltelor care pot fi montate pe maşină – a se vedea secțiunea 268: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (n) din anexa I. Exemple de echipamente interschimbabile sunt echipamente asamblate cu tractoare agricole sau forestiere pentru funcții precum arat, recoltat, ridicat sau încărcat și mașinile asamblate cu echipamente pentru lucrări de terasamente, pentru funcții precum forare sau demolare. Platformele de lucru destinate asamblării cu maşini de ridicat în vederea modificării funcției acestora în scopul ridicării de persoane sunt echipamente interschimbabile – a se vedea secțiunea 388: observații privind anexa IV, punctul 17. Alte exemple de echipamente interschimbabile sunt suporturile destinate asamblării cu mașinile portabile ţinute în mână pentru a le transforma în mașini fixe și dispozitive de încărcare mecanizată interschimbabile pentru maşinile de prelucrare a lemnului. Echipamentele interschimbabile pot fi introduse pe piață de către producătorul maşinilor de bază sau de către un alt producător. În ambele cazuri, producătorul echipamentelor interschimbabile trebuie să specifice în instrucțiunile sale maşinile cu care acestea pot fi asamblate și utilizate, fie făcând referire la caracteristicile tehnice ale maşinilor, fie, după caz, făcând referire la modelele specifice de maşini. De asemenea, producătorul trebuie să furnizeze și instrucțiunile necesare pentru asamblarea și utilizarea în deplină securitate a echipamentelor interschimbabile – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i) din anexa I. Producătorul echipamentelor interschimbabile trebuie să garanteze că o combinație între echipamentele interschimbabile și maşinile la care sunt destinate să se monteze îndeplinesc toate cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile din anexa I și trebuie să efectueze procedura de evaluare a conformității adecvată. Trebuie remarcat că asamblarea unui echipament interschimbabil cu o maşină de bază poate avea drept efect crearea unei combinații care aparține uneia dintre categoriile de maşini prevăzute în anexa IV. Acesta poate fi, de exemplu, cazul unui suport asamblat la o mașină portabilă ţinută în mână pentru prelucrarea lemnului cu scopul de a o transforma într-o masină fixă precum un ferăstrău circular cu banc sau o mașină de profilat cu ax vertical; sau cazul unei platforme asamblate cu o maşină de ridicat pentru a-i modifica funcția în scopul ridicării de persoane9. În aceste cazuri,

9 A se vedea documentul de orientare Echipamentele interschimbabile pentru ridicarea persoanelor și echipamentele folosite cu echipamentele tehnice destinate ridicării bunurilor în scopul ridicării persoanelor: http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/files/machinery/interchangeable_equipment_lifting_persons_-_lifting_goods_dec_2009_en.pdf




41

producătorul echipamentelor interschimbabile trebuie să efectueze o evaluare a riscurilor pentru combinația dinte echipamentul interschimbabil și maşina de bază și să aplice una dintre procedurile de evaluare a conformității prevăzută pentru maşinile din anexa IV – a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12. Evaluarea conformității trebuie să garanteze ca asamblarea echipamentului interschimbabil cu a tipul sau tipurile de maşini de bază la care este prevăzut să fie montat îndeplinește toate cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile din anexa I. Informațiile obligatorii referitoare la evaluarea conformității combinației de echipamentului interschimbabil şi maşina de bază trebuie să fie menționate în declarația CE de conformitate pentru echipamentul interschimbabil. Instrucțiunile pentru echipamentul interschimbabil trebuie, de asemenea, să specifice tipul sau tipurile de maşini de bază cu care echipamentul urmează să fie asamblat și să includă instrucțiunile de asamblare necesare – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i).

Articolul 2 . . .

(c) "componentă de securitate" înseamnă o componentă care:

− este destinată să asigure o funcție de securitate,

− este introdusă separat pe piață,

− a cărei defectare și/sau funcţionare necorespunzătoare, periclitează securiatea persoanelor și

− nu este necesară pentru funcționarea maşinii sau care poate fi înlocuită cu alte componentecare permit funcţionarea normală a maşinii.

Anexa V conţine o listă indicativă a componenteleor de securitate, care poate fi actualizată periodic în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a);

Secțiunea 42 Componente de securitate Componentele de securitate prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sunt definite la articolul 2 litera (c). Trebuie remarcat că termenul „maşină” utilizat în sens larg desemnează și componentele de securitate – a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat din articolul 2. Multe componente ale maşinilor sunt critice pentru securitatea și sănătatea persoanelor. Cu toate acestea, componentele pur operaționale nu sunt considerate componente de securitate. Componentele de securitate sunt componente create de producător pentru a asigura o funcţie de securitate maşinii care va fi echipată cu acestea. Componentele introduse separat pe piață, care sunt create de către producător pentru a îndeplini funcții atât de securitate cât și operaționale sau care sunt create de către producător pentru a îndeplini fie o funcție de securitate fie una operațională trebuie considerate drept componente de securitate. Excluderea mecanismelor de joasă tensiune pentru conexiune şi control stabilită la cea de a cincea liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (k) nu se aplică


42

componentelor de securitate electrice– a se vedea secțiunea 68: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (k). Ultima frază a definiției se referă la lista de componente de securitate prezentată în anexa V. Anexa V enumeră categoriile de componente de securitate cu care sunt echipate frecvent maşinile. Examinarea listei ajută la înțelegerea definiției privind „componenta de securitate”. Cu toate acestea, lista este indicativă și nu limitativă. Cu alte cuvinte, orice componentă care respectă definiția stabilită la articolul 2 litera (c) trebuie considerată drept o componentă de securitate care intră sub incidența Directivei “Maşini”, chiar dacă nu este cuprinsă în lista din în anexa V. Dacă, în viitor, vor fi identificate componente de securitate care nu sunt cuprinse în lista oferită în anexa V, de exemplu, componente de securitate inovatoare, Comisia poate adopta o decizie pentru actualizarea listei după consultarea comitetului „maşini” conform procedurii de reglementare cu control – a se vedea secțiunea 116: observații privind articolul 8 alineatul (1) litera (a) și secțiunea 147: observații privind articolul 22 alineatul (3). Cea de a doua liniuță din definiția stabilită la articolul 2 litera (c) implică faptul că numai componentele de securitate introduse separat pe piață intră, ca atare, sub incidența Directivei “Maşini”. Componentele de securitate, fabricate de un producător de maşini, în vederea încorporării în propria maşină nu intră, ca atare, sub incidența directivei, deși acestea trebuie să permită maşinii să îndeplinească cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile. Trebuie remarcat faptul că în cazul în care un astfel de producător furnizează componente de securitate ca piese de schimb pentru înlocuirea componentelor de securitate originale de pe maşinile pe care le-a introdus pe piață, acestea nu intră sub incidența Directivei “Maşini” – a se vedea secțiunea 48: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (a). În ceea ce privește procedura de evaluare a conformității aplicabilă componentelor de securitate, trebuie remarcat faptul că anumite componente de securitate sunt enumerate în anexa IV – a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12 și secțiunea 388: observații privind punctele 19-23 din anexa IV.

Articolul 2 . . . (d) "accesoriu de ridicat" înseamnă o componentă sau un echipament nefixat la maşina

de ridicat, care este dispus între maşină și sarcină sau pe sarcină în scopul prinderii ei, sau care este destinată să facă parte integrantă a sarcinii și care este introdusă separat pe piață; elementele care servesc la realizarea unei legături și componentele lor sunt considerate a fi accesorii de ridicat;

Secțiunea 43 Accesorii de ridicat (dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii)

Accesoriile de ridicat menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (d) sunt definite la articolul 2 litera (d). Trebuie remarcat că termenul „maşină” utilizat în sens larg desemnează și accesoriile de ridicat (cunoscute ca dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii) – a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2.


43

De regulă, maşinile de ridicat au un dispozitiv pentru susţinerea sarcinii, de exemplu un cârlig. Aceste dispozitive pentru susţinerea sarcinii încorporate în maşina de ridicat nu trebuie să fie considerate drept accesorii de ridicat. Cu toate acestea, având în vedere diferitele forme, dimensiuni și tipuri ale sarcinii, echipamentul este adesea amplasat între dispozitivul de prindere al maşinii de ridicat și sarcină, sau chiar pe sarcina însăşi, pentru a menține fixarea sarcinii în timpul operațiunii de ridicare. Un astfel de echipament este denumit accesoriu de ridicat. Produsele care sunt introduse separat pe piață în vederea conectării la sarcini pentru un astfel de scop sunt de asemenea considerate a fi accesorii de ridicat. Echipamentele amplasate între dispozitivul de ridicare al maşinii de ridicat și sarcină sunt considerate drept accesorii de ridicat chiar dacă acestea sunt furnizate împreună cu maşina de ridicat sau cu sarcina. Ultima parte a definiției „accesoriilor de ridicare” stipulează:

. . . elementele care servesc la realizarea unei legături și componentele lor sunt considerate a fi accesorii de ridicat

Aceasta implică faptul că echipamentul destinat utilizării ca element independent pentru realizarea unei legături sau în diverse combinații care pot fi alcătuite de un utilizator, de exemplu, confecţionarea unei legături cu multe ramuri, este considerat accesoriu de ridicat. În schimb, componentele care sunt destinate încorporării în legături și care nu sunt create pentru a fi utilizate independent nu sunt considerate a fi accesorii de ridicat – a se vedea secțiunea 358: observații privind punctul 4.3.2 din anexa I. Comitetul „Maşini” a întocmit o listă cu diferite categorii de maşini utilizate pentru operațiunile de ridicare, precizând ce categorii sunt considerate drept accesorii de ridicat. Lista nu este exhaustivă ci are doar scopul de a facilita interpretarea și aplicarea uniformă a Directivei “Maşini” în ceea ce privește accesoriile de ridicat10. Accesoriile de ridicat fac obiectul anumitor cerințe esențiale de securitate şi sănătate specifice din partea 4 din anexa I – a se vedea secțiunile 337-341: observații privind punctele 4.1.2.3, 4.1.2.4 și 4.1.2.5, secțiunea 358: observații privind punctul 4.3.2 și secțiunea 360: observații privind punctul 4.4.1 din anexa I.

Articolul 2 . . . (e) "lanțuri, cabluri și chingi" înseamnă lanțuri, cabluri și chingi proiectate și

construite în scopul de a ridica, fiind parte a maşinilor de ridicat sau a accesoriilor de ridicat;

Secțiunea 44 Lanțuri, cabluri și chingi Lanțurile, cablurile și chingile menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (e) sunt definite la articolul 2 litera (e). 10 A se vedea documentul de orientare: Clasificarea echipamentelor folosite pentru ridicarea de încărcături cu echipamente tehnice de ridicare: http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/files/machinery/classification_of_equipment_lifting_machinery_dec_2009_en.pdf

http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/files/machinery/classification_of_equipment_lifting_machinery_dec_2009_en.pdf

http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/files/machinery/classification_of_equipment_lifting_machinery_dec_2009_en.pdf


44

Produsele desemnate prin termenii „lanțuri, cabluri și chingi” sunt lanțuri, cabluri și chingi proiectate și construite pentru a fi încorporate în maşinile de ridicat sau accesoriile de ridicat în scopul ridicării – a se vedea secțiunea 328: observații privind punctul 4.1.1 litera (a) din anexa I. Lanțurile, cablurile sau chingile proiectate pentru alte scopuri decât cel de ridicare nu intră sub incidența Directivei “Maşini” ca atare. Cu toate acestea, lanțurile, cablurile sau chingile care sunt proiectate, construite și specificate de către producător pentru scopuri duble sau multiple inclusiv în scopul de a ridica intră sub incidența directivei. Întrucât lanțurile, cablurile și chingile pentru ridicare sunt printre produsele desemnate de termenul „maşină” folosit în sens larg – a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2 – producătorii de lanțuri, cabluri și chingi pentru ridicare trebuie să îndeplinească toate obligațiile stabilite la articolul 5 alineatul (1) – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1). Trebuie subliniat că produsele desemnate de termenii „lanțuri, cabluri și chingi” sunt produsele introduse pe piață de către producătorul de lanțuri, cabluri sau chingi sub formă en gros de tamburi, role, bobine, colaci sau pachete (mănunchiuri) de lanțuri, cabluri sau chingi. Acestea pot fi livrate de producătorul de lanțuri, cabluri sau chingi la distribuitori, producători de maşini de ridicat sau de accesorii de ridicat sau la utilizatori. Obligațiile stabilite la articolul 5 alineatul (1) se aplică atunci când lanțurile, cablurile sau chingile sunt introduse pe piață pentru prima dată. Distribuitorul sau utilizatorul nu devine producător în sensul directivei prin tăierea la diverse lungimi în vederea încorporării în maşinile sau în accesoriile de ridicat. Prin urmare, obligațiile stabilite la articolul 5 alineatul (1) nu se aplică, din nou, fiecărei lungimi de lanț, cablu sau chingă tăiată din produsele deja introduse pe piață de către producătorul lor. Aceste lungimi trebuie să fie considerate drept componente ale maşinilor de ridicat sau ale accesoriilor de ridicat în care se încorporează acestea. Cu toate acestea, distribuitorii de lanțuri, cabluri și chingi trebuie să se asigure că declarația CE de conformitate, trimiterea la certificatul care precizează caracteristicile lanțului, cablului sau chingii și instrucțiunile producătorului aferente acestora să fie furnizate producătorilor de maşini de ridicat sau de accesorii de ridicat sau utilizatorilor împreună cu lungimile tăiate de lanț, cablu sau chingi – a se vedea secțiunea 83: observații privind articolul 2 litera (i) și secțiunea 357: observații privind punctul 4.3.1 din anexa I.

Articolul 2 . . . (f) "dispozitiv amovibil de transmisie mecanică" înseamnă o componentă amovibilă

destinată transmisiei de putere între o maşină autopropulsată sau între un vehicul-tractor și o altă maşină prin conectarea acestora la primul lagăr fix. Atunci când acesta este introdus pe piață împreună cu un protector, ansamblul trebuie considerat ca un singur produs;


45

Secțiunea 45 Dispozitive amovibile de transmisie mecanică (arbori de transmisie cu articulaţie cardanică)

Dispozitivele amovibile de transmisie mecanică menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (f) sunt definite la articolul 2 litera (f). Trebuie subliniat că termenul „maşină” utilizat în sens larg cuprinde și dispozitivele amovibile de transmisie mecanică (denumite şi arbori de transmisie cu articulaţie cardanică) – a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. Dispozitivele amovibile de transmisie mecanică sunt supuse cerințelor esențiale de securitate şi sănătate specifice prevăzute în partea 3 din anexa I – a se vedea secțiunea 319: observații privind punctul 3.4.7 din anexa I. Trebuie subliniat că protectorii pentru dispozitivele amovibile de transmisie mecanică sunt cuprinse la punctul 1 în lista indicativă a componentelor de securitate prevăzută în anexa V. Atunci când sunt introduşi separat pe piață, astfel de protectori intră așadar sub incidența Directivei “Maşini” drept componente de securitate. Cu toate acestea, conform celei de a doua fraze din definiția de mai sus, atunci când un dispozitiv amovibil de transmisie mecanică este introdus pe piață împreună cu protectorul său, ansamblul lor intră sub incidența Directivei “Maşini” ca un singur produs. În ceea ce privește procedura de evaluare a conformității, trebuie, de asemenea, subliniat că dispozitivele amovibile de transmisie mecanică care includ protectorii figurează în anexa IV, punctul 14 iar protectorii pentru dispozitivele amovibile de transmisie mecanică figurează în anexa IV, punctul 15.

Articolul 2 . . . (g) "cvasimaşină" înseamnă un ansamblu care constituie aproape o maşină, dar care

nu poate să asigure el însuşi un scop definit. Un sistem de acționare o cvasimaşină. Cvasimaşina este destinată doar încorporării în sau asamblării cu alte maşini sau cu alte cvasimaşini, în vederea constituirii unei maşini căreia i se aplică prezenta directivă;

Secțiunea 46 Cvasimaşini

Cvasimaşinile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (g) sunt definite la articolul 2 litera (g). Trebuie subliniat că cvasimaşinile nu se numără printre produsele la care face referire termenul „maşină” utilizat în sens larg – a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. O cvasimaşină care intră sub incidența directivei “Maşini” este un produs destinat să alcătuiască, ulterior încorporării sau asamblării sale, o maşină care se încadrează în domeniul de aplicare al directivei “Maşini”. „Un ansamblu care constituie aproape o maşină” înseamnă că o cvasimaşină este un produs similar unei maşini în sensul strict prevăzut la articolul 1 alineatul (1) litera (a), adică un ansamblu compus din părți sau componente legate între ele din care cel puțin una este în mişcare, dar căreia îi lipsesc anumite elemente necesare pentru a realiza o aplicație specifică. O cvasimaşină trebuie deci să fie supusă unui proces


46

suplimentar de construcție pentru a deveni o maşină finalizată care să poată executa propria aplicație specifică. Nu constituie proces suplimentar de construcție, montarea unui sistem de acționare pe maşină, întrucât sistemul de acţionare cu care trebuie să fie echipată, chiar dacă nu a fost furnizat odată cu maşina, a fost deja luat în considerare în evaluarea conformității maşinii de către producător – a se vedea secțiunea 35: observații privind prima liniuță de la articolul 2 litera (a) – sau conectarea la locul de utilizare sau cu surse de energie sau de mişcare – a se vedea secțiunea 36: observații privind cea de a doua liniuță de la articolul 2 litera (a). De asemenea, trebuie să se facă distincție între cvasimaşini și maşini gata să fie instalate pe un mijloc de transport ori într-o clădire sau structură – a se vedea secțiunea 37: observații privind a treia liniuță de la articolul 2 litera (a). Maşina care poate executa singură aplicația pentru care a fost concepută dar căreia îi lipsesc mijloacele de protecție necesare sau componentele de securitate nu este considerată drept cvasimaşină. Întrucât cvasimaşina constituie „aproape o maşină” trebuie să se facă distincția dintre acestea și componentele de maşină care nu intră, ca atare, sub incidența Directivei “Maşini” – a se vedea secțiunea 35: observații privind prima liniuță de la articolul 2 litera (a). De regulă, componentele de maşină pot fi integrate într-o gamă largă de categorii de maşini cu diferite aplicații.

Cea de a doua frază a definiției cvasimaşinii afirmă: . . . Un sistem de acționare este cvasimaşină .

Această dispoziție se aplică și sistemelor de acționare gata de a fi montate pe maşini dar nu și componentelor individuale ale acestor sisteme. De exemplu, un motor cu ardere internă sau un motor electric de înaltă tensiune introdus pe piață gata de a fi instalat pe o maşină care intră sub incidența Directivei “Maşini” trebuie considerată drept o maşină. Trebuie subliniat că majoritatea motoarelor electrice de joasă tensiune sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” și intră sub incidența Directivei „Joasă Tensiune” 2006/95/CE – a se vedea secțiunea 69: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (k). Introducerea pe piață a cvasimaşinilor face obiectul unei proceduri specifice – a se vedea secțiunea 104: observații privind articolul 5 alineatul (2), secțiunea 131: observații privind articolul 13, secțiunea 384 și secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B și observații privind anexele VI și VII.

Secțiunea 47 Produsele excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”

Domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” stabilit la articolul 1 alineatul (1) este limitat în două moduri:

− Anumite produse care corespund definițiilor prezentate la articolul 2 literele (a)-(g) sunt excluse în mod explicit din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”.


47

Lista de produse excluse în mod explicit este prevăzută la articolul 1 alineatul (2), literele (a)-(l).

− Potrivit articolului 3 – „Directive speciale”, Directiva ”Maşini” nu se aplică produselor enumerate la articolul 1 alineatul (1) pentru riscurile acoperite în mod mai precis de alte directive ale UE. Când aceste directive specifice acoperă toate riscurile asociate produselor în cauză, atunci aceste produse sunt excluse în totalitate din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”. Atunci când directivele specifice acoperă doar anumite riscuri asociate cu produsele în cauză, atunci aceste produse rămân în domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” pentru celelalte riscuri – a se vedea secțiunile 89-91: observații privind articolul 3.

Articolul 1 alineatul (2)

(a) componente de securitate destinate utilizării ca piese de schimb pentru înlocuirea componentelor identice și furnizate de producătorul maşinilor originale;

Secțiunea 48 Componente de securitate destinate utilizării ca piese de schimb pentru înlocuirea componentelor identice și furnizate de producătorul maşinii originale

Excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (a) se referă numai la componentele identice celor fabricate de producătorul de maşini pentru echiparea propriilor maşini. Aceste componente nu intră, ca atare, sub incidența Directivei “Maşini” deoarece nu sunt introduse pe piață separat – a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c). Atunci când un astfel de producător de maşini furnizează componente identice drept piese de schimb pentru înlocuirea componentelor originale, aceste piese de schimb nu intră sub incidența Directivei “Maşini”. Această excepţie se aplică și în cazurile în care componentele identice nu mai sunt disponibile, iar producătorul de maşini furnizează piese de schimb cu aceleași funcții şi performanţe de securitate ca componentele cu care a fost iniţial echipată maşina.

Articolul 1 alineatul (2) . . . (b) echipamente specifice destinate utilizării în târguri și/sau parcuri de distracții;

Secțiunea 49 Echipamente destinate utilizării în târguri și/sau parcuri de distracție

Echipamentele special proiectate și construite pentru utilizarea în târguri sau parcuri de distracție sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” prin articolul 1 alineatul (2) litera (b). Proiectarea și construcția unor astfel de echipamente nu face obiectul niciunei reglementări a UE și, prin urmare, poate face obiectul


48

reglementărilor naționale. Trebuie subliniat că există două standarde europene pentru astfel de echipamente11. Utilizarea unor astfel de echipamente de către lucrători (de exemplu, pe duarta operaţiunilor de montare, demontare sau de întreținere) intră sub incidența dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/104/CE privind utilizarea de către lucrători a echipamentelor de muncă la locul de muncă – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15.

Articolul 1 alineatul (2) . . . (c) maşini special proiectate sau puse în funcțiune în scopuri nucleare care, în cazul

avariilor, pot avea ca rezultat emisii radioactive;

Secțiunea 50 Maşini create în scopuri nucleare Excluderea stabilită la articolul 1 alineatul (2) litera (c) se referă la maşinile concepute special pentru utilizare în industria energiei nucleare sau pentru producerea ori prelucrarea materialelor radioactive, a căror defectare poate genera o emisie radioactivă. Maşinile utilizate în industria energiei nucleare care nu generează un risc de emisie radioactivă nu sunt excluse din domeniul Directivei “Maşini”. De asemenea, trebuie făcută o distincție între maşinile vizate de excluderea de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) și maşinile care conțin surse radioactive, de exemplu, în scopul măsurării, efectuării de încercări nedistructive sau prevenirii acumulării de sarcini electrostatice, dar care nu sunt create sau utilizate în scopuri nucleare și care, în consecință, nu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” – a se vedea secțiunea 232: observații privind punctul 1.5.10 din anexa I. Trebuie subliniat că utilizarea de surse radioactive poate face obiectul unei autorizări şi unui control în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a Directivei 96/29/Euratom și a Directivei 2003/122/Euratom12.

Articolul 1 alineatul (2) . . . (d) arme, inclusiv arme de foc;

11 EN 13814: 2004 - Echipamente și structuri pentru târguri și parcurile de distracții – Siguranță;

EN 13782: 2005 – Structuri temporare - Corturi – Siguranță. 12 Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante - JO L 159, 29.6.1996 p. 1.

Directiva 2003/122/Euratom a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate și a surselor orfane – JO L 346, 31.12.2003, p. 57.


49

Secțiunea 51 Arme, inclusiv arme de foc Aşa cum s-a explicat la considerentul 6, excluderea armelor, inclusiv a armelor de foc, prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (d), trebuie înțeleasă în lumina domeniului de aplicare al legislației comunitare privind controlul achiziției și posesiei de arme stabilit în anexa I la Directiva 91/477/CEE a Consiliului13. Secțiunea III litera (b) din această anexă exclude dispozitivele concepute în scop industrial sau tehnic cu condiția ca acestea să poată fi utilizate numai în scopul declarat. În consecință, excluderea armelor, inclusiv a armelor de foc, din domeniul Directivei “Maşini” nu se aplică și maşinilor prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și altor maşini de impact acționate de încărcături explozive concepute în scop industrial sau tehnic – a se vedea secțiunea 9: observații privind considerentul 6.

Secțiunea 52 Mijloace de transport Excluderile referitoare la diverse mijloace de transport sunt prevăzute la cele cinci liniuțe de la articolul 1 alineatul (2) litera (e). În următoarele observații, aceste liniuțe sunt examinate pe rând.

Articolul 1 alineatul (2) litera (e) – prima liniuță

următoarele mijloace de transport: . . . — tractoare agricole sau forestiere pentru riscurile prevăzute de Directiva 2003/37/CE, cu excepția maşinilor montate pe aceste vehicule, . . .

Secțiunea 53 Tractoare agricole și forestiere Excluderea prevăzută la prima liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (e) se referă la tractoarele agricole și forestiere acoperite de Directiva 2003/37/CE privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului interschimbabil remorcat, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate (Directiva „Tractoare”)14. La data la care noua Directivă „Maşini” a fost adoptată, Directiva „Tractoare” nu trata toate riscurile asociate utilizării tractoarelor. Pentru a se asigura că legislația UE abordează toate riscurile asociate, tractoarele agricole și forestiere sunt așadar excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” numai în ceea ce privește riscurile abordate în Directiva „Tractoare”. Pentru riscurile care nu sunt abordate de Directiva „Tractoare”, se aplică Directiva „Maşini”. Prin urmare, producătorul unui tractor trebuie să evalueze conformitatea tractorului cu cerințele esențiale de securitate și sănătate din anexa I la Directiva ”Maşini” care tratează riscurile în cauză, va aplica marcajul CE pe tractor și va elabora declarația 13 JO L 256, 13.9.1991, p. 51: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31991L0477:EN:HTML 14 JO L 171, 9.7.2003, p. 1: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32003L0037:EN:HTML

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31991L0477:EN:HTML




50

CE de conformitate cu aceste cerințe. Această declarație CE de conformitate va fi inclusă în documentația furnizată de producător odată cu cererea pentru omologarea CE de tip în conformitate cu Directiva 2003/37/CE. Atunci când a fost adoptată Directiva ”Maşini” 2006/42/CE, Parlamentul European, Consiliul și Comisia au emis următoarea declarație comună:

Parlamentul, Consiliul și Comisia declară că, pentru a aborda într-o singură Directivă armonizată toate aspectele referitoare la sănătate și securitate în ceea ce priveşte tractoarele agricole și forestiere, Directiva 2003/37/CE privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului interschimbabil remorcat, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate, trebuie să fie modificată astfel încât să ia în considerare toate riscurile în materie acoperite de Directivei “Maşini”.

Această modificare a Directivei 2003/37/CE trebuie să includă o modificare a Directivei “Maşini”, pentru a elimina expresia „pentru riscurile” de la articolul 1 alineatul (2) litera (e), prima liniuță.

Comisia recunoaște necesitatea de a include în directivele privind tractoarele agricole și forestiere noi cerințe pentru riscurile încă neacoperite de aceste directive. În acest scop, Comisia ia în considerare măsuri adecvate care includ trimiteri la regulamente ale Națiunilor Unite, la standarde CEN și ISO și la coduri OCDE.

În acest context, Comisia a identificat o serie de cerințe esențiale de securitate și sănătate ale Directivei “Maşini” care nu sunt abordate integral de Directiva 2003/37/CE și propune o modificare a Directivei „Tractoare” care să trateze aceste cerințe. Odată ce această modificare este adoptată și intră în vigoare, tractoarele agricole și forestiere vor fi excluse complet din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”. Trebuie subliniat că excluderea referitoare la tractoarele agricole și forestiere se aplică numai tractoarelor în sine și nu remorcilor acestora, echipamentelormaşinilor remorcate sau împinse nici maşinilor montate sau semi-montate. Remorcile și maşinile remorcate interschimbabile se încadrează atât în domeniul de aplicare al Directivei „Tractoare” 2003/37/CE, cât și în cel al Directivei “Maşini” întrucât încă nu au fost elaborate cerințe tehnice specifice care să permită omologarea CE de tip pentru astfel de maşini remorcate. Dacă în viitor aceste cerințe vor fi elaborate, cerințele pentru circulația rutieră în siguranță a acestor remorci și maşini remorcate ar urma să fie armonizate de Directiva 2003/37/CE iar cerințele de securitate și sănătate siguranță referitoare la utilizarea acestor maşini în afara drumurilor ar rămâne sub incidența Directivei “Maşini”.


51

Articolul 1 alineatul (2) litera (e) – a doua liniuță . . .

următoarele mijloace de transport:

. . .

— vehicule cu motor și remorcile acestora care fac obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora, cu excepția echipamentelor maşinilor montate pe aceste vehicule,

. . .

Secțiunea 54 Vehicule rutiere cu patru sau mai multe roți și remorcile acestora

Excluderea prevăzută la cea de a doua liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (e) se referă la vehicule cu motor și remorcile acestora. Atunci când Directiva 2006/42/CE a fost adoptată, omologarea de tip a unor astfel de vehicule era acoperită de Directiva 70/156/CEE a Consiliului. Începând de la 29 aprilie 2009, Directiva 70/156/CEE a fost înlocuită de Directiva 2007/46/CE15. Această directivă se aplică vehiculelor cu motor care au cel puțin patru roți, cu viteză maximă prin proiectare mai mare de 25 km/h, concepute și construite în una sau mai multe etape în scopul utilizării rutiere, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate concepute și construite pentru acest tip de vehicule, precum și vehiculelor non autopropulsate pe roți proiectate și construite pentru a fi remorcate de un vehicul cu motor. Articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2007/46/CE prevede posibilitatea omologării opționale de tip sau omologării individuale pentru maşinile mobile, menționând în același timp că aceste omologări opționale trebuie efectuate fără a aduce atingere aplicării Directivei „Maşini” 2006/42/CE. În consecință, orice maşină mobilă, care face obiectul omologării de tip sau omologării individuale pentru circulația rutieră, rămân sub incidența Directivei “Maşini” pentru toate riscurile altele decât cele legate de circulația rutieră. Vehiculele care nu sunt destinate utilizării rutiere de exemplu vehicule de teren (quad-uri şi ATV-uri), carturi, maşinuţe pentru golf și motoscutere de zăpadă intră sub incidența Directivei “Maşini” în afara cazului în care acestea sunt destinate exclusiv competițiilor – a se vedea secțiunea 56: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (e) – a patra liniuță. Aceeași situație apare și în privința vehiculelor cu concepute să ruleze cu viteză maximă prin până la 25 km/h, de exemplu anumite mașini compacte de măturat strada. Maşinile montate pe vehicule rutiere sau remorci, de exemplu macarale montate pe camioane, elevatoare montate în spatele vehiculelor, compresoare montate pe 15 Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective - JO L 263, 9.10.2007, p. 1–160: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2007:263:0001:01:EN:HTML

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2007:263:0001:01:EN:HTML

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2007:263:0001:01:EN:HTML


52

vehicule sau remorci, sisteme de compactare montate pe vehicule, betoniere montate pe vehicule, mașini de încărcat cu vagonete, trolii acționate electric, basculante și platforme elevatoare mobile pentru persoane montate pe vehicule sau remorci intră sub incidența Directivei “Maşini” – a se vedea secțiunea 37: observații privind articolul 2 litera (a) – a treia liniuță.

Articolul 1 alineatul (2) litera (e) – a treia liniuță . . . — vehicule care fac obiectul Directivei 2002/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 martie 2002 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți, cu excepția maşinilor montate pe aceste vehicule, . . .

Secțiunea 55 Vehicule rutiere cu două și trei roți Excluderea prevăzută la a treia liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (e) se referă la vehiculele care fac obiectul Directivei 2002/24/CE16 care se aplică autovehiculelor cu două sau trei roți, indiferent dacă au roți jumelate sau nu, destinate transportului rutier. Excluderea nu se aplică vehiculelor care nu sunt destinate utilizării rutiere, de exemplu motocicletele de teren care fac aşadar obiectul Directivei “Maşini”, în afara cazului în care acestea sunt destinate exclusiv competițiilor – a se vedea secțiunea 56: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (e) – cea de a patra liniuță. Excluderea nu se aplică vehiculelor concepute pentru viteza maximă prin proiectare mai mică de 6 km/h, vehiculelor cu operator pedestru, vehiculelor destinate utilizării de către persoanele cu handicap fizic, vehiculelor de teren sau bicicletelor electrice (EPAC sau pedelec) care sunt în afara domeniului de aplicare al Directivei 2002/24/CE. Prin urmare, aceste categorii de vehicule cu motor cu două sau trei roți intră sub incidența Directivei “Maşini”.

Articolul 1 alineatul (2) litera (e) – a patra liniuță . . . — vehicule cu motor destinate exclusiv competițiilor . . .

Secțiunea 56 Vehicule cu motor destinate competițiilor Excluderea prevăzută la cea de a patra liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (e) se referă la vehiculele cu motor destinate competițiilor. Aceste vehicule sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” indiferent dacă acestea sunt sau nu destinate circulației rutiere sau circulației pe drumuri neamenajate. Excluderea se referă doar la vehiculele destinate exclusiv competițiilor; vehiculele destinate utilizării în cadrul activităților recreative, de exemplu, care pot fi utilizate și pentru competițiile neoficiale nu sunt deci excluse. Principalul criteriu care trebuie 16 JO L 124, 9.5.2002, p. 1 – 44 : http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32002L0024:EN:HTML




53

aplicat pentru a stabili dacă vehiculele trebuie considerate sau nu ca fiind destinate exclusiv competițiilor este dacă acestea sunt sa nu proiectate în conformitate cu specificațiile tehnice stabilite de una dintre asociațiile de curse recunoscute oficial. Pentru motocicletele de competiţie, quad-urile sau vehiculele pentru toate tipurile de teren (ATV-uri) de competiţie și motoscuterele de zăpadă pentru competiție, specificațiile tehnice sunt stabilite de FIM (Federaţia Internatională de Motociclism) și de federațiile naționale afiliate. Pentru a ajuta autoritățile de supraveghere a pieței să facă distincția între modelele destinate competițiilor și alte modele, FIM publică pe pagina sa de internet lista de motociclete, quad-uri și motoscuterele de zăpadă pentru competiții care îndeplinesc specificațiile tehnice și care participă la competiții sportive motorizate naționale și internaționale sub auspiciile federației internaționale și a federațiilor naționale afiliate17.

Articolul 1 alineatul (2) litera (e) – a cincea liniuță . . . − mijloace de transport aerian, maritim sau feroviar, cu excepția echipamentelor

maşinilor montate pe aceste mijloace de transport;

Secțiunea 57 Mijloace de transport aerian, naval sau feroviar În conformitate cu excluderea prevăzută la cea de a cincea liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (e), Directiva ”Maşini” nu vizează niciun fel de mijloace de transport aerian sau mijloacele de transport naval. Ambarcațiunile care fac obiectul Directivei privind ambarcațiunile de agrement 94/25/CE, astfel cum a fost modificată de Directiva 2003/44/CE, sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”. Prin urmare, Directiva ”Maşini” nu se aplică motoarelor instalate la bordul ambarcațiunii sau la pupă care sunt considerate a face parte din ambarcațiune. Cu toate acestea, Directiva ”Maşini” se aplică motoarelor instalate în exteriorul ambarcațiunii cu excepția cerințelor incluse în mod specific în Directiva privind ambarcațiunile de agrement în ceea ce privește manualul proprietarului, caracteristicile de manevrare ale ambarcațiunii, pornirea motoarelor instalate în exteriorul ambarcațiunii și emisiile de gaze și de zgomot. Maşinile montate pe nave, de exemplu, macarale, sonde, excavatoare și drage plutitoare nu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”. Excluderea mijloacelor de transport feroviar se referă la maşinile destinate transportului de persoane și/sau bunuri în rețelele feroviare internaționale, naționale, regionale, suburbane sau urbane sau pe sisteme de șine conectate la astfel de rețele. Pe de altă parte, maşinile destinate utilizării pe sisteme de șine care nu sunt conectate la aceste rețele, cum ar fi de exemplu maşini autopropulsate care se deplasează pe șine pentru lucrări subterane, se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”.

17 http://www.fim-live.com/fr/fim/homologations-fim/motocycles/

http://www.fim-live.com/fr/fim/homologations-fim/motocycles/

http://www.fim-live.com/fr/fim/homologations-fim/motocycles/


54

Maşinile destinate utilizării pe șine dar care nu sunt destinate transportului de persoane și/sau bunuri, de exemplu mașini care circulă pe șine pentru construcția, întreținerea și inspectarea șinelor și structurilor de cale ferată se încadrează, de asemenea, în domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”. Același lucru se aplică și maşinilormontate pe vehiculele care circulă pe șine, ca de exemplu macarale de încărcare și platformele elevatoare mobile pentru persoane.


(f) nave maritime și platforme marine mobile, împreună cu maşinile instalatela bordul acestor nave și/sau platforme;

Secțiunea 58 Nave maritime și platforme marine mobile și Maşini instalate la bordul acestor nave și/sau platforme

Navele maritime și platformele maritime mobile, de exemplu unităţi mobile de foraj în larg și maşinile instalate pe acestea sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” prin articolul 1 alineatul (2) litera (f) întrucât fac obiectul convențiilor Organizației Maritime Internaționale. Unele dintre echipamentele vizate de această excludere pot, de asemenea, face obiectul Directivei privind echipamentele maritime18 astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/75/CE19. O platformă marină mobilă este o platformă situată în larg care nu este destinată amplasării permanente sau pe termen lung pe un teren petrolifer, ci este concepută pentru a fi deplasată dintr-un loc în altul indiferent dacă este sau nu un dotată cu mijloc de propulsie sau picioare de coborâre pe fundul mării. Cu toate acestea, unitățile plutitoare destinate producției de exemplu unităţi plutitoare de producție, depozitare și descărcare (FPSO – Floating Production, Storage and OFFloading installations) – de regulă, concepute pe acelaşi principiu ca şi tancurile petroliere - și platforme de producție plutitoare (FPP – Floating Production Platform) – concepute pe acelaşi principiu ca şi platformele semisubmersibile -, precum și maşinile instalate pe aceste unități nu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”. Maşinile destinate instalării pe platforme marine fixe, de exemplu platforme de producţie de petrol ca și maşinile care pot fi utilizate atât pe unități fixe cât şi mobile intră, de asemenea, sub incidența Directivei “Maşini”.


(g) maşini special proiectate și construite în scopuri militare sau de menţinere a ordinii publice;

18 JO. L 46, 17.2.1997, p. 25. 19 JO L 254, 23.9.2002, p. 1..


55

Secțiunea 59 Maşini destinate utilizării în scopuri militare sau de menţinere a ordinii publice

Excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (g) se referă la maşinile special proiectate și construite în scopuri de apărare sau în scopul de menținere a ordinii. Maşinile obișnuite utilizate de forțele armate sau de poliție dar care nu sunt proiectate special în scopuri de apărare sau în scopul menținerii ordinii fac obiectul Directivei “Maşini”. În unele țări, anumite unități de pompieri aparțin structurilor militare, cu toate acestea maşinile destinate utilizării de către pompieri nu sunt considerate a fi proiectate și construite în scopuri militare și, prin urmare, acestea fac obiectul Directivei “Maşini”.


(h) maşini special proiectate și construite în scopuri de cercetare pentru utilizare temporară în laboratoare;

Secțiunea 60 Maşini destinate utilizării în scopuri de cercetare Excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (h) a fost introdusă întrucât nu s-a considerat rezonabil ca echipamentele de laborator proiectate și construite special pentru necesitățile anumitor proiecte de cercetare să fie supuse cerințelor Directivei “Maşini”. În consecință, excluderea nu se aplică maşinilor instalate permanent în laboratoare care pot fi utilizate în scopul cercetărilor generale sau maşinilor instalate în laboratoare în alte scopuri decât cercetarea, de exemplu pentru încercări. Excluderea se aplică numai maşinilor proiectate și construite în scopul utilizării temporare în cercetări, mai exact, echipamente care încetează să fie utilizate atunci când proiectele de cercetare pentru care au fost proiectate și construite au fost finalizate.


(i) ascensoare pentru puțuri de mină;

Secțiunea 61 Ascensoare pentru puțuri de mină Excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (i) se referă la ascensoarele cu care sunt echipate puțurile de mină. Ascensoarele pentru puțurile de mină sunt, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Ascensoare” 95/16/CE. S-a considerat că astfel de ascensoare reprezintă instalații specifice ale căror caracteristici variază în funcție de amplasament și care au generat puține bariere în calea schimburilor comerciale. Prin urmare, ascensoarele pentru puțuri de mină rămân sub incidența reglementărilor naționale. Trebuie remarcat că această excludere se referă la instalațiile din puțurile de mină. Ascensoarele instalate în alte părți ale unei mine nu fac obiectul acestei excluderi și, prin urmare, pot intra sub incidența Directivei „Ascensoare” sau a Directivei “Maşini”, după caz – a se vedea secțiunea 90: observații privind articolul 3 și secțiunea 151: observații privind articolul 24.


56


(j) maşini destinate deplasării artiștilor în timpul spectacolelor;

Secțiunea 62 Maşini pentru deplasarea artiștilor în timpul spectacolelor Excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (j) se referă la maşinile destinate utilizării pentru deplasarea artiștilor în timpul spectacolelor. Aceste echipamente sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” și al Directivei „Ascensoare” 95/16/CE, întrucât aplicarea cerințelor acestor directive ar fi incompatibilă cu funcția artistică a maşinilor în cauză – a se vedea secțiunea 151: observații privind articolul 24. Excluderea nu se aplică la maşinile destinate numai deplasării de obiecte, de exemplu decoruri sau aparate de iluminat, sau pentru maşinile destinate deplasării persoanelor, altele decât artiștii, de exemplu a tehnicienilor. De asemenea, trebuie subliniat că excluderea nu se referă la alte echipamente, precum scări rulante sau ascensoare, proiectate pentru deplasarea persoanelor în interiorul teatrelor sau în alte spații de divertisment în scopuri care nu sunt direct legate de desfășurarea spectacolului. Aceste echipamente fie fac obiectul Directivei „Ascensoare” fie al Directivei “Maşini”, după caz – a se vedea secțiunea 90: observații privind articolul 3 și secțiunea 151: observații privind articolul 24.


(k) produse electrice și electronice care sunt incluse în următoarele domenii, în măsura în care sunt prevăzute de Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în anumite limite de tensiune:

— aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodării,

— echipamente audio și video,

— echipamente pentru tehnologia informaţiei,

— echipamente pentru birouri,

— mecanisme pentru joasă tensiune pentru conexiune și control,

— motoare electrice.

Secțiunea 63 Maşini acoperite de Directiva ”Joasă tensiune” Unul dintre obiectivele revizuirii Directivei “Maşini” a fost acela de a clarifica limita dintre domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” și cel al Directivei „Joasă tensiune” (LVD – Low Voltage Directive) 2006/95/CE20 (fosta Directivă 73/23/CEE, astfel cum a fost modificată) pentru a oferi o mai mare certitudine juridică.

20 JO L 374, 27.12.2006, p. 10.


57

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) enumeră categoriile de echipamente electrice și electronice de joasă tensiune care sunt excluse din domeniul Directivei “Maşini”. Echipamentele electrice care nu se regăsesc în niciuna dintre categoriile enumerate la articolul 1 alineatul (2) litera (k) (și care nu sunt vizate de una dintre celelalte excluderi) se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”. În cazul în care un astfel de echipament are o alimentare electrică care se încadrează în limitele de tensiune ale Directivei ”Joasă tensiune” (între 50 și 1000 V pentru curentul alternativ sau între 75 și 1500 V pentru curentul continuu), acesta trebuie să îndeplinească obiectivele de securitate ale Directivei ”Joasă tensiune” – a se vedea secțiunea 222: observații privind punctul 1.5.1 din anexa I. Totuși, în acest caz, declarația CE de conformitate a producătorului nu trebuie să facă trimitere la Directiva „Joasă tensiune”. Pe de altă parte, echipamentul electric de joasă tensiune introdus pe piață separat în vederea încorporării în maşini intră, ca atare, sub incidența directivei „Joasă tensiune”21.

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – prima liniuță . . . − aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodării, . . .

Secțiunea 64 Aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodării În ceea ce privește excluderea prevăzută la prima liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (k), sunt necesare mai multe clarificări:

− expresia „aparate electrocasnice” se referă la echipamente destinate funcțiilor de menaj precum spălatul, curățenia, încălzirea, răcirea, gătitul etc. Exemple de aparate electrocasnice cuprind mașinile de spălat, mașinile de spălat vase, aspiratoarele și aparatele de uz casnic pentru pregătirea și gătitul alimentelor. Pe de altă parte, echipamentele electrice pentru grădinărit sau maşinile electrice destinate lucrărilor de construcții şi reparații din gospodărie nu sunt vizate de această excludere și fac obiectul Directivei “Maşini”;

− excluderea vizează aparatele „destinate utilizării în gospodării”, cu alte cuvinte, aparatele destinate utilizării de către persoanele private (consumatori) în locuințe. Prin urmare, aparatele pentru activitățile casnice menționate mai sus care sunt destinate utilizării comerciale sau industriale nu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”.

Întrucât un consumator poate achiziționa un aparat destinat utilizării comerciale sau un comerciant poate achiziționa un aparat destinat utilizării în gospodărie, criteriul care trebuie luat în considerare pentru stabilirea destinației de utilizare este utilizarea intenționată și specificată de către producătorului aparatului în informațiile sale privind produsul sau în declarația sa de conformitate. În mod evident, această declarație trebuie să reflecte clar utilizarea previzibilă a produsului.

21 A se vedea Liniile directoare privind aplicarea Directivei 2006/95/CE: http://ec.europa.eu/enterprise/electr_equipment/lv/guides/index.htm

http://ec.europa.eu/enterprise/electr_equipment/lv/guides/index.htm

http://ec.europa.eu/enterprise/electr_equipment/lv/guides/index.htm


58

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – a doua liniuță . . . - echipamente audio și video, . . .

Secțiunea 65 Echipamente audio și video Excluderea menționată la cea de a doua liniuță din articolul 1 alineatul (2) litera (k) se referă la echipamente precum receptoarele radio și de televiziune, aparatele de redare și de înregistrare pe bandă audio și video, cititoare CD și DVD și înregistratoare de CD și DVD, amplificatoare și difuzoare, camere video și proiectoare.

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – a treia liniuță . . . - echipamente pentru tehnologia informaţiei, . . .

Secțiunea 66 Echipamente pentru tehnologia informației Excluderea menționată la cea de a treia liniuță din articolul 1 alineatul (2) litera (k) se referă la echipamente utilizate pentru prelucrarea, convertirea, transmiterea, stocarea, protecția și extragerea datelor sau informațiilor. Echipamentele în cauză includ, de exemplu, hardware de calculatoare, echipamente pentru rețele de comunicații și echipamente de telefonie și telecomunicații. Excluderea nu se aplică echipamentelor electronice încorporate în maşini, precum sisteme de comandă electronică programabile, care sunt considerate a fi parte integrantă din maşina care face obiectul Directivei “Maşini” și trebuie să permită acelei maşini să îndeplinească cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile din anexa I la directivă. Anumite dispozitive care încorporează echipamente informatice pot, de asemenea, intra sub incidența Directivei “Maşini” drept componente de securitate.

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – a patra liniuță . . . - echipamente pentru birouri, . . .

Secțiunea 67 Echipamente pentru birouri Excluderea menționată la cea de a patra liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (k) se aplică echipamentelor electrice precum imprimante, copiatoare, faxuri, mașini de sortat, aparate de legat și capsatoare. Această excludere nu vizează maşinile cu funcții similare destinate utilizării în sectoare industriale precum industria de imprimarei sau cea a hârtiei. Excluderea privind echipamentele pentru birouri nu se aplică mobilierului electric de birou care face obiectul Directivei “Maşini”.


59

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – a cincea liniuță . . . - mecanisme electrice de joasă tensiune pentru conexiuni și control, . . .

Secțiunea 68 Mecanisme de joasă tensiune pentru conexiuni și control Întrerupătoarele și tablourile electrice de joasă tensiune menționate la cea de a cincea liniuță din articolul 1 alineatul (2) litera (k) sunt dispozitive pentru producerea și întreruperea curentului în aceste circuite astfel ca echipamentele de control, de măsurare și de reglare asociate pentru controlul echipamentelor care folosesc energie electrică. Aceste echipamente, ca atare, nu fac obiectul Directivei “Maşini”. Atunci când un astfel de echipament este încorporat într-o maşină, acesta trebuie să permită maşinii să îndeplinească cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile din anexa I la Directiva ”Maşini”. De asemenea, trebuie subliniat că această excludere nu este aplicabilă componentelor de securitate electrice de joasă tensiune – a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c).

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – a șasea liniuță . . . - motoare electrice;

Secțiunea 69 Motoare electrice Excluderea prevăzută la cea de a șasea liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (k) implică faptul că motoarele electrice care sunt incluse în domeniul de aplicare al Directivei „Joasă tensiune” 2006/95/CE (mai exact, motoarele electrice cu alimentare electrică ce se încadrează în limitele de tensiune și care nu sunt enumerate în anexa II la această directivă) intră numai sub incidența Directivei „Joasă tensiune”. Un motor electric este un dispozitiv care permite conversia energiei electrice în energie mecanică. Excluderea se aplică motorului în sine, fără o aplicație specifică și fără elementele mecanice suplimentare ale unui sistem de acționare. De asemenea, această excludere se aplică motoarelor-generatoare electrice de joasă tensiune care sunt dispozitive similare pentru conversia energiei mecanice în energie electrică. Pe de altă parte, grupurille electrogene, care conțin o sursă de energie mecanică, precum un motor cu combustie internă, și un generator electric, fac obiectul Directivei “Maşini”.


(l) următoarele tipuri de echipamente electrice de înaltă tensiune:

- aparataje pentru conexiune şi control,

- transformatoare.


60

Secțiunea 70 Echipamente electrice de înaltă tensiune Echipamentele electrice de înaltă tensiune excluse prin articolul 1 alineatul (2) litera (l) cuprind mecanismele de conexiune şi control și transformatoarele care fac parte sau sunt conectate la un sistem de alimentare cu energie de înaltă tensiune (peste 1000 V pentru curent alternativ sau peste 1500 V pentru curent continuu). Astfel de echipamente electrice de înaltă tensiune, ca atare, nu fac obiectul Directivei “Maşini”. Atunci când astfel de echipamente sunt încorporate în maşină, trebuie să permită acesteia să îndeplinească cerințele esențiale de securitate și sănătate siguranță aplicabile din anexa I la Directiva „Maşini”– a se vedea secțiunea 222: observații privind punctul 1.5.1 din anexa I.

Articolul 2

(h) "introducere pe piață" înseamnă prima punere la dispoziție în Comunitate a unei maşini sau cvasimaşini în vederea comercializării sau utilizării lor, contra cost ori gratuit;

Secțiunea 71 Definiția termenului „introducere pe piață” Termenul „echipament tehnicmaşină” din definiția termenului „introducere pe piață” este folosit în sens larg, mai exact, definiția se aplică introducerii pe piață a oricărui produs din cele enumerate la articolul 1, literele (a)-(f) – a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2 – precum și a cvasimaşinilor. Directiva ”Maşini” se aplică maşinilor sau cvasimaşinilor introduse pe piața UE. Aceasta nu se aplică produselor fabricate în UE în scopul introducerii pe piață sau punerii în funcțiune în țări din afara UE, chiar dacă unele din aceste țări pot avea reglementări naționale bazate pe Directiva ”Maşini” sau acceptă pe piața lor maşini conforme cu directiva.

Secțiunea 72 Maşini noi și uzate Maşinile sunt considerate a fi introduse pe piață atunci când sunt puse la dispoziție în UE pentru prima oară. Prin urmare, Directiva ”Maşini” se aplică tuturor maşinilor noi introduse pe piață sau puse în funcțiune în UE indiferent dacă aceste maşini sunt fabricate în UE sau în afara UE. În general, Directiva ”Maşini” nu se aplică introducerii pe piață a maşinilor utilizate sau de ocazie. În anumite state membre, introducerea pe piață de maşini uzate sau de ocazie face obiectul reglementărilor naționale specifice. În caz contrar, punerea în funcțiune și folosirea maşinilor de ocazie pentru uz profesional fac obiectul reglementărilor naționale privind utilizarea echipamentelor de muncă ce pun în aplicare dispozițiile Directivei 2009/104/CE – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Există o singură excepție de la această regulă generală. Directiva ”Maşini” se aplică maşinilor uzate sau second-hand care au fost puse la dispoziție pentru prima oară în vederea distribuirii sau utilizării în afara UE, atunci când ulterior sunt introduse pe


61

piață sau puse în funcțiune pentru prima oară în UE22. Persoana responsabilă pentru introducerea pe piață sau punerea în funcțiune pentru prima dată a unei astfel de maşini utilizate în UE, indiferent dacă este producătorul maşinii, importatorul, distribuitorul sau însuşi utilizatorul, trebuie să îndeplinească toate obligațiile stabilite la articolul 5 din directivă. De asemenea, Directiva ”Maşini” se aplică și maşinilor bazate pe maşini uzate care au fost transformate sau reconstruite atât de mult încât pot fi considerate a fi maşini noi. Întrebarea care se ridică este când anume o transformare a unei maşini este considerată construcția unei noi maşini care face obiectul Directivei “Maşini”. Nu este posibil să se ofere criterii precise pentru a răspunde la această întrebare în fiecare caz în parte. În cazul de dubii, se recomandă ca persoana care introduce pe piață o astfel de maşină reconstruită sau care o pune în funcțiune să consulte autoritățile naționale competente.

Secțiunea 73 Etapa în care se aplică Directiva ”Maşini” Definiția termenului „introducere pe piață” împreună cu definiția termenului „punere în funcțiune” de la articolul 2 litera (k) stabilesc etapa în care maşina trebuie să îndeplinească dispozițiile aplicabile din directivă. Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să fi îndeplinit toate obligațiile privind conformitatea maşinii în momentul în care aceasta este introdusă pe piață sau pusă în funcțiune – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5. Introducerea pe piață se referă la fiecare exemplar de maşină sau de cvasimaşină și nu la un model sau un tip. Prin urmare, dispozițiile aplicabile din directiva 2006/42/CE se aplică tuturor maşinilor sau cvasimaşinilor introduse pe piață începând cu data de 29 decembrie 2009 – a se vedea secțiunea 153: observații privind articolul 26. Directiva ”Maşini” nu se aplică maşinilor înainte de a fi introduse pe piață sau puse în funcțiune. În special, maşinile pe care producătorul le transferă reprezentantului său autorizat în UE în scopul îndeplinirii integrale sau parțiale a obligațiilor prevăzute la articolul 5, nu sunt considerate a fi introduse pe piață până în momentul în care acestea sunt puse la dispoziție în vederea distribuirii sau utilizării - a se vedea secțiunea 84 și secțiunea 85: observații privind articolul 2 litera (j). Același lucru este valabil și pentru maşinile în construcție, pe care un producător le transferă dintr-un loc de fabricație situat în afara UE în vederea finalizării lor într-un loc de fabricație situat în interiorul UE. Producătorul poate fi nevoit să facă să funcţioneze sau să încerce maşina sau părți ale acesteia în curs de construcție, de asamblare, de instalalare sau de reglare înainte de introducerea lor pe piață sau de punerii lor în funcțiune. În acest caz, el trebuie să ia măsurile de prevenire necesare pentru a proteja sănătatea și securitatea operatorilor și celolalte persoane expuse pe parcursul execuţiei operațiunilor în cauză (în conformitate cu reglementările naționale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă și al utilizării echipamentelor de muncă ce pun în aplicare dispozițiile Directivelor 89/391/CEE și 2009/104/CE – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Nu este însă necesar ca maşinile în cauză să fie conforme cu

22 Echipamentele tehnice care sunt introduse pe piață pentru prima dată în țările care ulterior au aderat la Uniunea Europeană sunt considerate ca echipamente care au fost introduse pe piața din UE.


62

dispozițiile Directivei „Maşini” până în momentul în care acestea sunt introduse pe piață sau puse în funcțiune. Reguli speciale se aplică maşinilor expuse la târguri, expoziții și demonstrații – a se vedea secțiunea 108: observații privind articolul 6 alineatul (3).

Secțiunea 74 Formele legale și contractuale de introducere pe piață Introducerea pe piață este definită ca punere la dispoziție a maşinilor în scopul distribuirii sau utilizării. Punerea la dispoziție a maşinilor implică faptul că maşinile sunt transferate de la producător la o altă persoană de exemplu un distribuitor sau un utilizator. Cu toate acestea, nu există restricții în ceea ce privește forma legală sau contractuală a acestui transfer. În multe cazuri, introducerea pe piață implică un transfer al dreptului de proprietate asupra maşinii de la producător la distribuitor sau la utilizator în schimbul unei plăți (de exemplu, vânzare sau vânzare în rate). În alte cazuri, introducerea pe piață poate lua alte forme contractuale (de exemplu, leasing sau închiriere). În aceste cazuri, dreptul de folosire a maşinii este acordat în schimbul unei plăți fără transferarea dreptului de proprietate. Directiva ”Maşini” se aplică acestor maşini începând cu momentul în care acestea fac pentru prima dată obiectul unui contract de leasing sau închiriere în UE. Directiva ”Maşini” nu se aplică atunci când maşini utilizate care au fost introduse pentru prima dată pe piață în conformitate cu Directiva ”Maşini” fac obiectul unor contracte ulterioare de leasing sau de închiriere în UE. Închirierea sau leasingul maşinilor uzate poate face obiectul unor reglementări naționale – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Maşinile sunt, de asemenea, considerate a fi introduse pe piață dacă acestea sunt puse la dispoziție în vederea distribuirii sau utilizării gratuite (de exemplu sub formă de împrumut sau cadou).

Secțiunea 75 Licitații publice Licitațiile publice organizate în zonele libere

Una dintre căile de introducere pe piață a maşinilor îl reprezintă licitațiile publice. Aceste licitații publice pot fi organizate într-o zonă liberă23. Principalul obiectiv al organizării de licitații publice într-o zonă liberă este vânzarea de maşini noi sau utilizate provenite din afara UE pentru a fi utilizate în țări din afara UE. Maşinile vândute în acest scop nu sunt considerate ca fiind introduse pe piață în UE. Pe de altă parte, maşinile oferite spre vânzare la o astfel de licitație sunt considerate a fi introduse pe piață sau puse în funcțiune în UE imediat ce acestea părăsesc zona liberă pentru a fi distribuite sau utilizate în UE. Dacă maşina în cauză este nouă sau este vorba de o maşină utilizată introdusă pe piață sau pusă în funcțiune în UE pentru prima dată și dacă producătorul maşinii în cauză sau reprezentantul său autorizat nu 23 UE are zone libere care permit depozitarea temporară a bunurilor înainte de a fi exportate sau reexportate de pe teritoriul vamal al UE sau aduse într-o altă parte a teritoriului vamal al UE – a se vedea articolele 155-161 din Regulamentul (CE) nr. 450/2008 of al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (Codul vamal modernizat) – JO L 145 din 4.6.2008 p. 1.


63

a îndeplinit obligațiile ce-i revin în conformitate cu Directiva „Maşini”, persoana care achiziționează maşina la licitația publică și care o aduce din zona liberă în UE în scopul distribuirii sau utilizării va fi considerată persoana care introduce pe piață sau pune în funcțiune maşina în UE și trebuie să îndeplinească toate obligațiile prevăzute la articolul 5.

Licitațiile publice organizate în afara zonelor libere

Dacă o licitație publică este organizată în UE în afara unei zone libere, se poate presupune că maşina este oferită spre vânzare în scopul distribuirii sau utilizării în UE și, prin urmare, trebuie considerată a fi introdusă pe piață în UE. Dacă maşina oferită spre vânzare la o licitație publică organizată în UE în afara unei zone libere este nouă, indiferent dacă este produsă în interiorul sau în afara UE, aceasta trebuie să fie conformă cu dispozițiile aferente din directiva „Maşini”. Același lucru este valabil și pentru maşinile utilizate care sunt oferite spre vânzare la o astfel de licitație în cazul în care sunt introduse pe piață pentru prima dată în interiorul UE – a se vedea secțiunea 72 de mai sus. Dacă producătorul maşinii în cauză sau reprezentantul său autorizat nu și-a îndeplinit obligațiile conform Directivei “Maşini”, persoana care oferă spre vânzare această maşină la o astfel de licitație (expeditorul mărfii) va fi considerată persoana care introduce maşina pe piață în UE și, prin urmare, trebuie să îndeplinească obligațiile producătorului stabilite la articolul 5. Aceste obligații includ asigurarea conformității maşinii cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile, asigurarea disponibilității cărții tehnice, furnizarea instrucțiunilor, efectuarea procedurii de evaluare a conformității adecvate, elaborarea și semnarea declarației CE de conformitate a maşinii și aplicarea marcajului CE – a se vedea secțiunea 81: observații privind articolul 2 litera (i). Organizatorul licitației publice pentru aceste maşini oferite spre vânzare de către expeditori va fi considerat drept distribuitor și, prin urmare, trebuie să se asigure că maşinile poartă marcajul CE, sunt însoțite de declarația CE de conformitate întocmită și semnată de către producător sau reprezentantul său autorizat și sunt însoțite de instrucțiuni – a se vedea secțiunea 83: observații privind articolul 2 litera (i).

Secțiunea 76 Introducerea pe piață ansamblurilor de maşini Ansamblurile de maşini care sunt asamblate la sediul utilizatorului de către o persoană diferită de utilizator sunt considerate a fi introduse pe piață atunci când operațiunile de asamblare au fost finalizate, iar ansamblul este predat utilizatorului în vederea utilizării – a se vedea secțiunea 38: observații privind articolul 2 litera (a) – a patra liniuță și secțiunea 79: observații privind articolul 2 litera (i).

Secțiunea 77 Introducerea pe piață a cvasimaşinilor Cvasimaşinile sunt considerate a fi introduse pe piață atunci când sunt puse la dispoziția unui producător de maşini finale sau de ansambluri de maşini în care urmează să fie încorporate – a se vedea secțiunea 46: observații privind articolul 2 litera (g).


64

Articolul 2

(i) "producător" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce proiectează și/sau construieşte o maşină ori o cvasimaşină prevăzută de prezenta directivă și careeste responsabilă pentru conformitatea acestei maşini sau cvasimaşini cu prezenta directivă, în vederea introducerii pe piață sub nume său ori sub marca sa sau pentru propria utilizare. În absența unui producător aşa cum este definit mai sus, se consideră producător orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piață sau pune în funcțiune o maşină sau cvasimaşină căreia i se aplică prezenta directivă;

Secțiunea 78 Definiția termenului de „producător” Obligațiile create de Directiva ”Maşini” referitoare la conformitatea maşinilor și a cvasimaşinilor revin producătorului sau reprezentantului său autorizat. Aceste obligații sunt rezumate la articolul 5. Definiția termenului „producător” împreună cu următoarea definiție a termenului „reprezentant autorizat” stabilesc cine cine trebuie să se achite de aceste obligații. Termenul „maşină” din definiția termenului „producător” este folosit în sens larg, mai exact, definiția se aplică producătorului oricăruia dintre produsele enumerate la articolul 1, literele (a)-(f) – a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. De asemenea, definiția se aplică și producătorului de cvasimaşini.

Secțiunea 79 Cine este producătorul? Producătorul poate fi o persoană fizică sau juridică, mai exact, o persoană sau o entitate juridică precum o societate sau asociație. Procesul de proiectare și construcţie de maşini sau de cvasimaşini poate implica mai multe persoane sau societăți, însă una dintre acestea trebuie să își asume responsabilitatea, în calitate de producător, pentru conformitatea cu directiva a maşinilor sau a cvasimaşinilor. Întrucât cerințele esențiale de securitate și sănătate din directivă se referă în principal la proiectarea și construcția maşinilor, persoana care este cea mai în măsură să îndeplinească aceste cerințe este, în mod clar, persoana care proiectează și construiește efectiv maşina, sau care cel puțin controlează procesul de proiectare și construcție. În anumite cazuri, producătorul însuși poate proiecta și construi maşina. În alte cazuri, proiectarea sau construcția maşinii poate fi efectuată, parțial sau integral, de alte persoane (furnizori sau subcontractanți). Cu toate acestea, persoana care își asumă responsabilitatea juridică pentru conformitatea maşinii sau a cvasimaşinii în vederea introducerii acesteia pe piață sub numele său sau sub marca proprie, trebuie să asigure un control suficient asupra lucrărilor executate de furnizorii și subcontractanții săi și să dețină suficiente informații pentru a se asigura că poate îndeplini obligațiile prevăzute de directivă astfel cum sunt stabilite la articolul 5 – a se vedea secțiunea 105: observații privind articolul 5 alineatul (3). O persoană care alcătuieşte un ansamblu de maşini este considerată a fi producătorul acelui ansamblu – a se vedea secțiunea 38: observații privind articolul 2 litera (a). De regulă, elementele componente ale unui ansamblu de maşini sunt furnizate de diferiți producători; cu toate acestea, o persoană trebuie să își asume responsabilitatea pentru conformitatea întregului ansamblu. Această responsabilitate poate fi asumată de producătorul uneia sau mai multor unități componente, de un


65

contractant sau de un utilizator. Dacă un utilizator realizează un ansamblu de maşini pentru uzul propriu, el este considerat drept producătorul acelui ansamblu – a se vedea secțiunea 80 de mai jos.

Secțiunea 80 Persoane care fabrică o maşină pentru uzul propriu O persoană care produce o maşină pentru uzul propriu este considerată a fi producător și trebuie să îndeplinească obligațiile stabilite la articolul 5. În acest caz, maşina nu este introdusă pe piață întrucât nu este pusă la dispoziția altei persoane de către producător ci este utilizată de producătorul însuşi. Totuși, această maşină trebuie să fie conformă cu Directiva ”Maşini” înainte de a fi pusă în funcțiune – a se vedea secțiunea 86: observații privind articolul 2 litera (k). Același lucru este valabil pentru un utilizator care realizează un ansamblu de maşini pentru uzul propriu – a se vedea secțiunea 79 de mai sus.

Secțiunea 81 Alte persoane care pot fi considerate producători Dispoziția prevăzută în cea de a doua propozitie a definiției termenului „producător” are în vedere situația generată de anumite maşini importate în UE. Dacă un producător de maşini stabilit în afara UE decide să introducă produsele sale pe piața UE, trebuie să fie în măsură să se achite el însuşi de obligațiile pe care cu Directiva”Maşini” le impune producătorului sau să mandateze un reprezentant autorizat să să se achite în numele său de o parte sau de toate ecste obligații– a se vedea secțiunea 84 și secțiunea 85: observații privind articolul 2 litera (j). Pe de altă parte, decizia de a importa maşini în UE poate fi luată de un importator, un distribuitor sau un utilizator. În unele cazuri, maşinile pot fi comandate de la un intermediar, de exemplu o companie de export. În alte cazuri, o persoană poate achiziționa o maşină în afara UE și o poate aduce el însuşi în UE, poate comanda maşina prin internet sau poate achiziționa maşina într-o zonă liberă în scopul distribuirii sau utilizării ei în UE. Persoana care introduce aceste maşini pe piața UE se poate asigura că producătorul își îndeplinește obligațiile ca îi revin în conformitate cu directiva. Cu toate acestea, dacă nu se asigură de acest lucru, persoana care introduce maşina pe piața UE trebuie să îndeplinească ea însăși aceste obligații. Același lucru este valabil pentru persoana care importă maşini în UE pentru uz propriu. În aceste cazuri, persoana care introduce maşina sau cvasimaşina pe piața UE sau pune în funcțiune maşina în UE este considerată a fi producătorul și, prin urmare, trebuie să îndeplinească toate obligațiile producătorului prevăzute la articolul 5. Acest lucru presupune că persoana care introduce maşina pe piață trebuie să aibă mijloacele să se achite de aceste obligații, care includ să fie în măsură să se asigure că maşina îndeplineşte cerințele esențiale de ecuritate și sănătate aplicabile, că dosarul tehnic este disponibil, să pună la dispoziţie instrucțiunile, să efectueze procedurii de evaluare a conformității adecvată, să elaboreze și să semneze declarația CE de conformitate a maşinii și să aplice marcajului CE – a se vedea secțiunile 103-105: observații privind articolul 5. Trebuie subliniat că dispoziția din a doua frază a definiției de la articolul 2 litera (i) nu poate fi invocată de un producător stabilit în UE sau de un producător din afara UE care ia inițiativa de a introduce maşina pe piața UE, în scopul evitării obligațiilor impuse de directiva ”Maşini”.


66

Secțiunea 82 – Maşini modificate înainte de prima punere în funcțiune În anumite cazuri, maşina este vândută unui importator sau distribuitor care modifică maşina la cererea unui client înainte ca maşina să fie pusă în funcțiune pentru prima dată. Dacă modificările au fost prevăzute sau convenite de către producător și acoperite de evaluarea riscurilor realizată de producător, de documentația tehnică și de declarația CE de conformitate, marcajul CE a producătorului original rămâne valabil. Pe de altă parte, în cazul în care modificarea este substanțială (de exemplu o modificare a funcției și/sau a performanței maşinii) și nu a fost prevăzută sau convenită de către producător, marcajul CE al producătorului original nu mai este valabil și trebuie să fie reînnoit – a se vedea secțiunea 72: observații privind articolul 2 litera (h). Cel care a realizat modificările este așadar considerat a fi producătorul și trebuie să îndeplinească toate obligațiile stabilite la articolul 5 alineatul (1).

Secțiunea 83 Distribuitori Regulamentul (CE) nr.765/2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor definește termenul „distribuitor” ca „orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, altul decât fabricantul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață un produs”24. Directiva ”Maşini” nu include obligații explicite pentru distribuitorii de maşini, în afara cazului în care distribuitorul este reprezentantul autorizat al producătorului sau este persoana care introduce pe piață maşina – a se vedea secțiunea 81 de mai sus. Rolul distribuitorilor maşinilor a fost clarificat printr-o hotărâre a Curții Europene de Justiție25. Curtea a hotărât că dispozițiile naționale pot cere distribuitorilor să se asigure că, înainte ca maşina să fie livrate utilizatorului, aceasta:

− poartă marcajul CE,

− este însoțită de declarația CE de conformitate întocmită și semnată de către producător sau de reprezentantul său autorizat, tradusă în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care maşina este introdusă pe piață,

− este însoțită de instrucțiuni în limba sau limbile oficiale ale sus-numitului stat membru.

Dacă producătorul nu a furnizat instrucțiunile originale în limba respectivă sau limbile respective, un distribuitor care aduce maşina în aria lingvistică în cauză, trebuie să furnizeze o traducere– a se vedea secțiunea 257: observații privind punctul 1.7.4.1 din anexa I. În general, se așteaptă ca distribuitorul să acorde atenția cuvenită în ceea ce privește maşina pe care o furnizează, să cunoască reglementările care i se aplică și să nu

24 Articolul 2 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93. 25 Hotărârea CEJ, din 8 septembrie 2005, Cauza C-40/04: http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=en&Submit=Rechercher&alldocs=alldocs&docj=docj&docop=docop&docor=docor&docjo=docjo&numaff=C-40/04%20&datefs=&datefe=&nomusuel=&domaine=&mots=&resmax=100

http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=en&Submit=Rechercher&alldocs=alldocs&docj=docj&docop=docop&docor=docor&docjo=docjo&numaff=C-40/04%20&datefs=&datefe=&nomusuel=&domaine=&mots=&resmax=100

http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=en&Submit=Rechercher&alldocs=alldocs&docj=docj&docop=docop&docor=docor&docjo=docjo&numaff=C-40/04%20&datefs=&datefe=&nomusuel=&domaine=&mots=&resmax=100


67

furnizeze o maşină care, în mod evident, nu este conformă cu cerințele Directivei “Maşini”. Cu toate acestea, nu i se poate cere distribuitorului să verifice el însuși conformitatea maşinii cu cerințele esențiale de securitate și sănătate din Directiva „Maşini”. În cazul dubiilor referitoare la conformitatea maşinii, se așteaptă ca distribuitorul să coopereze cu autoritățile de supraveghere a pieței, de exemplu, pentru a le ajuta să ia legătura cu producătorul sau cu reprezentantul său autorizat și să obțină de la acesta din urmă informațiile necesare cum ar fi elementele aferente dosarului tehnic – a se vedea secțiunea 98: observații privind articolul 4. În ceea ce privește obligațiile specifice ale distribuitorilor de lanțuri, cabluri și chingi - a se vedea secțiunea 44: observații privind articolul 2 litera (e) și secțiunea 357: observații privind punctul 4.3.1 din anexa I.

Articolul 2

(j) ‘"reprezentant autorizat" înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Comunitate care a primit un mandat în scris din partea producătorului pentru a îndeplini în numele acestuia, integral sau parţial, obligațiile și formalitățile legate de prezenta directivă;

Secțiunea 84 Posibilitatea de a desemna un reprezentant autorizat Obligațiile referitoare la introducerea pe piață și punerea în funcțiune a maşinii și la introducerea pe piață a cvasimaşinilor revin producătorului sau reprezentantului său autorizat. Numirea unui reprezentant autorizat din cadrul UE este o soluție disponibilă producătorilor de maşini sau de cvasimaşini indiferent dacă sunt stabiliți în interiorul sau în afara UE, pentru a înlesni îndeplinirea obligațiilor acestora în conformitate cu directiva. Reprezentantul autorizat trebuie să aibă un mandat scris din partea producătorului care să specifice care din obligațiile prevăzute la articolul 5 sunt încredințate acestuia. Reprezentantul autorizat este, așadar, diferit de agentul comercial sau distribuitor. Un reprezentant autorizat poate fi o persoană juridică sau fizică, mai exact, o persoană sau o entitate juridică, cum ar fi o societate sau o asociație. Acesta trebuie să fie stabilit în cadrul UE. Cu alte cuvinte, acesta trebuie să aibă o adresă pe teritoriul unuia dintre statele membre. Producătorul trebuie să se asigure că reprezentantului său autorizat dispune de mijloacele necesare pentru a îndeplini toate obligațiile care îi sunt încredinţate. Acest fapt capătă o deosebită importanță dacă reprezentantului autorizat i se încredinţează sarcina de a realiza evaluarea conformității maşinilor – a se vedea secțiunea 105: observații privind articolul 5 alineatul (3). Un producător stabilit în afara UE nu este obligat să numească un reprezentant autorizat, ci își poate îndeplini toate obligațiile în mod direct. Cu toate acestea, indiferent dacă un astfel de producător desemnează sau nu un reprezentant autorizat, el trebuie să specifice întotdeauna în declarația CE de conformitate sau în declarația de încorporare numele și adresa persoanei stabilite în UE care este autorizată pentru întocmirea dosarului tehnic sau a documentației tehnice aferente –


68

a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A alineatul (2) și secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B alineatul (2). De asemenea, trebuie subliniat că în cazul în care producătorul a desemnat un reprezentat autorizat pentru oricare dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, declarația CE de conformitate a maşinii sau declarația de încorporare a cvasimaşinilor trebuie să includă numele și adresa atât ale producătorului cât și ale reprezentantului său autorizat – a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A alineatul (1), secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B alineatul (1).

Secțiunea 85 Sarcinile reprezentantului autorizat Un producător poate acorda un mandat unui reprezentant autorizat pentru a îndeplini toate sau o parte din obligațiile menționate la articolul 5. În cazul maşinilor, sarcinile încredinţate reprezentantului autorizat de către producător pot așadar să includă: asigurarea conformității maşinii cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile, asigurarea disponibilității dosarului tehnic, punereala dispoziţie a instrucțiunilor, aplicarea procedurii de evaluare a conformității adecvate, întocmirea și semnarea declarației CE de conformitate a maşinii și aplicarea marcajului CE – a se vedea secțiunile 103-105: observații privind articolul 5. În cazul cvasimaşinilor, reprezentantul autorizat al producătorului poate fi însărcinat să alcătuiască documentația tehnică aferentă, să pregătească și să furnizeze instrucțiunile de asamblare, precum și să întocmească și să semneze declarația de încorporarea a cvasimaşinilor – a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13.

Articolul 2

(k) "punere în funcțiune" înseamnă prima utilizare, în Comunitate, conform destinaţiei sale, a unei maşini căreia i se aplică prezenta directivă;

Secțiunea 86 Definiția termenului „punere în funcțiune” Directiva ”Maşini” se aplică maşinilor atunci când acestea sunt introduse pe piață și/sau puse în funcțiune. Maşinile care sunt introduse pe piața din cadrul UE sunt puse în funcțiune atunci când sunt utilizate în UE pentru prima dată. În aceste cazuri, obligațiile producătorului în ceea ce privește introducerea pe piață și punerea în funcțiune a maşinilor sunt identice. În cazul când maşina este fabricată de o persoană pentru uz propriu sau atunci când un ansamblu de maşini este constituit de către utilizator (care nu este introdus pe piață), Directiva ”Maşini” se aplică atunci când maşina sau ansamblul de maşini este pus pentru prima oară în funcțiune. Cu alte cuvinte, aceste maşini trebuie să îndeplinească toate dispozițiile directivei înainte de prima lor utilizare conform destinaţiei prevăzute în cadrul UE.


69

Articolul 2

(l) "standard armonizat" înseamnă specificație tehnică, fără caracter obligatoriu, adoptată de un organism de standardizare, şi anume Comitetul European pentru Standardizare (CEN) sau Comitetul European pentru Standardizare Electrotehnică (CENELEC) sau Institutul European pentru Standarde în Telecomunicații (ETSI), pe baza unui mandat emis de Comisie în conformitate cu procedurile stabilite de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri de informare în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și a regulilor referitoare la serviciile societății informaționale (1). (1) JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de

aderare din 2003.

Secțiunea 87 Definiția termenului „standard armonizat” Standardele armonizate sunt instrumente esențiale pentru aplicarea Directivei “Maşini”. Utilizarea lor nu este obligatorie. Cu toate acestea, atunci când sunt publicate trimiteri la standarde armonizate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, aplicarea specificațiilor acestora conferă prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de securiatte și sănătate pe care le acoperă – a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2).

Totodată, standardele armonizate oferă o bună indicație referitoare la stadiul progresului tehnic care trebuie luat în considerare atunci când se aplică cerințele esențiale de securitate și sănătate siguranță stabilite în anexa I – a se vedea secțiunea 162: observații privind principiul general 3 din anexa I.

Chiar dacă definiția termenului „standard armonizat” se referă la cele trei organizații europene de standardizare (OES), în practică, numai două OES, CEN și CENELEC, sunt implicate în elaborarea de standarde care vin în sprijinul Directivei “Maşini” – a se vedea secțiunea 112: observații privind articolul 7 alineatul (2).

Mandatul emis de Comisie menționat în definiție este denumit, în general, mandat. La data de 19 decembrie 2006, Comisia a emis mandatul M/396 pentru CEN și CENELEC prin care solicita OES să revizuiască ansamblul de standarde armonizate existente pentru maşini în lumina Directivei 2006/42/CE și să elaboreze noile standarde necesare.26

(Secțiunea 88 Rezervat)

26 http://ec.europa.eu/enterprise/mechan_equipment/machinery/mandates/m-396_en.pdf

http://ec.europa.eu/enterprise/mechan_equipment/machinery/mandates/m-396_en.pdf

http://ec.europa.eu/enterprise/mechan_equipment/machinery/mandates/m-396_en.pdf


70

Articolul 3

Directive specifice

În cazul în care, pentru o maşină, riscurile prevăzute în anexa I sunt total sau parţial acoperite într-o manieră mai specifică de alte directive comunitare, prezenta directivă nu se aplică sau încetează să se aplice respectivei maşini în ceea ce privește aceste riscuri de la data punerii în aplicare a respectivelor directive.

Secțiunea 89 Directiva ”Maşini” și alte directive privind piața internă În conformitate cu articolul 3, pentru produsele din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”, dispozițiile Directivei “Maşini” pot fi înlocuite, total sau parțial, de directivele comunitare care acoperă în mai specific toate sau o parte din riscurile în cauză. Aceste directive specifice pot fi directive cuprinzătoare în materie de securitate şi sănătate care acoperă ansamblul riscurilor legate de maşini pentru produsele din domeniul lor de aplicare. În conformitate cu articolul 3, aceste directive trebuie să fie aplicate în locul cerințelor de securitate și sănătate corespunzătoare din Directiva”Maşini” numai pentru produsele din domeniul lor de aplicare – a se vedea secțiunea 90 de mai jos. În alte cazuri, suprapunerea directivelor specifice și a Directivei “Maşini” se limitează la un risc sau un număr restrâns de riscuri. În conformitate cu articolul 3, în aceste cazuri cerințele aplicabile din directiva specifică trebuie aplicate în locul cerințelor esențiale de securitate și sănătate corespunzătoare din Directiva ”Maşini” – a se vedea secțiunea 91 de mai jos. În afară de directivele specifice prevăzute la articolul 3, alte directive comunitare se pot aplica, într-o manieră complementară, maşinilor din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” pentru aspectele care nu sunt acoperite de Directiva ”Maşini” precum compatibilitatea electromagnetică sau protecția mediului – a se vedea secțiunea 92 de mai jos. Celelalte directive comunitare menționate în următoarele alineate sunt directive pentru asigurarea liberei circulații a mărfurilor prin intermediul armonizării tehnice bazate pe articolul 95 din Tratatul CE (în prezent articolul 114 din TFUE). Acestea nu includ directivele bazate pe articolul 175 CE (în prezent articolul 192 din TFUE) referitoare la protecția mediului sau directivele bazate pe articolul 137 CE (în prezent articolul 153 din TFUE) referitoare la protecția sănătății și securitatea lucrătorilor. Pentru relația dintre Directiva ”Maşini” și directivele bazate pe articolul 137 CE (articolul 153 TFUE) – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Directivele menționate în secțiunile 90-92 se pot aplica și cvasimaşinilor menționate la articolul 1 litera (g). Trebuie menționat că atunci când mai mult de o directivă se aplică maşinilor, procedura de evaluare a conformității cerută de fiecare directivă poate fi diferită. În acest caz, evaluarea conformității care urmează să fie realizată în temeiul fiecărei directive se referă numai la aspectele acoperite mai specific de acea directivă. Marcajul CE aplicat pe Maşini semnifică faptul că Maşinile sunt conforme cu toate cerinţele aplicabile din legislaţia UE care prevăd aplicarea marcajului CE – a se


71

vedea secțiunea 106: observații privind articolul 5 alineatul (4) și secțiunea 141: observații privind articolul 16. Atunci când, în plus față de Directiva „Maşini”, una sau mai multe directive care prevăd o declarație CE de conformitate sunt aplicabile maşinilor, producătorul poate elabora o singură declarație CE de conformitate pentru toate directivele în cauză cu condiția ca această declarație să conțină toate informațiile cerute de fiecare directivă. Acest lucru nu poate fi posibil în toate cazurile întrucât anumite directive specifică un anumit format pentru declarația de conformitate. În orice caz, declarația CE de conformitate a maşinii trebuie să includă o declarație potrivit căreia maşina este conformă și cu celelalte directive aplicabile – a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A alineatul (4).

Secțiunea 90 Directive specifice care se aplică în locul directivei “Maşini” maşinilor din domeniul lor de aplicare

Directiva 2009/48/CE

privind securitatea jucăriilor27

(Directiva „Jucării”)

Directiva „Jucării” este o directivă cuprinzătoare referitoare la securitate și sănătate care tratează într-un mod mai specific decât Directiva „Maşini” pericolele maşinilor destinate utilizării ca jucării.

În conformitate cu articolul 3, Directiva „Maşini” nu se aplică, așadar, maşinilor care intră sub incidența Directivei „Jucării”.

Directiva 89/686/CEE

privind echipamentul individual de protecție 28

(DEIP)

DEIP este o directivă cuprinzătoare referitoare la securitate și sănătate care tratează într-un mod mai specific decât Directiva „Maşini” pericolele legate de maşini destinate utilizării ca EIP.

În conformitate cu articolul 3, Directiva „Maşini” nu se aplică, așadar, maşinilor care se află în domeniul de aplicare al DEIP.

Trebuie remarcat că produsele care intră sub incidența DEIP pot fi instalate pe maşini, de exemplu ghidaje rigide sau flexibile pentru echipamentul individual de protecție împotriva căderilor de la înălțime.

27 JO L 170, 30.6.2009 p. 1. 28 JO L 399, 30.12.1989 p. 18.


72

Directiva 93/42/CEE29 astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/47/CE30

privind dispozitivele medicale

(DDM)

DDM este o directivă cuprinzătoare referitoare la securitate și sănătate care tratează într-un mod mai specific decât Directiva „Maşini” pericolele maşinilor destinate utilizării medicale.

În conformitate cu articolul 3, Directiva „Maşini” nu se aplică, așadar, maşinilor care se află în domeniul de aplicare al DDM.

Trebuie remarcat că articolul 3 din DDM, astfel cum a fost modificată, face ca cerințele esențiale de securitate și sănătate din Directiva „Maşini” care sunt aplicabile și care nu sunt incluse în DDM să fie aplicabile dispozitivelor medicale care sunt maşini, în timp ce toate celelalte obligații referitoare la introducerea pe piață a acestor dispozitive, inclusiv procedura de evaluare a conformității, sunt stabilite exclusiv de DDM.

Directiva 95/16/CE31

privind ascensoarele

(DA)

DA este o directivă cuprinzătoare referitoare la securitate și sănătate care tratează într-un mod mai specific decât Directiva „Maşini” pericolele legate de maşini destinate utilizării ca ascensoare și cele ale componentelor de securitate pentru ascensoare.

În conformitate cu articolul 3, Directiva „Maşini” nu se aplică, așadar, ascensoarelor sau componentelor de securitate care se află în domeniul de aplicare al DA.

Trebuie remarcat că secțiunea 1.1 din anexa I la DA face ca oricare cerințe esențiale de securitate și sănătate aplicabile din Directiva „Maşini”, care nu sunt incluse în anexa I la DA, să fie aplicabile ascensoarelor, în timp ce toate celelalte obligații referitoare la introducerea pe piață a acestor ascensoare, inclusiv procedura de evaluare a conformității, sunt stabilite exclusiv de DA.

Directiva „Maşini” se aplică ascensoarelor care sunt excluse din domeniul de aplicare al DA în afară de cazul în care acestea sunt excluse și din domeniul de aplicare al Directivei „Maşini” – a se vedea secțiunile 47-70: observații privind articolul 1 alineatul (2) și secțiunea 151: observații privind articolul 24.

29 JO L 169, 12.7.1993 p. 1. 30 JO L 247, 21.9.2007 p. 21. 31 JO L 213, 7.9.1995, p. 1.


73


privind instalațiile pe cablu care transportă persoane

(Directiva „Instalaţii pe cablu”)

Directiva „Instalațiile pe cablu” este o directivă cuprinzătoare referitoare la securitate și sănătate care tratează într-un mod mai specific decât Directiva „Maşini” pericolele legate de maşini destinate utilizării ca instalații de transport pe cablu pentru persoane.

În conformitate cu articolul 3, Directiva „Maşini” nu se aplică, așadar, instalațiilor pe cablu proiectate pentru transportul persoanelor, care se află în domeniul de aplicare al Directivei ”Instalații pe cablu”.

Directiva „Maşini” se aplică anumitor instalații pe cablu care sunt în afara sau sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei ”Instalații pe cablu”, de exemplu instalațiile pe cablu exclusiv pentru transportul mărfurilor și instalațiile pe cablu destinate numai utilizării în scopuri agricole, miniere sau industriale.

Alte instalații care sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Instalații pe cablu” sunt, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Maşini”, de exemplumijloace de transport maritime sau feroviare sau echipamentul specific pentru utilizare în târguri și/sau parcuri de distracție – a se vedea secțiunea 49 și secțiunea 57: observații privind articolul 1 alineatul (2).

32 JO L 106, 3.5.2000, p. 21.


74

Secțiunea 91 Directive specifice care se pot aplica maşinilor în locul directivei “Maşini” pentru riscuri specifice

Directiva 94/9/CE33

privind echipamentele și sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potențial explozive

(Directiva ATEX)

În conformitate cu articolul 3, Directiva ATEX se aplică, pentru pericolul de explozie, maşinilor destinate utilizării în atmosfere potențial explozive.

Trimiterea la „directive comunitare specifice” de la cel de al doilea alineat al punctului 1.5.7 din anexa I la Directiva „Maşini” trebuie să fie înțeleasă ca o trimitere la Directiva ATEX.

Trebuie remarcat că Directiva ATEX nu se aplică zonelor din interiorul maşinii în care poate exista o atmosferă potențial explozivă şi nici pericolelor de explozie care nu se datorează condițiilor atmosferice34.

Riscul de explozie prezentat de maşina însăşi sau existent în interiorul acesteia, sau de gaze, lichide, praf, vapori sau alte substanțe produse sau utilizate de maşină sunt acoperite de Directiva „Maşini” - a se vedea secțiunea 228: observații privind punctul 1.5.7 din anexa I.

Producătorul maşinii poate încorpora echipamente, sisteme protectoare sau componente ATEX care au fost deja introduse pe piață pentru a preveni riscul de explozie în anumite părţi ale maşinii. În acest caz, declarația de conformitate CE a maşinilor nu trebuie să facă referire la Directiva ATEX, însă declarațiile CE de conformitate ale echipamentelor, sistemelor sau componentelor ATEX încorporate în maşină trebuie incluse în dosarul tehnic al producătorului maşinii – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a).

33 JO L 100, 19.4.1994, p. 1. 34 A se vedea: Linii directoare privind aplicarea Directivei 94/9/CE din 23 martie 1994 privind armonizarea legislativă a statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potențial explozive – Ediția a treia, iunie 2009: http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/documents/guidance/atex/application/index_en.htm

http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/documents/guidance/atex/application/index_en.htm



75

Directive 84/500/CEE

privind obiectele din ceramică ce vin în contact cu produsele alimentare35

Regulamentul (CE) nr. 1935/200436

privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE

Directiva 2002/72/CE a Comisiei37

privind materialele și obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare

În conformitate cu articolul 3, dispozițiile UE referitoare la materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare se aplică părților aferente ale maşinilor destinate producției de produse alimentare.

Trimiterea de la punctul 2.1.1 litera (a) din anexa I din Directiva ”Maşini” la „directivele aplicabile” trebuie înțeleasă ca trimitere la Directiva 84/500/CEE, Regulamentul (CE) Nr.1935/2004 și Directiva 2002/72/CE.


privind recipientele simple sub presiune

(versiunea codificată)

(DRSP)

În conformitate cu articolul 3, DRSP se aplică, în ceea ce privește pericolele legate de presiune, recipientelor simple sub presiune fabricate în serie din cadrul domeniului său de aplicare care sunt încorporate în maşină sau legate de aceasta.

Trebuie remarcat că Directiva „Maşini” acoperă riscul de rupere în timpul funcționării – a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul 1.3.2 din anexa I.

35 JO L 277, 20.10.1984 p. 12 36 JO L 338, 13.11.2004 p. 4. 37 JO L 220, 15.8.2002 p. 18. 38 JO L 264, 8.10.2009, p. 12.


76


privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși

(DAG)

DAG se aplică aparatelor consumatoare de combustibili gazoși utilizate pentru gătit, încălzit, producerea de apă caldă, refrigerare, iluminat sau spălat, inclusiv arzătoarelor cu tiraj forțat, precum și accesoriilor pentru aceste aparate.

În conformitate cu articolul 3, DAG se aplică, pentru pericolele pe care le acoperă, și aparatelor cu gaz din domeniul său de aplicare care sunt încorporate în maşini.

Aparatele proiectate special pentru utilizarea în procese industriale care se desfășoară în incinte industriale sunt excluse din domeniul de aplicare al DAG. Astfel de aparate, precum și alte aparate cu gaz excluse din domeniul de aplicare al DAG, fac obiectul Directivei „Maşini” dacă sunt domeniul său de aplicare sau dacă sunt încorporate în maşini.

Directiva „Maşini” se aplică și aparatelor cu gaz din domeniul de aplicare al DAG care sunt echipate cu elemente mobile mecanizate, pentru pericolele care nu sunt acoperite de DAG.


privind echipamentele sub presiune

(DEP)

În conformitate cu articolul 3, DEP este se aplică, pentru pericolele legate de presiune, echipamentelor sub presiune din domeniul său de aplicare ce sunt încorporate în sau conectate la maşină. Dacă un echipament sub presiune, care a fost deja introdus pe piață, este încorporat într-o maşină, dosarul tehnic al producătorului maşinii trebuie să includă declarația CE de conformitate a respectivului echipament sub presiune în conformitate cu DEP – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a).

Echipamentul sub presiune clasificat sub limita categoriei 1 care este încorporat într-o maşină din domeniul de aplicare al Directivei „Maşini” este exclus din domeniul de aplicare al DEP. Prin urmare, Directiva „Maşini” este pe deplin aplicabilă acestor echipamente.

Trebuie remarcat că Directiva „Maşini” acoperă riscul de rupere în timpul funcționării – a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul 1.3.2 din anexa I.

39 JO L 330, 16.12.2009, p. 10. 40 JO L 181, 9.7.1997, p. 1.


77

Secțiunea 92 Directive care se pot aplica maşinilor, în plus față de

Directiva „Maşini”, pentru riscuri care nu sunt acoperite de Directiva „Maşini”


produse de construcții

(DPC)

DPC stabilește cerințele referitoare la caracterul adecvat al materialelor de construcții pentru lucrările de construcție în care acestea urmează să fie încorporate.

DPC se aplică, în plus față de Directiva „Maşini”, la maşinile destinate a fi încorporate definitiv în lucrările de construcție, de exemplu porți, uși, ferestre, obloane și jaluzele mecanizate, sisteme de ventilație și sisteme de aer condiționat.

Trebuie remarcat că DPC nu poate fi aplicată decât dacă există o specificație tehnică armonizată.

Directiva 97/68/CE42 astfel cum a fost modificată de Directivele 2002/88/CE43 și 2004/26/CE44

privind emisia de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră

(DVFDR)

DVFRD stabilește cerințe de protecția mediului pentru emisiile de gaze și de particule poluante provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamente mobile fără destinație rutieră care sunt în domeniul său de aplicare.

Motoarele instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră trebuie să poarte mărcile precizate la articolul 6 și descrise în secțiunea 3 din anexa I la Directiva 97/68/CE, însă acea directivă nu va fi menționată în declarația CE de conformitate a maşinii.


privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații

(directiva ERTT)

Cerințele directivei ERTT în ceea ce privește utilizarea spectrului de frecvențe radio se aplică echipamentelor radio și echipamentelor terminale de telecomunicații din domeniul său de aplicare, ce sunt încorporate în maşini, de exemplu anumite dispozitive de comandă la distanță.

Trebuie reamarcat că securitatea sistemelor de comandă la distanță pentru maşini face obiectul Directivei „Maşini” – a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul 1.2.1 din anexa I.

41 JO L 40, 11.2.1989, p. 12. 42 JO L 59, 27.2.1998 p. 1. 43 JO L 35, 11.2.2003 p. 28. 44 JO L 146, 30.4.2004 p. 1. 45 JOJ L 91, 7.4.1999, p. 10.


78

Directiva 2000/14/CE46 astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/88/CE47

privind zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior

(DEE)

DEE stabilește cerințele privind zgomotul emis de către de echipamentele destinate utilizării în exterior care sunt în domeniul său de aplicare.48

Trebuie remarcat că ultimul alineat de la punctul 1.7.4.2 litera (u) din anexa I la Directiva „Maşini” prevede că cerințele DEE referitoare la măsurarea nivelurilor de presiune acustică sau a nivelurilor de putere acustică sunt aplicabile maşinilor din domeniul de aplicare al DEE și că dispozițiile aferente acelui punct nu se aplică – a se vedea secțiunea 229 și secțiunea 230: observații privind punctul 1.5.8 și secțiunea 273: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (u) din anexa I.


privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice

(directiva ROHS)

Directiva ROHS prevede restricțiile privind utilizarea anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice care aparțin categoriilor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 10 astfel cum sunt stabilite în anexa I secțiunea A la Directiva 2002/96/CE (WEEE).

Anumite produse care aparțin acestor categorii pot fi, de asemenea, incluse în domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”, de exemplu categoriile 1 – aparate de uz casnic de mari dimensiuni care nu sunt destinate uzului casnic, 6 – unelte electrice și electronice, 7 – echipamente sportive și de agrement electrice și 10 – distribuitoare automate.


privind compatibilitatea electromagnetică

(DCEM)

DCEM se aplică maşinilor care conțin părți electrice sau electronice ce pot genera sau pot fi afectate de interferențe electromagnetice. DCEM acoperă aspectele privind compatibilitatea electromagnetică în legătură cu funcționarea maşinilor .51

Cu toate acestea, Directiva „Maşini” acoperă imunitatea maşinilor faţă de perturbațiile electromagnetice raportate la securitate, indiferent dacă sunt transmise prin radiație sau prin cablu - a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul 1.2.1 și secțiunea 233: observații privind punctul 1.5.11 din anexa I.

46 JO L 162, 3.7.2000 p. 1. 47 JO L 344, 27.12.2005 p. 44. 48 A se vedea Liniile directoare pentru aplicarea Directivei 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului: http://ec.europa.eu/enterprise/mechan_equipment/noise/index.htm 49 JO L 37, 13.2.2003 p. 19. 50 JO L 390 31.12.2004 p. 24. 51 A se vedea Ghidul pentru Directiva 2004/108/CE privind compatibilitatea electromagnetică, 21 mai 2007: http://ec.europa.eu/enterprise/electr_equipment/emc/guides/emcguide_may2007.pdf

http://ec.europa.eu/enterprise/mechan_equipment/noise/index.htm

http://ec.europa.eu/enterprise/electr_equipment/emc/guides/emcguide_may2007.pdf

http://ec.europa.eu/enterprise/electr_equipment/emc/guides/emcguide_may2007.pdf


79

Directiva 2005/32/CE

de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie

(Directiva EuP)

Directiva EuP prevede un cadru pentru adoptarea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor industriale.

Măsurile de punere în aplicare adoptate în cadrul Directivei EuP se pot aplica maşinilor sau echipamentelor care urmează să fie încorporate în maşini, de exemplu pompele.

Articolul 4

Supravegherea pieței

1. Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru ca maşinile să poată fi introduse pe piață și/sau puse în funcțiune numai dacă respectă dispozițiile aplicabile ale prezentei directive și nu pun în pericol sănătatea și securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor, atunci când sunt instalate și întreținute corespunzător și utilizate în conformitate cu destinaţia lor sau în condiții rezonabil previzibile.

. . .

Secțiunea 93 Supravegherea pieței Articolul 4 stabilește obligația statelor membre de a veghea ca dispoziţiile pertinente ale directivei „Maşini” să fie aplicate corect maşinilor și cvasimaşinilor și ca maşinile introduse pe piață și puse în funcțiune să fie sigure. Termenul „maşini” de la articolul 4 alineatul (1) este folosit în sens larg pentru a se referi la categoriile de produse prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f) – a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat al articolului 2. Regulile de bază pentru supravegherea pieței sunt stabilite în capitolul III din Regulamentul (CE) nr.765/2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor.52. Regulamentul se aplică direct începând cu 1 ianuarie 2010. Dispozițiile acestuia referitoare la supravegherea pieței sunt complementare celor din Directiva „Maşini”, cu alte cuvinte, acestea se aplică atunci când Directiva ”Maşini” nu conţine dispoziții specifice cu același obiectiv.53 Următoarele observații se referă atât la dispozițiile articolului 4 din Directiva „Maşini” cât și la dispozițiile complementare cuprinse în capitolul 3 din regulament. Dispozițiile pertinente din regulament sunt rezumate, iar în notele de subsol sunt trimiteri la articolele respective din regulament; cu toate acestea, cititorii ar trebui să consulte textul integral al regulamentului.

52 Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 – JO L 218, 13.8.2008 p. 30. 53 A se vedea articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.


80

Termenul „supravegherea pieței” desemnează activitățile desfășurate și măsurile luate de autoritățile publice pentru a se asigura că produsele care fac obiectul directivei au fost supuse procedurilor necesare de evaluare a conformității, că acestea îndeplinesc cerințele esențiale de securitate şi sănătate și că, pentru produsele finale, sunt sigure54. Supravegherea pieței este realizată atunci când sau după ce aceste produse au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune. Astfel supravegherea pieței se distinge de evaluarea conformității care vizează garantarea conformității produselor înainte ca acestea să fie introduse pe piață sau puse în funcțiune. Secțiunea 94 Supravegherea pieței maşinilor Supravegherea pieței maşinilor prevăzută de articolul 4 alineatul (1) cuprinde cel puțin următoarele activități:

− se verifică dacă maşinile care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune poartă marcajul CE și sunt însoțite de o declarație CE de conformitate adecvată – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1), secțiunea 141: observații privind articolul 16, secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A și secțiunea 387: observații privind anexa III;

− se asigură că maşinile care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune au făcut obiectul procedurii de evaluare a conformității adecvate – a se vedea secțiunile 127-130: observații privind articolul 12;

− se verifică dacă maşinile care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune sunt însoțite de informațiile necesare precum instrucțiunile – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) și secțiunile 254-256: observații privind punctul 1.7.4 din anexa I;

− în cazul în care maşina încorporează cvasimaşini, se verifică dacă instrucțiunile de asamblare ale producătorului cvasimaşinilor au fost respectate în mod corect de către producătorul maşinii finale sau al ansamblului de maşini;

− se contrlează conformitatea maşinilor care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune pentru a se asigura că acestea îndeplinesc cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile și nu pun în pericol sănătatea și securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) și secțiunea 160: observații privind principiul general 2 din anexa I;

− se iau măsuri adecvate pentru a se asigura că produsele neconforme sunt puse în conformitate sau sunt retrase de pe piață – a se vedea secțiunile 122-126: observații privind articolul 11 și secțiunea 142, observații privind articolul 17.

Cerințele esențiale de securitate și sănătate prevăzute de Directiva „Maşini” se referă în principal la sănătatea și securitatea persoanelor, inclusiv a operatorilor și a altor persoane expuse – a se vedea secțiunea 166 și secțiunea 167: observații privind punctul 1.1.1 literele (c)-(d) din anexa I. Cerințele esențiale de securitate şi sănătate

54 A se vedea articolul 2 alineatul (17) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.


81

se aplică, de asemenea, după caz, sănătății și securității animalelor domestice. Acest lucru poate fi relevant de exemplu pentru maşinile destinate utilizării cu sau care pot fi în contact cu animalele de fermă, cai sau cu animale de companie. De asemenea, cerințele esențiale de securitate şi sănătate se aplică, după caz, protecției proprietății, de exemplu împotriva riscurilor de incendiu sau de explozie – a se vedea secțiunea 227 și secțiunea 228: observații privind punctele 1.5.6 și 1.5.7 din anexa I. Supravegherea pieței poate avea loc în orice etapă după finalizarea construcției maşinii imediat ce produsul în cauză a fost pus la dispoziție pentru distribuție sau utilizare în UE – a se vedea secțiunea 73: observații privind articolul 2 litera (h). Maşinile pot fi examinate la sediul producătorilor, importatorilor, distribuitorilor, companiilor de închiriere, în tranzit sau la granițele externe ale UE. De asemenea, conformitatea maşinilor poate fi verificată la sediul utilizatorului după punerea în funcțiune. Cu toate acestea, în acest caz, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să acorde atenție distincției dintre caracteristicile maşinii astfel cum a fost furnizate de producător și caracteristicile care pot fi rezultatul modificărilor efectuate de utilizator – a se vedea secțiunea 382: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A. Această distincție poate fi facilitată prin examinarea elementelor aferente din dosarul tehnică a producătorului – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A. Conformitatea unei maşini fabricată de utilizator pentru uz propriu poate fi, de asemenea, verificată după punerea în funcțiune a acestora – a se vedea secțiunea 86: observații privind articolul 2 litera (k). Dacă neconformitatea maşinii în utilizare prezintă un risc pentru utilizatori, autoritățile naționale responsabile cu securitatea şi sănătatea în muncă pot cere utilizatorilor să ia măsurile necesare pentru a proteja persoanele și, în cazul riscurilor grave, pot interzice utilizarea maşinii. Aceste măsuri pot fi luate în cadrul reglementărilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/104/CE privind utilizarea echipamentelor de muncă – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Totuși, în aceste cazuri, autoritățile de supraveghere a pieței vor lua, de asemenea, măsurile necesare în temeiul Directivei „Maşini” în ceea ce privește producătorul maşina în cauză. În momentul evaluării conformității maşinii, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să țină seama de nivelul tehnicii existente, inclusiv, dacă este cazul, de standardele armonizate în vigoare la data la care maşina au fost introdusă pe piață – a se vedea secțiunea 161 și secțiunea 162: observații privind principiul general 3 din anexa I. Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să ia în considerare destinația de utilizare a maşinilor intenționată de producător, precum și orice utilizare greşită rezonabil previzibilă– a se vedea secțiunea 171 și secțiunea 172: observații privind punctul 1.1.1 literele (h) și (i) din anexa I.


82

Articolul 4 (continuare) . . . 2. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că cvasimaşinile pot fi

introduse pe piață numai dacă îndeplinesc dispozițiile aferente acestora din prezenta directivă.

. . .

Secțiunea 95 Supravegherea pieței cvasimaşinilor Articolul 4 alineatul (2) impune statelor membre să efectueze supravegherea pieței maşinilor Supravegherea pieței cvasimaşinilor poate fi efectuată înainte ca cvasimaşina să fie încorporată în ansamblul final al maşinii sau în ansambluri de maşini. Autoritățile de supraveghere a pieței pot, de asemenea, realiza verificări ale maşinilor sau ale ansamblurilor de maşini în care cvasimaşinile au fost încorporate. În acest caz, supravegherea pieței cvasimaşinilor reprezintă un aspect al supravegherii pieței maşini. Dacă se identifică o neconformitate în cvasimaşină după încorporarea sa, autoritățile de supraveghere a pieței pot verifica în dosarul tehnic al ansamblului final de maşină dacă declarația de încorporare pentru cvasimaşină precizează că respectiva cerință esențială de securitate şi sănătate a fost aplicată și îndeplinită – a se vedea secțiunea 384: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B. În acest caz, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să se adreseze producătorului cvasimaşinii. Supravegherea pieței cvasimaşinilor cuprinde următoarele activități:

a) se asigură că cvasimaşinile care au fost introduse pe piață au fost supuse procedurii adecvate – a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13;

b) se verifică dacă cvasimaşinile care au fost introduse pe piață sunt însoțite de o declarație de încorporare corectă. În special, se va asigura că declarația de încorporare include declarația privind cerințele esențiale de securitate și sănătate care au fost aplicate și îndeplinite – a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13 și secțiunea 384: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B;

c) se verifică dacă instrucțiunile de asamblare ale producătorului au fost elaborate astfel încât să permită producătorului ansamblului final de maşină să asambleze corect cvasimaşina – a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13 și secțiunea 390: observații privind anexa VI;

d) se controlează conformitatea cvasimaşinilor care au fost introduse pe piață cu cerințele esențiale de securitate și sănătate despre care producătorul declară că au fost aplicate și îndeplinite – a se vedea secțiunea 385: observații privind anexa II secțiunea B partea 4. Supravegherea cvasimaşinilor poate fi facilitată prin trimiterea la documentația tehnică aferentă – a se vedea secțiunea 394: observații privind anexa VII secțiunea B;

e) se iau măsuri adecvate pentru tratarea cvasimaşinilor care nu îndeplinesc oricare dintre dispozițiile prevăzute la literele (a)-(d) de mai sus. Chiar dacă Directiva „Maşini” nu specifică măsurile care trebuie luate, este clar că


83

autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să impună producătorului cvasimaşinii să aducă produsul în conformitate cu dispozițiile prevăzute la literele (a)-(d) de mai sus și, în caz contrar, să se asigure că produsul este retras de pe piață.

Articolul 4 (continuare) . . . 3. Statele membre instituie sau desemnează autorități competente să controleze

conformitatea maşinilor și a cvsimaşinilor cu dispozițiile stabilite la alineatele (1) și (2).

4. Statele membre definesc sarcinile, organizarea și prerogativele autorităților competente menționate la alineatul (3) și notifică Comisia și alte state membre referitoare la aceasta și referitoare la orice modificare ulterioară.

Secțiunea 96 Autorități de supraveghere a pieței Termenul „autorități competente” desemnează autoritatea sau autoritățile din fiecare stat membru responsabilă (responsabile) de efectuarea supravegherii pieței pe teritoriul său55. Articolele 4 alineatul (3) și 4 alineatul (4) impun statelor membre să desemneze autoritățile care sunt responsabile cu efectuarea supravegherii pieței și să definească sarcinile, organizarea și prerogativele acestor autorități. Statele membre sunt libere să stabilească modul în care este organizată supravegherea pieței; cu toate acestea, sistemul de supraveghere a pieței trebuie să îndeplinească anumite criterii:

− Autoritățile de supraveghere a pieței își vor îndeplini sarcinile în mod independent, imparțial și nepărtinitor56.

− Statele membre trebuie să asigure autorităților de supraveghere a pieței resursele adecvate în ceea ce privește personalul și bugetul pentru realizarea sarcinilor lor.

− Prerogativele juridice care trebuie acordate autorităților de supraveghere a pieței vor include prerogativa de a cere operatorilor economici să pună la dispoziție documentația și informațiile necesare și, acolo unde se justifică, să intre în incintele operatorilor economici și să preleveze mostrele necesare de produse reprezentative57.

− Statele membre trebuie să se asigure că prerogativele acordate autorităților de supraveghere a pieței sunt exercitate în conformitate cu principiul proporționalității58.

− Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că publicul este informat cu privire la existența, competențele și identitatea

55 A se vedea articolul 2 alineatul (18) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 56 A se vedea articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 57 A se vedea articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 58 A se vedea articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.


84

autorităților naționale de supraveghere a pieței, precum și cu privire la modul în care aceste autorități pot fi contactate59.

− Sistemul de supraveghere a pieței trebuie să poată cuprinde întreaga gamă de produse care intră sub incidența Directivei „Maşini”, inclusiv maşini pentru uz profesional și maşini pentru utilizare de către consumatori60. În unele state membre, o singură autoritate poate aborda întreaga gamă de produse. În alte state membre, supravegherea pieței pentru Directiva „Maşini” poate fi împărțită, de exemplu, între autoritatea responsabilă cu protecția consumatorului și autoritatea responsabilă cu securitatea şi sănătatea în muncă.

− În cazul în care sunt implicate mai multe autorități, statele membre trebuie să stabilească mecanismele necesare pentru a asigura coordonarea și comunicarea adecvată între acestea61.

− Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să dispună de echipamentele necesare pentru a efectua controalele tehnice și încercările necesare sau, cel puțin, să aibă acces la instalațiile necesare, după caz62. Autoritățile publice responsabile cu supravegherea pieței pot atribui anumite sarcini specifice, de exemplu încercări sau inspecții tehnice ale maşinilor, unor organisme de încercare sau de inspecţie competente, inclusiv unor organisme private. Cu toate acestea, autoritățile publice de supraveghere a pieței rămân responsabile de toate deciziile și măsurile privind supravegherea pieței luate pe baza încercărilor sau inspecțiilor efectuate în numele lor de aceste organisme.

Secțiunea 97 Sistemul de supraveghere a pieței Sistemul de supraveghere a pieței poate include:

− o procedură pentru tratarea reclamațiilor privind maşinile neconforme;

− un sistem pentru monitorizarea și urmărirea rapoartelor și datelor referitoare la accidente și vătămări ale sănătății datorate maşinilor;

− studii asupra unor categorii speciale de maşini precum și verificări sau încercări de eșantioane;

− mijloace adecvate pentru a verifica dacă măsurile corective au fost efectiv aplicate;

− mijloace de urmărire a cunoștințelor științifice și tehnice referitoare la probleme de securitate și sănătate în raport cu masinile63.

În mod evident, autoritățile de supraveghere a pieței nu pot examina toate produsele introduse pe piață, însă nivelul de control al produselor de pe piață trebuie să fie

59 A se vedea articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 60 A se vedea articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 61 A se vedea articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr.765/2008. 62 A se vedea articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 63 A se vedea articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr.765/2008.


85

suficient pentru a asigura ca activitatea de supraveghere a pieței să fie percepută de către părțile interesate și că are un impact semnificativ asupra comportamentului operatorilor economici. Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să ia măsurile adecvate atunci când reclamațiile sau rapoartele referitoare la accidente, incidente sau vătămări ale sănătăţii datorate maşinilor arată că maşinile în cauză nu îndeplinesc cerințele esențiale de securitate și sănătate din directiva „Maşini”. Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să urmărească deciziile luate de Comisie în conformitate cu procedura privind clauza de salvgardare – a se vedea secțiunile 122-126: observații privind articolul 11. De asemenea, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să urmărească informațiile privind produsele periculoase notificate în sistemul RAPEX instituit în cadrul Directiva privind securitatea generală a produselor64. În plus față de aceste măsuri reactive, activitatea de supraveghere a pieței trebuie să fie organizată pe baza unor programe periodice de supraveghere a pieței care trebuie să fie revizuite și actualizate în mod regulat în vederea îmbunătățirii eficacității lor. Programul de supraveghere a pieței pentru maşini poate să fie inclus într-un program general de supraveghere a pieței sau poate face obiectul unui program sectorial specific. Programele de supraveghere a pieței trebuie să fie comunicate celorlalte state membre și Comisiei și să fie făcute publice inclusiv prin mijloace de comunicare electronice. Prima comunicare de acest tip trebuie să fie făcută până la 1 ianuarie 2010. Programele de supraveghere a pieței trebuie să fie revizuite cel puțin din patru în patru ani iar rezultatele revizuirii trebuie să fie comunicate celorlalte state membre și Comisiei și puse la dispoziția publicului65. Pentru a avea o eficacitate maximă, activitatea de supraveghere a pieței trebuie să se bazeze pe evaluarea riscurilor. Trebuie să se acorde o atenție deosebită categoriilor de produse pentru care există dovezi de aplicare necorespunzătoare a dispozițiilor directivei sau cazurilor în care, în pofida aplicării directivei, rata accidentelor sau vătămărilor sănătăţii rezultate din utilizarea lor rămâne ridicată. Pentru a optimiza folosirea resurselor, sunt necesare cooperarea și coordonarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre – a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19. Regulamentul de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței referitoare la comercializarea produselor prevede măsuri specifice pentru îmbunătățirea cooperării, precum și măsuri pentru asigurarea cooperării adecvate cu autoritățile competente din țările terțe66.

Secțiunea 98 Instrumente pentru supravegherea pieței Marcajul CE și declarația de conformitate CE

Marcajul CE aplicat pe maşină şi pe declarația CE de conformitate a producătorului care trebuie să însoțească maşina sunt primele elemente care pot fi verificate de 64 Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor – JO L 11, 15.1.2002, p. 4. 65 A se vedea articolul 18 alineatele (5) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 66 A se vedea articolele 24, 25 și 26 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.


86

către autoritățile de supraveghere a pieței – a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 6, secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A și secțiunea 387: observații privind anexa III. În special, declarația CE de conformitate oferă informații esențiale care permit autorităților de supraveghere a pieței să efectueze verificările necesare:

− identitatea producătorului maşinii și a reprezentantului său autorizat, după caz:

− persoana autorizată să întocmească dosarul tehnic;

− procedura de evaluare a conformității care a fost urmată și identitatea organismului notificat implicat, după caz;

− celelalte directive care au fost aplicate pentru a acoperi anumite pericole în mod mai specific – a se vedea secțiunile 89-92: observații privind articolul 3;

− standardele armonizate sau alte specificații tehnice care au fost aplicate, după caz.

Pentru a beneficia de prezumția de conformitate conferită de aplicarea standardelor armonizate, producătorii trebuie să indice referințele standardului (standardelor) armonizat(e) aplicat(e), în declarația CE de conformitate. Cu toate acestea, trebuie reamintit faptul că aplicarea standardelor armonizate rămâne voluntară – a se vedea secțiunea 110 și secțiunea 111: observații privind articolul 7 alineatul (2), secțiunea 114: observații privind articolul 7 alineatul (3) și secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A. În cazul maşinilor care aparțin uneia dintre categoriile enumerate în anexa IV când producătorul a urmat procedura de evaluare a conformității cu control intern al producției de maşini conform anexei VIII, producătorul trebuie să indice referința (referințele) standardului (standardelor) armonizat(e) aplicat(e), în declarația CE de conformitate, deoarece aplicarea standardelor armonizate care acoperă toate cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile respectivelor maşini condiționează posibilitatea de a recurge la această procedură de evaluare a conformității – a se vedea secțiunea 129: observații privind articolul 12 alineatul (3). Atunci când referința unui standard armonizat este indicată în declarația CE de conformitate, autoritățile de supraveghere a pieței sunt îndreptățite să considere că producătorul a aplicat în întregime specificațiile standardului. Dacă producătorul nu a aplicat toate specificațiile unui standard armonizat, acesta poate totuşi să indice trimiterea la standard în declarația CE de conformitate, dar, în acest caz, el trebuie să precizeze care dintre specificațiile standardului le-a aplicat şi pe care nu le-a aplicat.

Instrucțiunile Examinarea instrucțiunilor care trebuie să însoțească maşinile poate, de asemenea, să furnizeze informații importante în scopul supravegherii pieței. Instrucțiunile trebuie furnizate în limba sau limbile oficiale ale țării în care vor fi utilizate – a se vedea secțiunea 256: observații privind punctul 1.7.4 din anexa I. În special, instrucțiunile trebuie să specifice destinația de utilizare a maşinii, care trebuie să fie luată în considerare pe parcursul oricărei investigaţii a conformității maşinii – a se vedea secțiunea 171: observații privind punctul 1.1.1 litera (h) din anexa I.


87

Dosarul tehnic sau documentația tehnică aferentă Dacă autoritățile de supraveghere a pieței au îndoieli în ceea ce privește conformitatea maşinilor cu cerințele esențiale de securitate și sănătate, acestea pot solicita transmiterea dosarului tehnic al producătorului – a se vedea secțiunea 393: observații privind anexa VII secțiunea A părțile 2 și 3. În cazul cvasimaşinilor, autoritățile de supraveghere a pieței pot solicita transmiterea documentației tehnice aferente a producătorului – a se vedea secțiunea 394: observații privind anexa VII secțiunea B. O astfel de cerere poate fi adresată în orice etapă a procesului de supraveghere a pieței. Aceste dispoziții au un scop dublu: pe de o parte, furnizarea elementelor pertinente din dosarul tehnic sau din documentația tehnică aferente permite producătorului să explice măsurile pe care le-a luat pentru tratarea riscurilor asociate maşinilor în vederea conformării cu cerințele esențiale de securitate și sănătate. Pe de altă parte, examinarea acestor documente ajută autoritățile de supraveghere a pieței să își finalizeze investigația și, astfel, să elimine sau să confirme îndoielile în privinţa conformităţii maşinii în cauză. Cu toate acestea, nu este necesar ca autoritățile de supraveghere a pieței să solicite aceste documente dacă acestea consideră că dețin deja suficiente informații pe care să își întemeieze decizia. Cererea pentru transmiterea dosarului tehnic sau a documentației tehnice aferente trebuie să indice natura suspiciunii referitoare la conformitatea maşinii în cauză și părțile sau aspectele maşinii care fac obiectul investigației. Numai elementele dosarului tehnic sau ale documentației tehnice aferente care sunt indispensabile pentru investigație trebuie să fie solicitate, astfel încât să nu se creeze o sarcină disproporționată pentru producător. Neprezentarea dosarului tehnic, pentru maşini, sau a documentației tehnice aferente, pentru cvasimaşini, ca urmare a unei astfel de solicitări motivată în mod corespunzător poate constitui un motiv de suspiciune asupra conformităţii maşinii sau a cvasimaşinii – a se vedea secțiunea 393: observații privind anexa VII secțiunea A partea 3 și secțiunea 394: observații privind anexa VII secțiunea B litera (b). Cu alte cuvinte, dacă producătorul nu răspunde unei solicitări motivate în mod corespunzător de a furniza elementele aferente din dosarul său tehnic sau din documentația sa tehnică, autoritățile de supraveghere a pieței sunt îndreptățite să decidă asupra măsurii pe care o vor lua în temeiul oricăror alte dovezi care le sunt disponibile. Secțiunea 99 Documente referitoare la maşini din anexa IV Atunci când o maşină care face parte din una dintre categoriile enumerate în anexa IV a făcut obiectul uneia dintre procedurile de evaluare a conformității care implică un organism notificat, în plus față de solicitările de documentație menționate la alineatul anterior, autoritățile de supraveghere a pieței au posibilitatea de a obține anumite documente de la organismul notificat implicat.

Examinarea CE de tip Pentru maşinile care fac obiectul unei proceduri de examinare CE de tip prevăzută în anexa IX, autoritățile de supraveghere a pieței pot obține, la cerere, o copie a certificatului de examinare CE de tip. Acesta permite autorităților să verifice dacă un certificat a fost emis într-adevăr pentru maşina în cauză. Pe baza unei solicitări motivate, autoritățile de supraveghere a pieței pot obține o copie a dosarului tehnic și


88

rezultate ale examinărilor efectuate de organismul notificat – a se vedea secțiunea 399: observații privind anexa IX partea 7. Aceste cereri pot fi adresate de către autoritatea de supraveghere a pieței direct organismului notificat care a efectuat examinarea CE de tip. Organismul notificat trebuie să răspundă autorității naționale de supraveghere a pieței care a înaintat cererea. În caz de dificultăți, de exemplu de natură lingvistică, autoritățile de supraveghere a pieței pot solicita ajutorul autorităților naționale responsabile pentru notificarea organismului implicat – a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19.

Asigurarea totală a calității Pentru a verifica dacă procedura de evaluare a conformității incluzând sistemul de asigurare totală a calității implementat de producător a fost aplicată în mod corect, autoritățile de supraveghere a pieței pot solicita producătorului sau reprezentantului său autorizat să comunice elementele aferente documentației sistemului de asigurare totală a calității al producătorului– a se vedea secțiunea 407: observații privind anexa X partea 4.

Secțiunea 100 Măsuri în privința maşinilor neconforme Neconformitatea marcajului CE Dacă autoritatea de supraveghere a pieței descoperă o neconformitate în legătură cu marcajul CE, acțiunea corectivă care trebuie luată este prevăzută la articolul 17. Clauza de salvgardare prevăzută la articolul 11 trebuie să fie utilizată numai în cazul în care acțiunea luată în conformitate cu articolul 17 nu reușește să elimine neconformitatea – a se vedea secțiunea 142: observații privind articolul 17.

Neîndeplinirea cerințelor esențiale de securitate și sănătate Dacă o autoritate de supraveghere a pieței descoperă că maşini care au fost introduse pe piață nu îndeplinesc cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile, autoritatea trebuie, în primul rând, să solicite producătorului sau reprezentatului său autorizat să ia măsurile corective necesare pentru punerea în conformitate a respectivelor maşini sau să le retragă de pe piață într-un interval de timp stabilit de autoritatea de supraveghere a pieței67. Aceste măsuri corective trebuie luate pentru toate exemplarele de maşini care au același defect de proiectare sau construcție și să fie aplicate în întreaga piață a UE. Dacă produsul în cauză generează un risc grav, autoritatea de supraveghere a pieței va solicita, de asemenea, producătorului să ia măsuri adecvate referitor la maşinile care au fost deja introduse pe piață sau puse în funcțiune, de exemplu o rechemare a produsului68. Dacă producătorul nu ia măsurile corective necesare în mod voluntar în intervalul de timp stabilit de autoritatea de supraveghere a pieței, statul membru trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că produsele periculoase sunt retrase de pe

67 A se vedea articolul 2 alineatul (15) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 68 A se vedea articolul 2 alineatul (14) și articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.


89

piață. Aceste măsuri trebuie notificate Comisiei și celorlalte state membre în conformitate cu clauza de salvgardare – a se vedea secțiunea 123: observații privind articolul 11. Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să ia, de asemenea, măsurile adecvate pentru a alerta utilizatorii, dacă este posibil, în colaborare cu operatorii economici implicați, pentru a preveni accidentele sau vătămări ale sănătății care ar putea rezulta din defectul identificat69. Dacă maşinile care prezintă un risc grav sunt retrase de pe piață, fie în mod voluntar, fie prin măsuri restrictive sau sunt puse în conformitate prin măsuri corective voluntare, statul membru implicat trebuie să informeze celelalte state membre și Comisia pentru a le permite să verifice dacă acțiunile corective necesare sunt luate pe întregul teritoriu al UE – a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19. Este prevăzut ca sistemul RAPEX, creat în temeiul Directivei „Securitatea generală a produselor”, să fie utilizat în acest scop70. Trebuie subliniat că atunci când autoritățile de supraveghere a pieței iau o măsură obligatorie de restricționare a introducerii pe piață a maşinilor care prezintă un risc grav, notificarea în sistemul RAPEX nu elimină obligația statului membru în cauză de a notifica măsura în conformitate cu clauza de salvgardare din Directiva „Maşini” – a se vedea secțiunea 123: observații privind articolul 11.

Secțiunea 101 Produse de consum nesigure În plus față de dispozițiile Directivei „Maşini” și ale Regulamentului de stabilire a cerințelor de acreditare și supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor, anumite dispoziții specifice din Directiva „Securitatea generală a produselor” se aplică în privința maşinilor destinate utilizării de către consumatori sau care pot fi utilizate de aceștia, atunci când Directiva „Maşini” sau regulamentul nu cuprinde dispoziții echivalente71. În special, se aplică următoarele dispoziții:

− obligația distribuitorilor de a acționa cu atenția cuvenită și de a coopera cu autoritățile de supraveghere a pieței72;

− obligația producătorilor și a distribuitorilor de a informa autoritățile în privința produselor periculoase și de a coopera cu autoritățile pentru a preveni riscurile pentru consumatori73;

− anumite măsuri care pot fi luate de către autoritățile de supraveghere a pieței în privința produselor periculoase74.

69 A se vedea articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 70 A se vedea articolul 22 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 71 A se vedea articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/95/CE și articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 72 A se vedea articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2001/95/CE. 73 A se vedea articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2001/95/CE. 74 A se vedea articolul 8 din Directiva 2001/95/CE.


90

Secțiunea 102 Controale la frontierele externe ale Uniunii Europene În multe cazuri, mai ales pentru produsele fabricate în serii de masă şi importate în UE din țări terțe, cea mai eficientă cale de a efectua supravegherea pieței este de a verifica conformitatea acestor produse la punctul de intrare în piața UE înainte ca acestea să fie expediate în rețelele de distribuție din statele membre. Articolele 27-29 din Regulamentul (CE) nr.765/2008 care, în acest sens, abrogă și înlocuiește Regulamentul (CEE) nr. 339/93, stipulează cadrul legal al acestor controale. Aceste dispoziții se aplică integral maşinilor importate. Statele membre trebuie să furnizeze autorităților responsabile cu controlul produselor care intră pe piața comunitară (de regulă, autoritățile vamale) prerogativele și resursele necesare pentru a le permite să efectueze, la o scară adecvată, verificări corespunzătoare ale caracteristicilor maşinilor înainte de punerea în liberă circulație75. Cooperarea necesară și schimbul de informații trebuie să fie organizate între aceste autorități și autoritatea sau autoritățile responsabile cu supravegherea pieței pentru maşini76. În special, autoritățile de supraveghere a pieței vor furniza autorităților responsabile cu controalele la frontierele externe informații privind categoriile de produse la care a fost identificat un risc sau o neconformitate gravă.77 Autoritățile responsabile cu controalele la frontierele externe trebuie să suspende punerea în liberă circulație în interiorul UE a maşinilor în următoarele cazuri:

− dacă maşinile finale nu poartă marcajul CE și celelalte marcaje impuse de Directiva directiva „Maşini” sau marcajul CE a fost aplicat în manieră falsă ori dacă maşinile nu sunt însoțite de declarația CE de conformitate semnată de producător sau de reprezentantul său autorizat;

− dacă existe motive să se considere că maşina prezintă un risc serios pentru securitate și sănătate 78.

Autoritățile responsabile cu controalele la frontierele externe trebuie să suspende punerea în liberă circulație în interiorul UE a cvasimaşinilor în următoarele cazuri:

− dacă cvasimaşinile nu sunt însoțite de o declarație de încorporare – a se vedea secțiunea 384: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B;

− dacă cvasimaşinile nu sunt însoțite de instrucțiuni de asamblare – a se vedea secțiunea 390: observații privind anexa VI.

Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să fie informate imediat în privința unei astfel de suspendări. Acestea trebuie elibereze produsul pentru punerea în liberă circulație în decurs de 3 zile în afara cazului în care se inițiază acțiuni de către autoritățile de supraveghere a pieței. Regulamentul stabilește procedurile care trebuie urmate dacă maşinile nu au făcut obiectul procedurii de evaluare a conformității adecvate, dacă acestea nu

75 A se vedea articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 76 A se vedea articolul 27 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 77 A se vedea articolul 29 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. 78 A se vedea articolul 27 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.


91

îndeplinesc cerințele esențiale de securiatte şi sănătate aplicabile sau dacă maşinile prezintă un risc grav79.

Articolul 5

Introducerea pe piață și punerea în funcțiune

1. Înainte de introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune a unei maşini, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie:

(a) să se asigure că aceasta îndeplineşte cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile prevăzute în anexa I;

(b) să se asigure că este disponibil dosarul tehnic prevăzut în anexa VII partea A;

(c) să pună la dispoziţie, în special, informațiile necesare, precum instrucțiuni;

(d) să desfășoare procedurile de evaluare a conformității adecvate potrivit articolului 12;

(e) să întocmească declarația CE de conformitate potrivit anexei II partea 1 secțiunea A și să se asigure că aceasta însoțește maşina;

(f) s[ aplice marcajul CE în conformitate cu articolul 16.

. . .

Secțiunea 103 Obligațiile producătorilor de maşini Articolul 5 alineatul (1) prevede un rezumat al obligațiilor pe care producătorii de maşini trebuie să le îndeplinească înainte de introducerea pe piață sau de punerea în funcțiune a acestora – a se vedea secțiunile 78-81: observații privind articolul 2 litera (i). Trebuie subliniat faptul că termenul „maşină” este folosit aici în sens larg. Așadar, aceste obligații se aplică producătorilor de maşini prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f): maşini în sens strict, echipamente interschimbabile, componente de securitate, accesorii de ridicat, lanțuri, cabluri și chingi și dispozitive amovibile de transmisie mecanică - a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. Obligațiile rezumate la articolul 5 alineatul (1) literele (a)-(f) pot fi îndeplinite, de asemenea, integral sau parţial de către reprezentantul autorizat al producătorului – a se vedea secțiunea 84 și secțiunea 85: observații privind articolul 2 litera (j). În majoritatea cazurilor, aceste obligații trebuie îndeplinite înainte ca maşina să fie introdusă pe piața din UE – a se vedea secțiunea 73: observații privind Articolul 2 litera (h). Cu toate acestea, pentru maşinile care nu sunt introduse pe piață de exemplu maşinile produse sau importate în UE de către un utilizator pentru uz propriu, obligațiile trebuie îndeplinite înainte ca maşinile să fie puse în funcțiune – a se vedea secțiunea 80 și secțiunea 81: observații privind articolul 2 litera (i).

79 A se vedea articolele 28 și 29 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.


92

Articolul 5 alineatul (1) litera (c) impune producătorului să furnizeze informațiile și instrucțiunile necesare împreună cu maşina. În acest sens, trebuie remarcat faptul că furnizarea informațiilor necesare referitoare la maşină elaborarea instrucțiunilor sunt considerate a fi parte a proiectării și construcției maşinilor și fac obiectul cerințelor esențiale de securitate și sănătate – a se vedea secțiunea 244: observații privind punctul 1.7 din anexa I.

Articolul 5 (continuare) . . . 2. Înainte de introducerea pe piață a unei cvasimaşini, producătorul sau

reprezentantul său autorizat se asigură că a fost îndeplinită procedura prevăzută la articolul 13.

. . .

Secțiunea 104 Obligațiile producătorilor de cvasimaşini Articolul 5 alineatul (2) se referă la obligațiile producătorilor de cvasimaşini, astfel cum au fost definite la articolul 2 - a se vedea secțiunea 46: observații privind articolul 2 litera (g). Obligațiile producătorilor cvasimaşini sunt rezumate la articolul 13 – a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13.

Articolul 5 (continuare) . . . 3. Pentru procedurile prevăzute la articolul 12, producătorul sau reprezentantul său

autorizat trebuie să aibă mijloacele necesare sau să aibă acces la mijloacele necesare de a se asigura că maşinile îndeplinesc cerințele esențiale de securitate și sănătate stabilite în anexa I.

. . .

Secțiunea 105 Mijloace pentru garantarea conformităţii maşinilor Articolul 5 alineatul (3) se referă la obligația menționată la articolul 5 alineatul (1) litera (d) de a realiza procedura de evaluare a conformității adecvată potrivit articolului 12. În cazul maşinilor supuse procedurii de evaluare a conformității cu control intern al producției descrisă anexa VIII, verificările necesare pot fi realizate de către sau în numele producătorului sau al reprezentantului său autorizat. Indiferent dacă evaluarea conformității maşinii este realizată de producătorul însuși sau este încredințată reprezentantului său autorizat, persoana care efectuează evaluarea conformității trebuie să dispună sau să aibă acces la mijloacele necesare pentru verificarea conformității maşinilor cu cerințele de securitate şi sănătate aplicabile. Aceste mijloace pot include, de exemplu, personalul calificat necesar, accesul la informațiile necesare, competența și echipamentul necesar pentru efectuarea verificărilor proiectului, a calculelor, măsurătorilor, testelor funcționale, încercărilor de rezistență, inspecțiilor vizuale și a verificărilor informațiilor și instrucțiunilor necesare pentru a garanta conformitatea maşinii cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile.


93

Atunci când maşinile sunt proiectate și construite în conformitate cu standarde armonizate, standardele specifică, în mod normal, mijloacele care trebuie utilizate în pentru verificarea conformității maşinii cu specificațiile acestora80. În cazul maşinilor care fac parte dintr-una din categoriile prevăzute în anexa IV pentru care se utilizează procedura de asigurare totală a calității descrisă în anexa X, mijloacele pentru realizarea verificărilor necesare trebuie să fie documentate în sistemul de asigurare totală a calității al producătorului – a se vedea secțiunea 403: observații privind punctul 2.2 din anexa X.

Articolul 5 (continuare) . . . 4. În cazul în care maşinile intră și sub incidența altor directive referitoare la alte aspecte și care prevăd aplicarea marcajului CE, acesta indică faptul că maşinile sunt conforme, de asemenea, cu dispozițiile celorlalte directive.

Cu toate acestea, în cazul în care una sau mai multe dintre respectivele directive permit producătorului sau reprezentantului său autorizat să aleagă, într-o perioada de tranziție ce sistem să aplice, marcajul CE indică doar conformitatea cu directivele aplicate de producător sau de reprezentantul său autorizat. Trimiterile la directivele aplicate, așa cum au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, trebuie să fie înscrise în declarația CE de conformitate.

Secțiunea 106 Marcajul CE în conformitate cu alte directive Articolul 5 alineatul (4) se referă la obligația prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (f): aplicarea marcajului CE. Articolul 5 alineatul (4) reamintește că și alte directive care prevăd aplicarea marcajului CE pot să se aplice maşinilor. În acest caz, producătorul trebuie să se asigure că și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu toate directivele aplicabile produsului său înainte de aplicarea marcajului CE – a se vedea secțiunile 89-92: observații privind articolul 3.

80 A se vedea clauza 6.9 – Clauza „Verificarea cerințelor de siguranță și/sau măsurilor de protecție" din Ghidul CEN 414: 2004 – Siguranța echipamentelor tehnice – Reguli pentru elaborarea și prezentarea standardelor de siguranță.


94

Articolul 6

Libera circulație

1. Statele membre nu trebuie să interzică, să restricționeze sau să împiedice introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune pe teritoriul lor a maşinilor care respectă prezenta directivă.

2. Statele membre nu trebuie să interzică, să restricționeze sau să împiedice introducerea pe piață a cvasimaşinilor atunci când producătorul sau reprezentantul său autorizat elaborează o declarație de încorporare, prevăzută în anexa II partea 1 secțiunea B, conform căreia aceasta urmează să fie încorporată într-o maşină sau asamblată cu alte maşini pentru a forma o maşină.

. . .

Secțiunea 107 Libera circulație a maşinilor și a cvasimaşinilor Articolul 6 alineatele (1) și (2) stabilesc obligații destinate să îndeplinească unul dintre obiectivele fundamentale ale directivei „Maşini”: libera circulație a maşinilor și a cvasimaşinilor în cadrul pieței unice. La articolul 6 alineatul (1), termenul „maşină” este folosit în sens larg pentru a desemna toate produsele prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f) – a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. În conformitate cu obligațiile stabilite la articolul 6, statele membre nu pot să impună cerințe sau proceduri pentru introducerea pe piață a maşinilor sau a cvasimaşinilor sau pentru punerea în funcțiune a maşinilor, referitoare la pericolele acoperite de Directiva „Maşini”, altele decât cele stabilite în această directivă. Obligația de a permite libera circulație a maşinilor și a cvasimaşinilor conforme cu directiva nu împiedică statele membre să reglementeze instalarea și utilizarea maşinilor în anumite limite – a se vedea secțiunea 139 și secțiunea 140: observații privind articolul 15. În virtutea Acordului privind Spațiul Economic European (SEE)81, maşinile care sunt conforme cu Directiva „Maşini” beneficiază de libera circulație și în Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Același lucru este valabil și în cazul Elveției în virtutea Acordului de recunoaștere reciprocă cu UE82 și al Turciei în virtutea Uniunii vamale UE-Turcia.83

81 http://www.efta.int/legal-texts/eea.aspx 82 http://ec.europa.eu/enterprise/policies/single-market-goods/international-aspects/mutual-recognition-agreement/switzerland/index_en.htm 83 http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_duties/rules_origin/customs_unions/article_414_en.htm

http://www.efta.int/legal-texts/eea.aspx

http://ec.europa.eu/enterprise/policies/single-market-goods/international-aspects/mutual-recognition-agreement/switzerland/index_en.htm

http://ec.europa.eu/enterprise/policies/single-market-goods/international-aspects/mutual-recognition-agreement/switzerland/index_en.htm

http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_duties/rules_origin/customs_unions/article_414_en.htm

http://ec.europa.eu/taxation_customs/customs/customs_duties/rules_origin/customs_unions/article_414_en.htm


95

Articolul 6 (continuare)

3. La târguri comerciale, expoziții, demonstrații și alte evenimente similare, statele membre nu trebuie să împiedice prezentarea de maşini sau cvasimaşini care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentei directive, cu condiția ca un indicator vizibil să indice în mod clar neconformitatea acestora sau a respectivei componente de siguranță, precum și imposibilitatea punerii lor la dispoziţie înainte de a fi puse în conformitate. Pe lângă aceasta, în timpul demonstrațiilor cu astfel de maşini sau cvasimaşini neconforme, trebuie să se ia măsuri de securitate adecvate pentru a se asigura protecția persoanelor.

Secțiunea 108 Târguri comerciale, expoziții și demonstraţii tehnice Târgurile comerciale, expozițiile și demonstrațiile oferă o posibilitate producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de maşini să promoveze produse noi și inovatoare. Dispozițiile articolului 6 alineatul (3) au scopul să asigure că Directiva „Maşini” nu constituie un obstacol pentru promovarea unor astfel de produse – a se vedea secțiunea 19: observații privind considerentul 17. În anumite cazuri, companiile în cauză ar putea să dorească să verifice, înainte de efectuarea procedurii de evaluare a conformității aplicabile, dacă produsele lor interesează clienți potențiali. În alte situații, este posibil ca procedura să nu fi fost finalizată la momentul în care maşina respectivă este expusă. Este posibil ca producătorii, importatorii sau distribuitorii să dorească să expună şi produse care nu sunt destinate pieţei UE. Produsele pot fi, de asemenea, expuse fără anumiţi protectori sau dispozitive de protecție în vederea evidenţierii mai clare a caracteristicilor de operare ale acestora. Conform articolului 6 alineatul (3), astfel de practici sunt autorizate. Cu toate acestea, pentru a furniza informații clare potențialilor clienți și pentru a evita concurența neloială cu expozanții de produse care respectă Directiva „Masini”, produsele care nu sunt conforme cu dispozițiile directivei trebuie însoțite de un panou vizibil care să indice clar faptul că acestea nu sunt conforme și că nu vor fi disponibile decât după punerea lor în conformitate. Este util ca organizatorii târgurilor comerciale să reamintească expozanților obligațiile ce le revin în această privință. Directiva „Maşini” nu impune un anumit format specific sau o anumită formulare sepcifică pentru panoul respectiv. Următoarea formulare poate fi luată în considerare pentru maşina pe care producătorul intenționează să o pună în conformitate și să o introducă pe piața UE:

Maşina expusă nu este conformă cu Directiva „Maşini” 2006/42/CE. Vizitatorii sunt informaţi că maşina respectivă va fi disponibilă în Uniunea Europeană numai după ca va fi pusă în conformitate.

În timpul expozițiilor și demonstrațiilor trebuie luate măsurile de prevenire necesare pentru a garanta securitatea prezentatorilor și a publicului, în special atunci când produsele sunt expuse fără protectorii sau dispozitivele de protecție aferente. În ceea ce privește ecuritatea și sănătatea prezentatorilor sau a altor angajați ai expozanților, trebuie luate măsurile necesare în conformitate cu prevederile naționale de punere în


96

aplicare a directivelor UE referitoare la protecția sănătății și securitatea lucrătorilor.

Articolul 7

Prezumția de conformitate și standardele armonizate

1. Statele membre consideră maşinile care poartă marcajul CE și care sunt însoțite de declarația CE de conformitate, al cărei conținut este prevăzut în anexa II partea 1 secțiunea A, ca fiind conforme cu dispozițiile prezentei directive. . . .

Secțiunea 109 Prezumția de conformitate conferită de marcajul CE și declarația CE de conformitate

Articolul 7 alineatul (1) explică rolul marcajului CE și al declarației CE de conformitate drept „pașapoarte” care facilitează libera circulație a maşinilor pe piața unică la care se face referire la articolul 6 alineatul (1). Declarația CE de conformitate trebuie să însoțească maşina. Acest lucru implică faptul că declarația CE de conformitate trebuie să fie furnizată împreună cu maşina de către producător, atunci când maşina este introdusă pe piaţă și trebuie să fie transmisă utilizatorului maşinii de către alți operatori economici, precum importatori sau distribuitori – a se vedea secțiunea 83: observații privind articolul 2 litera (i). Trebuie subliniat faptul că obligația stabilită pentru statele membre la articolul 7 alineatul (1) de a considera maşinile care poartă marcajul CE și care sunt însoțite de o declarație CE de conformitate drept conforme cu Directiva „Maşini”, nu afectează datoria statelor membre de a supraveghea piața pentru a se asigura de faptul că produsele care poartă marcajul CE și care sunt însoțite de o declarație CE de conformitate sunt într-adevăr conforme cu cerințele Directivei „Maşini”, precum și datoria acestora de a asigura retragerea de pe piaţă a produselor neconforme care poartă marcajul CE – a se vedea secțiunea 93 și secțiunea 94: observații privind articolul 4 punctul (1), secțiunile 122 - 126: observații privind articolul 11 și secțiunea 142: observații privind articolul 17.

Articolul 7 (continuare) . . . 2. Maşinile construite în conformitate cu un standard armonizat, ale cărui referințe

au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se consideră a fi în conformitate cu cerințele esențiale de securitate și sănătate acoperite de un astfel de standard armonizat.

. . .

Secțiunea 110 Prezumția de conformitate conferită de aplicarea standardelor armonizate

Referirea la standardele europene reprezintă un element cheie al „Noii abordări în materie de armonizare tehnică și standarde” care este urmată în Directiva ”Maşini”. Directiva stabilește cerințele esențiale de securitate şi sănătate obligatorii pentru maşini în timp ce specificații tehnice detaliate pentru îndeplinirea acestor cerințe


97

esențiale de securitate şi sănătate sunt date în standarde europene armonizate – a se vedea secțiunea 87: observații privind articolul 2 litera (l). Odată ce un standard european armonizat a fost adoptat, organizația europeană de standardizare îl transmite Comisiei Europene pentru ca referințele sale să poată fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE). Odată ce referința unui standard armonizat a fost publicată în JOUE, aplicarea specificațiilor acestuia conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate acoperite de standard. Această prezumție de conformitate există cu începere de la data la care referința la standard este publicată prima dată în JOUE. Prezumția de conformitate încetează când standardul este înlocuit de un standard nou sau un standard revizuit la „data încetării prezumției de conformitate” care este specificată în JOUE pentru maşinile introduse pe piaţă după acea dată - a se vedea secțiunea 114: observații privind articolul 7 alineatul (3). Trebuie remarcat faptul că, drept urmare a unei obiecții oficiale, referințele anumitor standarde pot fi publicate în JOUE împreună cu un avertisment de retragere a prezumției de conformitate pentru anumite părți ale standardului – a se vedea secțiunea 121: observații privind articolul 10. Aplicarea proiectelor de standarde europene (identificate cu prefixul „prEN”) sau a standardelor europene ale căror referințe nu au fost încă publicate în JOUE nu conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate din Directiva ”Maşini”. Informații asupra obiectului standardului (categoria de maşini sau aspectul de securitate a maşinii acoperit de către standard) pot fi găsite în clauza standardului referitoare la domeniul său de aplicare. Informații suplimentare asupra cerințelor esențiale de secuirtate şi sănătate cuprinse în Directiva „Maşini” și tratate (sau netratate) în standard sunt furnizate într-o anexă informativă „Z” la standard. În cazul în care un standard sau o parte a acestuia este menționată într-o referință normativă din cadrul unui standard european armonizat, specificațiile conținute de standard sau de părțile acestuia la care s–a făcut trimitere devin parte din standardul armonizat, iar aplicarea acestora conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate acoperite. Această regulă rămâne adevărată chiar și în cazul în care standardul la care se face referire nu mai este în vigoare (cu excepția cazului în care referința acestuia a fost retrasă din JOUE drept urmare a unei obiecții oficiale - a se vedea secțiunea 121: observații privind articolul 10. Pe de altă parte, aplicarea ultimei versiuni a standardului la care se face referire conferă, de asemenea, o prezumție de conformitate cu respectivele cerințe esențiale de securitate şi sănătate, cu condiția ca referința acestuia să fi fost publicată în JOUE. Prezumția de conformitate conferită prin aplicarea unui standard armonizat nu este absolută, întrucât conformitatea standardului însuși poate fi contestată – a se vedea secțiunile 119 - 121: observații privind articolul 10. Cu toate acestea, prezumția de conformitate conferită de aplicarea unui standard armonizat oferă producătorului o anumită certitudine juridică deoarece nu trebuie să furnizeze dovezi suplimentare de conformitate cu cerințele esențiale de securiatte şi sănătate acoperite de standardul respectiv. Mai mult, în cazul categoriilor de maşini enumerate în anexa IV, aplicarea unui


98

standard armonizat care acoperă toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile maşinii în cauză permite producătorului să efectueze evaluarea conformității maşinii fără a recurge la un organism notificat – a se vedea secțiunea 129: observații privind articolul 12 alineatul (3). Trebuie remarcat faptul că, deși aplicarea standardelor armonizate facilitează evaluarea riscurilor, aceasta nu scutește în totalitate producătorul maşinii de obligația de a efectua o evaluare a riscurilor pentru maşină – a se vedea secțiunea 159: observații privind principiul general 1 din anexa I. Chiar și în cazul în care o anumită cerință esențială de securitate şi sănătate este acoperită de un standard armonizat, un producător de maşini are libertatea de a aplica specificații alternative. Natura voluntară a standardelor armonizate are ca scop prevenirea situației în care standarde tehnice să devină un obstacol în calea introducerii pe piață a maşinilor care încorporează soluții inovatoare. Totuși, un standard armonizat oferă o indicație asupra stadiului tehnicii existente în momentul adoptării acestuia. Cu alte cuvinte, standardul armonizat indică nivelul de securitate care poate fi aşteptat pentru un anumit tip de produs la data respectivă. Un producător de maşini care optează pentru aplicarea altor specificații tehnice trebuie să poată demonstra că soluția alternativă adoptată este în conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate din Directiva „Maşini” și că oferă un nivel de securitate cel puțin echivalent cu cel permis de aplicarea specificațiilor din standardul armonizat – a se vedea secțiunile 161 și 162: observații privind principiul general 3 din anexa I. Atunci când un producător alege să nu aplice standarde armonizate sau să aplice doar anumite părți dintr-un standard armonizat, el trebuie să includă în dosarul tehnic evaluarea riscurilor realizată și măsurile adoptate pentru a se conforma cerințelor esențiale de securitate şi sănătate – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). În acest caz, referința standardului armonizat nu trebuie prezentată ca atare în declarația de conformitate CE a producătorului, însă aceasta poate indica ce părți sau clauze ale standardului armonizat au fost aplicate – a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II secțiunea A partea 1 punctul (7).

Secțiunea 111 Clasificarea standardelor pentru maşini Standardele pentru maşini sunt clasificate în trei tipuri: A, B și C. Scopul acestei clasificări este de a permite autorilor de standarde pentru categorii particulare de maşini să facă referire la standarde orizontale care oferă soluții tehnice supuse dovedite în timp. Standardele orizontale de tip A și B pot, de asemenea, să ajute producătorii care proiectează maşini pentru care nu sunt disponibile standarde de tip C. Trebuie stabilită o distincție privind natura prezumției de conformitate conferită de aplicarea standardelor armonizate de aceste trei tipuri:

Standarde de tip A Standardele de tip A specifică conceptele de bază, terminologia și principiile de proiectare valabile pentru toate categoriile de maşini. Aplicarea exclusivă a acestor standarde, deși reprezintă un cadru esențial pentru aplicarea corectă a Directivei


99

„Maşini”, nu este suficientă pentru a garanta conformitatea cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile din directivă și, prin urmare, nu oferă o prezumție de conformitate completă. De exemplu, aplicarea standardului EN ISO 14121-184 garantează faptul că evaluarea riscurilor este realizată în conformitate cu cerințele principiului general 1 din anexa I, dar nu este suficientă pentru a demonstra că măsurile de protecție adoptate de producător pentru tratarea riscurile prezentate de maşini îndeplinesc cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile din anexa I.

Standarde de tip B Standardele de tip B tratează aspecte specifice ale securităţii maşinilor sau tipuri specifice de mijloace de protecție valabile pentru o gamă largă de categorii de maşini. Aplicarea specificațiilor din standarde de tip B conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale din Directiva „Maşini” pe care le acoperă atunci când un standard de tip C sau evaluarea riscurilor realizată de producător indică faptul că o soluție tehnică specificată de standardul de tip B este adecvată unei categorii particulare sau unui model particular al maşinii în cauză. Aplicarea standardelor de tip B, care oferă specificații pentru componentele de securitate introduse pe piață separat conferă o prezumție de conformitate pentru componentele de securitate respective și pentru cerințele esențiale de securitate şi sănătate acoperite de aceste standarde – a se vedea secțiunea 42, observații privind articolul 2 litera (c).

Standarde de tipul C Standardele de tipul C oferă specificații pentru o anumită categorie de maşini, de exemplu, prese mecanice, combine agricole sau compresoare. Diferitele tipuri de maşini aparținând categoriei acoperite de un standard de tip C au o destinație de utilizare similară și prezintă pericole similare. Standardele de tip C pot să facă referire la standarde de tip A sau B, precizând care dintre specificațiile din standardul de tip A sau de tip B sunt aplicabile pentru respectiva categorie de maşini. În cazul în care, pentru un anumit aspect al securităţii maşinii, un standard de tip C diferă de specificațiile conținute într-un standard de tip A sau B, specificațiile standardului de tip C prevalează asupra specificațiilor standardului de tip A sau B.

Aplicarea unui standard de tip C în baza evaluării riscurilor efectuată de către producător conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate din Directiva „Maşini” acoperite de standardu. Anumite standarde de tip C sunt organizate în serii formate din mai multe părți, partea 1 a standardului oferind specificații generale valabile pentru o familie de maşini în timp ce celelalte părți ale standardului oferă specificații pentru categorii particulare de maşini care aparțin respectivei familii, completând sau modificând specificațiile generale din partea 1. În cazul standardelor de tip C astfel organizate, prezumpția de conformitate cu cerințele esențiale din Directiva „Maşini” este conferită prin aplicarea părții generale 1 din standard împreună cu partea specifică aferentă din standard. 84 EN ISO 14121-1:2007 – Securitatea mașinilor – Aprecierea riscului - Partea 1: Principii (ISO 14121-1:2007).


100

Secțiunea 112 Dezvoltarea standardelor armonizate pentru maşini Standardele armonizate pentru maşini sunt dezvoltate de comitetele tehnice (CT) ale organizațiilor europene de standardizare, CEN și CENELEC. CT-urile sunt compuse din reprezentanți mandatați de organizațiile naționale membre ale CEN și CENELEC. CT-urile implicate în dezvoltarea standardelor care susțin Directiva „Maşini” cuprind următoarele:

CEN CT 10 Ascensoare, scări și trotuare rulante CT 33 Uși, ferestre, obloane CT 47 Arzătoare cu combustibil lichid pulverizat și componentele acestora – funcție – siguranță –

încercare CT 98 Elevatoare cu platformă CT 114 Securitatea mașinilor CT 122 Ergonomie CT 123 Lasere și fotonică CT 131 Arzătoare de gaz cu ventilaţie CT 142 Mașini pentru prelucrarea lemnului – siguranță CT 143 Mașini unelte – securitate CT 144 Tractoare și mașini pentru agricultură și silvicultură CT 145 Mașini pentru cauciuc și materiale plastice CT 146 Mașini de ambalat CT 147 Macarale – securitate CT 148 Mijloace și sisteme continue de manipulare – securitate CT 149 Echipamente mecanizate pentru depozite CT 150 Cărucioare de manipulare – securitate CT 151 Echipamente de construcție și mașini pentru materiale de construcții CT 153 Mașini pentru produse alimentare și furaje CT 168 Lanțuri, frânghii, chingi, cabluri și accesorii – securitate CT 169 Dispozitive de iluminat și iluminare CT 182 Sisteme de refrigerare, cerințe de securitate și de mediu CT 186 Procesare termică industrială – securitate CT 188 Benzi transportoare CT 192 Echipamente de luptă împotriva incendiilor CT 196 Mașini pentru mine subterane – securitate CT 197 Pompe CT 198 Mașini de tipărit și de prelucrare a hârtiei – securitate CT 200 Mașini și instalații pentru tăbăcării – securitate CT 201 Mașini pentru fabricarea încălțămintei și produselor din piele și din imitație de piele -

securitate CT 202 Mașini pentru turnătorii CT 211 Acustică CT 213 Unelte portabile acționate de încărcături explozive – securitate CT 214 Mașini și accesorii pentru industria textilă CT 221 Rezervoare metalice fabricate în ateliere și echipamente pentru rezervoare de depozitare și

pentru stațiile de întreținere CT 231 Vibrații și șocuri mecanice CT 232 Compresoare– securitate CT 255 Mașini portabile cu motor neelectric securitate CT 256 Aplicații feroviare CT 270 Motoare cu ardere internă CT 271 Echipamente de tratare a suprafețelor – securitate CT 274 Echipamente pentru deservirea aeronavelor la sol CT 305 Atmosfere potențial explozive – prevenirea și protecția împotriva exploziilor CT 310 Tehnologii avansate de fabricație CT 313 Centrifuge – cerințe de securitate


101

CT 322 Echipamente pentru producerea și modelarea metalelor – securitate CT 354 Vehicule motorizate de tip ride-on care nu sunt destinate a fi conduse pe drumurile publice , CT 356 Ventilatoare industriale – cerințe de securitate CENELEC CT 44X Securitatea mașinilor – aspecte electrotehnice CT 61 Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic și scopuri similare CT 61F Securitatea uneltelor electrice portabile cu motor CT 76 Securitatea privind radiațiile optice și echipamentele laser CT 88 Sisteme de turbine eoliene

Proiectele de standard sunt elaborate de grupurile de lucru (GL) constituite de TC pertinent. GL sunt alcătuite din experți numiți de organizațiile naționale de standardizare. Proiectul de standard (prEN) elaborat de GL este transmis de CT organizațiilor naționale de standardizare care distribuie proiectul părților interesate la nivel național pentru colectarea observațiilor lor (anchetă publică). Observațiile primite sunt retransmise CT și analizate de GL în vederea îmbunătățirii proiectului. Ulterior, un proiect final al standardului este transmis organizațiilor naționale de standardizare pentru a fi adoptat prin votul majorității ponderate. Anumite standarde armonizate sunt, de asemenea, dezvoltate în cadrul acordurilor de colaborare dintre CEN și Organizația Internațională de Standardizare (ISO) sau între CENELEC și Comisia Electrotehnică Internațională (IEC). Acordul încheiat între CEN și ISO este cunoscut sub numele de Acordul de la Viena. Acordul încheiat între CENELEC și IEC este cunoscut sub numele de Acordul de la Dresda. Atunci când aceste acorduri sunt puse în aplicare, proiectele de standarde pot fi elaborate de CT și GL din cadrul ISO sau IEC. Cu toate acestea, înainte ca proiectele respective să fie adoptate ca standarde europene armonizate, sunt supuse procedurilor de anchetă și adoptare aplicate de CEN sau CENELEC, acestea fiind aplicate în paralel cu procedurile ISO sau IEC.

Secțiunea 113 Identificarea standardelor armonizate Proiectele de standarde europene sunt identificate printr-un număr de referință precedat de prefixul „prEN” urmat de data proiectului. Astfel de proiecte de standarde europene sunt puse la dispoziția publicului în stadiul de anchetă publică. Odată ce standardul a fost adoptat de către CEN sau CENELEC, el este identificat prin același număr precedat de prefixul „EN” şi urmat de data (anul) adoptării. În cazul în care un standard este modificat sau revizuit, iar noua versiune poartă același număr, data adoptării permite să se facă distincția între noua versiune a standardului și cea precedentă. Atunci când un standard CEN este identic cu un standard internațional adoptat de ISO, standardul european și cel internațional vor avea același număr în timp ce referința standardului armonizat va avea prefixul „EN ISO”. Pe de altă parte, când un standard CENELEC are la bază un standard IEC, el are un număr diferit. Cu toate acestea, pentru ambele organisme europene de standardizare, referința corespunzătoare standardului ISO sau IEC este indicată în paranteze, după titlul standardului european. Organizațiile naționale membre ale CEN și CENELEC trebuie să atribuie standardului armonizat statutul de standard național fără nici o modificare. În referința versiunii


102

naționale a unui standard armonizat, prefixul „EN” este precedat de prefixul utilizat pentru identificarea standardelor naționale în țara respectivă. Standardele armonizate sunt publicate de organizațiile naționale de standardizare din statele membre UE cu următoarele prefixe:

„ÖNORM EN” în Austria „NBN EN” în Belgia „БДС EN” în Bulgaria „CYS EN” în Cipru „ČSN EN” în Republica Cehă „DS EN” în Danemarca „EVS EN” în Estonia „SFS EN” în Finlanda „NF EN” în Franța „DIN EN” în Germania „EN” în Grecia „MSZ EN” în Ungaria „IS EN” în Irlanda „UNI EN” în Italia

„LVS EN” în Letonia „LST EN” în Lituania „EN” în Luxemburg „MSA EN” în Malta „NEN EN” în Țările de Jos „PN EN” în Polonia „NP EN” în Portugalia „SR EN” în România „STN EN” în Slovacia „SIST EN” în Slovenia „UNE EN” în Spania „SS EN” în Suedia „BS EN” în Regatul Unit

Aceleași standarde sunt publicate cu următoarele prefixe în țările AELS: „IST EN” în Islanda, "NS-EN" în Norvegia

"SN EN" în Elveția

În unele cazuri, data inclusă în referința versiunii naționale a standardului armonizat este ulterioară datei incluse în referința standardului publicat în JOUE, deoarece este posibil ca publicarea standardului la nivel național să fi avut loc în anul următor. În declarația CE de conformitate a maşinii, standardele europene armonizate aplicate de producător pot fi identificate utilizând fie referința națională, cu unul dintre prefixele naționale citate mai sus, fie referința astfel cum a fost prezentată în JOUE, numai cu prefixul „EN” – a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A punctul (7).

Articolul 7 (continuare) . . . 3. Comisia publică referințele standardelor armonizate în Jurnalul Oficial al

Uniunii Europene. . . .

Secțiunea 114 Publicarea referințelor standardelor armonizate în JOUE Listele consolidate ale standardelor armonizate sunt publicate în seria C a JOUE sub formă unei comunicări ale Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Directivei „Maşini”. Lista este actualizată periodic când referințele standardelor noi sau revizuite sunt comunicate Comisiei Europene de către CEN și CENELEC. Lista publicată în JOUE include următoarele 5 coloane: Coloana 1 indică organizația europeană de standardizare care a adoptat

standardul: CEN sau CENELEC;


103

Coloana 2 indică referința standardului, adică numărul său, data adoptării sale de către CEN sau CENLEC și titlul acestuia; Dacă standardul a fost modificat, referința versiunii modificate a standardului este indicată. Odată ce referințele unor astfel de standarde modificate au fost publicate în JOUE, versiunea modificată a standardului este cea care conferă prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate din Directiva „Maşini”;

Coloana 3 indică data la care referința standardului a fost publicată pentru prima dată în JOUE. Aceasta reprezintă data începând cu care aplicarea standardului conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care le acoperă;

Coloana 4 prezintă referințele standardului înlocuit. Această coloană este completată numai în cazul în care exista deja un standard armonizat referitor la același subiect în momentul adoptării standardului nou sau revizuit. În majoritatea cazurilor, standardul înlocuit reprezintă o versiune anterioară a standardului revizuit;

Coloana 5 indică data încetării prezumției de conformitate a standardului înlocuit. Această coloană este completată numai atunci când referința unui standard înlocuit este specificată în coloana 4. Data încetării prezumției de conformitate este stabilită de către Comisie. În general, data încetării prezumției de conformitate este aceeași cu data stabilită de CEN sau CENELEC pentru retragerea standardului înlocuit de către organizațiile naționale de standardizare. Noul standard conferă o prezumție de conformitate începând cu data la care referința sa este publicată în JOUE, în timp ce standardul înlocuit continuă să confere o prezumție de conformitate până la data încetării prezumției de conformitate specificată în coloana 5. În intervalul dintre cele două date (perioada de tranziție), specificațiile noului standard ori cele ale standardului înlocuit conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care acestea le acoperă.

Articolul 7 (continuare) . . . 4. Statele membre iau măsurile adecvate pentru a permite partenerilor sociali să

aibă o influență la nivel național asupra proceselor de elaborare și urmăriree a standardelor armonizate.

Secțiunea 115 Participarea partenerilor sociali la procesul de standardizare Standardizarea se bazează pe un consens între părțile interesate. Părțile interesate de standardele referitoare la maşini includ, de exemplu, producătorii de maşini, utilizatorii de maşini precum angajatorii, lucrătorii şi consumatorii, instituțiile competente în probleme de securitate şi sănătatea în muncă, organismele notificate, alte organizații non-guvernamentale interesate și autoritățile publice. Regulile pentru participarea părților interesate intră, în general, sub incidența prevederilor naționale privind organizarea standardizării.


104

Articolul 7 alineatul (4) impune în mod expres statelor membre să se asigure că sunt luate măsuri adecvate pentru a permite partenerilor sociali, adică reprezentanților angajatorilor și cei ai lucrătorilor, să aibă o influență asupra procesului de standardizare la nivel național. Rămâne la latitudinea statelor membre să decidă care măsuri sunt adecvate și modul în care acestea sunt puse în aplicare.

Articolul 8 85

Măsuri speciale

1. Comisia poate lua orice măsură adecvată referitoare la următoarele aspecte:

(a) actualizarea listei indicative de componente de securitate din anexa V prevăzută la articolul 2 litera (c);

(b) restricționarea introducerii pe piață a maşinilor prevăzute la articolul 9.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3).

. . .

Secțiunea 116 Măsuri ce fac obiectul procedurii Comitetului de reglementare

Articolul 8 alineatul (1) stabilește cele două cazuri în care Comisia poare adopta măsuri în urma consultării Comitetului „Maşini” în conformitate cu procedura de reglementare cu control – a se vedea secțiunea 147: observații privind articolul 22 alineatul (3).

− articolul 8 alineatul (1) litera (a) permite Comisiei să actualizeze lista orientativă de componente de securitate, prezentată în anexa V, de exemplu prin completarea listei cu mai multe exemple de componente care corespund definiției de la articolul 2 – a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c). Se procedează astfel atunci când se observă omiterea din listă a anumitor componente de securitate existente sau atunci când sunt dezvoltate noi componente de securitate;

− articolul 8 punctul (1) litera (b) permite Comisiei să adopte o măsură de restricționare a introducerii pe piață a maşinilor care prezintă riscuri datorate deficiențelor unui standard armonizat, care prezintă același risc ca maşinile care fac obiectul unei clauze de salvgardare justificate sau la cererea unui stat membru – a se vedea secțiunea 118: observații privind articolul 9.

85 Articolul 8 a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din18 iunie 2009 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat, în ceea ce privește procedura de reglementare cu control (PRAC) – Adaptare la procedura de reglementare cu control — partea a patra – JO L188, 18.7.2009, p.14.


105

Articolul 8 (continuare) . . . 2. Comisia, hotărând în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la

articolul 22 alineatul (2), poate lua orice măsură adecvată legată de aplicarea practică a prezentei directive, inclusiv măsuri necesare pentru a asigura cooperarea statelor membre între ele și cu Comisia,, în conformitate cu dispozițiile articolului 19 alineatul (1).

Secțiunea 117 Măsuri care fac obiectul procedurii Comitetului consultativ Articolul 8 alineatul (2) permite Comisiei să ia orice măsură adecvată în legătură cu aplicarea practică a Directivei „Maşini” după consultarea Comitetului „Maşini” în conformitate cu procedura de consultare – a se vedea secțiunea 147: observații privind articolul 22 alineatul (2). De asemenea, acesta asigură și un temei juridic pentru sprijinul oferit de Comisie în scopul organizării cooperării și schimbului de informații între autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre – a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19 alineatul (1).


106

Articolul 986

Măsuri specifice pentru tratarea maşinilor potenţial periculoase

1. Atunci când, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10, Comisia consideră că un standard armonizat nu îndeplinește integral cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care le acoperă și care sunt prevăzute în anexa I, Comisia poate, în conformitate cu alineatul (3) al prezentului articol, să adopte măsuri prin care să solicite statelor membre să interzică sau să restricționeze introducerea pe piață a maşinilor cu caracteristici tehnice care prezintă riscuri datorate lacunelor standardului sau să supună aceste maşini unor condiții speciale. Atunci când, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11, Comisia consideră că o măsură luată de un stat membru este justificată, Comisia poate, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, să ia măsuri prin care să solicite statelor membre să interzică sau să restricționeze introducerea pe piață a maşinilor care prezintă același risc din cauza caracteristicilor sale tehnice sau să supună aceste maşini unor condiții speciale.

2. Orice stat membru poate solicita Comisiei să examineze necesitatea adoptării măsurilor prevăzute la alineatul (1).

3. În cazurile menționate la alineatul (1), Comisia consultă statele membre și alte părți interesate, indicând măsurile pe care intenționează să le adopte în scopul de a asigura, la nivel comunitar, un nivel ridicat de protecție a sănătății și securitatea persoanelor.

Luând în considerare rezultatele consultărilor, Comisia adoptă măsurile necesare.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 22alineatul (3).

Secțiunea 118 Măsuri referitoare la maşini nesigure care prezintă riscuri similare

Clauza de salvgardare prevăzută în articolul 11, care impune statelor membre să ia măsuri adecvate în privința maşinilor periculoase care poartă marcajul CE, se aplică anumitor modele de maşină. Articolul 9 permite Comisiei să adopte măsuri pentru a interzice sau pentru a restricționa introducerea pe piață a tuturor modelelor de maşini care prezintă riscuri datorate aceloraşi caracteristici tehnice. Aceste măsuri pot fi adoptate în următoarele situații:

În urma unei obiecții oficiale împotriva unui standard armonizat în conformitate cu articolul 10

86 Articolul 9 alineatul (3) a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat, în ceea ce privește procedura de reglementare cu control (PRAC) - Adaptare la procedura de reglementare cu control – Partea a patra – OJ L188, 18.72009, p.14.


107

Prima situație este legată de procedura prevăzută în articolul 10 pentru contestarea unui standard armonizat. Atunci când se ridică o obiecție oficială împotriva unui standard armonizat, Comisia poate adopta o decizie de retragere sau restricționare a prezumției de conformitate conferită prin aplicarea standardului pentru motivul că unele dintre specificațiile sale nu îndeplinesc cerințele de securitate şi sănătate aplicabile – a se vedea secțiunea 121: observații privind articolul 10. Drept urmare a unei astfel de decizii, se poate considera necesar, pentru protecţia sănătății și securitatea persoanelor, să se asigure ca maşinile proiectate în baza standardului defectuos să fie retrase de pe piață sau să facă obiectul unor anumite restricții .

Ca urmare a unei acțiuni de salvgardare în conformitate cu articolul 11 Cea de a doua situație este legată de procedura privind clauza de salvgardare prevăzută la articolul 11. Drept urmare a notificării unei măsuri luate de un stat membru pentru interzicerea sau restricționarea introducerii pe piață a unui anumit model de maşină nesigur, Comisia adoptă o decizie prin care precizează dacă se consideră că măsura este justificată sau nu – a se vedea secțiunea 123: observații privind articolul 11 alineatul (3). Drept urmare a unei astfel de decizii, Comisia poate să adopte o decizie prin care să impună tuturor statelor membre să ia măsuri adecvate, pentru protejarea sănătății și securitatea persoanelor, pentru a garanta că orice alt model de maşină având același defect cu modelul care face obiectul măsurii naționale inițiale să fie retras de pe piață sau supus unor anumite restricții.

La cererea statului membru Articolul 9 alineatul (2) oferă statului membru posibilitatea de a iniția procesul solicitând Comisiei să examineze necesitatea luării de măsuri pentru interzicerea sau restricționarea introducerii pe piață a maşinilor care prezintă același risc din cauza caracteristicilor sale tehnice sau să supună asemenea maşini unor condiții speciale. Înainte de a lua asemenea măsuri, Comisia consultă părțile interesate. Deoarece măsurile nu vizează numai un singur producător, ci pot avea consecințe asupra tuturor producătorilor unei categorii date de maşini, este clar că organizațiile care reprezintă producătorii de maşini la nivelul UE trebuie să fie consultate. În general, consultarea părților interesate este organizată în cadrul Grupului de lucru „Maşini” – a se vedea secțiunea 148: observații privind articolul 22. Măsura este apoi adoptată după consultarea Comitetului „Maşini” în conformitate cu procedura de reglementare cu control – a se vedea secțiunea 147: observații privind articolul 22 alineatul (3).


108

Articolul 10

Procedura de contestare a unui standard armonizat

În cazul în care un stat membru sau Comisia consideră că un standard armonizat nu îndeplinește integral cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care le acoperă și care sunt prevăzute în anexa I, Comisia sau statul membru prezintă acest aspect în faţa comitetului stabilit prin Directiva 98/34/CE, cu expunerea motivelor pentru aceasta. Comitetul emite fără întârziere un aviz. În funcție de avizul comitetului, Comisia decide publicarea, nepublicarea, publicarea cu restricții, menținerea, menținerea cu restricții sau retragerea referințelor la standardul armonizat respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Secțiunea 119 Obiecții oficiale împotriva standardelor armonizate Aplicarea standardelor armonizate ale căror referințe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene conferă prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care le acoperă – a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2). Cu toate acestea, conform articolelor 10 și 11 prezumția de conformitate poate fi contestată:

− în conformitate cu articolul 10, un stat membru sau Comisia trebuie să trimită un standard armonizat Comitetului instituit prin Directiva 98/34/CE87 dacă există dovezi că anumite cerințe esențiale de securitate şi sănătate acoperite de standard nu sunt îndeplinite adecvat de specificațiile acestuia.

− dacă se folosește procedura de salvgardare prevăzută la articolul 11, iar statul membru consideră că neconformitatea maşinii supuse măsurii restrictive se datorează unei deficenţe din standardul armonizat aplicat de către producător, respectivul standard este, de asemenea, trimis Comitetului instituit prin Directiva 98/34/CE – a se vedea secțiunea 124: observații privind articolul 11 alineatul (4).

Pentru a evita să se recurgă la asemenea obiecții oficiale, statele membre sunt încurajate să urmărească dezvoltarea standardelor armonizate și să-şi comunice preocupările la CEN sau CENELEC înainte ca standardele armonizate să fie adoptate. În egală măsură, organizațiile de standardizare sunt încurajate să ia în considerare preocupările statelor membre atunci când elaborează și adoptă standardele armonizate. Numai statele membre și Comisia au posibilitatea de a introduce o obiecție oficială împotriva unui standard armonizat. În cazul în care alte părți interesate consideră că un standard armonizat are deficienţe grave, acestea pot aduce chestiunea respectivă în atenția autorităților naționale sau a Comisiei și pot solicita acestora să întreprindă măsurile adecvate.

87 Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri de informare în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice modificată de Directivele 98/48/CE și 2006/96/CE. Versiunea consolidată a directivei este disponibilă la: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:1998L0034:20070101:EN:PDF

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:1998L0034:20070101:EN:PDF

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:1998L0034:20070101:EN:PDF


109

Secțiunea 120 Procedura pentru obiecții oficiale O obiecție oficială poate fi introdusă atunci când un standard armonizat a fost adoptat de către organizația europeană de standardizare, iar referința acestuia a fost comunicată Comisiei pentru publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. De asemenea, o obiecție oficială poate fi introdusă în orice moment după publicarea referinței la standardul armonizat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Obiecția oficială trebuie comunicată Comisiei de către statul membru prin reprezentanța permanentă a acestuia la UE, indicându-se referința standardului în cauză, specificațiile standardului care sunt considerate defectuoase și motivele obiecției. În acest scop, Comitetul instituit prin Directiva 98/34/CE a elaborat un formular standard. Obiecția oficială este discutată inițial în cadrul Grupului de lucru „Maşini”– a se vedea secțiunea 148: observații privind articolul 22 – unde celelalte state membre, reprezentanții CEN sau CENELEC și alte părți interesate sunt invitate să își exprime opiniile. Rezultatul discuției din cadrul Grupului de lucru „Maşini” este raportat, de către Comisie, Comitetului stabilit de Directiva 98/34/CE. Ulterior, acest Comitet este consultat în privința proiectului de decizie al Comisiei. Decizia este apoi adoptată de către Comisie și publicată în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii.

Secțiunea 121 Rezultatul unei obiecții oficiale Decizia Comisiei asupra unei obiecții oficiale împotriva unui standard armonizat poate lua mai multe forme:

− dacă obiecția oficială nu este susținută, Comisia adoptă decizia de a publica referința standardului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de a menține referința standardului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă a fost deja publicată;

− dacă obiecția oficială este susținută, Comisia poate decide să nu publice referința standardului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau să retragă referința standardului din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă a fost deja publicată;

− dacă lacunele standardului vizează numai anumite specificații, iar restul standardului este considerat adecvat, Comisia poate decide publicarea referinței standardului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (sau menținerea referinței standardului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă a fost deja publicată) cu o avertizare care restricționează prezumția de conformitate conferită prin aplicarea standardului.

Atunci când referința unui standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu o avertizare care restricționează prezumția de conformitate, aceasta are drept urmare faptul că aplicarea acelor specificații ale standardului care nu sunt supuse restricției continuă să confere prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care le acoperă. Cu toate acestea, pentru a îndeplini cerințele esențiale de securitate şi sănătate care nu sunt respectate de standard, producătorul trebuie să realizeze o evaluare completă a riscurilor, să aleagă măsurile de protecție adecvate pentru tratarea pericolelor respective și să îşi


110

justifice alegerea în dosarul său tehnic – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). Atunci când Comisia adoptă o decizie de a nu publica referința unui standard în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de a retrage referința unui standard din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de a publica ori menține referința unui standard în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu o restricție, Comisia dă un mandat organizației europeane de standardizare pentru a revizui standardul respectiv ca să remedieze lacunele care au fost identificate.

Articolul 11

Clauza de salvgardare

1. În cazul în care un stat membru constată că o maşină care intră sub incidența prezentei directive, purtând marcajul CE, însoțită de declarația CE de conformitate și utilizată conform destinației sale ori în condiții rezonabil previzibile, poate compromite sănătatea sau securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor, statul membru ia toate măsurile corespunzătoare pentru a retrage de pe piață o astfel de maşină, pentru a interzice introducerea ei pe piață, punerea în funcțiune sau utilizarea ei ori restricționează libera circulație a acesteia.

. . .

Secțiunea 122 Clauza de salvgardare Clauza de salvgardare este prevăzută la articolul 95 alineatul (10) din Tratatul CE (în prezent, articolul 114 din TFUE) pe care se bazează Directiva „Maşini” – a se vedea secțiunea 2: observații privind citatele:

„Măsurile de armonizare prevăzute anterior includ, atunci când este cazul, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să adopte, din unul sau mai multe dintre motivele fără caracter economic prevăzute la articolul 30, măsuri provizorii care fac obiectul unei proceduri de control a Uniunii.”

Articolul 11 stabilește procedura care trebuie urmată atunci când autoritățile de supraveghere a pieței dintr-unui stat membru descoperă că prezumția de conformitate conferită de marcajul CE și Declarația CE de conformitate nu este fondată – a se vedea secțiunea 109: observații privind articolul 7 alineatul (1). Procedura de salvgardare stabilită la articolul 11 se aplică maşinilor în sens larg, cu alte cuvinte, aceasta poate fi aplicată oricăruia dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f). Ea nu se aplică cvasimaşinilor. Atunci când se constată că o maşină nu îndeplineşte cerințele de securitate şi sănătate aplicabile, în ciuda prezenţei marcajului CE, statul membru trebuie mai întâi să contacteze producătorul, reprezentantul său autorizat sau persoana responsabilă de introducerea pe piață a maşinii și să îl oblige pe acesta să pună produsul în conformitate sau să îl retragă de pe piață într-un interval de timp stabilit de autoritatea de supraveghere a pieței – a se vedea secțiunile 78-84: observații privind articolul 2 literele (i) și (j) și secțiunea 100: observații privind articolul 4. Dacă produsul este pus în conformitate sau este retras de pe piață în mod voluntar,


111

nu mai este necesar să se ia măsurile restrictive prevăzute în articolul 11 alineatul (1) și, în consecință, nu mai există un temei juridic pentru a se recurge la procedura de salvgardare. Cu toate acestea, dacă maşina în cauză prezintă un risc grav, Regulamentul (CE) nr.765/2008 impune statului membru respectiv să informeze Comisia și celelalte state membre asupra acțiunii întreprinse folosind sistemul RAPEX88. În toate cazurile în care măsurile corective sunt luate de către producător, este important ca statul membru respectiv să informeze autoritățile de supraveghere a pieței din celelalte state membre, astfel încât acestea să se asigure că măsurile corective necesare sunt luate pe întreg teritoriul UE – a se vedea secțiunea 100: observații privind articolul 4. Această informație poate fi comunicată în cadrul grupului ADCO „Maşini” – a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19. Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr.765/2008 prevede crearea în acest scop a unui sistem general de gestiune a informației la nivelul UE. În cazul în care neconformitatea care face obiectul măsurilor corective luate de către producător rezultă dintr-o deficiență a standardului armonizat aplicat, statul membru trebuie, de asemenea, să ia măsuri referitoare la standardul armonizat, dacă este necesar, prin intermediul procedurii de obiecție oficială – a se vedea secțiunile 119-121: observații privind articolul 10. Dacă nu sunt întreprinse măsuri voluntare de punere a produsului în conformitate în intervalul de timp stabilit de autoritățile de supraveghere a pieței și dacă neconformitatea poate să pună în pericol sănătatea sau securitatea persoanelor sau, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor, trebuie să fie urmată procedura de salvgardare prevăzută în articolul 11. Articolul 11 alineatul (1) descrie măsurile care trebuie luate de autoritățile naționale de supraveghere a pieței. Măsurile pot include suspendarea sau interzicerea introducerii pe piață și/sau punerii în funcțiune a maşinii sau supunerea acestor operaţiuni la anumite restricții. Forma și conținutul măsurilor reprezintă un aspect care depinde de respectivul stat membru, însă măsurile trebuie să fie atât suficiente pentru a proteja sănătatea și securitatea persoanelor, cât și proporționale cu riscul implicat. În conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr.765/2008, înainte să se ia asemenea măsuri, părților interesate trebuie să li se acorde posibilitatea de a-și exprima opiniile, cu excepţia cazului în care caracterul de urgenţă al acestor măsuri nu permite acest lucru nu este posibil din cauza caracterului urgent al măsurilor. Dacă măsurile sunt luate fără ca părțile interesate să-și fi exprimat opiniile, acestea trebuie să aibă posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere cât mai curând posibil. Conform articolului 20 din regulament, în cazul maşinilor care prezintă un risc grav care necesită o intervenție rapidă, statele membre pot, de asemenea, să dispună rechemarea maşinilor deja introduse pe piață, atât în lanțul de distribuţie cât și cele în funcțiune, pentru a proteja sănătatea și securitatea utilizatorilor.

88 A se vedea articolele 20 și 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 – OJ L 218 din 13.8.2008, p.30.


112

Măsura luată de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) trebuie să specifice motivele exacte pe care se fundamentează și să fie notificată cât mai curând posibil părții implicate care, în același timp, trebuie să fie informată referitoare la căile de atac pe care le are la dispoziție – a se vedea secțiunea 145: observații privind articolul 20. Decizia luată de statul membru trebuie să fie publicată – a se vedea secțiunea 143: observații privind articolul 18 alineatul (3).

Articolul 11 (continuare) . . . 2. Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre despre o astfel

de măsură, indicând motivul deciziei sale și, în special, dacă neconformitatea se datorează:

a) nerespectării cerințelor esențiale prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (a);

b) aplicării incorecte a standardelor armonizate prevăzute la articolul 7 alineatul (2);

c) unor lacune în standardele armonizate prevăzute la articolul 7 alineatul (2).

3. Comisia inițiază de îndată consultări cu părțile implicate.

Comisia examinează, după această consultare, dacă măsurile luate de statul membru sunt justificate sau nu şi comunică decizia sa statului membru care a luat iniți ativa, celorlalte state membre și producătorului sau reprezentantului său autorizat.

. . .

Secțiunea 123 Procedura de salvgardare Articolul 11 alineatele (2) și (3) stabilesc procedura care trebuie urmată la nivelul UE atunci când se ia o măsură națională în conformitate cu articolul 11 alineatul (1). Măsura trebuie notificată Comisiei Europene de către statul membru, prezentându-se motivele acestei măsuri. Notificarea trebuie să fie transmisă Comisiei de către reprezentanța permanentă a statului membru respectiv. Concomitent trebuie să fie informate și celelalte state membre. Informațiile pot fi comunicate prin intermediul Grupului ADCO „Maşini” utilizând sistemul CIRCA – a se vedea secțiunea 146: observații privind articolul 21. Grupul ADCO „Maşini” a elaborat un formular special pentru a ajuta statele membre să transmită informațiile necesare. Notificarea trebuie să indice clar cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care maşina nu le îndeplinește și să explice natura riscurilor la care dau naştere aceste neconformități. Dacă autoritățile de supraveghere a pieței au evaluat conformitatea maşinii cu trimitere la specificațiile unui standard armonizat, respectivele clauze ale standardului trebuie să fie, de asemenea, indicate. Pentru a permite Comisiei să îşi efectueze fără întârziere ancheta, autoritățile naționale trebuie să transmită toate documentele aferente împreună cu notificarea. Documentele aferente pot include:

− fotografii sau desene ale maşinii respective care să arate marcajul CE și


113

defectele în cauză;

− o copie a declarației CE de conformitate;

− certificatul de examinare CE de tip sau certificatul de aprobare a sistemului de asigurare totală a calității al producătorului (dacă este cazul);

− elementele aferente ale dosarului tehnic al producătorului dacă acestea sunt disponibile;

− extrasele aferente din instrucțiunile producătorului;

− rapoarte ale eventualelor încercări sau verificării pe care se fundamentează măsura;

− detalii ale oricărei corespondențe schimbată cu părțile implicate, precum producătorul sau reprezentantul său autorizat, importatorul ori distribuitorul maşinii sau organismul notificat implicat.

Serviciile Comisiei studiază apoi notificarea și documentele justificative și consultă părțile implicate pentru a analiza dacă măsura luată de statul membru este justificată sau nu. Părțile implicate includ autoritățile statului membru care a notificat măsura, producătorul maşinii în cauză sau reprezentantul său autorizat și, după caz, organismul notificat implicat în evaluarea conformității maşinii. Părților interesate li se acordă posibilitatea de a se întâlni cu serviciile Comisiei pentru a-și prezenta observațiile, dacă doresc acest lucru. Dacă este necesar, Comisia poate solicita opinia unui expert independent pentru evaluarea dosarului și, în anumite cazuri, examinarea maşinii în cauză sau pentru efectuarea de încercări. Comisia adoptă apoi o decizie care este comunicată statului membru care a luat măsura inițială, celorlalte state membre și producătorului sau reprezentantului său autorizat. Decizia Comisiei este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene – a se vedea secțiunea 143: observații privind articolul 18 alineatul (3). În cazul în care Comisia decide că măsura luată de statul membru este justificată, celelalte state membre vor lua măsurile necesare pentru a asigura protecţia sănătăţii şi securitatea persoanelor faţă de maşinile neconforme. Dacă, pe de altă parte, Comisia decide că măsura luată de statul membru nu este justificată, măsura trebuie să fie retrasă.

Articolul 11 (continuare) . . . 2. În cazul în care decizia prevăzută la alineatul (1) se bazează pe o deficienţă a

standardelor armonizate și în cazul în care statul membru care se află la originea măsurilor își menține poziția, Comisia sau statul membru inițiază procedura prevăzută la articolul 10.

. . .

Secțiunea 124 Deficienţe ale standardelor armonizate Articolul 11 alineatul (4) se aplică atunci când neconformitatea notificată în temeiul articolului 11 alineatele (1) și (2) se datorează unei lacune a standardului armonizat


114

aplicat de către producător. În acest caz, în plus față de procedura stabilită la articolul 11 alineatul (3), statul membru implicat sau Comisia trebuie să depună o obiecție oficială în conformitate cu procedura stabilită la articolul 10 – a se vedea secțiunea 119-121: observații privind articolul 10.

Articolul 11 (continuare) . . . 3. În cazul în care maşina nu este conformă și poartă marcajul CE, statul membru

competent ia măsurile corespunzătoare împotriva celui care a aplicat marcajul și informează Comisia despre aceasta. Comisia informează celelalte state membre.

. . .

Secțiunea 125 Măsuri împotriva persoanei care a aplicat marcajul CE Prevederile stabilite la articolul 11 alineatele (1)-(4) vizează măsurile care trebuie luate în legătură cu produsele care poartă marcajul CE și care pot compromite sănătatea sau securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor. În plus față de aceste măsuri, articolul 11 alineatul (5) impune statului membru să ia măsurile adecvate faţă de persoana care a aplicat marcajul CE pe un produs neconform și care, astfel, și-a asumat responsabilitatea pentru introducerea pe piață a produsului sau pentru punerea lui în funcțiune – a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16. Persoana respectivă poate fi producătorul, reprezentantul său autorizat sau o altă persoană care și-a asumat răspunderea pentru introducerea pe piață a produsului și care este considerată drept producător – a se vedea secțiunile 78-81: observații privind articolul 2 litera (i). Măsurile adecvate trebuie să fie stabilite de statele membre în conformitate cu dispozițiile care transpun Directiva „Maşini” în legislația națională. În general, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie ca, înainte de toate, să solicite producătorului sau reprezentantului său autorizat să ia măsurile necesare pentru eliminarea neconformității. Dacă măsurile necesare nu sunt luate în intervalul de timp stabilit de autoritățile de supraveghere a pieței, trebuie să se aplice sancțiuni adecvate – a se vedea secțiunea 150: observații privind articolul 23. În asemenea cazuri, statele membre trebuie să informeze Comisia, iar Comisia trebuie să informeze celelalte state membre. În acest scop, trebuie să fie utilizat sistemul general de gestiune a informației prevăzut la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Pentru neconformitățile referitoare la marcajul CE sau la declarația CE de conformitate, a se vedea secțiunea 142: observații privind articolul 17.

Articolul 11 (continuare) . . .

4. Comisia se asigură că statele membre sunt ţinute la curent cu derularea și rezultatul procedurii.


115

Secțiunea 126 Informații referitoare la procedura de salvgardare Conform articolului 11 alineatul (6), Comisia trebuie să ţină la curent statele membre în legătură cu derularea și rezultatul procedurii de salvgardare. Informațiile aferente sunt furnizate statelor membre în cadrul Grupului ADCO „Maşini”– a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19. Decizia Comisiei este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene – a se vedea secțiunea 143: observații privind articolul 18 alineatul (3).

Articolul 12

Procedura de evaluare a conformității maşinilor

1. Pentru a atesta conformitatea maşinii cu dispoziţiile din prezenta directivă, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre procedurile de evaluare a conformității prevăzute la alineatele (2), (3) și (4).

. . .

Secțiunea 127 Evaluarea conformității maşinilor Articolul 12 se referă la procedura de evaluare a conformității care trebuie să fie realizată de către producătorul maşinii sau reprezentantul său autorizat înainte de introducerea pe piață a maşinii și/sau punerea ei în funcțiune – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1). Procedura de evaluare a conformității este obligatorie; totuși, pentru anumite categorii de maşini, producătorul poate să aleagă între mai multe proceduri alternative. Următoarele alineate stabilesc condițiile în care pot fi utilizate diferitele proceduri de evaluare a conformității.


2. În cazul în care maşina nu este menționată în anexa IV, producătorul sau reprezentantul său autorizat aplică procedura de evaluare a conformității cu control intern al producției de maşini prevăzută în anexa VIII.

. . .

Secțiunea 128 Categorii de maşini care nu sunt menționate în anexa IV Articolul 12 alineatul (2) stabilește procedura de evaluare a conformității care trebuie utilizată pentru toate categoriile de maşini care nu se regăsesc în anexa IV. Procedura care trebuie urmată este procedura de evaluare a conformității cu control intern al producției de maşini, denumită uneori „Declarația de conformitate a furnizorului” sau „certificare de primă parte”89 – a se vedea secțiunea 395: observații privind anexa VIII. Această procedură nu implică intervenția unui organism notificat. Cu toate acestea, producătorul sau reprezentantul său autorizat este liber să solicite

89 Conceptul de „Declarație de conformitate a furnizorului” este explicat în standardul EN ISO/CEI 17050-1:2010 – Evaluarea Conformității – Declarația de conformitate dată de furnizor – Partea 1: Cerințe generale (ISO/CEI 17050-1:2004, versiunea corectată 15 June 2007), cu toate acestea, aplicarea acestui standard nu conferă prezumția de conformitate cu cerințele Directivei privind echipamentele tehnice.


116

consilierea sau asistența independentă de care are nevoie pentru a efectua evaluarea conformității maşinii. Acesta poate să efectueze el însuși verificările, controalele și încercările necesare pentru evaluarea conformității maşinii sau le poate încredința oricărui organism competent, la alegerea sa. Rapoartele tehnice aferente trebuie să fie incluse în dosarul tehnic – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a) a șasea liniuță. Trebuie remarcat că nu există organisme notificate pentru categoriile de maşini care nu se regăsesc în anexa IV. Producătorii de maşini care nu sunt în anexa IV pot solicita consiliere sau asistență din partea organismelor care sunt notificate pentru anumite categorii de maşini din anexa IV. Totuși, în acest caz, organismul nu acționează în calitate de organism notificat și nu trebuie să folosească numărul de identificare pe care i l-a atribuit Comisia pe nici un document legat de această activitate – a se vedea secțiunea 133: observații privind articolul 14.

Articolul 12 (continuare) . . . 3. În cazul în care maşina este menționată în anexa IV și este fabricată în

conformitate cu standardele armonizate prevăzute la articolul 7 alineatul (2), cu condiția ca aceste standarde să acopere toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile, producătorul sau reprezentantul său autorizattrebuie să aplice una dintre următoarele proceduri:

(a) procedura de evaluare a conformității cu control intern al producţiei de maşini, prevăzută în anexa VIII;

(b) procedura examinării CE de tip prevăzută în anexa IX, împreună cu controlul intern al producţiei de maşini, prevăzută în anexa VIII punctul 3;

(c) procedura de asigurare totală a calității prevăzută în anexa X. . . .

Secțiunea 129 Maşini din anexa IV proiectate în conformitate cu standarde armonizate care acoperă toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile

Articolul 12 alineatul (3) stabilește trei proceduri alternative de evaluare a conformității care pot fi aplicate categoriilor de Maşini menționate în anexa IV, proiectate și construite în conformitate cu standarde armonizate. Pentru ca procedurile stabilite la articolul 12 alineatul (3) să fie aplicabile, trebuie să fie îndeplinite următoarele trei condiții:

− respectiva maşină trebuie să se fie în domeniul de aplicare al unuia sau mai multor standarde armonizate de tip C, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene – a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2);

− standardul sau standardele armonizate respective trebuie să acopere toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile maşinii, astfel cum au fost stabilite prin evaluarea riscurilor – a se vedea secțiunea 159: observații privind principiul general 1;


117

− maşina trebuie să fie proiectată și construită în conformitate deplină cu standardele armonizate respective.

Atunci când aceste trei condiții sunt îndeplinite, producătorul poate alege procedura specificată în articolul 12 alineatul (3) litera (a) sau una dintre procedurile alternative specificate în articolul 12 alineatul (3) literele (b) și (c). Procedura menționată la articolul 12 alineatul (3) litera (a) – evaluarea conformității cu control intern al producției de maşini – este identică celei menționate la articolul 12 alineatul (2) care este aplicabilă categoriilor de maşini neincluse în anexa IV. Procedura menționată la articolul 12 alineatul (3) litera (b) cere producătorului să supună modelul de maşină unei examinări CE de tip realizată de către un organism notificat pentru a se asigura că aceasta respectă cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile. Conformitatea maşinilor produse ulterior în conformitate cu modelul examinat de către organismul notificat este apoi evaluată de către producătorul însuși prin intermediul controalelor interne – a se vedea secțiunile 396-400: observații privind anexa IX, și secțiunea 395: observații privind anexa VIII punctul 3. Procedura stabilită la articolul 12 alineatul (3) litera (c) cere producătorului să dețină un sistem de asigurare totală a calității care să acopere proiectarea, fabricaţia, inspecția finală și încercările maşinii. Sistemul trebuie să fie evaluat și aprobat de către un organism notificat pentru a garanta că acesta este adecvat pentru a asigura că proiectarea și fabricarea maşinii sunt conforme cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile. De asemenea, organismul notificat trebuie să supravegheze aplicarea corectă a sistemului de asigurare totală a calității – a se vedea secțiunile 401-407: observații privind anexa X. Producătorul sau reprezentantul său autorizat din UE poate solicita o examinare CE de tip a unui model de maşină sau evaluarea unui sistem de asigurare totală a calității de la orice organism notificat din UE, la alegerea sa, cu condiția ca organismul respectiv să fie notificat pentru procedura de evaluare a conformității și pentru categoria de maşini în cauză – a se vedea secțiunea 133: observații privind articolul 14. Totuși, cererea de examinare CE de tip a unui model dat de maşină sau cererea de evaluare a unui sistem dat de asigurare totală a calității poate fi depusă numai la un singur organism notificat – a se vedea secțiunea 397: observații privind anexa IX punctul 2.1 și secțiunea 402: observații privind anexa X punctul 2.1. Certificatul de examinare CE de tip sau decizia de aprobare a unui sistem de asigurare totală a calității emisă de un organism notificat este valabilă pe întreg teritoriul UE.


118


4. În cazul în care maşina este menționată în anexa IV și nu este fabricată în conformitate cu standardele armonizate prevăzute la articolul 7 alineatul (2) sau este doar parțial în conformitate cu astfel de standarde ori dacă standardele armonizate nu acoperă toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate sau dacă nu există standarde armonizate pentru ,aşina respectivă, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre următoarele proceduri:

(a) procedura de examinare CE de tip prevăzută în anexa IX, împreună cu controlul intern al producţiei de maşini prevăzută în anexa VIII punctul 3;

(b) procedura de asigurare totală a calității prevăzută în anexa X.

Secțiunea 130 Alte maşini din anexa IV Articolul 12 alineatul (4) stabilește proceduri de evaluare a conformității care pot fi aplicate pentru categorii de maşini menționate în anexa IV atunci când una sau mai multe din cele trei condiții pentru aplicarea articolului 12 alineatul (3) nu sunt îndeplinite. În consecință, procedurile menționate la articolul 12 alineatul (4) se aplică în următoarele cazuri:

− atunci când nu sunt disponibile standarde armonizate care să acopere respectivul tip de maşină

− atunci când standardele armonizate aplicate de producător nu acoperă toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile maşinii respective

− atunci când producătorul maşinii respective nu a aplicat sau a aplicat doar parțial standardele armonizate aplicabile.

În aceste cazuri, procedura pentru evaluarea conformității cu controlul intern al producției de maşini nu poate fi utilizată și, în consecință, trebuie urmată una din cele două proceduri care implică un organism notificat.

Articolul 13

Procedura pentru cvasimaşini

1. Înainte de introducerea pe piață, producătorul cvasimaşinii sau reprezentantul său autorizat se asigură că:

(a) documentația tehnică aferentă, descrisă în anexa VII partea B, este pregătită;

(b) instrucțiunile de asamblare, descrise în anexa VI, sunt pregătite;

(c) declarația de încorporare, descrisă în anexa II partea 1 secțiunea B, a fost întocmită.

2. Instrucțiunile de asamblare și declarația de încorporare trebuie să însoțească cvasimaşina până la încorporarea acesteia în echipamentul final și să devenă atunci parte a dosarului tehnic pentru acea maşină.


119

Secțiunea 131 Procedura pentru cvasimaşini Articolul 13 alineatul (1) stabilește procedura care trebuie urmată pentru introducerea pe piață a cvasimaşinilor prevăzute în articolul 1 alineatul (1) litera (g) – a se vedea secțiunea 384 și secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B, secțiunea 390: observații privind anexa VI și secțiunea 394: observații privind anexa VII secțiunea B. Articolul 13 alineatul (2) vizează garantarea faptului că instrucțiunile de asamblare și declarația de încorporare elaborate de producătorul de cvasimaşini sunt puse la dispoziția producătorului ansamblului final de maşină în care cvasimaşina este încorporată, astfel încât acesta să poată aplica instrucțiunile de asamblare și să includă instrucțiunile de asamblare și declarația de încorporare în dosarul tehnic al maşinii respective – a se vedea secțiunea 392: observații privind cea de a opta liniuță a anexei VII secțiunea A punctul 1 litera (a). În general, acest lucru presupune ca declarația de încorporare și o copie a instrucțiunilor de asamblare trebuie să fie furnizate cu fiecare exemplar de cvasimaşină. Cu toate acestea, în cazurile în care un producător de cvasimaşini furnizează un lot de produse identice unui producător identificat de ansambluri finale de maşini, nu este necesar ca producătorul de cvasimaşini să furnizeze declarația de încorporare și instrucțiunile de asamblare cu fiecare exemplar, cu condiția ca acesta să se asigure că producătorul asamblului final al maşinii a primit aceste documente odată cu prima livrare a produselor din respectivul lot și să specifice clar faptul că declarația de încorporare și instrucțiunile de asamblare se aplică tuturor exemplarelor cvasimaşinilor care aparțin lotului respectiv.


120

Secțiunea 132 Diagrama procedurilor pentru introducerea pe piață a

maşinilor și a cvasimaşinilor

Următoarea diagramă rezumă procedurile stabilite în articolele 12 și 13:

* Standarde armonizate nu sunt disponibile, standardele armonizate nu acoperă toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile sau standardele armonizate nu sunt aplicate sau sunt aplicate doar parțial.

Cod de culoare: Categorie produs Documente Procedură Declarație – marcăj

Maşini Produse prevăzute la

articolul 1 alineatul (1) – literele (a)-(f)

prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (g)

Categorie de maşini care

nu sunt prevăzute în anexa IV

Dosar tehnic Anexa VII secțiunea A

Instrucțiuni

Categorie de maşini din anexa IV

Documentație tehnică aferentă

Anexa VII secțiunea B Instrucțiuni de asamblare

Anexa VI

Proiectate integral conform standardelor armonizate care

acoperă toate cerințele esenţiale de securitate şi sănătate și

aplicabile

Nu sunt proiectate integral

conform standardelor armonizate care acoperă toate

cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile*

Evaluarea conformității cu control intern al

producției Anexa VIII

Asigurarea totală a calității Anexa X

Examinare CE de tipAnexa IX

+ control intern al producției

Anexa VIII partea 3

Declarație CE de conformitate

Anexa II partea 1 secțiunea A

Declarație de încorporareAnexa II partea 1

secțiunea B

Marcaj CE Articolul 16 Anexa III


121

Articolul 14

Organisme notificate

1. Statele membretrebuie să notifice Comisiei și celorlalte state membre organismele desemnate pentru a efectua evaluarea conformității în vederea introducerii pe piață prevăzută la articolul 12 alineatele (3) și (4), împreună cu procedurile specifice de evaluare a conformității și categoriile de maşini pentru care aceste organisme au fost desemnate, precum și numerele de identificare care le-au fost alocate în prealabil de către Comisie. Statele membre trebuie să notifice Comisiei și celorlalte state membre orice modificare ulterioară.

2. Statele membre trebuie să se asigure că organismele notificate sunt supravegheate în mod regulat, pentru a verifica dacă acestea îndeplinesc în mod permanent criteriile stabilite în anexa XI. Organismul notificat trebuie să pună la dispoziţie, la cerere, toate informațiile necesare, inclusiv documentele financiare, pentru a permite statelor membre să se asigure că cerințele din anexa XI sunt îndeplinite.

3. Statele membre trebuie să aplice criteriile stabilite în anexa XI în evaluarea organismelor care urmează să fie notificate și a organismelor deja notificate.

4. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, spre informare, o listă cu organismele notificate și numerele lor de identificare, precum și sarcinile pentru care au fost notificate. Comisia asigură actualizarea acestei liste.

5. Se presupune că organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute în standardele armonizate aplicabile, ale căror referințe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, îndeplinesc aceste criterii.

. . .

Secțiunea 133 Organisme notificate Articolul 14 prezintă dispoziţiile referitoare la organismele notificate. Organismele notificate sunt organisme independente, pentru evaluarea conformității de treţă parte, cărora li se încredinţează procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 12 alineatele (3) și (4) pentru categoriile de Maşini menționate în anexa IV. Termenul „notificat” se referă la faptul că aceste organisme sunt notificate de către statele membre Comisiei și celorlalte state membre. Înainte ca un organism de evaluare a conformității să fie notificat, trebuie să i se atribuie un număr de identificare (alcătuit din 4 cifre) de către Comisie. Un organism are un singur număr de identificare și poate fi notificat în conformitate cu una sau mai multe directive UE. Conform Directivei „Maşini”, organismele pot fi notificate numai pentru evaluarea conformității categoriilor de maşini menționate în anexa IV. De asemenea, organismele care au fost notificate pot presta servicii de evaluare a conformității pentru producătorii altor categorii de maşini; totuși, în aceste cazuri, organismele trebuie să comunice clar clienților lor că nu acționează în calitate de organisme notificate și că nu pot să utilizeze numărul de identificare care le-a fost atribuit de către Comisie pe documentele aferente unei astfel de activităţi – a se vedea secțiunea 128: observații privind articolul 12 alineatul (2). Evaluarea, desemnarea și supravegherea organismelor notificate reprezintă responsabilitatea exclusivă a statelor membre. Notificarea se efectuează folosind


122

sistemul informatic online NANDO (New Approach Notified and Designated Organisations). Această pagină de internet inventariază toate organismele notificate, precum și organismele din țările terțe desemnate în baza acordurilor oficiale precum acorduri de recunoaștere reciprocă (ARR), Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) și acordurile privind evaluarea conformității și acceptarea produselor industriale (ACAA). Atunci când se notifică un organism pentru evaluarea conformității potrivit directivei ”Maşini”, autoritatea de notificare din statul membru implicat trebuie să indice categoria de maşini pentru care organismul a fost desemnat. Un organism notificat poate fi desemnat pentru evaluarea conformității uneia sau mai multor categorii de maşini enumerate în anexa IV. Notificarea trebuie, de asemenea, să indice procedura sau procedurile de evaluare a conformității pentru care organismul a fost desemnat. Un organism notificat poate fi desemnat pentru una sau ambele proceduri de mai jos prevăzute în articolul 12:

− procedura de examinare CE de tip - articolul 12 alineatul (3) litera (b) și articolul 12 alineatul (4) litera (a) – anexa IX;

− procedura de asigurare totală a calității – articolul 12 alineatul (3) litera (c) și articolul 12 alineatul (4) litera (b) – anexa X.

Prin urmare, înainte de a depune o cerere de evaluare a conformității la un organism notificat, este important să se verifice în NANDO dacă respectivul organism notificat a fost notificat conform Directivei „Maşini” pentru respectiva categorie de maşini și pentru respectiva procedură de evaluare a conformității – a se vedea secțiunea 129: observații privind articolul 12 alineatul (3).

Secțiunea 134 Evaluarea și supravegherea organismelor notificate Articolul 14 alineatul (3) se referă la criteriile stabilite în anexa XI care trebuie utilizate la evaluarea organismelor care urmează să fie notificate – a se vedea secțiunea 408: observații privind anexa XI. Statele membre sunt puternic încurajate să utilizeze acreditarea ca mijloc pentru evaluarea organismelor notificate. Regulamentul (CE) nr.765/2008 impune ca fiecare stat membru să desemneze un singur organism de acreditare pentru a evalua dacă organismele de evaluare sunt competente să efectueze activități specifice de evaluare a conformității. Fiecare organism național de acreditare este supus unei evaluării între părţi (inter pares) organizată de Cooperarea Europeană pentru Acreditare (EA)90. Articolul 14 alineatul (5) se referă la standardele armonizate aplicabile care pot fi utilizate pentru evaluarea organismelor notificate. Standardele armonizate aplicabile sunt EN ISO/CEI 17020, 17021 şi 1702591.

90 Regulamentul (CE) nr. 765/2008 – articolele 3 -14. 91 EN ISO/CEI 17020:2004 - Criterii generale pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții (ISO/CEI 17020:1998); EN ISO/CEI 17021:2006 – Evaluarea conformității — Cerințe pentru organisme care efectuează audit și certificare de sisteme de management (ISO/CEI 17021:2006); EN ISO/CEI 17025:2005 - Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de încercări si etalonări (ISO/CEI 17025:2005) - EN ISO/CEI 17025:2005/AC:2006;


123

În conformitate cu Articolul 14 alineatul (2), statele membre trebuie de asemenea să supravegheze organismele notificate pentru a se asigura că acestea continuă să îndeplinească criteriile stabilite în anexa XI. Atunci când se utilizează acreditarea pentru evaluarea inițială a unui organism notificat, de regulă, acreditarea este acordată pe perioadă limitată. Supravegherea organismului notificat poate, așadar, să fie efectuată prin intermediul auditurilor periodice în vederea reînnoirii acreditării.

Articolul 14 (continuare) . . . 6. În cazul în care un organism notificat constată că cerințele aplicabile din prezenta

directivă nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite de către producător ori că nu ar fi trebuit emis un certificat de examinare CE de tip sau aprobat un sistem de asigurare a calității, acesta trebuie, având în vedere principiul proporționalității, să suspende sau să retragă certificatul ori aprobarea emise sau poate să impună restricții asupra acestora, indicând motivele detaliate, cu excepția cazurilor în care conformitatea cu respectivele cerințe este garantată de către producător prin aplicarea unor măsuri corective adecvate.

În cazul suspendării sau retragerii certificatului ori a aprobării sau a oricărei restricții impuse asupra acestora sau în cazul în care se poate dovedi necesară intervenția autorității competente, organismul notificat trebuie să informeze autoritatea competentă în temeiul articolului 4. Statul membru trebuie să informeze celelalte state membre și Comisia fără întârziere.

Trebuie să fie disponibilă o procedură de apel. . . .

Secțiunea 135 Retragerea certificatelor sau deciziilor emise de organismele notificate

Articolul 14 alineatul (6) prezintă sarcinile unui organism notificat în următoarele cazuri:

− organismul notificat este informat că o maşină introdusă pe piață acoperită de un certificat de examinare CE de tip sau de o decizie de aprobare a sistemului de asigurare totală a calității utilizat de producător nu îndeplineşte cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile sau nu este sigură. Acesta poate fi cazul, de exemplu, dacă maşina în cauză face obiectul unei măsuri notificate în baza procedurii de salvgardare în conformitate cu articolul 11 sau al unei măsuri luate pentru tratarea maşinilor potenţial periculoase conform articolului 9.

− organismul notificat este informat că producătorul nu își mai îndeplinește obligațiile care îi revin pentru un sistem de asigurare totală a calității aprobat.

- a se vedea comunicarea Comisiei în cadrul implementării Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, Decizia 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (Publicarea titlurilor și referințelor standardelor armonizate) - OJ C136 din 16.6.2009, p. 29.


124

Acesta poate fi cazul, de exemplu, ca urmare a unui audit periodic al sistemului de asigurare totală a calității sau ca urmare a unei vizite neanunțate pentru verificarea bunei funcţionări a unui astfel de sistem – a se vedea secțiunea 406: observații privind anexa X punctul 3.

Măsurile care trebuie luate de către organismul notificat în aceste cazuri depind de gravitatea neconformității și de riscurile implicate. Cu toate acestea, dacă producătorul nu ia măsuri corective adecvate în intervalul de timp alocat, certificatul de examinare CE de tip respectiv sau decizia de aprobare a sistemului de asigurare totală a calității trebuie să fie suspendat sau retras. Atunci când un certificat sau o decizie de aprobare este suspendat/ă sau se retras/ă, organismul notificat trebuie să informeze autoritățile de supraveghere a pieței din statul membru în care își are sediul, astfel încât să poată fi luate toate măsurile necesare pentru tratarea maşinilor neconforme sau periculoase. Autoritățile naționale trebuie să informeze celelalte state membre și Comisia dacă sunt necesare măsuri pentru tratarea maşinilor neconforme sau periculoase în afara teritoriului lor. La articolul 14 alineatul (6) paragraful al treilea se precizează că trebuie să fie disponibilă o procedură de apel. Un producător trebuie să poată contesta o decizie a unui organism notificat care refuză să emită, care suspendă, retrage sau nu reînnoiește un certificat de examinare CE de tip - a se vedea secțiunea 399 și secțiunea 400: observații privind anexa IX punctele 5 și 9. De asemenea, un producător trebuie să poată contesta o decizie de a nu aproba un sistem de asigurare totală a calității, de retragere sau de suspendare a unei astfel de aprobare sau care impune restricții asupra acesteia – a se vedea secțiunea 404 și secțiunea 406: observații privind anexa X punctele 2.3 și 3. Producătorul trebuie, în primul rând, să adreseze organismului notificat o cerere motivată de reconsiderare a deciziei sale. Dacă caz de nereuşită și dacă producătorul continuă să nu fie de acord cu decizia respectivă, el trebuie să poată introduce un apel. Forma apelului și procedura care trebuie urmată depind de prevederile naționale care reglementează activitatea organismelor notificate.


7. Comisia asigură organizarea unui schimb de experiență între, pe de o parte, autoritățile responsabile pentru desemnarea, notificarea și supravegherea organismelor notificate din statele membre și, pe de altă parte, organismele notificate, în vederea coordonării unei aplicări uniforme a prezentei directive.

. . .

Secțiunea 136 Schimb de experiență între autoritățile de notificare Schimbul de experiență între autoritățile responsabile pentru evaluarea și supravegherea organismelor notificate prevăzute la articolul 14 alineatul (7) este organizat în cadrul Grupului de lucru „Maşini” – a se vedea secțiunea 148: observații privind articolul 22.

Secțiunea 137 Coordonarea organismelor notificate Schimbul de experiență între organismele notificate este organizat în cadrul unei


125

Coordonări europene a organismelor notificate pentru maşini, ON-M. Scopul ON-M este de a dezbate problemele care apar pe parcursul procedurilor de evaluare a conformității și de a armoniza practicile organismelor notificate. În anumite cazuri, organismele notificate sunt reprezentate de un grup național de coordonare constituit în țara de origine. Participarea la activitățile de coordonare reprezintă unul dintre criteriile pentru notificarea organismelor – a se vedea secțiunea 408: observații privind anexa XI. ON-M este împărțită într-o serie de grupuri care acoperă diferitele categorii de maşini enumerate în anexa IV. Acestea sunt denumite grupuri verticale (GV).

În prezent, există 12 GV care se reunesc după cum este necesar pentru a trata următoarele subiecte:

GV1 Mașini pentru prelucrarea lemnului

GV2 Mașini pentru industria alimentară în anexa IV

GV3 Prese pentru prelucrarea la rece a metalelor

GV4 Mașini de formare prin injecție sau compresie

GV5 Mașini pentru lucru în subteran

GV6 Maşini de colectare a deșeurilor menajere

GV7 Arbori de transmisie amovibili

GV8 Elevatoare pentru vehicule

GV9 Dispozitive pentru ridicarea persoanelor

GV 11 Componente de securitate

GV 12 Structuri de protecție împotriva răsturnării (ROPS) și structuri de protecție împotriva căderii de obiecte (FOPS)

GV 13 Asigurarea totală a calității În plus, ON-M are un comitet orizontal care supraveghează și coordonează activitatea grupurilor verticale și care tratează aspecte comune tuturor organismelor notificate. Comitetul orizontal se reunește de două ori pe an și este prezidat de un reprezentant ales al unuia dintre organismele notificate. Reprezentanții Comisiei Europene și ai celor trei state membre alese de Grupul de lucru „Maşini” iau parte la aceste reuniuni în calitate de observatori. Comisia Europeană contribuie la funcționarea ON-M prin finanțarea secretariatului tehnic, care pregătește materialele de lucru ale grupului, și a secretariatului administrativ care organizează reuniunile și gestionează difuzarea documentelor. ON-M adoptă așa-numitele „Recomandări pentru utilizare” (RfUs – Recommendations for Use) care furnizează răspunsuri convenite la întrebările care


126

au fost dezbătute în cadrul grupurilor verticale. În general, RfUs sunt stabilite atunci când nu este disponibil un standard armonizat pertinent sau atunci când standardul armonizat pertinent nu oferă un răspuns suficient de precis la o anumită întrebare. Atunci când un standard armonizat pertinent este adoptat sau un standard armonizat este revizuit în consecinţă, RfU este retras. RfUs sunt aprobate de comitetul orizontal al ON-M, după care sunt comunicate Grupului de lucru „Maşini” pentru avizare. RfUs care au fost avizate de Grupul de lucru „Maşini” sunt publicate pe pagina de internet EUROPA al Comisiei. RfUs nu sunt obligatorii din punct de vedere legal însă, odată ce au fost convenite de ON-M și avizate de Grupul de lucru „Maşini”, acestea trebuie să fie considerate drept o referință importantă pentru asigurarea aplicării uniforme a Directivei „Maşini” de către organismele notificate.

Articolul 14 (continuare)

. . .

8. Un stat membru care a notificat un organism trebuie să retragă imediat notificarea în cazul în care constată:

(a) că organismul nu mai îndeplinește criteriile stabilite în anexa XI; sau

(b) că organismul nu își îndeplinește obligaţiile.

Statul membru trebuie să informeze imediat Comisia și celelalte state membre referitoare la aceasta.

Secțiunea 138 Retragerea notificării Articolul 14 alineatul (8) obligă statele membre să retragă notificarea unui organism care nu mai îndeplinește criteriile menționate în anexa XI sau își încalcă în mod grav obligațiile. Obligația de a retrage o notificare care nu mai este justificată este o consecință a obligației impusă statelor membre de a supraveghea activitatea organismelor pe care le-au notificat pentru a se asigura că acestea își îndeplinesc în mod corect sarcinile– a se vedea secțiunea 134: observații privind articolul 14 alineatul (2).

Articolul 15

Instalarea și utilizarea maşinilor

Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili, cun respectarea integrală a legislației comunitare, cerințele pe care le consideră necesare pentru a se asigura că persoanele, în special lucrătorii, sunt protejate atunci când folosesc maşini, cu condiția ca acest lucru să nu presupună modificări ale acestor maşini într-un mod nemenționat de prezenta directivă.

Secțiunea 139 Regulamente naționale privind instalarea și utilizarea maşinilor

Directiva „Maşini” se aplică la proiectarea, construcția, introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a maşinilor - a se vedea secțiunile 71-77: observații privind


127

articolul 2 litera (h) și secțiunea 86: observații privind articolul 2 litera (k). Pentru aceste aspecte, directiva asigură armonizarea totală a reglementărilor în vigoare pe întregul teritoriu al UE. Cu alte cuvinte, statele membre nu pot introduce dispoziții naționale care să depășească, să se suprapună sau să fie în contradicție cu dispozițiile directivei. Articolul 15 precizează că statele membre sunt libere să reglementeze instalarea și utilizarea maşinilor în conformitate cu dispozițiile aplicabile din legislația UE, cu condiția ca aceste reglementări să nu aibă drept efect restricționarea liberei circulații a maşinilor care sunt conforme cu dispozițiile Directivei „Maşini” – a se vedea secțiunea 6: observații privind considerentul 3, și secțiunea 107: observații privind articolul 6 alineatul (1). Astfel, reglementări naționale referitoare la instalarea și utilizarea maşinilor sau aplicarea acestora nu trebuie să conducă la modificarea maşinilor conforme cu directiva „Maşini”. Aceasta presupune că maşinile introduse pe piață sunt într-adevăr conforme cu cerințele directivei. Dacă utilizatorii sau autoritățile naționale consideră că un anumit exemplar de maşină introdusă pe piață nu este suficient de sigură și că cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile nu au fost corect aplicate, maşina trebuie să fie semnalată la autoritățile de supraveghere a pieței, luându-se în același timp măsurile necesare pentru a asigura securitatea persoanelor – a se vedea secțiunea 100: observații privind articolul 4. Mai jos sunt prezentate câteva exemple de aspecte care pot face obiectul unor norme naționale referitoare la instalarea și utilizarea maşinilor:

− instalarea maşinilor în anumite zone, de exemplu instalarea macaralelor în zone urbane sau instalarea generatoarelor eoliene în zone rurale;

− utilizarea maşinilor mobile în anumite zone, de exemplu utilizarea vehiculelor de teren în zone deschise publicului sau utilizarea anumitor tipuri de maşini agricole în apropierea locuințelor sau pe drumuri publice;

− circulația maşinilor mobile pe drumuri publice;

− utilizarea maşinilor la anumite ore, de exemplu restricții pentru utilizarea mașinilor de tuns iarba la sfârșit de săptămână;

− utilizarea anumitor tipuri de maşini de către persoane sub o anumită vârstă.

Secțiunea 140 Reglementări naționale referitoare la securitatea şi sănătatea lucrătorilor

O mențiune specială trebuie să fie făcută referitor la reglementările naționale care transpun dispozițiile directivelor comunitare privind securitatea şi sănătatea în muncă. Aceste directive se bazează pe articolul 137 din Tratatul CE (în prezent, articolul 153 din TFUE) referitor la protecția sănătății și securitatea lucrătorilor. Ele stabilesc cerințele minime, ceea ce înseamnă că statele membre sunt libere să mențină sau să adopte cerințe mai stricte, dacă doresc. În consecință, trebuie să se consulte reglementările naționale în vigoare din fiecare stat membru pentru a identifica obligațiile pertinente. Cele mai importante directive referitoare la utilizarea maşinilor sunt:


128

− Directiva 89/391/CEE92 referitoare la securitatea și sănătatea lucrătorilor în muncă. Aceasta este cunoscută drept „Directiva-cadru”, deoarece stabilește obligațiile de bază ale angajatorilor și lucrătorilor în privința securității şi sănătății în muncă și furnizează cadrul pentru o serie de directive specifice care tratează aspecte specifice de sănătate și securitate ori pericole specifice;

− Directiva 2009/104/CE93 referitoare la utilizarea de către lucrători a echipamentelor de muncă la locul de muncă. Aceasta este cea de a doua directivă specifică adoptată în baza „Directivei-cadru”.

Deși conceptul de echipamente de muncă este mai cuprinzător decât cel de maşini, maşinile de uz profesional constituie o categorie importantă de echipamente de muncă. Reglementările naționale care transpun dispozițiile Directivei 2009/104/CE se aplică întotdeauna la utilizarea în muncă a maşinilor. În acest sens, Directiva 2009/104/CE poate fi considerată drept o măsură complementară la directiva „Maşini”. Conform Directivei 2009/104/CE, angajatorii trebuie să pună la dispoziția lucrătorilor echipamente de muncă adecvate muncii care trebuie realizată și care sunt conforme cu dispozițiile oricărei directive comunitare pertinente care le sunt aplicabile acestora94. În consecință, toate maşinile noi puse la dispoziția lucrătorilor trebuie să fie conforme cu directiva „Maşini” și oricare alte directive UE care pot fi aplicabile – a se vedea secțiunile 89-92: observații privind articolul 3. Dispozițiile Directivei 2009/104/CE sunt aplicabile maşinilor în exploatare la locurile de muncă. Pe parcursul duratei de viață a unei maşini, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că maşina în exploatare este menţinută, printr-o întreținere adecvată, la un astfel de nivel încât să fie conformă cu prevederile care îi erau aplicabile atunci când a fost pusă la dispoziție pentru prima dată în întreprindere sau unitate95. Aceasta nu înseamnă că maşinile trebuie să fie menținute „ca noi”, deoarece acestea sunt supuse uzurii. Totuși trebuie să se efectueze întreținerea necesară pentru a se asigura că acestea continuă să îndeplinească cerințele de de securitate şi sănătate aplicabile. Prin urmare, maşina care a făcut obiectul dispozițiilor Directivei „Maşini” atunci când au fost puse la dispoziție pentru prima dată, trebuie să fie menținute în stare de conformitate cu cerințele esențiale de securitate și sănătate din Directiva „Maşini” care au fost aplicate atunci când a fost introdusă pe piață sau pusă în funcțiune pentru prima dată. Această condiție se aplică ori de câte ori o maşină este modificată de către utilizator pe parcursul duratei de viață, în afară de cazul în care modificările sunt atât de substanţiale încât maşina modificată trebuie considerată o maşină nouă și să facă

92 Directiva 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor în muncă - JO L 183, 29.6.1989. 93 Directiva 2009/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă (a doua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE) – OJ L260 din 3.10.2009, p.5. Directiva 2009/104/CE este o versiune codificată a Directivei 89/655/CEE și modifică Directivele 95/63/CEE, 2001/45/CE și 2007/30/CE. 94 A se vedea Directiva 2009/104/CE, articolul 4 alineatul (1) litera (a). 95 A se vedea Directiva 2009/104/CE, articolul 4 alineatul (2).


129

obiectul unei noi evaluări a conformității în temeiul Directivei „Maşini” – a se vedea secțiunea 72: observații privind articolul 2 litera (h). Anexa I la Directiva 2009/104/CE stabilește cerințele tehnice minime aplicabile echipamentelor de muncă în exploatare. Aceste cerințe minime sunt aplicabile maşinilor puse în funcţiune înainte de intrarea în vigoare a Directivei „Maşini”96. Ele nu sunt aplicabile maşinilor introduse pe piață sau puse în funcţiune în conformitate cu Directiva „Maşini”. Directiva 2009/104/CE include, de asemenea, dispoziții privind:

− inspecția inițială a echipamentelor de muncă a căror securitate depinde de condițiile de instalare, de condițiile de după instalare și înainte de a fi puse în funcţiune;

− inspecția acestor echipamente de muncă după fiecare montare într-un sediu sau amplasament nou;

− inspecții periodice și speciale și, după caz, încercări ale echipamentelor de muncă expuse unor condiții care pot provoca o deteriorare ce poate avea drept rezultat situații periculoase97.

În cazul maşinilor de ridicat, trebuie să se facă distincţie între inspecțiile inițiale, pentru care este responsabil angajatorul şi măsurile de verificare a aptitudinii la utilizare a maşinilor, care sunt în responsabilitatea producătorului de maşini – a se vedea secțiunile 350-352: observații privind punctul 4.1.3 din anexa I. Alte dispoziții ale Directivei 2009/104/CE care vizează:

− restricția de utiliare și/sau întreținere a echipamentelor de muncă care prezintă un risc specific pentru lucrătorii desemnați;

− luarea în considerare a principiilor ergonomice;

− informațiile, instrucțiunile și instruirea lucrătorilor privind utilizarea echipamentelor de muncă;

− consultarea și participarea lucrătorilor98. În plus, anexa II la Directiva 2009/104/CE stabilește regulie specifice pentru utilizarea anumitor categorii de echipamente de muncă inclusiv echipamente de muncă mobile, echipamente de muncă pentru ridicarea sarcinilor și echipamente de muncă pentru ridicarea persoanelor – a se vedea secțiunea 10: observații privind considerentul 7. Instrucțiunile furnizate de producător împreună cu maşina constituie un instrument esențial care permite angajatorilor să aplice dispozițiile de punere în aplicare a Directivei 2009/104/CE – a se vedea secțiunea 254: observații privind punctul 1.7.4 din anexa I.

96 A se vedea Directiva 2009/104/CE, articolul 4 alineatul (1) literele (a) (ii) și (b). 97 A se vedea Directiva 2009/104/CE, articolul 5. 98 A se vedea Directiva 2009/104/CE, articolele 6-10.


130

Articolul 16

Marcajul CE

1. Marcajul de conformitate CE constă în inițialele CE, aşa cum este arătat în anexa III.

2. Marcajul CE trebuie aplicat pe maşină în mod vizibil, lizibil și indelebil, în conformitate cu anexa III.

3. Aplicarea pe maşini a marcajelor, semnelor și inscripțiilor care pot induce în eroare terțele părți în ceea ce privește semnificația sau forma marcajului CE sau ambele este interzisă. Pe maşini poate fi aplicat orice alt marcaj, cu condiția ca prin aceasta să nu fie afectate vizibilitatea, lizibilitatea și semnificația marcajului CE.

Secțiunea 141 Marcajul CE Prevederile privind marcajul CE al maşinilor stabilite în Directiva „Maşini” se aplică împreună cu prevederile Regulamentului (CE) 765/2008 care stabilesc principiile generale privind marcajul CE care se aplică în mod complementar. Următoarele observații se bazează pe articolul 16 și anexa III la Directiva „Maşini” și pe articolul 2 alineatul (20) și articolul 30 din Regulamentul (CE) 765/200899. Obligațiile referitoare la marcajul CE se aplică producătorului, reprezentantului său autorizat sau persoanei responsabile cu introducerea pe piață a maşinii – a se vedea secțiunile 78-85: observații privind articolul 2 literele (i) și (j). Regulamentul (CE) 765/2008 definește „marcajul CE” drept un marcaj prin care producătorul indică faptul că produsul este conform cu cerințele aplicabile stabilite în legislația comunitară de armonizare care prevede aplicarea acestuia. Prin aplicare sau dispunerea aplicării marcajului CE, producătorul indică faptul că își asumă răspunderea pentru conformitatea produsului.

− marcajul CE constă în inițialele „CE” în forma grafică prezentată în anexa III;

− diversele componente ale marcajului CE trebuie să aibă efectiv aceeași dimensiune verticală, care nu poate fi mai mică de 5 mm. În cazul maşinilor de dimensiune redusă, se poate renunța la dispoziția privind dimensiunea minimă;

− marcajul CE trebuie să fie aplicat pe maşini în mod vizibil, lizibil și de neşters în imediata vecinătate a denumirii producătorului sau reprezentantului său autorizat,, folosindu-se aceeași tehnică – a se vedea secțiunea 250: observații privind punctul 1.7.3 din anexa I;

− în cazul în care procedura de asigurare totală a calității prevăzută la articolul 12 alineatul (3) litera (c) și articolul 12 alineatul (4) litera (b) a fost aplicată, marcajul CE trebuie să fie urmat de numărul de identificare al organismului notificat care a aprobat sistemul de asigurare totală a calității al producătorului – a se vedea secțiunea 133: observații privind articolul 14.


131

Marcajul CE trebuie să fie singurul marcaj care atestă conformitatea produsului cu cerințele aplicabile din legislația de armonizare a UE care prevede aplicarea acestuia. Articolul 16 alineatul (3) cere statelor membre să interzică aplicarea pe maşini a marcajelor, semnelor sau inscripțiilor care pot induce în eroare terțele părţi în ceea ce privește semnificaţia sau forma marcajelor CE sau ambele. Marcajele care pot induce în eroare terțele părţi în ceea ce privește forma marcajului CE pot fi, de exemplu, literele „EC” sau „EEC” cu o formă grafică similară celei prezentate în anexa III, sau inițialele „CE” cu o formă grafică diferită de cea ilustrată în anexa III. Marcajele care pot induce în eroare terțele părţi în ceea ce privește smnificaţia marcajului CE sunt marcajele, altele decât marcajul CE, care semnifică faptul că maşina respectă legislația aplicabilă a UE. Măsurile care trebuie luate în caz de neconformitate a marcajului sunt stabilite la articolul 17.

Articolul 17

Marcajul neconform

1. Statele membre trebuie să considere următoarele marcaje drept neconforme:

(a) aplicarea marcajului CE conform cu prezenta directivă pe produse la care directiva nu se aplică;

(b) absența marcajului CE și/sau absența declarației CE de conformitate pentru o mașină;

(c) aplicarea pe maşină a unui marcaj, altul decât marcajul CE, care este interzis în conformitate cu articolul 16 alineatul (3).

2. În cazul în care un stat membru stabilește că marcajul nu este conform cu dispozițiile pertinente ale prezentei directive, producătorul sau reprezentantul său autorizat are obligaţia să pună în conformitate produsul și să pună capăt încălcării dispoziţiilor în condițiile impuse de statul membru în cauză.

3. În cazul în care neconformitatea persistă, statul membru trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a restricționa sau a interzice introducerea pe piață a produsului în cauză sau pentru a asigura ca să fie retras de pe piață conform proceduiia prevăzute la articolul 11.

Secțiunea 142 Marcajul neconform Clauza de salvgardare prevăzută în articolul 11 stabilește măsurile care trebuie luate atunci când se constată că o maşină care poartă marcajul CE este periculoasă. Articolul 17 stabilește măsurile tratarea cazurilor de neconformitate oficială cu dispozițiile Directivei „Maşini” dacă nu există indicii că maşina respectivă este periculoasă. Aceste măsuri sunt conforme cu obligația statelor membre de a asigura punerea corectă în aplicare a regimului care reglementează marcajul CE, de a lua măsuri adecvate în caz de utilizare incorectă a marcajului, astfel cum se prevede la articolul 30 alineatul (6) din Regulamentul (CE) 765/2008. Articolul 17 alineatul (1) precizează cele trei cazuri care sunt considerate drept neconformități ale marcajului. Articolul 17 alineatul (2) dispune că statele membre


132

trebuie să ia măsurile necesare pentru a obliga operatorii economici să pună capăt unor asemenea încălcări. Natura măsurilor este lăsată la latitudinea statelor membre. Astfel de măsuri nu trebuie să fie comunicate Comisiei sau altor state membre. Sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor Directivei „Maşini” trebuie să includă sancțiuni pentru neconformitatea marcajului – a se vedea secțiunea 150: observații privind articolul 23. Articolul 17 alineatul (3) prezintă procedura care trebuie urmată în cazul în care măsurile luate pentru a pune capăt încălcărilor prevăzute la articolul 17 alineatul (1) nu sunt eficiente. În acest caz, trebuie urmată procedura de salvgardare prevăzută la articolul 11.

Articolul 18

Confidențialitate

1. Fără a aduce atingere dispozițiilor și practicilor naţionale existente în domeniul confidențialității, statele membre trebuie să se asigure că toate părțile și persoanele implicate în aplicarea prezentei directive sunt obligate să trateze drept confidențiale informațiile obținute în îndeplinirea îndatoririlor lor. În special, secretele de afaceri, profesionale și cele comerciale trebuie tratate drept confidențiale, cu excepția cazurilor în care divulgarea acestor informații este necesară pentru a proteja sănătatea și securitatea persoanelor.

2. Dispozițiile alineatului (1) nu aduc atingere obligațiilor statelor membre și ale organismelor notificate cu privire la schimbul reciproc de informații și lansarea avertizărilor.

3. Orice decizie luată de statele membre și de Comisie în conformitate cu articolele 9 și 11 trebuie să fie publicată.

Secțiunea 143 Confidențialitate și transparență Părțile și persoanele vizate de prevederile de la articolul 18 includ administrațiile statelor membre, Comisia și organismele notificate. În special, autoritățile statelor membre și serviciile Comisiei pot cere producătorilor să comunice elemente ale dosarului tehnic pentru maşini ale documentației tehnice aferente pentru cvasimaşini care conțin secrete profesionale și comerciale. Funcționarii administrațiilor sau agențiilor publice implicate și orice alte organisme sau instituții care acționează în numele acestora trebuie să respecte confidențialitatea unor asfel de informații obținute sau primite pe parcursul aplicării Directivei „Maşini”. În mod similar, organismele notificate trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor obținute sau primite pe parcursul realizării procedurilor de evaluare a conformității pentru care sunt responsabile – a se vedea secțiunea 408: observații privind anexa XI partea 7. Articolul 18 alineatul (2) precizează că obligația de confidențialitate nu împiedică transmiterea de informații între statele membre și Comisiei în cadrul cooperării prevăzute la articolul 19 (Grupul ADCO ”Maşini”). Obligația de confidențialitate nu se aplică nici la comunicarea de informații între organismele notificate și nici la comunicarea de informații statelor membre de către organismele notificate – a se vedea secțiunea 135: observații privind articolul 14 alineatul (6), secțiunea 399:


133

observații privind anexa IX părțile 5 și 7 și secțiunea 407: observații privind anexa X partea 4. Obligația de confidențialitate nu exclude emiterea unor avertismente publice atunci când este necesar pentru protecţia sănătății și securitatea persoanelor. Articolul 18 alineatul (3) prevede o cerință specială pentru transparența referitoare la toate deciziile luate de către statele membre și de către Comisie potrivit articolelor 9 și 11. Deciziile respective includ:

− măsurile luate de către Comisie prin care se solicită statelor membre să interzică sau să restricționeze introducerea pe piață a maşinilor potenţial periculoase potrivit articolului 9 alineatul (1);

− măsurile luate de către statele membre pentru retragerea de pe piață, interzicerea introducerii pe piață și/sau punerea în funcțiune sau restricționarea liberei circulații a maşinilor care pot compromite sănătatea și securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor potrivit articolului 11 alineatul (1) (clauza de salvgardare);

− deciziile luate de către Comisie referitor la clauzele de salvgardare potrivit articolului 11 alineatul (3).

Articolul 19

Cooperarea între statele membre

1. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că autoritățile competente prevăzute la articolul 4 alineatul (3) cooperează între ele şi cu Comisia și își transmit reciproc informațiile necesare pentru a permite aplicarea unitară a prezentei directive.

2. Comisia asigură organizarea unui schimb de experiență între autoritățile competente responsabile pentru supravegherea pieței în vederea coordonării unei aplicări unitare a prezentei directive.

Secțiunea 144 Grupul ADCO „Maşini” Articolul 19 alineatul (1) cere statelor membre să organizeze cooperarea între autoritățile naționale de supraveghere a pieței și să își transmită reciproc informațiile necesare. Cooperarea este esențială în acest domeniu deoarece, deși maşinile care poartă marcajul CE pot să circule liber în cadrul pieței unice, supravegherea este realizată de fiecare dintre statele membre. Articolul 19 alineatul (2) atribuie Comisiei responsabilitatea de a se îngriji de organizarea unui schimb de experiență între autoritățile de supraveghere a pieței. Aplicarea practică a articolului 19 se realizează în cadrul Grupului de cooperare administrativă pentru maşini (Grupul ADCO „Maşini”). Acesta este un for pentru schimbul de informaţii între autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre și Comisie. De regulă, Grupul ADCO „Maşini” se întrunește de două ori pe an și este prezidat, pe rând, de reprezentanți ai statelor membre. La reuniuni pot participa numai reprezentanții statelor membre și ai Comisiei, iar lucrările și documentele Grupului ADCO sunt confidențiale, având în vedere că se referă în mod frecvent la


134

cazuri particulare în curs de investigare. Cu toate acestea, și alte părți interesate sunt invitate să participe la reuniunile ADCO în calitate de experți, pentru o perioadă limitată, pentru a contribui la anumite subiecte. Principalele activități ale Grupului ADCO „Maşini” sunt:

− schimbul de informații și experiență referitoare la activitatea de supraveghere a pieței;

− promovarea celor mai bune practici și optimizarea utilizării resurselor;

− asigurarea ca acțiunile corective pentru tratarea maşinilor neconforme și nesigure să fie aplicate în toate statele membre;

− comunicarea informațiilor privind derularea și rezultatul procedurii de salvgardare și urmărirea deciziilor adoptate în temeiul clauzei de salvgardare;

− urmărirea deciziilor privind măsuri specifice pentru tratarea maşinilor potenţial periculoase;

− planificarea și organizarea unor proiecte comune de supraveghere a pieței.

Articolul 20

Căi de atac

Orice măsură luată în aplicarea prezentei directive, care restricționează introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune a unei maşini care intră sub incidența prezentei directive trebuie să specifice motivele exacte pe care se întemeiază. O astfel de măsură trebuie notificată cât mai curând posibil părții vizate, care trebuie să fie informată în același timp referitoare la căile de atac pe care le are la dispoziție potrivit legislației în vigoare în statul membru în cauză și la termenele în care pot fi exercitate aceste căi de atac.

Secțiunea 145 Motivarea deciziilor și a apelurilor Articolul 20 se aplică oricăror măsuri luate de autoritățile statelor membre care restricționează introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune a maşinilor indiferent dacă sunt luate pe baza articolului 11 (clauza de salvgardare), a articolului 9 (măsuri speciale pentru tratarea maşinilor potenţial periculoase) sau a articolului 17 (neconformitatea marcajului ).

Articolul 21

Diseminarea informației

Comisia ia măsurile necesare pentru ca informațiile corespunzătoare referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive să fie disponibile.

Secțiunea 146 Surse de informare Informații legate de punerea în aplicare a Directivei „Maşini” sunt disponibile online în mod public pe paginile DG Întreprinderi și Industrie a site-ului de Internet EUROPA al Comisiei, la secțiunea „Maşini”.


135

Mai exact, pe site-ul de Internet EUROPA sunt disponibile următoarele informații:

− textul Directivei „Maşini”;

− referințele textelor, comunicate de către statele membre, care transpun dispozițiile directivei în legislația națională;

− o listă a punctelor de contact din statele membre pentru punerea în aplicare a directivei;

− lista de referințe a standardelor armonizate pentru maşini;

− lista organismelor notificate pentru maşini;

− recomandările de utilizare (RfUs) adoptate de către coordonarea europeană a organismelor notificate pentru maşini (ON-M), care au fost avizate de Grupul de lucru „Maşini”;

− documentele de orientare aprobate de Grupul de lucru „Maşini” și prezentul ghid de aplicare a Directivei 2006/42/CE;

− procesele verbale ale tuturor reuniunilor Grupului de lucru „Maşini”, ce au avut loc din 1997.

Articolul 22 100

Comitetul

1. Comisia este asistată de un comitet, numit în continuare "comitetul".

2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceasta.

3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1) – (4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceasta.

Secțiunea 147 Comitetul „Maşini” Articolul 22 prevede constituirea unui comitet, denumit Comitetul „Maşini”, care este alcătuit din reprezentanți ai statelor membre și este prezidat de un reprezentant al Comisiei. Comitetul își adoptă propriul regulament intern pe baza regulilor standard publicate în JOUE. Parlamentul European este informat referitoare la ordinea de zi a reuniunilor și referitoare la orice proiecte de măsuri care îi sunt adresate și primește rezultatele votului și rezumatele reuniunilor. Comitetul „Maşini” are două roluri distincte:

100 Articolul 22 a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat, în ceea ce privește procedura de reglementare cu control (PRAC) - Adaptare la procedura de reglementare cu control – Partea a patra – JO L188, 18.72009, p.14.


136

− rol consultativ Rolul consultativ al Comitetului „Maşini”, stabilit la articolul 8 alineatul (2), constă în a oferi consiliere Comisiei asupra oricărei măsuri adecvate legată de aplicarea practică a Directivei „Maşini”, inclusiv măsurile necesare pentru asigurarea cooperării statelor membre între ele și cu Comisia, astfel cum se stipulează la articolul 19 alineatul (1). Respectivele măsuri nu se pot referi la modificarea directivei sau la adoptarea unor decizii de completare a dispozițiilor directivei. Prin urmare, aceste măsuri constau, în principal, în furnizarea unei orientări asupra aplicării corecte și unitare a dispozițiilor directivei.

− rol de reglementare Rolul de reglementare al comitetului „Maşini” constă în a-şi da avizul asupra măsurilor propuse de către Comisie care modifică sau completează dispozițiile directivei. Conform articolului 8 alineatul (1) literele (a) și (b), numai două subiecte pot face obiectul acestor măsuri:

a) actualizarea listei indicative a componentelor de securitate din anexa V – a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c);

b) restricția introducerii pe piață a maşinilor potenţial periculoase – a se vedea secțiunea 118: observații privind articolul 9.

Avizul comitetului „Maşini” este exprimat prin intermediul voturilor reprezentanților statelor membre în cadrul comitetului, ponderate cu numărul de voturi în cadrul Consiliului, în conformitate cu articolul 205 din Tratatul CE (în prezent, articolul 238 din TFUE). Înainte ca aceste măsuri să fie adoptate de către Comisie, ele sunt transmise Parlamentului European și Consiliului pentru control. Parlamentul European sau Consiliul se pot opune proiectelor de măsuri propuse de Comisie pe motiv că acestea depășesc competențele de punere în aplicare prevăzute în directivă, nu sunt compatibile cu obiectivul sau conținutul directivei sau nu respectă principiile subsidiarității sau proporționalității. În cazul unei asemenea opoziții, Comisia poate transmite un proiect modificat sau poate face o propunere legislativă. Dacă nu există nicio opoziție din partea Parlamentului European şi a Consiliului în termen de trei luni, Comisia poate adopta măsura.

Secțiunea148 Grupul de lucru „Maşini” Grupul de lucru „Maşini” instituit de Comitetul „Maşini” pentru a permite observatorilor din industrie, din organismele de standardizare și din organismele notificate să ia parte la dezbaterea problemelor legate de aplicarea practică a Directivei „Maşini”. Practic, Grupul de lucru „Maşini” este forul cel mai des utilizat pentru dezbaterea aplicării directivei la nivelul UE. La fel ca în cazul Comitetului „Maşini”, Grupul de lucru „Maşini” este prezidat de un reprezentant al Comisiei și este format din reprezentanți ai statelor membre. De asemenea, sunt prezenți și reprezentanții țărilor AELS, ai țărilor candidate și ai țărilor care au încheiat acorduri oficiale cu UE în calitate de observatori. Asociațiile producătorilor de maşini la nivel european participă în calitate de observatori și sunt invitate să ia parte la reuniuni pentru a prezenta informații și opinii


137

referitoare la aspecte specifice în curs de dezbatere. Reprezentanții organizațiilor europene de standardizare sunt, de asemenea, prezenți pentru a oferi informații și pentru a răspunde la întrebările adresate de statele membre în legătură cu standardele. Organismele notificate sunt reprezentate de coordonarea europeană a organismelor notificate pentru maşini (ON-M) care prezintă rapoarte despre activitatea de coordonare, ia act de opinia Grupului de lucru „Maşini” asupra recomandărilor de utilizare supuse avizării Grupului de lucru și adresează întrebări Grupului de lucru referitoare la interpretarea directivei. Sindicatele și reprezentanții organizațiilor pentru protecția consumatorilor sunt, de asemenea, invitați să exprime opiniile utilizatorilor finali de maşini. Subiectele dezbătute cel mai frecvent de către Grupul de lucru „Maşini” sunt:

− clarificarea domeniului de aplicare al directivei și procedurile de evaluare a conformității pentru anumite categorii de produse;

− preocupările legate de elaborarea standardelor armonizate pentru maşini;

− avizele privind obiecțiile oficiale împotriva standardelor armonizate – a se vedea secțiunea 120: observații privind articolul 10.

Grupul de lucru „Maşini” se reunește de două sau trei ori pe an la Bruxelles. Documentele de lucru pentru reuniunile Grupului de lucru „Maşini” sunt puse la dispoziţia membrilor Grupului în secțiunea «Directiva „Maşini”» a sistemului informatic online CIRCA al Comisiei. Organizațiile care reprezintă la nivel european părțile interesate în domeniul maşinilor au acces la aceste documente. Alte părți interesate pot solicita documentele de la organizațiile reprezentative respective. Trebuie să se acorde atenție faptului că pozițiile exprimate în documentele de lucru sau în documentele de dezbatere nu trebuie considerate ca reprezentând opiniile Comisiei sau ale Grupului de lucru ”Maşini”. Procesele-verbale ale reuniunilor Grupului de lucru Maşini” sunt publicate în paginile consacrate „maşinilor” de pe site-ul internet EUROPA al Comisiei, după ce au fost corectate și aprobate în cadrul următoarei ședințe.


138

Secțiunea 149 Diagrama instituțiilor care se ocupă cu Directiva „Maşini” Următoarea diagramă prezintă rolurile diferitelor instituții implicate în propunerea, adoptarea, transpunerea, aplicarea sau impunerea aplicării directivei „Maşini”:

Comisia Europeană

Propune legislația UE Asigură aplicarea corectă Mandatează standardele

armonizate

Comitetul pentru echipamente tehnice Comisia + statele membre

Dă avize privind măsurile care asigură aplicarea corectă a

Directivei “Maşini”

Grupul de lucru ”Maşini”

Comisia + statele membre + părțile interesate din Europa

Dezbat aplicarea practică a Directivei ”Maşini”

Consiliul și Parlamentul European Adoptă legislația UE (codecizie)

Producătorii de maşini

Aplică Directiva “Maşini”

Contribuie la standarde

Utilizatorii de maşini

Angajatori Sindicate

Asociații ale consumatorilor

Contribuie la standarde

CEN și CENELEC Organizații europene

de standardizare

Elaborează standarde armonizate pentru maşini

Statele membre Transpun directiva Desemnează organisme notificate Realizează supravegherea pieței

ADCO “Maşini” State membre+Comisie Cooperare administrativă pentru supravegherea pieței

Organismele notificate Evaluarea conformității pentru maşinile din anexa IV

ON-M Coordonarea european ă a organismelor notificate Recomandări pentru utilizare (RfU)


139

Articolul 23

Sancțiuni

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la 29 iunie 2008 și o informează fără întârziere referitoare la orice modificare ulterioară care le afectează.

Secțiunea 150 Sancțiuni pentru încălcări ale dispozițiilor directivei Dispozițiile naționale care pun în aplicare Directiva „Maşini” trebuie să fie obligatorii din punct de vedere juridic, iar încălcările acestora trebuie, prin urmare, să fie sancționate cu penalități adecvate. Posibilele încălcări pot include următoarele:

− neaplicarea procedurii de evaluare a conformității aplicabile pentru maşini – a se vedea secțiunile 127-130: observații privind articolul 12;

− neaplicarea procedurii pentru cvasimaşini – a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13;

− neconformitatea marcajului – a se vedea secțiunea 142: observații privind articolul 17;

− nerespectarea de către maşină a cerințelor esențiale de securitate şi sănătate prevăzute în anexa I;

− dosarul tehnic inexistent sau incomplet - a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 și secțiunile 391-393: observații privind anexa VII secțiunea A;

− instrucțiuni inexistente sau incomplete (inclusiv traducerea necesară) - a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 și secțiunile 254-256: observații privind punctul 1.7.4 din anexa I;

− nerespectarea măsurilor prevăzute la articolul 11 (clauza de salvgardare) și articolul 9 (măsuri specifice pentru maşinile care pot fi periculoase).

Este responsabilitatea fiecărui stat membru să stabilească tipul și nivelul sancțiunilor pentru astfel de încălcări. Articolul 23 precizează că sancțiunile trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare în conformitate cu jurisprudența Curții Europene de Justiție.

Articolul 24

Modificarea Directivei 95/16/CE

Directiva 95/16/CE se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următoarele:


140

2. „În sensul prezentei directive, "ascensor" înseamnă un dispozitiv de ridicat care deservește niveluri specifice, având un suport de transport care se deplasează de-a lungul unor ghidaje rigide și înclinate la un unghi mai mare de 15 grade față de orizontală, destinat pentru transportul de:

— persoane,

— persoane și obiecte,

— doar obiecte, dacă există acces la suportul de transport, adică dacă o persoană poate intra în el fără dificultate și dacă este prevăzut cu comenzi situate în interiorul suportului de transport sau în raza de acțiune a unei persoane din interior.

Dispozitivele de ridicat care se deplasează de-a lungul unei curse fixe, chiar dacă nu se deplasează de-a lungul unor ghidaje rigide, se încadrează în domeniul prezentei directive.

Un "suport de transport" înseamnă o parte a ascensorului cu ajutorul căreia persoanele și/sau obiectele sunt sprijinite pentru a fi ridicate sau coborâte.

3. Prezenta directivă nu se aplică pentru:

— ascensoare a căror viteză nu depășește 0,15 m/s,

— ascensoare de şantier,

— instalaţii pe cablu, inclusiv funiculare,

— ascensoare special proiectate și construite în scopuri militare sau de menţinere a ordinii publice,

— dispozitive de ridicat de pe care se pot desfășura activități,

— ascensoare pentru puțuri de mină,

— dispozitive de ridicat pentru ridicarea artiștilor în timpul spectacolelor,

— dispozitive de ridicat instalate în mijloacele de transport,

— dispozitive de ridicat conectate la o maşină și destinate exclusiv accesului la postul de muncă, inclusiv puncte de mentenanţă și inspecție care se găsesc pe maşină,

— trenuri cu cremalieră și pinion,

— scări și trotuare rulante”;

2. În anexa I, punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul:

1.2. „Suport de transport

Suportul de transport al fiecărui ascensor trebuie să fie o cabină. Această cabină trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să ofere spațiul și rezistența corespunzătoare numărului maxim de persoane și sarcina nominală a ascensorului stabilite de instalator.

Atunci când ascensorul este destinat transportului de persoane și când dimensiunile sale permit, cabina trebuie proiectată și construită astfel încât facilitățile sale


141

structurale să nu obstrucționeze sau să împiedice accesul și utilizarea de către persoanele cu dizabilități și astfel încât să permită orice modificări adecvate destinate să faciliteze utilizarea de către acestea.”

Secțiunea 151 Limita dintre Directiva „Maşini” și Directiva „Ascensoare” Articolul 24 din Directiva 2006/42/CE introduce o modificare a Directivei „Ascensoare” 95/16/CE, cu scopul de a defini mai bine limita dintre aceste două directive – a se vedea secțiunea 28: observații privind considerentul 27. Pe de o parte, articolul 24 alineatul (1) modifică definiția termenului „ascensor” prezentată în articolul 1 alineatul (2) din Directiva „Ascensoare”, prin înlocuirea termenului „cabină” cu termenul „suport de transport”. Această modificare implică faptul că natura suportului de transport nu este un criteriu pentru aplicarea Directivei „Ascensoare”. În același timp, articolul 24 alineatul (2) modifică cerința esențială de securitate şi sănătate stabilită la secțiunea 1.2 din anexa I la Directiva „Ascensoare” pentru a specifica faptul că suportul de transport al ascensoarelor care fac obiectul acelei directive trebuie să fie o cabină. Trebuie remarcat, de asemenea, că secțiunea 3.1 din anexa I la Directiva „Ascensoare” impune ca, în cazul ascensoarelor, cabinele să fie complet închise. Pe de altă parte, articolul 24 alineatul (1) modifică lista de excluderi stabilite în articolul 1 alineatul (3) din Directiva „Ascensoare”, adăugând excluderea dispozitivelor de ridicat a căror viteză nu depășește 0,15 m/s. În consecință, ascensoarele de mică viteză fac obiectul Directivei „Maşini” – a se vedea secțiunea 344: observații privind punctul 4.1.2.8 și secțiunea 377: observații privind punctul 6.4 din anexa I. În ceea ce privește lista modificată de excluderi din Directiva ”Ascensoare”, următoarele aspecte trebuie, de asemenea, remarcate: Ascensoarele de şantier sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Ascensoare”. Acestea nu mai sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2006/42/CE și, astfel, fac obiectul Directivei „Maşini” începând de la 29 decembrie 2009 – a se vedea secțiunea 8: observații privind considerentul 5. Următoarele elemente sunt excluse din Directiva „Ascensoare” și fac obiectul Directivei „Maşini”:

− dispozitive de ridicat de pe care se pot desfășura activități lucrative;

− dispozitive de ridicat instalate în mijloacele de transport;

− dispozitive de ridicat conectate la o maşină și destinate exclusiv accesului la postul de muncă, inclusiv puncte de mentenanţă și inspecție care se găsesc pe maşină;

− scări și trotuare rulante. Toate instalațiile pe cablu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Ascensoare”. În conformitate cu articolul 3, deși Directiva „Maşini” nu se aplică instalațiilor pe cablu proiectate pentru transportul persoanelor care fac obiectul Directivei „Instalaţii pe cablu” 2000/9/CE, aceasta se aplică totuși anumitor tipuri de


142

instalaţii pe cablu care sunt în afara sau sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Instalații pe cablu” – a se vedea secțiunea 90: observații privind articolul 3. Următoarele elemente sunt excluse atât din Directiva „Ascensoare”, cât și din Directiva „Maşini”:

− ascensoare special proiectate și construite în scopuri militare sau de menţinere a ordinii publice - a se vedea secțiunea 59: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (g);

− ascensoare pentru puțuri de mină – a se vedea secțiunea 61: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (i);

− dispozitive de ridicat pentru ridicarea artiștilor în timpul spectacolelor – a se vedea secțiunea 62: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (j);

− trenurile cu cremalieră și pinion din rețeaua de căi ferate – secțiunea 57: observații privind cea de a cincea liniuță din articolul 1 alineatul (2) litera (e).

Articolul 25

Abrogare

Prin prezenta Directiva 98/37/CE se abrogă începând cu 29 decembrie 2009. 101

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XII.

Secțiunea 152 Abrogarea Directivei 98/37/CE Directiva 2006/42/CE înlocuiește Directiva 98/37/CE. Directiva 98/37/CE este, prin urmare, abrogată începând de la 29 decembrie 2009, dată la care intră în vigoare dispozițiile Directivei 2006/42/CE. Cel de al doilea alineat al articolului 25 semnifică faptul că, începând cu data de 29 decembrie 2009, trimiterile la Directiva „Maşini” din alte acte legislative comunitare rămân valide și vor fi înțelese ca trimiteri la Directiva 2006/42/CE. Atunci când aceste trimiteri se fac la dispozițiile specifice ale directivei, trimiterile se vor înțelege ca trimiteri la dispozițiile echivalente indicate în tabelul de corespondență prezentat în anexa XII. Aceste trimiteri sunt actualizate atunci când legislația în cauză este revizuită.

101 Sub rezerva notei publicate în OJ L 76 din 16.3.07, p 35.


143

Articolul 26

Transpunere

1. Statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 29 iunie 2008. Statele membre informează Comisia referitoare la aceasta.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 29 decembrie 2009.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2. Statele membre comunică Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivăîmpreună cu un tabel de corespondență între prezenta directivă și dispozițiile naţionale adoptate.

Secțiunea 153 Transpunerea și aplicarea dispozițiilor directivei Directivele UE se adresează statelor membre care sunt astfel invitate să adopte dispozițiile necesare pentru transpunerea lor în legislația națională. Aceste dispoziții naționale sunt cele care creează obligații juridice pentru operatorii economici. În conformitate cu articolul 288 din TFUE (fostul articol 249 CE), directiva este obligatorie în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă lasă la alegerea autorităților naționale forma și metodele. Cu toate acestea, deoarece Directiva „Maşini” se bazează pe articolul 95 din Tratatul CE (în prezent articolul 114 din TFUE), care prevede măsuri de armonizare a dispozițiilor stipulate prin acte cu putere de lege sau acte administrative în statele membre care au ca obiect stabilirea și funcționarea pieței interne, libertatea lăsată statelor membre este practic destul de limitată. În special, cerințele esențiale de securitate şi sănătate pentru proiectarea și construcția maşinilor şi procedurile de evaluare a conformităţii aplicabile trebuie să fie aceleaşi în toate statele membre. Statelor membre li s-au acordat 2 ani de la intrarea în vigoare a directivei pentru a adopta dispozițiile necesare. Aceste dispoziții au devenit aplicabile optsprezece luni mai târziu, la 29 decembrie 2009. Până la acea dată, a continuat să se aplice Directiva 98/37/CE. Referințele textelor de transpunere a dispozițiilor directivei în legislația națională a statelor membre, care au fost comunicate Comisiei în conformitate cu obligația prevăzută la articolul 26 alineatul (2) sunt prezentate pe pagina de internet EUROPA al Comisiei.

Articolul 27

Derogare

Până la 29 iunie 2011, statele membre pot permite introducerea pe piață și punerea în funcțiune a echipamentelor portabile cu cartușe de fixare a încărcăturii explozive și a altor maşini de impact care sunt conforme cu dispozițiile naţionale în vigoare la data adoptării prezentei directive.


144

Secțiunea 154 Perioada de tranziție pentru echipamentele portabile cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și pentru alte maşini de impact

Ca regulă generală, dat fiind că producătorii au o perioadă de trei ani și jumătate între data intrării în vigoare a Directivei 2006/42/CE și aplicarea dispozițiilor sale, perioadă în care aceştia pot să își adapteze produsele, dacă este cazul, nu s-a considerat necesar să se prevadă o perioadă de tranziție. Cu toate acestea, prin derogare de la regula generală, articolul 27 prevede o perioadă de tranziție de optsprezece luni pentru echipamentele portabile cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și pentru alte maşini de impact, perioadă în care statele membre pot permite introducerea pe piață a produselor care sunt conforme cu dispozițiile naţionale în vigoare la acea dată. Aceste dispoziții naţionale sunt fie cele de punere în aplicare a Convenției din 1 iulie 1969 privind recunoașterea reciprocă a marcajelor de identificare a armelor de calibru mic (Convenția CIP) în cazul statelor membre care sunt semnatare ale acestei Convenții sau, în cazul altor state membre, reglementările naționale existente – a se vedea secțiunea 9: observații privind considerentul 6. Trebuie remarcat că perioada de tranziție este o facilitate disponibilă statelor membre și nu o obligație. În consecință, echipamentele portabile cu catuşe de fixare a încărcăturii explozive și alte maşini de impact conforme cu Directiva „Maşini” beneficiază de libera circulație în cadrul UE începând de la 29 decembrie 2009. Aceste maşini care sunt conforme cu dispozițiile naţionale în vigoare anterior pot fi introduse pe piață numai în acele state membre care permit acest lucru. Începând de la 29 iunie 2011, toate aceste maşini trebuie să fie conforme cu directiva „Maşini”.

Articolul 28

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Secțiunea 155 Data intrării în vigoare a Directivei Articolul 28 stabilește data intrării în vigoare a Directivei 2006/42/CE. Dat fiind că directiva a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 9 iunie 2006, aceasta a intrat în vigoare la 29 iunie 2006. Data intrării în vigoare este data la care directiva dobândește statutul legal și nu trebuie să fie confundată cu data punerii în aplicare a dispozițiilor Directivei care este 29 decembrie 2009 – a se vedea secțiunea 153: observații privind articolul 26 alineatul (1).

Articolul 29

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 17 mai 2006.


145

Pentru Parlamentul European

Președinte

J. BORRELL FONTELLES

Pentru Consiliu

Președinte

H. WINKLER

Secțiunea 156 Destinatarii și semnatarii directivei Directiva se adresează statelor membre, dat fiind că este necesară transpunerea dispozițiilor directivei în legislația națională, pentru a crea obligații juridice pentru operatorii economici. Directiva este semnată de președintele Parlamentului European și al Consiliului deoarece a fost adoptată de aceste instituții în conformitate cu procedura de codecizie prevăzută la articolul 251 din Tratatul CE (în prezent, denumită procedura legislativă ordinară la articolul 294 din TFUE) – a se vedea secțiunea 2: observații privind citatele.


146

ANEXA I

Cerințe esențiale de securitate şi sănătate referitoare la proiectarea și construcția maşinilor

PRINCIPII GENERALE

Secțiunea 157 Principii generale Cerințele esențiale de securitate şi sănătate (CESS) stabilite în anexa I sunt introduse prin patru principii generale. Primul, care tratează evaluarea riscurilor, explică o cerință fundamentală din anexa I constând în identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor asociate maşinii în scopul identificării și aplicării CESS aplicabile. Celelalte principii generale sunt esențiale pentru înțelegerea statutului și implicațiilor CESS. Aceste principii generale trebuie luate în considerare atunci când se aplică fiecare dintre CESS la proiectarea și construcția maşinilor.

PRINCIPII GENERALE

1. Producătorul de maşini sau reprezentantul său autorizat trebuie să asigure realizarea unei evaluări a riscurilor pentru a stabili cerințele de securitate şi sănătate care se aplică maşinii. Maşina trebuie să fie proiectată și construită luând în considerare rezultatele evaluării riscurilor.

Prin procesul iterativ de evaluare a riscurilor și de reducere a riscurilor menționate mai sus, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie:

— să stabilească limitele maşinilor, ceea ce include utilizarea normală și orice utilizare anormală rezonabil previzibilă,

— să identifice pericolele care pot fi generate de maşină și situațiile periculoase asociate,

— să estimeze riscurile, luând în considerare gravitatea unei posibile vătămări sau afectări a sănătății și probabilitatea apariției acestora,

— să evalueze riscurile, în scopul stabilirii dacă o reducere a riscurilor este necesară în conformitate cu obiectivul prezentei directive,

— să elimine pericolele sau să reducă riscurile asociate acestor pericole prin aplicarea unor măsuri de protecție, potrivit ordinii de prioritate stabilită la punctul 1.1.2 litera (b).

. . .

Secțiunea 158 Evaluarea riscurilor În conformitate cu principiul general 2, CESS sunt aplicabile numai atunci când pericolul corespunzător există pentru maşina în cauză. În scopul identificării acestor pericole, luând în considerare toate etapele duratei de viață previzibile a maşinii, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să se asigure că se realizează o evaluare a riscurilor în conformitate cu procesul iterativ descris la principiul general


147

1. Pentru termenii „pericol” și „risc”, a se vedea secțiunea 164: observații privind punctul 1.1.1 litera (a) și secțiunea 168: observații privind punctul 1.1.1 litera (e). Evaluarea riscurilor poate fi realizată de către producătorul însuși, reprezentantul său autorizat sau de către o altă persoană care acționează în numele acestora. Dacă evaluarea riscurilor este realizată în numele producătorului de către o altă persoană, producătorul rămâne responsabil pentru evaluarea riscurilor și pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecție necesare pe parcursul proiectării și construcției maşinilor – a se vedea secțiunile 78-81: observații privind articolul 2 litera (i) și secțiunile 83 și 84: observații privind articolul 2 litera (j). Cea de a două frază a primului alineat al principiului general 1 precizează că maşina trebuie să fie proiectată și construită luând în considerare rezultatele evaluării riscurilor. Evaluarea riscurilor este descrisă ca fiind un proces iterativ deoarece fiecare măsură de reducere a riscului preconizată pentru tratarea unui anumit pericol trebuie să fie evaluată pentru a vedea dacă este adecvată și dacă nu generează noi pericole. În caz contrar, procesul trebuie să fie reluat de la început. Acest lucru presupune că procesul de evaluare a riscurilor trebuie realizat în paralel cu procesul de proiectare al fiecărei maşini. Ultima liniuța a celui de al doilea alineat subliniază că măsurile de reducere a riscurilor pentru tratarea pericolelor identificate trebuie să fie luate într-o ordine de prioritate conform principiilor de integrare a securității – a se vedea secțiunea 174: observații privind punctul 1.1.2 litera (b). Evaluarea riscurilor și rezultatul său trebuie să fie documentate în dosarul tehnic al maşinii – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). Standardul EN ISO 14121-1 (standard de tip A) explică principiile generale pentru evaluarea riscurilor maşinii102.

Secțiunea 159 Evaluarea riscurilor și standarde armonizate Procesul de evaluare a riscurilor este facilitat de aplicarea standardelor armonizate, deoarece standardele de tip C pentru maşini identifică pericolele semnificative care sunt asociate, în general, cu categoria respectivă de maşini și precizează măsurile de protecție pentru tratarea acestora. Cu toate acestea, aplicarea standardelor armonizate nu exonerează producătorul maşinii de obligația de a efectua evaluarea riscurilor. Un producător care aplică specificațiile unui standard de tip C trebuie să se asigure că standardul armonizat este adecvat pentru respectivul tip de maşină și că acoperă toate riscurile pe care aceasta le prezintă. Dacă respectiva maşină prezintă pericole care nu sunt acoperite de standardul armonizat, se impune o evaluare a riscurilor completă pentru acele pericole și trebuie să fie luate măsuri de protecție adecvate pentru tratarea lor. În plus, atunci când standardele armonizate specifică mai multe soluții alternative fără a preciza criteriile pentru a alege între ele, alegerea celei mai potrivite soluții pentru

102 EN ISO 14121-1:2007 - Securitatea mașinilor - Aprecierea riscului - Partea 1: Principii (ISO 14121-1:2007).


148

maşina respectivă trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor specifică. Acest lucru este deosebit de important atunci când se aplică standarde de tip B – a se vedea secțiunea 111: observații privind articolul 7 alineatul (2).

PRINCIPII GENERALE (continuare). . . . 2. Obligațiile prevăzute de cerințele esențiale de securitate şi sănătate se aplică numai atunci când există riscuri corespunzătoare pentru maşina în cauză când aceasta este utilizată în condițiile prevăzute de producător sau reprezentantul său autorizat sau în condiții anormale rezonabil previzibile. În oricare dintre cazuri, se aplică principiile de integrare a securității menționate la punctul 1.1.2 și obligațiile privind marcarea maşinilor și instrucțiunile menționate la punctele 1.7.3 și 1.7.4. . . .

Secțiunea160 Aplicabilitatea cerințelor esențiale de securitate şi sănătate Principiul general 2 trebuie avut în vedere atunci când se citește fiecare CESS prezentată în anexa I. De regulă, CESS sunt formulate în termeni generali, fără condiţii. Cu toate acestea, sunt aplicabile doar atunci când sunt potrivite și necesare. Cu alte cuvinte, o CESS se aplică atunci când pericolul respectiv este prezent la un anumit model din maşina în cauză. De asemenea, prima frază din principiul general 2 subliniază că atunci când se identifică pericolele pentru un model dat de maşină, trebuie luate în considerare atât condițiile de utilizare prevăzute cât și situațiile anormale previzibile. Situațiile anormale previzibile sunt acelea care decurg din utilizarea greşită previzibilă în mod rezonabil - a se vedea secțiunea 172: observații privind punctul 1.1.1 litera (i). Cea de a doua frază prevede o excepție de la principiul general 2, dat fiind că cerințele prevăzute la secțiunile 1.1.2, 1.7.3 și 1.7.4 sunt aplicabile tuturor maşinilor.

PRINCIPII GENERALE (continuare) . . . 3. Cerințele esențiale de securitate şi sănătate prevăzute în prezenta anexă sunt

obligatorii. Cu toate acestea, ținând cont de stadiul existent al tehnicii, ar putea să nu fie posibilă îndeplinirea obiectivelor stabilite de aceasta. În acest caz, maşina trebuie să fie proiectată și construită cu intenţia de a se apropia cât mai mult cu putință de aceste obiective.

. . .

Secțiunea 161 Stadiul existent al tehnicii Principiul general 3 reamintește în primul rând că CESS, atunci când sunt aplicabile la un model dat de maşină, sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Acest aspect este clar din condițiile articolului 5 alineatul (1) litera (a) în care se stabilesc obligațiile ce incumbă producătorilor de maşini. În această privinţă, este important să se facă distincția între CESS din anexa I și specificațiile standardelor armonizate, a căror aplicare este voluntară – a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2).


149

De regulă, CESS prezentate în anexa I sunt formulate în termeni generali, fără condiţii. Cea de a doua frază a principiului general 3 recunoaște că, în anumite cazuri, este posibil ca anumite CESS să nu poată fi îndeplinite integral, dat fiind nivelul existent al tehnicii. În asemenea cazuri, producătorul de maşini trebuie să se străduiască să atingă obiectivele stabilite în CESS în cea mai mare măsură posibilă. Noțiunea de „stadiul existent al tehnicii" nu este definită în Directiva ”Maşini”; cu toate acestea, este clar din considerentul 14 că noțiunea de „stadiul existent al tehnicii" include atât aspectul tehnic cât, și aspectul economic. Pentru a corespunde stadiului existent al tehnicii, soluțiile tehnice adoptate pentru îndeplinirea CESS trebuie să utilizeze cele mai eficiente mijloace tehnice disponibile la momentul respectiv la costuri rezonabile, luând în considerare costul total al respectivei categorii de maşini și reducerea necesară a riscurilor. Nu se poate aștepta din partea producătorilor de maşini să folosească soluții care încă sunt în stadiu de cercetare sau mijloace tehnice care nu sunt încă larg disponibile pe piață. Pe de altă parte, aceștia trebuie să ia în considerare progresul tehnic și să adopte cele mai eficiente soluții tehnice care sunt adecvate pentru maşina în cauză atunci când acestea devin disponibile la un preț rezonabil. „Stadiul existent al tehnicii” este, așadar, un concept dinamic: el evoluează atunci când mijloace tehnice mai eficiente devin disponibile sau atunci când costul lor relativ scade. Astfel, o soluție tehnică poate fi considerată că îndeplineşte CESS din directivă la un moment dat poate fi ulterior considerată drept inadecvată, dacă nivelul tehnologic a evoluat. Un producător de maşini poate lua în considerare numai nivelul tehnicii existente la momentul construcţiei maşinii. Dacă o evoluție a nivelului tehnologic face posibilă o apropiere mai mare de obiectivele prezentate în CESS, un producător care fabrică o serie de maşini conform aceluiași proiect trebuie să-şi modernizeze proiectul în consecință (luând în același timp în considerare timpul necesar pentru reproiectare și modificările corespunzătoare din procesul de producție).

Secțiunea 162 Standarde armonizate și stadiul existent al tehnicii Standardele armonizate conţin specificații tehnice care permit producătorilor de maşini să se conformeze CESS. Întrucât standardele armonizate sunt elaborate și adoptate pe baza unui consens între părțile interesate, specificațiile lor oferă un bun indiciu asupra stadiului tehnicii existent la momentul adoptării lor. Evoluția nivelului tehnologic este reflectată în modificările ulterioare sau în reviziile standardelor armonizate. În această privinţă, nivelul de securitate conferit de aplicarea unui standard armonizat oferă un punct de reper care trebuie să fie luat în considerare de către toți producătorii unei categorii de maşini acoperită de standard, inclusiv cei care aleg să utilizeze soluții tehnice alternative. Un producător care alege soluții alternative trebuie să fie în măsură să demonstreze că aceste soluții sunt conforme cu CESS din directiva ”Maşini”, luând în considerare stadiul tehnicii momentului. În consecință, asemenea soluții alternative trebuie să asigure un nivel de securitate care să fie cel puțin echivalent celui conferit de aplicarea specificațiilor standardului armonizat aplicabil – a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2).


150

Atunci când nu sunt disponibile standarde armonizate, alte documente tehnice pot furniza indicații utile pentru aplicarea CESS din Directiva „Maşini”. Astfel de documente includ, de exemplu, standarde internaționale, standarde naționale, proiecte de standarde europene, recomandări pentru utilizare (RfUs) emise de coordonarea europeană a organismelor notificate – a se vedea secțiunea 137: observații privind articolul 14 alineatul (7) – sau liniile directoare emise de organizații profesionale. Cu toate acestea, aplicarea unor astfel de documente tehnice nu conferă prezumția de conformitate cu CESS din Directiva ”Maşini” – a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A alineatul (8).

PRINCIPII GENERALE (continuare) . . .

4. Prezenta anexă conţine mai multe părți. Prima parte are un domeniu de aplicare general și este aplicabilă tuturor tipurilor de maşini. Celelalte părți se referă la anumite tipuri de pericole mai particulare. Cu toate acestea, este esențial să se examineze prezenta anexă în întregime pentru a se asigura îndeplinirea tuturor cerințelor esențiale aplicabile. În momentul proiectării maşinii trebuie luate în considerare cerințele părții generale și cerințele uneia sau mai multora dintre celelalte părți, în funcție de rezultatele evaluării riscurilor, realizată în conformitate cu punctul 1 din prezentele principii generale.

Secțiunea 163 Structura anexei I Principiul general 4 explică structura anexei I. CESS enunţate în partea 1 din anexa I trebuie să fie luate în considerare de către producătorii tuturor categoriilor de maşini. Cu excepția punctelor 1.1.2, 1.7.3 și 1.7.4 care sunt întotdeauna aplicabile, CESS enunţate în celelalte puncte din partea 1 sunt aplicabile atunci când evaluarea riscurilor realizată de producător arată că pericolul respectiv este prezent. Părțile 2-6 din anexa I tratează următoarele pericole specifice:

Partea 2 pericole specifice anumitor categorii de maşini: − maşini destinate industriei alimentare, − maşini destinate industriei cosmetice sau farmaceutice, − maşini portabile ţinute în mână și/sau dirijate cu mâna, − echipamente portabile cu cartuşe de fixare a încărcăturii

explozive și pentru alte maşini de impact, − maşini pentru prelucrarea lemnului și a materialelor cu

caracteristici similare; Partea 3 pericole datorate mobilității maşinilor; Partea 4 pericolele datorate operațiunilor de ridicare; Partea 5 pericole specifice maşinilor destinate lucrărilor subterane; Partea 6 pericole datorate ridicării persoanelor.

Oportunitatea aplicării CESS enunţate în fiecare dintre aceste părți depinde de apartenența unui model dat de maşină la una sau mai multe categorii de maşini vizate de părțile 2 sau 5 sau dacă evaluarea riscurilor realizată de producător arată


151

că maşina prezintă unul sau mai multe dintre pericolele specifice prezentate în părțile 3, 4 și 6 - a se vedea secțiunea 160: observații privind principiul general 2. De exemplu, o platformă elevatoare mobilă intră sub incidența cerințelor enunţate în părțile 1, 3, 4 și 6. Un ferăstrău circular portabil pentru prelucrarea lemnului intră sub incidența cerințelor enunţate în părțile 1 și 2. În anumite cazuri, CESS enunţate în părțile 2-6 completează CESS enunţate în celelalte părți din anexa I care tratează același tip de pericol. Acest lucru este indicat în observațiile privind punctele în cauză.

1. CERINȚE ESENȚIALE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE

1.1 OBSERVAȚII GENERALE

1.1.1 Definiții

În sensul prezentei anexe:

(a) "pericol" înseamnă o sursă potențială de accidentare sau afectare a sănătăţii; . . .

Secțiunea 164 Pericol Termenul „pericol” este utilizat în contextul evaluării riscurilor cu un sens care poate fi diferit de utilizarea cotidiană. În contextul evaluării riscurilor, termenul „pericol” se referă la o sursă potențială de vătămare. Prezența unui pericol reprezintă o caracteristică intrinsecă a maşinii și este independentă de faptul că o vătămare sau o afectare a sănătăţii este mai mult sau mai puţin probabil să se producă în realitate. De exemplu, prezența în maşină a unor componente la o temperatură înaltă reprezintă o sursă potențială de vătămare, precum arsuri, sau de afectare a sănătăţii, precum boli legate de stresul termic; prezența în maşină a lamelor ascuțite reprezintă o sursă potențială de vătămare, precum tăieturi sau amputări. În faza de identificare a pericolelor, un pericol trebuie considerat ca fiind prezent chiar dacă este inaccesibilă componenta maşinii care prezintă respectivul pericol. Pericolele pot fi identificate după originea lor fizică (de exemplu, pericol mecanic, pericol electric) sau după natura vătămării potențiale sau a afecţiunii asupra sănătăţii (de exemplu, pericol de tăiere, pericol de zdrobire sau pericol de șoc electric). Principiul general 1 impune producătorului să identifice pericolele care sunt inerente maşinilor sau care pot fi generate prin utilizarea lor și situațiile periculoase asociate. O situație periculoasă este o circumstanță, un eveniment sau o succesiune de evenimente în care o persoană este expusă unui pericol. Situațiile periculoase pot varia în ceea ce privește durata de la un eveniment brusc la o circumstanță care este prezentă permanent în timpul utilizării maşinii.

1.1.1 Definiții (continuare) . . .

(b) "zonă periculoasă" înseamnă orice zonă din interiorul și/sau din jurul maşinii în care o persoană expusă este supusă unui risc privind sănătatea sau securitatea sa;

. . .


152

Secțiunea 165 Zonă periculoasă Conceptul de „zonă periculoasă” face posibilă localizarea spațiilor în care persoanele pot fi expuse unui pericol. În cazul riscurilor care implică contactul cu părți mobile ale maşinii, de exemplu, zona periculoasă este limitată la vecinătatea componentelor periculoase. În cazul altor riscuri, de exemplu riscul de a fi lovit de obiecte ejectate din maşină sau riscul de expunere la emisii de zgomot sau la emisii de substanțe periculoase din maşină, zona periculoasă poate include zone semnificative din mediul înconjurător al maşinii. Una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a riscurilor este proiectarea maşinii astfel încât să se evite ca o persoană să aibă nevoie să intre în zonele periculoase – a se vedea secțiunea 189: observații privind punctul 1.2.2, și secțiunea 239: observații privind punctul 1.6.1.


(c) "persoană expusă" înseamnă orice persoană aflată total sau parțial într-o zonă periculoasă; . . .

Secțiunea 166 Persoană expusă Definiția termenului „persoană expusă” este foarte cuprinzătoare. Operatorii reprezintă o categorie de persoane potențial expuse – a se vedea secțiunea 167: observații privind punctul 1.1.1 litera (d). Cu toate acestea, persoanele care nu au nici-o implicare directă cu maşina pot fi prezente într-o zonă periculoasă, în special dacă zonele periculoase cuprind spaţii din mediul înconjurător al maşinii. În cazul maşinilor de uz profesional, aceste persoane pot fi, de exemplu, alți angajați ai întreprinderii în care este utilizată maşina sau alte persoane aflate întâmplător în vecinătate. În cazul maşinilor utilizate pe șantiere de construcții, pe drumuri publice sau în zone urbane, persoanele potențial expuse pot să fie membrii ai publicului prezent pe stradă sau în clădirile apropiate. În cazul maşinilor precum maşini agricole sau maşini destinate utilizării de către consumatori în casă sau în grădină, persoanele potențial expuse pot fi membrii ai familiei inclusiv copii. CESS aspiră să prevină riscurile pentru toate persoanele expuse. În consecință, evaluarea riscurilor realizată de producător trebuie să cuprindă o evaluare a probabilităţii ca operatorii și orice alte persoane să se găsească într-o zonă periculoasă.


(d) "operator" înseamnă persoana sau persoanele care are/ au sarcina de a instala, a pune în funcțiune, a regla, a întreține, a curăța, a repara sau a transporta o maşină;

. . .

Secțiunea 167 Operator Definiția termenului „operator” conferă acestuia un sens foarte larg. În directiva ”Maşini”, termenul este utilizat pentru a desemna toate persoanele cu sarcinii


153

specifice în legătură cu maşina și nu se limitează doar la operatorii de producție. Operatorii includ toate diferitele persoane care manevrează maşina în diverse etape ale duratei lor de viață - a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul 1.1.2 litera (a). În cazul maşinilor destinate utilizării la locul de muncă, operatorii pot fi profesionişti care pot avea sau nu formare de specialitate. În cazul maşinilor destinate utilizării de către consumatori, operatorii care utilizează maşinile sunt neprofesionişti și trebuie să se presupună că nu au beneficiat de formare de specialitate – a se vedea secțiunea 259: observații privind punctul 1.7.4.1 litera (d). Trebuie remarcat faptul că anumite tipuri de maşini sunt introduse pe piață atât pentru uz profesional cât și pentru utilizarea de către consumatori.


(e) "risc" înseamnă o combinație între probabilitatea și gravitatea vătămării sau a afectării sănătăţii care poate apărea într-o situație periculoasă;

. . .

Secțiunea 168 Risc La fel ca termenul „pericol”, termenul „risc” este utilizat în Directiva ”Maşini” cu un sens mai precis decât cel cotidian. Existența unui risc depinde de pericolele generate de către maşină, precum și de interfața dintre maşină și operatori și de alte persoane expuse. Un pericol poate fi prezent la o maşină, însă dacă nici-o persoană nu poate să fie expusă acelui pericol, atunci nu există nici-un risc. Riscurile pot fi caracterizate prin trimitere la pericolul sau situația periculoasă în cauză (de exemplu, un risc datorat contactului cu părți mobile, un risc datorat contactului cu suprafețele fierbinți, un risc datorat emisiilor de zgomot sau emisiilor de substanțe periculoase); de asemenea, riscurile pot fi caracterizate prin trimitere la posibilele lor consecințe (de exemplu, un risc de zdrobire, un risc de tăiere, un risc de arsură, un risc de pierdere a auzului). Cea de a treia etapă în procesul de evaluare a riscurilor este estimarea riscurilor luând în considerare gravitatea posibilelor vătămări sau afectări ale sănătăţii și probabilitatea de manifestare a acestora – a se vedea secțiunea 158: observații privind principiul general 1. Estimarea riscurilor se bazează pe o combinație a acestor doi factori. Cele mai grave riscuri implică o combinație între probabilitatea ridicată de manifestare și posibilitatea vătămării sau de afectare a sănătăţii gravă sau mortală. Cu toate acestea, o probabilitate scăzută de manifestare poate conduce totuși la un risc grav dacă pot rezulta vătămări sau afectări ale sănătăţii grave sau mortale. Prin urmare, riscurile trebuie să fie evaluate pentru fiecare caz în parte luând în considerare faptul că riscurile pot fi diferite în diversele etape ale duratei de viață a maşinii în funcție de operațiunile implicate și de starea maşinii în cursul fiecărei etape – a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul 1.1.2 litera (a).


154


(f) "protector" înseamnă un element al maşinii utilizat în mod special pentru a asigura protecție prin intermediul unei bariere fizice;

. . .

Secțiunea 169 Protector Termenul „protector” este utilizat pentru a desemna elemente ale unei maşini special proiectate pentru a îndeplini o funcție de protecție. Alte elemente ale maşinii care îndeplinesc o funcție în principal operațională, ca de exemplu carcasa maşinii, pot, de asemenea, să îndeplinească o funcție de protecție însă nu sunt denumite protectori. Protectorii sunt definiţi ca elemente care asigură protecție prin intermediul unei bariere fizice cum ar fi o carcasă, un scut, un capac, un ecran, o ușă, o împrejmuire sau un gard. Termenul „barieră fizică” presupune faptul că un protector este alcătuit dintr-un material solid, cum ar fi din oțel sau din plastic, care trebuie ales în funcție de protecția necesară. Materialele utilizate pot fi continue sau perforate și pot fi rigide sau flexibile. Protectorii sunt unul dintre mijloacele care pot fi utilizate pentru împiedicarea accesului în zonele periculoase din interiorul sau din jurul maşinilor. În multe cazuri, protectorul acționează ca o barieră în ambele sensuri pentru a proteja împotriva a două sau mai multe riscuri simultan. De exemplu, un protector poate fi instalat atât pentru a împiedica persoanele să intre în zona periculoasă cât și pentru a împiedica obiecte sau fluide ejectate, emisii de zgomot, radiații sau substanțe periculoase să ajungă la persoanele din mediul înconjurător al maşinii. Directiva ”Maşini” distinge trei tipuri principale de protectori: protectori ficşi, protectori mobili cu dispozitiv de interblocare și protectori reglabili pentru limitarea accesului – a se vedea secțiunea 217: observații privind punctul 1.4.2 din anexa I. Atunci când sunt introduşi pe piață separat, protectorii sunt consideraţi drept componente de securitate – a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c) și secțiunea 389: observații privind anexa V alineatele (1) (3) și (7).


(g) "dispozitiv de protecție" înseamnă un dispozitiv (altul decât un protector) care reduce riscurile, fie singur, fie în asociere cu un protector;

. . .

Secțiunea 170 Dispozitive de protecție Dispozitivele de protecție se deosebesc de protectori având în vedere că primele nu constituie o barieră fizică între persoana expusă și zona periculoasă, însă reduc riscurile prin prevenirea expunerii la pericol prin alte mijloace. Dispozitivele de protecție includ de exemplu organe de comandă bimanuală, dispozitive de protecție sensibile precum covoare și borduri sensibile la presiune, bare și cabluri de declanşare sensibile la presiune și dispozitive de protecție opto-electronice precum


155

bariere imateriale, perdele luminoase, scanere cu laser sau sisteme de protecție pe bază de camere video – a se vedea secțiunea 221: observații privind punctul 1.4.3 din anexa I. Atunci când sunt introduse pe piață separat, dispozitivele de protecție sunt considerate drept componente de securitate – a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c) și secțiunea 389: observații privind anexa V alineatele (2) și (7).


(h) "utilizare normală" înseamnă utilizarea maşinii în conformitate cu informațiile furnizate în instrucțiunile de utilizare;

. . .

Secțiunea 171 Utilizare normală Prima etapă a procesului de evaluare a riscurilor descrisă în principiul general 1 este cea de stabilire a limitelor maşinii, care include utilizarea normală a maşinii. Maşina nu este neapărat sigură pentru toate utilizările posibile: de exemplu, producătorul unei maşini destinată prelucrării metalelor, de regulă, nu a proiectat maşina pentru a prelucra în siguranță lemnul și viceversa; de exemplu, producătorul unei platforme elevatoare mobile de lucru, de regulă, nu a proiectat maşina pentru a fi utilizată în securitate drept macara. Evaluarea riscurilor realizată de producător și proiectarea și construcția maşinii trebuie așadar să se bazeze pe utilizarea sau utilizările specificate. Specificarea utilizării normale a maşinii trebuie să acopere, după caz, diferitele regimuri de lucru și faze de utilizare a maşinii – a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul 1.1.2 litera (a). În special, parametrii de care depinde utilizarea în securitatea a maşinii și limitele acestora trebuie să fie specificate în mod exact. Asemenea parametrii includ, de exemplu, sarcina maximă pentru maşini de ridicat; panta maximă la care maşinile mobile pot fi utilizate fără pierderea stabilității; viteza maximă a vântului la care maşinile pot fi utilizate în exterior în securitate; dimensiunile maxime ale pieselor de prelucrat și tipul de materiale care pot fi prelucrate în siguranță de respectiva maşină-unealtă. Utilizarea normală a maşinii reprezintă utilizarea precizată și descrisă în instrucțiunile producătorului – a se vedea secțiunea 263: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (g).


(i) "utilizare anormală rezonabil previzibilă" înseamnă utilizarea maşinii într-un mod care nu a fost prevăzut în instrucțiunile de utilizare, dar care poate fi rezultatul unui comportament uman previzibil cu uşurinţă.


156

Secțiunea 172 Utilizare anormală rezonabil previzibilă Prima etapă a procesului de evaluare a riscurilor descris la principiul general 1 impune, de asemenea, ca producătorul să ia în considerare utilizarea anormală rezonabil previzibilă a maşinii. Nu se poate aștepta din partea producătorului de maşini să ia în considerare toate posibilele utilizări necorespunzătoare ale maşinii. Cu toate acestea anumite tipuri de utilizare necorespunzătoare, intenționată sau neintenționată, sunt previzibile pe baza experienței de utilizare în trecut a aceluiași tip de maşină sau a unor maşini similare, a cercetării accidentelor și cunoaşterii comportamentului uman – a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul 1.1.2 litera (a), secțiunea 175: observații privind punctul 1.1.2 litera (c) și secțiunea 263: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (h). Standardul EN ISO 12100-1 oferă următoarele exemple de tipuri de utilizare anormală sau de comportament uman previzibil care pot fi luate în considerare:

− pierderea controlului maşinii de către operator;

− comportamentul reflex al unei persoane în cazul unei disfuncţii, unui incident sau a defectării în timpul utilizării maşinii;

− comportamentul rezultat din lipsă de concentrare sau din neglijență;

− comportamentul rezultat din aplicarea „principiului efortului minim” în cursul îndeplinirii unei sarcini;

− comportamentul rezultat din insistenţa de a menține maşina în funcțiune cu orice preţ;

− comportamentul anumitor persoane, precum copiii. Aceste comportamente pot avea drept rezultat o serie de situații de utilizare anormală de exemplu, utilizarea unei macarale sau a unei platforme elevatoare mobile de lucru fără amplasarea stabilizatorilor; lăsarea ușii deschise la un utilaj pentru terasamente pe timp de vară, dezactivând astfel echipamentele de filtrare a aerului și de control al zgomotului; două persoane care operează o presă ce a fost proiectată spre a fi utilizată de o singură persoană. Trebuie să se acorde o atenție deosebită factorilor care pot conduce la îndepărtarea, scoaterea sau anularea protectorilor și a dispozitivelor de protecție – a se vedea secțiunea 216: observații privind punctul 1.4.1.

1.1.2 Principii de integrare a securității

(a) Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să fie aptă să-şi îndeplinească funcția, să poată fi acționată, reglată și întreținută fără ca persoanele să fie expuse la un risc, atunci când aceste operații sunt efectuate în condițiile prevăzute, dar și ţinând cont de orice utilizare anormală previzibilă.

Scopul măsurilor adoptate trebuie să fie eliminarea oricărui risc pe toată durata de viață previzibilă a maşinii, inclusiv în fazele de transport, montare, demontare, dezmembrare și casare.

. . .


157

Secțiunea 173 Principii de integrare a securităţii Punctul 1.1.2, care prezintă principiile de integrare a securităţii, uneori denumită „securitate prin proiectare”, este un punct esenţial al anexei I. Punctul 1.1.2 expune o metodologie de bază pentru proiectarea și construirea de maşini sigure, care este fundamentală pentru abordarea Directivei “Maşini”103. Principiul general 2 precizează că această CESS este aplicabilă la toate maşinile. Atunci când se aplică celelalte CESS, trebuie respectate principiile de integrare a securităţii expuse la punctul 1.1.2. Punctul 1.1.2 litera (a) prevede în primul rând că maşinile trebuie să fie apte să-şi îndeplinească funcția. Directiva „Maşini” vizează în primul rând securitatea și nu conține cerințe referitoare la performanța maşinilor. În general, se consideră că performanța unei maşini este o chestiune care trebuie lăsată pe seama pieței și că utilizatorii vor selecta maşini cu caracteristici de performanță adecvate nevoilor lor. Cu toate acestea, capacitatea maşinilor de a-și îndeplini funcția corect afectează securitatea în măsura în care funcționarea inadecvată a maşinii poate conduce la situații periculoase sau poate induce la utilizarea anormală. Punctul 1.1.2 litera (a) prezintă apoi obiectivul general potrivit căruia acea maşină trebuie să fieproiectată și construită astfel încât să poată fi acționată, reglată și întreținută fără a expune persoanele la un risc. Termenul „persoane” acoperă atât operatorii, cât și orice alte persoane expuse – a se vedea secțiunea 166 și secțiunea 167: observații privind punctul 1.1.1 literele (c) și (d). În scopul realizării acestui obiectiv, producătorul trebuie să ia în considerare atât condițiile de utilizare normală cât și orice utilizare anormală rezonabil previzibilă a maşinii – a se vedea secțiunea 172: observații privind punctul 1.1.1 litera (i). Al doilea paragraf al punctului 1.1.2 litera (a) prezintă obiectivul prevenirii riscurilor pe parcursul întregii durate de viață previzibile a maşinii, inclusiv fazele de transport, montare, demontare, dezmembrare și casare. Pe de o parte, această cerință presupune faptul că toate componentele și ansamblurile cu rol de securitate trebuie să fie îndeajuns de solide și durabile – a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul 1.3.2, secțiunile 339-341: observații privind punctele 4.1.2.3, 4.1.2.4, 4.1.2.5 și secțiunea 369: observații privind punctul 6.1.1 – și faptul că instrucţiunile trebuie să precizeze adecvat întreținerea și înlocuirile necesare pentru componentele supuse la oboseală şi uzură – a se vedea secțiunea 272: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (r). Pe de altă parte, acest paragraf impune producătorului să abordeze nu numai riscurile generate în utilizare, începând cu instalarea și întreținerea maşinii, ci și cele din timpul celorlalte faze din durata sa de viața:

− transport Măsurile de prevenire a riscurilor asociate cu transportul maşinilor cuprind, de exemplu:

− proiectarea maşinilor astfel încât să se faciliteze manevrarea acestora – a se vedea secțiunea 180: observații privind punctul 1.1.5;

103 EN ISO 12100-1:2003 + A1:2009 – Securitatea echipamentelor tehnice – Concepte de bază, principii generale de proiectare - Partea 1: Terminologie de bază, metodologie (ISO 12100-1:2003); EN ISO 12100-2:2003 + A1:2009 - Securitatea echipamentelor tehnice - Concepte de bază, principii generale de proiectare - Partea 2: Principii tehnice (ISO 12100-2:2003).


158

− măsuri pentru asigurarea stabilității maşinilor în timpul transportului – a se vedea secțiunea 206: observații privind punctul 1.3.1, și observații privind punctul 4.1.2.1;

− măsuri pentru asigurarea rezistenței mecanice adecvate în timpul transportului – a se vedea secțiunea 338: observații privind punctul 4.1.2.3;

− asigurarea instrucțiunilor pentru transportul în deplină securitate – a se vedea secțiunea 269 și secțiunea 270: observații privind punctul 1.7.4.2 literele (o) și (p).

Astfel de măsuri sunt importante mai ales pentru maşinile destinate să fie transportate între amplasamente succesive pe parcursul duratei lor de viață.

− montare și demontare Proiectarea maşinilor pentru a facilita montarea și demontarea este, de asemenea, importantă în cazul maşinilor destinate instalării temporare în amplsamente succesive pe parcursul duratei lor de viață. Măsurile care trebuie luate includ, de exemplu:

− prevenirea erorilor de instalare – a se vedea secțiunea 225: observații privind punctul 1.5.4;

− furnizarea instrucțiunilor adecvate – a se vedea secțiunea 264 și secțiunea 269: observații privind punctul 1.7.4.2 literele (i) și (o).

− dezmembrarea și casarea Directiva ”Maşini” nu include cerințe referitoare la eliminarea, reciclarea sau reutilizarea componentelor maşinii sau a materialelor atunci când maşina este casată. Măsurile precizate în cel de al doilea alineat pentru prevenirea riscurilor în timpul demontării și casării maşinii la sfârșitul duratei sale de viață sunt cele care pot fi luate de producătorul maşinii. Aceste măsuri pot să cuprindă, de exemplu, asigurarea unei marcări corespunzătoare și indelibile a pieselor care conțin substanțe periculoase, garantându-se astfel că substanțele periculoase conținute în maşini sunt evacuate în deplină securitate, precum și faptul că orice energie stocată poate fi disipată în securitate atunci când maşina este demontată, pentru evitarea pericolelor când maşina este dată la fier vechi (a casării) – a se vedea secțiunea 178: observații privind punctul 1.1.3.


159

1.1.2 Principii de integrare a securității (continuare) . . .

(b) La selectarea celor mai adecvate metode, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice următoarele principii, în ordinea indicată:

— să elimine sau să reducă riscurile cât mai mult posibil (proiectare și construcție de maşini cu securitate intrinsecă),

— să adopte măsurile de protecţie necesare pentru riscurile care nu au putut fi eliminate,

— să informeze utilizatorii despre riscurile remanente datorate eficacităţii incomplete a măsurilor de protecţie adoptate, să indice dacă este necesară o pregătire specială și să specifice, dacă este necesar, să se utilizeze un echipament individual de protecție.

. . .

Secțiunea 174 Metoda celor trei etape Punctul 1.1.2 litera (b) prezintă abordarea care trebuie adoptată atunci când se stabilesc măsurile care trebuie luate pentru tratarea riscurilor care au fost identificate și evaluate prin intermediul evaluării riscurilor descrisă în principiul general 1. Trei paşi succesivi sunt aşezaţi într-o ordine de prioritate, metoda fiind deseori numită metoda celor trei etape: Etapa 1 = prima prioritate - Măsuri de securitate intrinsecă prin proiectare Etapa 2 = a doua prioritate - Măsuri tehnice de protecție Etapa 3 = a treia prioritate - Informații pentru utilizatori Această ordine de prioritate trebuie să fie aplicată atunci când se selectează măsuri pentru tratarea unui risc dat în vederea îndeplinirii CESS corespunzătoare. În consecință, producătorul trebuie să epuizeze toate măsurile posibile de securitate intrinsecă din proiectare înainte de a recurge la măsuri de protecție. În mod similar, acesta trebuie să epuizeze toate măsurile de protecție posibile înainte să se bazeze pe avertizări și instrucțiuni pentru operatori. De asemenea, aplicarea metodei celor trei paşi trebuie să ia în consideraţia cuvenită stadiului existent al tehnicii – a se vedea secțiunea 161: observații privind principiul general 3.

− Etapa 1 = prima prioritate Prima prioritate este acordată măsurilor de securitate intrinsecă din proiectare, deoarece sunt mai eficiente decât măsurile de protecție sau avertizările. Câteva exemple de măsuri de securitate intrinsecă prin proiectare sunt, de exemplu:

− eliminarea integrală a pericolului, de exemplu, înlocuirea fluidului hidraulic inflamabil cu un tip neinflamabil – a se vedea secțiunea 178: observații privind punctul 1.1.3;

− proiectarea sistemului de comandă și a dispozitivelor de control pentru a garanta o funcționare sigură – a se vedea secțiunile 184-185: observații privind punctul 1.2 și secțiunile 297 și 298: observații privind punctul 3.3;


160

− garantarea stabilității intrinseci a maşinii prin forma sa și prin distribuţia maselor – a se vedea secțiunea 206: observații privind punctul 1.3.1;

− asigurarea ca piesele accesibile ale maşinii nu au muchii ascuțite sau suprafețe rugoase – a se vedea secțiunea 209: observații privind punctul 1.3.4;

− asigurarea unei distanțe suficiente între piesele fixe și mobile ale maşinii pentru evitarea riscului de strivire – a se vedea secțiunea 212: observații privind punctul 1.3.7;

− evitarea ca suprafețele accesibile să aibă temperaturi extreme – a se vedea secțiunea 226: observații privind punctul 1.5.5;

− reducerea la sursă a emisiilor de zgomot, vibrații, radiații sau substanțe periculoase – a se vedea secțiunea 229: observații privind punctul 1.5.8, secțiunea 231: observații privind punctul 1.5.9, secțiunea 232: observații privind punctul 1.5.10 și secțiunea 235: observații privind punctul 1.5.13;

− reducerea, acolo unde este posibil, a vitezei și a puterii elementelor mobile sau a vitezei de deplasare a însăşi maşinii;

− amplasarea elementelor periculoase ale maşinii în locuri inaccesibile – a se vedea secțiunea 212: observații privind punctul 1.3.7;

− amplasarea punctelor de reglare și de întreținere în afara zonelor periculoase - a se vedea secțiunea 239: observații privind punctul 1.6.1 din anexa I.

− Etapa 2 = a doua prioritate Atunci când nu este posibilă eliminarea pericolelor sau reducerea suficientă a riscurilor prin măsuri de securitate intrinsecă prin proiectare, cea de a doua prioritate este acordată măsurilor tehnice de protecție pentru prevenirea expunerii persoanelor la pericole. Câteva exemple de măsuri tehnice de protecție sunt:

− protectori: protectori ficşi, protectori mobili interconectaţi cu dispozitive de blocare, după caz, sau protectori reglabili cu restricționare a accesului – a se vedea secțiunile 218-220: observații privind punctele 1.4.2.1-1.4.1.3;

− dispozitive de protecție – a se vedea secțiunea 221: observații privind punctul 1.4.3;

− izolarea părţilor electrice sub tensiune – a se vedea secțiunea 222: observații privind punctul 1.5.1;

− izolarea surselor de zgomot – a se vedea secțiunea 229: observații privind punctul 1.5.8;

− amortizarea vibrațiilor – a se vedea secțiunea 231: observații privind punctul 1.5.9;

− reținerea sau evacuarea substanțelor periculoase – a se vedea secțiunea 235: observații privind punctul 1.5.13;

− dispozitive pentru compensarea lipsei de vizibilitate directă – a se vedea secțiunea 294: observații privind punctul 3.2.1;


161

− structuri de protecție împotriva riscului de răsturnare sau basculare sau a riscului de cădere de obiecte – a se vedea secțiunea 315 și secțiunea 316: observații privind punctele 3.4.3 și 3.4.4;

− stabilizatori – a se vedea secțiunea 335: observații privind punctul 4.1.2.1.

Etapa 3 = a treia prioritate

În final, pentru riscurile reziduale care nu pot fi reduse în mod adecvat prin măsuri de securitate intrinsecă prin proiectare sau prin măsuri tehnice de protecție, trebuie să fie date informații atât persoanelor expuse, sub formă de avertismente, semnalizare și informații pe maşină, cât și utilizatorilor, sub formă de instrucțiuni, astfel încât utilizatorii să poată acţiona cu prudenţă şi să poată lua măsurile necesare104. Câteva exemple de asemenea avertizări și instrucțiuni sunt:

− informații sau avertizări pe maşină sub formă de simboluri sau pictograme – a se vedea secțiunea 245: observații privind punctul 1.7.1;

− semnale de avertizare sonore sau luminoase– a se vedea secțiunea 248: observații privind punctul 1.7.1.2;

− indicarea masei maşinii sau a pieselor acestora care trebuie să fie manipulate cu echipamente de ridicat în cursul diferitelor etape ale duratei lor de viață estimate – a se vedea observațiile privind secțiunea – a se vedea secțiunea 253: observații privind punctul 1.7.3;

− avertismente împotriva utilizării maşinii de către anumite persoane cum ar fi, de exemplu, tineri sub o anumită vârstă – a se vedea secțiunea 263: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (g);

− informații referitoare la asamblarea și instalarea în deplină securitate a maşinii – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i);

− specificarea necesității de a furniza operatorilor informațiile și formarea necesare – a se vedea secțiunea 266: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (k).

− informații privind măsurile de protecție complementare care trebuie luate la locul de muncă – a se vedea secțiunea 267: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (l);

− specificarea necesității de dotare a operatorilor cu echipament individual de protecție adecvat și să se asigure că acesta este utilizat – a se vedea secțiunea 267: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (m)105.

104 Aceste măsuri sunt supuse dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 89/391/CEE, modificată, privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă („directiva-cadru”) și directivelor individuale adoptate în sensul acestui cadru - a se vedea secțiunea 40, observații privind articolul 15. 105 Asigurarea echipamentului individual de protecție pentru lucrători la locul de muncă se supune dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 89/656/CEE privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă.


162

Punerea la dispoziţie a avertismentelor și instrucțiunilor de utilizare este considerată drept parte integrantă a proiectării și construcției maşinii. Cu toate acestea, faptul că acest al treilea pas este ultimul în ordinea de prioritate specificată la punctul 1.1.2 litera (b) are drept consecinţă faptul că avertismentele și instrucțiunile nu trebuie să fie un substitut pentru măsurile de securitate intrinsecă din proiectare și măsurile tehnice de protecție atunci când acestea sunt posibile, luând în considerare stadiul tehnicii actuale.


(c) La proiectarea și construirea maşinii și la elaborarea instrucțiunilor, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aibă în vedere nu numai utilizarea normală a maşinii, ci și orice utilizare defectuoasă rezonabil previzibilă a acesteia.

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să se evite utilizarea anormală dacă o astfel de utilizare ar genera un risc. Atunci când este cazul, instrucțiunile trebuie să atragă atenția utilizatorului asupra modalităților – constatate din experiență că pot apărea – în care maşina nu trebuie utilizată.

. . .

Secțiunea 175 Prevenirea utilizării anormale Punctul 1.1.2 litera (c) urmează în mod logic punctului 1.1.2 (a). Întrucât producătorul maşinii trebuie să aibă în vedere atât utilizarea normală a maşinii cât și utilizarea anormală rezonabil previzibilă – a se vedea secțiunea 172: observații privind punctul 1.1.1 litera (i) – trebuie luate măsuri și pentru a împiedica utilizarea anormale care ar genera un risc. Aceste măsuri trebuie să fie alese în conformitate cu ordinea de prioritate stabilită la punctul 1.1.2 litera (b). Prin urmare, producătorul trebuie, în măsura posibilului, să împiedice utilizarea anormală rezonabil previzibilă prin mijloace tehnice. Exemple de asemenea mijloace sunt:

− înzestrarea cu mijloace pentru restricționarea doar la persoane autorizate a acţionării maşinii sau a anumitor organe de comandă – a se vedea secțiunea 204: observații privind punctul 1.2.5 și secțiunea 297: observații privind punctul 3.3;

− proiectarea maşinii astfel încât să se prevină erori de montaj – a se vedea secțiunea 225: observații privind punctul 1.5.4;

− montarea de dispozitive pentru a împiedica deplasarea maşinii mobile atunci când conducătorul nu se află la pupitrul de comandă – a se vedea secțiunea 304: observații privind punctul 3.3.2;

− montarea de dispozitive pentru a împiedica funcţionarea maşinii în afara cazului în care stabilizatorii sunt pe poziţie – a se vedea secțiunea 335: observații privind punctul 4.1.2.1;

− montarea de dispozitive pentru a împiedica supraîncărcarea maşinilor de ridicat – a se vedea secțiunea 354: observații privind punctul 4.2.2 și secțiunea 370: observații privind punctul 6.1.2.


163

Atunci când există un risc remanent de utilizare necorespunzătoare previzibilă care nu poate fi pe deplin prevenit prin astfel de mijloace tehnice, trebuie afişate avertizări adecvate pe maşină – a se vedea secțiunea 249: observații privind punctul 1.7.2 – și oferite în instrucțiuni – a se vedea secțiunea 263: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (h).


(d) Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să se țină seama de constrângerile la care este supus operatorul ca urmare a utilizării necesare sau previzibile a echipamentului individual de protecție.

. . .

Secțiunea 176 Constrângeri datorate utilizării EIP Punctul 1.1.2 litera (d) tratează un aspect particular al utilizării normale a maşinilor. Operatorii maşinilor pot fi obligaţi să îmbrace sau să poarte un echipament individual de protecție (EIP) pentru a face faţă pericolelor reziduale generate de maşina însăşi cum ar fi, de exemplu, protectori auditivi pentru protecția împotriva emisiilor de zgomot sau protectori ai ochilor pentru protecţia împotriva riscului de proiectare de substanțe sau obiecte periculoase. De asemenea, acestora li se poate cere să utilizeze EIP pentru a se proteja împotriva unor pericole care nu sunt generate de maşină dar care sunt prezente în mediul în care maşina este utilizată. De exemplu, se poate ca operatorii de maşini să trebuiască să poarte încălțăminte de protecție pentru a-și proteja picioarele împotriva șocurilor și obiectelor ascuțite existente pe un șantier de construcție sau la locul de muncă în care maşina este utilizată. Operatorii de maşini pot să fie obligaţi să poarte mănuși, îmbrăcăminte sau încălțăminte de protecție dacă maşina este utilizată în atmosfere reci sau calde ori în condiții climaterice nefavorabile. La proiectarea și construcția maşinii dar, mai ales, la proiectare, poziționarea și dimensiunile organelor de comandă trebuie să țină seama de constrângerile la care operatorul ar putea să fie supus datorită acestei utilizări a EIP. De exemplu, pe la maşinile proiectate spre a fi utilizate în condiții de frig, distanța, mărimea și concepţia pedalelor trebuie să fie în așa fel încât să permită purtarea unor cizme mari – a se vedea secțiunea 300: observații privind punctul 3.3.1.


(e) Maşina trebuie să fie livrată cu toate echipamentele și accesoriile speciale esențiale pentru a putea fi reglată, întreţinută și utilizată în deplină securitate.

Secțiunea 177 Echipamente și accesorii speciale Punctul 1.1.2 litera (e) nu cere producătorilor de maşini să furnizeze unelte și echipamente standard necesare pentru operațiunile de reglare și întreținere (șurubelnițe, chei fixe, chei tubulare, ascensoare pentru construcții și altele similare) care pot fi utilizate cu diferite tipuri de maşini. Cu toate acestea, dacă reglarea,


164

întreținerea sau utilizarea în deplină securitatea a maşinii impune folosirea de echipamente sau accesorii care sunt specifice maşinilor în cauză, aceste echipamente sau accesorii trebuie să fie puse la dispoziție de către producătorul maşinii împreună cu maşina. Un astfel de echipament special poate include, de exemplu, dispozitive pentru îndepărtarea pieselor maşinii în vederea curățării sau dispozitive pentru alimentarea sau încărcarea și descărcarea pieselor de prelucrat.

1.1.3 Materiale și produse

Materialele întrebuinţate pentru construcţia maşinii sau produsele utilizate sau rezultate în timpul utilizării acesteia nu trebuie să pericliteze securitatea sau sănătatea persoanelor. În special, în cazul în care sunt utilizate fluide, maşina trebuie să fie proiectată și construită pentru a evita riscurile datorate umplerii, utilizării, recuperării sau evacuării.

Secțiunea 178 Materiale și produse utilizate Cerința stabilită la punctul 1.1.3 abordează mai multe tipuri de riscuri:

a) Riscuri datorate materialelor sau produselor întrebuinţate pentru construcţia maşinii cum ar fi, de exemplu, metale, mase plastice, textile sau vopsele. Trebuie acordată atenție riscurilor pentru sănătătea și securitatea operatorilor sau altor persoane expuse datorită contactului cu aceste materiale sau datorită, de exemplu, substanțelor periculoase care pot fi emise de aceste materiale atunci când se încălzesc, când sunt deteriorate sau sunt supuse uzurii. Pe cât posibil, aceste riscuri trebuie să fie prevenite prin alegerea unor materiale inofensive pentru construcţia maşinii.

b) Riscuri datorate materialelor sau produselor utilizate de maşină, precum combustibilii, lubrifianții, fluide hidraulice, produsele chimice, electroliții de baterie, apa, aburul, aerul comprimat și altele. Asemenea riscuri pot fi eliminate sau reduse prin proiectarea maşinii astfel încât acestea să utilizeze materiale sau produse inofensive sau prin înlocuirea materialelor sau produselor periculoase cu unele mai puțin periculoase. Instrucțiunile producătorului trebuie să specifice materialele sau produsele adecvate care trebuie utilizate cu maşina. Atunci când riscurile persistă, trebuie să se ia măsuri de protecție pentru protejarea operatorilor împotriva expunerii la materiale sau produse periculoase utilizate de maşină, de exemplu prin garantarea că acestea sunt inaccesibile sau închise în mod adecvat. Dacă este cazul, trebuie să fie indicate avertizări adecvate pe maşină și în instrucțiuni. A doua frază a punctului 1.1.3 subliniază aspectele particulare care trebuie luate în considerare atunci când se folosesc fluide. Măsurile care trebuie luate pentru prevenirea riscurilor datorate umplerii, utilizării, recuperării sau evacuarea fluidelor includ, de exemplu, amplasarea și proiectarea judicioasă a rezervoarelor și bazinelor, dar și a punctelor de umplere și de golire și amplasarea unei cuve de retenție sub echipamentul hidraulic dacă scurgerile nu pot fi integral prevenite. Atunci când rezervoarele sunt sub presiune, acestea trebuie prevăzute cu mijloace care să permită aducerea lor la o


165

presiune sigură și verificarea presiunii înainte de deschiderea punctelor de umplere sau de golire.

c) Riscuri datorate materialelor sau produselor prelucrate, tratate sau transformate de maşină, precum metale, cauciuc, mase plastice, lemn, produse alimentare, cosmetice și altele. Producătorul maşinii trebuie să ia în considerare materialele care vor fi prelucrate de maşină și să ia măsurile necesare pentru prevenirea riscurilor datorate pericolelor cum ar fi, de exemplu, muchii ascuțite, așchii, fragmente sau materiale calde sau reci ejectate.

d) Riscuri datorate materialelor sau produselor rezultate în timpul utilizării maşinii. Aceste materiale pot fi ori produse obişnuite ale maşinii ori produse derivate sau deșeuri cum ar fi, de exemplu, fragmente, așchii, vapori sau praf. Trebuie remarcat că trimiterea de la punctul 1.1.3 la „riscurile datorate … produselor rezultate în timpul utilizării” maşinii nu se referă la securitatea produselor fabricate de maşină.

Anumite aspecte ale riscurilor menționate la literele (a)-(d) de mai sus fac obiectul CESS specifice – a se vedea secțiunea 208: observații privind punctul 1.3.3 referitoare la riscuri datorate căderii sau proiectării de obiecte, secțiunea 226: observații privind punctul 1.5.5 referitoare la temperaturi extreme, secțiunea 227: observații privind punctul 1.5.6 referitoare la riscul de incendiu, secțiunea 228: observații privind punctul 1.5.7 referitoare la riscul de explozie, și secțiunea 235: observații privind punctul 1.5.13 referitoare la emisii de materiale și substanțe periculoase.

1.1.4 Iluminatul

Maşina trebuie să fie furnizată cu un iluminat integrat adecvat adecvat pentru operațiile la care absența acestuia poate provoca un risc, în pofida existenței unui iluminat ambiental de intensitate normală.

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să nu existe zone de umbră care pot provoca disconfort, nici străluciri orbitoare iritante și nici efecte stroboscopice periculoase asupra elementelor mobile, datorate iluminatului.

Părțile interne care necesită inspectări și ajustări frecvente, precum și zonele de întreținere trebuie să fie prevăzute cu un iluminat adecvat.

Secțiunea 179 Iluminatul integrat Producătorul maşinii este îndreptățit să presupună că iluminatul ambiental de la locul de utilizare are o intensitate normală. Intensitatea normală poate fi judecată, de exemplu, luând în considerare nivelurile pentru locuri de muncă în interior și în exterior specificate în standardele EN 12164, părțile 1 și 2106.

106 EN 12464-1:2002 – Lumină și iluminat – Iluminatul la locurile de muncă - Partea 1: Locurile de muncă interioare; EN 12464-2:2007 – Iluminatul locurilor de muncă - Partea 2: Locurile de muncă exterioare.


166

Primul paragraf al punctului 1.1.4 impune producătorului să asigure iluminatul integrat al maşinii atunci când iluminatul ambiental normal ar putea fi inadecvat pentru a garanta funcţionarea sigură a maşinii. Un astfel de iluminat poate fi necesar, de exemplu, la posturi de lucru care ar putea să se afle în umbră sau în posturi de lucru sau cabine închise sau acoperite. Un astfel de iluminat poate fi, de asemenea, necesar atunci când sarcinile vizuale ale operatorilor necesită un nivel de luminozitate superior celui care ar putea fi asigurat prin iluminatul ambiental. Cel de al treilea paragraf al secțiunii 1.1.4 adaugă cerința privind iluminatul integrat pentru părțile interne la care accesul frecvent este necesar în vederea inspectării, reglării și întreținerii. Cel de-al doilea paragraf al secțiunii 1.1.4 se referă la proiectarea iluminatului integrat, pentru a se asigura că acesta nu generează alte pericole. Specificațiile pentru iluminatul integrat sunt indicate în standardul EN 1837107.

1.1.5 Proiectarea maşinii pentru ușurarea manipulării

Maşina sau fiecare parte componentă a acesteia trebuie:

— să poată fi manipulată și transportată în condiții de securitate,

— să fie ambalată sau să fie proiectată astfel încât să poată fi depozitată în condiţii de securitate, fără deteriorări.

În timpul transportării maşinii și/sau a părților componente ale acesteia nu trebuie să existe posibilitatea unor mișcări bruște sau a unor pericole datorate instabilității, atât timp cât maşina și/sau părțile ei componente sunt manevrate în conformitate cu instrucțiunile.

În cazul în care greutatea, dimensiunea sau forma maşinii ori a diferitelor sale părți componente împiedică transportarea lor manuală, maşina ori fiecare parte componentă a acesteia trebuie:

— să fie echipată cu dispozitive de prindere pentru legarea la echipamentele de ridicat, sau

— să fie proiectată astfel încât să poată fi prevăzută cu aceste dispozitive, sau

— să aibă o astfel de formă încât dispozitivele obişnuite de ridicat să poată fi atașate cu ușurință.

În cazul în care maşina sau una dintre părțile sale componente trebuie transportată manual, acestea trebuie:

— să fie ușor de transportat, sau

— să fie dotate cu mijloace de prindere care să permită deplasarea în deplină securitate.

Trebuie să fie prevăzute măsuri speciale pentru manipularea sculelor și/sau a părţilor maşinii, care ar putea fi periculoase chiar dacă sunt ușoare.

107 EN 1837:1999+A1:2009 - Securitatea mașinilor - Iluminatul integrat al mașinilor.


167

Secțiunea 180 Manipularea maşinii și a componentelor maşinii Cerințele enunţate la punctul 1.1.5 trebuie să fie aplicate pe baza unei analize a diferitelor faze ale duratei de viață a maşinii în cauză – a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul 1.1.2 litera (a). Punctul 1.1.5 se aplică „maşinii sau fiecărei părți componente a acesteia”. Acest lucru nu înseamnă că toate componentele maşinii trebuie să fie proiectate pentru o manipulare sigură ci numai acele componente ale maşinii sau maşina însăşi care se poate să necesite să fie manipulate separat. Maşinile portabile ţinute în mână și/sau ghidate cu mâna fac obiectul unor cerințe specifice – a se vedea secțiunea 278: observații privind punctul 2.2.1. O maşină sau componente ale acesteia sunt frecvent manipulate în timpul fazelor altele decât cele de funcţionare normală cum ar fi, de exemplu, transportul, încărcarea şi descărcarea, montarea, instalarea, demontarea, reglarea sau întreținerea. De exemplu, o maşină portabilă destinată utilizării de către un consumator trebuie să fie ambalat astfel încât să poată fi transportată, depozitată pe parcursul distribuirii și transportată acasă în deplină securitate de către consumator. O mașină-unealtă, de exemplu, trebuie să fie ambalată pentru transportul la sediul utilizatorului și proiectată și construită astfel încât să poată fi încărcată, transportată, descărcată și deplasată în deplină securitate la locul de instalare. Componentele grele ale maşinii cum ar fi, de exemplu, matrița unei mașini de formare prin injecție sau matrița unei prese de prelucrare a metalului pot să necesite schimbarea frecvent în funcție de lucrările de executat. Maşinile destinate să fie instalate în amplasamente diferite pe parcursul duratei lor de viață cum ar fi, de exemplu, macarale turn, trebuie proiectate astfel încât elementele acestora să poată fi manipulte în deplină securitate în timpul montării și demontării și încărcate și atașate în deplină securitate pe mijloacele de transport între locurile de instalare. Trebuie să se acorde o atenție specială componentelor care pot să devină instabile în timpul transportului, de exemplu pe un camion care se deplasează pe un teren accidentat. Sunt necesare instrucțiuni de încărcare și, în anumite cazuri, poate fi nevoie de echipamente suplimentare pentru a garanta stabilitatea în timpul transportului, de exemplu un cadru de susţinere pentru transport. În cel de-al treilea și cel de-al patrulea paragraf al punctului 1.1.5 se face distincție între maşinile sau părțile componente care nu pot fi deplasate cu mâna în deplină securitate și maşinile sau părțile componente care pot fi deplasate cu mâna în deplină securitate. Atunci când se evaluează dacă maşina sau părți componente ale sale se încadrează în una sau în cealaltă categorie, trebuie să se țină seama de reglementările naționale de punere în aplicare a dispozițiilor Directivei 90/269/CEE108 și de criteriile enunţate în standardele armonizate pertinente109.

108 Directiva 90/269/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind condițiile minime de sănătate și securitate pentru manipularea manuală a încărcăturilor în situațiile în care există un risc pentru lucrători și, în special, de producere a unor afecțiuni dorso-lombare [a patra directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) al Directivei 89/391/CEE]. 109 EN 1005-2:2003+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Performanța fizică umană - Partea 2: Manipularea manuală a mașinilor și componentelor mașinilor.


168

Atunci când maşini sau subansambluri de maşini sunt proiectate pentru a fi deplasate sau ridicate cu mâna în deplină securitate, muchiile ascuțite trebuie să fie evitate. Trebuie să se acorde o atenție deosebită poziției corpului care trebuie adoptată de operator110.

1.1.6 Ergonomie

În condițiile de utilizare prevăzute, lipsa de confort, oboseala și constrângerile fizice și psihice cu care se confruntă operatorul trebuie să fie reduse la minimum, ţinându-se cont de următoarele principii ergonomice:

− luarea în considerare a diversităţii operatorilor în ceea ce privește caracteristicile morfologice, capacitatea de efort și rezistența acestora,

− alocarea unui spațiu suficient pentru mișcările diferitelor părți ale corpului operatorului,

− evitarea unui ritm de lucru impus de mașină,

− evitarea supravegherii care impune o concentrare îndelungată,

− adaptarea interfeței om/mașină la caracteristicile previzbile ale operatorilor.

Secțiunea 181 Principii ergonomice Cerințele enunţate la punctul 1.1.6 se referă la ergonomie. Ergonomia poate fi definită după cum urmează:

„Ergonomia (sau studiul factorilor umani) este disciplina științifică ce se ocupă de înțelegerea interacțiunilor dintre ființele umane și celelalte elemente ale unui sistem și profesia care pune în practică teorii, principii, date și metode la proiectare pentru a optimiza bunăstarea umană și performanța sistemului în ansamblu”111.

Aspectele ergonomice menționate la punctul 1.1.6 pot fi împărțite în două grupe. Prima grupă cuprinde factori ergonomici care trebuie luați în considerare la proiectarea maşinilor. Sunt enumerați cinci factori la liniuțele de la punctul 1.1.6; cu toate acestea, trebuie subliniat că această listă nu este exhaustivă, însă este menită să atragă atenția producătorilor asupra anumitor aspecte importante ale principiilor ergonomice. Cea de-a doua grupă, menționată în prima frază a punctului 1.1.6, cuprinde efectele negative care pot fi cauzate de acești factori. O bună proiectare reduce efectele negative ale acestor factori asupra persoanelor, în timp ce o proiectare inadecvată poate să genereze disconfort, oboseală sau stres/constrângeri fizic(e) sau psihologic(e). La rândul lor, aceste efecte pot genera, afecțiuni musculo-scheletice, de exemplu. Ele au, de asemenea, tendința sporirii probabilității de accidentare.

110 EN 1005-4: 2005+A1: 2008 - Securitatea mașinilor - Performanța fizică umană - Partea 4: Evaluarea pozițiilor de lucru și a mișcărilor în relație cu mașinile. 111 EN ISO 6385: 2004 - Principii ergonomice de proiectare a sistemelor de muncă (ISO6385:2004).


169

Următoarea diagramă ilustrează cerințele prevăzute la punctul 1.1.6:

Factori ergonomici Posibile consecințe negative

O orientare privind aplicarea practică a principiilor ergonomice la proiectarea și construcţia maşinilor este furnizată prin familia de standarde armonizate elaborate de CEN TC 122 – Ergonomie . Relația dintre aceste standarde și factorii ergonomici enumerați mai sus este prezentată într-un tabel separat și într-o serie de fișe de informații. În plus față de cerința generală avută în vedere la punctul 1.1.6, principiile ergonomice trebuie, de asemenea, luate în considerare atunci când se aplică CESS enunţate într-o serie de alte puncte din anexa I. De exemplu, următoarele CESS cuprind aspecte ergonomice importante:

CESS aplicabile tuturor maşinilor: − Iluminat (punctul 1.1.4),

− Manipularea maşinilor sau a părților componente ale maşinilor (punctul 1.1.5),

− Posturi de lucru (punctele 1.1.7 și 1.1.8),

− Organe de comandă (punctul 1.2.2),

Diversitatea operatorilor

Spațiu demișcare

Ritm de lucru

Concentrare

Interfața om/mașină

Luarea în considerare a diversităţii operatorilor: caracteristici mofologice forţa rezistenţă

Alocarea unui spațiu suficient pentru mișcările părților corpului operatorului: poziția corpului dinamica

Evitarea unui ritm de lucru impuse de maşină: ritm viteză

Evitarea supravegheriii care necesită concentrare îndelungată: vigilență Operații mentale

(număr, complexitate)

Adaptarea interfeței om/mașină la caracteristicile previzibile ale operatorilor: vizuale auditive acuitate senzoriale

Stresfizic

Stres psihologic

Disconfort

Oboseală

Factori de stres, încărcare Efecte negative

În condițiile prevăzute de utilizare a maşinii, disconfortul, oboseala și stresul fizic și psihologic cu care se confruntă operatorul trebuie să fie reduse.


170

− Temperaturi extreme (punctul 1.5.5),

− Zgomot (punctul 1.5.8),

− Vibrații (punctul 1.5.9),

− Radiații (punctul 1.5.10),

− Emisii de materii și substanțe periculoase (punctul 1.5.13),

− Risc de alunecare, dezechilibrare sau cădere (punctul 1.5.15),

− Mentenanţa maşinii (punctul 1.6.1),

− Acces la posturile de lucru și la punctele de intervenţie (punctul 1.6.2),

− Intervenția operatorului (punctul 1.6.4),

− Informații (punctul 1.7);

CESS suplimentare pentru maşini portabile /dirijate cu mâna: − Cerințe generale (punctul 2.2.1),

− Instrucțiuni - vibrații (punctul 2.2.1.1);

CESS suplimentare referitoare la mobilitatea maşinilor: − Post de conducere (punctul 3.2.1),

− Scaun (punctul 3.2.2),

− Posturi destinate altor persoane (punctul 3.2.3),

− Organe de comandă (punctul 3.3.1),

− Pornire/deplasare (punctul 3.3.2),

− Deplasarea maşinilor cu operator pedestru (punctul 3.3.4),

− Mijloace de acces (punctul 3.4.5),

− Semnalizare, semnale și avertismente (punctul 3.6.1),

− Instrucțiuni - vibrații (punctul 3.6.3.1);

CESS suplimentare pentru operațiunile de ridicare: − Deplasarea sarcinilor în timpul manipulării (punctul 4.1.2.7),

− Accesul la suportul de transport (punctul 4.1.2.8.2),

− Controlul mișcărilor (punctul 4.2.1);

CESS suplimentare pentru ridicarea persoanelor: − Organe de comandă (punctul 6.2),

− Accesul la suportul de transport (punctul 6.4.3).


171

1.1.7 Post de lucru

Postul de lucru trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să se evite orice risc datorat evacuării gazelor și/sau lipsei de oxigen.

Dacă maşina este destinată să fie utilizată într-un mediu periculos, care prezintă riscuri pentru sănătatea și securitatea operatorului, sau dacă maşina însăşi conduce la crearea unui mediu periculos, trebuie să se prevadă mijloace corespunzătoare care să asigure operatorului condiții adecvate de muncă și protejarea lui împotriva oricărui pericol previzibil.

Atunci când este cazul, postul de lucru trebuie să fie prevăzut cu o cabină corespunzător proiectată, construită și/sau echipată pentru a îndeplini cerințele de mai sus. Ieșirea trebuie să permită o evacuare rapidă. Mai mult, trebuie să fie prevăzută, atunci când este cazul, o ieșire de siguranță într-o direcție diferită de cea a ieșirii normale.

Secțiunea 182 Posturi de lucru în medii periculoase Posturile de lucru sunt locurile situate pe sau la nivelul maşinii în care operatorii, aşa cum sunt definiți la punctul 1.1.1 litera (d), își îndeplinesc sarcinile. Instrucțiunile producătorului trebuie să descrie postul sau posturile de lucru care pot fi ocupate de către operatori – a se vedea secțiunea 262: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (f). Cerința enunţată în primul paragraf al punctului 1.1.7 se aplică în principal maşinilor echipate cu motoare cu ardere internă. Această cerință presupune, în primul rând, faptul că emisia de gaze de eșapament periculoase trebuie să fie redusă în limita posibilului. De exemplu, în cazul maşinilor proiectate pentru a fi utilizate în spații închise, trebuie să fie echipate cu sisteme adecvate de extragere sau filtrare a gazelor de eșapament. În al doilea rând, atunci când rămâne un risc de expunere la gaze de eșapament periculoase, trebuie să fie prevăzute mijloace prin care să se asigure că operatorii nu inhalează aceste gaze și că acestea sunt alimentate adecvat la o sursă de aer respirabil. Cel de-al doilea paragraf al punctului 1.1.7 este mai general și impune ca operatorii să fie protejați împotriva oricărui risc datorat utilizării previzibile a maşinii într-un mediu periculos. Aceste riscuri pot să includă, de exemplu, expunerea la atmosfere fierbinţi sau reci, la riscuri datorate zgomotului, radiațiilor, umidităţii, condițiilor atmosferice nefavorabile sau atmosferelor poluate de substanțe periculoase. Prin urmare, producătorul trebuie să ia în considerare condițiile prevăzute și previzibile de utilizare a maşinii. De exemplu, dacă maşina este introdusă pe piață într-o țară cu climă temperată, s-ar putea să nu fie necesar să se prevadă o protecție împotriva vremii deosebit de reci, în timp ce o protecție împotriva prafului sau a căldurii s-ar putea să fie necesară. Trebuie să se acorde o atenție deosebită maşinilor care, prin însăşi funcţionarea lor, generează substanțe periculoase precum praf, fum sau aerosoli toxici; exemple de astfel de maşini sunt cele pentru strivirea și cernerea pietrei, maşini pentru tratarea cerealelor și cabine de vopsit prin pulverizare. Cel de-al treilea paragraf al punctului 1.1.7 se referă la unul din mijloacele care poate fi utilizat pentru garantarea protecţiei posturilor de lucru. În acest paragraf, termenul „cabină” este un termen generic ce desemnează un post de lucru închis cum ar fi, de exemplu, o cabină pe o maşină mobilă sau un post de comandă închis pe o maşină


172

industrială fixă. Pentru a îndeplini cerințele enunţate în primele două paragrafe ale punctului 1.1.7, cabina sau incinta trebuie să fie echipată cu mijloace necesare pentru purificarea și climatizarea aerului care intră în incintă și pentru prevenirea scurgerilor spre interior, de exemplu, prin menținerea unei diferențe de presiune pozitive față de atmosfera exterioară. Pe lângă asigurarea protecției împotriva mediului înconjurător periculos, aceste incinte pot fi proiectate și construite pentru protejarea operatorilor împotriva expunerii la zgomot – a se vedea secțiunea 229: observații privind punctul 1.5.8. Pe anumite maşini mobile, cabina poate să includă o structură de protecţie împotriva riscului de răsturnare sau basculare ori a riscului datorat căderii de obiecte sau a ambelor – a se vedea secțiunea 315 și secțiunea 316: observații privind punctele 3.4.3-3.4.4.

1.1.8 Scaun

Atunci când este cazul și când condițiile de lucru permit aceasta, posturile de lucru care sunt parte integrantă a maşinii trebuie să fie proiectate pentru instalarea scaunelor.

Dacă este prevăzut ca operatorul să stea în timpul lucrului şi dacă postul de lucru este parte integrantă a maşinii, scaunul trebuie să fie furnizat împreună cu maşina.

Scaunul operatorului trebuie să-i asigure acestuia o poziție stabilă. Mai mult, scaunul și distanța acestuia față de organele de comandă trebuie să poată fi adaptate operatorului.

Dacă maşina este supusă vibrațiilor, scaunul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să reducă la cel mai scăzut nivel, care este rezonabil posibil, vibrațiile transmise operatorului. Mijloacele de fixare ale scaunului trebuie să reziste la toate solicitările la care sunt supuse. În cazul în care nu există podea sub picioarele operatorului, el trebuie să dispună de reazeme pentru sprijinirea picioarelor, acoperite cu material antiderapant.

Secțiunea 183 Scaune și asigurarea cu scaune Cerința enunţată la punctul 1.1.8 tratează un aspect specific al interfeței dintre operator și maşină care poate fi în acelaşi timp o sursă de disconfort, oboseală și de afectare a sănătăţii în caz de eroare de proiectare – a se vedea secțiunea 181: observații privind punctul 1.1.6. Primul paragraf al punctului 1.1.8 precizează că maşina trebuie să fie proiectată astfel încât să permită instalarea de scaune, „atunci când este cazul și când condițiile de lucru permit aceasta”. Prin urmare, producătorii de maşini trebuie să analizeze dacă este mai confortabil și dacă este mai uşor şi mai eficient pentru operatori să-şi desfășoare toate sau o parte din sarcini din poziţia aşezat112. Atunci când este cazul, postul de lucru, cu alte cuvinte, locul maşinii în care operatorii urmează să se așeze, trebuie să fie proiectat astfel încât să poată fi instalate scaunele necesare. Acest lucru presupune acordarea unei atenții deosebite înălțimii suprafețelor de lucru, amplasării și proiectării organelor de comandă și a celorlalte elemente ale maşinii la care operatorii trebuie să aibă acces și spațiului rezervat pentru scaunul în sine ca și pentru membrele superioare și inferioare ale operatorilor. 112 EN 1005-4: 2005+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Performanța fizică umană - Partea 4: Evaluarea pozițiilor de lucru și a mișcărilor în relație cu mașinile.


173

Cel de-al doilea paragraf al punctului 1.1.8 se aplică atunci când se prevede ca operatorul să poată să se așeze în timpul lucrului şi când postul de lucru face parte integrantă din maşină, cu alte cuvinte, atunci când scaunul operatorului nu trebuie să fie instalat pe podea lângă maşină ci pe o parte componentă a maşinii înseşi. În acest caz, scaunul trebuie să fie furnizat împreună cu maşina. Al doilea și al treilea paragraf al punctului 1.1.8 enunţă cerințe pentru scaun. Scaunul trebuie să fie proiectat astfel încât să-i permită operatorului să mențină o poziție stabilă ţinând cont de condițiile previzibile de utilizare, incluzând în special mișcările previzibile ale maşinii. Parametrii aferenţi scaunului însuşi cum ar fi înălțimea, lățimea, adâncimea și unghiul scaunului, poziția spătarului și, dacă este cazul, poziția rezemătoarelor pentru brațe și picioare trebuie să fie reglabile, având în vedere diversitatea operatorilor în ceea ce priveşte datele morfologice. Poziția scaunului în raport cu poziţia organelor de comandă care trebuie să fie utilizate de operator, inclusiv pedalele de picior, trebuie să fie, de asemenea, reglabilă. Aceasta se poate realiza permițând ajustarea poziției fie a scaunului, fie a organelor de comandă, fie a ambelor113. Pentru maşinile în care operatorul în poziție șezând poate fi expus la vibrații datorate funcționării maşinii înseşi sau datorate mişcării maşinii pe un teren accidentat, echiparea cu un scaun cu un sistem de suspensii amortizoare adecvat reprezintă un mod de reducere a riscului de expunere a operatorilor aşezaţi la vibrația întregului corp – a se vedea secțiunea 231: observații privind punctul 1.5.9114.

113 A se vedea EN ISO 14738:2008 - Securitatea mașinilor - Cerințe antropometrice pentru proiectarea pozițiilor de lucru la mașini (ISO 14738:2002, inclusiv Cor 1:2003 și Cor 2:2005). 114 A se vedea, de exemplu, EN ISO 7096:2008 - Mașini de terasament - Evaluarea în laborator a vibrațiilor transmise la scaunul conductorului (ISO 7096:2000).


174

1.2 SISTEMELE DE COMANDĂ

1.2.1 Securitatea și fiabilitatea sistemelor de comandă

Sistemele de comandă trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să evite apariția uricărei situații periculoase. Ele trebuie, mai ales, să fie proiectate și construite astfel încât:

− să poată rezista solicitărilor normale de funcţionare și influenţelor factorilor externi,

− defectarea componentei hardware sau software a sistemului de comandă să nu conducă la situații periculoase,

− erorile de logică ale sistemului de comandă să nu conducă la situații periculoase,

− erorile umane rezonabil previzibile pe durata funcţionării să nu conducă la situații periculoase.

O atenție specială trebuie să se acorde următoarelor puncte:

− maşina nu trebuie să pornească pe neașteptate,

− parametrii maşinii nu trebuie să se modificeîntr-un mod necontrolat, în cazul în care astfel de schimbări pot conduce la situații periculoase,

− maşina nu trebuie să fie împiedicată să se oprească dacă comanda de oprire a fost deja dată,

− nici o parte mobilă a maşinii sau piesă prinsă în maşină nu trebuie să cadă ori să fie ejectată,

− oprirea automată sau manuală a părților mobile, oricare ar fi acestea, nu trebuie să fie împiedicată,

− dispozitivele de protecție trebuie să-și păstreze întegral eficacitatea sau să transmită comanda de oprire,

− părțile în legătură cu securitatea ale sistemului de comandă trebuie să se aplice într-un mod coerent la întregul ansamblu de maşini și/sau cvasimaşini.

În cazul comenzilor de la distanţă fără cablu (radio), activarea opririi automate trebuie să se producă atunci când nu se recepţionează semnale de comandă corecte, inclusiv întreruperea comunicării

Secțiunea 184 Securitatea și fiabilitatea sistemelor de comandă Sistemul de comandă al unei maşini este sistemul care răspunde la semnalele de intrare primite de la părți componente ale maşinii, de la operatori, de la echipamente de comandă externe sau orice combinație a acestora și generează semnale de ieşire corespunzătoare către dispozitivele de acționare ale maşinii determinând maşina să funcționeze în maniera prevăzută. Sistemele de comandă pot utiliza diferite tehnologii sau combinații de tehnologii cum ar fi, de exemplu, tehnologii mecanice, hidraulice, pneumatice, electrice sau electronice. Sistemele de comandă electronice pot fi programabile.


175

Proiectarea și construcția sistemului de comandă pentru a garanta o funcționare sigură și fiabilă a maşinii reprezintă factori cheie care permit garantarea securităţii maşinii în ansamblu. Operatorii trebuie să fie capabili să se asigure că maşina funcționează permanent în deplină securitate și conform așteptărilor. Cerințele enunţate la punctul 1.2.1 se aplică tuturor componentelor sistemului de comandă care, în cazul unei defecțiuni sau avarii, pot conduce la pericole datorate unui comportament anormal sau neprevăzut al maşinii. Acestea au o importanță deosebită pentru proiectarea și construcția componentelor sistemului de comandăl care au legătură cu funcțiile de securitate cum ar fi, de exemplu, componentele sistemului de comandă care au legătură cu dispozitivele de blocare și de interblocare a protectorilor, cu dispozitivele de protecție sau cu comenzile pentru oprirea de urgență; pentru că o defectare a componentelor sistemului de comandă care au legătură cu securitatea poate genera o situație periculoasă la momentul următoarei solicitări a funcţiei de securitate corespunzătoare. Anumite funcții de securitate pot fi, de asemenea, funcții operaționale cum ar fi, de exemplu, un dispozitiv de comanda a pornirii bimanual. Primul paragraf al punctului 1.2.1 și cele 4 liniuțe conținute în acesta enunţă cerințele de bază pentru fiabilitatea și securitatea sistemelor de comandă. Cel de al doilea paragraf al punctului 1.2.1 și cele 7 liniuțe descriu principalele evenimente și situații periculoase care trebuie să fie evitate. În conformitate cu prima liniuță a primului paragraf al punctului 1.2.1, sistemele de comandă trebuie să poată rezista simultan solicitărilor normale de funcţionale şi influenţelor factorilor externi, luând în considerare situațiile anormale previzibile – a se vedea secțiunea 160: observații privind principiul general 2, și secțiunea 175: observații privind punctul 1.1.2 litera (c). Prin urmare, sistemul de comandă trebuie să fie capabil să reziste la efectele mecanice generate de funcţionarea maşinii înseşi sau de mediul acesteia cum ar fi, de exemplu, șocuri, vibrații sau abraziune. Sistemele de comandă trebuie să poată suporta efectele condițiilor interne și externe în care este prevăzută funcționarea maşinii cum ar fi, de exemplu, umiditate, temperaturi extreme, atmosfere corozive și praf. Funcționarea corectă a sistemelor de comandă nu trebuie să fie afectată de radiații electromagnetice, indiferent dacă sunt generate de componente ale maşinii în sine sau de elemente externe în condițiile de utilizare prevăzute – a se vedea secțiunea 233: observații privind punctul 1.5.11. Cea de-a doua și cea de-a treia liniuță de la primul paragraf al punctului 1.2.1 tratează comportamentul sistemului de comandă în caz de defecțiune sau eroare a componentei hardware sau software. Aceste cerințe iau în considerare posibilitatea defecțiunilor care pot apărea în sistemul de comandă datorate, de exemplu, avariei unei componente mecanice, hidraulice, pneumatice sau electrice ori unei erori în programul informatic al unui sistem programabil. Sistemele de comandă trebuie proiectate și construite astfel încât, dacă apar asemenea defecțiuni sau erori, acestea să nu conducă la situații periculoase precum cele descrise în cel de al doilea paragraf al punctului 1.2.1 – a se vedea și secțiunea 205: observații privind punctul 1.2.6. Funcțiile periculoase ale maşinii pot fi aduse sub control, de exemplu, prin oprirea funcției, întreruperea alimentării electrice a funcției sau prin împiedicarea acțiunii periculoase a funcției. Dacă funcțiile respective ale maşinii pot să continue în pofida apariției unei defecțiuni sau avarii, de exemplu, prin intermediul unei arhitecturi


176

redundante, trebuie să existe un mijloc de detectare a defecțiunii sau avariei astfel încât să se poată lua măsurile necesare pentru atingerea sau menținerea condițiilor siguranță. Mijloacele care trebuie utilizate pentru îndeplinirea acestei cerințe depind de tipul de sistem de comandă, de componenta sistemului de comandă în cauză și de riscurile care pot fi generate în cazul unei avarii. Conceptele care pot fi utilizate includ:

− excluderea sau reducerea probabilității de defectare sau avarie care poate să afecteze funcția de securitate prin utilizarea unor componente deosebit de fiabile și prin aplicarea unor principii de securitate bine verificate cum ar fi, de exemplu, principiul acțiunii mecanice pozitive a unei componente asupra altei componente;

− utilizarea unor componente standard cu o verificare a funcțiilor de securitate la intervale convenabile de către sistemul de comandă;

− redundanța unor componente ale sistemului de comandă, astfel încât o singură defecțiune sau avarie să nu conducă la pierderea funcției de securitate. Poate fi folosită diversitatea tehnică a elementelor redundante pentru a evita avariile cu aceeași cauză;

− monitorizarea automată pentru a garanta detectarea defecțiunilor sau avariilor și luarea măsurilor de protecție necesare pentru prevenirea riscului în cauză. Măsurile de protecție pot include oprirea procesului periculos, prevenirea reinițializării acestuia sau declanșarea unei alarme.

Aceste concepte pot fi aplicate în diferite combinații. Nivelul de performanță cerut pentru o anumită componentă a sistemului de comandă în legătură cu securitatea depinde de nivelul de risc pentru care funcția de securitate este prevăzută și trebuie să fie determinat pe baza evaluării riscurilor realizată de producător. Standardele de tip C pentru anumite categorii de maşini oferă orientări privind nivelul de performanță cerut pentru diferitele componente în legătură cu securitatea sistemului de comandă. Atingerea nivelului de performanță necesar pentru componentele în legătură cu securitatea sistemelor de comandă trebuie să fie validat luând în considerare atât componentele hardware, cât și cele software ale acestor sisteme. Specificațiile pentru proiectarea componentelor în legătură cu securitatea sistemelor de comandă sunt enunţate în standardele EN ISO 13849-1115 și standardul EN 62061116. Cea de-a patra liniuță a primului paragraf al punctului 1.2.1 se referă erorile umane rezonabil previzibile din timpul funcţionării. Pentru a îndeplini această cerință, sistemele de comandă trebuie, pe cât posibil, să fie proiectate cu o toleranță de

115 EN ISO 13849-1:2008 - Securitatea mașinilor - Părți referitoare la securitate ale sistemelor de comandă - Partea 1: Principii generale de proiectare (ISO 13849-1:2006). 116EN 62061:2005 - Securitatea mașinilor - Securitatea funcțională a sistemelor de comandă electrice, electronice și electronice programabile de securitate (CEI 62061:2005).


177

eroare. Acest lucru implică măsuri precum detectarea de erori și comunicarea unor informaţii adecvate operatorului cu scopul de a facilita corectarea erorilor. Principiile generale pentru interacțiunea umană cu maşina pentru minimizarea erorilor operatorului sunt prezentate în standardul EN 894-1117. Cel de-al treilea paragraf al punctului 1.2.1 vizează un anumit pericol asociat sistemelor de comandă fără fir, precum sistemele de comandă la distanță care folosesc semnale radio, optice sau acustice (sonare): semnalele incorecte sau pierderea comunicării dintre dispozitivele de comandă și maşina care trebuie comandată. Trebuie remarcat că punctul 3.3 prevede cerințe suplimentare pentru sistemele de comandă la distanță pentru maşini mobile.

1.2.2 Organe de comandă . . .

Secțiunea 185 Organe de comandă Oganele de comandă sunt părți ale sistemului de comandă care detectează semnalele emise de operatori, de regulă prin intermediul unei presiuni exercitată cu mâna sau piciorul. Există diferite tipuri de organe de comandă inclusiv, de exemplu, butoane de comandă, leviere, comutatoare, mânere, cursoare, manșe, volane, pedale, tastaturi și ecrane tactile. Organele de comandă pot fi situate pe maşina însăşi sau, în cazul comenzilor la distanță, pot fi situate la o anumită distanță de maşină la care sunt legate, de exemplu, prin fire sau semnale radio, optice sau acustice (sonare). Aplicarea cerințelor enunţate la punctul 1.2.2 necesită acordarea unei atenții deosebite principiilor ergonomice, deoarece organele de comandă se află la interfața dintre maşini și operatori – a se vedea secțiunea 181: observații privind punctul 1.1.6. Specificațiile referitoare la cerințele enunţate în următoarele paragrafe ale punctului 1.2.2 sunt oferite în standardele din seria EN 894118 și în standardele din seria EN 61310119.

117 EN 894-1:1997+A1:2008 – Securitatea mașinilor - Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă - Partea 1: Principii generale ale interacțiunilor dintre operatorul uman, sursele de informații și organele de comandă. 118 EN 894-1:1997+A1:2008 – Securitatea mașinilor – Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă – Partea 1: Principii generale ale interacțiunilor dintre operatorul uman, sursele de informații și organele de comandă; EN 894-2:1997+A1:2008 - Securitatea mașinilor – Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă – Partea 2: Surse de informații; EN 894-3:2000+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă - Partea 3: Organe de comandă. 119 EN 61310-1:2008 - Securitatea mașinilor — Indicare, marcare și manevrare — Partea 1: Cerințe pentru semnale vizuale, acustice și tactile (CEI 61310-1:2007); EN 61310-2:2008 - Securitatea mașinilor - Indicare, marcare și manevrare - Partea 2: Cerințe pentru marcare (CEI 61310-2:2007); EN 61310-3:2008 – Securitatea mașinilor - Indicare, marcare și manevrare– Partea 3: Cerințe pentru amplasarea și funcționarea organelor de comandă (CEI 61310-3:2007).


178

În plus față de cerințele generale referitoare la organele de comandă enunţate la punctul 1.2.2, următoarele puncte din anexa I impun cerințe suplimentare referitoare la organele de comandă pentru anumite categorii de maşini sau pentru anumite riscuri:

− maşini portabile ţinute în mână și/sau dijate cu mâna - punctele 2.2.1 și 2.2.2.1;

− mobilitatea maşinilor - punctul 3.3;

− operațiuni de ridicare – punctul 4.2.1;

− maşini pentru lucrări subterane - punctul 5.3;

− maşini pentru ridicarea de persoane - punctele 6.2 și 6.4.2.

1.2.2 Organe de comandă (continuare) . . . Organele de comandă trebuie să fie:

− vizibile şi identificabile cu uşurinţă, utilizându-se pictograme, dacă este cazul, . . .

Secțiunea 186 Identificarea organelor de comandă Prima liniuță de la punctul 1.2.2 referitoare la vizibilitatea și identificarea clară a organelor de comandă, are drept scop să permită operatorilor să utilizeze organele fără ezitare și să evite comenzilor involuntare datorate faptului că operatorul confundă un organ de comandă cu un altul. Întrucât operatorii sunt deseori obligaţi să efectueze diferite sarcini și să utilizeze mai multe maşini pe parcursul activității lor, este important ca producătorii să identifice organele de comandă utilizând, pe cât posibil, culori, forme și pictograme standardizate astfel încât operatorii să nu fie surprinși atunci când schimbă sarcina sau trec de la o maşină la alta. Dacă funcția unui organ de comandă este evidentă prin forma și amplasarea standard a acestuia, de exemplu un volan sau ghidon pe o maşină mobilă, nu sunt necesare mijloace suplimentare de identificare. În cazul în care comenzile sunt identificate prin intermediul informațiilor scrise sau verbale, aceste informații fac obiectul cerințelor lingvistice referitoare la informații și avertizări pe maşină – a se vedea secțiunea 245: observații privind punctul 1.7.1.

1.2.2 Organe de comandă (continuare) . . . − poziționate în aşa fel încât să permită funcționarea lor în deplină securitate, fără

ezitare sau pierdere de timp și fără echivoc, . . .

Secțiunea 187 Poziționarea organelor de comandă Cea de-a doua liniuță de la punctul 1.2.2 impune producătorilor să ia în considerare principiile ergonomice atunci când poziționează organele de comandă pe maşină, să se asigure că ele sunt vizibile în mod clar pentru operatori și că acestea pot fi


179

accesate și utilizate eficient și în deplină securitate fără să fie necesar să se adopte posturi incomode. Poziționarea organelor de comandă trebuie să ia în considerare sarcinile pe care operatorii trebuie să le efectueze și regimurile de lucru corespunzătoare, poziția și caracteristicile posturilor de lucru sau pozițiile de lucru, dacă operatorii sunt obligaţi să stea în picioare sau așezați și necesitatea ca operatorii să supravegheze anumite părți ale maşinii în timp ce utilizează organele de comandă. Dispunerea organelor de comandă trebuie, de asemenea, să ia în considerare poziția părților maşinii afectate de utilizarea acestora, respectându-se convențiile comun acceptate. De exemplu, un organ care comandă părţile maşinii din dreapta operatorului trebuie să fie poziționat în partea dreaptă a postului de lucru; un organ care comandă deplasarea în sus trebuie să fie poziționat deasupra butonului care comandă deplasarea în jos etc. Atunci când rganele de comandă trebuie să fie acţionate într-o secvenţă dată, acestea trebuie să fie dispuse în funcţie de acea secvenţă. Organele care comandă funcții înrudite trebuie să fie grupate împreună şi organele care comandă funcții ce nu sunt înrudite trebuie să fie separate în mod clar. Organele de comandă care se folosesc cel mai frecvent sau care trebuie să fie utilizate continuu trebuie poziționate în zona centrală a câmpului vizual al operatorului și în zona de acces imediat în care pot fi accesate de acesta fără să se aplece. Acolo unde este necesar, acest lucru poate necesita furnizarea unor mijloace de reglare a poziției organelor de comandă în scopul adaptării la diferite dimensiuni ale corpului operatorilor.

1.2.2 Organe de comandă (continuare) . . . − proiectate astfel încât mișcarea organelor de comandă să fie în concordanță cu

efectul său, . . .

Secțiunea 188 Mişcarea organelor de comandă Cerința enunţată la a treia liniuță de la punctul 1.2.2 tratează două principii de proiectare a organelor de comandă care trebuie să asigure conformitatea cu așteptările utilizatorilor și să respecte practicile comune, în scopul evitării situațiilor periculoase și erorilor. Cerința se aplică mişcărilor organelor de comandă cum ar fi, de exemplu, manete de comandă sau volane de manevră. Ori de câte ori este posibil, direcția de mişcare a acestor organe trebuie să fie în concordanță cu direcția mișcării comandate prin utilizarea lor. În cazul organelor de comandă care controlează alți parametrii, direcția de mişcare a organului ar trebui să corespundă cu convențiile comun acceptate cum ar fi, de exemplu, convenția potrivit căreia rotirea unui organ în sensul acelor de ceasornic mărește valoarea parametrului în cauză iar rotirea organului în sensul contrar acelor de ceasornic o reduce. Trebuie acordată o atenție deosebită proiectării organelor de comandă din maşinile în care postul de comandă se poate roti în raport cu restul maşinii, ceea ce are ca


180

rezultat faptul că direcția anumitor mișcări comandate de organele de comandă este inversată.

1.2.2 Organe de comandă (continuare) . . . − situate în afara zonei periculoase cu excepția, dacă este necesar, unor anumite

organe de comandă cum ar fi oprirea de urgenţă sau consola pentru instruirea roboților,

− poziționate astfel încât acționarea lor să nu provoace riscuri suplimentare, . . .

Secțiunea 189 Amplasarea și poziționarea organelor de comandă Amplasarea și poziționarea organelor de comandă în afara zonelor periculoase, impusă de cea de-a patra și cea de-a cincea liniuță de la punctul 1.2.2, reprezintă unul din căile de evitare a expunerii operatorilor la pericole – a se vedea secțiunea 165: observații privind punctul 1.1.1 (b). Această cerință trebuie să fie aplicată luând în considerare nu numai a zonelor în care există un risc de contact direct cu elemente periculoase ale maşinii, ci și a zonelor în care pot exista riscuri datorate obiectelor ejectate sau emisiilor provenite de la maşină. Căile de îndeplinire a acestor cerințe includ, de exemplu, amplasarea organelor de comandă la o distanță suficientă faţă de părțile mobile – a se vedea secțiunea 212: observații privind punctul 1.3.7 – sau amplasarea organelor de comandă în spatele unui ecran sau în interiorul unei cabine adecvate – a se vedea secțiunea 182: observații privind punctul 1.1.7. Atunci când este necesară o derogare de la prezenta regulă generală, de exemplu, atunci când organele de comandă trebuie să fie disponibile într-o zonă periculoasă pentru reglare sau întreținere, cerința enunţată la cea de a patra liniuță poate fi îndeplinită prin asigurarea unui mod de reglare sau întreținere a cărui selectare declanșează măsuri de protecție deosebite cum ar fi, de exemplu, viteză redusă și/sau mişcare în trepte - a se vedea secțiunea 204: observații privind punctul 1.2.5. Echiparea cu organe de comandă pentru oprirea de urgență în zonele periculoase reprezintă, de asemenea, o excepție de la regula generală – a se vedea secțiunea 202: observații privind punctul 1.2.4.3.

1.2.2 Organe de comandă (continuare) . . . − proiectate sau protejate astfel încât efectul dorit, dacă poate genera un pericol,

să nu fie posibil decât printr-o acţionare intenţionată, . . .

Secțiunea 190 Prevenirea operării neintenționate a organelor de comandă Cerința enunţată la cea de-a șasea liniuță de la punctul 1.2.2 vizează evitarea acţionării din neatenţie a organelor de comandă. Acţionarea din neatenție poate avea diverse cauze, de exemplu, contactul accidental dintre o parte a corpului operatorului sau a îmbrăcămintei acestuia și un organ de comandă, acţionarea neintenționată a două organe de comandă adiacente (de exemplu, apăsarea a două butoane sau manete cu o singură mână sau a două pedale cu un singur picior), blocarea organului


181

de comandă cu un obstacol din preajma maşinii sau utilizarea unui organ de comandă ca priză pentru mână pentru accesul la postul de lucru – a se vedea secțiunea 317: observații privind punctul 3.4.5. Aceste riscuri trebuie să fie evaluate în diferitele etape ale duratei de viață previzibile a maşinii, ţinând cont de sarcinile operatorilor și modurile de acţionare corespunzătoare și trebuie să fie prevenite prin măsuri de proiectare adecvate. Aceste măsuri cuprind, de exemplu:

− proiectarea organelor de comandă cu o rezistență suficientă pentru evitarea acţionării neintenționate prin presiune ușoară;

− poziționarea organelor de comandă într-o concavitate sau înconjurarea acestora cu un manșon;

− poziționarea și/sau protejarea organelor de comandă, pentru a împiedica contactul cu părțile corpului operatorului sau a îmbrăcămintei acestuia și pentru a evita blocarea acestora cu obstacole din preajma maşinii;

− montarea de organe de comandă a căror acţionare necesită două acțiuni independente;

− montarea de organe de comandă cu sistem de blocare.

1.2.2 Organe de comandă (continuare) . . . − construite astfel încât să reziste unor solicitări previzibile; trebuie să se acorde o

atenție specială dispozitivelor pentru oprirea de urgenţă care sunt susceptibile de a fi supuse unor solicitări considerabile.

. . .

Secțiunea 191 Rezistența organelor de comandă Cerința enunţată în cea de-a șaptea liniuță de la punctul 1.2.2 vizează rezistența mecanică a organelor de comandă. Ruperea organelor de comandă poate avea drept rezultat o situație periculoasă datorată incapacităţii de control asupra funcției în cauză. De asemenea, o astfel de ruptură poate provoca ea însăşi vătămări. În aplicarea acestei cerințe, trebuie luate în considerare condițiile previzibile de utilizare în timpul diferitelor etape previzibile ale duratei de viață a maşinii și diferitele sarcini și regimuri de lucru implicate – a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul 1.3.2. Acest lucru este important în special pentru dispozitivele pentru oprirea de urgență care trebuie să fie acționate rapid și care sunt deseori proiectate pentru a fi lovite – a se vedea secțiunea 202: observații privind punctul 1.2.4.3.

1.2.2 Organe de comandă (continuare) . . . În cazul în care un organ de comandă este proiectat și construit astfel încât acesta să efectueze mai multe acțiuni diferite, mai ales acolo unde nu există o corespondență univocă, acțiunea ce urmează a fi efectuată trebuie să fie afișată clar și, dacă este necesar, confirmată. . . .


182

Secțiunea 192 Organe de comandă care permit efectuarea mai multor acțiuni diferite

Cerința enunţată în cel de-al doilea paragraf al punctului 1.2.2 se aplică atunci când un singur organ de comandă este capabil să controleze mai multe funcții diferite. De exemplu, anumite organe de comandă pot efectua diferite acțiuni în funcție de modul de funcţionare sau de comandă selectat. Organele de comandă pot efectua diferite acțiuni în funcție de echipamentul interschimbabil care este montat în maşină. Anumite organe de comandă de tip manșă (joy-stick) permit să se comande diferite acțiuni prin intermediul mișcărilor înainte - înapoi, laterale și de rotaţie, iar efectele diferitelor mișcări ale manșei pot fi diversificate folosind butoane superioare sau comutatoare încorporate. Utilizarea acestor organe de comandă poate facilita comanda anumitor categorii de maşini prin reducerea numărului și amplitudinii mișcărilor necesare ale mânii sau ale brațului. Cu toate acestea, este deosebit de important ca atunci când se proiectează aceste organe să se asigure ca efectele diferitelor mișcări ale organului sunt identificate clar și că organele sunt proiectate pentru evitarea confuziei între diferitele acțiuni care pot fi executate. Atunci când este necesar să se evite confuzia, trebuie să fie necesare două acțiuni separate pentru controlul unei funcții date. Cerința eneţattă în cel de al doilea paragraf al punctului 1.2.2 se aplică și așa-numitelor maşini cu comandă numerică sau maşini cu un sistem de comandă electronic programabil la care semnalele de intrare sunt transmise prin intermediul unei tastaturi sau al unui ecran tactil. O manieră de evitare a erorilor este ca programul informatic să indice acțiunea care trebuie executată și să solicite confirmarea operatorului înainte de trimiterea semnalului de ieșire către organele de acționare ale maşinii.

1.2.2 Organe de comandă (continuare) . . . Organele de comandă trebuie să fie amplasate astfel încât configurația lor, cursa și rezistența la acționare să fie compatibile cu acțiunea comandată, ținându-se seama de principiile ergonomice. . . .

Secțiunea 193 Organe de comandă și principiile ergonomice Cerința enunţată în cel de-al treilea paragraf al punctului 1.2.2 presupune faptul că respectivele caracteristici ale organelor de comandăl trebuie să ia în considerare diferiții parametrii ai sarcinilor operatorilor, inclusiv, de exemplu:

− precizia de poziţionare necesară pentru organul de comandă;

− viteza de reglare necesară;

− forța necesară pentru acţionarea organului de comandă. Trebuie să se acorde atenție vizibilității organelor de comandă și capacității operatorilor de a ajunge la acestea și de a le utiliza eficient și în deplină securitate în toate situațiile de muncă și în toate regimurile de lucru, fără a fi necesară adoptarea unor poziții incomode. Dispunerea organelor de comandă, cursa părților mobile ale


183

organelor și forța necesară pentru acţionarea lor trebuie să țină cont de natura acțiunii de executat, anatomia funcțională a mâinii sau piciorului uman și dimensiunile corporale ale populației de operatori. În cazul orgganelor de comandă utilizate frecvent sau încontinuu, proiectarea lor trebuie să evite mișcări repetitive care implică poziții incomode sau hiperextensia palmei care ar putea contribui la afecțiuni musculo-scheletice (dorsolombare). Acolo unde sunt necesare organe de comandă acționate prin presiune continuă, acestea trebuie să fie proiectate pentru a reduce, cât mai mult cu putință, constrângerile operatorilor – a se vedea secțiunea 301: observații privind punctul 3.3.1, secțiunea 353: observații privind punctul 4.2.1 și secțiunea 371: observații privind punctul 6.2. Spațiul între organele de comandă trebuie să fie suficient pentru reducerea riscului de acţionare neintenționată, fără ca prin aceasta să fie necesare mișcări de prisos. Trebuie să se acorde o atenție deosebită eventualităţii ca operatorii să trebuiască să poarte EIP, precum mănuși sau încălțăminte de protecție – a se vedea secțiunea 176: observații privind punctul 1.1.2 litera (d). Poziția și dispunerea organelor de comandă trebuie întotdeauna să ia în considerare capacitățile umane de prelucrare a informației, în ceea ce privește atenția, percepția și cunoașterea.

1.2.2 Organe de comandă (continuare) . . . Maşinile trebuie să fie dotate cu indicatoare necesare funcționării în condiții de securitate. Operatorul trebuie să fie capabil să le citească din postul de comandă. . . .

Secțiunea 194 Indicatoare și afișaje Cerința enunţată în cel de al patrulea paragraf al punctului 1.2.2 prevede ca maşinile să fie prevăzute cu indicatoarele necesare pentru a permite operatorilor să execute diferitele lor sarcini. Acestea includ, de exemplu, indicatoare pentru informarea operatorilor privind valoarea parametrilor aferenți maşinii (de exemplu, viteza, sarcina, temperatura sau presiunea părților maşinii) și efectele acțiunii acestora asupra organelor de comandă, atunci când acest lucru nu este evident. De asemenea, indicatoarele pot avertiza operatorii atunci când parametrii aferenți depășesc intervalul valorilor de securitate. Aceste indicatoare pot fi asociate cu dispozitive de limitare care declanșează anumite acțiuni atunci când se depășesc parametrii de siguranță. Indicatoarele pot fi utilizate și în combinație cu un mod specific de funcţionare, precum viteza redusă sau funcționarea în trepte. Indicatoarele utilizate în mod obişnuit includ afișaje sau ecrane digitale, afișaje analogice precum cadrane și scale gradate, precum și indicatoare tactile și auditive. Indicatoarele pot fi parte integrantă a organelor de comandă sau pot fi independente. Dacă sunt independente, trebuie să fie proiectate și poziționate astfel încât să poată fi citite și înțelese cu ușurință de către operatorii din postul de comandă atunci când utilizează organele de comandă asociate.


184

Indicatoarele și afișajele se supun cerințelor stabilite la punctele 1.7.1, 1.7.1.1 și 1.7.1.2 referitoare la informațiile și avertismentele de pe maşină, dispozitivele de informare și dispozitivele de avertizare. În special, orice informație scrisă sau verbală furnizată de indicatoare sau afișaje face obiectul cerințelor lingvistice stabilite la punctele 1.7.1 – a se vedea secțiunea 245-248: observații privind punctele 1.7.1, 1.7.1.1 și 1.7.1.2.

1.2.2 Organe de comandă (continuare) . . .

Din fiecare post de comandă, operatorul trebuie să aibă posibilitatea să se asigura că nu există persoane expuse în zona periculoasă sau sistemul de comandă trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să fie împiedicată pornirea atunci când o persoană se află în zona periculoasă.

Dacă nici una dintre aceste situații nu se poate realiza, sistemul de comandă trebuie proiectat și construit astfel încât să emită un semnal acustic și/sau vizual înainte ca maşina să pornească. Persoanele expuse trebuie să aibă timp să părăsească zona periculoasă sau să împiedice pornirea maşinii. . . .

Secțiunea 195 Vizibilitatea zonelor periculoase în timpul pornirii În conformitate cu punctul 1.1.2 litera (b), prima măsură trebuie să fie eliminarea sau reducerea riscului, de exemplu prin proiectarea maşinii în așa fel încât persoanele să nu fie nevoite să intre în zonele periculoase ale maşinii – a se vedea secțiunea 239: observații privind punctul 1.6.1 – sau prin instalarea de protectori și/sau de dispozitive de protecție pentru detectarea prezenței persoanelor în zona periculoasă și pentru a împiedica pornirea atâta timp cât sunt prezente persoane. Astfel de măsuri nu sunt însă întotdeauna posibile. Dacă există un risc de pătrundere a persoanelor în zonele periculoase, cerința enunţată în al cincilea și al șaselea alineat din punctul 1.2.2 are scopul de a permite operatorului să se asigure că nu se află nimeni în zonele periculoase ale maşinii înainte de a porni maşina. Persoanele implicate pot fi alți operatori de producție sau alte persoane expuse, precum operatorii de întreținere. În cazul zonelor periculoase situate în jurul maşinii, persoanele posibil să fie expuse pot include persoane expuse întâmplător – a se vedea secțiunea 165: observații privind punctul 1.1.1 litera (b). Dacă nu este posibilă proiectarea unei maşini astfel încât operatorul, care îi comandă pornirea, să aibă vizibilitatea directă adecvată a zonelor periculoase din postul de comandă, mijloace auxiliare pentru vizualizarea indirectă pot să fie prevăzute, de exemplu oglinzi sau televiziune cu circuit închis (Closed Circuit TeleVision - CCTV). În acest sens, trebuie menționat că cerințe suplimentare referitoare la vizibilitatea din postul de conducere a maşinilor mobile sunt enunţate la punctul 3.2.1. Dacă nu este posibil să se asigure o vizibilitate directă sau indirectă a zonelor periculoase din posturile de comandă, pornirea maşinii trebuie să fie precedată de un semnal de avertizare acustic sau vizual (sau ambele) existând suficient timp între semnalul de avertizare și pornirea sau deplasarea maşinii pentru a permite tuturor persoanelor expuse să părăsească zonele periculoase sau, dacă acest lucru nu este


185

posibil, persoanele expuse trebuie să aibă un mijloc pentru împiedicarea pornirii maşinii, cum ar fi, de exemplu, un dispozitiv de oprire de urgență în zona periculoasă – a se vedea secțiunea 202: observații privind punctul 1.2.4.3. Specificații referitoare la semnale de avertizare acustice și vizuale sunt date în standardul EN 981120. Atunci când este posibil să fie efectuate operațiuni de întreținere în zonele periculoase ale maşinii, trebuie să fie prevăzute mijloace specifice pentru preîntâmpinarea pornirii neașteptate a maşinii sau a părţilor acesteia – a se vedea secțiunea 241: observații privind punctul 1.6.3.


Dacă este necesar, trebuie să se prevadă mijloace pentru ca maşina să poată fi comandată numai din posturile de comandă situate în una sau mai multe zone sau locații prestabilite. . . .

Secțiunea 196 Dispunerea posturilor de comandă Cerința enunţată în cel de-al șaptelea paragraf al punctului 1.2.2 are scopul de a garanta faptul că poziția din care operatorul comandă funcţionarea maşinii este în afara zonelor periculoase și amplasată, pe cât posibil, astfel încât operatorul să se poată asigura nu mai sunt și alte persoane expuse riscurilor. Trebuie să se acorde o atenție deosebită acestei cerințe atunci când se ia în considerare recurgerea la organe de comandă mobile, precum comenzi suspendate sau comenzi la distanță. Evaluarea riscurilor trebuie să ia în considerare riscul ca operatorul să poată comanda maşina dintr-o poziție periculoasă, cum ar fi, de exemplu, o zonă în care există un risc de a fi zdrobit sau lovit de obiecte în cădere sau ejectate.


În situaţia în care există mai multe posturi de comandă, sistemul de comandă trebuie să fie proiectat astfel încât utilizarea unuia dintre acestea să împiedice folosirea celorlalte, cu excepția comenzilor de oprire și de oprire de urgență. . . .

Secțiunea 197 Posturi de comandă multiple Cerințele enunţate în al optulea paragraf al punctului 1.2.2 vizează maşinile prevăzute cu unul sau mai multe posturi de comandă destinate să fie utilizate pe rând, fie de un singur operator, fie de doi sau mai mulți operatori, pentru a executa sarcini diferite sau pentru a comanda maşina în diferite faze ale funcționării acesteia.

120 EN 981:1996+A1:2008 – Securitatea mașinilor – Sistem de semnale acustice și vizuale de pericol și de informare.


186

În scopul evitării confuziei sau a comenzilor contradictorii, organele de comandă de la fiecare post de comandă trebuie să fie legate la sistemul de comandă astfel încât utilizarea unui post de comandă să excludă utilizarea celorlalte, cu excepția comenzilor de oprire și a celor de oprire de urgență.


Când o maşină are două sa mai multe posturi de lucru, fiecare post trebuie să fie prevăzut cu toate organele de comandă necesare fără ca operatorii să se stânjenească reciproc sau să se pună unul pe altul într-o situație periculoasă.

Secțiunea 198 Posturi de lucru multiple Ultimul paragraf al punctului 1.2.2 se aplică maşinilor prevăzute cu două sau mai multe posturi de lucru care pot fi utilizate simultan. Acest caz este tipic pentru ansambluri de maşini în care diferitele unităţi constituente ale ansamblului au propriul post de lucru – a se vedea secțiunea 38: observații privind cea de a patra liniuță din articolul 2 litera (a). Sistemul de comandă centralizat al unui asemenea ansamblu și atribuirea funcțiilor de comandă diferitelor posturi de lucru trebuie să fie proiectate astfel încât comenzile date de la un post de lucru să nu împiedice sau să nu creeze o situație periculoasă pentru operatorii din celelalte posturi de lucru. Măsuri de prevedere speciale trebuie să fie luate dacă funcţionarea unui element al ansamblului antrenează automat pornirea unui alt element – a se vedea secțiunea 199: observații privind punctul 1.2.3.

1.2.3 Pornirea Trebuie să fie posibil să se pornească maşina numai printr-o acționare voluntară a unui organ de comandă prevăzut în acest scop.

Aceeași cerință se aplică:

− atunci când se reporneşte maşina după o oprire, indiferent din ce cauză,

− atunci când se efectuează o modificare semnificativă în condițiile de funcționare.

Cu toate acestea, repornirea maşinii sau o modificare a condițiilor de funcţionare pot fi efectuate printr-o acțiune voluntară asupra unui organ altul decât organul de comandă prevăzut în acest scop, cu condiția ca aceasta să nu conducă la o situație periculoasă.

În cazul unei maşini care funcționează în regim automat, pornirea maşinii, repornirea după o oprire sau a unei schimbări în condițiile de funcţionare se pot face fără intervenție, cu condiția ca aceasta să nu conducă la o situație periculoasă.

Dacă o maşină are mai multe organe de comandă pentru pornire şi, ca urmare, operatorii se pot pune în pericol unul pe altul, trebuie să fie prevăzute dispozitive suplimentare pentru a se exclude un astfel de risc. Dacă securitatea impune ca pornirea și/sau oprirea să fie efectuate într-o anumită secvenţă, trebuie să fie prevăzute dispozitive care să asigure că aceste operații se realizează în ordinea corectă.


187

Secțiunea 199 Comanda de pornire Cerințele enunţate la punctul 1.2.3 au scopul de a împiedica pornirea neprevăzută sau neașteptată, care reprezintă cauze frecvente de accidente grave în care sunt implicate maşini. Cerința de bază enunţată în primul paragraf al punctului 1.2.3 este cea conform căreia maşinile pornesc doar atunci când operatorul dă o comandă de pornire prin utilizarea unui organ de comandă specific pentru pornire. Această cerință se aplică la pornirea inițială a maşinii la începutul unei perioade de funcționare. În conformitate cu al doilea paragraf al punctului 1.2.3, această cerință de bază se aplică și atunci când maşina este repornită după o oprire sau atunci când se efectuează o modificare semnificativă a condițiilor de funcționare cum ar fi, de exemplu, reglarea vitezei maşinilor. Prin urmare, ca regulă generală, pornirea nu trebuie să fie inițiată prin închiderea unui protector cu interblocare mobil sau prin dezactivarea unei comenzi de oprire ori a unei comenzi de oprire de urgență – a se vedea secțiunile 200-202: observații privind punctul 1.2.4. Cu toate acestea, în conformitate al treilea paragraf al punctului 1.2.3, cerința referitoare la echiparea cu un organ de comandă specific pentru pornire sau repornire nu se aplică la repornirea sau modificarea condițiilor de funcţionare dacă utilizarea unui organ de comandă, altul decât organul specific pentru pornire, nu conduce la o situație periculoasă. Astfel, de exemplu, în mod excepțional este posibil să se comande inițierea anumitor funcții ale maşinilor prin închiderea unui protector cu interblocare (protector de comandă) sau prin retragerea unei persoane sau a părții detectate a unei persoane din câmpul de detecție al unui dispozitiv de protecție. Această caracteristică poate fi utilă din motive ergonomice pentru evitarea necesităţii de acționare repetată a organului de comandă pentru pornire a maşinii cu un ciclu de lucru scurt. Totuși, aceste soluții excepționale pot fi aplicate numai dacă maşina este proiectată și construită cu măsuri de protecţie compensatorii adecvate care să prevină riscul de pornire neprevăzută sau neașteptată. Specificațiile pentru recurgerea în mod excepțional la protectori de comandă sau la dispozitive de protecție utilizate pentru inițierea unui ciclu sunt prezentate în standardul EN ISO 12100-2.121 Cel de-al patrulea paragraf al punctului 1.2.3 permite o a doua excepție de la regula generală enunţată în primul alineat, în cazurile în care pornirea maşinii, repornirea după o oprire sau după o modificare a condițiilor de funcționare este declanșată automat, cu condiția ca aceasta să nu conducă o situație periculoasă. Această cerință presupune ca pornirea sau repornirea să fie posibile numai atunci când există și funcţionează corect mijloacele necesare de protejare a persoanelor împotriva riscurilor asociate funcțiilor comandate în mod automat.

121 EN ISO 12100-2:2003+A1:2009 – Securitatea mașinilor - Concepte de bază, principii generale de proiectare - Partea 2: Principii tehnice (ISO 12100-2:2003) – a se vedea clauzele 5.2.5.3 și 5.3.2.5.


188

Cerințele enunţate la al cincilea paragraf al punctului 1.2.3 completează cerințele din al optulea și al nouălea paragraf al punctului 1.2.2. O maşină poate fi echipată cu mai multe organe de comandă pentru pornire deoarece ea dispune mai multe posturi de comandă care sunt destinate să fie utilizate în diferite momente sau pentru sarcini diferite. În aceste cazuri, sistemul de comandă trebuie să fie proiectat astfel încât să garanteze că un singur organ de comandă pentru pornire poate fi acționat într-un anumit moment, în conformitate cu al optulea paragraf al punctului 1.2.2. Mai multe organe de comandă pentru pornire pot, de asemenea, să fie montate pe maşini, mai ales pe ansambluri de maşini care au mai multe posturi de lucru pentru diferite unități constitutive. În acest caz, sistemul de comandă centralizat al ansamblului trebuie să fie proiectat astfel încât să garanteze că utilizarea unuia dintre organele de comandă pentru pornire nu generează o situație periculoasă pentru ceilalți operatori. În mod similar, sistemul de comandă centralizat trebuie să fie proiectat astfel încât să garanteze că elemente ale maşinii care trebuie să fie pornite sau oprite într-o ordine dată pot fi pornite sau oprite numai în acea ordine și că semnalele incorecte de comandă pentru pornire sau oprire să fie fără efect. Specificații referitoare la prevenirea pornirii neașteptate a maşinilor sunt prezentate în standardul EN 1037122. Trebuire remarcat că, în plus față de cerințele generale referitoare la pornire enunţate la punctul 1.2.3, cerințe suplimentare pentru pornire în raport cu mobilitatea maşinilor sunt enunţate la punctul 3.3.2.

1.2.4 Oprirea

1.2.4.1 Oprirea normală

Maşina trebuie să fie prevăzută cu un organ de comandă care să permită oprirea completă a maşinii în condiții de securitate.

Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un organ de comandă care să permită, în funcție de pericolele existente, oprirea uneia sau a tuturor funcțiilor maşinii, astfel încât maşina să fie adusă în stare de securitate.

Comanda de oprire a maşinii trebuie să aibă prioritate la îndeplinire față de comanda de pornire.

Odată ce maşinal sau funcțiile ei periculoase au fost oprite, alimentarea cu energie a acționărilor respective trebuie să fie întreruptă.

Secțiunea 200 Organe de comandă pentru oprirea normală Cerința enunţată la punctul 1.2.4.1 are drept scop garantarea faptului că operatorii pot să oprească maşina în deplină securitate în orice moment. În afară de necesitatea de oprire a maşinii în deplină securitate pentru motive operaționale, este, de asemenea, esenţial ca operatorii să poată opri maşina în cazul unei defecțiuni care ar putea conduce la o situație periculoasă. 122 EN 1037:1995+A1:2008- Securitatea mașinilor - Prevenirea pornirii neașteptate.


189

Cel de al doilea paragraf se aplică maşinilor cu două sau mai multe posturi de lucru. În anumite cazuri, un singur operator poate să controleze ansamblul maşinii din diferite posturi de comandă în funcție de sarcinile pe care le execută și de faza de funcţionare. În alte cazuri, diferite părți ale maşinii pot fi comandate de operatori diferiți. Organulul de comandă pentru oprire prevăzut la fiecare post de lucru poate opri fie întreaga maşină, fie numai o parte a acesteia în cazul în care acest lucru se poate face fără risc – a se vedea secțiunea 203: observații privind punctul 1.2.4.4. Dacă este cazul, organul de comandă pentru oprire va opri părțile aferente ale maşinii complexe printr-o procedură secvențială – a se vedea secțiunea 199: observații privind punctul 1.2.3. Cerința enunţată în cel de-al treilea paragraf al punctului 1.2.4.1 este o cerință pentru proiectarea sistemului de comandă care este deosebit de importantă în cazul maşinii cu mai multe posturi de lucru, dat fiind că aceasta nu permite ca o comandă de pornire dată de un operator să se suprapună cu o comandă de oprire dată de un alt operator. Aceasta urmărește, de asemenea, să garanteze că o comandă de oprire poate fi dată, chiar și în cazul unei avarii a comenzii de pornire în sensul unei comenzi de pornire prelungite. Cerința, enunţată în ultimul paragraf al punctului 1.2.4.1, conform căreia odată ce maşina sau funcțiile sale periculoase au fost oprite, alimentarea cu energie a dispozitivelor de acționare trebuie să fie întreruptă, urmărește să prevină riscul de pornire neintenționată, neaşteptată după o comandă de oprire care poate fi cauzată de o defecțiune sau avarie a sistemului de comandă. Acest lucru înseamnă fie că oprirea poate fi obţinută prin întreruperea imediată a alimentării cu energie a organelor de comandă, fie cu energia disponibilă organelor de comandă a maşinii să se realizeze oprirea și apoi întreruperea alimentării cu energie odată ce oprirea a fost realizată. Trebuie remarcat faptul că, în plus față de cerințele generale pentru oprire prezentate la punctul 1.2.4.1, cerințele suplimentare pentru oprirea funcției de deplasare a maşinilor mobile sunt enunţate la punctul 3.3.3.

1.2.4.2 Oprirea operațională

În cazul în care, din motive operaționale, este necesară existența unui dispozitiv de de comandă a opririi care să nu întrerupă sursa de energie a dispozitivelor de acționare, condiția de oprire trebuie supravegheată și menținută.

Secțiunea 201 Oprirea operațională La punctul 1.2.4.2 se recunoaște că, de exemplu, pentru a permite o repornire mai ușoară sau mai rapidă a maşinii, poate fi necesar să se prevadă, în plus față de comanda de oprire normală stipulată la punctul 1.2.4.1, o comandă de oprire care să nu întrerupă alimentarea cu energie a dispozitivelor de acționare. Întrucât, în acest caz, o avarie a sistemului de comandă poate să conducă la o pornire neintenționată, sistemul de comandă trebuie să includă mijloacele de supravehgere a condiției de oprire pentru a se asigura că maşina rămâne oprită până în momentul în care este repornită intenționat prin utilizarea organului de comandă pentru pornire. Partea sistemului de comandă aferentă supravegherii trebuie să fie considerată ca o parte a


190

sistemului de comandă referitoare la securitate care trebuie să aibă un nivel de performanță adecvat – a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul 1.2.1.

1.2.4.3 Oprirea de urgenţă

Maşina trebuie să fie prevăzută cu unul sau mai multe dispozitive pentru oprirea de urgenţă care să permită evitarea situaţiilor periculoase care sunt în curs de producere sau care sunt iminente.

Sunt exceptate de la această obligaţie:

− maşinile la care un dispozitiv pentru oprirea de urgenţă nu reduce riscul, fie din cauză că nu reduce timpul necesar opririi, fie din cauză că nu permite luarea de măsuri speciale necesare combaterii riscului,

− maşini portabile ţinute în mână și/sau maşini dirijate cu mâna.

Dispozitivul trebuie:

− să aibă organe de comandă identificabile şi vizibile cu uşurinţă și rapid accesibile,

− să oprească procesul periculos cât mai repede posibil, fără a genera riscuri suplimentare,

− când este necesar, să declanșeze sau să permită declanșarea anumitor mișcări de protecție.

Dacă acționarea dispozitivului pentru oprirea de urgenţă a încetat după transmiterea comenzii de oprire, această comandă trebuie să rămână menținută, printr-o blocare a dispozitivului pentru oprirea de urgenţă, până când această blocare este înlăturată intenționat; blocarea dispozitivului nu trebuie să fie posibilă fără declanșarea unei comenzi de oprire; deblocarea dispozitivului trebuie să fie posibilă numai printr-o acţionare adecvată și această deblocare nu trebuie să repornească maşina, ci numai să permită o repornire.

Funcția de oprire de urgenţă trebuie să fie disponibilă și operațională în orice moment, indiferent de regimul de lucru.

Dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să vină în sprijinul altor măsuri de protecţie și nu trebuie să se substituie acestora.

Secțiunea 202 Dispozitive pentru oprirea de urgenţă Un dispozitiv pentru oprirea de urgenţă se compune dintr-un organ de comandă specific legat la sistemul de comandă care dă comanda de oprire şi componentele sau sistemele necesare pentru oprirea funcțiilor periculoase ale maşinii cât mai repede posibil fără a genera alte riscuri suplimentare. Dispozitivele pentru oprirea de urgenţă au scopul de a permite operatorilor să oprească funcțiile periculoase ale maşinii cât mai repede posibil dacă, în pofida celorlalte măsuri de protecție luate, apare o situație periculoasă sau un eveniment periculos. Oprirea de urgenţă nu furnizează ea însăşi protecție, drept pentru care ultima frază de la punctul 1.2.4.3 subliniază că instalarea unui dispozitiv pentru


191

oprirea de urgență este un element de rezervă pentru alte măsuri de protecție, precum protectorii și dispozitivele de protecție, și nu un substitut al acestora. Cu toate acestea, o oprire de urgenţă poate, de asemenea, permite operatorilor să împiedice ca o situație periculoasă să conducă la un accident sau cel puțin să reducă gravitatea consecințelor unui accident. O oprire de urgenţă poate, de asemenea, să permită operatorilor să împiedice ca o funcţionare defectuoasă a maşinii să deterioreze maşina. Primul paragraf al punctului 1.2.4.3 stipulează că maşina trebuie să fie echipată, ca regulă generală, cu unul sau mai multe dispozitive pentru oprirea de urgenţă. Cel de al doilea paragraf al punctului 1.2.4.3 enunţă două excepții în care dispozitivele de oprire de urgenţă nu sunt necesare. Prima excepție este atunci când dispozitivul de oprire de urgenţă nu ar reduce riscul în comparație cu un dispozitiv de oprire normală. Acesta poate fi cazul, de exemplu, dacă nu este posibil să se obțină o oprire semnificativ mai rapidă decât cea care este obținută cu un dispozitiv de oprire normală fără a crea riscuri suplimentare, precum pierderea stabilității sau riscul de rupere a unor elemente ale maşinii. În cazurile în care un dispozitiv de oprire de urgenţă nu este prevăzut, dispozitivul de oprire normală trebuie să fie ușor de identificat, vizibil cu uşurinţă și accesibil în mod rapid, astfel încât să poată fi utilizat pentru oprirea maşinii în caz de urgenţă. Cea de a doua excepție se referă la maşinile portabile ţinute în mână și/sau dirijate cu mâna – a se vedea secțiunea 278: observații privind punctul 2.2.1. Cel de al treilea și al patrulea paragraf al punctului 1.2.4.3 enunţă cerințele pentru proiectarea dispozitivelor de oprire de urgenţă:

− în primul rând, dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să fie ușor de identificat și vizibile cu uşurinţă. Acest lucru este important deoarece, într-o situație de urgență, o reacţie într-o fracțiune de secundă poate fi crucială. De obicei, dispozitivele de oprire de urgenţă sunt roșii pe fond galben.

− în al doilea rând, dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să fie accesibile în mod rapid. Această cerință are consecințe atât asupra alegerii tipului de organ de comandă cât și asupra numărului și amplasamentului organelor de comandă cu care va fi dotată maşina. Dispozitivele de oprire de urgenţă se prezintă frecvent sub forma unor butoane tip ciupercă acţionate manual. Cu toate acestea, atunci când există riscul ca operatorul să întâmpine dificultăți în a ajunge la oprirea de urgenţă, de exemplu, dacă ambele mâini ale operatorului sunt ocupate, pot fi de preferat organe de comandă pentru oprirea de urgenţă acționate cu piciorul sau bare care pot fi acţionate de alte părți ale corpului. Pe maşinile la care zonele periculoase se întind pe o distanță lungă, de exemplu, maşinile de manipulare continuă, precum transportoarele cu bandă (conveiere), dispozitivele de oprire de urgenţă pot fi activate prin cabluri sau corzi. Întrucât dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să fie accesibile în mod rapid, numărul și amplasamentul dispozitivelor care urmează să fie montate trebuie să fie decise ținând seama de mărimea și configurația maşinii, numărul de operatori, și de poziția zonelor periculoase, poziţia posturilor de lucru și a punctelor de întreținere. În special, poate fi necesar să se instaleze dispozitive de oprire de


192

urgenţă în zonele periculoase care nu sunt vizibile operatorului care porneşte maşina sau în zonele maşinii în care persoanele ar putea fi blocate, pentru a permite oricăror persoane expuse să împiedice punerea în funcțiune dacă acestea nu pot părăsi zona periculoasă în timp util – a se vedea secțiunea 195: observații privind cel de al șaselea paragraf al punctului 1.2.2.

− Cea de a doua liniuță de la paragraful al treilea precizează că dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să oprească procesul periculos cât mai rapid posibil, fără a genera riscuri suplimentare. Mijloacele pentru respectarea acestei cerințe depind de caracteristicile maşinilor. În anumite cazuri, întreruperea imediată a sursei de energie a dispozitivelor de acționare este suficientă. Atunci când este necesară o oprire controlată, dispozitivele de acționare por rămâne sub tensiune în timpul procesului de oprire, iar sursa de energie poate fi întreruptă odată ce oprirea a fost realizată. În anumite cazuri, pentru a evita generarea unor riscuri suplimentare, poate fi necesară menținerea alimentării cu energie a anumitor componente chiar și după oprire, de exemplu în scopul prevenirii căderii componentelor maşinii.

− Cea de a treia liniuță de la paragraful al treilea se referă la cazurile în care alte acțiuni decât cele de oprire a maşinii pot fi necesare pentru a evita sau elimina o situație periculoasă. De exemplu, odată ce maşina a fost oprite, poate fi necesar să se deschidă sau să se permită deschiderea punctelor în care părți ale corpului operatorului au fost prinse sau blocate. În asemenea cazuri, dispozitivul de oprire de urgenţă trebuie să fie proiectat pentru a declanșa astfel de acțiuni în mod automat sau, cel puțin, pentru a permite controlarea unor astfel de acțiuni. Dacă este necesar din motive de siguranță, anumite funcții ale maşinii nu sunt oprite (de exemplu sistemele de răcire sau aparatele pentru filtrare).

Cerința prevăzută la cel de al patrulea paragraf al punctului 1.2.4.3 urmărește prevenirea riscului repornirii neintenționate a maşinii după ce dispozitivul de oprire de urgenţă a fost activat. Această cerință poate fi îndeplinită prin montarea unor dispozitive de urgenţă cu blocare, ce au nevoie de o acțiune deliberată pentru a fi deblocate. Deblocarea dispozitivului de comandă de urgenţă nu trebuie să repornească maşina ci numai să permită repornirea maşinii folosind dispozitivul normal de control al pornirii – a se vedea secțiunea 199: observații privind punctul 1.2.3. Cel de al cincilea paragraf al punctului 1.2.4.3 prevede ca funcția de oprire de urgenţă să fie disponibilă și operațională permanent, indiferent de modul de operare – a se vedea secțiunea 204: observații privind punctul 1.2.5. Specificațiile pentru opririle de urgenţă sunt prezentate în standardul EN ISO 13850123.

123 EN ISO 13850:2008 – Securitatea mașinilor - Oprire de urgență - Principii de proiectare (ISO 13850:2006).


193

1.2.4.4 Asambluri de maşini

În cazul maşinilor sau al părților componente de maşini proiectate să funcționeze împreună, acestea trebuie proiectate și construite astfel încât comenzile de oprire, inclusiv dispozitivele de oprire de urgenţă, să poată opri nu numai maşina în sine, ci și toate echipamentele asociate, dacă menţinerea lor în funcţiune poate constitui un pericol.

Secțiunea 203 Dispozitive de oprire pentru ansambluri de maşini Cerința enunţată la punctul 1.2.4.4 trebuie aplicată în conformitate cu evaluarea riscurilor efectuată de producătorul unui ansamblu de maşini – a se vedea secțiunea 38: observații privind cea de patra liniuță a articolului 2 litera (a). Posibilitatea ca o comandă normală a opririi să oprească numai anumite componente ale unui ansamblu de maşini permise la punctul 1.2.4.2 nu se aplică dacă menţinerea funcţionării altor elemente ale maşinii poate genera o situație periculoasă. În mod similar, în cazurile în care este important pentru operatorii unei unități a ansamblului de maşini să poată opri unitățile asociate ale ansamblului în caz de urgență, dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să acționeze asupra tuturor părților asociate ale ansamblului. Dacă un ansamblu de maşini este împărțit în diferite zone controlate de dispozitive de oprire normală și de dispozitive de oprire de urgenţă diferite, aceste zone trebuie să fie clar definite și trebuie să se indice clar care dintre elementele ansamblului de maşini aparține fiecărei zone. Interfețele între zone trebuie să fie proiectate astfel încât menţinerea funcţionării într-o zonă să nu poată genera situații periculoase în alte zone care au fost oprite.


194

1.2.5 Selectarea modurilor de comandă sau de funcţionare

Modul de comandă sau de funcţionare selectat trebuie să aibă prioritate asupra tuturor celorlalte moduri de funcţionare sau comandă, cu excepția opririi de urgenţă.

Dacă maşina a fost proiectată și construită pentru a permite utilizarea sa în mai multe moduri de funcţionare sau de comandă necesitând măsuri de protecție și/sau proceduri de lucru diferite, acesta trebuie să fie prevăzut cu un selector de moduri care să poată fi blocat în fiecare poziție. Fiecare poziție a selectorului trebuie să fie clar identificabilă și trebuie să corespundă unui singur mod de funcţionare sau de comandă.

Selectorul poate fi înlocuit printr-o altă metodă de selectare care să împiedice utilizarea anumitor funcții ale maşinii de către anumite categorii de operatori.

Dacă, pentru anumite operații, maşina trebuie să poată funcționa cu un protector care a fost deplasat ori retras și/sau cu un dispozitiv de protecțiecare a fost neutralizat, selectorul modurilor de comandă sau funcţionare trebuie, în mod simultan:

− să facă inoperante toate celelalte moduri de comandă sau funcţionare,

− să permită pornirea funcțiilor periculoase numai prin intermediul organelor de comandă care necesită ca acționarea lor să fie menţinută,

− să permită pornirea funcțiilor periculoase numai în condiții de risc redus, evitându-se totodată pericolele care decurg din înlănţuirea unor secvențe,

− să interzică orice pornire a funcțiilor periculoase printr-o acționare voluntară sau involuntară a senzorilor interni ai maşinii.

Dacă aceste patru condiții nu se pot îndeplini simultan, selectorul de modurilor de comandă sau de funcţionare trebuie să activeze alte măsuri de protecție proiectate și construite astfel încât să asigure o zonă de intervenție sigură.

În plus, la locul de intervenţie pentru reglare, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a comanda funcționarea părţilor maşinii asupra cărora a intervenit.

Secțiunea 204 Selectarea modului de funcţionare Punctul 1.2.5 tratează riscurile care pot fi generate atunci când o maşină este proiectată cu mai multe moduri de comandă sau de funcţionare. În anumite cazuri, maşina pot fi concepută cu moduri de comandă specifice, de exemplu, pentru operațiuni de reglaj sau întreținere. În alte cazuri, sunt prevăzute diferite moduri de funcţionare, de exemplu pentru funcţionare cu alimentare manuală sau automată a pieselor de lucru. Maşinile mobile pot fi proiectate pentru a fi comandate de un conducător transportat sau prin intermediul unei comenzi la distanţă (telecomandă). Primul paragraf al punctului 1.2.5 se aplică în toate aceste cazuri și impune ca diferitele moduri de comandă sau de funcţionare să se excludă reciproc, cu excepția funcției de oprire de urgenţă, care trebuie să fie disponibilă oricare ar fi modul de comandă sau funcţionare selectat. Cel de al doilea paragraf al punctului 1.2.5 se aplică modurilor de funcţionare care necesită diferite măsuri de protecție și proceduri de lucru care şi care au impact diferit asupra securității. De exemplu, pentru un mod de funcţionare cu alimentare manuală a pieselor de lucru, poate fi adecvat să se recurgă la protectori mobili cu interblocare


195

sau la dispozitive de protecție, precum dispozitive de protecție optoelectronice sau comenzi bimanuale. Pentru un mod de funcţionare cu alimentare automată, utilizarea unei comenzi bimanuale ca principal mijloc de protecție nu va fi, probabil, acceptabilă. Modurile de reglare sau întreținere pot permite ca anumite funcții ale maşinii să fie comandate cu apărători deschise sau cu dispozitive de protecție neutralizate sau prin intermediul unui organ de comandă special, precum un dispozitiv consolă sau o comandă la distanţă (telecomandă), care să înlocuiască organele de comandă utilizate pentru funcţionarea normală. În aceste cazuri, fiecare poziție a selectorului de moduri trebuie să corespundă unui singur mod de comandă sau de funcţionare și trebuie să fie posibil să se blocheze dispozitivul de selectare a modului în fiecare poziție, iar dispozitivul trebuie să fie prevăzut cu indicatoarele necesare pentru a specifica în mod clar operatorilor care mod de comandă sau funcţionare a fost selectat – a se vedea secțiunea 194: observații privind cel de al patrulea paragraf al punctului 1.2.2. Cel de al treilea paragraf al punctului 1.2.5 permite, ca alternativă la selectorul cu blocare fizică, ca selectarea unui mod de comandă sau de funcţionare, precum un mod de reglaj sau de întreținere, să fie limitat la operatorii formaţi special în acest sens și autorizați prin alte mijloace cum ar fi, de exemplu, un cod de acces. Cel de al patrulea paragraf al punctului 1.2.5 enunţă patru condiții care trebuie îndeplinite simultan pentru ca maşinile să să poată funcţiona într-un mod de comandă sau de funcţionare selectat atunci când protectorii sunt deschişi sau dispozitivele de protecție sunt anulate:

− Prima condiție vizează excluderea tuturor celorlalte moduri de funcţionare sau comandă în timpul utilizării acestui mod;

− Cea de a doua condiție vizează să garanteze faptul că operatorul deține permanent controlul deplin asupra funcțiilor periculoase;

− Cea de a treia condiție impune dezactivarea mijloacelor de protecție normale să fie compensată prin alte măsuri de protecție, precum o viteză redusă și/sau o funcţionare în trepte a elementelor mobile. Măsurile de protecție trebuie să fie menținute pentru componentele periculoase la care nu este necesar accesul;

− Cea de a patra condiție impunee ca selectorul de moduri să dezactiveze nu numai toate celelalte moduri de comandă ci și senzorii interni prezenţi pe maşină care ar putea, de altfel, să declanșeze mișcări sau alte funcții periculoase ale maşinii sau ale elementelor maşinii în timpul respectivei funcţionări.

Cel de al cincilea paragraf al punctului 1.2.5 se aplică dacă este necesar să se prevadă un mod de funcţionare cu dezactivarea anumitor mijloace de protecție normale și atunci când una sau mai multe dintre cele patru condiții stipulate la al patrulea paragraf nu pot fi îndeplinite. În acest caz, maşina trebuie să fie dotată cu alte mijloace de protecție pentru a se garanta că zona în care operatorul trebuie să intervină este sigură. Trebuie subliniat că aceste mijloace trebuie să fie integrate în proiectarea și construcția maşinii și că nu este suficient, în acest caz, să se bazeze numai pe instrucțiunile producătorului și pe avertizările de pe maşină sau numai formarea operatorilor.


196

1.2.6 Defectarea alimentării cu energie

Întreruperea, restabilirea după o întrerupere sau variația de orice fel a alimentării cu energie a maşinii nu trebuie să conducă la situații periculoase.

o atenție deosebită trebuie să fie acordată următoarelor puncte:

− maşina nu trebuie să pornească neașteptat,

− parametrii maşinii nu trebuie să se modific în mod necontrolat, caz în care astfel de schimbări pot conduce la situații periculoase,

− maşina nu trebuie să poată fi împiedicată să se oprească odată ce comanda s-a dat deja,

− nici o parte mobilă a maşinii sau piesă prinsă în mașină nu trebuie să cadă sau să fie ejectată,

− oprirea automată sau manuală a părților mobile, indiferent care sunt acestea, nu trebuie să poată fi împiedicată,

− dispozitivele de protecție trebuie să-şi păstreze pe deplin eficacitatea sau să transmită comanda de oprire.

Secțiunea 205 Defectarea alimentării cu energie Punctul 1.2.6 tratează situațiile periculoase care pot surveni în caz de defectare a alimentării cu energie sau ca urmare a unei astfel de defecțiuni. Primul paragraf enunţă cerința de bază ca întreruperea alimentării cu energie, restabilirea alimentării cu energie după o întrerupere sau orice variaţie a alimentării cu energie nu trebuie să conducă la o situație periculoasă. Alimentarea cu energie poate fi întreruptă ca urmare a unei pene de curent locale sau generale sau ca urmare a defectării altor surse de energie precum abur, aer comprimat, fluid hidraulic etc. Variațiile în alimentarea cu energie pot include variații de tensiune sau frecvență electrică, variații de presiune a aburului, aerului comprimat, fluidului hidraulic etc. Pentru a îndeplini această cerință, evaluarea riscurilor efectuată de producător trebuie să includă o analiză a comportamentului posibil al maşinii în astfel de cazuri, iar maşina trebuie să fie concepută și construită astfel încât să împiedice apariția situațiilor periculoase. Cele șase liniuțe ale celui de-al doilea paragraf al punctului 1.2.6 atrag atenția asupra anumitor situații periculoase frecvente care pot surveni în caz de defecare a alimentării cu energie. Trebuie evidențiat faptul că această listă este doar cu titlu indicativ. Trebuie să se rețină, de asemenea, că aceste situații periculoase sunt identice cu cele menționate în al doilea paragraf al punctului 1.2.1 referitoare la securitatea și fiabilitatea sistemelor de comandă, astfel încât unele dintre măsurile de proiectare necesare pot fi comune ambelor cerințe.

− Prima liniuță se referă la riscul pornirii neașteptate a maşinii. Această situație poate surveni cel mai probabil atunci când alimentarea cu energie este restabilită după o întrerupere. Prin urmare, sistemul de comandă trebuie conceput pentru a garanta faptul că întreruperea alimentării cu energie împiedică în mod automat orice pornire până în momentul în care maşina este repornită cu ajutorul organului de comandă pentru pornire.


197

− A doua liniuță se referă la cazurile în care o alimentare cu energie este necesară pentru a menține în limite de securitate anumiți parametri ai maşinii, precum presiunea sau temperatura, de exemplu. În anumite cazuri, poate fi necesar să se prevadă o sursă de energie de rezervă în acest scop. În plus, pot fi salvate date aferente pentru a fi utilizate în momentul restabilirii alimentării cu energie.

− A treia liniuță se aplică acelor componente ale sistemului de comandă care controlează funcțiile de oprire și de oprire de urgență. Sistemul de comandă trebuie conceput astfel încât, odată ce s-a acționat o comandă de oprire, aceasta rămâne activă chiar dacă alimentarea cu energie este întreruptă.

− A patra liniuță impune ca maşina să fie proiectată astfel încât componentele mobile sau cele susținute de maşină să nu cadă sau să nu fie ejectate în caz de defecțiune a alimentării cu energie. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul cleștilor, frânelor, dispozitivelor de blocare, supapelor de control etc., care sunt acționate prin oprirea alimentării cu energie sau, dacă acest lucru nu este posibil, printr-o sursă de energie înmagazinată cum ar fi, de exemplu, un resort sau un rezervor de aer comprimat. În acest sens, trebuie să se rețină că o cerință specifică se aplică la operațiile de ridicare – a se vedea secțiunea 342: observații privind punctul 4.1.2.6 litera (c).

− A cincea liniuță impune ca maşina să fie concepută astfel încât părţile mobile să poată fi oprite în deplină securitate în caz de defectare a alimentării cu energie. În cazul în care energia este necesară pentru oprirea elementelor mobile în deplină securitate, aceasta poate fi furnizată de o sursă de energie înmagazinată. În anumite cazuri, poate fi necesar să se prevadă o alimentare cu energie de rezervă pentru a permite ca elementele mobile ale maşinii să fie oprite în deplină securitate.

− Ultima liniuță impune ca dispozitivele de protecție să fie concepute astfel încât să rămână active în absența alimentării cu energie sau astfel încât să se declanșeze automat o comandă de oprire dacă alimentarea cu energie este întreruptă.

1.3 PROTECȚIA ÎMPOTRIVA PERICOLELOR MECANICE

1.3.1 Riscul pierderii stabilității

Maşina, componentele și echipamentele sale, trebuie să fie suficient de stabile pentru a evita răsturnarea, căderea sau mișcările necontrolate pe durata transportului, montajului, demontajului şi orice altă acțiune care implică maşina.

Dacă prin însăşi forma maşinii sau prin modalitatea de instalare prevăzută pentru ea nu oferă suficientă stabilitate, trebuie să fie încorporate mijloace de ancorare adecvate, care trebuie indicate în instrucțiuni.

Secțiunea 206 Stabilitate Primul paragraf al punctului 1.3.1 impune ca producătorul să garanteze stabilitatea maşinii și a componentelor și echipamentelor acesteia pe durata diverselor faze ale duratei de viață previzibile a maşinii – a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul 1.1.2 litera (a).


198

Factorii care trebuie luați în considerare includ, de exemplu, forma maşinii și a fundaţiei sale, caracteristicile suprafeței sau structurii pe care se intenționează a fi utilizată, montată sau instalată maşina, distribuția greutății, efectele dinamice datorate mișcărilor maşinii propriu-zise, a componentelor sale sau ale elementelor procesate sau susținute de maşină, efectele vibrațiilor, ale forțelor externe, cum ar fi presiunea vântului și condițiile meteorologice precum zăpada și gheața. În cazul în care stabilitatea maşinii depinde de condițiile de utilizare cum ar fi, de exemplu, panta, încărcarea pe sol, condițiile în care maşina îndeplineşte cerința de stabilitate trebuie să fie specificată în instrucțiunile producătorului – a se vedea secțiunea 264 și secțiunea 269: observații privind punctul 1.7.4.2 literele (i) și (o). Al doilea paragraf al punctului 1.3.1 se referă la cazurile în care stabilitatea maşinii necesită luarea unor măsuri deosebite atunci când este utilizată sau instalată. În astfel de cazuri, elementele necesare pentru ancorare trebuie să fie integrate în proiectarea și construcția maşinii, iar măsurile pe care utilizatorul sau montatorul trebuie să le ia trebuie să fie specificate în instrucțiunile producătorului – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i) și secțiunea 269: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (o). Trebuie remarcat faptul că, pe lângă cerințele generale referitoare la stabilitate enunţate la punctul 1.3.1,

− cerințe suplimentare referitoare la stabilitatea maşinilor portabile sunt specificate la punctul 2.2.1;

− cerințe suplimentare referitoare la stabilitatea maşinilor mobile sunt enunţate la punctele 3.4.1 și 3.4.3;

− cerințe suplimentare referitoare la stabilitatea maşinilor de ridicat sunt specificate la punctele 4.1.2.1 și 4.2.;

− cerințe suplimentare referitoare la stabilitatea susţinerilor mecanizate pentru tavan în lucrări subterane sunt enunţate la punctul 5.1;

− cerințe suplimentare referitoare la stabilitatea maşinilor pentru ridicarea de persoane sunt enunţate la punctul 6.1.2.


199

1.3.2 Risc de rupere în timpul funcţionării

Diferitele părţi ale maşinii și legăturile dintre ele trebuie să poată rezista solicitărilor la care sunt supuse în timpul utilizării.

Rezistenţa materialelor utilizate trebuie să fie adecvată caracteristicilor mediului de muncă prevăzut de producător sau de reprezentantul său autorizat, în special în ceea ce priveşte fenomenele de oboseală, îmbătrânire, coroziune şi abraziune.

Instrucțiunile trebuie să indice tipul și frecvența inspecțiilor și lucrărilor de întreținere necesare din motive de securitate. Acestea trebuie să indice, acolo unde este cazul, componentele supuse uzurii și criteriile de înlocuire.

În cazul în care riscul de rupere sau spargere rămâne prezent în pofida măsurilor luate, părţile componente respective trebuie montate, dispuse și/sau protejate astfel încât toate fragmentele să fie reținute, evitându-se situațiile periculoase.

Atât conductele rigide, cât și cele flexibile, prin care se vehiculează fluide, în special cele aflate sub presiune înaltă, trebuie să poată rezista la solicitările interne și externe prevăzute și trebuie să fie fixate solid și/sau protejate pentru a garanta că, în caz de rupere, ele nu pot genera riscuri.

În cazul în care materialul de prelucrat este dirijat automat spre sculă, trebuie îndeplinite următoarele condiții pentru a se evita riscurile pentru persoane:

− când materialul de prelucrat vine în contact cu scula , aceasta din urmă trebuie să fi atins parametrii normali de lucru,

− când scula pornește și/sau se oprește (intenționat sau accidental), mișcarea de alimentare cu material și mișcarea sculei trebuie să fie coordonate.

Secțiunea 207 Rupere în timpul funcţionării Pericolele asociate ruperii în timpul funcţionării pot fi datorate, de exemplu, degradării maşinii înseşi sau a componentelor ei ori mișcării sau ejectării necontrolate a unor părţi din maşină din cauza defectării componentelor sau subansamblurilor. Primele două paragrafe ale punctului 1.3.2 au ca scop prevenirea ruperii părţilor maşinii în timpul funcţionării prin utilizarea unor materiale constitutive adecvate și prin proiectarea și construcţia adecvată a componentelor și ansamblurilor cu scopul de a rezista solicitărilor la care vor fi supuse în timpul funcţionării. În anumite cazuri, standarde armonizate furnizează specificații pentru materialele, proiectarea, construcția și încercarea anumitor părţi critice. În alte cazuri, îndeplinirea acestor cerințe trebuie să se realizeze prin respectarea unor principii și bune practici inginereşti. Al doilea paragraf al punctului 1.3.2 atrage atenția asupra importanței luării în considerare a condițiilor în care se intenționează să se utilizeze maşina în timpul diverselor faze ale duratei sale de viață – a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul 1.1.2 (a). Anumite condiții de utilizare, cum ar fi căldura sau frigul extrem, atmosferele corozive, umiditatea sau radiațiile, pot afecta rezistența anumitor materiale și ansambluri. Viteza excesivă, de exemplu, a sculelor rotative poate provoca un risc de rupere și, prin urmare, trebuie evitată în astfel de cazuri. Condițiile de utilizare pentru care a fost proiectată maşina și limitele acestora trebuie să fie


200

indicate în instrucțiunile producătorului – a se vedea secțiunea 263: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (g). În cazurile în care oboseala este un factor semnificativ, producătorul trebuie să ia în considerare durata de viață preconizată a maşinii și natura funcțiilor pe care se așteaptă să le îndeplinească aceasta, luând în considerare numărul de cicluri de funcţionare la care va fi supus(ă) componenta sau ansamblul respectiv pe durata sa de viață. Al treilea paragraf al punctului 1.3.2 ia în considerare faptul că se poate ca anumite părţi ale maşinii, supuse unei uzuri care ar putea conduce la rupere, trebuie verificate cu regularitate de către utilizator și reparate sau înlocuite, după caz. Instrucțiunile producătorului trebuie să indice tipul de controale care trebuie efectuate asupra unor astfel de părţi (de exemplu, controale vizuale, controale sau încercări funcționale), frecvența unor astfel de controale (de exemplu, aspecte referitoare la numărul de cicluri de funcționare sau durata de utilizare) și criteriile pentru repararea sau înlocuirea părţilor respective – a se vedea secțiunea 272: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (r). Al patrulea paragraf al punctului 1.3.2 abordează cazurile în care, în pofida utilizării materialelor și ansamblurilor adecvate, există un risc rezidual de rupere sau spargere în timpul funcţionării. În astfel de cazuri, măsurile necesare trebuie luate pentru a fi împiedicat contactul dintre fragmente și persoane. Acest lucru poate fi realizat prin montarea și dispunerea părţilor care pot să se rupă în așa fel încât fragmentele să fie reținute de alte părţi ale maşinii, precum batiul, de exemplu, sau prin montarea unor protectori adecvaţi. Indiferent dacă fragmentele sunt reținute prin intermediul părţilor funcționale ale maşinii sau prin protectori, părţile respective trebuie să fie suficient de solide pentru a rezista energiei fragmentelor ejectate – a se vedea secțiunea 169: observații privind punctul 1.1.1 (f) și secțiunea 216: observații privind punctul 1.4.1. Al cincilea paragraf al punctului 1.3.2 tratează riscurile specifice asociate conductelor şi tuburilor flexibile prin care se vehiculează fluide, în special cele aflate sub presiune înaltă cum ar fi, de exemplu, cele utilizate în sistemele de acționare hidraulică şi pneumatică. Pe de o parte, astfel de tuburi şi conducte trebuie concepute și montate astfel încât să suporte presiunile interne și alte solicitări la care pot fi supuse. Pe de altă parte, atunci când există un risc rezidual de rupere, acestea trebuie amplasate sau protejate astfel încât să se evite ca fluidele ejectate să genereze un risc pentru persoane și trebuie fixate adecvat pentru a preveni lovirile. Trebuie remarcat că unele dintre aceste echipamente pot intra sub incidența directivei 97/23/CE „Echipamentele sub presiune”, în ceea ce privește riscul datorat presiunii – a se vedea secțiunea 91: observații privind articolul 3. Specificații generale pentru conductele şi tuburile flexibile hidraulice şi pneumatice sunt oferite în standardele EN 982 și EN 983.124 Ultimul paragraf al punctului 1.3.2 tratează riscurile specifice asociate maşinilor care utilizează scule concepute pentru a funcționa în deplină securitate într-un anumit 124 EN 982:1996+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Cerințe de securitate referitoare la sistemele de acționare hidraulice și pneumatice și la componentele acestora - Hidraulică; EN 983:1996+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Cerințe de securitate referitoare la sistemele de acționare hidraulice și pneumatice și la componentele acestora — Pneumatică.


201

interval de viteze, atunci când contactul dintre materialul prelucrat și sculă la viteze mai mici sau mai mari poate genera un risc de rupere a sculei sau a materialului. Nu trebuie să existe contact între piesa prelucrată și sculă până la atingerea parametrilor normale de lucru. Din același motiv, viteza sculei trebuie să fie coordonată automat cu mişcarea de alimentare cu material în timpul fiecărei porniri și opriri a sculei. Trebuie să se rețină că, pe lângă instrucțiunile generale referitoare la riscul de rupere în timpul functionării enunţate la punctul 1.3.2,

− cerințe suplimentare referitoare la rezistența mecanică a maşinilor pentru ridicat sunt enunţate la punctele 4.1.2.3, 4.1.2.4 și 4.1.2.5;

− cerințe suplimentare referitoare la rezistența mecanică a maşinilor pentru ridicarea de persoane sunt enunţate la punctul 6.1.1.

1.3.3 Riscuri datorate căderii sau ejectării de obiecte

Trebuie să fie luate măsuri de prevenire pentru evitarea riscurilor datorate căderii sau ejectării de obiecte.

Secțiunea 208 Cădere sau ejectare de obiecte Cerința enunţată la punctul 1.3.3 tratează riscurile de vătămare datorate contactului cu obiecte care cad sau sunt ejectate, precum piese prelucrate sau fragmente ale acestora, scule sau fragmente de scule, deșeuri, fragmente, așchii, pilitură, pietre etc. Dacă este posibil, proiectarea și construcția maşinii trebuie să prevină căderea sau ejectarea de obiecteîn direcția persoanelor. Cu toate acestea, dacă aceste condiții nu pot fi realizate integral, trebuie să fie luate măsurile de protecție necesare. Măsurile de protecție includ instalarea de protectori pentru a împiedica obiectele ejectate să ajungă la persoane sau împrejmuirea posturilor de lucru – a se vedea secțiunea 182: observații privind punctul 1.1.7. Atunci când aceste măsuri de protecție pot să nu fie pe deplin eficiente, producătorul maşinii trebuie să specifice în instrucțiunile sale necesitatea de a se pune la dispoziție și de a se utiliza echipament individual de protecție adecvat, de exemplu, mijloace de protecție pentru ochi – a se vedea secțiunea 267: observații privind punctul 1.7.4.2 (m). Trebuie de remarcat că, în plus față de cerința generală referitoare la riscurile datorate căderii sau ejectării de obiecte enunţate la punctul 1.3.3,

− cerințe suplimentare referitoare la protectori împotriva așchiilor pentru maşinile portabile acționate cu cartușe explozive și alte maşini de impact sunt enunţate la punctul 2.2.2.1;

− cerințe suplimentare referitoare la riscul ejectării de piese prelucrate sau părți din acestea pentru maşini pentru prelucrarea lemnului și materialelor cu caracteristici fizice similare sunt enunţate la punctul 2.3 litera (b);

− cerințe suplimentare referitoare la protecția împotriva căderii de obiecte pentru maşinilor mobile sunt enunţate la punctul 3.4.4;

− cerințe suplimentare referitoare la riscul datorat căderii sau scăpării încărcăturii la maşinile de ridicat sunt enuţate la punctul 4.1.2.6;


202

− cerințe suplimentare referitoare la riscul datorat căderii sarcinii de pe suportul de transport al maşinii de ridicat ce deservește paliere fixe sunt enunţate la punctul 4.1.2.8.4;

− cerințe suplimentare referitoare la riscul datorat căderii de obiecte pe suportul de transport al maşinii pentru ridicarea persoanelor sunt enunţate la punctul 6.3.3.

1.3.4 Riscuri datorate suprafețelor, muchiilor sau unghiurilor

Atât cât le permite destinaţia, părţile accesibile ale maşinii nu trebuie să aibă muchii tăioase, unghiuri ascuțite și suprafețe rugoase care pot să provoace răniri.

Secțiunea 209 Muchii și unghiuri ascuțite și suprafețe rugoase Cerința enunţată la punctul 1.3.4 se referă la riscul de zgârieturi, tăieturi și contuzii datorate contactului cu muchii și unghiuri ascuțite sau contactului cu suprafețe rugoase. Factorii care trebuie luați în considerare la evaluarea acestui risc cuprind:

− accisibilitatea componentelor în cauză;

− amplasarea acestora în raport cu posturile de lucru, organele de comandă și punctele de întreținere;

− părțile corpului care ar putea să intre în contact cu acestea;

− tipul de acțiune care ar putea determina contactul cum ar fi, de exemplu, accesul, menținerea echilibrului, observația, efectuarea unui pas înapoi etc.

Atenție deosebită trebuie acordată muchiilor protectorilor mobili. Orientări generale referitoare la riscurile datorate muchiilor și unghiurilor ascuțite și suprafețe rugoase sunt prezentate în standardul EN ISO 12100-2125 în timp ce unele standarde de tip C definesc raza minimă a muchiilor accesibile.

1.3.5 Riscuri asociate maşinilor combinate

Atunci când maşina este destinată să execute mai multe operațiuni diferite cu schimbarea manuală a piesei după operațe ( maşini combinate), ea trebuie să fie proiectată și construită astfel încât fiecare parte componentă să poată fi utilizată separat, fără ca celelalte părţi componente să constituie un risc pentru persoanele expuse.

În acest scop, trebuie să existe posibilitatea de a porni și de a opri, separat, oricare dintre părţile componentecare nu sunt protejate.

Secțiunea 210 Maşini combinate Cerința enunţată la punctul 1.3.5 se aplică maşinilor combinate, de exemplu, maşinile combinate pentru prelucrarea lemnului. Primul paragraf impune ca producătorul să se 125 EN ISO 12100-2:2003+A1:2009 - Securitatea mașinilor - Concepte de bază, principii generale de proiectare – Partea 2: Principii tehnice (ISO 12100-2:2003) – clauza 4.2.1.


203

asigure că părţile componente ale maşinii concepute să realizeze operațiuni sau funcții diferite să poată fi utilizate separat fără ca celelalte părţi componente să genereze un risc. Pentru părţile componente care nu sunt protejate, sau nu sunt complet protejate, paragraful al doilea al punctului 1.3.5 completează cerințele enunţate la punctele 1.2.3, 1.2.4.1 și 1.2.4.2.

1.3.6 Riscuri asociate variației condițiilor de funcţionare

În cazul în care maşina este destinată să execute operațiuni în condiții de utilizare diferite, ea trebuie să fie proiectată și construită astfel încât selectarea și reglarea acestor condiții săpoată fi efectuate într-o manieră sigură și fiabilă.

Secțiunea 211 Variații ale condițiilor de funcționare Cerința enunţată la punctul 1.3.6 se referă la maşini care pot funcționa în condiții de utilizare diferite, de exemplu, cu diferite tipuri de scule, la diferite viteze sau cadenţe de alimentare, cu materiale diferite sau în condiții de mediu diferite. În acest cazuri, selectarea condiției de utilizare dorite trebuie să fie clară operatorilor și, dacă este necesar, trebuie să declanșeze şi măsurile de protecție corespunzătoare. Selecția involuntară sau neintenționată trebuie să fie împiedicată prin proiectarea organelor de comandă dacă aceasta poate conduce la situații periculoase - a se vedea secțiunea 124: observații privind punctul 1.2.5.

1.3.7 Riscuri asociate părţilor mobile

Părţile mobile ale maşinii trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să se evite riscurile de contact care pot conduce la accidente sau, dacă riscurile persistă, trebuie prevăzute cu protectori ori dispozitive de protecție.

Trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se preveni blocarea accidentală a pieselor mobile implicate în funcționare. În cazurile în care, în pofida măsurilor de precauție luate, este posibil să se producă un blocaj, dispozitivele de protecție și sculele specifice necesare trebuie, dacă este cazul, să fie prevăzute pentru a permite o deblocare a echipamentului în condiții de securitate.

Instrucţiunile şi, unde este posibil, o indicaţie pe maşină trebuie să menţioneze aceste dispozitive de protecție specifice și modul de a le utiliza.

Secțiunea 212 Părți mobile Primul paragraf al punctului 1.3.7 tratează una dintre cauzele primare ale accidentelor în care sunt implicate maşini. Contactul cu părțile mobile ale maşinii poate provoca vătămări datorate impactului, abraziunii, tăierii sau secționării, forfecării, înjunghierii sau străpungerii, strivirii, agățării și tragerii sau blocării. Pot fi luate mai multe măsuri pentru a elimina pericolele sau a reduce riscurile datorate de contactul cu părțile mobile fără a recurge la protectori sau dispozitive de protecție.


204

În unele cazuri, riscurile pot fi evitate sau reduse prin proiectarea părților mobile înseşi, de exemplu, prin limitarea forței de acționare astfel încât partea acționată să nu genereze un pericol mecanic, sau prin limitarea masei și/sau a vitezei părților mobile și, prin urmare, a energiei cinetice a acestora. Părțile mobile pot fi situate în locuri în care sunt, în mod normal, inaccesibile persoanelor cum ar fi, de exemplu, în interiorul carcasei maşinii, la o înălțime suficientă sau la o distanță suficientă de structurile de protecție pentru a se garanta că acestea nu pot fi atinse. Dimensiunile pentru distanțele de securitate sunt indicate în standardul EN ISO 13857126. Spații despărţitoare suficiente pot fi prevăzute între părțile mobile și părțile fixe sau alte părți mobile pentru a evita riscurile de strivire, forfecare sau prindere. Dimensiunile necesare ale spațiilor despărţitoare pentru prevenirea riscurilor de strivire sunt indicate în standardul EN 349127. În cazul în care nu este posibil să se prevină riscurile datorate părților mobile prin proiectarea părților respective sau prin utilizarea unor distanțe sau spații de securitate, accesul la aceste părți trebuie împiedicat prin intermediul unor prtectori sau dispozitive de protecție. Al doilea și al treilea paragraf al punctului 1.3.7 tratează problema blocării părților mobile implicate în activitate. Chiar dacă un blocaj nu creează el însuşi o situație periculoasă, producerea unor blocaje necesită de multe ori intervenția rapidă a operatorilor pentru a evita deteriorările și pierderile de producție, ceea ce crește probabilitatea unei intervenții periculoase. Producătorii trebuie, prin urmare, să proiecteze maşina astfel încât să fie evitate, pe cât posibil, blocajele şi, când acestea nu pot fi în totalitate împiedicate, să prevadă mijloacele care să permită deblocarea în deplină securitate a părților mobile, de preferat fără a fi necesară îndepărtarea protectorilor. Mijloacele de deblocare trebuie să fie identificate printr-o indicaţie pe partea componentă respectivă a maşinii, în timp ce modul de acţionare care trebuie urmat în astfel de cazuri trebuie să fie specificată în instrucțiunile producătorului – a se vedea secțiunea 271: observații privind punctul 1.7.4.2 (q). Dacă sunt necesare echipamente speciale în acest scop, acestea trebuie furnizate împreună cu maşina – a se vedea secțiunea 117: observații privind punctul 1.1.2 (e).

126 EN ISO 13857:2008 - Securitatea mașinilor. Distanțe de securitate pentru a preveni atingerea zonelor periculoase cu membrele superioare și inferioare (ISO 13857:2008). 127 EN 349:1993+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Distanțe minime pentru prevenirea strivirii părților corpului uman.


205

1.3.8 Alegerea protecției împotriva riscurilor asociate părţilor mobile

Protectorii sau dispozitivele de protecție proiecta(ţi)te pentru a proteja împotriva riscurilor asociate părţilor mobile trebuie să fie selecta(ţi)te în funcţie de tipul riscului. Criteriile următoare trebuie utilizate pentru a facilita alegerea.

1.3.8.1 Părţi de transmisie mobile

Protectorii proiectaţi pentru a proteja persoanele împotriva pericolelor generate de părţile de transmisie mobile trebuie să fie:

− ori protectori ficşi menționaţi la punctul 1.4.2.1, sau

− protectori mobili cu dispozitive de interblocare, menționaţi la punctul 1.4.2.2.

Protectorii mobili cu dispozitive interconectate trebuie utilizaţi dacă se prevede un acces frecvent.

Secțiunea 213 Părţi de transmisie mobile Părţile de transmisie mobile includ, de exemplu, angrenaje, curele, cabluri și lanțuri, împreună cu scripeții, roțile dințate și tamburii aferenți, precum și cu arborii de transmise și cuplajele aferente. Întrucât părţile de transmisie mobile nu sunt direct implicate în proces, este în general posibil să se împiedice în totalitate accesul la ele în timpul funcționării normale. Dacă sunt necesari protectori pentru împiedicarea unui astfel de acces, selecția protectorilor depinde frecvenţa accesului necesar pentru operațiile de întreținere cum ar fi reglarea, ajustarea și curățarea. Dacă este necesar accesul frecvent, trebuie să fie prevăzuţi protectori mobili cu dispozitive de interblocare – a se vedea secțiunea 217: observații privind punctul 1.4.2. În plus față de cerința generală enunţată la punctul 1.3.8.1, cerințe suplimentare pentru dispozitivele amovibile de transmisie mecanică ce leagă o maşină autopropulsată sau un tractor de o maşină receptoare sunt enunţate la punctul 3.4.7. O excepție la cerința generală prevăzută la punctul 1.3.8.1, referitoare la părți mobile din compartimentul motor al unei maşini mobile este prevăzută la punctul 3.4.2.


206

1.3.8.2 Părţi mobile implicate în proces

Protectorii sau dispozitivele de protecție proiecta(ţi)te pentru a proteja persoanele împotriva pericolelor generate de părţile mobile implicate în proces trebuie să fie:

− protectori ficşi menționaţi la punctul 1.4.2.1, sau

− protectori mobili cu dispozitive de interblocare menționaţi la punctul 1.4.2.2, ori

− dispozitive de protecție menționate la punctul 1.4.3, sau

− o combinație a elementelor sus-menționate.

Cu toate acestea, când anumite părţi mobile, implicate direct în proces, nu pot fi făcute complet inaccesibile în timpul funcţionării datorită operațiilor care necesită intervenția operatorului, aceste părţi trebuie prevăzute cu:

− protectori ficşi sau protectori mobili cu dispozitive de interblocare care să împiedice accesul la acele sectoare ale părţlor care nu sunt utilizate în proces; și

− protectori reglabili în conformitate cu punctul 1.4.2.3 care să limiteze accesul la acele sectoare ale părţilor mobile unde accesul este necesar.

Secțiunea 214 Piese în mișcare implicate în proces Punctul 1.3.8.2 descrie tipurile de protectori sau dispozitive de protecție care trebuie utilizate pentru a împiedica accesul la părţile mobile implicate în procesul de lucru. În cazul în care este necesar să se împiedice accesul la părţile mobile implicate în procesul de lucru, dacă este posibil, protectori sau dispozitive de protecție trebuie instala(ţi)te pentru a împiedica total accesul în timpul mișcărilor periculoase. Alegerea între protectori ficşi, protectori mobili cu dispozitive de interblocare, dispozitive de protecție sau o combinație a lor trebuie să ţină cont de evaluarea riscurilor, de frecvența cu care accesul este necesar și de aspecte ergonomice, precum efortul necesar pentru deschiderea și închiderea în mod repetat un protector mobil - a se vedea secțiunea 217: observații privind punctul 1.4.2. Dispozitivele de protecție pot să nu ofere o protecție adecvată acolo unde alte riscuri precum riscurile datorate obiectelor ejectate, temperaturilor extreme sau radiațiilor, de exemplu, sunt prezente – a se vedea secțiunea 221: observații privind punctul 1.4.3. Al doilea paragraf al punctului 1.3.8.2 tratează cazurile în care accesul la zona periculoasă nu poate fi complet împiedicat, de exemplu, în cazul maşinilor la care alimentarea materialului sau a piesei de prelucrat se efectuează manual. În aceste cazuri, trebuie să se instaleze o combinație de protectori ficşi sau protectori mobili cu dispozitive de interblocare pentru sectoarele părților mobile la care nu este necesar accesul în timpul funcționării normale și protectori reglabili care să limiteze accesul la sectoarele părților mobile unde accesul este necesar – a se vedea secțiunea 220: observații privind punctul 1.4.2.3. Trebuie subliniat că mai multe categorii de maşini cu care necesită o alimentare sau încărcare şi descărcare manuală a materialului sau pieselor de prelucrat sunt enumerate în anexa IV – a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12 alineatele (3) și (4), și secțiunea 388: observații privind anexa IV.


207

1.3.9 Riscuri datorate mișcărilor necontrolate

Atunci când o parte a unei maşini a fost oprită, orice mișcare ce decurge din poziția de oprire, din orice alt motiv decât acționarea dispozitivelor de comandă, trebuie să fie împiedicată sau trebuie să fie de așa natură încât să nu prezinte un pericol.

Secțiunea 215 Mișcări necontrolate Cerința enunţată la punctul 1.3.9 este complementară cerinței de la punctul 1.2.4 referitoare la oprire. În cazul în care există un risc datorat mișcării necontrolate a părților mobile ale maşinii după oprirea acestora, sisteme de frânare, dispozitive de blocare sau sisteme de monitorizare a stării de oprire necesare trebuie montate pentru a împiedica sau limita mișcările necontrolate astfel ca acestea să nu creeze un risc – a se vedea secțiunea 201: observații privind punctul 1.2.4.2.

Trebuie subliniat că, în plus față de cerința generală prevăzută la punctul 1.3.9, cerințe suplimentare referitoare la mișcări necontrolate ale maşinii mobile sunt prevăzute la punctul 3.4.1; cerințele suplimentare referitoare la riscul mișcărilor necontrolate ale maşinilor de ridicat sunt prezentate la punctul 4.1.2.6.

1.4 CARACTERISTICI CERUTE PENTRU PROTECTORI ȘI DISPOZITIVE DE PROTECȚIE

1.4.1 Cerințe generale

Protectorii și dispozitivele de protecție trebuie:

− să fie de construcție robustă,

− să fie prinse sigur în locaş,

− să nu dea naștere nici unui pericol suplimentar,

− să nu fie ușor de ocolit sau de făcut inoperante,

− să fie amplasate la o distanță adecvată față de zona periculoasă,

− să limiteze cât mai puţin posibil vederea asupra ciclului de lucru și

− să permită intervenţiile indispensabile pentru instalarea și/sau înlocuirea sculelor, precum și pentru întreținere, prin limitarea accesuuil numai la zona în care operaţia trebuie efectuată, dacă este posibil, fără să fie necesară îndepărtarea protectorului sau neutralizarea dispozitivului de protecție.

Suplimentar, ori de câte ori este posibil, protectorii trebuie să asigure o protecţie împotriva ejectării sau căderii de materiale sau obiecte, precum și împotriva emisiilor produse de mașină.

Secțiunea 216 Cerințe generale pentru protectori și dispozitive de protecție Punctul 1.4.1 enunţă cerințe generale pentru protectori și dispozitive de protecție. Cerințe specifice pentru cele trei tipuri principale de protectori și pentru dispozitivele de protecție sunt enunţate la punctele 1.4.2.1, 1.4.2.2, 1.4.2.3 și 1.4.3.


208

Prima liniuță de la punctul 1.4.1 impune ca protectorii și dispozitivele de protecție să aibă o rezistență mecanică suficientă, având în vedere atât pericolele împotriva cărora protejează acestea cât și condițiile de utilizare preconizate. În cazul în care este necesar un grad deosebit de înalt de rezistență, în special pentru protectorii destinaţi să protejeze împotriva căderii sau ejectării de obiecte, standardele armonizate aferente precizează criteriile de proiectare și, după caz, încercările care trebuie efectuate. A doua liniuță de la punctul 1.4.1 impune ca protectorii și dispozitivele de protecție să fie prinse în mod sigur în locaş. Acest aspect este deosebit de important atunci când securitatea depinde de distanța dintre protector și partea periculoasă a maşinii. A treia liniuță de la punctul 1.4.1 prevede că protectorii sau dispozitivele de protecție nu trebuie să creeze nici un pericol suplimentar. De exemplu, deschiderea sau închiderea unui protector mobil nu trebuie să creeze un pericol de strivire sau forfecare. Acolo unde este necesar pentru a evita un efort excesiv sau repetat, deschiderea și închiderea protectorilor trebuie să fie mecanizată sau asistată, de exemplu, prin resorturi sau cilindri hidraulici ori pneumatici. A patra liniuță de la punctul 1.4.1 impune ca protectorii și dispozitivele de protecție să nu fie ușor de ocolit sau de făcut inoperant. Această cerință se referă, în mod special, la dispozitivele interblocare ale protectorilor mobili și la dispozitivele de protecție. A cincea liniuță de la punctul 1.4.1 impune ca protectorii și dispozitivele de protecție să fie amplasate la o distanță adecvată față de zona periculoasă. Distanțele adecvate pentru dispozitivele de protecție sunt prevăzute în standardul EN 999128. Pentru protectorii prevăzuţi cu deschideri, distanțele de securitate în ceea ce privește dimensiunile și forma deschiderilor sunt prevăzute în standardul EN ISO 13857129. Amplasarea punctelor de reglare, ajustare și alte puncte de întreținere în afara zonelor periculoase poate evita necesitatea îndepărtării protectorilor pentru operațiunile de întreținere curentă – a se vedea secțiunea 239: observații privind punctul 1.6.1. A șasea liniuță de la punctul 1.4.1 impune ca protectorii și dispozitivele de protecție să fie proiectate și construite, în măsura posibilului, în așa fel încât să nu constituie un obstacol pentru operatori prin blocarea vederii asupra zonei de lucru a maşinii. Neluarea în considerare a acestui aspect sporește riscul ca protectorii și dispozitivele de protecție să fie îndepărtate sau neutralizate de către operatori. Vizibilitatea procesului de lucru poate fi îmbunătățită, de exemplu, prin instalarea unor protectori transparenţi sau, în cazul în care nu există riscuri datorate ejectării de obiecte sau emisiilor, prin instalarea unor protectori prevăzuţi cu deschideri sau dispozitive de protecție – a se vedea secțiunea 221: observații privind punctul 1.4.3. A șaptea liniuță de la punctul 1.4.1 prevede ca proiectarea și construcția protectorilor și dispozitivelor de protecție să ia în considerare nevoia de acces la zonele 128 EN 999:1998+A1:2008 – Securitatea mașinilor— Amplasarea echipamentelor de protecție în funcție de vitezele de apropriere a părților corpului uman. 129 EN ISO 13857:2008 - Securitatea mașinilor - Distanțe de securitate pentru a preveni atingerea zonelor periculoase cu membrele superioare și inferioare (ISO 13857:2008).


209

periculoase, în timpul funcționării normale a maşinii sau pentru operațiuni de întreținere. Protectorii și dispozitivele de protecție trebuie să limiteze accesul în zona în care trebuie să se efectueze operaţia. Amplasarea punctelor de reglare, ajustare și întreținere în afara zonelor periculoase poate evita necesitatea îndepărtării protectorilor pentru operațiunile curente – a se vedea secțiunea 239: observații privind punctul 1.6.1. Al doilea paragraf al punctului 1.4.1 subliniază faptul că protectorii pot adesea să ofere protecție împotriva mai multor pericole în același timp și trebuie să fie proiectaţi și construiţi în consecință – a se vedea secțiunea 169: observații privind punctul 1.1.1 litera (f). Protectorii și dispozitivele de protecție proiectate pentru a proteja persoanele împotriva părților de transmisie mobile implicate în procesele maşinii, atunci când sunt introduse pe piață separat, sunt componente de securitate– a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 (c) și secțiunea 389: observații privind anexa V.

1.4.2 Cerințe speciale pentru protectori

Secțiunea 217 Cerințe speciale pentru protectori Cerințele prevăzute la punctul 1.4.2 se aplică la protectorii definiţi la punctul 1.1.1, cu alte cuvinte, componentelor maşinii proiectate special pentru a oferi protecție prin intermediul unei bariere fizice – a se vedea secțiunea 169: observații privind punctul 1.1.1 litera (f). Directiva ”Maşini” diferențiază trei tipuri principale de protectori: protectori ficşi, protectori mobili cu dispozitive de interblocare și protectori reglabili pentru limitarea accesului. În general, protectorii ficşi trebuie să fie instalaţi când accesul în zona protejată de protector nu este necesar sau nu este în mod frecvent necesar. Dacă accesul în zona protejată de protector este necesar în mod frecvent, trebuie să fie instalaţi protectori mobili cu dispozitive de interblocare. Protectorii reglabili care restricționează accesul pot fi instalaţi pentru a proteja părțile maşinii implicate în procesele în care nu se poate împiedica în totalitate accesul în timpul utilizării. Pentru alegerea protectorilor pentru protejarea împotriva riscurilor asociate părților mobile – a se vedea secțiunea 213 și secțiunea 214: observații privind punctele 1.3.8.1 și 1.3.8.2. Criteriile de selecție a protectorilor, luând în considerare frecvența accesului necesar, și de proiectare a protectorilor sunt prevăzute în standardul EN 953130.

130 EN 953:1997+A1:2009 - Securitatea mașinilor – Protectori - Cerințe generale pentru proiectarea și construcția protectorilor ficși și mobili.


210

1.4.2.1 Protectori ficşi

Protectorii ficşi trebuie să fie fixaţi prin intermediul sistemelor care nu pot să fie deschise sau îndepărtate decât cu ajutorul unor scule.

Sistemele de fixare ale acestora trebuie să rămână solidare cu protectorul sau cu mașina atunci când protectorii sunt îndepărtaţi.

Acolo unde este posibil, protectorii nu trebuie să poată să rămână în locaş fără elementele de fixare a lor.

Secțiunea 218 Protectori ficşi Punctul 1.4.2.1 enunţă trei cerințe pentru primul tip de protectori: protectori ficşi. Cerințele prevăzute la punctul 1.4.2.1 sunt complementare cerințelor generale pentru protectori și dispozitive de protecție enunţate la punctul 1.4.1. Dacă zona protejată de un protector fix nu trebuie accesată sau dacă accesul necesar poate fi obținut pe o altă cale, protectorii ficşi pot fi fixaţi în mod permanent, de exemplu, prin sudare, nituire sau lipire. Pe de altă parte, dacă este necesar să se deschidă sau îndepărteze un protector fix, primul paragraf al punctului 1.4.2.1 precizeză că sistemele de fixare nu trebuie să poată fi deschise sau îndepărtate decât cu ajutorul unor scule. Scopul acestei cerințe este de a permite exclusiv persoanelor competente sau autorizate să efectueze operațiile de îndepărtare a protectorilor ficşi. Protectorii ficşi pot fi fixaţi, de exemplu, cu ajutorul bolțurilor, șuruburilor sau a altor sisteme de prindere care pot fi îndepărtate doar prin utilizarea unor scule precum chei fixe sau reglabile. Alegerea sistemului de fixare și a sculelor trebuie să se efectueze în lumina evaluării riscurilor. Sisteme de prindere care pot fi desfăcute sau îndepărtate ușor, de exemplu, piulițe fluture sau cleme nu trebuie să fie utilizate. A doua liniuță de la punctul 1.4.2.1 prevede că sistemele de fixare pentru protectorii ficşi trebuie să rămână atașate de protectori sau de maşină atunci când protectorii sunt îndepărtaţi. Scopul acestei cerințe este de a reduce riscurile datorate pierderii unuia sau mai multor elemente de fixare atunci când protectori sunt îndepărtaţi, de exemplu, pentru operații de mentenanţă. Acest lucru poate determina ca protectorii să nu fie înlocuiţi, să fie fixaţi doar parțial în locaş sau sau să fie fixaţi cu elemente de fixare înlocuitoare care nu au rezistența corespunzătoare astfel încât protectorul nu își poate îndeplini corect funcția de protecție, de exemplu, când este necesară reținerea componentelor ejectate. Aplicarea acestei cerințe depinde de evaluarea realizată de producător asupra riscului în cauză. Cerința se aplică oricăror protectori ficşi care pot fi îndepărtaţi de către utilizator cu riscul pierderii elementelor de fixare, de exemplu, protectorilor ficşi care pot fi îndepărtaţi în timpul operațiunilor de curățare, reglare sau întreținere curente efectuate la locul de utilizare. Cerința nu se aplică în mod obligatoriu protectorilor ficşi care pot fi îndepărtaţi, de exemplu, numai atunci când maşina este în reparaţie capitală, este supusă unor reparații semnificative sau este dezasamblată pentru a fi transferată la un alt amplasament. Din același motiv, este posibil să nu fie necesar ca cerința să se aplice carcaselor maşinilor destinate utilizării de către consumatori, atunci când instrucțiunile producătorului precizează că reparațiile care


211

necesită îndepărtarea acestor carcase trebuie să fie efectuate numai într-un atelier de reparații specializat. În acest caz, sistemele de fixare care trebuie să fie utilizate sunt cele care nu sunt ușor de îndepărtat.

Cerința enunţată la cel de la patrulea paragraf al punctului 1.4.2.1 are ca scop evitarea situațiilor în care operatorii nu știu că un protector fix nu a fost fixat corect în locaş sau că nu au înlocuit corect protectorul. Acolo unde este posibil, protectorii ficşi trebuie să iasă automat din locaşul lor de fixare atunci când elementele de fixare sunt slăbite.

1.4.2.2 Protectori mobili cu dispozitive de interblocare

Protectori mobili cu dispozitive de interblocare trebuie:

− pe cât posibil, să rămână atașate de mașină atunci când sunt deschişi,

− să fie proiectaţi și construiţie astfel încât să poată fi reglaţi numai printr-o acțiune intenționată.

Protectorii mobili cu dispozitive de inteblocare trebuie asociaţi cu un dispozitiv de interblocare, care:

− să prevină pornirea funcțiilor periculoase ale maşinii până când aceştia sunt închişi și

− să declanşeze o comandă de oprire ori de câte ori nu mai sunt închişi.

Atunci când există posibilitatea ca operatorul să ajungă în zona periculoasă înainte ca riscul datorat funcţiilor periculoase ale maşinii să fi încetat, protectorii mobili trebuie să fie asociaţi cu un protector cu dispozitiv de blocare, suplimentar dispozitivului de interblocare, care:

− să prevină pornirea funcțiilor periculoase ale maşinii până când protectorul este în poziţia închisă și blocată, și

− să mențină protectorul în poziţia închisă și blocată până când riscul de vătămare asociat funcțiilor periculoase ale maşinii încetează.

Protectorii mobili cu dispozitive de interblocare trebuie să fie proiectaţi astfel încât absența sau defectarea uneia dintre componentele lor să împiedice pornirea ori să provoace oprirea funcțiilor periculoase ale maşinii.

Secțiunea 219 Protectori mobili cu dispozitive de interblocare Punctul 1.4.2.2 enunţă cerințe pentru al doilea tip de protectori: protectori mobili cu dispozitive de interblocare. Cerințele precizate la punctul 1.4.2.2 sunt complementare cerințelor generale pentru protectori și dispozitive de protecție prezentate la punctul 1.4.1. Cele două liniuțe ale primului paragraf al punctului 1.4.2.2 prezintă cerințele pentru protectorii mobili în sine. Spre deosebire de protectorii ficşi, protectorii mobili trebuie, ori de câte ori este posibil, să rămână fixaţi pe maşină atunci când sunt deschişi. De exemplu, aceştia pot fi prinşi în balamale sau să gliseze în lungul unor ghidaje fixe. Reglarea lor trebuie să fie posibilă numai printr-o acțiune intenționată pentru a


212

împiedica, de exemplu, modificarea neintenționată a distanței dintre protector și zona periculoasă în timpul deschiderii sau închiderii. Cele două liniuțe din al doilea paragraf al punctului 1.4.2.2 enunţă cerințele pentru dispozitivul de interblocare care trebuie să echipeze toţi protectorii mobili. Cele două liniuțe din al treilea paragraf al punctului 1.4.2.2 prezintă cerințele pentru dispozitivul de blocare al protectorului care trebuie montat, în plus față de dispozitivul de interblocare, atunci când există posibilitatea ca operatorul să ajungă în zona periculoasă înainte ca funcțiile periculoase ale maşinii să fi încetat. Adesea, această situație apare atunci când părțile mobile ale maşinii au nevoie de un anumit timp pentru a se opri după ce a fost declaşată comanda de oprire (timp de oprire îndelungat). De asemenea, poate fi cazul în care sunt prezente alte pericole cum ar fi, de exemplu, temperaturi extreme sau emisii de substanțe periculoase. Parametrii specificați în standardul EN 999 pot ajuta să se determine dacă un protector mobil cu dispozitiv de interblocare trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de blocare 131. Ultimul paragraf al punctului 1.4.2.2 se referă la integrarea dispozitivelor de interblocare și blocare montate pe protectorii mobili în sistemul de comandă al maşinii. Această cerință este o aplicare specifică a cerinței generale referitoare la securitatea și fiabilitatea sistemelor de comandă – a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul 1.2.1. Specificațiile privind dispozitivele de interblocare și blocare pentru protectori sunt prezentate în standardul EN 1088132. Protectorii mobili cu dispozitive de interblocare acționate de o sursă de energie destinaţi pentru a fi utilizaţi ca protectori în maşinile menționate la punctele 9, 10 și 11 din anexa IV, atunci când sunt introduse pe piață separat, sunt considerate drept componente de securitate – a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c) și secțiunea 389: observații privind anexa V. De asemenea, ei sunt enumeraţi în anexa IV alineatul (20).

1.4.2.3 Protectori reglabili de limitare a accesului

Protectorii reglabili de limitare a accesului la acele zone ale părţilor mobile strict necesare în procsul de lucru trebuie:

− să fie reglabili manual sau automat, în concordanţă cu natura sarcinii de muncă, și

− să fie reglabili cu uşurinţă, fără utilizarea sculelor.

131 EN 999:1998+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Amplasarea echipamentelor de protecție în funcție de vitezele de apropiere a părților corpului uman. 132 EN 1088:1995+A2:2008 - Securitatea mașinilor - Dispozitive de interblocare asociate cu protectori - Principii de proiectare și alegere.


213

Secțiunea 220 Protectori reglabili de limitare a accesului Cele două liniuțe de la punctul 1.4.2.3 prezintă cerințele pentru al treilea tip de protectori: protectori reglabili de limitare a accesului. Cerințele enunţate la punctul 1.4.2.3 sunt complementare cerințelor generale pentru protectori și dispozitive de protecție prezentate la punctul 1.4.1. Protectorii reglabili de limitare a accesului trebuie să fie montate, în special, pe maşini cu alimentare manuală a materialului sau pieselor de prelucrat, atunci când nu se poate împiedica în totalitate accesul la zona periculoasă din jurul sculelor. Pentru a reduce cât mai mult posibil riscul de contact cu funcțiile periculoase, este important să se faciliteze ajustarea protectorului în funcție de dimensiunile pieselor de prelucrat în cauză. Atâta timp cât aceasta nu generează un risc suplimentar, protectorul poate fi proiectat și construit astfel încât poziția sa să se adapteze automat la dimensiunea pieselor de prelucrat. În caz contrar, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a ajusta poziția protectorului rapid și cu ușurință fără utilizarea unei scule.

1.4.3 Cerințe speciale pentru dispozitive de protecție

Dispozitivele de protecție trebuie să fie proiectate și încorporate în sistemul de comandă astfel încât:

− părţile mobile să nu poată porni atât timp cât pot fi atinse de operator,

− persoanele să nu poată atinge la părţile mobile, odată ce acestea sunt în mișcare, și

− absența sau defectarea oricăreia dintre componentele lor să împiedice pornirea sau să provoace oprirea părților mobile.

Dispozitivele de protecție trebuie să fie reglabile numai printr-o acțiune intenționată.

Secțiunea 221 Dispozitive de protecție Punctul 1.4.3 enunţă cerințele pentru dispozitive de protecție. Cerințele enunţate la punctul 1.4.3 sunt complementare cerințelor generale pentru protectori și dispozitive de protecție prezentate la punctul 1.4.1. Cerințele pentru dispozitivele de protecție sunt similare celor pentru protectori mobili cu dispozitive de interblocare, întrucât au același scop acela de a garanta că operatorii nu intră în contact cu părțile mobile în timp ce acestea se află în mișcare, Trebuie subliniat faptul că întrucât dispozitivele de protecție nu constituie o barieră fizică, ele nu sunt adecvate atunci când se impune protecţia împotriva unor pericole precum, de exemplu, obiecte ejectate, temperaturi extreme, emisii de zgomot, radiații sau emisii de substanțe periculoase.


214

− specificații pentru dispozitivele sensibile la presiune sunt prevăzute în standardele EN 1760, părțile 1 - 3133;

− specificații pentru dispozitivele de comandă bimanuală sunt prevăzute în standardul EN 574134;

− specificații pentru dispozitivele de protecție electrosensibile sunt prevăzute în standardul EN 61496-1135.

1.5 RISCURI DATORATE ALTOR PERICOLE

1.5.1 Alimentarea cu energie electrică

Atunci când maşina este alimentată cu energie electrică, ea trebuie proiectată, construită și echipată astfel încât toate pericolele de natură electrică să fie sau să poată fi prevenite.

Obiectivele de securitate prevăzute de Directiva 73/23/CEE trebuie să se aplice maşinilor. Totodată, obligațiile referitoare la evaluarea conformităţii și introducerea pe piaţă și/sau punerea în funcțiune a maşinilor în privința pericolelor datorate energiei electrice sunt reglementate exclusiv prin prezenta directivă.

Secțiunea 222 Electricitate Punctul 1.5.1 tratează riscurile datorate utilizării energiei electrice. Energia electrică poate fi transformată în energie mecanică prin intermediul unui motor electric sau poate fi utilizată, de exemplu, pentru generarea căldurii sau radiației necesare în procesul de lucru efectuat de maşină. Electricitatea statică este, de asemenea, utilizată în anumite procese precum vopsire, separare de materiale sau precipitare de emisii, de exemplu. Principalele riscuri asociate energiei electrice sunt șocul electric datorat contactul ui direct cu părţile aflate sub tensiune (contactul accidental cu părţi care se află de obicei sub tensiune) sau contactul indirect (contactul cu părţi care se află sub tensiune ca urmare a unei defecțiuni) și arsurile, incendiul sau explozia datorate scânteilor electrice sau supraîncălzirii echipamentului electric.

133 EN 1760-1:1997+A1:2009 – Securitatea mașinilor - Dispozitive de protecție sensibile la presiune. Partea 1: Principii generale pentru proiectarea și încercarea covoarelor și pardoselilor sensibile la presiune; EN 1760-2:2001+A1:2009 - Securitatea mașinilor - Dispozitive de protecție sensibile la presiune — Partea 2: Principii generale pentru proiectarea și încercarea muchiilor și barelor sensibile la presiune; EN 1760-3:2004+A1:2009 - Securitatea mașinilor - Dispozitive de protecție sensibile la presiune — Partea 3: Principii generale pentru proiectarea și încercarea parașocurilor, plăcilor, cablurilor și dispozitivelor similare, sensibile la presiune. 134 EN 574:1996+A1:2008 - Securitatea mașinilor — Organe de comandă bimanuală - Aspecte funcționale - Principii de proiectare. 135 EN 61496-1:2004+A1:2008 - Securitatea mașinilor — Echipamente de protecție electrosensibile - Partea 1: Cerințe generale și încercări (IEC 61496-1:2004 (Modificat)).


215

Primul paragraf al punctului 1.5.1 impune ca producătorul maşinii să ia măsurile necesare pentru prevenirea tuturor pericolelor de natură electrică. Această regulă generală se aplică oricare ar fi tensiunea sursei de energie electrică. Al doilea paragraf al punctului 1.5.1 specifică faptul că cerințele de securitate din Directiva „Joasă tensiune” 2006/95/CE (DJT) (anterior Directiva 73/23/CEE, astfel cum a fost modificată) sunt aplicabile maşinilor. A doua frază a acestui paragraf clarifică faptul că procedurile din DJT referitoare la introducerea pe piață și punerea în funcțiune nu se aplică maşinilor care intră sub incidența Directivei “Maşini”. Aceasta înseamnă că declarația de conformitate pentru maşinile care intră sub incidența Directivei ”Maşini” nu trebuie să facă referire la DJT. Trebuie reamintit faptul că anumite categorii de echipamente electrice de joasă tensiune sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei “Maşini” – a se vedea articolul 63: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (k). Specificații generale referitoare la proiectarea echipamentelor electrice al maşinilor sunt date în EN 60204-1136; specificații pentru echipamentele electrice de înaltă tensiune al maşinilor sunt date în standardul EN 60204-11137. Specificații privind echipamentele electrice sunt, de asemenea, furnizate în numeroase standarde aplicabile unor categorii specifice de maşini. Pe lângă cerințele generale enunţate la punctul 1.5.1, cerințe suplimentare referitoare la acumulatori (baterii) pentru maşini mobile sunt prezentate la punctul 3.5.1.

1.5.2 Electricitatea statică

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să prevină sau să limiteze apariţia sarcinilor electrostatice potențial periculoase și/sau să fie echipată cu un sistem de descărcare.

Secțiunea 223 Electricitate statică nedorită

Punctul 1.5.2 tratează riscurile generate de sarcinile electrostatice ce se pot acumula în maşină sau în părţile sale componente în principal din cauza fricțiunii dintre părţile componente ale maşinii sau între maşină și piesele de prelucrat, materialele ori fluidele utilizate sau produse de către maşină. Sarcinile electrostatice pote apărea, de asemenea, la părţile metalice care nu sunt legate la pământ prin inducție într-un câmp electric. Atunci când o persoană vine în contact sau se apropie de o parte componentă încărcată cu sarcini electrostatice, un curent electric de descărcare poate străbate corpul scurgându-se în pământ. Efectele fiziologice rezultate depind în mare măsură de mărimea suprafaței de contact, cantitatea de energie descărcată și de amplitudinea și frecvența curentului. Aceste efecte pot fi doar supărătoare sau

136 EN 60204-1:2006+A1:2009 - Securitatea mașinilor. Echipamentul electric al mașinilor. Partea 1: Cerințe generale (IEC 60204-1:2005 (Modificat)). 137 EN 60204-11:2000 - Securitatea mașinilor. Echipamentul electric al mașinilor. Partea 11: Cerințe pentru echipamente IT care funcționează la tensiuni mai mari de 1000 V c.a. sau 1500 V c.c. și care nu depășesc 36 kV (IEC 60204-11:2000).


216

dureroase sau pot avea consecințe care pot pune în pericol viața. Efectul de surprindere poate contribui la apariția riscului de accidentare. Descărcarea electricității statice poate, de asemenea, declanșa un incendiu sau o explozie – a se vedea articolele 227 și 228: observații privind punctele 1.5.6 și 1.5.7. Descărcarea electricității statice poate, de asemenea, deteriora circuitele electrice ale sistemelor de comandă sau poate împiedica funcționarea lor corectă şi să conducă astfel la situații periculoase. Pentru prevenirea acumulării sarcinilor electrostatice nedorite pot fi aplicate diferite tehnici, precum înlocuirea materialelor izolante cu materiale disipative sau conductoare de electricitate, evitarea atmosferei uscate sau crearea unei atmosfere ionizate în zonele respective. Descărcarea sarcinilor electrostatice în condiții de deplină securitate poate fi realizată, de exemplu, prin crearea unei legături echipotenţiale între părţile conductoare ale maşinii și legarea lor la pământ.

1.5.3 Alimentarea cu altă formă de energie decât cea electrică

Dacă maşina este alimentată cu altă formă de energie decât cea electrică, ea trebuie să fie proiectată, construită și echipată astfel încât să se evite toate riscurile potenţiale asociate acestor tipuri de energie.

Secțiunea 224 Alimentare cu alte forme de energie decât cea electrică Sursele de energie altele decât cea electrică cuprind, de exemplu, energia hidraulică, energia pneumatică, energia mecanică și energia termică. Energia poate fi produsă chiar de maşină, prin intermediul unei pompe hidraulice acționate electric sau al unui compresor sau prin intermediul unui motor cu combustie internă sau poate fi preluată de la o sursă externă, precum o sursă de aer comprimat sau priza de putere a unui tractor. Energia mecanică poate fi, de asemenea, furnizată de un alt echipament precum pe un banc de probă pentru vehicule acţionat de vehiculul supus încercării. Energia poate, de asemenea, să provină din surse naturale, precum vântul sau mişcarea apei. Fiecare tip de energie este asociat unor pericole specifice precum suprapresiunea sau scurgerile interne ori externe în sisteme hidraulice sau pneumatice sau supraîncălzirea și emisiile de gaze în motoare cu combustie internă, de exemplu. La punctul 1.5.3, impune producătorilor de maşini obligaţia să evalueze și să prevină toate riscurile datorate unor astfel de surse de energie. Standardul EN 982 conţine specificații generale pentru sistemele de alimentare hidraulică138; standardul EN 983 furnizează specificații generale pentru sistemele de alimentare pneumatică139. Pe lângă cerința generală enunţată la punctul 1.5.3, cerințe suplimentare referitoare la motoare cu combustie internă pentru maşini pentru lucru în subteran sunt prezentate la punctul 5.5. 138 EN 982:1996+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Cerințe de securitate referitoare la sistemele de acționare hidraulice și pneumatice și la componentele acestora – Hidraulică. 139 EN 983:1996+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Cerințe de securitate referitoare la sistemele de acționare hidraulice și pneumatice și la componentele acestora – Pneumatică.


217

1.5.4 Erori de montaj

Erorile posibil a fi comise la montarea sau remontarea anumitor părţi ale maşinii, care pot fi o sursă de riscuri, trebuie să fie făcute imposibile prin proiectarea şi construcţia acestor părţi ori, dacă aşa ceva nu este posibil, prin informații care să figureze pe aceste părţi sau pe carcasele lor. Aceleași informații trebuie să figureze pe părţile mobile și/sau pe carcasele lor, atunci când sensul lor de mișcare trebuie cunoscut pentru a se evita un risc.

Când este necesar, informații suplimentare referitoare la aceste riscuri trebuie să fie specificate în instrucțiuni.

În cazul în care o greşeală de cuplare poate fi o sursă de risc, cuplarea incorectă trebuie să fie făcută imposibilă prin proiectare, sau dacă aşa ceva nu este posibil, prin informațiile disponibile pe elementele care trebuie conectate și, unde este cazul, pe sistemele de cuplare.

Secțiunea 225 Erori de montaj Primul paragraf al cerinței enunţate la punctul 1.5.4 tratează riscurile care pot fi create atunci când se montează părţile componente la maşină în cadrul instalării ei sau atunci când se remontează acestea în urma transferului maşinii într-un nou amplasament sau a demontării acestor părţi pentru lucrări de mentenanţă. Această cerință se aplică pentru părţile maşinii care sunt concepute pentru a fi montate sau demontate și remontate de către sau sub supravegherea utilizatorului. Montarea corectă a altor părţi ale maşinii trebuie să fie garantată de propriul sistem de fabricație al producătorului. Atunci când este previzibilă o montare sau remontare incorectă, care ar putea determina apariția unui risc, aceasta trebuie să fie prevenită, în măsura posibilului, prin concepţia și construcția maşinii şi a componentelor respective și a sistemelor de cuplare. De exemplu, o formă asimetrică corespondentă a piesei de montat și a partea receptoare a maşinii poate să garanteze că piesa nu poate fi montată în mod greşit. Utilizarea unor sisteme de fixare distincte pentru componentele care ar putea fi confundate poate avea același efect. Atunci când o soluție de proiectare nu este realizabilă, instrucțiunile necesare pentru evitarea erorilor de montare trebuie inscripționate pe părţile maşinii sau pe carcasele lor. A doua frază a primului paragraf al punctului 1.5.4 conține aceleași cerințe aplicabile părţilor mobile, precum lanțuri sau curele, care trebuie montate într-un sens dat. Inscripționările pentru evitarea erorilor de montare fac obiectul cerințelor enunţate la punctul 1.7.1 referitor la informațiile și avertismentele afișate pe maşină. Conform celui de-al doilea paragraf al punctului 1.5.4, dacă este cazul, instrucțiunile producătorului trebuie să conțină informații suplimentare privind măsurile luate pentru evitarea erorilor de montaj și, dacă este cazul, să ofere explicații privind informațiile inscripționate pe părţile în cauză – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i). Al treilea paragraf al punctului 1.5.4 tratează cazul specific al riscului de eroare de cuplare. Tipurile de conectare vizate pot cuprinde, de exemplu, conectarea maşinii la


218

surse de energie ori de fluide sau conectarea sistemului de comandă al unei maşini remorcate la sistemul de comandă al unei maşini autopropulsate sau al unui tractor. Abordarea acestui risc este aceeași ca în cazul prevenirii erorilor de montare în general. Din punct de vedere practic, erorile de cuplare care pot da naştere unui risc trebuie să fie evitate prin concepţia elementelor care trebuie conectate, de exemplu, prin utilizarea unor diametre, filete sau sisteme de conectare diferite. Inscripționările precum codurile de culori sunt utile, dar nu pot substitui măsurile prin proiectare. Totuşi, dacă măsurile prin proiectare nu pot fi aplicate, informațiile necesare trebuie inscripționate pe elementele care urmează să fie conectate și, dacă este cazul, pe sistemele de cuplare.

1.5.5 Temperaturi extreme

Trebuie să fie luate măsuri pentru eliminarea oricărui risc de leziune care decurge din contactul cu sau apropierea de părţi ale maşinii ori de materiale aflate la temperatură foarte înaltă sau foarte scăzută.

Trebuie, de asemenea,să fie luate măsurile necesare pentru evitarea riscului de ejectare a materialelor fierbinți sau foarte reci ori pentru protejarea împotriva acestor riscuri.

Secțiunea 226 Temperaturi extreme Contactul cu sau apropiere de părţi ale maşinii sau materiale la temperaturi foarte înalte poate provoca disconfort, durere și arsuri. Contactul cu componente sau materiale foarte reci poate provoca amorțeală sau degerături. Expunerea repetată la frig poate provoca vătămarea nervilor şi a vaselor de sânge. Ori de câte ori este posibil, riscurile datorate contactului cu sau apropierea de părţi ale maşinii sau materiale utilizate ori produse de maşină la temperaturi înalte sau foarte scăzute trebuie să fie reduse prin evitarea generării unor temperaturi periculoase. Atunci când acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măsurile necesare de protecție pentru a evita contactul periculos sau apropierea periculoasă de zonele respective, fie prin amplasarea lor la o distanță suficientă de pozițiile accesibile, în mod obişnuit, persoanelor, fie sau prin montarea de protectori sau alte structuri de protecție prevăzute cu izolația termică necesară. Cerința enunţată la paragraful al doilea al punctului 1.5.5 este complementară cerinței prezentate la punctul 1.3.3 privind riscul legat de obiectele ejectate. Atunci când sunt montaţi protectori pentru protecția împotriva ejectării de materiale fierbinți sau foarte reci, aceştia trebuie proiectaţi astfel încât să reziste la respectivele temperaturi - a se vedea secțiunea 216: observații privind punctul 1.4.1. Standardele EN ISO 13732, părțile 1 și 3140 oferă orientări privind evaluarea riscului de vătămare datorat contactului cu suprafețe fierbinți şi, respectiv, reci. Astfel de orientări sunt oferite și în Ghidul CENELEC 29141.

140 EN ISO 13732-1:2008 - Ergonomia ambianțelor termice - Metode de evaluare a răspunsului uman la contactul cu suprafețele - Partea 1: Suprafețe fierbinți (ISO 13732-1:2006); EN ISO 13732-3:2008 - Ergonomia ambianțelor termice - Metode de evaluare a răspunsului uman la contactul cu suprafețele - Partea 3: Suprafețe reci (ISO 13732-3:2005).


219

1.5.6 Incendiu

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să se evite toate riscurile de incendiu sau de supraîncălzire provocate de maşina însăşi ori de gaze, lichide, pulberi, vapori şi alte substanțe produse sau utilizate de maşină.

Secțiunea 227 Incendiu Incendiul declanșat de o maşină generează un risc major atât pentru persoane, cât și pentru proprietate, întrucât incendiul poate deteriora sau distruge atât maşina însăşi, cât și instalațiile și clădirile învecinate. Evaluarea pericolului de incendiu implică identificarea și evaluarea celor trei elemente de bază necesare declanșării unui incendiu, prezentate adeseori sub forma unui triunghi142:

Reducerea riscului de incendiu implică luarea mai multor măsuri combinate în legătură cu cele trei elemente ale triunghiului:

− Evitarea sau reducerea încorporării, utilizării sau producerii de materiale ori substanțe inflamabile. Astfel de măsuri cuprind, de exemplu, utilizarea de materiale rezistente la foc pentru construcția maşinilor, depozitarea în condiții de securitate a lichidelor, pulberilor sau gazelor inflamabile utilizate ori produse de maşină și eliminarea în condiţii de securitate a deșeurilor inflamabile – a se vedea secțiunea 178: observații privind punctul 1.1.3;

141 CLC Ghidul 29: 2007 – Temperaturile suprafețelor fierbinți posibil a fi atinse – Document de îndrumare pentru comisiile tehnice și producători. 142 Procesul de ardere poate fi, de asemenea, susținut sau reținut de prezența altor substanțe (catalizatori).

Oxigen

din aer sau din substanțe

oxidante

Surse de aprindere

precum scântei provenind de la echipamente

mecanice sau electrice, descărcări de

electricitate statică, suprafețe, materiale sau substanțe fierbinți, flăcări

Combustibil

materiale sau substanțe inflamabile încorporate în

sau utilizate sau produse de maşină

INCENDIU


220

− Prevenirea supraîncălzirii maşinii înseşi sau a materialelor ori substanțelor utilizate sau produse de maşină și, în cazul în care poate să apară supraîncălzirea, detectarea acesteia și inițierea măsurilor corective necesare sau transmiterea unui avertizări către operator înainte de apariția unui risc de incendiu;

− Evitarea contactului dintre materiale sau substanțe inflamabile și surse de aprindere precum scântei de origine mecanică sau electrică ori suprafețe fierbinți – a se vedea secțiunile 222 și 223: observații privind punctele 1.5.1 și 1.5.2;

− Reducerea concentrației de oxigen (în măsura în care acest lucru nu determină apariția unui risc suplimentar pentru persoane) sau evitarea prezenței substanțelor oxidante.

În cazul în care riscul de incendiu nu poate fi redus suficient prin astfel de măsuri, trebuie să se ia măsuri de protecție complementare pentru limitarea efectelor unui incendiu. Aceste măsuri pot să cuprindă, de exemplu, protecţia maşinii prin intermediul unor ecrane sau împrejmuirea maşinii și instalarea de detectoare de incendiu, alarme și/sau sisteme de stingere a incendiilor. Măsurile necesare trebuie să fie definite pe baza unei evaluări a riscului de incendiu. Specificații generale pentru evaluarea, prevenirea și protecția împotriva riscului de incendiu sunt conţinute în standardul EN 13478143. Pe lângă cerințele generale enunţate la punctul 1.5.6, cerințe suplimentare referitoare la riscul de incendiu pentru maşinile mobile sunt enunţate la punctul 3.5.2; cerințe suplimentare referitoare la riscul de incendiu pentru maşini pentru lucru în subteran sunt enunţate la punctul 5.5.

1.5.7 Explozie

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să se evite orice risc de explozie provocat de maşina însăşi sau de gaze, lichide, pulberi, vapori şi alte substanțe produse sau utilizate de maşină.

Maşina trebuie să fie conformă cu dispozițiile directivelor comunitare specifice, în ceea ce privește riscul de explozie datorat utilizării sale într-o atmosferă potențial explozivă.

Secțiunea 228 Explozie Cerința vizată la primul paragraf al punctului 1.5.7 se aplică în cazul riscurilor de explozie datorate funcţionării maşinii înseşi sau materialelor ori substanțelor utilizate sau produse de maşină. Exploziile se pot produce dacă arderea anumitor concentrații de substanțe inflamabile prezente în aer sub formă de gaze, vapori, ceaţă sau pulberi, de exemplu, este declanșată de o sursă de aprindere ce dagajă o energie suficientă. Exploziile implică o propagare autoîntreținută foarte rapidă a reacției de combustie cu acumularea unei presiuni înalte. Vătămările corporale ale persoanelor și pagubele materiale ale bunurilor provocate de explozii se datorează emisiilor violente de flăcări, radiații termice, unde de presiune, proiecție de fragmente și substanțe periculoase.

143 EN 13478:2001+A1: 2008 - Securitatea mașinilor - Prevenirea și protecția împotriva incendiilor.


221

Gravitatea daunelor potențiale depinde în principal de cantitatea de amestec exploziv prezent și de natura acestuia. Principiile care se aplică la prevenirea riscului de explozie sunt similare celor pentru prevenirea riscului de incendiu. Prevenirea riscului de explozie implică o combinație a următoarelor:

− evitarea acumulării de amestecuri explozive în zonele din interiorul sau din jurul maşinii prin evitarea utilizării unor materiale și substanțe inflamabile sau prin menținerea permanentă a concentrației acestora în aer la valori aflate în afara limitelor de explozie;

− evitarea prezenței surselor de aprindere în zonele periculoase;

− reducerea concentrației de oxigen în zonele periculoase (în măsura în care acest lucru nu provoacă un risc suplimentar pentru persoane).

În cazul în care riscul de explozie nu poate fi complet împiedicat, trebuie să se ia măsuri de protecție complementare pentru a limita consecințele unei explozii. Astfel de măsuri includ, de exemplu, proiectare cu rezistenţă la explozie, instalare de dispozitive de reducere a presiunii de explozie (ventile), instalare de sisteme sau dispozitive automate de detectare a exploziilor, sisteme de suprapresiune sau dispozitive pentru prevenirea propagării flăcărilor și exploziei. Specificații generale pentru evaluarea, prevenirea și protecția împotriva riscului de explozie sunt furnizate în standardul EN 1127-1144. Conform celui de-al doilea paragraf al punctului 1.5.7, maşinile destinate utilizării în sau în legătură cu o atmosferă potențial explozivă fac obiectul dispozițiilor Directivei ATEX145 - a se vedea secțiunea 91: observații privind articolul 3. Conceptul de atmosferă potențial explozivă este explicat în Ghidul de aplicare a Directivei ATEX146. Echipamentele care intră sub incidența Directivei ATEX fac obiectul unor cerințe de marcaj specifice – a se vedea secțiunea 251: observații privind paragraful al treilea al punctului 1.7.3. Cu toate că Directiva ATEX nu se aplică ca atare în cazul riscurilor de explozie generate în interiorul maşinii, echipamente conforme cu cerințele Directivei ATEX trebuie să fie instalate în zone ale maşinii unde există riscul de acumulare a unei atmosfere potențial explozive.

144 EN 1127-1:2007 - Atmosfere explozive - Prevenirea și protecția la explozii - Partea 1: Concepte fundamentale și metodologie. 145 Directiva 94/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potențial explozive – JO L 100, 19.4.1994, p. 1. 146 Ghid de punerea în aplicare a Directivei 94/9/CE din 23 martie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potențial explozive – ediția a treia, iunie 2009 – a se vedea punctul 3.7.1: http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/documents/guidance/atex/application/index_en.htm




222

1.5.8 Zgomot

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât riscurile rezultate din emisiilor de zgomot aerian să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ținându-se seama de progresul tehnic și de disponibilitatea mijloacelor de reducere a zgomotului, în special la sursă.

Nivelul de emisie sonoră poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisii pentru maşini similare.

Secțiunea 229 Reducerea emisiilor de zgomot Cerința enunţată la punctul 1.5.8 tratează riscurile asociate expunerii operatorilor de maşini și a altor persoane la zgomotul produs de maşini. Expunerea prelungită la zgomotul produs de maşini este principala cauză a afecțiunilor auditive de origine profesională induse de zgomot. De multe ori, riscul asupra sănătății nu are manifestări perceptibile, întrucât vătămarea auzului este cumulativă și ireversibilă, dar persoana în cauză nu este conștientă de acest lucru la momentul expunerii la zgomot. Expunerea la un zgomot sub formă de impulsuri cu energie înaltă poate produce o pierdere bruscă a auzului. Expunerea la zgomot este, de asemenea, asociată cu alte afecțiuni auditive precum acufena (percepția unui sunet în absența unei surse externe – ţiuit continuu în ureche). Expunerea la zgomotul maşinilor constituie, de asemenea, un factor care contribuie la oboseală și stres şi poate fi la originea accidentelor, de exemplu, din cauza interferențelor în comunicare – a se vedea secțiunea 181: observații privind punctul 1.1.6. Este important să se facă o distincție între expunerea persoanelor la zgomot și emisiile de zgomot ale maşinilor. Emisiile de zgomot ale maşinilor, măsurate în condiții prestabilite, este o proprietate intrinsecă a maşinilor. Expunerea persoanelor la zgomotul produs de maşină depinde de factori precum instalarea maşinii, condițiile de utilizare a maşinii, caracteristicile locului de muncă (de exemplu, absorbția zgomotului, dispersia zgomotului, reflecțiile zgomotului), emisiile de zgomot provenind din alte surse (de exemplu, de la alte maşini), poziția persoanelor față de sursele de zgomot, durata expunerii și utilizarea echipamentului individual de protecție (protectori auditivi). Producătorul unei maşini este responsabil pentru contribuția maşinii sale la riscul generat de zgomot. Expunerea lucrătorilor la zgomot este reglementată de dispozițiile naționale de punere în aplicare a Directivei 2003/10/CE privind expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot147. Această directivă stabilește valori limită de expunere și valori de expunere de la care se declanşează acțiunea care ţin cont de nivelurile de expunere zilnică la zgomot și nivelurile limită de presiune acustică de vârf pentru lucrători . Cu cât nivelul de zgomot emis de maşini este mai scăzut, cu atât este mai ușor pentru utilizatori să respecte limitele de expunere prescrise de Directiva 2003/10/CE. Utilizatorii sunt astfel interesați în selectarea unor maşini cu emisii de zgomot cât mai

147 Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (zgomot) [a șaptesprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] – JO L 42, 15.2.2003, p. 38.


223

scăzute posibil pentru performanța cerută148 – a se vedea secțiunea 275: observații privind punctul 1.7.4.3. Directiva ”Maşini” nu stabilește limite pentru emisiile de zgomot, însă impune producătorilor să reducă riscurile provocate de emisia de zgomot la cel mai scăzut nivel, ţinând cont de progresul tehnic și de disponibilitatea unor mijloace de reducere a zgomotului. Pe lângă directiva ”Maşini”, anumite categorii de maşini fac obiectul unor limite ale emisiilor de zgomot stabilite prin Directiva 2000/14/CE „Echipamentele de exterior”149 - a se vedea secțiunea 92: observații privind articolul 3 și secțiunea 273: observații privind punctul 1.7.4.2. litera (u). Abordarea producătorului referitoare la prevenirea riscurilor datorate emisiilor de zgomot trebuie să ia în considerare principiile de integrare a securităţii enunţate la punctul 1.1.2:

− prima prioritate trebuie să fie acordată măsurilor de proiectare și construcție pentru reducerea emisiei de zgomot la sursă;

− a doua prioritate trebuie să fie acordată măsurilor integrate de protecție care completează măsurile de reducere a zgomotului la sursă, permițând astfel o reducere suplimentară a emisiilor de zgomot;

− a treia prioritate trebuie să fie acordată informării utilizatorilor asupra riscurilor reziduale de emisii de zgomot astfel încât să le permită acestora să ia măsurile de protecție necesare precum măsuri legate de instalarea maşinii, proiectarea locului de muncă și furnizarea și utilizarea echipamentului individual de protecție (protectori auditivi) – a se vedea secțiunile 264, 267 și 273: observații privind punctul 1.7.4.2 literele (j), (l) (m) și (u).

Reducerea la sursă a emisiilor de zgomot reprezintă cea mai eficientă metodă de a reduce riscurile datorate zgomotului atât pentru operatorii maşinii în cauză cât și pentru alte persoane care pot fi expuse la zgomotele produse de maşină. Pentru a reduce în mod eficient emisiile de zgomot la sursă, este necesar să se identifice principalele surse de zgomot produs de maşina în cauză. Măsurile de reducere a sursei sau a surselor dominante de zgomot trebuie să fie luate cât mai devreme posibil în cadrul procesului de proiectare. Măsurile integrate de protecție împotriva emisiilor de zgomot includ instalarea de panouri acustice izolante în jurul maşinii sau în jurul principalei surse de zgomot de pe maşină. Dacă este cazul, trebuie să se conceapă protectori pentru a asigura atenuarea acustică necesară pentru zgomot în acelaşi timp cu protecția împotriva altor pericole – a se vedea secțiunea 169: observații privind punctul 1.1.1 litera (f) și secțiunea 216: observații privind punctul 1.4.1. Este, de asemenea, posibil să se conceapă incinte izolate fonic pentru posturile de lucru sau posturile de conducere (cabine) pentru a se asigura atât atenuarea acustică

148 A se vedea articolul 4 alineatul (6) din Directiva 2003/10/CE. 149 Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior - JO L 162, 3.7.2000, p. 1 – a se vedea articolul 12.


224

precum și protecția împotriva altor pericole – a se vedea secțiunea 182: observații privind punctul 1.1.7 și secțiunea 294: observații privind punctul 3.2.1. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că astfel de măsuri nu asigură protecția operatorilor atât timp cât aceștia se află în afara incintelor și nici a altor persoane expuse. Specificații generale referitoare la reducerea emisiilor de zgomot produs de maşini sunt prevăzute în standardul EN ISO 11688-1150.

Secțiunea 230 Date comparative privind emisiile Paragraful al doilea al punctului 1.5.8 face referire la un mijloc de evaluare a adecvării măsurilor luate pentru a reduce riscurile datorate emisiilor de zgomot: compararea nivelului de risc cu cel al maşinilor similare. Această abordare face parte din a patra etapă a procesului de evaluare a riscurilor prezentat în cadrul principiului general 1: evaluarea riscurilor151 – a se vedea secțiunea 158: observații privind principiul general 1 – și reprezintă principalul mijloc de stabilire a nivelului progresului tehnic existent – a se vedea secțiunea 161: observații privind principiul general 3. Abordarea constă în compararea valorii emisiilor de zgomot măsurate pe maşina în cauză cu valorile măsurate pe maşini similare aparținând aceleiași familii. Conceptul „maşini similare” reprezintă maşini destinate să îndeplinească aceleiași funcții cu caracteristici de performanță echivalente. Parametrii care descriu performanța sunt specificați, de regulă, în codul de încercare acustică pentru categoria de maşini în cauză. Zgomotul emis de maşinile de comparat trebuie măsurat utilizând același cod de încercare. În cazul în care comparația indică faptul că un număr semnificativ de maşini similare cu parametri comparabili înregistrează un nivel de emisii sonore mai scăzut, acest lucru indică faptul că maşina în cauză nu este la nivelul tehnicii existente, întrucât mijloace care permit o şi mai mare reducere a emisiei de zgomot sunt disponibile şi ar trebui aplicate. În cazul în care comparația arată că maşini similare înregistrează un nivel similar sau mai ridicat de emisii de zgomot, aceasta indică faptul că măsurile de reducere a zgomotului sunt adecvate, cu excepția cazului în care este evident că sunt disponibile mijloace tehnice pentru o şi mai mare reducere a emisiilor de zgomot, caz în care acestea ar trebui să fie aplicate. Aplicarea acestei abordări trebuie să se bazeze pe codul de încercare acustică adecvat și pe date comparative ale emisiilor de zgomot, demne de încredere și reprezentative. Până în prezent, datele colectate sunt limitate. Cu toate acestea, se intenționează ca un număr din ce în ce mai mare de standarde de tip C să cuprindă date comparative privind emisiile pentru categoriile de maşini care sunt cuprinse în domeniul lor de aplicare.

150 EN ISO 11688-1:2009 – Acustică - Recomandări practice pentru proiectarea mașinilor și echipamentelor cu zgomot redus - Partea 1: Planificare (ISO/TR 11688-1:1995). 151 A se vedea clauza 8.3 din standardul EN ISO 14121-1:2007 – Securitatea mașinilor — Aprecierea riscului — Partea 1: Principii.


225

O metodă de comparare a datelor de emisie de zgomot ale maşinilor este prezentată în standardul EN ISO 11689152.

1.5.9 Vibrații

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât riscurile rezultând din vibrațiile produse de maşină să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ținându-se seama de progresul tehnic și de disponibilitatea unor mijloace de reducere a vibraţiilor, în special, la sursă.

Nivelul vibrației poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisii pentru maşini similare.

Secțiunea 231 Vibrații Cerința enunţată la punctul 1.5.9 tratează riscurile asociate expunerii la vibrațiile generate de maşini. Vibrațiile pot fi generate de funcționarea echipamentului, de exemplu de masele aflate în mișcare de rotație sau oscilantă, pulsațiile gazului sau fenomenele aerodinamice, precum cele generate de ventilatoare sau de impactul maşinilor portabile cu materiale rigide. Vibrațiile pot fi, de asemenea, generate de interacțiunea dintre maşină și mediul său înconjurător, de exemplu deplasarea unei maşini mobile pe un teren accidentat. Expunerea la vibrații transmise prin picioare sau prin scaun în întregul corp poate provoca sau agrava afecțiuni musculo-scheletice precum dureri de spate și poate provoca leziuni ale coloanei vertebrale. Expunerea sistemului mână-braț la vibrații poate determina leziuni vasculare în degete și mâini (boala Raynaud) și leziuni ale sistemului nervos periferic, a tendoanelor, mușchilor, oaselor și articulaţiilor mâinilor și brațelor. Este important să se facă o distincție între expunerea persoanelor la vibrații și emisia de vibrații de către maşină. Trebuie remarcat faptul că expunerea lucrătorilor la vibrații este guvernată de dispozițiile naționale de punere în aplicare a Directivei 2002/44/CE153. Această directivă stabilește valori limită de expunere zilnică și valori de la care se declanşează acțiunea pentru vibrațiile transmise sistemului mână-braț și pentru vibraţiile transmise întregului corp. Expunerea zilnică a persoanelor la vibrații nu poate fi dedusă pur și simplu din măsurarea vibrațiilor emise de maşină, întrucât expunerea depinde, de asemenea, de durata și condițiile de utilizare a maşinii în cauză. Cu toate acestea, cu cât nivelul de emisii de vibrații ale maşinii este mai redus, cu atât este mai ușor pentru utilizatori să respecte limitele de expunere stabilite de Directiva 2002/44/CE. Utilizatorii au astfel interesul de a selecta maşini ale căror emisii de vibrații sunt cât mai reduse posibil

152 EN ISO 11689:1997 - Acustică – Procedura de comparare a datelor privind emisia de zgomot a mașinilor și echipamentelor. 153 Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibrații) [a șaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE](1) din Directiva 89/391/CEE]


226

pentru performanța cerută – a se vedea secțiunea 275: observații privind punctul 1.7.4.3. Abordarea producătorului în ceea ce privește prevenirea riscurilor datorate emisiilor de vibrații trebuie să ia în considerare principiile de integrare a securității enunţate la punctul 1.1.2:

− prima prioritate trebuie să fie acordată măsurilor de proiectare și construcție pentru reducerea generării de vibrații la sursă, de exemplu, prin garantarea că frecvențele de rezonanță ale părţilor componente ale maşinii nu sunt apropiate de frecvențele de excitație, prin alegerea, pentru construcția maşinii, a unor materiale care prezintă înalte caracteristici de amortizare intrinsecă, prin integrarea unor mase auxiliare sau prin echilibrarea părţilor componente aflate în mișcare de rotație sau alternantă;

− a doua prioritate trebuie să fie acordată măsurilor integrate de protecție: măsuri de izolare pot să fie luate cu scopul de a preveni transmiterea vibrațiilor în întregul corp sau în sistemul mână-braț. Măsurile de izolare cuprind instalarea de arcuri din metal sau elastomer, instalarea de amortizoare cu fricțiune, cu lichid sau cu gaz ori instalarea unei combinații de arcuri și amortizoare;

− a treia prioritate trebuie să fie acordată informării utilizatorului asupra vibrațiilor reziduale, pentru ca acesta să poată lua măsurile de protecție necesare, precum măsuri legate de instalarea maşinii sau de furnizarea unei instruiri corespunzătoare – a se vedea secțiunile 264 și 267: observații privind punctul 1.7.4.2 literele (j) și (l), secțiunea 279: observații privind punctul 2.2.1.1 și secțiunea 325: observații privind punctul 3.6.3.1.

Paragraful al doilea la punctului 1.5.9 face referire la o abordare pentru evaluarea adecvării măsurilor luate pentru a reduce riscurile datorate vibrațiilor: compararea nivelului de risc cu cel al unor maşini similare. Această metodă trebuie să fie aplicată în aceleași condiții ca cerința echivalentă aplicabilă datelor comparative privind emisiile de zgomot – a se vedea secțiunea 230: observații privind punctul 1.5.8. Specificații generale privind izolarea surselor de vibrații sunt prevăzute în standardul EN 1299154. Pe lângă cerințele generale enunţate la punctul 1.5.9, cerințe suplimentare privind postul de lucru pe maşinile supuse vibrațiilor sunt prezentate la punctul 1.1.8.

154 EN 1299:1997+A1:2008 - Vibrații și șocuri mecanice - Izolarea mașinilor împotriva vibrațiilor - Informații privind realizarea izolării sursei.


227

1.5.10 Radiații

Radiațiile nedorite emise de mașină trebuie să fie eliminate sau reduse la niveluri care nu au un efect nociv asupra persoanelor.

Orice radiație ionizantă funcțională emisă de maşină trebuie să fie limitată la cel mai scăzut nivel necesar bunei funcționări a maşinii în timpul reglării, funcţionării și curățării sale. În cazul în care există un risc, trebuie să fie luate măsurile de protecție necesare.

Orice radiație neionizantă funcțională emisă de maşină în timpul reglării, funcţionării și curățării sale trebuie să fie limitată la niveluri care nu au efecte nocive asupra persoanelor.

Secțiunea 232 Radiații ionizante și neionizante emise de maşină Cerințele enunţate la punctul 1.5.10 vizează riscuri datorate radiațiilor emise de părţi componente ale maşinii sau de materiale ori substanțe utilizate sau produse de maşina în cauză. Punctul 1.5.10 tratează atât radiațiile ionizante, cât și radiațiile neionizante. Riscurile datorate radiației optice coerente (lasere) sunt tratate la punctul 1.5.12. Radiațiile ionizante includ radiații radioactive alfa, beta și gama și razele X. Expunerea la radiații ionizante provoacă vătămarea celulelor și poate fi cancerigenă. Radiațiile neionizante includ radiații magnetice și electromagnetice în gamele de frecvență radio și microunde și radiațiile optice în gamele de frecvență infraroșu, vizibil și ultraviolet. Expunerea la câmpuri magnetice puternice poate rovoca amețeală (vertij), greață și magnetofosfenă (senzația vizuală de puncte luminoase). Expunerea la radiații în frecvențe radio și microunde poate conduce la efecte de încălzire și tulburarea răspunsurilor nervoase și musculare. Expunerea la anumite niveluri de radiații optice poate provoca arsuri și alte leziuni oculare și cutanate. Expunerea la radiații ultraviolete poate fi cancerigenă. Trebuie remarcat faptul că expunerea lucrătorilor la radiații este reglementată de dispozițiile naționale de punere în aplicare a următoarelor directive:

Radiații ionizante: Directiva 96/29/Euratom155

Câmpuri electromagnetice: Directiva 2004/40/CE156

Radiații optice artificiale: Directiva 2006/25/CE157

155 Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante – JO L 159, 29.6.1996 p. 1. 156 Directiva 2004/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a optsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] Directiva 2004/40/CE a fost modificată prin Directiva 2008/46/CE care amână termenul de transpunere pentru data de 30 aprilie 2012.


228

Aceste directive stabilesc valori limită de expunere. Deși este important să se facă o distincție între expunerea persoanelor la radiații și emisia de radiații de către maşină, cu cât nivelul emisiilor maşinii este mai redus, cu atât este mai ușor pentru utilizatori să respecte limitele de expunere. Cerința generală enunţată la primul paragraf al punctului 1.5.10 se aplică la emisii de radiații nedorite, adică la emisii care nu sunt esențiale pentru funcționarea maşinii. Ea se aplică atât la radiații ionizante cât și la radiaţii neionizante. Prevenirea riscurilor datorate radiațiilor nedorite implică următoarele acţiuni:

− evitarea emisiilor de radiații sau reducerea puterii acestora la niveluri nedăunătoare – trebuie subliniat faptul că se consideră că nu există niveluri nedăunătoare de expunere la radiații ionizante;

− atunci când emisiile nu pot fi eliminate sau puterea acestora nu poate fi redusă suficient, ecranarea în vederea evitării expunerii operatorilor și a altor persoane;

− informarea utilizatorilor asupra riscurilor reziduale datorate radiațiilor și asupra necesităţii de furnizare și utilizare a echipamentului individual de protecție – a se vedea secțiunea 267: observații privind punctul 1.7.4.2 literele (l) și (m).

Al doilea paragraf al punctului 1.5.10 tratează riscurile datorate radiațiilor ionizante funcționale. Trebuie reamintit faptul că maşinile special proiectate pentru necesităţile industriei energetice nucleare sau pentru producerea ori prelucrarea de materiale radioactive sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Maşini”. Cu toate acestea, maşinile supuse Directivei ”Maşini” pot să încorporeze surse de radiații ionizante, de exemplu, în scop de măsurare, de încercare nedistructivă sau de prevenire a acumulării de sarcini electrostatice – a se vedea secțiunea 50: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (c). Astfel de radiații ionizante funcționale trebuie să fie limitate la cel mai redus nivel care este cerut de buna funcționare a maşinii și trebuie să fie luate măsurile de protecție necesare pentru a se garanta că operatorii și celelalte persoane nu sunt expuse la radiații, fie în timpul funcționării normale a maşinii, fie în timpul operațiunilor de întreținere, precum reglarea sau curățarea. Trebuie remarcat că utilizarea de surse radioactive poate face obiectul autorizării și controlului în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a directivei 96/29/Euratom și a directivei 2003/122/Euratom158. Paragraful al treilea al punctului 1.5.10 tratează radiații neionizante funcționale. Întrucât expunerea la niveluri reduse a anumitor tipuri de radiații neionizante poate să fie nepericuloasă, paragraful al treilea al punctului 1.5.10 impune ca nivelurile de radiații neionizante la care persoanele sunt expuse nu trebuie să aibă efecte nocive. Specificațiile generale privind evaluarea, măsurarea și protecția împotriva radiației neionizante sunt furnizate în standardele EN 12198, părțile 1 - 3159. 157 Directiva 2006/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind cerințele minime de securitate și de sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (radiații optice artificiale) [A nouăsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]. 158 Directiva 2003/122/Euratom a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate și al surselor orfane – JO L 346, 31.12.2003, p. 57.


229

1.5.11 Radiații exterioare

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât radiația exterioare să nu perturbe funcționarea sa.

Secțiunea 233 Radiații exterioare Cerința enunţată la punctul 1.5.11 tratează un aspect al compatibilității electromagnetice a maşinilor, respectiv imunitatea maşinii la perturbările datorate radiațiilor electromagnetice provenind din surse exterioare, care pot afecta securitatea și sănătatea persoanelor. În această privință, o atenție deosebită ar trebui să fie acordată proiectării și construcției componentelor sistemului de comandă care au legătură cu securitatea – a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul 1.2.1. În ceea ce privește imunitatea maşinii la radiațiile electromagnetice care pot perturba funcționarea maşinii în general, și în ceea ce privește emisiile de radiații electromagnetice provenind de la maşină care pot perturba funcționarea altor echipamente, Directiva EMC 2004/108/CE se aplică în plus față de Directiva „Maşini”160 – a se vedea secțiunea 92: observații privind articolul 3. Cerința enunţată la punctul 1.5.11 impune, de asemenea, producătorilor de maşini să împiedice interferențele cu alte tipuri de radiații exterioare care pot fi anticipate în mod rezonabil în condițiile de utilizare prevăzute. De exemplu, radiații artificiale sau naturale exterioare pot să interfereze cu funcționarea anumitor dispozitive fotoelectrice sau dispozitive radio de comandă la distanță.

159 EN 12198-1:2000+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Aprecierea și reducerea riscurilor datorate radiațiilor emise de mașini - Partea 1 - Principii generale; EN 12198-2:2002+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Aprecierea și reducerea riscurilor datorate radiațiilor emise de mașini - Partea 2: Proceduri de măsurare a emisiilor de radiații; EN 12198-3:2002+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Aprecierea și reducerea riscurilor datorate radiațiilor emise de mașini - Partea 3: Reducerea radiațiilor prin atenuare sau ecranare. 160 Directiva 2004/108/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică și de abrogare a Directivei 89/336/CEE - JO L 390, 31.12.2004, p. 24.


230

1.5.12 Radiații laser

În cazul în care se utilizează echipamente laser, trebuie luate în considerare următoarele dispoziții:

− echipamentul laser de pe o maşină trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să împiedice orice radiații accidentale,

− echipamentul laser de pe o maşină trebuie să fie protejat astfel încât radiația efectivă, radiația produsă prin reflecție sau difuzine şi radiația secundară să nu afecteze sănătății,

− echipamentele optice pentru observarea și reglarea echipamentului laser de pe o maşină trebuie să fie de aşa natură încât radiațiile laser să nu genereze un risc pentru sănătate.

Secțiunea 234 Radiații laser Sursele de radiații laser sunt frecvent încorporate în maşini pentru scopuri precum: măsurare, prelucrare de date ori detectare a prezenței sau în maşini de prelucrare cu laser, precum maşini pentru tratament termic, marcare, tăiere, îndoire sau sudare de materiale ori piese. Riscurile datorate laserelor depind de lungimea de undă și puterea radiațiilor. Expunerea la radiația laser poate provoca leziuni şi arsuri oculare sau cutanate. Trebuie subliniat faptul că expunerea lucrătorilor la radiația laser este guvernată de prevederile naționale de punere în aplicare a Directivei 2006/25/CE privind radiații optică artificială, care stabilește valorile limită de expunere. Cerința enunţată la punctul 1.5.12 prevede ca producătorii de maşini să integreze generatoarele sau sursele laser în maşină astfel încât radiația să nu fie aplicată decât acolo unde şi atunci când acest lucru este necesar. La nevoie, blindaje sau ecrane locale ori periferice trebuie să fie instalate în vederea protejării persoanelor împotriva radiației directe, reflectate, difuzate sau dispersate care poate fi dăunătoare. Ca regulă generală, pe maşinile de prelucrare cu laser, accesul în zona de prelucrare trebuie să fie împiedicat pe parcursul funcționării normale. Atunci când operatorii trebuie să urmărească echipamentul laser, de exemplu, în scop de reglare sau ajustare, producătorul trebuie să integreze măsurile de protecție necesare pentru a evita orice risc de vătămare a sănătății. În conformitate cu punctul 1.1.2 litera (b), instrucțiuni referitoare la punerea la dispoziţie și utilizarea de EIP(protectori pentru ochi) împotriva radiațiilor laser vor fi date numai pentru riscurile rezidule care nu pot fi evitate prin măsuri integrate de protecție. A treia liniuță de la punctul 1.5.12 impune ca echipamentele optice instalate pentru protecția operatorilor în timpul supravegherii sau reglării echipamentului laser, precum ecranele, trebuie să prezinte caracteristicile de transmisie maxim necesare, luând în considerare gama de lungimi de undă și celelalte caracteristici ale radiațiilor laser, în vederea evitării oricărui risc de vătămare a sănătății.


231

Specificații generale pentru maşini de prelucrare cu laser sunt furnizate în standardele EN ISO 11553, părțile 1 și 2161. Specificații generale referitoare la ecranele de protecție sunt furnizate în standardul EN 12254162.

1.5.13 Emisii de materiale și substanțe periculoase

Maşina trebuie proiectată și construită astfel încât să poată fi evitate riscurile de inhalare, ingerare, de contact cu pielea, ochii și mucoasele și de penetrare prin piele a materialelor și substanțelor periculoase pe care le produce.

Când un pericol nu poate fi eliminat, maşina trebuie să fie echipată astfel încât materialele și substanțele periculoase să poată fi reținute, evacuate, precipitate prin pulverizare cu apă, filtrate sau tratate printr-o altă metodă la fel de eficace.

Când procesul nu este în totalitate închis pe durata regimului normal de funcţionare a maşinii, dispozitivele de reținere și/sau evacuare trebuie să fie situate astfel încât să aibă un efect maxim.

Secțiunea 235 Emisii de materiale și substanțe periculoase Cerințele enunţate la punctul 1.5.13 tratează riscurile la adresa sănătății datorate emisiei de materiale și substanțe periculoase produse de maşini. Materialele și substanțele periculoase includ materiale și substanțe chimice și biologice clasificate drept toxice, vătămătoare, corozive, iritante, sensibilizante, cancerigene, mutagene, teratogene, patogene sau asfixiante. Emisiile aeropurtate de substanțe periculoase pătrund, cel mai probabil, în organism prin inhalare, dar ele pot să intre și pe alte căi atunci când se depun pe suprafața corpului sau sunt ingerate. Emisiile de substanțe periculoase care nu sunt aeropurtate pătrund în corp, cel mai probabil, prin ingestie sau prin contact cu pielea, ochii sau mucoase. Prevenirea riscurilor datorate emisiilor de materiale și substanțe periculoase poate fi realizată prin evitarea utilizării de materiale și substanțe periculoase sau prin utilizarea unor substanțe mai puţin periculoase – a se vedea secțiunea 178: observații privind punctul 1.1.3. Procesul de producție poate fi de asemenea proiectat pentru a evita sau reduce emisiile. Atunci când emisiile de materiale și substanțe periculoase nu pot fi evitate sau reduse suficient, paragraful al doilea de la punctul 1.5.13 impune ca maşina să fie echipată cu echipamentul necesar pentru reținerea, evacuarea sau precipitarea materialelor și substanțelor periculoase în vederea protejării persoanelor împotriva expunerii. Atunci când materialele sau substanțele periculoase sunt inflamabile sau pot forma cu aerul un amestec exploziv, trebuie luate măsurile de prevenire necesare pentru a evita

161 EN ISO 11553-1:2008 - Securitatea mașinilor - Mașini de prelucrat cu laser - Partea 1: Cerințe generale de securitate (ISO 11553-1:2005); EN ISO 11553-2:2008 - Securitatea mașinilor - Mașini de prelucrat cu laser — Partea 2: Cerințe de securitate pentru dispozitivele de procesare cu laser portative (ISO 11553-2:2007). 162 EN 12254:2010 - Ecrane pentru locuri de muncă cu laseri. Cerințe și încercări de securitate.


232

riscul de incendiu sau de explozie în timpul reținerii sau evacuării acestora – a se vedea secțiunile 227 și 228: observații privind punctele 1.5.6 și 1.5.7. Paragraful al treilea de la punctul 1.5.13 tratează cazurile în care procesul nu se desfășoară în întregime într-un spațiu închis. În astfel de situații, echipamentul de reținere sau evacuare a materialelor și substanțelor periculoase trebuie să fie proiectat și amplasat astfel încât să se evite scurgerile. Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin menținerea containerelor la o presiune negativă sau prin amplasarea hotelor sau duzelor de extracție cu un flux de aer adecvat cât mai aproape de punctele de emisie. Specificații generale privind prevenirea riscurilor datorate emisiilor de materiale și substanțe periculoase sunt furnizate în standardele EN 626, părțile 1 și 2163.

1.5.14 Risc de a rămâne închis în mașină

Maşina trebuie proiectată și construită sau echipată cu mijloace care să prevină ca o persoană să rămână închisă în interiorul acesteia sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu mijloace de chemare în ajutor.

Secțiunea 236 Riscul de a rămâne închis într-o mașină Cerința enunţată la punctul 1.5.14 se aplică în situațiile în care prezența persoanelor în spațiile închise ale maşinii nu poate fi complet evitată. Cerința de aplică, de asemenea, pentru suporturile de transport (cabine) ale anumitor tipuri de maşini destinate pentru ridicarea persoanelor, atunci când există un risc ca utilizatorii să rămână închiși în mașină atunci când suportul de transport (cabina) este imobilizat(ă) la înălțime sau între două paliere fixe. Trebuie să de acorde, de asemenea, atenție riscului ca o persoană să rămână închisă în mașină într-un post de lucru la înălțime, de exemplu, în caz de incapacitate. Cerința enunţată la punctul 1.5.14 trebuie luată în considerare în coroborare cu cerințele vizate la punctul 1.1.7 referitoare la intrări și ieșiri de urgență din posturile de lucru – a se vedea secțiunea 182: observații privind punctul 1.1.7 – și punctele 1.6.4 și 1.6.5 privind intervenția operatorului și curățarea pieselor interne.

163 EN 626-1:1994+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Reducerea riscurilor pentru sănătate datorate substanțelor periculoase emise de mașini - Partea 1: Principii și condiții tehnice pentru producătorii de mașini; EN 626-2:1996+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Reducerea riscurilor pentru sănătate datorate substanțelor periculoase emise de mașini — Partea 2: Metodologie care conduce la proceduri de verificare.


233

1.5.15 Risc de alunecare, dezechilibrare sau cădere

Acele părți ale maşinii, pe care este posibil să se deplaseze ori să staţioneze persoane, trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să prevină alunecarea, împiedicarea sau căderea persoanelor pe sau în afara acestor părți.

Unde este cazul, aceste părţi trebuie să fie prevăzute cu mijloace de sprijin pentru mâini care să fie fixate în apropierea utilizatorului și care să îi permită acestuia să își mențină stabilitatea.

Secțiunea 237 Risc de alunecare, dezechilibrare sau cădere Cerința enunţată la primul paragraf al punctului 1.5.15 se aplică pentru toate părțile maşinii pe care este posibil să se deplaseze sau să staţioneze persoane fie pentru a accesa posturi de lucru și puncte de întreținere, fie pentru a se deplasa dintr-o parte a maşinii la alta – a se vedea secțiunea 240: observații privind punctul 1.6.2. Aceasta se aplică, de asemenea, pentru părți ale maşinii pe care persoane se deplasează sau staţionează în timpul utilizării maşinii destinate ridicării sau deplasării de persoane. Cerința se aplică deci pentru părți ale maşinii precum: pasarele, platforme de lucru, pasaje, culoare, rampe, trepte, scări pliante, scări, podele, trepte ale scărilor rulante sau banda rulantă a transportoarelor de pasageri (trotoare rulante). Cerința enunţată la punctul 1.5.15 se aplică numai pentru părți ale maşinii, inclusiv mijloace de acces la maşină instalate în clădirile utilizatorului – a se vedea secțiunea 240: observații privind punctul 1.6.2. Obligațiile angajatorului în ceea ce privește podelele de la locul de muncă sunt stabilite în Directiva 89/654/CEE a Consiliului164. Orice cerințe specifice privind podeaua pe care trebuie utilizată sau instalată maşina trebuie să fie specificate în instrucțiunile producătorului – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i). Pentru a preveni riscul de alunecare, producătorul trebuie să garanteze ca suprafețele maşinii, pe care se presupune că vor circula sau vor staţiona persoane, să aibă o rezistență la alunecare corespunzătoare, având în vedere condițiile de utilizare. Întrucât acumularea de substanțe precum apă, ulei sau lubrifiant, pământ, noroi, zăpadă sau gheață tinde să mărească riscul de alunecare, suprafețele pe care se presupune că vor circula și vor staţiona persoane trebuie, pe cât posibil, să fie proiectate și amplasate astfel încât să se evite prezența unor astfel de substanțe sau să fie proiectate astfel încât să nu se acumuleze astfel de substanțe sau să poată fi drenate. Atunci când este posibil ca suprafețele să rămână ude sau umede, suprafețele netede trebuie să fie evitate. Pentru a preveni riscul de împiedicare, este important să se evite diferențe de nivel între suprafețe adiacente. De exemplu, precizia de oprire a maşinilor de ridicat care deservesc paliere fixe unde persoanele au acces la suportul de transport trebuie să fie de așa natură încât să se prevină o diferență de nivel între podeaua suportului de transport și palier care ar putea crea un risc de împiedicare. Trebuie să se acorde

164 Directiva 89/654/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] – anexa I, secțiunea 9.2.


234

atenție la amplasarea și fixarea cablurilor și conductelor pentru a evita crearea de obstacole care ar putea crea un risc de împiedicare. Atunci când există un risc de cădere, spațiile în cauză trebuie să fie echipate cu îngradiri adecvate sau cu balustrade și protectori laterali pentru a preveni căderea. Dispozitive de ancorare pentru fixarea echipamentului individual de protecție (EIP) împotriva căderii de la înălțime trebuie să fie instalate în zonele în care există un risc rezidual de cădere – a se vedea secțiunea 265: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (m) și secțiunea 374: observații privind punctul 6.3.2. Dispozitive de ancorare adecvate trebuie să fie alese, luând în considerare necesitatea operatorilor de a se deplasa. Cu toate acestea, conform punctului 1.1.2 litera (b), instrucțiunile privind punerea la dispoziţie și utilizarea EIP nu trebuie să fie un substitut al măsurilor integrate de protecție împotriva riscului de cădere în situațiile în care astfel de măsuri sunt realizabile. Paragraful al doilea al punctului 1.5.15 impune ca zonele maşinii în care se presupune că vor circula sau vor staţiona persoane să fie dotate, acolo unde este cazul, cu balustrade fixe în raport utilizatorul pentru a-i permite acestuia să își păstreze echilibrul. Aceasta reprezintă o măsură complementară pentru reducerea riscului de alunecare, împiedicare și cădere şi este deosebit de importantă pentru maşinile în cadrul cărora utilizatorii urmează să păşească pe o suprafață aflată în mișcare, precum scări rulante și trotoare rulante. Specificații generale privind prevenirea riscurilor de alunecare, împiedicare și cădere sunt furnizate în standardele din seria EN ISO 14122 – a se vedea secțiunea 240: observații privind punctul 1.6.2. Pe lângă cerința generală enunţată la punctul 1.5.15, cerințe suplimentare privind riscul de cădere din suportul de transport al unei maşini destinate ridicării persoanelor sunt stabilite la punctul 6.3.2.

1.5.16 Fulgere

Maşina care necesită protecție împotriva efectelor fulgerelor în timpul utilizării sale trebuie să fie echipată cu un sistem care să permită scurgerea la pământ a sarcinilor electrice rezultate.

Secțiunea 238 Fulgere Cerința enunţată la punctul 1.5.16 se aplică în special maşinilor destinate a fi utilizate în aer liber, indiferent dacă acestea urmează a fi instalate într-un amplasament fix sau să fie ridicate în diferite amplasamente succesive. Cerința poate fi, de asemenea, aplicată pentru maşinile care sunt legate la exterior prin părți conductoare. Maşinile care fac obiectul riscurilor datorate fulgerelor trebuie să fie echipate cu un paratrăsnet adecvat și cu mijloace care să permită legarea sa la pământ. Instrucțiunile producătorului trebuie să indice cum se efectuează, inspectează și întreține legarea la pământ astfel încât aceasta să îşi mențină eficacitatea – a se vedea secțiunile 264 și 272: observații privind punctul 1.7.4.2 literele (i) și (r).


235

1.6 MENTENANŢA

1.6.1 Mentenanţa maşinii

Punctele de reglare și întreținere trebuie să fie amplasate în afara zonelor periculoase. Operațiile de reglare, întreținere, reparare, curățare și de depanare trebuie să poată fi efectuate în timp ce maşina este oprită.

Dacă una sau mai multe dintre condițiile de mai sus nu pot fi îndeplinite din motive tehnice, trebuie să fie luate măsuri ca aceste operații să poatăe fi efectuate în condiţii de securitate (a se vedea punctul 1.2.5)

În cazul unei maşini automate și, atunci când este necesar, pentru alte maşini, trebuie să se prevadă un dispozitiv de conectare care să permită racordarea unui echipament de diagnoză pentru depistarea defectelor.

Componentele maşinii automate care trebuie să fie înlocuite frecvent trebuie să poată fi demontate și înlocuite cu ușurinţă și în condiții de securitate. Accesul la aceste componente trebuie să permită efectuarea acestor operații cu mijloacele tehnice necesare, în concordanţă cu modul de intervenţie specificat.

Secțiunea 239 Mentenanţă Primul paragraf al punctului 1.6.1 enunţă principii generale importante pentru proiectarea maşinilor pentru a garanta că operațiile de mentenanţă/întreţinere pot fi efectuate în deplină securitate. Amplasarea punctelor de reglare și întreținere în afara zonelor periculoase permite evitarea ca operatorii de întreţinere să fie obligaţi să intre în zonele periculoase pentru executarea sarcinilor lor, precum și necesitatea, ca în acest scop, să îndepărteze protectorii ficşi sau să deschidă protectorii mobili cu dispozitiv de interblocare. În măsura posibilului, maşina trebuie să fie proiectată astfel încât operațiunile de întreținere să poată fi efectuate în timp ce maşina este oprită. De exemplu, atunci când sculele trebuie să fie înlocuite sau demontate pentru a fi curățate, maşina trebuie să fie dotată cu dispozitive care să permită eliberarea lor fără pornirea maşinii. Atunci când este necesar să se utilizeze un echipament special în acest scop, el trebuie să fie livrat împreună cu maşina – a se vedea secțiunea 177: observații privind punctul 1.1.2 litera (e). În anumite cazuri, se poate să nu fie necesară oprirea maşinii în ansamblu, cu condiția ca părțile asupra cărora se efetuează lucrări și părțile care ar putea afecta securitatea operatorilor să fie oprite. Paragraful al doilea al punctului 1.6.1 recunoaște că nu este posibil, în toate cazurile, să se evite necesitatea de a intra în zonele periculoase pentru asigurarea întreținerii și că poate fi necesar să se efecteze anumite operații de reglare sau de ajustare cu maşina în funcţiune. În acest caz, sistemul de comandă al maşinii trebuie să includă un regim adecvat de funcţionare în securitate, astfel cum este indicat la punctul 1.2.5 – a se vedea secțiunea 204: observații privind punctul 1.2.5. Cerințele enunţate la paragrafele al treilea și al patrulea de la punctul 1.6.1 vizează reducerea riscurilor datorate intervenției operatorului, în special pentru maşinile automate. Paragraful al treilea de la punctul 1.6.1 impune ca maşina să fie dotată, atunci când este cazul, cu mijloacele de conectare a echipamentului necesar de diagnoză pentru depistarea defectelor. Paragraful al patrulea impune ca producătorul


236

să proiecteze maşinile automate astfel încât să faciliteze demontarea și înlocuirea componentelor care trebuie să fie înlocuite frecvent. Metoda sigură care trebuie să fi e întrebuinţată pentru astfel de operații de mentenanţă trebuie să fie indicată și explicată în mod clar în instrucțiuni – a se vedea secțiunea 272: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (s).

1.6.2 Accesul la postul de lucru și la punctele de intervenție

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să permită accesul în condiții de securitate la toate amplasamentele folosite pentru operațiile de producție, de reglare și de mentenanţă a maşinii.

Secțiunea 240 Accesul la poziția de lucru și la punctele de intervenție Cerința enunţată la punctul 1.6.2 trebuie să fie luată în considerare la amplasarea posturilor de lucru și a punctelor de intervenție. Amplasarea posturilor de lucru și a punctelor de intervenție în zone ușor accesibile, de exemplu la nivelul solului, poate să evite necesitatea de a asigura mijloace speciale de acces. Atunci când sunt necesare mijloace speciale de acces, posturile de lucru și punctele de intervenție la care este necesar acces frecvent trebuie să fie amplasate astfel încât ele să poată fi accesate cu ușurință prin intermediul unor mijloace adecvate de acces. La fel ca punctele de reglare și întreținere, mijloacele de acces la acestea trebuie să fie, de asemenea, amplasate în afara zonelor periculoase – a se vedea secțiunea 239: observații privind punctul 1.6.1. Producătorul maşinii este responsabil pentru furnizarea, împreună cu maşina, a mijloacelor necesare unui acces în deplină securitate. Aceasta include maşini a căror construcție este finalizată în spaţiile utilizatorului. În acest caz, mijloacele de acces existente deja în spaţiile utilizatorului pot fi luate în considerare de către producătorul maşinii și ar trebui specificate în dosarul tehnic. Mijloacele de acces la punctele de intervenție trebuie proiectate luând în considerare sculele și echipamentele necesare pentru întreținerea maşinii. Mijloacele speciale de acces pentru accesul în situații excepționale, precum efectuarea reparațiilor excepționale, pot fi descrise în instrucțiunile producătorului – a se vedea secțiunea 272: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (s). Specificații pentru selecția și proiectarea mijloacelor de acces permanent la maşini sunt conţinute în standardele din seria EN ISO 14122165.

165 EN ISO 14122-1:2001 – Securitatea mașinilor— Mijloace permanente de acces la mașini — Partea 1: Alegerea mijloacelor fixe de acces între două niveluri (ISO 14122-1:2001); EN ISO 14122-2:2001 - Securitatea mașinilor— Mijloace permanente de acces la mașini — Partea 2: Platforme de lucru și pasarele (ISO 14122-2:2001); EN ISO 14122-3:2001 - Securitatea mașinilor— Mijloace permanente de acces la mașini — Partea 3: Scări pentru construcții civile, scări industriale și balustrade (ISO 14122-3:2001).


237

1.6.3 Separarea de sursele de energie

Maşina trebuie să fie echipată cu mijloace pentru separarea ei de toate sursele de energie. Aceste mijloace trebuie să fie clar identificate. Ele trebuie să poată fi blocate dacă reconectarea ar putea periclita persoane expuse. Mijloacele de separare trebuie să fie, de asemenea, blocabile atunci când un operator nu are posibilitatea, din oricare dintre punctele la care are acces, să verifice dacă energia este în continuare întreruptă.

În cazul unei maşini care poate fi alimentată cu energie electrică printr-o fişă conectată la o priză, separarea prin scoaterea fişei este suficientă, cu condiţia ca operatorul să poată verifica, din orice punct la care el are acces, dacă fişa rămâne deconectată.

După întreruperea energiei, trebuie să existe posibilitatea disipării normale a oricărei energii remanente sau înmagazinate în circuitele maşinii, fără risc pentru persoanele expuse.

Prin exceptare de la cerințele enunţate la alineatele precedente, anumite circuite pot rămâne conectate la sursele lor de energie, în scopul, de exemplu, de menținere a prinderii pieselor, de protejare a informației, de iluminare a părţilor interioare etc. În aceste cazuri anumite măsuri trebuie luate pentru a asigura siguranța operatorului.

Secțiunea 241 Separarea de sursele de energie Obiectivul cerinței enunţate la punctul 1.6.3 este de menținere a maşinii în condiții de securitate pe parcursul operaţiunilor de întreținere. În acest scop, operatorii care efectuează operațiuni de întreținere în timp ce maşina este oprită trebuie să fie în măsură să separeu maşina de sursele sale de energie înainte de a interveni pentru a evita incidente periculoase precum pornirea neprevăzută a maşinii, datorită fie defecţiunilor maşinii, fie acțiunii altor persoane care nu ştiu de eventuala prezență operatorilor de întreținere sau datorită acțiunilor din neatenţie ale operatorilor de întreţinere inşişi. În acest scop, trebuie să fie prevăzute mijloace de separare care să permită operatorilor să deconecteze maşina și să o separe într-o manieră care să confere deplină încredere de toate sursele de energie, inclusiv de alimentarea cu energie electrică și de sursele de energie mecanică, hidraulică, pneumatică sau termică. În cazul în care operatorii care execută operaţiuni de întreținere nu pot să verifice ușor dacă mijloacele de separare rămân în poziția de deconectare, mijloacele de separare trebuie să fie proiectate astfel încât să rămână blocate în poziția respectivă. Atunci este previzibil ca mai mulți operatori să efectueze simultan operații de întreținere, mijlocul de separare trebuie să fie proiectat astfel încât fiecare dintre operatorii în cauză să poată aplica propriul sistem de blocare pe acesta pe întreaga durată a intervenției sale. Paragraful al doilea al punctului 1.6.3 se aplică în special pentru uneltele portabile acționate electric sau pentru maşina transportabilă atunci când operatorul poate să verifice din oricare dintre punctele la care are acces dacă sursa de energie este sau nu conectată. În acest caz, îndepărtarea conectorului electric, scoaterea fişei din priză, este suficientă pentru a garanta separarea de sursa de energie. Al treilea paragraf de la punctul 1.6.3 impune ca maşina să fie dotată cu mijloace de disipare a oricărui tip de energie înmagazinată care ar putea să pună în pericol


238

operatorii. O astfel de energie înmagazinată poate să includă, de exemplu, energia cinetică (inerția părţilor în mişcare), energia electrică (condensatori), fluide sub presiune, arcuri sau părți ale maşinii care pot să se deplaseze ca efect al propriei greutăți. La paragraful al patrulea al punctului 1.6.3 se acceptă o excepție de la cerințele enunţate la primele trei paragrafe, în situațiile în care este necesar să se mențină alimentarea cu energie a anumitor circuite pe parcursul operațiilor de întreținere, în vederea garantării unor condiții de muncă sigure. De exemplu, poate să fie necesar să se mențină alimentarea electrică pentru conservarea informațiilor stocate, iluminat, funcţionarea uneltelor sau pentru extragerea substanțelor periculoase. În astfel de cazuri, alimentarea electrică trebuie să fie menținută numai pentru circuitele în care ea este necesară și trebuie să fie luate măsuri pentru garantarea securităţii operatorilor, de exemplu prin împiedicarea accesului la circuitele respective sau prin furnizarea avertismentelor sau a dispozitivelor de avertizare corespunzătoare. Instrucțiunile producătorului referitoare la reglarea și întreținerea în deplină securitate trebuie să includă informații asupra separării de sursele de energie, blocarea mijloacelor de separare, disiparea energiilor reziduale și verificarea stării de securitate a maşinii – a se vedea secțiunea 272: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (s). Specificații generale pentru mijloacele de separare și de blocare a diferitelor surse de energie sunt furnizate în standardul EN 1037166. Pentru maşinile care sunt în domeniul său de aplicare, standardul EN 60204-1167 oferă specificații pentru deconectarea în condiții de securitate a sursei de energie. O cerință specifică referitoare la deconectarea bateriilor pe maşini mobile este enunţată la punctul 3.5.1.

1.6.4 Intervenția operatorului

Maşina trebuie să fie proiectată, construită și echipată astfel încât să fie limitată necesitatea intervenţiei operatorului . Dacă intervenția operatorului nu poate fi evitată, aceasta trebuie să poată fi efectuată cu ușurință și în condiții de securitate.

Secțiunea 242 Intervenția operatorului Proiectarea și construcția maşinii și instalarea dispozitivelor și echipamentelor care să permită evitarea sau limitarea necesitatea intervenției operatorului în zonele periculoase reprezintă un mijloc eficace de reducere a riscurilor asociate. Atunci când intervenția operatorului nu poate fi complet evitată, maşina trebuie să fie proiectată astfel încât aceasta să poată fi efectuată cu ușurință și în condiții de securitate.

166 EN 1037:1995+A1:2008 – Securitatea mașinilor – Prevenirea pornirilor accidentale. 167 EN 60204-1:2006+A1:2009 - Securitatea mașinilor — Echipamentul electric al mașinilor — Partea 1: Cerințe generale (IEC 60204-1:2005 (Modificat)).


239

1.6.5 Curățarea părţilor interioare

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să fie posibil să se cureţe părţile interioare care au conținut substanțe sau preparate periculoase, fără a pătrunde în interiorul lor; de asemenea, orice eventuală deblocare a lor trebuie să poată fi făcută din exterior. Dacă este imposibil să se evite pătrunderea în interiorul maşinii, aceasta trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să permită efectuarea curățării în condiții de securitate.

Secțiunea 243 Curățarea părţior interioare Cerința enunţată la punctul 1.6.5 tratează un exemplu de intervenție a unui operator menționat la punctul anterior care poate fi deosebit de periculos. Pătrunderea în părţile interioare ale maşini cum ar fi, de exemplu, silozuri, rezervoare, containere sau conducte, care au conținut substanțe sau preparate periculoase poate da naştere unui risc de intoxicare sau asfixiere atât pentru operatorii în cauză, cât și pentru persoanele care încearcă să îi salveze. Regula generală enunţată în prima frază de la punctul 1.6.5 este că trebuie să existe posibilitatea de a curăța sau debloca astfel de părți din exterior, fără a fi necesar să se pătrundă în interiorul acestora. Atunci când nu este posibil să se evite pătrunderea în astfel de părți, trebuie să fie luate măsurile de protecție necesare, precum instalarea unui sistem de ventilație adecvat, urmărirea concentrației de substanțe periculoase sau a lipsei de oxigen în aer și trebuie să fie aplicate măsurile care permit supravegherea și salvarea în deplină securitate a operatorilor.

1.7 INFORMAŢII

Secțiunea 244 Informații pentru utilizatori Întrucât utilizarea în deplină securitate a maşinii depinde de o combinaţie de măsuri de proiectare și de construcție luate de către producător și de măsuri de protecție luate de utilizator, furnizarea de informații și instrucțiuni necesare utilizatorilor constituie o parte esențială și face parte integrantă din concepţia maşinii. Informațiile, avertizările și instrucțiunile referitoare la riscurile reziduale a treia etapă a din metoda în trei etape prezentată la punctul 1.1.2 referitor la principiile de integrare a securității. Faptul că această a treia etapă este ultimul în ordinea de prioritate implică faptul că avertizările și instrucțiunile nu trebuie să substituie măsurile de proiectare cu securitate intrinsecă și măsurile de protecție integrate atunci când este posibil, luând în considerare nivelul tehnicii existente – a se vedea secțiunea 174: observații privind punctul 1.1.2 litera (b). Cerințele enunţate la punctele 1.7.1 - 1.7.4 se aplică la maşini în sens larg, cu alte cuvinte fiecăruia dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a) - (f) – a se vedea secțiunea 33: observații privind articolul 2. Pentru aplicarea acestor cerințe la cvasimaşini – a se vedea secțiunea 390: observații privind anexa VI.


240

1.7.1 Informațiile și avertismentele de pe maşină

Informațiile și avertismentele de pe maşină trebuie să fie relizate, de preferință, sub forma unor simboluri sau pictograme ușor de înțeles. Toate informațiile și avertismentele scrise sau verbale trebuie să fie exprimate într-una din limbile oficiale ale Comunității, care poate fi determinată în conformitate cu tratatul de către statul membru în care maşina este introdusă pe piaţă și/sau pusă în funcțiune și acestea pot fi însoțite, la cerere, de versiuni în orice altă limbă oficială a Comunității sau limbi înțelese de către operatori.

Secțiunea 245 Informațiile și avertismentele de pe maşină Cerințele enunţate la punctul 1.7.1 se referă la forma informațiilor și avertismentelor care fac parte din maşină. Prima frază de la punctul 1.7.1 recomandă producătorilor să utilizeze în acest scop simboluri sau pictograme uşor de înțeles de către aceștia. Simbolurile sau pictogramele bine concepute pot fi înțelese în mod intuitiv şi evită nevoia de traducere a informațiilor scrise sau verbale. A doua frază de la punctul 1.7.1 se aplică atunci când informațiile sunt furnizate sub formă de cuvinte sau texte scrise pe maşină, pe un ecran de supraveghere sau sub formă de text oral transmis, de exemplu, prin intermediul unui sintetizator de voce. În astfel de cazuri, informațiile și avertismentele trebuie să fie furnizate în limba sau limbile oficiale ale statelor membre în care maşina este introdusă pe piaţă și/sau pusă în funcțiune. Utilizatorul maşinii poate solicita, de asemenea, producătorului să furnizeze informații și avertismente despre maşină sau despre ecranele de supraveghere însoțite de versiuni în oricare altă limbă sau limbi ale UE care sunt înțelese de către operatori. Aceasta se poate face din diverse motive, de exemplu:

− persoanele care trebuie să utilizeze maşina nu înțeleg limba oficială a statului membru în cauză;

− maşina trebuie să fie utilizată la un loc de muncă în care se vorbește o singură limbă de lucru, alta decât limba/limbile oficiale ale statului membru în cauză;

− maşina trebuie să fie utilizată într-un stat membru şi să fie întreținută de tehnicieni dintr-un alt stat membru;

− diagnoza de la distanță trebuie să fie efectuată într-un stat membru diferit de statul membru în care maşina este utilizată.

Furnizarea de informații sau avertismente despre maşină în limbi ale UE, altele decât limba/limbile oficiale ale statului membru în care maşina este introdusă pe piaţă și/sau pusă în funcțiune sau în oricare altă limbă/limbi este o problemă care trebuie să fie reglementată prin contract încheiat între producător și utilizator în momentul emiterii comenzii pentru maşina în cauză.


241

Secțiunea 246 Limbile oficiale ale UE

Există 23 de limbi oficiale ale UE utilizate în următoarele state membre:

Austria − germană Letonia − letonă Belgia − olandeză, franceză și germană Lituania − lituaniană Bulgaria − bulgară Luxemburg − franceză și germană Cipru − engleză și greacă Malta: − engleză și malteză Republica Cehă − cehă Țările de Jos − olandeză Danemarca − daneză Polonia − polonă Estonia − estonă Portugalia − portugheză Finlanda − finlandeză și suedeză România − română Franța − franceză Slovacia − slovacă Germania − germană Slovenia − slovenă Grecia − greacă Spania − spaniolă Ungaria − maghiară Suedia − suedeză Irlanda − engleză și irlandeză Regatul Unit − engleză Italia − italiană

Anumite state membre care au două sau mai multe limbi oficiale (Belgia, Finlanda) acceptă utilizarea unei singure limbi în zonele în care se vorbește numai respectiva limbă. Se recomandă producătorilor să verifice acest aspect la autoritățile naționale respective. Alte state membre care au două limbi oficiale (Cipru, Malta și Irlanda) acceptă utilizarea exclusivă a limbii engleze. În celelalte țări în care Directiva ”Maşini” se aplică în virtutea acordului privind SEE, a acordului de recunoaștere reciprocă dintre Elveția şi UE și uniunea vamală UE-Turcia, prevederile naționale de punere în aplicare a Directivei “Maşini” impun utilizarea limbii/limbilor oficiale a/ale țării respective:

Islanda − islandeză Elveția − franceză, germană și italiană

Liechtenstein − germană Turcia − turcă Norvegia − norvegiană

1.7.1.1 Informațiile și dispozitivele de informare

Informațiile necesare pentru comanda o maşină trebuie să fie furnizate sub o formă lipsită de ambiguitate și ușor de înțeles. Acestea nu trebuie să fie excesive, pentru a nu suprasolicita operatorul.

Ecranelede vizualizare sau orice alt mijloc de comunicare interactiv între operator și maşină trebuie să fie ușor de înțeles și de folosit.

Secțiunea 247 Informații și dispozitive de informare Cerința enunţată la punctul 1.7.1.1 se aplică LA toate informațiile despre maşină care sunt necesare pentru a ajuta operatorii să comande funcționarea sa. Aceste informații se aplică, în special, la dispozitivele de semnalizare și ecranele de vizualizare legate de organele de comandă – a se vedea secțiunea 194: observații privind punctul 1.2.2. Astfel de informații sunt guvernate de cerințele stabilite la punctul 1.7.1.


242

Specificații pentru prezentarea informațiilor, pentru dispozitive de informare, dispozitive de semnalizare și ecranele de vizualizare sunt furnizate în standardele din seria EN 894168 și în standardele din seria EN 61310169.

1.7.1.2 Dispozitive de avertizare

În cazul în care sănătatea și securitatea persoanelor expuse pot fi periclitate de o defectare în funcționarea unei maşini nesupravegheate, această maşină trebuie să fie echipată astfel încât să poată emite un semnal de avertizare acustic sau luminos adecvat.

În cazul în care maşina este echipată cu dispozitive de avertizare, acestea trebuie să fie lipsite de ambiguitate și ușor de înţeles. Operatorul trebuie să aibă posibilitatea să verifice funcționarea unor astfel de dispozitive de avertizare în orice moment.

Cerințele directivelor specifice referitoare la culori și semnale de securitate trebuie să fie respectate.

Secțiunea 248 Dispozitive de avertizare Punctul 1.7.1.2 tratează riscurile pentru persoane datorate funcţionării defectuoase a unei maşini sau a părților unei maşini concepute să funcționeze fără să fie supravegheate permanent de către operatori. Dispozitivele de avertizare trebuie să fie concepute astfel încât să informeze operatorii sau celelalte persoane expuse despre defecţiunile periculoase cu scopul de a permite întreprinderea acţiunii necesare pentru protecția persoanelor aflate în pericol. Atunci când este cazul, dispozitivele de avertizare pot fi instalate pe maşina însăşi sau pot fi activate de la distanță. Standardul EN 61310-1 oferă specificații pentru semnalele vizuale și acustice. Ultimul paragraf al punctului 1.7.1.2 face referire la Directiva 92/58/CEE170, care stabilește cerințe minime pentru semnalizarea de securitate utilizată la locul de muncă. Prin urmare, reglementările naționale de implementare a acestei directive nu se aplică direct producătorilor de maşini. Cu toate acestea, punctul 1.7.1.2 impune ca producătorii de maşini să respecte cerințele tehnice conținute în respectiva directivă în interesul uniformizării indicatoarelor/panourilor de securitate la locul de muncă.

168 EN 894-1:1997+A1:2008 – Securitatea mașinilor - Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă - Partea 1: Principii generale ale interacțiunilor dintre operatorul uman, sursele de informații și organele de comandă; EN 894-2:1997+A1:2008 - Securitatea mașinilor - Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă - Partea 2: Surse de informații. 169 EN 61310-1:2008 - Securitatea mașinilor - Indicare, marcare și acționare. Partea 1: Specificații pentru semnale vizuale, auditive și tactile (IEC 61310-1:2007); EN 61310-2:2008 - Securitatea mașinilor - Indicare, marcare și acționare. Partea 2: Specificații pentru marcare (IEC 61310-2:2007). 170 Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] – a se vedea anexa VI – cerințe minime privind semnalele luminoase și anexa VII – cerințe minime privind semnalele acustice.


243

1.7.2 Avertizarea asupra riscurilor remanente

Atunci când în pofida aplicării măsurilor de integrare a securităţii în proiectarea maşinii şi a adoptării de măsuri de protecție şi de măsuri de prevenire complementare, trebuie să fie prevăzute avertismentele necesare, inclusiv dispozitivele de avertizare.

Secțiunea 249 Avertizarea asupra riscurilor remanente Cerința enunţată la punctul 1.7.2 face referire la riscurile remanente, și anume la riscurile care nu pot fi eliminate sau reduse în mod suficient prin aplicarea măsurilor de proiectare cu securitate intrinsecă și care nu pot fi complet prevenite măsuri de protecție integrată – a se vedea secțiunea 174: observații privind 1.1.2 litera (b). Avertismentele cu privire la riscurile remanente legate de pe maşină completează informațiile privind riscurile remanente care trebuie să fie date în instrucțiunile producătorului – a se vedea secțiunea 267: observații privind 1.7.4.2 litera (l). Avertismentele de pe maşină sunt utile atunci când operatorii sau celelalte persoane expuse trebuie să fie informate cu privire la anumite măsuri de prevenire ce trebuie luate în privinţa riscurilor remanente din timpul utilizării maşinii, precum prezența suprafețelor fierbinți sau a laserelor. Acestea pot, de asemenea, să fie utile pentru a reaminti necesitatea de a utiliza echipamentul individual de protecție. Avertismentele inscripționate pe maşină trebuie să fie conforme cu cerințele enunţate la punctul 1.7.1. Avertismentele furnizate prin intermediul dispozitivelor de avertizare trebuie să fie conforme cu cerințele enunţate la punctul 1.7.1.2. Standardele de tipul C pot defini forma și pot oferi orientări privind conținutul avertismentelor. În plus, directiva 92/58/CEE și standardul EN 61310-1 conțin îndrumări care se aplică la conceperea unor astfel de avertismente.

1.7.3 Marcarea maşinilor

Fiecare maşină trebuie marcată vizibil, lizibil și indelebil, cu următoarele informaţii minime: − denumirea și adresa completă a producătorului și, dacă este cazul, a

reprezentantului său autorizat;

− denumirea maşinii,

− marcajul CE (a se vedea anexa III),

− indicarea seriei sau tipului,

− numărul de serie, dacă există,

− anul de fabricație, acesta fiind anul în care procesul de fabricație a fost finalizat.

Este interzisă antedatarea sau postdatarea maşinii la aplicarea marcajului CE. . . .


244

Secțiunea 250 Marcarea maşinilor Primul paragraf al punctului 1.7.3 tratează detaliile care trebuie să fie inscripționate pe toate maşinile, pe lângă alte informații sau avertismente adresate utilizatorilor. În afară de marcajul CE și marcajul ATEX, punctul 1.7.3 nu impune nici o formă specială pentru marcajul aplicat pe maşină, cu condiția ca acesta să fie vizibil, lizibil și indelebil. Prin urmare, marcajul trebuie să fie aplicat într-un loc de pe maşină care este vizibil din exterior și care nu este ascuns în spatele sau sub alte părți componente ale maşinii. În funcţie de dimensiunea maşinii, literele utilizate trebuie să fie suficient de mari pentru a fi citite cu ușurință. Tehnica de marcare utilizată trebuie să asigure ca marcajul să nu se poată şterge pe întreaga durată de viață a maşinii, ţinând cont de condițiile de utilizare previzibile. Dacă marcajul este afișat pe o plăcuță, aceasta trebuie să fie fixată permanent pe maşină, de preferat prin sudare, nituire sau lipire. În cazul produselor care sunt prea mici pentru a purta un marcaj citeţ cu informaţiile cerute la punctul 1.7.3, marcajul poate fi afișat pe o etichetă durabilă atașată produselor (având grijă ca funcționarea corectă a maşinii să nu fie afectată). Cerințe specifice de marcare pentru lanțuri, cabluri și chingi sunt enunţate la punctul 4.3.1 – a se vedea secțiunea 357: observații privind punctul 4.3.1. Cerințele lingvistice enunţate la punctul 1.7.1 nu se aplică la informaţiile menţionate la primul paragraf al punctului 1.7.3. Totuși, aceste informaţii trebuie să fie scrise în una dintre limbile oficiale ale UE. Următoarele observații se referiră la cele șase liniuțe ale primului paragraf al punctului 1.7.3:

− denumirea și adresa completă a producătorului și, dacă este cazul, a reprezentantului său autorizat

Scopul cerinței enunţate la prima liniuță de la punctul 1.7.3 este de a permite utilizatorului sau autorităților de supraveghere a pieței să contacteze producătorul în caz de probleme - a se vedea secțiunile 79 - 81: observații privind articolul 2 litera (i). Aceleași informații trebuie să fie date în declarația CE de conformitate – a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II 1 A. Termenul de „denumire” se referă la denumirea sub care societatea în cauză este înregistrată. Termenul de „adresă completă” semnifică o adresă poștală care este suficientă pentru a permite ca o scrisoarei să ajungă la producător. Doar denumirea țării sau a orașului nu este suficientă. Nu este obligatoriu să se indice adresa de e-mail sau pagina de internet (site-ul web) a producătorului, cu toate că adăugarea acestora ar putea fi utilă. Denumirea și adresa completă a reprezentantului autorizat al producătorului stabilit pe teritoriul UE trebuie, de asemenea, marcate pe maşină în situațiile în care producătorul a împuternicit un astfel de reprezentant autorizat – a se vedea secțiunile 84 și 85: observații privind articolul 2 litera (j). Dacă nu este posibil să se includă în marcaj adresa completă a producătorului sau a reprezentantului său autorizat, de exemplu, în cazul maşinilor de foarte mici dimensiuni, aceste informații pot fi furnizate sub forma unui cod, cu condiția ca acest


245

cod să fie explicat, iar adresa completă să fie specificată în instrucțiunile oferite împreună cu maşina – a se vedea secțiunea 259: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (b) și în declarația de conformitate CE aferentă maşină – a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II 1 A.

− denumirea maşinii Termenul de „denumirea maşinii” se referă la denumirea uzuală a categoriei de maşini din care face parte modelul respectiv de maşină (termenul are un înţeles similar cu cel al termenului „denumire generică și funcție” utilizat în anexa II în lrgătură cu declarația CE de conformitate). Ori de câte ori este posibil, este preferabil să se utilizeze acelaşi termen cu cel care apare în standardele armonizate pentru desemnarea categoriei respective de maşini. Aceleași informații trebuie să apară în declarația CE de conformitate – a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II 1 A. Dacă nu este posibil să se includă în marcaj denumirea explicită a maşinii, de exemplu în cazul maşinilor de foarte mici dimensiuni, denumirea poate fi specificată sub forma unui cod, cu condiția ca acest cod să fie explicat iar denumirea explicită să fie dată în instrucțiunile oferitete împreună cu maşina – a se vedea secțiunea 259: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (b) și în declarația CE de conformitate a maşinii – a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II 1 A. Denumirea maşinii indicată de producător nu trebuie să servească drept bază pentru a stabili dacă anumite cerințe esențiale de securitate şi sănătate (CESS) sau proceduri de evaluare a conformității sunt sau nu aplicabile, aceste probleme trebuie să fie tratate în mod independent.

− marcajul CE ( a se vedea anexa III) Cerințele pentru marcajul CE sunt enunţate la articolul 16 și în anexa III. Conform anexei III, marcajul CE trebuie să fie aplicat în imediata vecinătate a denumirii producătorului sau a reprezentantului său autorizat, cu utilizarea aceleiași tehnici – a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16 și Secțiunea 387: observații privind anexa III.

− indicarea seriei sau a tipului

Prin „indicarea seriei sau a tipului” se înţelege denumirea, codul sau numărul dat de producător modelului respectiv de maşină care a fost supus procedurii de evaluare a conformității aplicabile. Indicarea seriei sau a tipului include adeseori o marcă înregistrată.

− numărul de serie, dacă există

Numărul de serie reprezintă un mijloc de identificare a unui anumit exemplar de maşină care face parte dintr-o serie sau tip. Directiva „Maşini” nu impune ca maşina să poarte un număr de serie, dar atunci când un număr de serie a fost atribuit de către producător, acesta trebuie să fie indicat după denumirea seriei sau a tipului.


246

− anul de fabricație, acesta fiind anul în care procesul de fabricație a fost finalizat.

Este interzisă antedatarea sau postdatarea maşinii la aplicarea marcajului CE. Anul fabricației este definit ca anul în care procesul de fabricație a fost finalizat. Pentru maşinile care sunt asamblate în localurile producătorului, se poate considera că procesul de fabricație s-a finalizat, cel mai târziu, atunci când maşina părăsește incinta producătorului pentru a fi transferat unui importator, distribuitor sau la utilizator. Pentru maşinile care nu sunt asamblate final decât în localurile utilizatorului, procesul de fabricație se poate considera finalizat atunci când asamblarea in situ a maşinii a fost finalizată şi aceasta este gata pentru a fi pusă în funcţiune. În cazul maşinilor fabricate de utilizator pentru uz propriu, procesul de fabricație se poate considera finalizat atunci când maşina este gata pentru a fi pusă în funcţiune – a se vedea secțiunea 80: observații privind articolul 2 litera (i). Pe lângă cerințele generale privind marcarea enunţate la punctul 1.7.3, cerințe suplimentare privind marcarea maşinilor mobile sunt formulate la punctul 3.6.2; cerințe privind marcarea lanțurilor, cablurilor și chingilor, a accesoriilor și maşinilor de ridicat sunt enunţate la punctul 4.3; cerințe suplimentare privind marcarea maşinilor destinate ridicării de persoane sunt prezentate la punctul 6.5. Trebuie remarcat faptul că, pe maşinile care fac obiectul Directiva „Echipamente de exterior”, marcajul CE este însoțit de indicarea nivelului de putere acustică garantat – a se vedea secțiunea 92: observații privind articolul 3 și secțiunea 271: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (u).

1.7.3 Marcarea maşinilor (continuare) . . . În plus, dacă maşina este proiectată și construită pentru a fi utilizate într-o atmosferă potențial explozivă, această informaţie trebuie indicată pe maşină. . . .

Secțiunea 251 Marcajul de conformitate pentru echipamentele ATEX Al treilea paragraf al punctului 1.7.3 se aplică echipamentelor care fac obiectul Directivei ATEX 94/9/CE171 pe lângă Directiva ”Maşini” - a se vedea secțiunea 91: observații privind articolul 3 și secțiunea 228: observații privind punctul 1.5.7. Marcajul CE reprezintă conformitatea maşinii cu directivele UE aplicabile care prevăd aplicarea acestuia – a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16. Pe lângă marcajul CE, directiva ATEX prevede un marcaj specific pentru protecția împotriva exploziei:

171 Directiva 94/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive – JO L 100, 19.4.1994, p. 1.


247

Marcajul ATEX este urmat de simbolul corespunzător grupei și categoriei de echipament.

1.7.3 Marcarea maşinilor (continuare) . . . Pe maşină trebuie să figureze, de asemenea, informații complete referitoare la tipul acesteia și esențiale pentru utilizarea ei în condiții de securitate. Aceste informații intră sub incidența cerințelor prevăzute la punctul 1.7.1. . . .

Secțiunea 252 Informații esențiale pentru utilizarea în condiții de securitate Al patrulea paragraf al punctului 1.7.3 precizează că maşina trebuie să poarte informațiile esențiale necesare pentru utilizarea ei în condiții de securitate. Aceste informații intră sub incidența cerințelor referitoare la pictograme și la limbă prevăzute la punctul 1.7.1. Cerința privind informațiile și dispozitivele de informare formulată la punctul 1.7.1.1 trebuie, de asemenea, să fie luată în considerare. Producătorului nu i se solicită să marcheze pe maşină toate informațiile privind utilizarea în deplină securitate care sunt furnizate în instrucțiuni. Cu toate acestea, informațiile referitoare la aspecte esențiale pentru utilizarea sigură trebuie să figureze pe maşină cum ar fi, de exemplu, dimensiunile maxime ale pieselor de prelucrat, dimensiunile maxime ale uneltelor de utilizat, înclinația maximă la care maşina este stabilă, viteza maximă a vântului etc. Informațiile care trebuie să figureze pe maşină sunt de obicei precizate în standardele armonizate corespunzătoare.

1.7.3 Marcarea maşinilor (continuare) . . . În cazul în care o parte a maşinii trebuie manipulată în timpul utilizării cu o mașină de ridicat, masa ei trebuie indicată vizibil, durabil și fără ambiguitate.

Secțiunea 253 Marcarea părţilor maşinii care trebuie manipulate cu o maşină de ridicat

Cerința enunţată la ultimul paragraf al punctului 1.7.3 completează cerințel privind proiectarea maşinii pentru uşurarea manipulării sale – a se vedea secțiunea 180: observații privind punctul 1.1.5. Aceasta se aplică pentru părți componente ale maşinii care trebuie să fie manipulate în timpul utilizării și a căror greutate, dimensiune sau formă nu permite deplasarea manuală a acestora. Cerința poate fi aplicată în lumina unei analize a diferitelor faze ale duratei de viață a maşinii în cauză – a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul 1.1.2 litera (a). Masa trebuie să fie marcată pe astfel de părţi componente pentru a permite utilizatorului să utilizeze o maşină de ridicat care dispune de o capacitate de ridicare suficientă. Pentru a evita ambiguitățile, masa trebuie să fie exprimată în kilograme şi să fie inscripţionată într-un loc vizibil pe partea componentă respectivă, preferabil în imediata vecinătate a punctelor de ancorare a maşinii de ridicat.


248

1.7.4 Instrucțiuni

Fiecare maşină trebuie să fie însoțită de instrucțiuni în limba sau limbile comunitare oficiale ale statului membru în care maşina este introdusă pe piaţă și/sau pusă în funcțiune.

Instrucțiunile care însoțesc maşina trebuie să fie „instrucțiunile originale” sau o „traducere a instrucțiunilor originale”, caz în care traducerea trebuie să fie însoțită de instrucțiunile originale.

Prin derogare, instrucțiunile de întreținere destinate să fie utilizate de către personalul specializat împuternicit de producător sau de reprezentantul său autorizat pot fi furnizate doar într-una dintre limbile oficiale ale Comunității înţeleasă de acel personal.

Instrucțiunile trebuie să fie redactate în conformitate cu principiile enunţate mai jos.

Secțiunea 254 Instrucțiuni Punctul 1.7.4 tratează una dintre obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească producătorul înainte de introducerea pe piaţă și/sau punerea în funcțiune a maşinii – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1). Primul paragraf al punctului 1.7.4 precizează că maşina trebuie să fie însoţită de instrucțiunile redactate de către producător. Aceasta presupune că instrucțiunile trebuie să fie formulate înainte de introducerea pe piaţă și/sau punerea în funcțiune a maşinilor și trebuie să însoțească maşinile până când ajung la utilizatori. Prin urmare, importatorii sau distribuitorii de maşini trebuie să se asigure că instrucțiunile sunt transmise utilizatorului – a se vedea secțiunea 83: observații privind articolul 2 litera (i). Pe lângă cerințele generale privind instrucțiunile enunţate la punctul 1.7.4, cerințe suplimentare privind instrucțiunile sunt enunţate la următoarele puncte:

− punctele 2.1.2, 2.2.1.1 și 2.2.2.2 – maşini destinate industriei alimentare și industriei cosmetice sau farmaceutice, maşini portabile ţinute în mână și/sau dirijate cu mâna și echipamente portabile de fixare cu cartuşe și alte maşini de impact;

− punctele 3.6.3.1 și 3.6.3.2 – maşini mobile și maşini cu utilizări multiple;

− punctele 4.4.1 și 4.4.2 – accesorii de ridicat și maşini de ridicat.

Secțiunea 255 Forma instrucțiunilor Punctul 1.7.4 nu specifică forma instrucțiunilor. Este convenit, în general, asupra faptului că toate instrucțiunile referitoare la securitate și sănătate trebuie să fie furnizate pe suport hârtie, întrucât nu se poate presupune că utilizatorul are acces la mijloace de citire a instrucțiunilor furnizate în format electronic sau puse la dispoziţie pe o pagină de internet. Cu toate acestea, este adeseori util ca instrucțiunile să fie puse la dispoziție în format electronic și pe internet, în plus faţă de cele pe suport hârtie, întrucât se permite în acest fel utilizatorului să descarce fișierul electronic dacă aşa dorește și să recupereze instrucțiunile dacă exemplarul pe hârtie s-a pierdut. Această practică facilitează, de asemenea, actualizarea instrucțiunilor atunci când acest lucru este necesar.


249

Secțiunea 256 Limba instrucțiunilor Ca regulă generală, toate instrucțiunile referitoare la securitate şi sănătate trebuie furnizate în limba sau limbile oficiale ale UE din statul membru în care maşina este introdusă pe piaţă și/sau pusă în funcțiune – a se vedea secțiunea 246: observații privind punctul 1.7.1. Paragraful al doilea al punctului 1.7.4 trebuie să fie înţeles în lumina punctului 1.7.4.1. Maşina trebuie să fie însoțită de instrucțiunile originale, și anume de instrucțiunile verificate de către producător sau de reprezentantul său autorizat. Dacă instrucțiunile originale nu sunt disponibile în limba (limbile) statului membru în care maşina este introdusă pe piaţă și/sau pusă în funcțiune, maşina trebuie să fie însoțită de o traducere a instrucțiunilor originale împreună cu instrucțiunile originale. Scopul acestei ultime cerinţe este de a permite utilizatorilor să verifice cu instrucțiunile originale în cazul în care există dubii în ceea ce privește corectitudinea traducerii. Al treilea paragraf al punctului 1.7.4 prevede o excepție de la cerința generală enunţată la primul paragraf în ceea ce privește limba instrucțiunilor. Ea se aplică la instrucțiuni de mentenanţă destinate să fie utilizate de personalul specializat desemnat de producător sau de reprezentantul său autorizat. Acest personal specializat poate fie să facă parte din personalul producătorului ori al reprezentantului său autorizat, fie să aparţină unei societăți care a încheiat un contract sau un acord scris cu producătorul sau cu reprezentantul său autorizat pentru întreținerea maşinii respective. Instrucțiunile care sunt destinate exclusiv acestui personal specializat nu trebuie să fie furnizate neapărat în limba (limbile) țării de utilizare, ci pot fi oferite într-o limbă înțeleasă de personalul specializat. Această derogare nu se aplică la instrucțiunile pentru operațiunile de întreținere care urmează a fi efectuate de utilizator sau de personalul de întreținere desemnat de utilizator. Pentru ca derogarea să fie aplicabilă, instrucțiunile pe care producătorul le oferă utilizatorului trebuie, pri urmare, să precizeze clar care dintre operațiunile de întreținere trebuie efectuate numai de personal specializat desemnat de producător sau de reprezentantul său autorizat.

1.7.4.1 Principii generale pentru redactarea instrucțiunilor

(a) Instrucțiunile trebuie să fie elaborate în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunităţii. Menţiunea „Instrucțiuni originale" trebuie să figureze pe versiunea (versiunile) verificate de producător sau de reprezentantul său autorizat.

(b) Când nu există „Instrucțiuni originale” în limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) țării în care maşina urmează a fi utilizată, o traducere această limbă sau aceste limbi trebuie să fie pusă la dispoziție de către producător ori reprezentantul său autorizat sau de către persoana care introduce maşină în zona lingvistică respectivă. Aceste traduceri trebuie să conțină menţiunea „Traducere a instrucțiunilor originale”.

. . .

Secțiunea 257 Redactarea și traducerea instrucțiunilor Literele (a) și (b) de la punctul 1.7.4.1 explică în detaliu cum trebuie îndeplinite cerințele lingvistice enunţate la punctul 1.7.4.


250

Litera (a) de la punctul 1.7.4.1 explică faptul că instrucțiunile originale reprezintă versiunile lingvistice ale instrucțiunilor care au fost verificate de către producător sau de reprezentantul său autorizat. Aceste versiuni lingvistice trebuie să poarte menţiunea „Instrucțiuni originale” (în limba fiecărei versiuni). Producătorul poate furniza „Instrucțiuni originale” în una sau mai multe limbi. Litera (b) de la punctul 1.7.4.1 tratează situația în care maşina este introdusă pe piaţă într-un stat membru pentru care producătorul sau reprezentantul său autorizat nu a pregătit instrucțiuni originale. Acesta poate fi cazul, de exemplu, atunci când un importator, un distribuitor sau un utilizator ia inițiativa de a introduce o maşină pe piață sau de a o pune în funcțiune într-un stat membru care nu a fost prevăzut inițial de către producător. În astfel de cazuri, o traducere a instrucțiunilor în limba/limbile oficiale ale UE din statul membru în cauză trebuie să fie furnizată de către producător sau de reprezentantul său autorizat ori de persoana care introduce maşina în zona lingvistică respectivă. Din punct de vedere practic, această cerință presupune că persoana care introduce maşina în zona lingvistică în cauză trebuie fie să obțină o traducere de la producător sau de la reprezentantul său autorizat, fie, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să traducă el însuşi sau să se îngrijească de traducerea instrucțiunilor – a se vedea secțiunea 83: observații privind articolul 2 litera (i). Traducerile trebuie să poarte menţiunea „Traducere a instrucțiunilor originale” (în limba fiecărei versiuni) și să fie însoțite de instrucțiunile originale – a se vedea secțiunea 254: observații privind punctul 1.7.4.

1.7.4.1 Principii generale pentru redactarea instrucțiunilor (continuare) . . . (c) Conținutul instrucțiunilor trebuie să acopere nu numai utilizarea normală a

maşinii, ci și să țină cont, de asemenea, de orice utilizare anormală care poate fi aşteptată în mod previzibil.

. . .

Secțiunea 258 Prevenirea utilizării previzibile în alte scopuri decât cel pentru care maşina a fost construită

Litera (c) de la punctul 1.7.4.1 subliniază faptul că instrucțiunile reprezintă unul dintre mijloacele de prevenire a utilizării maşinii în alte scopuri decât cel pentru care a fost construit. Acest lucru presupune că atunci când se redactează instrucțiuni referitoare la fiecare dintre aspectele enumerate la punctul 1.7.4.2, producătorii trebuie să ia în considerare cunoștințele despre utilizarea maşinii în alte scopuri decât cel pentru care a fost construit, având în vedere experiența acumulată din în utilizarea în trecut a unor maşini similare, cercetarea accidentelor și cunoștințele asupra comportamentului uman previzibil cu uşurinţă – a se vedea secțiunea 172: observații privind punctul 1.1.1 litera (i) și secțiunea 175: observații privind punctul 1.1.2 litera (c).


251

1.7.4.1 Principii generale pentru redactarea instrucțiunilor (continuare) . . . (d) În cazul maşinilor destinate utilizării de către operatori necalificați, redactarea

și prezentarea instrucțiunilor de utilizare trebuie să țină cont de nivelul general de educație și de înțelegere care poate fi așteptat în mod rezonabil de la astfel de operatori.

Secțiunea 259 Instrucțiuni pentru utilizatori neprofesioniști Litera (d) de la punctul 1.7.4.1 face o distincție între maşinile destinate operatorilor neprofesioniști și maşinile destinate utilizării profesionale. Redactarea și prezentarea instrucțiunilor trebuie să fie adaptate publicului căruia i se adresează. Instrucțiunile destinate utilizatorilor neprofesioniști trebuie să fie formulate și prezentate într-o limbă care să fie înțeleasă de nespecialiști, evitându-se utilizarea unei terminologii tehnice de specialitate. Această cerință este, de asemenea, relevantă pentru maşinile care pot să fie utilizate atât de profesioniști, cât și de neprofesioniști. Atunci când maşina destinată a fi utilizate de consumatori este livrată cu anumite elemente demontate din motive de ambalare și transport, trebuie să se acorde o atenție deosebită pentru a se asigura că instrucțiunile de montaj sunt complete și explicite şi că acestea cuprind scheme, desene sau fotografii clare, precise și fără ambiguități – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i). În standardele de tipul C pentru anumite categorii de maşini se precizează conținutul instrucțiunilor dar, în general, nu se oferă îndrumări privind redactarea și prezentarea. Recomandări generale privind redactarea instrucțiunilor sunt furnizate în standardul EN ISO 12100-2172. Deși nu este un standard armonizat în sensul Directivei “Maşini”, îndrumările oferite în standardul EN 62079173 privind redactarea și prezentarea instrucțiunilor poate fi, de asemenea, util pentru instrucțiunile maşinilor.

1.7.4.2 Conținutul instrucțiunilor

Fiecare instrucțiune trebuie să conțină, după caz, cel puțin următoarele informații:

a) denumirea și adresa completă a producătorului și ale reprezentantului său autorizat;

b) denumirea maşinii, aşa cum este indicată pe aceasta, cu excepția numărului de serie (a se vedea punctul 1.7.3);

. . .

Secțiunea 260 Conținutul instrucțiunilor – informaţii despre producător și maşină

Punctul 1.7.4.2 rezumă principalele aspecte care trebuie acoperite în instrucțiunile producătorului. Expresia „cel puțin” indică faptul că lista nu trebuie considerată drept exhaustivă. Astfel, dacă informații, care nu au fost menționate la punctul 1.7.4.2 172 EN ISO 12100-2:2003+A1:2009 - Securitatea mașinilor - Concepte de bază, principii generale de proiectare -– Partea 2: Principii tehnice (ISO 12100-2:2003) – a se vedea clauza 6. 173 EN 62079:2001 – Pregătirea instrucțiunilor – Structurare, conținut și prezentare.


252

literele (a) - (v), sunt necesare pentru utilizarea în deplină securitate a maşinii, atunci acestea trebuie să fie incluse în instrucțiuni. Expresia „după caz” înseamnă că aspectele menționate la punctul 1.7.4.2 literele (a) - (v) trebuie acoperite în instrucțiuni numai dacă sunt de interes pentru maşina respectivă. Caracteristicile menționate la punctul 1.7.4.2 sunt aceleași cu informaţiiile ce trebuie inscripționate pe maşină – a se vedea secțiunea 250: observații privind punctul 1.7.3. Cu toate acestea, în instrucţiuni, utilizarea maşinii trebuie specificată integral în limba în care acestea sunt scrise. Numărul de serie nu este cerut, întrucât instrucțiunile producătorului se referă, de regulă, la un model sau tip de maşină și nu la un singur exemplar. Atunci când un model de maşină prezintă mai multe variante, trebuie specificat clar utilizatorului care dintre părțile instrucțiunilor se aplică fiecărei variante. În mod similar, dacă instrucțiunile acoperă mai mult de un model sau tip, de exemplu, dacă dacă acoperă mai multe modele sau tipuri de maşini aparținând aceleiași serii, trebuie specificat clar utilizatorului care dintre părțile instrucțiunilor se aplică fiecărui model sau tip.

1.7.4.2 Conținutul instrucțiunilor (continuare) . . .

c) declarația CE de conformitate sau un document care prezintă conținutul declarației CE de conformitate, indicând caracteristicile maşinii, fără să se includă în mod obligatoriu numărul de serie și semnătura;

. . .

Secțiunea 261 Includerea declarației CE de conformitate în instrucțiuni Punctul 1.7.4.2 litera (c) se referă la includerea declarației CE de conformitate în instrucțiuni. Ca şi în cazul instrucțiunilor, declarația CE de conformitate trebuie să însoțească maşina – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1). Pentru îndeplinirea acestei obligații, producătorul poate alege una dintre următoarele două alternative:

− declarația CE de conformitate semnată este inclusă în manualul de instrucțiuni. Aceasta este convenabilă în cazul produselor unice sau al maşinilor produse în număr limitat;

− un document care prezintă conținutul declarației CE de conformitate (fără a include în mod obligatoriu numărul de serie și semnătura) este inclus în manualul de instrucțiuni, caz în care declarația CE de conformitate semnată trebuie furnizată separat – a se vedea secțiunea 382: observații privind anexa II 1 A.


253


d) o descriere generală a maşinii;

e) planurile, schemele, descrierile și explicațiile necesare pentru utilizarea, întreținerea și repararea maşinii, precum și pentru verificarea funcționării corecte a acesteia;

f) o descriere a postului (posturilor) de lucru susceptibil (susceptibile) să fie ocupate de către operatori;

. . .

Secțiunea 262 Descrieri, planuri, scheme și explicații Descrierea generală a maşinii, la care se face referire la punctul 1.7.4.2 litera (d), are ca scop să permită utilizatorului să identifice principalele părţi componente ale maşinii și funcțiile acestora. Punctul 1.7.4.2 litera (e) tratează informațiile și explicațiile necesare pentru utilizarea, întreținerea și repararea în deplină securitate a maşinii, precum și pentru verificarea funcționării corecte a acesteia (cerințe mai detaliate asupra conținutului instrucțiunilor în ceea ce priveşte aceste aspecte sunt enunţate la punctele următoare). De regulă, în locul unor lungi explicații scrise, sunt de preferat planuri, scheme, grafice și tabele clare și simple. Însă explicațiile scrise necesare ar trebui să fie plasate lângă ilustrațiile la care se referă. Punctul 1.7.4.2 litera (f) tratează posturile de lucru care se anticipează să fie ocupate de către operatori. Aspectele ce trebuie acoperite cuprind, de exemplu:

− amplasarea posturilor de lucru,

− reglarea scaunelor, a rezemătoarelor pentru picioare sau a altor părți ale maşinii pentru a permite adoptarea unei bune poziții a corpului (unei bune posturi) și a reduce vibrațiile transmise operatorului – a se vedea secțiunea 183: observații privind punctul 1.1.8;

− amplasarea și identificarea dispozitivelor de comandă și a funcțiilor acestora – a se vedea secțiunea 185: observații privind punctul 1.2.2;

− diferitele regimuri de funcţionare sau de comandă și măsurile de protecție și de prevenire referitoare la fiecare modul – a se vedea secțiunea 204: observații privind punctul 1.2.5;

− utilizarea protectorilor și a dispozitivelor de protecție instalate pe maşină;

− utilizarea echipamentelor instalate pentru reținerea sau evacuarea substanțelor periculoase sau pentru menținerea unor bune condiții de lucru.


254


g) o descriere a utilizării normale a maşinii;

h) avertismente referitoare la contraindicaţii legate de utilizarea maşinii care, din experienţă, pot să existe;

. . .

Secțiunea 263 Utilizare normală și utilizarea anormală previzibilă Descrierea utilizării normale a maşinii, la care se face referire la punctul 1.7.4.2 litera (g), trebuie să includă o indicație clară a funcţiilor pentru care maşina a fost proiectată. Descrierea utilizării normale a maşinii trebuie să precizeze limitele condițiilor de utilizare avute în vedere în cadrul evaluării riscurilor efectuate de producător și la proiectarea și construcția maşinii – a se vedea secțiunea 171: observații privind punctul 1.1.1 litera (h). Descrierea utilizării normale a maşinii trebuie să acopere ansamblul diferitelor regimuri de funcţionare și al diferitelor faze de utilizare a maşinii și să specifice valorile de respectat pentru parametri de care depinde utilizarea în siguranță a maşinii. Astfel de parametri pot include, de exemplu:

− sarcina maximă pentru maşinile de ridicat;

− gradul maxim de înclinare la care maşinile mobile pot fi utilizate fără a-şi pierde stabilitatea;

− viteza maximă a vântului la care maşinile pot fi utilizate în exterior în condiții de siguranță;

− dimensiunile maxime ale pieselor de prelucrat;

− viteza maximă pentru sculele rotative atunci când ruperea datorată vitezei excesive constituie un pericol;

− tipul de materiale care pot fi prelucrate în deplină securitate de maşină. Punctul 1.7.4.2 litera (h) impune ca instrucțiunile producătorului să conțină avertismente împotriva utilizării anormale previzibile în mod rezonabil a maşinii – a se vedea secțiunea 172: observații privind punctul 1.1.1 litera (i) și secțiunea 175: observații privind punctul 1.1.2 litera (c). Pentru a evita utilizarea anormală, este util să se precizeze motivele frecvente pentru o astfel de utilizare și să se explice utilizatorului consecințele posibile. Avertismentele împotriva utilizării anormale în mod rezonabil previzibilă a maşinii trebuie să ia în considerare reacţii de răspuns primite (feedback) de la utilizatori și informații despre accidente sau incidente în care au fost implicate maşini similare.


255


i) instrucțiunile de asamblare, instalare și conectare, inclusiv desenele, diagramele și modurile de fixare și descrierea șasiului sau instalației pe care maşinăul urmează a fi montat;

j) instrucțiuni legate de instalare și asamblare cu scopul reducerii zgomotului și vibrațiilor;

. . .

Secțiunea 264 Asamblare, instalare și conectare Punctul 1.7.4.2 litera (i) acoperă operațiile care trebuie efectuate de către sau în numele utilizatorului înainte de punerea în funcțiune a maşinii. Instrucțiunile de asamblare sunt necesare pentru maşinile care nu sunt livrate utilizatorului gata de exploatare, de exemplu în cazul în care elemente ale maşinii au fost dezasamblate în scopul transportului sau ambalării. O atenție deosebită trebuie acordată instrucțiunilor de asamblare atunci când operaţiile de asamblare trebuie să fie efectuate de utilizatori neprofesioniști – a se vedea secțiunea 258: observații privind punctul 1.7.4.1 litera (c). Instrucțiunile de asamblare pentru echipamentele interschimbabile trebuie să precizeze tipul sau tipurile de maşini de bază cu care echipamentul poate fi utilizat în deplină securitate și să includă instrucțiunile necesare pentru a permite utilizatorului să asambleze echipamentele interschimbabile cu maşina de bază în deplină securitate – a se vedea secțiunea 41: observații privind articolul 2 litera (b). În cazul maşinilor livrate fără un sistem de acționare, instrucțiunile trebuie să indice toate specificațiile necesare pentru instalarea sistemului de acţionare, precum tipul, puterea și mijloacele de conectare și să includă instrucțiuni de instalare precise pentru sistemul de acționare – a se vedea secțiunea 35: observații privind prima liniuță de la articolul 2 litera (a). Instrucțiunile de instalare sunt necesare pentru maşinile care trebuie instalate și/sau fixate pe anumite suporturi, structuri sau clădiri, pe fundații sau pe sol pentru a garanta utilizarea lor în deplină securitate și stabilitate. Instrucțiunile trebuie să specifice dimensiunile necesare și capacitățile portante ale suporturilor, precum și mijloacele de utilizat pentru fixarea maşinii pe respectivele suporturi. Pentru maşinile destinate a fi instalate pe mijloace de transport, instrucțiunile trebuie să specifice vehiculele sau remorcile pe care acestea pot fi instalate în deplină securitate, fie prin referire la caracteristicile tehnice fie, după caz, prin referire la modele specifice de vehicul – a se vedea secțiunea 37: observații privind a treia liniuță de la articolul 2 litera (a). Instrucțiunile de conectare trebuie să descrie măsurile care trebuie luate pentru a garanta conectarea în deplină securitate a maşinii la surse de energie, surse de fluide etc. Respectivele caracteristici ale surselor, precum tensiunea, puterea, presiunea sau temperatura trebuie să fie specificate. Conectarea maşinii în condiții de securitste la mijloacele de evacuare a substanțelor periculoase trebuie, de asemenea, să fie specificată atunci când aceste mijloace nu fac parte integrantă din maşină.


256

Punctul 1.7.4.2 litera (j) face referire la un aspect specific al instrucțiunilor de instalare și asamblare relativ la reducerea emisiilor de zgomot sau vibrații. În ceea ce privește zgomotul, instrucțiunile trebuie să specifice, atunci când este cazul, modul corect de asamblare și instalare a echipamentelor livrate de producătorul maşinii, în vederea reducerii emisiei de zgomote. În ceea ce privește vibrațiile, instrucțiunile pot include, de exemplu, specificații pentru fundațiile cu caracteristici de amortizare adecvate.


k) instrucțiuni pentru punerea în funcțiune și utilizare a maşinii și, dacă este necesar, instrucțiuni pentru formarea operatorilor;

. . .

Secțiunea 265 Punerea în funcțiune și utilizarea Punctul 1.7.4.2 litera (k) face în primul rând referire la instrucțiuni privind punerea în funcțiune a maşinii – a se vedea secțiunea 86: observații privind articolul 2 litera (k). Instrucțiunile pentru punerea în funcțiune trebuie să indice toate reglajele, verificările, inspecțiile sau încercările funcționale necesare care trebuie să fie efectuate după asamblarea și instalarea maşinii și înainte de punerea sa în funcțiune. Toate procedurile speciale de urmat ar trebui să fie descrise. Aceleași informații trebuie să fie furnizate pentru repunerea în funcțiune a maşinii ca urmare, de exemplu, a transferării într-un nou amplasament sau după reparații capitale. Al doilea aspect al instrucțiunilor la care se face referire la punctul 1.7.4.2 litera (k) este utilizarea maşinii. Instrucțiunile trebuie să trateze diferitele faze de utilizare a maşinii. După caz, instrucţiunile trebuie să cuprindă:

− funcționarea normală, reglajul și punerea la punct a maşinii;

− utilizarea corectă a organelor de comandă, a protectorilor și a dispozitivelor de protecție;

− utilizarea accesoriilor sau echipamentelor speciale furnizate împreună cu maşina – a se vedea secțiunea 117: observații privind punctul 1.1.2 litera (e);

− selecția și utilizarea în deplină securitate a tuturor regimurilor de funcționare sau de comandă – a se vedea secțiunea 204: observații privind punctul 1.2.5;

− măsuri de prevenire speciale ce trebuie luate în condiții specifice de utilizare.

Secțiunea 266 Instruirea operatorilor Al treilea aspect la care se face referire la punctul 1.7.4.2 litera (k) este reprezentat de formarea operatorilor. Producătorul maşinii trebuie să indice dacă este necesară o formare specifică pentru utilizarea maşinii în deplină securitate. De regulă, o astfel formare se impune numai în cazul maşinilor destinate utilizării profesionale. Producătorul nu este obligat să furnizeze un program complet de formare sau un manual de formare în instrucțiuni. Cu toate acestea, instrucțiunile pot să recomande aspecte importante ce ar trebui acoperite de formarea destinată operatorilor, pentru a


257

ajuta angajatorii să își îndeplinească obligațiile de a furniza operatorilor o formare adecvată. În această privință, ar trebui remarcat faptul că, pentru anumite categorii de maşini, formarea și programele de formare a operatorilor pot intra sub incidența reglementărilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/104/CE – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Pe lângă informațiile de bază privind formarea din instrucțiuni, anumiți producători de maşini oferă utilizatorilor și servicii de formare a operatorilor, însă astfel de sevicii sunt în afara în domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”.


l) informații despre riscurile reziduale care subzistă în ciuda aplicării de măsuri de integrare a securităţii în proiectarea maşinii şi a adoptării de măsuri de protecție și de măsuri de prevenire complementare;

m) instrucțiuni referitoare la măsurile de protecție care trebuie luate de către utilizator, inclusiv, dacă este cazul, echipamentul individual de protecție care trebuie prevăzut;

. . .

Secțiunea 267 Informații despre riscurile reziduale Punctul 1.7.4.2 literele (l) și (m) tratează un aspect important din al treia etapă a principiilor de integrare a securității – a se vedea secțiunea 174: observații privind punctul 1.1.2 litera (b). În conformitate cu punctul 1.7.4.2 litera (l), instrucțiunile trebuie să includă declarații clare referitoare la toate riscurile care nu au fost reduse suficient prin adoptarea unor măsuri de inegrare a securităţii în proiectare sau prin măsuri tehnice de protecție integrată. Scopul acestor informații este de a permite utilizatorului să adopte măsurile de protecție necesare menționate la punctul 1.7.4.2 litera (m). Măsurile care trebuie specificate în instrucțiuni pot include, de exemplu:

− utilizarea de ecrane sau protectori suplimentari la locul de muncă;

− organizarea unor sisteme de muncă sigure;

− limitarea anumitor sarcini doar pentru operatori formați și autorizați;

− furnizarea și utilizarea de EIP potrivit. Trebuie subliniat faptul că selecția, furnizarea și utilizarea de EIP este în responsabilitatea angajatorilor și intră sub incidența prevederilor naționale de punere în aplicare a Directivei 89/656/CEE174. Cu toate acestea, instrucțiunile oferite de producătorul maşină pot să indice tipul de echipament individual de protecție (EIP) de utilizat pentru protecția împotriva riscurilor reziduale generate de maşină. Îndeosebi dacă maşina este prevăzută cu dispozitive de ancorare pentru EIP împotriva căderii

174 Directiva 89/656/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă [a treia directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] - JO L 393, 30.12.1989, p. 18.


258

de la înălțime tipul de EIP compatibil trebuie să fie specificat – a se vedea secțiunea 237: observații privind punctul 1.5.15 și secțiunea 374: observații privind punctul 6.3.2.


n) caracteristicile esențiale ale uneltelor care pot fi montate pe maşină; . . .

Secțiunea 268 Caracteristicile esențiale ale uneltelor Punctul 1.7.4.2 litera (n) tratează instrucțiunile referitoare la uneltele care nu sunt fixate în mod permanent pe maşină și pe care utilizatorul le poate înlocui. Se consideră că astfel de unelte nu fac parte integrantă din maşină – a se vedea secțiunea 41: observații privind articolul 2 litera (b) – cu toate acestea, utilizarea în deplină securitate a maşinii depinde în mod frecvent de montarea și utilizarea uneltelor adecvate. Prin urmare, în instrucțiuni trebuie să se specifice caracteristicile uneltelor de care depinde utilizarea în condiții de securitate. Acest aspect este deosebit de important în cazul uneltelor cu viteză mare de deplasare sau de rotație, în vederea evitării riscurilor datorate ruperii și ejectării de fragmente de unelte sau chiar ejectării uneltelor – a se vedea secțiunile 207 și 208: observații privind punctele 1.3.2 și 1.3.3. Caracteristicile esențiale ce trebuie specificate pot include, de exemplu:

− dimensiunile maxime sau minime și masa uneltelor;

− materialele constituente și ansamblurile uneltelor;

− forma necesară sau alte caracteristici de proiectare esențiale a uneltelor;

− compatibilitatea uneltelor cu prinderea pe maşină.


o) condițiile în care maşinile îndeplinesc cerința de stabilitate în timpul utilizării, transportului, asamblării ori al dezasamblării în cazul în care acestea sunt scoase din funcțiune sau în în timpul verificărilor ori defectărilor previzibile;

. . .

Secțiunea 269 Condiții de stabilitate Punctul 1.7.4.2 litera (o) este legat de cerințele enunţate la punctele 1.3.1, 2.2.1, 3.4.1, 3.4.3, 4.1.2.1, 4.2.2, 5.1 și 6.1.2 referitoare la stabilitate. Atunci când proiectarea și construcția maşinii garantează stabilitatea maşinii în anumite condiții bine definite, acestea din urmă trebuie specificate în instrucțiuni. În special în cazul în care stabilitatea depinde de respectarea anumitor limite privind condițiile de utilizare a maşinii, precum înclinația maximă, viteza maximă a vântului, raza de acțiune maximă sau poziția anumitor elemente ale maşinii, respectivele limite trebuie specificate şi explicațiile necesare trebuie furnizate atât în ceea ce privește


259

utilizarea dispozitivelor de protecție și de avertizare corespunzătoare instalate pe maşină cât și în ceea ce privește modul în care pot fi evitate situațiile periculoase. Instrucțiunile trebuie, de asemenea, să explice modul în care se garantează stabilitatea maşinii sau a părţilor sale componente în cadrul altor faze de pe parcursul duratei de viață a maşinii – a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul 1.1.2 litera (a). Atunci când este necesară aplicarea unor măsuri speciale pentru a se garanta stabilitatea în cadrul fazelor respective, măsurile de luat și mijloacele de utilizat trebuie, de asemenea, specificate.


p) instrucțiunile care permit garantarea că operaţiunile de transport, manipulare sau depozitare se pot realiza în condiții de securitate, indicându-se masa maşina și a diferitelor sale părţi componente, atunci când acestea trebuie să fie, în mod regulat, transportate separat;

. . .

Secțiunea 270 Transport, manipulare și depozitare Punctul 1.7.4.2 litera (p) este legat de cerințele privind manipularea maşinii și a părţilor sale componente – a se vedea secțiunea 180: observații privind punctul 1.1.5. Instrucțiunile pentru operaţiunile de transport, manipulare și depozitarea în deplină securitate a maşinii și a părţilor componente ale maşinii care urmează să fie transportate separat vor include, după caz:

− instrucțiuni pentru manipularea manuală în deplină securitate a maşinii sau a părţilor componente care trebuie deplasate manual;

− instrucțiuni privind utilizarea punctelor de ancorare pentru maşinile de ridicat, masa maşinii și a părţilor componente ce urmează a fi transportate;

− instrucțiuni privind modalitatea de garantare a stabilității în timpul transportului și a depozitării, inclusiv privind utilizarea de echipamente speciale furnizate în acest scop;

− o descriere a măsurilor speciale adoptate pentru manipularea uneltelor sau părţilor periculoase.


q) modul de operare care trebuie urmat în cazul unui accident sau al unei defectări; în cazul în care există probabilitatea producerii unui blocaj, modul de operare care trebuie urmat pentru a permite deblocarea în condiții de securitate;

. . .

Secțiunea 271 Proceduri și metode de urgență pentru deblocare Punctul 1.7.4.2 litera (q) impune producătorului de maşini să anticipeze posibila funcționare defectuoasă a maşinii și să specifice procedurile care trebuie urmate pentru tratarea situaţiilor de urgență. Măsurile ce trebuie specificate includ, de


260

exemplu, metodele de utilizat pentru evacuarea persoanelor vătămate, pentru solicitarea de ajutor sau eliberarea persoanelor încarcerate – a se vedea secțiunea 236: observații privind punctul1.5.14. Instrucțiunile trebuie, de asemenea, să descrie metoda care trebuie urmată în cazul blocării părţilor mobile și să explice utilizarea oricăror dispozitive de protecție sau unelte speciale furnizate în acest scop – a se vedea secțiunea 212: observații privind punctul1.3.7.


r) descrierea operațiilor de reglare și mentenanţă care trebuie efectuate de către utilizator, inclusiv măsurile de prevenire care trebuie să fie respectate;

s) instrucțiunile menite să permită ca reglarea și mentenanţă să se desfășoare în condiții de securitate, inclusiv măsurile de protecție care trebuie luate pe parcursul acestor operații;

t) specificațiile referitoare la piesele de schimb care trebuie utilizate, dacă acestea afectează securitatea și sănătatea operatorilor;

. . .

Secțiunea 272 Reglare, mentenanţă și piese de schimb Punctul 1.7.4.2 litera (r) impune producătorului să descrie operațiile de reglare și întreținere ce urmează a fi efectuate de utilizator. În instrucțiuni trebuie să se specifice, în mod special, operațiunile de reglare și mentenanţă care trebuie efectuate și să se indice frecvența acestora. Instrucțiunile trebuie să conțină o listă a pieselor sau a părţilor componente ale maşinii care trebuie examinate periodic pentru a identifica apariţia uzurii excesive, cu menţionarea periodicităţii acestor examinări (exprimată în termeni de durată de utilizare sau de număr de cicluri) şi trebuie să precizeze natura verificărilor sau încercărilor necesare și echipamentul ce trebuie utilizat. Trebuie precizate, de asemenea, criteriile pentru a stabili dacă piesa uzată trebuie să fie reparată sau înlocuită – a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul 1.3.2. Punctul 1.7.4.2 litera (s) este legat de cerințele enunţate la punctele 1.6.1 - 1.6.5 referitoare la mentenanţă. În instrucțiuni trebuie să se specifice metodele și procedurile de urmat pentru a se asigura că operațiunile de reglare și mentenanţă pot fi efectuate în condiții de securitate. Măsurile de protecție și de prevedere ce trebuie luate în timpul operațiunilor de întreținere trebuie indicate. Instrucțiunile trebuie să includă, după caz:

− informații despre separarea de sursele de energie, blocarea aparatului de separare, disiparea energiei reziduale și verificarea stării de securitate a maşinii – a se vedea secțiunea 241: observații privind punctul 1.6.3;

− măsuri pentru garantarea securităţii operațiilor de mentenanţă care trebuie efectuate în timp ce maşina este în funcțiune;


261

− metodele ce trebuie utilizate pentru demontarea sau înlocuirea părţilor componente în deplină securitate - a se vedea secțiunea 239: observații privind punctul 1.6.1;

− măsuri de precauție ce trebuie luate la curățarea părţilor interioare care au conținut substanțe periculoase – a se vedea secțiunea 243: observații privind punctul 1.6.5;

− mijloace de acces ce trebuie utilizate pentru reparații excepționale – a se vedea secțiunea 240: observații privind punctul 1.6.2.

Punctul 1.7.4.2 litera (t) face referire la informațiile referitoare piesele de schimb. În general, furnizarea pieselor de schimb nu intră sub incidența prevederilor Directivei “Maşini”, fiind astfel o problemă care trebuie acoperită printr-un contract încheiat între producător și utilizator. Cu toate acestea, atunci când piesele care s-au uzat trebuie să fie înlocuite pentru a proteja securitatea și sănătatea utilizatorilor, specificațiile pieselor de schimb corespunzătoare trebuie precizate în instrucțiuni. Exemple de astfel de piese de schimb cuprind:

− protectori pentru dispozitivele mecanice de transmisie ce pot fi demontate – a se vedea secțiunea 319: observații privind punctul 3.4.7;

− protectori mobili supuşi uzurii – a se vedea secțiunea 216: observații privind punctul 1.4.1;

− filtre pentru sistemele de aprovizionare cu aer curat a posturilor de lucru – a se vedea secțiunea 182: observații privind punctul 1.1.7 și secțiunea 322: observații privind punctul 3.5.3;

− componente pentru susţinerea sarcinii pe maşini de ridicat – a se vedea secțiunile 340 și 341: observații privind punctele 4.1.2.4 și 4.1.2.5;

− protectori utilizaţi pentru reținerea obiectelor sau a pieselor ejectate de maşină și sistemele lor de fixare – a se vedea secțiunea 216: observații privind punctul 1.4.1.


262


u) următoarele informații referitoare la emisia de zgomot în aer:

− nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A la posturile de lucru, dacă aceasta depășește 70dB(A); dacă acest nivel nu depășește 70db(A), acest faptu trebuie specificat,

− valoarea maximă a presiunii acustice instantanee ponderată în C la posturile de lucru, dacă aceasta depășește 63 Pa (130 dB prin raportare la 20 µPa),

− nivelul de putere acustică ponderată A emis de maşină, dacă nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A la posturile de lucru depășește 80db(A).

Aceste valori trebuie să fie cele realmente măsurate pentru maşina respectivă sau stabilite pe baza măsurătorilor realizate pentru on maşină comparabilă din punct de vedere tehnic, care este reprezentativă pentru maşina care urmează a fi produsă.

În cazul maşinilor de dimensiuni foarte mari, în locul nivelululuide putere acustică ponderat A poate fi specificat nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A în poziţii precizate în jurul maşinii.

Atunci când nu sunt aplicate standarde armonizate, nivelurile acustice trebuie să fie măsurate utilizându-se cea mai potrivită metodă de măsurare pentru maşină. Ori de câte ori sunt indicate valorile de emisie sonoră incertitudinile legate de aceste valori, trebuie să fie precizate. Condițiile de funcționare a maşinii în timpul măsurătorilor și metodele de măsurare utilizate trebuie să fie descrise .

În cazul în care postul (posturior) de lucru nu poate (nu pot) fi definit (definite), nivelul de presiune acustică ponderată A trebuie să fie măsurat la o distanță de 1 m de suprafața maşinii și la o înălțime de 1,60 m faţă de sol sau de platforma de acces. Poziția și valoarea maximă a presiunii acustice trebuie să fie indicate.

În cazul în care directivele comunitare specifice prevăd alte prescripţii pentru măsurarea nivelurilor de presiune sau de putere acustică, aceste directive trebuie să fie aplicate, iar prescripțiile prezentului punct nu se aplică; . . .

Secțiunea 273 Declarația privind emisia de zgomot Punctul 1.7.4.2 litera (u) prezintă informațiile privind emisiile de zgomot în aer care trebuie să fie comunicate în ceea ce se numește în mod obişnuit declarația emisiei de zgomot. Această declarație are două scopuri principale:

− să ajute utilizatoriii să aleagă maşini cu emisii de zgomot reduse;

− să furnizeze informații utile pentru evaluarea riscurilor pe care angajatorul trebuie să o efectueze în conformitate cu prevederile naționale de punere în aplicare a


263

articolului 4 din directiva 2003/10/CE privind expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot175.

În această privință, trebuie reamintit faptul că declarația producătorului privind zgomotul emis de maşină furnizează numai informații privind aportul maşinii în sine la zgomotul existent la locul de muncă. Nivelul de expunere a lucrătorilor nu poate să fi pur şi simplu dedus din declarația emisiei de zgomot dată de producătorul maşinii, întrucât expunerea operatorilor este influențată și de alți factori – a se vedea secțiunea 229: observații privind punctul 1.5.8. Informațiile ce trebuie comunicate în declarația privind emisia de zgomot includ trei niveluri diferite ale emisiei de zgomot:

1. Nivelul presiunii acustice a emisiei ponderate A, LpA, produs de maşină la postul (posturile) de lucru. Acesta reprezintă nivelul mediu al presiunii acustice ponderat A pe o perioadă specifică, reprezentativ pentru un ciclu de lucru complet efectuat de maşină. Fiind o valoare de emisie, aceasta exclude contribuțiile din mediul din jurul maşinii, precum reflexiile acustice provenind din pereți sau zgomotul provenind din alte surse de la locul de muncă. Acest nivel trebuie să fie determinat pentru toate maşinile prin intermediul măsurătorilor efectuate prin utilizarea unui cod de încercare adecvat, indiferent dacă maşina este considerată sau nu drept zgomotoasă. În cazul în care valoarea măsurată nu depășește 70 dB(A), instrucțiunile trebuie să menţioneze acest lucru. În cazul în care valoarea măsurată depășește 70 dB(A), valoarea măsurată trebuie declarată în instrucțiuni.

2. Valoarea maximă a presiunii acustice instantanee ponderată C, cunoscută și sub denumirea de presiune acustică maximă ponderată C, LpCpeak. Aceasta reprezintă valoarea maximă atinsă de presiunea acustică ponderată C într-o anumită perioadă, reprezentativă pentru un ciclu de lucru complet al maşinii. Această valoare prezintă un interes deosebit pentru maşinile care emit zgomote caracterizate prin impulsuri puternice și trebuie declarată în instrucțiuni numai dacă valoarea măsurată depășește 63 Pa (130 dB prin raportare la 20 μPa).

3. Nivelul de putere acustică ponderată A, LWA. Această valoare reprezintă energia sunetului aerian radiată de maşină în spațiu şi prin aceasta caracterizează maşina drept o sursă de zgomot. Aceasta este cea mai importantă valoare a emisiei de zgomot şi ea este independentă de mediul în care este amplasată maşina. Întrucât măsurarea LWA poate să fie o operaţiune complexă, această valoare nu trebuie să fie măsurată și declarată în instrucțiuni decât dacă valoarea LpA la oricare dintre posturile de lucru depășește 80 dB(A).

175 Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (zgomot) [a șaptesprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] – JO L 42, 15.2.2003, p. 38 – a se vedea în special articolul 4 alineatul (6) litera (f).


264

Paragraful al doilea al punctului 1.7.4.2 litera (u) implică faptul că, în cazul producției de serie, încercările pot fi efectuate pe un eșantion reprezentativ de maşini comparabile din punct de vedere tehnic. În cazul unei producții unicat, producătorul trebuie să determine prin măsurare emisia de zgomot pentru fiecare exemplar de maşină furnizat. Al treilea paragraf al punctului 1.7.4.2 litera (u) tratează cazul maşinilor foarte mari pentru care determinarea nivelului de putere acustică, LWA, poate fi extrem de complexă. Pentru a stabili dacă o categorie dată de maşini trebuie să fie considerată drept „foarte mari”, trebuie luate în considerare atât repartiţia și directivitatea surselor de zgomot pe maşină, cât și efortul necesar pentru determinarea nivelului de putere acustică, LWA. Dacă o categorie dată de maşini trebuie să fie sau nu considerată drept foarte mari, acest fapt trebuie să fie precizat în codul de încercări acustice aplicabil. Pentru astfel de maşini, de dimensiuni foarte mari, declararea valorii LWA poate fi înlocuită cu o declarare a nivelurilor de presiune acustică a emisiei, LpA, la posturi specificate situate în jurul maşinii. Paragraful al patrulea de la punctul 1.7.4.2 litera (u) se referă la metodele ce trebuie utilizate pentru măsurarea emisiei de zgomot. Condițiile de funcţionare au o mare influență asupra emisiei de zgomot. Prin urmare, măsurarea emisiei de zgomot trebuie efectuată în condiții reproductibile și reprezentative ale condițiilor previzibile de utilizare a maşinii. În cazul în care un cod de încercare specificat într-un standard armonizat precizează condițiile de funcţionare în care măsurarea trebuie să fie efectuată, o trimitere la standardul armonizat este suficientă pentru a preciza condițiile de funcţionare și metodele de măsurare utilizate. Atunci când se utilizează alte metode de încercare, condițiile de funcţionare și metodele de măsurare utilizate trebuie să fie indicate în declarația privind emisia de zgomot. Paragraful al patrulea al punctului 1.7.4.2 litera (u) impune, de asemenea, ca incertitudinile ce înconjoară valorile măsurate să fie precizate în declarația privind emisia de zgomot. Cunoștințele tehnice actuale nu permit determinarea incertitudinii asociată cu măsurarea valorilor LpCpeak. În codurile de încercare aplicabile trebuie să se ofere îndrumări pentru determinarea incertitudinii asociate cu măsurarea nivelului LpA la posturile de lucru și a nivelului LWA. Paragraful al cincilea al punctului 1.7.4.2 litera (u) explică modul în care se determină prin măsurare nivelul presiunii acustice a emisiei maşinii, LpA, la posturile de lucru, pentru maşinile pe care operatorii nu ocupă posturi de lucru bine definite. Dacă se utilizează metoda prezentată în acest paragraf, declarația privind emisia de zgomot trebuie să indice unde au fost măsurate valorile LpA. Ultimul paragraf al punctului 1.7.4.2 litera (u) face referire la Directiva 2000/14/CE „Echipamentele de exterior”176. Pentru echipamentele care intră în domeniul său de aplicare, directiva „echipamente utilizate în exterior” se aplică împreună cu Directiva ”Maşini” în ceea ce priveşte emisiile de zgomot în mediul înconjurător – a se vedea secțiunea 92: observații privind articolul 3.

176 Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior – JO L 162 , 3.7.2000, p. 1.


265

Directiva „Echipamentele utilizate în exterior” impune ca echipamentele din domeniul său de aplicare să poarte un marcaj, care însoțește marcajul CE, indicând nivelul garantat de putere acustică (reprezentând valoarea nivelului de putere acustică măsurat conform metodei descrise în anexa III la directivă, la care se adaugă valoarea incertitudinilor datorate variațiilor din cadrul producției și metodelor de măsurare). Ultimul paragraf de la punctul 1.7.4.2 litera (u) înseamnă că, pentru maşinile care intră în domeniul de aplicare al directivei „Echipamente utilizate în exterior”, a treia valoare care trebuie să fie indicată în declarația privind emisia de zgomot din instrucțiuni reprezintă nivelul de putere acustică garantat mai degrabă decât nivelul de putere acustică măsurat, LWA. Cu toate acestea, cerințele enunţate la primul paragraf al punctului 1.7.4.2 litera (u) privind niveluli de presiune acustică a emisiei ponderată A, LpA, și valoarea maximă a presiunii acustice ponderată C, LpCpeak, rămân aplicabile pentru aceste maşini.


v) dacă maşina este susceptibilă să emită radiaţii neionizante care riscă să pună în pericol persoanele, în special persoanele care folosesc dispozitive medicale implantabile active sau neactive, informațiile referitoare la radiața emisă pentru operator și pentru persoanele expuse.

Secțiunea 274 Dispozitivele medicale implantabile Cerința enunţată la punctul 1.7.4.2 litera (v) tratează cazul special al riscului rezidual datorat radiațiilor neionizante – a se vedea secțiunea 232: observații privind punctul 1.5.10. Informații asupra naturii acestor emisii de radiații trebuie să fie furnizate, în special dacă este probabil să afecteze funcționarea dispozitivelor medicale implantabile.

1.7.4.3 Documente comerciale

Documentele comerciale care descriu maşina trebuie să nu fie în contradicţie cu instrucțiunile care conţin aspectele legate de securitate şi sănătate. Documentele comerciale care descriu caracteristicile de performanță ale maşinii trebuie să conțină aceleași informații referitoare la emisii care sunt conţinute în instrucțiuni.

Secțiunea 275 Documente comerciale În timp ce instrucțiunile furnizate împreună cu maşina sunt destinate în primul rând să garanta utilizarea în deplină securitate a maşinii, documentele comerciale au în principal o funcție comercială. Cu toate acestea, punctul 1.7.4.3 impune ca instrucțiunile și documentele comerciale referitoare la maşină să fie în concordanţă. Acest aspect este deosebit de important în ceea ce privește utilizarea normală a maşinii la care se face referire la punctul 1.7.4.2 litera (g), întrucât este posibil ca utilizatorii să selecteze o maşină care să răspundă nevoilor lor pe baza documentele comerciale.


266

A doua frază de la punctul 1.7.4.3 este menită să ajute utilizatoriii la selectarea unor maşini cu niveluri reduse ale emisiilor de zgomot, de vibrații, de radiații dăunătoare sau de substanțe periculoase. În mod special, valorile incluse în declarația referitoare la zgomotul emis de maşină prevăzută la punctul 1.7.4.2 litera (u) și informațiile privind vibrațiile prevăzute la punctele 2.2.1.1 și 3.6.3.1 trebuie în mod deosebit să fie reluate în documentele comerciale care prezintă caracteristicile de performanță ale maşinii. Numeroase broșuri sau cataloage comerciale cuprind o secțiune sau un tabel care prezintă principalele caracteristici de performanță ale maşinii, precum putere, turație, capacitate, cadenţa de fabricație etc., pentru a permite potențialilor clienți să aleagă o maşină potrivită pentru nevoile lor. Această secțiune este locul potrivit pentru a include informațiile solicitate privind emisiile.


267

2. CERINȚE ESENŢIALE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE SUPLIMENTARE PENTRU ANUMITE CATEGORII DE MAŞINI

Maşinile destinate industriei alimentare,maşinile destinate industriei cosmetice sau farmaceutice, maşinile portabile ţinute în mâna și/sau dirijate cu mâna, maşinile portabile cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și alte maşini de impact, maşinile pentru prelucrarea lemnului și materialelor cu caracteristici fizice similare trebuie să răspundă ansamblului cerințelor esențiale de securitate şi sănătate descrise în prezentul capitol (a se vedea Principii generale, punctul 4).

Secțiunea 276 Cerințe suplimentare pentru anumite categorii de maşini Partea 2 a anexei I enunţă CESS suplimentare pentru patru categorii specifice de maşini. Acestea se aplică maşinilor respective împreună cu cerințele aplicabile din partea 1 a anexei I și, după caz, împreună cu celelalte părți ale anexei I – a se vedea secțiunea 163: observații privind principiul general nr.4.

2.1. MAŞINI DESTINATE INDUSTRIEI ALIMENTARE ȘI MAŞINI DESTINATE INDUSTRIEI COSMETICE SAU FARMACEUTICE

2.1.1. Observații generale

Maşinile destinate utilizării cu produse alimentare sau cu produse cosmetice ori farmaceutice trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să se evite orice risc de infectare, îmbolnăvire sau contaminare.

Cerințele următoare trebuie să fie respectate:

(a) materialele în contact sau prevăzute să vină în contact cu alimentele ori cu produsele cosmetice sau farmaceutice trebuie să satisfacă condițiile stabilite prin directivele aplicabile. Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât aceste materiale să poată fi curățate înainte de fiecare utilizare. Dacă acest lucru nu este posibil trebuie să fie utilizate piese de unică folosință;

(b) toate suprafețele în contact cu produsele alimentare sau cu produsele cosmetice ori farmaceutice, altele decât suprafețele pieselor de unică folosință, trebuie:

− să fie netede și să nu prezinte nici rugozităţi, nici cavităţi care pot reţine materii organice. Aceeași cerinţă se aplică și îmbinărilor între două suprafeţe;

− să fie proiectate și construite astfel încât proeminenţele, muchiile și colţurile asamblărilor să fie reduse la minimum;

− să poată fi curățate și dezinfectate cu uşurinţă, eventual după înlăturarea părţilor ușor de demontat; suprafețele interioare trebuie să fie curbate cu o rază suficientă pentru a permite curăţarea completă;

(c) lichidele, gazele și aerosolii care provin din alimente sau produse cosmetice ori farmaceutice, inclusiv fluidele de curățat, dezinfectat sau clătit, trebuie să poată fi evacuate complet din maşină (dacă este posibil, în poziția „curățare”);


268

(d) maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să fie evitată pătrunderea oricărei substanțe sau vietăţi, în special insecte, sau orice acumulare de materie organică în zonele care nu pot fi curățate;

(e) maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât nici o substanță auxiliară periculoasă pentru sănătate, inclusiv lubrifianții utilizați, să nu poată veni în contact cu alimentele, produsele cosmetice sau farmaceutice. Dacă este necesar, maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să permită verificarea permanentă a respectării acestei cerințe.

2.1.2. Instrucțiuni

Instrucțiunile maşinilor destinate industriei alimentare și maşinilor utilizate cu produse cosmetice sau farmaceutice trebuie să indice produsele și metodele recomandate pentru curățare, dezinfectare şi clătire, nu numai pentru zonele uşor accesibile, ci și pentru zonele la care accesul este imposibil sau nerecomandabil.

Secțiunea 277 Cerințe de igienă pentru maşini destinate utilizării cu produse alimentare, cosmetice sau farmaceutice

Cerințele enunţate la punctul 2.1 se aplică maşinilor destinate utilizării cu produse alimentare sau cu produse cosmetice ori farmaceutice. Cerințele se aplică indiferent dacă alimentele sau produsele în cauză sunt destinate consumului uman sau animal. Maşinile respective includ, de exemplu, maşini pentru fabricarea, pregătirea, prepararea, prelucrarea, răcirea, manipularea, depozitarea, transportul, condiționarea, ambalarea și distribuirea produselor alimentare, cosmetice și farmaceutice. Cerințele enunţate la punctul 2.1.1 literele (a) - (e) vizează evitarea oricărei contaminări periculoase a produselor alimentare, cosmetice sau farmaceutice provenind de la materialele utilizate la construcţia maşinii, din mediul maşinii sau de la substanțele auxiliare utilizate împreună cu maşina. Aceste cerințe trebuie să fie aplicate împreună cu CESS enunţate la punctul 1.1.3 în referitor la materiale și produse, la punctul 1.5.13 referitor la emisiile de materiale și substanțe periculoase și la punctul 1.6 referitor la întreținere. Punctul 2.1.1 litera (a) tratează materialele constitutive ale maşinii care destinate să vină în contact cu produsele alimentare, cosmetice sau farmaceutice. „Directivele aplicabile” la care se face referire la punctul 2.1.1 litera (a) includ:

− Regulamentul (CE) nr. 1935/2004177 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu alimentele;

− Directiva 84/500/CEE178 privind obiectele din ceramică destinate să vină în contact cu produsele alimentare;

177 Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE – JO L 338, 13.11.2004, p. 4. Conform articolului 26 din regulament, referințele la directivele abrogate vor fi interpretate ca referințe la Regulamentul (CE) nr. 1935/2004.


269

− Directiva 2002/72/CE179 privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare.

În cazul în care materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, care sunt încorporate în maşină sunt însoțite de o declarație scrisă (cum ar fi declarația de conformitate prevăzută la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004), această declaraţie trebuie să fie inclusă în dosarul tehnic al maşinii în conformitate cu a noua liniuță din anexa VII A 1 litera (a). În caz contrar, producătorul maşinii trebuie să justifice caracterul adecvat al respectivelor materiale în dosarul tehnic al maşinii. Punctul 2.1.1 literele (b) și (c) impune ca maşina să fie proiectată și construită astfel încât să faciliteze curățarea completă și în detaliu și să permită evacuarea sau scurgerea completă a substanțelor care ar putea contamina produsele alimentare, cosmetice sau farmaceutice precum: deșeuri, produse de curățat, dezinfectat sau clătit. Atunci când se utilizează conducte sau tuburi flexibile pentru transportul produselor alimentare, cosmetice sau farmaceutice, acestea pot fi conectate prin înşurubare, cu condiția ca filetele să fie izolate de fluxul de produs, de exemplu prin intermediul unor etanșări sau inele adecvate, astfel încât să nu vină în contact direct cu produsul în curs de prelucrare. Punctul 2.1.1 litera (d) impune ca maşina să fie proiectată și construită astfel încât să se evite ca agenţi contaminanţi provenind din mediul înconjurător al maşinii precum praf sau grăsimi sau creaturi vii, în special insecte, să se infiltreze în zone ale maşinii care nu pot fi curățate și să se evite acumularea de materie organică în astfel de zone. Punctul 2.1.1 litera (e) impune ca maşina să fie proiectată și construită astfel încât să se împiedice orice contaminare a produselor alimentare, cosmetice sau farmaceutice cu substanțe auxiliare utilizate de maşină, precum lubrifianți sau fluide hidraulice. Cerința enunţată la punctul 2.1.2 este complementară cerințelor generale referitoare la instrucțiuni enunţate la punctul 1.7.4. Punctul 2.1.2 pretinde producătorului maşinii să specifice metodele de curățare adecvate, inclusiv metodele de curățare a spațiilor care sunt de regulă inaccesibile sau la care accesul ar putea fi periculos. El trebuie, de asemenea, să specifice produsele care trebuie utilizate pentru curățare. Producătorul maşinii nu trebuie să citeze anumite mărci pentru produse de curățat, ci trebuie să precizeze caracteristicile aferente pentru produsele de utilizat ţinând cont, în special, de rezistența mecanică și chimică a materialelor constitutive ale maşinii. Dacă este cazul, trebuie să fie oferite avertismente împotriva utilizării unor produse de curățat neadecvate. Specificațiile generale privind cerințe de igienă pentru maşini sunt furnizate în standardul EN ISO 14159180. Specificații privind cerințe de igienă pentru maşini destinate prelucrării produselor alimentare sunt furnizate în standardul EN 1672-2181.

178 Directiva Consiliului din 15 octombrie 1984 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind obiectele din ceramică care vin în contact cu produsele alimentare - JO L 277, 20.10.1984, p. 12. 179 Directiva 2002/72/CE a Comisiei din 6 august 2002 privind materialele și obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare –JO L 220, 15.8.2002, p. 18.


270

2.2. MAŞINI PORTABILE ŢINUTE ÎN MÂNĂ ȘI/SAU DIRIJATE CU MÂNA

2.2.1. Generalități

Maşinile portabile ţinute în mână și/sau dirijate cu mâna trebuie:

− în funcție de tipul de maşinii, să aibă o suprafață de prindere de mărime suficientă și cu un număr suficient de mânere și suporturi de dimensiuni corespunzătoare, dispuse astfel încât să asigure stabilitatea maşinii în condițiile de funcționare normale;

− cu excepția cazurilor în care este imposibil din punct de vedere tehnic sau atunci când există o comandă independentă, maşinile ale căror mânere nu pot fi eliberate în deplină securitate, trebuie să fie prevăzute cu organe de comandă pentru pornire și oprire, dispuse astfel încât să poată fi acţionate de operator fără ca acesta să trebuiască să elibereze mânerele;

− să nu prezinte riscuri datorate pornirii accidentale și/sau continuare a funcționării după ce operatorul a eliberat mânerele. Dacă această cerință nu este realizabilă din punct de vedere tehnic, trebuie să fie luate măsuri echivalente;

− să permită, atunci când este necesar, observarea vizuală a zonei periculoase şi a contactului sculei cu materialul de prelucrat..

Mânerele maşinilor portabile ţinute în mână trebuie să fie proiectate și construite astfel încât pornirea și oprirea să fie simple.

Secțiunea 278 Cerințe suplimentare pentru maşini portabile ţinute în mână și/sau dirijate cu mâna Cerințele enunţate la punctul 2.2.1 se aplică maşinilor portabile ţinute în mână și/sau dirijate cu mâna. Maşinile portabile ţinute în mână sunt maşini transportate de operator în timpul utilizării acestora (cu sau fără ajutorul unui harnașament). Maşinile portabile dirijate cu mâna sunt maşini a căror greutate este susținută total sau parțial, de exemplu, de un banc de lucru, de materialul sau de piesa supusă prelucrării, de podea sau de sol și a căror deplasare este dirijată de mâinile operatorului în timpul utilizării. Categoriile de maşini în cauză includ, de exemplu, unelte portabile acţionate de un motor ţinute în mână și unelte portabile dirijate cu mâna, maşini portabile pentru grădinărit și maşini portabile destinate lucrărilor forestiere. Maşinile portabile includ maşini acționate de un motor electric alimentat la reţea sau cu baterii, maşini acționate pneumatic și maşini acționate de un motor cu ardere internă. 180 EN ISO 14159:2008 - Securitatea mașinilor - Cerințe referitoare la igiena și proiectarea mașinilor (ISO 14159: 2002). 181 EN 1672-2:2005+A1:2009 - Mașini pentru industria alimentară - Noțiuni fundamentale - Partea 2: Cerințe de igienă.


271

Cerința enunţată la prima liniuță de la punctul 2.2.1 este complementară cerinței generale referitoare la stabilitate de la punctul 1.3.1. Cerința privind asigurarea unei suprafețe de prindere adecvată este aplicabilă, în special, maşinilor portabile dirijate cu mâna care în timpul utilizării vin în contact cu un banc de lucru, cu materialul sau piesa supusă prelucrării, cu podeaua sau solul. În cazul în care dimensiunea acesteia permite, maşina portabilă ţinută în mână și dirijată cu mâna trebuie prevăzută cu cel puțin două mânere astfel încât stabilitatea maşinii în timpul utilizării să poată fi asigurată de operator prin folosirea ambelor mâini. Mânerele trebuie amplasate și proiectate astfel încât să garanteze că mâinile operatorului nu intră în zona periculoasă. Pe cât posibil, maşina trebuie proiectată astfel încât să descurajeze utilizarea cu o singură mână. La poziționarea, dimensionarea și proiectarea mânerelor trebuie să se țină seama de principiile ergonomice – a se vedea secțiunea 181: observații privind punctul 1.1.6. Cerințele enunţate la a doua liniuță și la al doilea paragraf al punctului 2.2.1 sunt complementare cerințelor generale referitoare la pornire și oprire enunţate la punctele 1.2.3 și 1.2.4.1. În general, trebuie să fie posibil ca maşina să fie pornită și oprită fără eliberarea mânerelor. Aceste cerințe pot fi de multe ori respectate prin utilizarea, de exemplu, a unui organ de comandă cu acţionare menţinută integrat în mânere. Cerința enunţată la a treia liniuță de la punctul 2.2.1 este complementară cerinței generale enunţate la a șasea liniuță de la punctul 1.2.2 în ceea ce privește organele de comandă. Cerința respectivă are două obiective:

− să împiedice pornirea neintenționată a maşinii ca urmare a unui contact involuntar cu organul de comandă pentru pornire;

− să evite ca maşina să continue să funcționeze atunci când maşina este pusă jos sau dacă operatorul eliberează accidental mânerele.

În vederea îndeplinirii acestei cerințe, ca regulă generală, organul de comandă a pornirii trebuie să fie de tipul care necesită o acţionare menţinută și să fie proiectat astfel încât să se evite oboseala exagerată în cursul utilizării sale. El trebuie amplasat, proiectat și, dacă este necesar, protejat astfel încât să nu poată fi acţionat involuntar atunci când maşina este apucată, ridicată, deplasată sau lăsată jos. Atunci când persistă riscul ca maşina să fie pornită involuntar, măsuri suplimentare pot să fie necesare, precum instalarea unui dispozitiv suplimentar de validare sau a unui organ de comandă a pornirii care necesită două acțiuni independente. Cerința enunţată la ultima liniuță de la punctul 2.2.1, referitoare la vizibilitatea zonei periculoase și a celei de acțiune a sculei asupra materialului în curs de prelucrare, are ca obiectiv garantarea faptului că operatorul dispune de mijloacele pentru a exercita un control total asupra funcționării maşinii.


272

2.2.1.1. Instrucțiuni

Instrucțiunile trebuie să prezinte următoarele informații referitoare la vibrațiile transmise de maşinile portabile ţinute în mână și cele dirijate cu mâna:

− valoarea totală a vibrațiilor la care este supus sistemul mână-braţ , dacă ea depășește 2,5 m/s2, sau, după caz, menţionarea că această valoare nu depășește 2,5 m/s2;

− incertitudinea de măsurare.

Aceste valori trebuie să fie realmente măsurate pentru maşina respectivă sau stabilite pe baza măsurătorilor realizate pentru o maşină comparabilă din punct de vedere tehnic, care este reprezentativă pentru maşina care urmează să fie produsă.

În cazul în care nu se aplică standarde armonizate, vibrațiile trebuie să fie măsurate utilizându-se cea mai adecvată metodă de măsurare pentru maşină.

Condițiile de funcționare a maşinii în timpul măsurării și metodele care au fost utilizate pentru măsurare sau referința standardului armonizat aplicat trebuie să fie specificate.

Secțiunea 279 Declarația privind vibrațiile transmise de maşinile portabile ţinute în mână și cele dirijate cu mâna Cerința enunţată la punctul 2.2.1.1 este complementară cerințelor generale referitoare la instrucțiuni enunţate la punctul 1.7.4. Prima liniuță de la primul paragraf al punctului 2.2.1.1 precizează valoarea fizică referitoare la vibrațiile transmise de către maşinile portabile ţinute în mână și dirijate cu mâna către sistemul mână-braț care trebuie să fie declarată în instrucțiuni. Valoarea măsurată pe maşină trebuie să fie declarată în cazul în care depășește 2,5 m/s2. Dacă valoarea măsurată pe maşină nu depășește valoarea respectivă, acest fapt trebuie să fie declarat. Prin urmare, vibrațiile transmise de maşină trebuie să fie măsurate de către producătorul maşinii utilizând o metodă de încercare adecvată, cu excepția cazului în care s-a stabilit faptul că, pentru categoria respectivă de maşini, valorile măsurate niciodată nu depășesc limita menționată mai sus – este posibil ca acest lucru să fie specificat în standardul de tip C pentru respectiva categorie de maşini. Declarația privind vibrațiile transmise de maşină are două obiective principale:

− să ajute utilizatorii la selectarea unor maşini cu emisii de vibrații reduse;

− să furnizeze informații utile pentru evaluarea riscurilor care trebuie să fie efectuată de către angajator în conformitate cu prevederile naționale de punere în aplicare a directivei 2002/44/CE referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibrații182.

182 Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți


273

În această privinţă, trebuie reamintit faptul că nivelul de expunere a lucrătorilor la vibrații nu poate fi pur şi simplu dedus din declarația producătorului cu privire la vibrațiile transmise de maşină, întrucât expunerea operatorilor este, de asemenea, influențată şi de alți factori – a se vedea secțiunea 231: observații privind punctul 1.5.9. A doua liniuță de la primul paragraf al punctului 2.2.1.1 impune ca incertitudinea ce înconjoară valoarea declarată să fie specificată. Îndrumări pentru determinarea incertitudinii asociată cu măsurarea vibrațiilor transmise de maşină trebuie să fie oferite în metodele de încercare aplicabile. Paragraful al doilea al punctului 2.2.1.1 sugerează faptul că, în cazul unei producții de serie, măsurarea poate fi efectuată pe unul sau mai multe eșantioane reprezentative de maşini comparabile din punct de vedere tehnic. În cazul unei producții cu caracter de unicat, producătorul trebuie să măsoare vibrațiile transmise de fiecare exemplar de maşină livrat. Al treilea și ultimul paragraf al punctului 2.2.1.1 se referă la metodele care trebuie să fie utilizate pentru măsurarea vibrațiilor. Condițiile de funcţionare au o mare influență asupra vibrațiilor transmise de maşină. În consecință, măsurarea vibrațiilor trebuie să fie efectuată în condiții de funcţionare reprezentative. În cazul în care metoda de încercare specificat într-un standard armonizat precizează condițiile de funcţionare în care trebuie să se efectueze măsurarea, o trimitere la standardul armonizat este suficientă pentru indicarea condițiilor de funcţionare și metodele de măsurare utilizate. În cazul în care sunt utilizate alte metode de încercare, condițiile de funcţionare și metodele de măsurare utilizate trebuie să fie indicate în declarația privind vibrațiile. Trebuie menționat faptul că valoarea declarată în instrucțiuni în ceea ce privește vibrațiile trebuie, de asemenea, să fie inclusă în documentele comerciale referitoare la caracteristicile de performanță ale maşinii – a se vedea secțiunea 273: observații privind punctul 1.7.4.3.

fizici (vibrații) [a șaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] – a se vedea articolul 4 alineatul (4) litera (e).


274

2.2.2. Echipamentele portabile de fixare și alte maşini de impact

2.2.2.1. Generalități

Echipamentele portabile de fixare și alte maşini de impact trebuie să fie proiectate și construite astfel încât:

− energia să fie transferată la elementul de impact de către componenta intermediară care este solidară cu echipamentul;

− un dispozitiv de validare să împiedice impactul, dacă maşina nu este poziționată corect cu o presiune suficientă pe materialul de bază;

− o declanșare involuntară să fie prevenită; dacă este cazulr, o secvență corespunzătoare de acțiuni asupra dispozitivului de validare și a celui de comandă trebuie să fie necesară pentru a declanșa impactul;

− declanșarea accidentală să fie prevenită pe durata manipulării sau în cazul apariției unui șoc;

− operațiile de încărcare și descărcare să poată fi efectuate cu ușurință și în condiții de securitate.

În cazul în care este necesar, trebuie să fie posibilă echiparea echipamentului care despică aşchiile cu protector (protectori), iar protectorul (protectorii) corespunzător (corespunzători) trebuiesă fie furnizat (furnizaţi) de către producătorul maşinii.

2.2.2.2. Instrucțiuni

Instrucțiunile trebuie să prezinte informațiile necesare cu privire la:

− accesoriile și echipamentele interschimbabile care se pot utiliza la maşină;

− elementele de fixare corespunzătoare sau alte elemente expuse impactului care pot fi utilizate cu maşina;

− după caz, cartușele corespunzătoare care pot fi utilizate.

Secțiunea 280 Echipamentele portabile de fixare și alte maşini de impact Punctul 2.2.2 enunţă cerințe suplimentare pentru echipamentele portabile utilizate pentru ghidarea elementelor de fixare, precum cuie, bolțuri cu filet, capse sau obiecte similare, într-un material de bază. Cerințele se aplică, de asemenea, maşinilor de impact similare destinate pentru alte aplicații, de exemplu maşini pentru marcarea rezistentă a materialelor prin imprimare sau pistoale cu glonț captiv pentru asomarea animalelor. Cerințele se aplică echipamentelor acţionate prin cartuşe cu încărcătură explozivă și maşinilor care utilizează alte surse de energie, precum maşini pneumatice, maşini acționate cu arc, maşini acţionate electromagnetic sau maşini acționate prin arderea gazelor. Principalul obiectiv al cerințelor enunţate la punctul 2.2.2.1 este de a evita riscurile de vătămare gravă care apar în caz de contact între elementele de fixare, proiectilele ori alte elemente supuse impactului sau așchii provenite de la maşină ori de la materialul de bază, pe de o parte, şi părți ale corpului operatorului sau al altor persoane aflate în


275

apropiere, de cealaltă parte. Cerințele tratează, de asemenea, riscurile care decurg din incidente pe parcursul încărcării și descărcării. Cerința enunţată la a treia liniuță de la punctul 2.2.2.1 este destinată prevenirii accidentelor datorate declanșării premature a unui impact. De regulă, este necesar să se garanteze faptul că atât dispozitivul de validare cât și cel de comandă trebuie eliberate înainte ca un nou impact să poată fi declanșat. Cerințele enunţate la punctul 2.2.2.2 sunt complementare cerințelor generale legate de instrucțiunile enunţate la punctul 1.7.4. Prima liniuță de la punctul 2.2.2.2 este relevantă pentru unelte, mijloace de protecție precum protectori împotriva așchiilor și pentru echipamentele interschimbabile care pot fi montate pe echipamentele de fixare în vederea modificării funcției acestuia, de exemplu pentru marcarea rezistentă a materialelor. Directiva ”Maşini” nu se aplică elementelor de fixare sau altor elemente supuse impactului utilizate împreună cu echipamentele de fixare și alte maşini de impact. Cu toate acestea, a doua liniuță de la punctul 2.2.2.2 impune producătorului de maşini să specifice caracteristicile relevante ale elementelor de fixare sau ale altor elemente supuse impactului care pot fi utilizate împreună cu maşina cu scopul de a permite utilizatorului să selecteze elemente de fixare și alte elemente supuse impactului care să fie compatibile cu maşina și să nu cedeze în condițiile de utilizare specificate. A treia liniuță de la punctul 2.2.2.2 se aplică echipamentelor portabile de fixare și altor maşini de impact acționate prin cartuşe cu încărcături explozive. Directiva ”Maşini” nu se aplică la cartuşele utilizate împreună cu astfel de maşini; cu toate acestea producătorul de maşini trebuie să specifice caracteristicile relevante ale cartuşelor care pot fi utilizate în deplină securitate împreună cu maşina183. Trebuie menționat că maşinile portabile de fixare acționate cu cartușe și alte maşini cu funcționare prin șoc acționate cu cartușe sunt incluse în lista enunţată în anexa IV (punctul 18) care conține categoriile de maşini pentru care se aplică una dintre procedurile la care se face referire la articolul 12 alineatele (3) - (4).

183 Se așteaptă ca începând cu data de 4 iulie 2013, cartușele explozive pentru echipamentele fixe operate cu cartușe să intre sub incidența Directivei 2007/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 privind introducerea pe piață a articolelor pirotehnice – JO L 154, 14.6.2007, p.1.


276

2.3. MAŞINI PENTRU PRELUCRAREA LEMNULUI ŞI A MATERIALELOR CU CARACTERISTICI FIZICE SIMILARE

Maşinile pentru prelucrarea lemnului şi a materialelor cu caracteristici fizice similare trebuie să se conformeze următoarelore cerinţe:

(a) maşina trebuie să fie proiectată, construită sau echipată astfel încât piesa de prelucrat să poată fi poziţionată şi ghidată în condiţii de securitate; dacă piesa este ținută cu mâna pe un banc de lucru, acesta din urmă trebuie să fie suficient de stabil în timpul lucrului şi să nu stânjenească deplasaarea piesei;

(b) în cazul în care maşina poate fi utilizată în condiţii care implică riscul ejectării unor piese în curs de prelucrare sau a unor părţi din acestea, maţina trebuie proiectată, construită şi echipată asdtfel încât să fie eliminată ejectarea sau, dacă acest lucru nu este posibil, ejectarea să nu genereze riscuri pentru operatori şi/sau pentru persoanele expuse;

(c) maşina trebuiesă fie echipată cu o frână automată care să oprească scula într-un timp suficient de scurt, în cazul în care există riscul de contact cu scula în timpul ce acesta încetineşte;

(d) în cazul în care scula este încorporată într-o maşină care nu este în întregime automată, acesta trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să elimine sau să reducă riscul de vătămare accidentală.

Secțiunea 281 Maşini pentru prelucrarea lemnului şi a materialelor similare Cerinţele suplimentare enunţate la punctul 2.3 se aplică maşinilor de prelucrare a lemnului şi maşinilor ce pot, de asemenea, să fie utilizate pentru prelucrarea unor materiale cu caracteristici fizice similare precum,de exemplu, pluta, osul, cauciucul dur, plasticul dur, laminate cu film metalic sau anumite metale subţiri tratate termic. Cerinţele enunţate la punctul 2.3 litera (a) au ca scop să garanteze că proiectarea şi construcţia mecanismului de alimentare sau a bancului de lucru în cazul maşinilor cu sistem de alimentare manuală permit ca piesa de prelucrat să fie poziţionată şi ghidată în deplină securitate în cursul prelucrării. Cerinţa enunţată la punctul 2.3 litera (b) tratează un caz particular al pericolului abordat în cerinţa generală referitoare la obiectele ejectate enunţată la punctul 1.3.3. Punctul 2.3 litera (b) impune să fie luate măsuri pentru prevenirea ejectării pieselor de prelucrat sau a unor părţi din acestea. Astfel de măsuri includ, de exemplu, instalarea unor cuţite de despicare adecvate la ferăstraiele circulare cu masă. Atunci când pericolele generate de ejectare nu pot fi complet evitate, trebuie să fie luate măsuri de protecţie pentru a preveni ca obiectele ejectate să vătămeze operatorii sau a alte persoane expuse. Această cerinţă trebuie să fie aplicată împreună cu cerinţele referitoare la protectori enunţate la punctul 1.4. Punctul 2.3 litera (c) tratează riscul de contact cu scula în perioada în care maşina încetineşte până la oprire (mersul în gol). În cazul maşinilor cu alimentare mecanizată sau automată, acest risc poate să fie împiedicat prin instalarea unui protector cu dispozitiv de interblocare asociat cu un dispozitiv de blocare, dacă este cazul – a se


277

vedea secţiunea 129: observaţii privind punctul 1.4.2.2. Cu toate acestea, în cazurile în care scula nu este complet inaccesibilă în timpul utilizării, de exemplu atunci când un protector reglabil de limitare a accesului este instalat conform punctului 1.4.2.3, este indispensabil să se evite o durată excesivă a opririi sculei prin intermediul unei frâne automate. Standardele armonizate precizează durata acceptabilă a timpului de oprire în astfel de cazuri. Punctul 2.3 litera (d) impune obligaţia de luare a unor măsuri pentru a reduce riscul de vătămare în cazul contactului accidental cu scula în mişcare, atunci când accesul la zona de pericol nu este împiedicat complet de către un protector mobil cu interblocare. Astfel de măsuri includ, de exemplu, recurgerea la scule cu limitarea aruncării cuţitului (Limited Cutter Projection Tooling - LCPT), cuţite cu corp cilindric (sau „formă rotundă”) sau mijloace similare de reducere a adâncimii de tăiere. Trebuie remarcat faptul că mai multe categorii de maşini de prelucrare a lemnului sunt incluse în lista prezentată în anexa IV (punctele 1 - 7) conţinând categoriile de maşini pentru care se aplică una dintre procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (3) şi (4).

(Secțiunile 282 - 290 sunt rezervate)


278

3. CERINŢE ESENŢIALE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE SUPLIMENTARE PENTRU PREVENIREA PERICOLELOR DATORATE MOBILITĂŢII MAŞINILOR

Maşinile care prezintă pericole datorate mobilităţii lor trebuie proiectate şi construite astfel încât să respecte toate cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate descrise în acest capitol (a se vedea principiile generale, punctul 4).

Secțiunea 291 Cerinţe suplimentare pentru pericole datorate mobilităţii maşinilor Partea 3 a anexei I stabileşte CESS suplimentare referitoare la pericolele datorate mobilităţii maşinilor. Acestea se aplică maşinilor respective împreună cu cerinţele aplicabile din partea 1 a anexei I şi, dacă este cazul, cu cerinţele din celelalte părţi ale anexei I – a se vedea secţiunea 163: observaţii privind principiul general 4.

3.1. GENERALITĂȚI

3.1.1. Definiţii

(a) „Maşină care prezintă pericole cauzate de mobilitate” reprezintă

− o maşină a cărei funcţionare necesită fie mobilitate în timpul lucrului, fie o deplasare continuă sau semicontinuă între o poziţiile de lucru fixe succesive sau

− o maşină care funcţionează fără deplasare, dar care poate fi echipată cu mijloace care să permită deplasarea mai uşoară dintr- un loc în altul.

. . .

Secțiunea 292 Definiţia „pericolelor datorate mobilităţii” Definiţia „maşină care prezintă pericole datorate mobilităţii” enunţată la punctul 3.1.1 litera (a) identifică domeniul de aplicare al cerinţelor enunţate în partea 3 a anexei I. Conform definiţiei, maşinile în cauză cuprind: - maşini care pot fi deplasate în timpul îndeplinirii funcţiei lor principale. Exemple

de astfel de maşini sunt autobasculante, compactoare, motostivuitoare, poduri rulante, macarale portuare, macarale mobile montate pe şine şi maşinile de tuns iarba;

- maşini care rămân în staţionare pe parcursul desfăşurării funcţiei lor principale, dar care sunt proiectate să fie deplasate de la un amplasament la altul. Exemple de astfel de maşini sunt platforme de foraj şi macarale mobile, macarale de încărcare şi platforme de lucru autopropulsate sau platformele elevatoare mobile montate pe remorci, acestea fiind instalate pe coloane de stabilizare pe parcursul desfăşurării operaţiunilor de ridicare;

- maşini care rămân fixe în timpul utilizării dar care sunt echipate cu diferire mijloace, precum roţi, şine sau dispozitive de remorcare mecanizate, care permit deplasarea cu uşurinţă de la un loc de utilizare la altul.


279

Din definiţie reiese în mod clar faptul că pericolele cauzate de mobilitate acoperite în partea 3 a anexei I sunt cele datorate mobilităţii maşinii înseşi şi nu cele datorate părţilor mobile ale maşinii, care sunt tratate la punctele 1.3.7 și 1.3.8. Maşinile ce fac obiectul cerinţelor enunţate în partea 3 includ, de exemplu:

− maşini mobile de construcţii precum maşini pentru lucrările de terasamente,

− maşini mobile pentru construcţia de drumuri,

− maşinil mobile pentru lucrul în subteran,

− maşini agricole, forestiere şi de grădinărit mobile autopropulsate şi remorcate,

− maşini mobile pentru transportul şi ridicarea mărfurilor sau persoanelor, precum stivuitoare (inclusiv cele fără operator), macarale mobile şi platforme de lucru mobile de ridicat,

− maşini montate pe mijloace de transport precum macarale de încărcare, compresoare şi camioane basculante,

− autovehicule pentru colectarea gunoiului menajer,

− maşini mobile pentru transportul de mărfuri şi persoane pe teren accidentat, precum ATV, vagonete platformă, motociclete de teren şi carturi,

− maşini mobile pentru lucrări pe timp de iarnă,

− maşini mobile pentru deservirea la sol a aeronavelor.

3.1.1. Definiții (continuare) . . . (b) „Conducător” înseamnă un operator care este însărcinat cu deplasarea unei

maşini. Conducătorul poate fi transportat de către maşină sau poate să însoţească maşina pe jos sau poate dirija maşina prin comandă de la distanţă.

. . .

Secțiunea 293 Definiţia „conducătorului” Punctul 3.1.1 litera (b) defineşte „conducătorul” ca fiind un operator însărcinat cu deplasarea unei maşini, cu alte cuvinte, persoana care controlează mişcările maşinii. Definiţia se referă la trei moduri principale de conducere a maşinii:

− maşinile mobile pot avea un conducător care este transportat de maşină , în poziţia şezând sau în picioare;

− maşinile mobile pot fi proiectate pentru a fi comandate de un conducător pedestru;

− maşinile mobile pot fi dirijate de la distanţă prin intermediul unei comenzi la distanţă.

Anumite maşini mobile pot fi, de asemenea, proiectate cu două sau mai multe moduri alternative de conducere. De exemplu, maşinile mobile pot fi proiectate pentru a fi controlate fie de un conducător care este transportat de acestea, fie prin intermediul unei comenzi la distanţă – a se vedea secţiunea 204: observații privind punctul1.2.5.


280

Cerinţele enunţate în partea 3 tratează riscurile specifice asociate diferitelor moduri de conducere şi măsurile de protecţie necesare pentru tratarea acestora.

3.2. LOCURI DE MUNCĂ

3.2.1. Postul de conducere

Vizibilitates de la postul de conducere trebuie să fie astfel încât conducătorul să poată manevra maşina şi uneltele sale, conform condiţiilor de utilizare prevăzute, în deplină securitate,atât pentru el cât şi pentru persoanele expuse. Dacă este necesar, trebuie să se prevadă dispozitive adecvate pentru a combate pericolele datorate vizibilităţii directe insuficiente.

Maşina pe care este transportat conducătorul trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât în postul de conducere să nu existe nici un risc pentru conducător care să se datoreze contactului accidental cu roţile sau şenilele.

Postul de conducere al conducătorului transportat trebuie să fie proiectat şi construit astfel încât să poată fi echipat cu o cabină, cu condiţia ca aceasta să nu mărească riscul şi ţi dacă dimensiunile permit. Cabina trebuie să conţină şi un loc destinat afişării instrucţiunilor necesare pentru conducător.

Secțiunea 294 Postul de conducere Cerinţa enunţată la punctul 3.2.1 este complementară cerinţelor generale referitoare la posturile de lucru şi scaunele enunţate la punctele 1.1.7 şi 1.1.8. Primul paragraf al punctului 3.2.1 se referă la vizibilitatea din postul de conducere. Conducătorul trebuie să deţină controlul permanent asupra mişcărilor maşinii.

− Ori de câte ori este posibil, maşina trebuie proiectată şi construită astfel încât conducătorul să aibă o vedere directă adecvată asupra zonei din jurul maşinii. Conducătorul trebuie, în mod special, să fie în măsură să observe dacă în apropierea maşinii se află persoane care ar putea fi puse în pericol datorită funcţionării sau deplasării maşinii – a se vedea secțiunea 195: observații privind paragraful al cincilea al punctului 1.2.2. Mijloacele care pot fi utilizate pentru îmbunătăţirea vizibilităţii directe includ, de exemplu, posturi de conducere sau cabine care se pot ajusta pe înălţime, bascula sau orienta ori posturi de conducere alternative.

− Atunci când vizibilitatea directă este insuficientă, cu alte cuvinte, atunci când capacitatea conducătorului de a vedea o persoană sau un obstacol care se găseşte în zona periculoasă poate fi obstrucţionată de părţi ale maşinii sau de obiecte sau materiale transportate de maşină, fiind astfel posibil ca prezenţa acestora să nu fie sesizată de conducător, trebuie instalate dispozitive adecvate care să permită o vizibilitate indirectă. Astfel de dispozitive includ oglinzi corespunzătoare şi sisteme de televiziune cu circuit închis (CCTV). Decizia de instalare a unor dispozitive care să ofere vizibilitate indirectă şi selectarea, proiectarea şi amplasarea unor astfel de dispozitive trebuie să se ia în considerare principiile ergonomice şi constrângerile la care este supus conducătorul în condiţiile de utilizare previzibile pentru maşină. Factorii care trebuie luaţi în considerare cuprind, de exemplu, utilizarea maşinii pe timp de noapte sau în


281

condiţii de iluminat deficitar, utilizarea pe un teren denivelat, utilizarea în zone în care pietoni sau alte maşini pot fi prezente sau utilizarea ce implică o deplasare frecventă sau prelungită în marşarier – a se vedea secțiunea 181: observații privind punctul 1.1.6.

− Atunci când există riscul rezidual de coliziune cu persoane, maşinile pot fi echipate cu mijloace care să permită prevenire a unor astfel de riscuri, de exemplu, dispozitive de protecţie sensibile la presiune sau cu radiolocaţie, cu infraroşu ori cu ultrasunete, în vederea detectării prezenţei persoanelor şi opririi maşinii sau a avertizării conducătorului înainte ca o coliziune să se producă.

Al doilea paragraf al punctului 3.2.1 face referire la maşinile al căror post de conducere se află în apropierea roţilor sau a şenilelor. În cazul în care postul de conducere nu este complet închis și nu există o distanță de securitate suficientă între postul de conducere și roți sau șenile, este necesar să se instaleze protectori pentru a preveni contactul accidental cu părțile respective. Paragraful al treilea al punctului 3.2.1 prevede că maşinile al căror conducător este transportat de acestea trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să poată fi instalată o cabină pentru conducător, cu excepția cazului în care dimensiunea maşinii nu permite instalarea unei cabine sau instalarea unei cabine crește riscul sau ar împiedică funcționalitatea maşinii. În astfel de cazuri, trebuie avute în vedere alte măsuri pentru protecţia conducătorilor, de exemplu scaune prevăzute cu o apărătoare pentru cabină sau telecomandă. Cerința enunţată la paragraful al treilea al punctului 3.2.1 trebuie aplicată în coroborare cu cerințele enunţate la punctul 1.1.7 referitoare la posturile de lucru și la punctul 3.5.3 referitoare la emisiile de substanțe periculoase - a se vedea secțiunea 182: observații privind punctul 1.1.7 și secțiunea 322: observații privind punctul 3.5.3.

A doua frază de la paragraful al treilea al punctului 3.2.1 impune obligaţia să se prevadă un spațiu în cabina conducătorului pentru amplasarea instrucțiunilor necesare acestuia. Respectivele instrucțiuni sunt cele referitoare la buna funcţionare a maşinii şi la orice operaţiuni de inspecţie sau întreţinere pe care conducătorul trebuie să le efectueze.

3.2.2. Scaun

În cazurile în care există un risc pentru operatori sau alte persoane transportate de mașină să fie strivite între părţile componente ale maşinii și sol dacă maşina se răstoarnă sau basculează, în special în cazul maşinii echipate cu o structură de protecție prevăzută la punctul 3.4.3 sau 3.4.4, scaunul conducătorului trebuie să fie proiectat și echipat cu un sistem care să ţină persoanele fixate de scaunele lor, fără a le împiedica nici să efectueze mişcările necesare pentru munca lor nici alte mișcări în raport cu structura provocate de suspensia scaunelor. Asemenea sisteme de reţinere nu trebuie să fie instalate dacă acestea măresc riscul.

Secțiunea 295 Sistemul de reţinere pe scaun Cerința enunţată la punctul 3.2.2 este complementară cerințelor generale referitoare la scaune enunţate la punctul 1.1.8.


282

Punctul 3.2.2 tratează riscul de strivire datorat ejectării operatorilor sau a altor persoane transportate în cazul răsturnării sau basculării maşinii. Structurile de protecție împotriva răsturnării şi basculării la care se face referire la punctul 3.4.3 nu pot să își îndeplinească rolul decât dacă persoanele respective sunt menținute în interiorul volumului protejat. Pentru aceasta, maşina trebuie:

- ori să fie proiectată astfel încât să împiedice aruncarea afară a operatorilor în dacă maşina se răstoarnă sau baculează,

- ori să fie echipat cu scaune proiectate pentru a împiedica aruncarea afară a operatorilor - ori să fie prevăzut cu scaune echipate cu un sistem de reţinere în scaun cu

puncte de ancorare adecvate. Sistemele de reţinere în scaun trebuie să fie ușor de deschis și de închis şi să limiteze cât mai puțin posibil mișcările pe care operatorul trebuie să le efectueze. Acest aspect este deosebit de important pentru maşini precum stivuitoarele, la care cărora conducătorul poate să fie nevoit să părăsească și să revină în mod frecvent la postul de conducere. Atunci când securitatea operatorilor depinde de închiderea unui sistem de reţinere pe scaun, instrucțiunile necesare utilizării sistemului de reţinere trebuie să fie oferite – a se vedea secțiunea 263: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (k). În ultima frază de la punctul 3.2.2 se recunoaşte faptul că, în anumite cazuri, nu trebuie instalate sisteme de reţinere, întrucât pot crește riscul. Acesta este cazul, de exemplu, pentru maşini mobile mici care nu sunt echipate cu cabine sau structuri de protecție ori la maşinile cu conducător transportat în picioare. Este posibil, de asemenea, să nu fie comodă instalarea unui sistem de reținere pe scaun la maşini proiectate pentru conducere activă, care necesită mișcări largi ale conducătorului în timpul deplasării. Sistemele de reţinere nu sunt, de regulă, necesare pentru maşinile echipate numai cu o structură de protecție împotriva căderii de obiecte.

3.2.3. Posturi destinate altor persoane

Atunci când condițiile de utilizare prevăd ca persoanele, altele decât conducătorul, să poată fi ocazional sau în mod regulat transportate de maşină ori să lucreze pe aceasta, trebuie să fie prevăzute poziții corespunzătoare care să le permită acestora să fie transportate sau să lucreze pe maşină fără riscuri.

Punctul 3.2.1 al doilea și al treilea paragraf se aplică, de asemenea, în cazul locurilor prevăzute pentru persoane, altele decât conducătorul.

Secțiunea 296 Posturi pentru persoane altele decât conducătorul Cerințele enunţate la punctul 3.2.3 sunt complementare cerințelor generale referitoare la posturi de lucru și scaune enunţate la punctele 1.1.7 și 1.1.8. Punctul 3.2.3 impune ca amplasamente sigure să fie prevăzute pentru persoane, altele decât conducătorul, care pot fi transportate ocazional sau în mod regulat de maşină sau care lucrează pe aceasta. În funcție de tipul de maşină și de sarcinile de executat de către persoanele respective, astfel de posturi pot fi scaune sau locuri în


283

picioare, precum platforme sau trepte. Măsuri de protecție speciale trebuie să fie luate pentru tratarea riscurilor, precum riscul de cădere de pe maşină sau riscul de impact sau de strivire în cazul în care posturile prevăzute pentru persoane, altele decât conducătorul, se află în afara gabaritului normal al maşinii. Al doilea paragraf al punctului 3.2.3 indică faptul că cerințele enunţate la punctul 3.2.1 în ceea ce privește riscurile de contact cu roțile sau șenilele și instalarea unei cabine se aplică şi altor persoane în afara conducătorului.

3.3. SISTEME DE COMANDĂ

Dacă este necesar, trebuie luate măsuri pentru a preveni utilizarea neautorizată a comenzilor. . . .

Secțiunea 297 Utilizarea neautorizată a comenzilor Cerințele enunţate la punctul 3.3 sunt complementare cerințelor generale referitoare la securitatea și fiabilitatea sistemelor de comandă enunţate la punctul 1.2.1. Prima frază de la punctul 3.3 impune luarea de măsuri pentru a împiedica utilizarea neautorizată a comenzilor, dacă este necesar. Aceste măsuri sunt necesare pentru maşini care sunt expuse utilizării de către persoane neautorizate, precum stivuitoare sau maşini destinate a fi utilizate sau parcate în locuri publice184. Măsurile care pot fi luate includ, de exemplu, instalarea de încuietori, sisteme de acces electronice sau sisteme care necesită ca operatorul să poarte o etichetă electronice pentru a face să funcţioneze maşina.

3.3. SISTEME DE COMANDĂ (continuare) . . .

În cazul comenzilor de la distanţă, fiecare unitate de comandă trebuie să indice clar care este maşina sau sunt maşinile destinatesă fie comandate prin unitatea respectivă.

Sistemul de comandă de la distanţă trebuiesă fie proiectat și construit astfel încât să acționeze exclusiv:

− maşina respectivă,

− funcțiile respective.

Maşina comandată de la distanţă trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să răspundă doar la semnalele de la unitățile de comandă prevăzute.

Secțiunea 298 Comenzi de la distanţă Cerințele enunţate la paragraful al doilea, al treilea și ultimul de la punctul 3.3 se aplică pentru sistemele de comandă de la distanţă a maşinilor mobile. În cazul maşinilor destinate a fi comandate fie de un conducător transportat, fie prin 184 Aplicarea unor astfel de măsuri poate fi de asemenea necesară în cazul utilizatorilor de echipamente mobile pentru prevenirea furturilor; totuși, acest aspect nu este tratat în Directiva privind echipamentele tehnice.


284

intermediul unei comenzi de la distanţă, aceste cerințe se aplică exclusiv modului de comandă de la distanţă – a se vedea secțiunea 293: observații privind punctul 3.1.1 litera (b). Aceste cerințe pentru sistemele de comandă de la distanţă sunt complementare cerinței referitoare la sistemele de comandă fără fir (radio) enunţate la ultimul paragraf al punctului 1.2.1. Cerința enunţată la paragraful al doilea al punctului 3.3 este o aplicare specială a cerinței generale enunţate la paragraful al patrulea al punctului 1.2.2 referitor la indicatoare. Atunci când unitatea de comandă a unui sistem de comandă de la distanţă nu este amplasată pe maşina pe care o comandă, trebuie să fie clar operatorilor care maşină este afectată de utilizarea fiecărei unități de comandă. În paragraful al treilea și ultimul al punctului 3.3 sunt enunţate cerințe referitoare la proiectarea și construcția sistemului de comandă de la distanţă însuşi. Scopul cerinței enunţate la paragraful al treilea al punctului 3.3, conform căreia sistemul trebuie să afecteze numai maşina și funcțiile pentru care a fost concepută, este de a evita emiterea de comenzi neintenționate către alte maşini sau funcții care pot să se găsească în raza de acțiune a sistemului de comandă de la distanţă. Cerința enunţată la ultimul paragraf al punctului 3.3 are ca obiectiv să împiedice ca semnalele care provin din orice alte surse decât unitatea de comandă corespunzătoare să declanșeze acțiuni neintenționate ale maşinii comandate de la distanţă. În vederea respectării cerințelor enunţate la punctul 3.3, proiectarea și construcția sistemului de comandă de la distanţă trebuie să garanteze un nivel de performanță adecvat – a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul 1.2.1. Cerințe suplimentare referitoare la comanda de la distanţă a funcției de deplasare sunt enunţate în al patrulea paragraf al punctului 3.3.3 și în al treilea paragraf al punctului 3.6.1.

3.3.1. Organe de comandă

Din postul de conducere, conducătorul trebuie să poată acționa toate organele de comandă necesare funcționării maşinii, cu excepția funcțiilor care pot fi activate, în condiții de securitate, numai prin intermediula organelorelor de comandă amplasate în afara postului de conducere. Aceste funcții includ în special acele locuri la care sunt responsabili alți operatori decât conducătorul sau pentru care conducătorul trebuie să îşi părăsească postul de conducere pentru efectuarea manevrei în condiții de securitate.

. . .

Secțiunea 299 Amplasarea și poziționarea organelor de comandă Cerințele enunţate la punctul 3.3.1 sunt complementare cerințelor generale referitoare la organele de comandă enunţate la punctul 1.2.2. Cerințele enunţate la primul paragraf al punctului 3.3.1 se referă la amplasarea și poziționarea organelor de comandă în posturile de comandă – a se vedea secțiunea 187: observații privind a doua liniuță de la punctul 1.2.2.


285

La paragraful al doilea al punctului 3.3.1 se recunoaște faptul că se poate să fie necesară dotarea maşinilor mobile cu posturi de comandă, altele decât postul de conducere, cu scopul de a comanda în condiții de securitate anumite funcții. Acest lucru poate fi necesar, de exemplu, pentru a garanta faptul că operatorul care conmandă funcțiile respective are o vizibilitate adecvată asupra zonelor periculoase asociate, de exemplu asupra macaralelor mobile sau macaralelor de încărcare – a se vedea secțiunea 195: observații privind paragraful al cincilea al punctului 1.2.2 și secțiunea 343: observații privind punctul 4.1.2.7. În acest caz, este important să se ia în considerare cerințele enunţate la al optulea paragraf și la ultimul paragraf de la punctul 1.2.2 referitoare la posturi de comandă și de lucru multiple– a se vedea secțiunile 197 și 198: observații privind punctul 1.2.2.

3.3.1. Organe de comandă (continuare) . . . În cazul în care există pedale, acestea trebuie să fie proiectate, construite și dispuse astfel încât să permită acționarea lor de către conducător în condiții de securitate, cu riscuri minime de acţionare incorectă; ele trebuie să prezinte o suprafață antiderapantă și să fie ușor de curățat. . . .

Secțiunea 300 Pedale Întrucât operatorii de maşini mobile cu conducător transportat necesită în mod frecvent să aibă mâinile libere pentru a conduce și controla alte funcții ale maşinii, pedalele sunt utilizate adeseori pentru a comanda, printre altele, funcțiile de accelerare și de frânare. Întrucât majoritatea operatorilor de maşini sunt, de asemenea, șoferi de autovehicule, este important ca pedalele asociate acestor funcții să aibă, pe cât posibil, un mod de funcţionare și de amplasare similar cu cel al autovehiculelor rutiere pentru a reduce riscul de acţionare eronată – a se vedea secțiunea 190: observații privind a șasea liniuță de la punctul 1.2.2 și secțiunea 193: observații privind al treilea paragraf al punctului 1.2.2. Pentru a garanta funcţionarea în deplină securitate, dimensiunile și amplasarea pedalelor trebuie să ia în considerare, de asemenea, faptul că operatorii pot fi nevoiți să poarte încălțăminte de protecție, de exemplu ghete largi în timpul iernii sau în antrepozitele frigorifice – a se vedea secțiunea 176: observații privind punctul 1.1.2 litera (d). Din motive similare, pedalele trebuie să aibă o suprafață antiderapantă și să fie ușor de curățat, luând în considerare condițiile de utilizare normală.

3.3.1. Organe de comandă (continuare) . . . În cazul în care funcționarea lor poate conduce la pericole, mai ales mișcări periculoase, organele de comandă ale maşinii, cu excepția celor cu poziții prestabilite, trebuie să revină la poziția neutră imediat ce operatorul încetează acționarea lor. . . .


286

Secțiunea 301 Revenirea la poziția neutră Organele de comandă pentru comanda mișcărilor maşinii însăşi și pentru comanda altor funcții periculoase trebuie, ca regulă generală, să fie de tipul cu acţiune menținută, care revin în poziția neutră imediat ce sunt eliberate, cu scopul de a permite operatorului să oprească imediat mișcarea sau funcția periculoasă atunci când este necesar. Organele de comandă cu poziții prestabilite pot fi instalate atunci când este necesar să se mențină un parametru, cum ar fi viteza de deplasare a maşinii, de exemplu, la o valoare constantă pentru o perioadă prelungită. Acest lucru poate fi necesar, de exemplu, în cazul anumitor maşini agricole sau maşini pentru construcții de drumuri. În acest caz, organul de comandă trebuie să fie proiectat astfel încât să poată fi adus uşor şi rapid la poziția neutră, în caz de urgență, în mod rapid și cu ușurință. Maşinile autopropulsate cu conducător transportat echipate cu un organ de comandă cu poziții prestabilite pentru mișcările de deplasare trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de validare care să corespundă cerinței enunţate la primul paragraf al punctului 3.3.2 deoarece, în acest caz, este posibilă părăsirea postului de conducere în timp ce maşina continuă să se deplaseze – a se vedea secțiunea 304: observații privind punctul 3.3.2.

3.3.1. Organe de comandă (continuare) . . .

În cazul maşinilor cu roți, mecanismul de direcţie trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să reducă forța mișcărilor bruște ale volanului sau ale levierului de direcţie, care rezultă din șocurile primite de roțiler de directoare.

Orice comandă de blocare a diferențialului trebuie să fie proiectată și dispusă astfel încât să permită deblocarea diferențialului în situaţia în care maşina se află în mișcare. . . .

Secțiunea 302 Direcția Cerința enunţată la paragraful al patrulea de la punctul 3.3.1 vizează să împiedice riscul de pierdere a controlului și de vătămare datorat întoarcerii bruşte a organului de comandă a direcției atunci când roțile directoare lovesc un obstacol aflat pe sol. Pentru a respecta această cerință, sistemul de direcție trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de amortizare adecvat între roțile directoare și organul de comandă a direcției. Anumite maşini mobile sunt echipate cu o comandă care permite blocarea diferențial ului în scopul de a îmbunătăți tracțiunea și de a împiedica patinarea roţilor pe suprafețe moi, instabile, alunecoase sau accidentate. Paragraful al cincilea al punctului 3.3.1 impune ca comanda de blocare a diferențialului să permită deschiderea acestuia atunci când maşina se află în mișcare, pentru a permite conducătorului să recapete controlul direcției maşinii în caz de nevoie. Dacă este cazul, un sistem automat de blocare a diferențialului care blochează sau deschide diferențialul după cum este necesar, fără intervenţia conducătorului, poate fi instalat pentru a permite să se conformeze acestei cerințe.


287

3.3.1. Organe de comandă (continuare) . . . Punctul 1.2.2 al șaselea paragraf, privind semnalele de avertizare vizuale și/sau acustice, se aplică numai în cazul mersului înapoi.

Secțiunea 303 Semnale de avertizare pentru mersul înapoi Ultimul paragraf de la punctul 3.3.1 face referire la paragraful al șaselea al punctului 1.2.2 care impune ca un semnal acustic și/sau vizual să fie dat înainte de pornirea maşinii dacă operatorul nu are garanţia că nimeni nu se află în zona periculoasă sau dacă nu este posibil să se conceapă un sistem de comandă care să împiedice pornirea atâta timp cât o persoană se află în zona periculoasă. Pentru maşinile mobile, un semnal de avertizare acustic și/sau vizual automat este necesar numai în cazul mersului înapoi. Întrucât, în caz de urgență, poate fi necesar un control rapid asupra mișcărilor la mersul înapoi, intervalul de timp dintre semnalul de avertizare și mişcarea înapoi trebuie de regulă să fie redus. Trebuie remarcat că semnalele automate de avertizare a mersului înapoi nu substituie măsurile care permit garantarea vizibilității directe sau indirecte a zonelor periculoase – a se vedea 294: observații privind punctul 3.2.1. Dispozitivele de avertizare asociate mişcărilor de mers înainte trebuie, de regulă, să fie acţionate de conducător – a se vedea secțiunea 323: observații privind punctul 3.6.1.

3.3.2. Pornire/deplasare

Orice mișcare de deplasare a unei maşini autopropulsate cu conducător transportat trebuie să fie posibilă numai atunci când conducătorul se află la postul de comandă. . . .

Secțiunea 304 Controlul mișcărilor de deplasare de către conducătorul transportat

Cerința enunţată la primul paragraf al punctului 3.3.2 se explică prin faptul că mișcarea de deplasare în în deplină securitate a maşinii autopropulsate cu conducător transportat necesită prezenţa permanentă a operatorului la comenzi. Nu trebuie să fie posibil să înceapă deplasarea maşinii atunci când conducătorul nu este la comenzi și trebuie să nu fie posibil ca maşina să își continue cursa rămânând în alimentată, atunci când conducătorul părăsește postul de comandă. În cazul maşinilor proiectate pentru a fi comandate fie de un conducător transportat, fie prin intermediul unei comenzi de la distanţă, această cerință se aplică numai pentru modul de comandă cu conducător transportat – a se vedea secțiunea 293: observații privind punctul 3.1.1 litera (b). Se poate considera că cerința enunţată la primul paragraf al punctului 3.3.2 a fost îndeplinită dacă:

− organele de comandă sunt de tipul fără automenținere, cu revenire la poziția neutră atunci când sunt eliberate


288

și

− dorganele de comandă pentru comanda mișcărilor de deplasare ale maşinii nu sunt ușor accesibile din afara cabinei conducătorului.

Dacă aceste două condiții nu sunt îndeplinite, alte măsuri trebuie să fie luate pentru împiedica mișcărilede deplasare atunci când conducătorul nu se află la comenzi. Astfel de măsuri pot să cuprindă de exemplu, echiparea unui dispozitiv de validare cum ar fi un senzor pe cotiera care sprijină dispozitivele de comandă, un senzor de poziție în scaun sau un comutator de scaun. Astfel de dispozitive trebuie să fie selectate și proiectate astfel încât să se evite crearea altor riscuri și să se evite orice declanșare sub efectul vibrațiilor maşinii sau al mișcărilor previzibile ale conducătorului în timp ce conduce. Dispozitivele și integrarea acestora în sistemul de comandă trebuie să aibă un nivel de performanță adecvat – a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul 1.2.1.

3.3.2. Pornirea/deplasarea (continuare) . . . Atunci când, în vederea funcționării, maşina trebuie să fie echipată cu dispozitive care îi depășesc gabaritul normal (de exemplu, sisteme de calare, brațe de macara etc.), conducătorul trebuie să dispună de mijloace care să-i permită verificarea cu ușurinţă, înainte de deplasarea maşinii, că respectivele dispozitive se află într-o poziție definită care să-i permită deplasarea în deplină securitate.

Aceasta se aplică, de asemenea, tuturor celorlalte părţi ale maşinii, care, pentru a-i permite o deplasare în condiţii de securitate, trebuie să se afle într-o poziție definită și, dacă este necesar, blocate.

În cazul în care acest fapt nu dă naștere altor riscuri, deplasarea maşinii trebuie să fie condiționată de poziția de securitate a părţilor menționate mai sus. . . .

Secțiunea 305 Dispozitive care depășesc gabaritul normal Cerințele enunţate la paragrafele al doilea, al treilea și al patrulea de la punctul 3.3.2 tratează riscul care poate fi creat de dispozitivele montate pe maşină și care, din motive ale funcţionării lor, sunt desfăşurate în afara gabaritului normal. Astfel de dispozitive includ, de exemplu, stabilizatori/sisteme de calare sau console care sunt extinse în afara șasiului maşinii mobile sau al vehiculului pe care este montată maşina pentru a asigura stabilitatea pe parcursul funcţionării. Stabilizatorii pot fi montați, de exemplu, pe maşini de ridicat cum ar fi macarale de încărcare, macarale mobile, platformele elevatoare mobile sau maşini pentru lucrări de terasamente. Respectivele dispozitive includ, de asemenea, structuri de ridicat cum ar fi brațe de macara telescopice sau articulate, brațe și șenile montate pe maşini de ridicat sau pe pompe de beton și bene basculante montate pe camioane, care pot fi extinse orizontal sau vertical în afara gabaritului normal al maşinii sau al vehiculului pe care este montată maşina. În cazul în care aceste dispozitive nu sunt menţinute într-o poziție sigură înainte de deplasarea maşinii sau vehiculului pe care este montată maşina, acestea pot lovi pietoni, alte maşini, vehicule, poduri, tuneluri, linii electrice aeriene etc. Astfel de


289

coliziuni pot să provoace accidente grave sau mortale, precum și daune substanțiale proprietății. În cazul în care dispozitivele în cauză pot să părăsească poziția sigură în timpul deplasării, datorită forțelor centrifuge, trebuie să fie posibil să se blocheze într-o poziție sigură. În toate aceste cazuri, conducătorul trebuie să poată verifica dacă dispozitivele respective se află într-o poziție de deplasare sigură, sunt blocate în acea poziție dacă este necesar, înainte de începerea deplasării. Dacă este dificilă efectuarea unei astfel de inspecții vizuale, indicatoarele sau dispozitivele de avertizare necesare trebuie să fie prevăzute în postul de conducere. Sistemele de interblocare trebuie trebuie să fie instalate pentru a împiedica deplasarea maşinii sau a evita pornirea dacă dispozitivele în cauză nu sunt puse și, dacă este necesar, blocate într-o poziție de deplasare sigură, cu condiția ca astfel de dispozitive să nu producă alte riscuri, cum ar fi un risc de oprire neprevăzută în timpul circulației rutiere.

3.3.2. Pornire/deplasare (continuare) . . . Nu trebuie să fie posibilă deplasarea neintenţionată a maşinii să se producă în timpul pornirii motorului.

Secțiunea 306 Deplsarea necontrolată Cerința enunţată la ultimul paragraf al punctului 3.3.2 reprezintă o aplicare particulară a cerinței generale enunţate la punctul 1.2.3 referitor la pornire. Pentru a evita deplasarea necontrolată sau neprevăzută a unei maşini mobile, este necesară separarea funcției de pornire a motorului de cea de pornire a deplasării. Trebuie să existe posibilitatea pornirii motorului fără a începe deplasarea maşinii și nu trebuie să existe posibilitatea pornirii motorului dacă transmisia este cuplată.


290

3.3.3. Funcția de deplasare

Fără a aduce atingere dispozițiilor legislației rutiere, maşinile autopropulsate și remorcile acestora trebuie să îndeplinească cerințele de încetinire, oprire, frânare și imobilizare astfel încât să prezinte securitate în toate condițiile de funcționare, sarcină, viteză, stare a terenului și declivitate prevăzute.

Conducătorul trebuie să aibă posibilitatea de a încetini și de a opri maşina autopropulsată prin intermediul unui dispozitiv principal. Atunci când condiţiile de securitate o cer, în cazul defectării dispozitivului principal sau al lipsei de energie necesară pentru acționarea dispozitivului principal, trebuie să se prevadă un dispozitiv de urgenţă pentru încetinire și oprire, cu comenzi complet independente și ușor accesibile.

Dacă pentru asigurarea securității este necesară imobilizarea maşinii staționate, trebuie prevăzut un dispozitiv de parcare pentru menţinerea imobilă a maşinii. Acest dispozitiv poate fi combinat cu unul din dispozitivele menționate la al doilea paragraf, cu condiția ca acesta să fie pur mecanic. . . .

Secțiunea 307 Încetinire, oprire și imobilizare Primele trei paragrafe de la punctul 3.3.3 tratează frânarea, încetinirea, oprirea și imobilizarea maşinilor mobile. Primul paragraf al punctului 3.3.3 impune ca maşina mobilă să fie ecipată cu un sistem de frânare care să poată încetini și opri maşina în deplină securitate şi de a o menține în staționare. Sistemul de frânare trebuie să fie proiectat, construit și verificat pentru a se garanta că aceste funcții pot fi îndeplinite în toate condițiile de sarcină, viteză, stare a solului și denivelări anticipate și previzibile în mod rezonabil. Această cerință se aplică în cazul maşinilor autopropulsate și al majorității maşinilor remorcate, cu excepția cazului în care astfel de maşini pot fi încetinite și oprite în deplină securitate de către sistemul de frânare al maşinii sau al vehiculului de remorcare. Al doilea paragraf al punctului 3.3.3 impune ca sistemul de frânare al maşinii mobile autopropulsate să cuprindă un dispozitiv de frânare de urgență care încetinește și oprește maşina în deplină securitate sau care poate fi utilizat de către conducător în acest scop, în cazul defectării dispozitivului principal de frânare sau a sursei sale de alimentare cu energie. Această cerință se aplică la toate maşinile mobile în cazul în care există un risc de pierdere a controlului asupra mișcării maşinii dacă se defectează sistemul de frânare. Cerința poate fi îndeplinită, de exemplu, prin utilizarea unei frâne de mână mecanice, a unor frâne pretensionate care se aplică în caz de defecţiune a alimentării cu energie sau a unui sistem de frânare dual care izolează circuitul defect în cazul unei defectări sursei de alimentare. Paragraful al treilea al punctului 3.3.3 impune obligaţia ca maşinile mobile să fie echipate cu o frână de mână când există riscul ca maşina să se deplaseze accidental din poziția de staţionare. Frâna de mână trebuie să fie proiectată astfel încât eficiența acesteia să nu scadă atâta timp cât maşina este parcată. Pentru sistemele de frânare pur mecanice, frâna de mână poate fi combinată cu dispozitivele de frânare principale sau de urgență.


291

Secțiunea 308 Reguli de circulație rutieră Primul paragraf al punctului 3.3.3 prevede că cerințele Directivei “Maşini” în ceea ce privește încetinirea, oprirea și imobilizarea se aplică „fără a aduce atingere dispozițiilor legislației rutiere”. O trimitere similară la dispozițiile legislației rutiere există în paragraful al doilea al punctului 3.6.1 privind dispozitivele de avertizare și semnalele luminoase. Regulile și procedurile care guvernează circulația maşinilor mobile pe drumurile publice nu sunt armonizate la nivelul UE. În consecință, în plus faţă de cerințele și procedurilor conținute în Directiva „Maşini”, producătorii care solicită aprobarea maşinilor mobile pentru circulația rutieră pot să fie obligați să aplice reguli și proceduri în vigoare la nivel național. Printre aspectele care pot fi acoperite de astfel de reguli naționale se numără, de exemplu:

− dimensiuni, masă, sarcină pe osie și viteză maximă,

− suspensie și pneuri,

− sisteme de frânare și sisteme de direcție,

− vizibilitate directă și indirectă,

− dispozitive de avertizare, indicatoare, semnale și lumini.

3.3.3. Funcția de deplasare (continuare) . . .

Maşinia comandată de la distanță trebuie să fie echipată cu dispozitive care să permită oprirea automată și imediată a maşinii și să prevină funcţionarea potențial periculoasă în următoarele condiții:

− dacă conducătorul pierde controlul;

− dacă aceasta primește un semnal de stop;

− dacă se detectează un defect la partea legată de securitatea sistemului;

− dacă nu se detectează nici un semnal de validare într-un interval de timp specificat.

. . .

Secțiunea 309 Oprirea și controlul operațiilor potențial periculoase prin comanda de la distanță

Cerințele enunţate la paragraful al patrulea al punctului 3.3.3 sunt complementare cerințelor generale referitoare la sistemele de comandă enunţate la punctul 1.2.1 și cerințelor referitoare la comanda de la distanță a maşinilor mobile enunţate la punctul 3.3 și la paragraful al treilea de la punctul 3.6.1. Sistemul de comandă de la distanţă și sistemul de comandă al maşinii trebuie să fie proiectat pentru a permite oprirea maşinii în deplină securitate și, dacă este necesar, pentru a împiedica orice funcţionare potențial periculoasă a maşinii, în toate situațiile descrise la a patra liniuță de la prezentul paragraf. Aceste obiective pot fi atinse printr-o combinarea de mijloace ce includ, de exemplu, dispozitive de comandă cu


292

acţiune menţinută, mijloace pentru detectarea și oprirea maşinii în eventualitatea unor situații de periculoase cum ar fi accelerare, vibrare sau înclinare anormale, precum și dispozitive de validare care trebuie să fie acționate la intervale regulate. „Timpul specificat” la care se face referire la ultima liniuță de la paragraful al patrulea al punctului 3.3.3 trebuie să fie suficient de scurt pentru a preveni apariția unei situații de risc în respectivul interval de timp. În vederea îndeplinirii cerințelor enunţate la punctul 3.3.3, sistemul de comandă de la distanţă trebuie să dețină un nivel de performanță corespunzător – a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul 1.2.1.

3.3.3. Funcția de deplasare (continuare) . . . Punctul 1.2.4 nu se aplică funcției de deplasare.

Secțiunea 310 Oprirea funcției de deplasare Ultimul paragraf al punctului 3.3.3 prevede o derogare de la cerințele generale referitoare la funcțiile de oprire enunţate la punctul 1.2.4. Punctul 1.2.4.1 impune, în mod deosebit , ca imediat ce maşina a fost oprită, alimentarea cu energie a sistemelor de acționare trebuie să fie tăiată. Această regulă nu se aplică lafuncția de deplasare a maşinii mobile care poate fi oprită în poziție neutră în timp ce motorul continuă să funcţioneze. Cerințele aplicabile la oprirea funcției de deplasare a maşinii mobile sunt cele enunţate la primele trei paragrafe de la prezentul punct – – a se vedea secțiunea 307: observații privind primele trei paragrafe de la punctul 3.3.3.

3.3.4. Deplasarea maşinii cu conducător pedestru

Deplasarea maşinii autopropulsate cu conducător pedestru trebuie să fie posibilă numai printr-o acțiune continuă a conducătorului asupra organului de comandă corespunzător. În special, nu trebuie să existe posibilitatea ca deplasarea să se producă în timpul pornirii motorului.

Sistemele de comandă ale maşinii cu conducător pedestru trebuie să fie proiectate astfel încât să reducă la minimum riscurile datorate deplasării neaşteptate a maşinii spre conducător, în special riscurile:

− de strivire,

− de accidentare din cauza uneltelor rotative.

Viteza normală de deplasare a maşinii trebuie să fie compatibilă cu viteza de deplasare a conducătorului pedestru.

În cazul maşinii pe care poate fi montată o unealtă rotativă, nu trebuie să fie posibil să fie acționată această unealtă atunci când este angajată comanda de mers înapoi, cu excepția cazului în care delasarea maşinii rezultă din mișcarea uneltei. În acest caz, viteza pentru mersul înapoi trebuie să fie astfel încât să nu prezinte pericol pentru conducător.


293

Secțiunea 311 Deplasarea maşinii cu conducător pedestru Punctul 3.3.4 se referă la maşini mobile autopropulsate cu conducător pedestru, cu alte cuvinte, maşini ale căror mișcări de deplasare mecanizate sunt comandate de un conducător care însoțește maşina mergând pe jos, fie în spatele, fie în fața acesteia și care, de regulă, acţionează cu mâna organele de comandă și de direcție – a se vedea secțiunea 293: observații privind punctul 3.1.1 litera (b). Maşinile cu conducător pedestru includ transpaleții, maşinile de curățat suprafețe, compactoarele, cultivatoarele, prășitoarele motorizate și mașinile de tuns iarba. Punctul 3.3.4 nu vizează maşinile propulsate de un conducător pedestru. Cerințele enunţate la primul paragraf al punctului 3.3.4 au ca obiectiv reducerea riscului mișcărilor necontrolate ale maşinii. Organele de comandă pentru deplasare trebuie să fie de tipul cu acţiune menţinută, iar eliberarea organelor de comandă trebuie să ducă la oprirea maşinii în deplină securitate. În cazul în care este posibil ca maşina să continue deplasarea după ce organul de comandă a revenit la poziția neutră, poate fi necesar ca eliberarea organului de comandă să acționeze o frână. Întrucât operatorul trebuie, de regulă, să manevreze cu aceeași mână dispozitivul de direcție și organul de comandă a deplasării, este important ca organul de comandă de tipul acţionare menţinută să fie proiectat și amplasat în așa fel încât să reducă orice constrângeri pentru operator – a se vedea secțiunea 193: observații privind paragraful al treilea al punctului 1.2.2. A doua frază a primului paragraf de la punctul 3.3.4 tratează un aspect specific al cerinței enunţate în prima frază: maşina trebuie proiectată și construită de aşa manieră încât deplasarea să nu se poată produce în timpul pornirii motorului. Cerința enunţată la al doilea paragraf al punctului 3.3.4 tratează riscul ca operatorul să fie zdrobit sau rănit de însăşi maşina aflată în deplasare, de părţile mobile ale maşinii sau de unelte. Acest risc are o importanță deosebită atunci când conducătorul merge în fața maşinii sau dacă maşina se poate deplasa înapoi spre conducător. În astfel de cazuri, este posibil să fie necesară montarea de dispozitive de protecție care să oprească maşina dacă aceasta se aproprie sau vine în contact cu corpul conducătorului. Cerința enunţată la paragraful al treilea al punctului 3.3.4, conform căreia viteza de deplasare trebuie să fie compatibilă cu viteza de deplasare a unui om care merge pe jos, vizează să garanteze că în timpul deplasării maşinii conducătorul nu pierde controlul asupra acesteia. Ultimul paragraf de la punctul 3.3.4 tratează riscul de rănire a conducătorului pedestru datorită contactului cu o unealtă rotativă cum ar fi lama unui cultivator sau a unei prășitoare. Dacă funcția maşinii necesită o funcție de deplasare înapoi, unealta trebuie decuplată în timpul mersului înapoi sau, atunci când mișcarea maşinii rezultă din mișcarea uneltei, trebuie să se prevadă o viteză de „ralanti” pentru a reduce riscul.


294

3.3.5. Defectarea circuitului de comandă

O defecţiune în alimentarea cu energie a mecanismului de servodirecție, în cazul în care există, nu trebuie să împiedice dirijarea maşinii pe durata necesară pentru oprirea acesteia.

Secțiunea 312 Defectarea sursei de alimentare cu energie a direcției Maşinile mobile sunt adesea dotate cu servodirecție pentru a reduce efortul necesar pentru dirijarea maşinii, în special pentru maşini de mari dimensiuni și în legătură cu manevre bruște. Cu toate acestea, întrucât conducătorul trebuie să dețină controlul asupra deplasării maşinii în orice moment, trebuie să existeposibilitatea de a dirija maşina suficient de mult timp pentru a o opri în deplină securitate în eventualitatea unei defectări a sursei de alimentare cu energie. Dacă este posibil să se comande manual oprirea maşinii în deplină securitate, această cerință poate fi îndeplinită prin comutarea la comanda manuală în caz de defectare a sursei de alimentare. În caz contrar, trebuie să se prevadă o sursă de alimentare de rezervă. O sursă de alimentare de rezervă este întotdeauna necesară pentru maşinile echipate cu un sistem de direcție asistată complet (sistem cu servodirecție).

3.4. PROTECȚIA ÎMPOTRIVA RISCURILOR MECANICE

3.4.1. Mișcări necomandate

Maşina trebuie să fie proiectată, construită și, dacă este cazul, montată pe suportul său mobil astfel încât, atunci când se deplasează, oscilațiile necontrolate ale centrului său de greutate să nu îi afecteze stabilitatea sau să nu exercite eforturi excesive asupra structurii sale.

Secțiunea 313 Mișcări necomandate Cerința enunţată la punctul 3.4.1 este complementară cerințelor generale referitoare la stabilitate și risc de rupere în timpul funcționării enunţate la punctele 1.3.1 și 1.3.2. Proiectarea și construcția de maşini mobile trebuie ţină cont de efectele dinamice ca urmare a mișcărilor maşinii care pot afecta stabilitatea sau rezistența mecanică a structurilor sale. Trebuie să se acorde o atenție deosebită acestor riscuri în cazul maşinilor autopropulsate sau remorcate destinate circulației rutiere, maşinilor care trebuie să fie montate pe vehicule rutiere și maşinilor concepute pentru a se deplasa cu viteză mare.

3.4.2. Părţi de transmisie mobile

Prin excepție de la punctul 1.3.8.1, în cazul motoarelor, protectorii mobili care previn accesul la părțile mobile din compartimentul motor nu trebuie să fie prevăzuţi cu dispozitive blocare dacă, pentru deschiderea lor, trebuie fie să se utilizeze o sculă sau o cheie ori să se acţioneze un dispozitiv de comandă amplasat în postul de conducere, cu condiția ca acesta din urmă să se afle într-o cabină complet închisă şi dotată cu un sistem de închidere pentru a împiedica accesul neautorizat.


295

Secțiunea 314 Accesul la compartimentul motor Punctul 3.4.2 prevede o excepție de la cerințele generale pentru prevenirea accesului la părţile de transmisie mobile enunţate la punctul 1.3.8.1. Derogarea se aplică protectorilor mobili care blochează accesul la piesele mobile din compartimentul motor (carcase motor cu funcție de protecție). Aceste carcase motor nu trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de interblocare care oprește motorul atunci când carcasa este deschisă. Totuși, se impune luarea de măsuri pentru împiedicarea accesului neautorizat la compartimentul motor: - carcasa motor trebuie proiectată astfel încât să necesite utilizarea unei scule

sau a unei chei pentru a fi deschisă – a se vedea secțiunea 218: observații privind punctul 1.4.2.1,

sau - carcasa motor trebuie prevăzută cu un dispozitiv de blocare care poate fi

eliberat din postul de conducere numai prin intermediul unui organ de comandă amplasat într-o cabină complet închisă care, la rândul ei, poate fi încuiată cu cheia pentru a împiedica accesul neautorizat.

3.4.3. Răsturnarea şi bascularea

Dacă, în cazul unei maşini autopropulsate cu conducător transportat, operator(i) transportat(transportați) sau altă persoană(alte persoane) transportată(transportate), există nu risc de răsturnare sau de basculare, maşina trebuie să fie echipată cu o structură de protecție corespunzătoare, dacă aceasta nu mărește riscul.

Această structură trebuie să fie de așa natură încât, în caz de răsturnare sau de basculare, să permită persoanelor transportate un volum limită de deformare adecvat.

Pentru a verifica dacă structura îndeplineşte cerința enunţată la al doilea paragraf, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze ori să aibă efectuate încercări corespunzătoare pentru fiecare tip de structură vizat.

Secțiunea 315 Răsturnarea şi bascularea Punctul 3.4.3 tratează riscul rezidual de pierdere a stabilității maşinii dacă, în pofida măsurilor luate în conformitate cu punctele 1.3.1 și 3.4.1 pentru garantarea unei stabilități adecvate, există un risc rezidual datorat răsturnării sau basculării maşinii. Termenul de „răsturnare” desemnează răsturnarea completă implicând o rotație de 180°. Termenul de „basculare” desemnează situația în care maşina se balansează (basculează), dar în care forma sa sau un element precum un stâlp sau un braț o împiedică să se rotească mai mult de 90°. Maşina poate să fie predispusă la răsturnare sau basculare pe direcţie laterală sau longitudinală ori în ambele direcții. Răsturnarea sau bascularea creează întotdeauna un risc pentru conducător sau alte persoane transportate de maşină de a fi ejectate sau strivite. Primul paragraf al punctului 3.4.3 impune ca maşinile care prezintă unui astfel de risc rezidual să fie echipate cu o structură de protecție adecvată, și anume cu o structură de protecție împotriva răsturnării (ROPS) sau cu o structură de protecţie împotriva basculării (TOPS). Aceste structuri trebuie să fie proiectate pentru a proteja toate persoanele transportate de maşină care sunt expuse la astfel de riscuri.


296

Evaluarea riscului rezidual legat de răsturnare sau de basculare trebuie să țină cont de următorii parametrii:

− condițiile de funcţionare prevăzute și previzibile ale maşinii (cum ar fi viteză, înclinare maximă și tip de teren);

− masa, dimensiunile și centrul de greutate al maşinii, diferitele condiții de încărcare, prezența dispozitivelor de nivelare;

− forma maşinii și poziția operatorului (operatorilor). Protecția necesară poate fi asigurată chiar de părţi ale maşinii care asigură protecția necesară operatorului (operatorilor) în caz de răsturnare sau de basculare. Când este necesară o structură de protecție specifică, aceasta poate fi integrată într-o cabină. Pentru numeroase categorii de maşini mobile, standardele armonizate precizează dacă o structură de protecție este necesară și specifică tipul de structură de protecție care trebuie instalată. Singura excepție de la această cerință este cazul în care instalarea unei structuri de protecție ar crește riscul asociat basculării sau răsturnării. De exemplu, nu este recomandabil să se instaleze o structură de protecție pe o maşină destinată unei conduite active pe care nu poate fi utilizat un dispozitiv de reţinere în scaun – a se vedea secțiunea 295: observații privind punctul 3.2.2. Paragraful al doilea de la punctul 3.4.3 enunţă obiectivul care trebuie atins prin structurile de protecție împotriva răsturnării și împotriva basculării. Structura de protecție trebuie să garanteze un volum limită de deformare adecvat, cu alte cuvinte, în eventualitatea răsturnării sau a basculării, nu trebuie să se deformeze în așa măsură încât să vină în contact cu operatorul cât timp acesta se află în postul de lucru. Trebuie subliniat că astfel de structuri de protecție își pot îndeplini funcția de protecție numai numai dacă persoanele în cauză sunt reţinute astfel încât să rămână în scaunele lor în caz de răsturnare sau de basculare – a se vedea secțiunea 295: observații privind punctul 3.2.2. Paragraful al treilea de la punctul 3.4.3 impune ca structurile de protecție împotriva răsturnării și împotriva basculării să fie supuse încercărilor de tip necesare pentru verificarea faptului că acestea îşi îndeplinesc rolul de protecţie. Trebuie reţinut că structurile de protecție împotriva răstunării și împotriva basculării introduse pe piață separat sunt componente de securitate, iar ROPS sunt incluse în lista indicativă a componentelor de securitate prezentată în anexa V (punctul 14). Aceste ROPS sunt, de asemenea, incluse în categoriile de maşini enumerate în anexa IV (punctul 22) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității la care se face referire la articolul 12 [alineatele (3) și (4)].


297

3.4.4. Căderi de obiecte

Dacă, în cazul unei maşini autopropulsate cu conducător transportat, operator(i) transportat(transportați) sau altă persoană(alte persoane) transportată(transportate), există un risc datorat căderii de obiecte sau de materiale, maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să se ţină cont deacest risc şi să fie dotată, dacă dimensiunile permit, cu puncte de ancorare care să permită echiparea ei cu o structură de protecție corespunzătoare.

Această structură trebuie să fie de așa natură încât, în cazul căderii de obiecte sau de materiale, să garanteze persoanelor transportate un volum limită de deformare adecvat.

Pentru a verifica dacă structura îndeplineşte cerința enunţată la al doilea alineat, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze ori să aibă efectuate încercări corespunzătoare pentru fiecare tip de structură.

Secțiunea 316 Căderi de obiecte Cerința enunţată la punctul 3.4.4 este complementară cerinței generale privind riscurile datorate căderii sau ejectării de obiecte enunţată la punctul 1.3.3. Riscul pentru conducător sau alte persoane transportate pe maşini mobile autopropulsate de a fi rănite de căderi de obiecte poate fi datorat obiectelor sau materialelor deplasate sau ridicate de maşină, de exemplu, de motostivuitoare sau maşini de excavat. Riscul poate fi, de asemenea, datorat mediului în care maşina este destinată să funcţioneze, de exemplu, pentru lucrări de demolare sau forestiere. În cazul în care există un risc datorat căderii de obiecte în condițiile de utilizare prevăzute sau previzibile ale maşinii, trebuie luate măsurile de protecție necesare, inclusiv, acolo unde dimensiunea maşinii permite, instalarea unei structuri de protecție adecvate împotriva căderii de obiecte. Structura de protecție trebuie să fie concepută de aşa natură încât să protejeze toate persoanele transportate de maşină care sunt expuse la riscul în cauză. Concepţia structurii de protecție trebuie să ţină cont atât de dimensiunea obiectelor care pot să cadă (pentru a evita ca obiectele să traverseze structura), cât și de necesitatea de a avea o vizibilitate adecvată din poziția de conducere – a se vedea secțiunea 294: observații privind punctul 3.2.1. Standarde armonizate pentru majoritatea categoriilor de maşini mobile specifică tipul de structură de protecție necesar. Observațiile privind paragraful al doilea și al treilea de la punctul 3.4.3 referitoare la protecția împotriva răsturnării şi basculării se aplică, de asemenea, paragrafului al doilea și al treilea de la punctul 3.4.4. Trebuie remarcat că structurile de protecție împotriva căderii de obiecte (FOPS) introduse pe piaţă separat, sunt componente de securitate şi sunt, ca atare, incluse în lista indicativă a componentelor de securitate prezentată în anexa V (punctul 15). Aceste FOPS sunt, de asemenea, incluse în categoriile de maşini enumerate în anexa IV (punctul 23) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității la care se face referire la articolul 12 [alineatele (3) și (4)].


298

3.4.5. Mijloace de acces

Mijloacele de sprijin pentru mâini și treptele trebuie să fie proiectate, construite și dispuse astfel încât operatorii să le utilizeze instinctiv și să nu recurgă la organele de comandă pentru a facilita accesul.

Secțiunea 317 Scări și mânere de acces Punctul 3.4.5 tratează proiectarea, construcția și amplasarea scărilor și mânerelor instalate pentru a permite conducătorilor și altor persoane să ajungă la și să părăsească postul de conducere și alte posturi de lucru și puncte de intervenţie ale maşinii în deplină securitate – a se vedea secțiunea 237: observații privind punctul 1.5.15 și secțiunea 240: observații privind punctul 1.6.2. Această cerință trebuie aplicată în coroborare cu cerințele generale referitoare la proiectarea organelor de comandă – a se vedea secțiunea 190: observații privind a șasea liniuță de la punctul 1.2.2. Mijloacele de acces la posturile de conducere și la alte posturi de lucru trebuie, de asemenea, să fie concepute și amplasate pentru ca operatorii să evite utilizarea drept trepte sau mânere, elemente care nu sunt destinate acestui scop, cum ar fi, de exemplu, deschideri (goluri) în structură, protectori sau părţi mobile.

3.4.6. Dispozitive de remorcare

Orice maşină utilizată pentru remorcare sau destinată să fie remorcată trebuie să fie echipată cu dispozitive de remorcare ori de cuplare proiectate, construite și dispuse astfel încât să asigure cuplarea și decuplarea ușoară și în condiţii de securitate și să împiedice decuplarea accidentală în timpul utilizării.

În măsura în care sarcina de pe bara de remorcare o impune, aceste maşini trebuie să fie echipate cu un suport cu suprafața de sprijin adaptată la sarcină și la sol.

Secțiunea 318 Dispozitive de remorcare Cerințele enunţate la punctul 3.4.6 se aplică maşinilor destinate remorcării altor maşini sau echipamente. Astfel de maşini de tractare includ, de exemplu, anumite stivuitoare, echipamente de deservire la sol a aeronavelor destinate remorcării aeronavelor sau a altor echipamente aeroportuare și anumite maşini destinate lucrărilor de terasament. Cerințele enunţate la punctul 3.4.6 se aplică, de asemenea, maşinilor destinate a fi remorcate de alte maşini, de un vehicul sau de un tractor. Astfel de maşini tractate includ, de exemplu, maşini destinate lucrărilor de terasament destinate să fie remorcate, maşini agricole tractate, precum şi compresoare, platforme elevatoare mobile și elevatoare pentru mobilier montate pe remorci. Dispozitivele de remorcare, precum barele de tractare, cârligele și legăturile, ancorele, dispozitivele de cuplare, plăcile de fixare și cele de bază trebuie să fie uşor de cuplat și decuplat și în condiții de deplină securitate. Acestea trebuie să fie concepute și echipate de aşa natură încât să se evite decuplarea accidentală în timpul remorcării, de exemplu, cu ajutorul unui sistem de închidere automat.


299

Dacă dispozitivele de remorcare sunt grele, trebuie să fie prevăzute cu un suport, cum ar fi un picior de sprijin, cu suprafața portantă pe sol, iar modul de utilizare corectă a suportului trebuie să fie descris în instrucțiuni.

3.4.7. Transmiterea puterii între maşina autopropulsată (sau tractor) și maşina receptoare

Dispozitive amovibile de transmisie mecanică care fac legătura între o maşină autopropulsată (sau tractor) şi primul lagăr fix al unei maşini receptoare trebuie să fie proiectaţi și construiţi astfel încât, pe toată lungimea lor, orice parte în mişcare pe durata funcţionării să fie protejată.

De partea maşinii autopropulsate (sau a tractorului), priza de putere la care este atașat dispozitivul amovibil de transmisie mecanică trebuie să fie protejată fie printr-un protector fixat și legat la maşina autopropulsată (sau la tractor), fie prin orice alt dispozitiv care să asigure o protecție echivalentă.

Trebuie să existe posibilitatea deschiderii acestui protector pentru accesul la dispozitivul amovibil de transmisie. După ce acesta este fixat în locul destinat, trebuie să existe destul spațiu pentru a preveni avarierea protectorului de către arborele motor atunci când maşina autopropulsată (sau tractorul) este pusă (pus) în mișcare.

De partea maşinii receptoare, arborele receptor trebuie să fie închis într-o carcasă de protecție fixată pe maşină.

Limitatoarele de moment sau roțile libere pot să echipeze transmisiile cu articulaţii cardanice numai înspre partea de cuplare a trasnmisiei cu maşina receptoare. În acest caz, dispozitivul amovibil de transmisie mecanică trebuie să fie marcat conform sensului de montaj.

Orice maşină receptoare, a cărei funcționare necesită existenţa unui dispozitiv amovibil de transmisie mecanică care să o cupleze la o maşină autopropulsată (sau la un tractor), trebuie să aibă un sistem de ancorare a dispozitivului amovibil de transmisie mecanică astfel încât, atunci când maşina se decuplează, dispozitivul amovibil de transmisie mecanică și protectorul său să nu fie deteriorat prin contactul cu solul sau cu o parte a maşinii.

Părțile exterioare ale protectorului trebuie să fie proiectate, construite și dispuse astfel încât să nu se rotească odată cu dispozitivul amovibil de transmisie mecanică. Protectorul trebuie să acopere transmisia cardanică până la extremităţile furcilor interioare în cazul articulaţiilor cardanice simple și cel puțin până în centrul articulaţiei sau articulaţiilor exterioare în cazul articulaţiilor cardanice de „ unghi mare”.

Dacă mijloacele de acces spre posturile de lucru se află în apropierea dispozitivului amovibil de transmisie mecanică, acestea trebuie să fie proiectate și construite astfel încât protectorii arborelui să nu poată fi utilizaţi drept trepte, cu excepția cazului în care au fost proiectaţi și construiţi în acest scop.

Secțiunea 319 Dispozitive amovibile de transmisie mecanică Cerințele formulate la punctul 3.4.7 se referă la concepţia și construcția dispozitivelor amovibile de transmisie mecanică (arbori de transmisie cu articulaţie cardanică) și a protectorilor acestora – a se vedea secțiunea 45: observații privind articolul 2 litera (f).


300

Obiectivul acestor cerințe este de a împiedica prinderea persoanelor în arborele de transmisie în rotaţie sau în subansamblurile ce leagă arborele de priza de putere de pe maşina tractoare sau tractor și maşina remorcată. Acest obiectiv trebuie să fie atins prin protejarea adecvată a arborelui de transmisie și a elementelor de cuplare. Primul, al doilea, al treilea, al patrulea și al șaptelea paragraf de la punctul 3.4.7 formulează cerințe pentru protectori și caracteristicile lor. Al treilea, al șaselea și ultimul paragraf de la punctul 3.4.7 impun măsuri care trebuie luate pentru a evita avarierea protectorilor pentru priza de putere și pentru dispozitivele amovibile de transmisie mecanică, atât în timpul utilizării, cât și pe parcursul decuplării dispozitivelor amovibile de transmisie mecanică. Ultimul paragraf al punctului 3.4.7 este complementar cerinței generale enunţate la punctul 1.6.2 referitoare la accesul la postul de lucru și la punctele de intervenție. Trebuie subliniat că protectorii dispozitivelor amovibile de transmisie mecanică puşi pe piaţă separat sunt consideraţi drept componente de securitate şi sunt cuprinse în lista indicativă prezentată în anexa V (punctul 1). Dispozitivele amovibile de transmisie mecanică inclusiv protectorii lor sunt curpinse şi printre categoriile de maşini enumerate în anexa IV (punctele 14 și 15) pentru care trebuie să se aplice procedurile de evaluare a conformității prezentate la articolul 12 [alineatele (3) și (4)].

3.5. MĂSURI DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA ALTOR PERICOLE

3.5.1. Baterii

Locaşul bateriei trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să împiedice stropirea cu electrolit a operatorului, în cazul răsturnării sau basculării, să evite acumularea de vapori în locurile ocupate de operatori.

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât bateria să poată fi deconectată cu ajutorul unui dispozitiv ușor accesibil, prevăzut în acest scop.

Secțiunea 320 Baterii Cerința enunţată la punctul 3.5.1 se referă la tipul, amplasarea, concepţia și construcția locaşului bateriei (acumulatorului) pe maşinile mobile. Utilizarea unor baterii sigilate sau „fără întreținere” poate reprezenta o modalitate de reducere a riscurilor în cauză. Cerința enunţată la paragraful al doilea referitoare la deconectarea bateriei reprezintă o aplicaţie particulară a cerinței generale enunţate la punctul 1.6.3 referitoare la separarea de sursele de energie. În vederea conformării cu această cerință, producătorul poate fie să monteze un întrerupător izolant al circuitului bateriei (comutator baterie) ușor accesibil, fie, dacă bornele bateriei sunt ușor accesibile, să se asigure că acestea pot fi deconectate cu ușurință fără utilizarea unor scule.


301

3.5.2. Incendiu

În funcție de riscurile anticipate de producător, atunci când dimensiunile maşinii permit, aceasta trebuie:

− fie să permită echiparea cu extinctoare ușor accesibile,

sau

− să fie echipată cu sisteme extinctoare care fac parte integrantă din maşină.

Secțiunea 321 Extinctoare și sisteme extinctoare integrate Cerința enunţată la punctul 3.5.2 este complementară cerinței generale enunţate la punctul 1.5.6 referitoare la riscul de incendiu. Măsurile de protecție complementare pentru limitarea efectelor unui incendiu pe maşinile mobile trebuie să fie determinate pe baza utilizării normale al maşinii și a evaluării riscului de incendiu, inclusiv a posibilelor consecințe ale unui incendiu asupra persoanelor și proprietății. Factorii ce trebuie luați în considerare includ, de exemplu:

− dacă maşina este destinată să fie utilizată într-un mediu în care consecințele unui incendiu pot fi grave;

− dacă maşina este destinată să fie utilizată în aer liber sau în spații închise;

− dacă maşina încorporează sau este posibil să transporte cantități semnificative de combustibil sau de materiale ori substanțe inflamabile;

− dacă evacuarea din postul de conducere sau din alte posturi de lucru ar putea fi compromisă, de exemplu în cazul maşinilor mobile de dimensiuni mari.

Dacă există un risc rezidual semnificativ de izbucnire a unui incendiu pe maşină și dacă dimensiunea acesteia permite, maşina trebuie să fie echipată cu spații ușor accesibile în care să poată fi amplasat un număr adecvat de extinctoare (stingătoare de incendiu) dimensionate în mod corespunzător. Producătorul maşinii nu este obligat să furnizeze extinctoarele. În cazurile în care maşina prezintă un risc remanent ridicat de incendiu și/sau atunci când consecințele unui incendiu în condițiile de utilizare normale pot fi grave și dacă dimensiunea maşinii permite, producătorul maşinii trebuie să o echipeze cu un sistem extinctor integrat. Trebuie remarcat faptul că echiparea cu un sistem extinctor integrat reprezintă o cerință explicită pentru anumite maşini destinate utilizării pentru lucru în subteran – a se vedea secțiunea 366: observații privind punctul 5.5.

3.5.3. Emisii de substanțe periculoase

Punctul 1.5.13 al doilea și al treilea paragraf nu se aplică atunci când principala funcție a maşinii este pulverizarea de produse. Cu toate acestea, operatorul trebuie să fie protejat împotriva riscului de expunere la astfel de emisii periculoase.


302

Secțiunea 322 Protecția operatorilor de pulverizatoare împotriva riscurilor de expunere la substanțe periculoase

Prima frază de la punctul 3.5.3 indică faptul că cerințele enunţate la paragraful al doilea și al treilea de la punctul 1.5.13, referitoare la reținerea, evacuarea, precipitarea, filtrarea sau tratarea materialelor și substanțelor periculoase emise de maşină nu se aplică la maşinile a căror funcție principală este pulverizarea de produse care pot fi periculoase. Astfel de maşini includ, de exemplu, pulverizatoare de pesticide și anumite maşini de curățare a suprafețelor și de construcții rutiere. Trebuie remarcat că primul paragraf al punctului 1.5.13, referitor la prevenirea riscurilor de inhalare, ingestie, contact cu pielea, ochii și mucoasele și pătrunderea prin piele a unor materiale și substanțe periculoase produse de maşină se aplică maşinilor destinate pulverizării de produse. A doua frază de la punctul 3.5.3 subliniază faptul că, pentru maşini destinate pulverizării de produse, operatorul trebuie să fie protejat împotriva riscului de expunere la emisii periculoase prin mijloace adecvate care pot să fie diferite de cele menționate la paragraful al doilea și al treilea de la punctul 1.5.13. Această cerință trebuie să se aplice în coroborare cu cerințele enunţate la punctele 1.1.7 referitoare la posturile de lucru și cu cerințele enunţate la punctele 3.2.1 și 3.2.3 referitoare la postul de conducere și la posturile destinate altor persoane. În consecință, maşinile autopropulsate cu conducător transportat trebuie să fie echipate cu o cabină proiectată și construită pentru a proteja conducătorul împotriva riscului de expunere la substanțele periculoase în cauză, prin mijloace precum un sistem adecvat de filtrare a aerului și o presiune pozitivă – a se vedea secțiunea 182: observații privind punctul 1.1.7, secțiunea 235: observații privind punctul 1.5.13, secțiunea 294: observații privind punctul 3.2.1 și secțiunea 296: observații privind punctul 3.2.3.


303

3.6. INFORMAȚII ȘI INDICAȚII

3.6.1. Semnalizare, semnale și avertismente

Fiecare maşină trebuie prevăzute cu mijloace de semnalizare și/sau plăcuțe cu instrucțiuni de utilizare, reglare și întreținere, ori de câte ori acest lucru este necesar pentru asigurarea securităţii și sănătății persoanelor. Acestea trebuie să fie alese, proiectate și construite astfel încât să fie clar vizibileşi.

Fără a se aduce atingere dispozițiilor reglementărilor referitoare la circulația rutieră, maşinile cu conducător transportat trebuie dotate cu următoarele echipamente:

− un dispozitiv de avertizare acustică pentru avertizarea persoanelor,

− un sistem de semnalizare luminoasă adaptat condițiilor de utilizare prevăzute; această ultimă cerință nu se aplică maşinilor proiectate exclusiv pentru lucrul în subteran și care nu sunt alimentate cu energie electrică,

− după caz, trebuie să existe o conexiune corespunzătoare între remorcă și maşină care să permită asigurarea funcţionării semnalelor.

Maşinile comandate de la distanță care, în condiții normale de funcționare, expun persoanele la riscuri de impact sau strivire trebuie să fie dotate cu mijloace adecvate de semnalizare a deplasărilor sau cu mijloace de protecție a persoanelor împotriva acestor riscuri. Aceleași condiții se aplică și maşinilor a căror utilizare implică deplasări repetate înainte și înapoi pe aceeaşi axă, unde zona din spatele maşinii nu este direct vizibilă pentru conducător.

Maşina trebuie să fie construită astfel încât să nu permită dezactivarea fără intenție a dispozitivelor de avertizare și semnalizare. În cazul în care acest lucru este esențial din motive de securitate, dispozitivele respective trebuie prevăzute cu mijloace care să permită verificarea bunei funcționări și pentru atenționarea operatorului asupra defectării acestora.

În cazul în care deplasarea maşinii sau a uneltelor acesteia este deosebit de periculoasă, maşina respectivă trebuie prevăzută cu o semnalizare care să interzică apropierea în timpul funcționării acesteia; această semnalizare trebuie să fie lizibilă la o distanță suficientă pentru a asigura securitatea persoanelor care trebuie să se afle în vecinătate.

Secțiunea 323 Semanlizare, semnale și avertismente Cerințele enunţate la punctul 3.6.1 sunt complementare cerințelor enunţate la punctele 1.7.1 - 1.7.3 referitoare la informațiile și dispozitivele de informare, dispozitivele de avertizare, avertismentele asupra riscurilor remanente și marcarea informațiilor esențiale pentru o utilizare în condiții de securitate a maşinii – a se vedea secțiunile 245 - 250 și secțiunea 252: observații privind punctele 1.7.1 - 1.7.3. Cerințele referitoare la formatul și limba informațiilor și avertismentelor de pe maşină, enunţate la punctul 1.7.1, se aplică informațiilor impuse la primul paragraf al punctului 3.6.1. Cerințele referitoare la dispozitivele de avertizare formulate la punctul 1.7.1.2 se aplică dispozitivelor de avertizare acustică și vizuală, semnalizărilor și indicatoarelor prevăzute la paragraful al doilea și al treilea de la punctul 3.6.1.


304

Trimiterea la „dispozițiile reglementărilor referitoare la circulația rutieră” de la paragraful al doilea al punctului 3.6.1 se referă la regulile de circulație rutieră aplicabile maşinilor mobile – a se vedea secțiunea 308: observații privind punctul 3.3.3. Al treilea paragraf al punctului 3.6.1 se referă la riscurile datorate coliziunilor între maşinile mobile comandate de la distanţă sau fără conducător și persoane. Astfel de maşini trebuie să fie echipate cu mijloace adecvate de semnalizare a mișcărilor lor, precum dispozitive de avertizare acustică și/sau vizuală. După caz, dispozitive de protecție trebuie, de asemenea, instalate pentru prevenirea coliziunilor – a se vedea secțiunea 294: observații privind punctul 3.2.1. Cerințele enunţate la paragraful al treilea al punctului 3.6.1 se aplică, de asemenea, maşinilor cu conducător transportat destinate executării de deplasări constante înainte și înapoi, precum anumite maşini de construcții de drumuri sau încărcătoare, întrucât conducătorul unei astfel de maşini nu are posibilitatea să urmărească permanent zona din spatele maşinii.

3.6.2. Marcare

Fiecare maşină trebuie să fie marcată vizibil şi durabil, cel puţin, cu următoarele informaţii:

− putere nominală exprimată în kilowați (kW),

− masa, în kilograme (kg), pentru configurația cea mai uzuală; și, este cazul:

− forţa de tracțiune maximă la cârlig, în newtoni (N),

− forţa verticală maximă pe cârlig în newtoni (N).

Secțiunea 324 Marcarea maşinilor mobile Cerințele enunţate la punctul 3.6.2 referitoare la marcarea maşinilor mobile sunt complementare cerințelor generale pentru marcare enunţate la punctul 1.7.3 – a se vedea secțiunea 250: observații privind punctul 1.7.3. Marcarea puterii nominale, masă și, după caz, forţa de tracțiune și forţa verticală maximă la cârligul de tracțiune trebuie să fie aplicată prin utilizarea aceleiaşi tehnici ca pentru calelalte marcări. În mod logic, marcarea puterii și masei trebuie să fie aplicată în același loc cu celelalte marcări, în timp ce marcarea forţei de tracţiune maxime și a forţei verticale maxime pe cârlig trebuie să fie aplicate fie în același loc, fie în aproapierea dispozitivului de remorcare, după caz.


305

3.6.3. Instrucțiuni

3.6.3.1. Vibrații

Instrucțiunile trebuie să prezinte următoarele informații referitoare la vibrațiile transmise de mașină către sistemul mână-braț sau către întregul corp:

− valoarea totală a vibrațiilor la care este expus sistemul mână-braț, dacă depășește 2,5 m/s2. În cazul în care valoarea respectivă nu depășește 2,5 m/s2, acest lucru trebuie să fie precizat,

− valoarea medie pătratică maximă ponderată a accelerației la care este supus întregul corp, dacă aceasta depășește 0,5 m/s2. Dacă această valoarea nu depășește 0,5 m/s2, acest lucru trebuie să fie precizat,

− incertitudinea de măsurare.

Aceste valori trebuie să fie realmente măsurate pentru maşina respectivă sau stabilite în baza măsurătorilor realizate pentru o maşină comparabilă din punct de vedere tehnic, care este reprezentativă pentru maşina ce urmează a fi fabricată.

În cazul în care nu sunt aplicte standarde armonizate, vibrația trebuie să fie măsurată cu ajutorul codului de măsurare cel mai potrivit pentru maşina în cauză.

Trebuie să fie descrise condițiile de funcționare ale maşinii, în timpul măsurătorilor, și codurile de măsurare utilizate.

Secțiunea 325 Declarația vibrațiilor transmise de maşinile mobile Cerința enunţată la punctul 3.6.3.1 este complementară cerințelor generale referitoare la instrucțiunile enunţate la punctul 1.7.4. În special, se aplică cerințele referitoare la limba folosită pentru instrucțiuni – a se vedea secțiunea 257: observații privind punctul 1.7.4.1 literele (a) și (b). Primele două liniuțe ale primului paragraf de la punctul 3.6.3.1 precizează mărimile fizice referitoare la vibrațiile transmise de maşinile mobile către sistemul mână-braț și către întregul corp care trebuie să fie declarate în instrucțiuni. Valorile măsurate pe maşină trebuie să fie declarate dacă depășesc 2,5 m/s2 pentru sistemul mână-braț și 0,5 m/s2 pentru întregul corp. Dacă valorile măsurate pe maşină nu depășesc aceste valori, acest lucru trebuie să fie declarat. Vibrațiile transmise de maşină trebuie așadar să fie măsurate de producătorul maşinii folosind o metodă de încercare adecvată, în afară de cazul în care s-a stabilit că, pentru respectiva categorie de maşini, valorile măsurate nu depășesc niciodată limitele de mai sus – acest lucru poate fi specificat în standardul de tip C pentru categoria de maşini în cauză. Declararea vibrațiilor transmise de maşină are două obiective principale:

− să ajute utilizatorii să aleagă maşini cu emisii de vibrații reduse;

− să furnizeze informații utile pentru evaluarea riscurilor care trebuie realizată de angajator în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a


306

Directivei 2002/44/CE privind expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibrații185.

În acest sens, trebuie reamintit că nivelul de expunere a lucrătorilor la vibrații nu poate fi pur și simplu dedus din declarația privind emisiile de vibrații a producătorului maşinii, întrucât expunerea operatorilor este influențată și de alți factori – a se vedea secțiunea 231: observații privind punctul 1.5.9. Cea de-a treia liniuță de la primul paragraf al punctului 3.6.3.1 impune ca incertitudinile cu privire la valorile declarate să fie specificate. Recomandări asupra determinării incertitudinii la măsurarea vibrațiilor transmise de maşină trebuie să fie furnizate în metodele de încercare aferente. Cel de-al doilea paragraf al punctului 3.6.3.1 presupune faptul că, în cazul producției de serie, măsurarea poate fi efectuată pe un eșantion reprezentativ de maşini comparabile din punct de vedere tehnic. În cazul producției unicat, producătorul trebuie să măsoare vibrațiile transmise de fiecare exemplar de maşină furnizat. Al treilea și ultimul paragraf de la punctul 3.6.3.1 se referă la metodele care trebuie să fie utilizate pentru măsurarea vibrațiilor. Condițiile de funcționare au o puternică influență puternică asupra vibrațiilor transmise de maşină. Prin urmare, măsurarea vibrațiilor trebuie să fie efectuată în condiții reprezentative de funcționare. Metodele de măsurare a vibrațiilor pentru maşini precizează condițiile de funcționare sau gama de condiții de funcționare în care trebuie să se realizeze măsurările. Dacă o metodă de măsurare specificată într-un standard armonizat stipulează condițiile de funcţionare în care trebuie realizată măsurarea, referința la standardul armonizat este suficientă pentru indicarea condițiilor de funcționare și a metodelor de măsurare utilizate. Dacă se utilizează alte metode de măsurare, condițiile de funcționare și metodele de măsurare utilizate trebuie să fie indicate în declarația privind vibrațiile. Orientări generale asupra determinării valorii emisiei de vibrații pentru maşinile mobile sunt prevăzute în standardul EN 1032186. Trebuie remarcat că valorile declarate în instrucțiunile referitoare la vibrații trebuie, de asemenea, să fie incluse în documentele comerciale referitoare la caracteristicile de performanță ale maşinii – a se vedea secțiunea 273: observații privind punctul 1.7.4.3.

3.6.3.2. Utilizări multiple

Instrucțiunile maşinilor care permit utilizări diferite, în funcție de echipamentul utilizat, și instrucțiunile pentru echipamentele interschimbabile trebuie să conțină informațiile necesare pentru a permite montarea și utilizarea în deplină securitate a maşinii de bază și a echipamentelor interschimbabile care pot fi montate pe aceasta..

185 Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibrații) [a șaisprezecea directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE) – a se vedea articolul 4 alineatul (4) litera (e)]. 186 EN 1032:2003+A1:2008 - Vibrații mecanice - Încercarea mașinilor mobile pentru determinarea valorii emisiei de vibrații.


307

Secțiunea 326 Instrucțiuni privind utilizări multiple Punctul 3.6.3.2 subliniază că instrucțiunile pentru maşinile mobile destinate îndeplinirii mai multor funcții prin utilizarea echipamentelor interschimbabile trebuie să includă informațiile necesare pentru a permite montarea și utilizarea în deplină securitate a combinației dintre maşina de bază și echipamentele interschimbabile. Producătorul maşinii de bază trebuie:

− să furnizeze informații detaliate privind interfața dintre maşina de bază și echipamentele interschimbabile

și

− să indice caracteristicile esențiale ale echipamentelor interschimbabile compatibile sau să specifice echipamentele interschimbabile care pot fi montate în deplină securitate cu maşina.

Această cerință este complementară obligaţiei producătorului de echipamente interschimbabile de a specifica maşinile de bază cu care echipamentele pot fi utilizate în deplină securitate și de a furniza instrucțiunile de montaj necesare– a se vedea secțiunea 41: observații privind articolul 2 litera (b), și secțiunea 262: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i).


308

4. CERINȚE ESENŢIALE DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE SUPLIMENTARE PENTRU PREVENIREA PERICOLELOR ASOCIATE OPERAȚIUNILOR DE RIDICARE

Maşinile care prezintă pericole datorate operațiilor de ridicare trebuie să răspundă la ansamblul cerințelor esențiale de securitate și sănătate aplicabile descrise în prezentul capitol (a se vedea principiile generale, punctul 4).

Secțiunea 327 Domeniul de aplicare al părții 4 Partea 4 din anexa I enunţă cerințele esenţiale de securitate și sănătate pentru maşini care prezintă pericole datorate operațiilor de ridicare. Situațiile periculoase asociate operațiilor de ridicare includ, în special, căderea sau mișcarea necontrolată a sarcinii, coliziuni cu maşina, suportul de transport sau sarcina și prăbuşirea sau răsturnarea maşinii de ridicat. Cerințele enunţate în partea 4 din anexa I se aplică tuturor operațiilor de ridicare, astfel cum sunt definite la punctul 4.1.1 litera (a), indiferent dacă operația de ridicare este funcția principală a maşinii, o funcție secundară sau o funcție a unei părți a maşinii. În partea 4, termenul „maşină de ridicat” trebuie așadar înțeles ca referindu-se la toate maşinile care prezintă riscuri datorate operațiilor de ridicare. Cerințele enunţate în partea 4 pot fi aplicate maşinilor în sens strict, echipamentelor interschimbabile destinate operațiilor de ridicare, componentelor de securitate montate în vederea garantării securităţii operațiilor de ridicare, accesoriilor de ridicat, lanțurilor, cablurilor și chingilor pentru ridicare. Dacă cerințele enunţate în partea 4 impun efectuarea de încercări în vederea verificării stabilității și rezistenței, echipamentele interschimbabile pentru ridicare trebuie să fie încercate în condițiile normale de utilizare. Prin urmare, poate fi necesar, de exemplu, ca aceste încercări să fie efectuate pe echipamente interschimbabile asamblate cu un exemplar reprezentativ al maşinii de bază cu care urmează să fie utilizate – a se vedea secțiunea 41: observații privind articolul 2 litera (b). În următoarele observații, domeniul de aplicare al diferitelor cerințe este specificat după caz. Trebuie remarcat că oricare dintre cerințele enunţate în partea 4 pot fi aplicate cvasimaşinilor implicate în operații de ridicare.

4.1 GENERALITĂȚI

4.1.1 Definiții

(a) „Operație de ridicare” înseamnă o operaţie de deplasare a sarcinii unitare constituite din obiecte și/sau persoane, care necesită la un moment dat o modificare de nivel.

. . .


309

Secțiunea 328 Operația de ridicare În definiția termenului „operație de ridicare”, expresia „sarcina unitară” se referă la grupuri compuse din una sau mai multe persoane sau din mai multe obiecte sau din cantități de materiale în vrac care sunt deplasate ca un singur element. Expresia „care necesită, la un moment dat o modificare de nivel” presupune faptul că termenul „operație de ridicare” acoperă orice deplasare sau secvență de deplasări ale unitare care include ridicarea sau coborârea ori ambele. Ridicarea și coborârea includ modificări ale nivelului atât în plan vertical, cât și în plan înclinat. Expresia „la un moment dat” indică faptul că maşinile destinate deplasării obiectelor, fluidelor, materialelor sau persoanelor în mod continuu, de exemplu pe transportoare, pe scări rulante sau prin conducte nu sunt considerate drept maşini care realizează „operații de ridicare” în acest sens și nu fac obiectul cerințelor enunţate în partea 4. Expresia „sarcină unitară” nu acoperă componentele proprii maşinii. Astfel, o operație în care o componentă a maşinii este ridicată, însă nici o sarcină externă nu este ridicată nu este considerată drept o operație de ridicare în acest sens. Deplasarea normală a materialelor cu ajutorul maşinilor pentru lucrări de terasament, de exemplu, excavatoare și încărcătoare, nu este considerată drept o operație de ridicare; prin urmare, maşinile pentru lucrările de terasament utilizate numai în acest scop nu fac obiectul Părții 4 din anexa I. Cu toate acestea, maşinile pentru lucrări de terasament care sunt, de asemenea, proiectate și echipate pentru ridicarea sarcinilor unitare fac obiectul cerințelor din partea 4 a anexei I.

4.1.1 Definiții (continuare)

(b) „Sarcină ghidată” înseamnă sarcina care este deplasată integral de-a lungul unor ghidaje rigide sau flexibile și a cărei poziție este determinată prin puncte fixe.

. . .

Secțiunea 329 Sarcina ghidată Definiția „sarcină ghidată” acoperă atât sarcinile amplasate pe cărucioare transportoare care se deplasează pe șine, şenile sau cabluri de ghidare, cât și sarcinile ridicate de maşini cu echipamente care deplasează un suport de transport de-a lungul unei traiectorii prestabilite, de exemplu, un mecanism de ridicare tip foarfecă – a se vedea secțiunea 336: observații privind punctul 4.1.2.2, secțiunile 342-344: observații privind punctele 4.1.2.6, 4.1.2.7 și 4.1.2.8, și secțiunea 356: observații privind punctul 4.2.3. Trebuie remarcat că termenul „sarcină ghidată” nu se aplică maşinilor cum ar fi, de exemplu, poduri rulante sau macarale turn deplasabile montate pe șine, la care mișcările maşinii propriu-zise sunt ghidate pe şine, însă mișcările sarcinii nu urmează o traiectorie prestabilită.


310


(c) „Coeficient de siguranţă” înseamnă raportul aritmetic dintre sarcina garantată de producător sau de reprezentantul său autorizat până la care componenta este capabilă să susţină și sarcina maximăde utilizare marcată pe componentă.

. . .

Secțiunea 330 Coeficientul de siguranţă Termenul „coeficient de siguranţă” este un concept legat de rezistența componentelor de susţinere a sarcinii ale unei maşini de ridicat, a accesoriilor de ridicat sau a echipamentelor interschimbabile pentru ridicat. Întrucât rezistența acestor componente este critică pentru securitatea operațiilor de ridicare, acestea trebuie să fie dimensionate cu un factor de securitate la care se face referire în partea 4 a anexei I sub denumirea de „coeficient de siguranţă”. Coeficientul de siguranţă al unei componente de susţinere a sarcinii este raportul dintre sarcina maximă la care componenta poate fi supusă fără a se rupe (denumită în standardele armonizate aferente sarcina minimă de rupere a componentei) și sarcina maximă de utilizare specificată care nu trebuie să fie depășită în timpul utilizării. Astfel, de exemplu, o componentă cu un coeficient de siguranţă de 5 este o componentă a cărei sarcină minimă de rupere este de 5 ori sarcina sa maximă de utilizare – a se vedea secțiunea 340 și secțiunea 341: observații privind punctele 4.1.2.4 și 4.1.2.5 și secțiunea 369: observații privind punctul 6.1.1.


(d) „Coeficient de încercare” înseamnă raportul aritmetic dintre sarcina utilizată pentru efectuarea încercărilor statice sau dinamice asupra unei maşini sau a unui accesoriu de ridicat și sarcina maximă de utilizare marcată pe maşina sau accesoriul de ridicat.

. . .

Secțiunea 331 Coeficient de încercare „Coeficient de încercare” este un concept legat de încercările de suprasarcină statice și dinamice efectuate pentru a demonstra că maşinile de ridicat, accesoriile de ridicat sau echipamentele interschimbabile vor funcționa corect și fără deteriorare în timpul ridicării sarcinilor maxime pentru care sunt proiectate – a se vedea secțiunea 339: observații privind punctul 4.1.2.3, secțiunile 350-352: observații privind punctul 4.1.3 și secțiunea 360 și secțiunea 361: observații privind punctele 4.4.1 și 4.4.2.


311


(e) „Încercare statică” înseamnă încercarea în cursul căreia maşina sau accesoriul de ridicat este mai întâi verificată/verificat, apoi supusă/supus unei forțe egale cu sarcina maximă de utilizare multiplicată cu coeficientul de încercare statică corespunzător, după care, la încetarea forței, este verificată/verificat din nou maşina sau accesoriul de ridicat pentru a se asigura că nu s-a produs nici o deteriorare.

. . .

Secțiunea 332 Încercarea statică Încercarea statică este unul dintre mijloacele utilizate pentru verificarea integrității maşinii de ridicat înainte de a fi pusă în funcțiune. Încercările statice sunt aplicate maşinilor de ridicat în sens strict, accesoriilor de ridicat și echipamentelor interschimbabile pentru ridicat – a se vedea secțiunea 328: observații privind punctul 4.1.1 litera (a), secțiunea 339: observații privind punctul 4.1.2.3, secțiunile 350-352: observații privind punctul 4.1.3 și secțiunea 361: observații privind punctele 4.4.1 și 4.4.2.


(f) „Încercare dinamică” înseamnă încercarea în cursul căreia maşina de ridicat este pusă să funcționeze în toate configurațiile posibile, la sarcina maximă de utilizare înmulțită cu coeficientul de încercare dinamică corespunzător, cu luarea în considerare a comportamentului dinamic al maşinii de ridicat pentru a se verifica dacă aceasta funcționează corect.

. . .

Secțiunea 333 Încercare dinamică Încercarea dinamică este un alt mijloc utilizat pentru verificarea integrității și funcționării corecte a unei maşini de ridicat după ce aceasta a fost asamblată. Încercările dinamice sunt aplicate maşinilor de ridicat în sens strict și echipamentelor interschimbabile pentru ridicat – a se vedea secțiunea 328: observații privind punctul 4.1.1 litera (a), secțiunea 339: observații privind punctul 4.1.2.3, secțiunea 352: observații privind punctul 4.1.3 și secțiunea 361: observații privind punctul 4.4.2.


(g) „Suport de transport” înseamnă o parte a maşinii pe care sau în interiorul căreia se află persoane și/sau obiecte care trebuie ridicate.

Secțiunea 334 Suportul de transport Termenul „suport de transport” este un termen generic folosit pentru a desemna părți ale maşinilor, de exemplu cabine, mese, platforme sau scaune pe care sau în care sarcinile compuse din obiecte, persoane sau din obiecte și persoane sunt sprijinite pentru a fi ridicate – a se vedea secțiunile 343-348: observații privind punctele 4.1.2.7


312

și 4.1.2.8, secțiunea 359: observații privind punctul 4.3.3 și secțiunile 359-381: observații privind punctele 6.1, 6.2, 6.3, 6.4 și 6.5.

4.1.2 Măsuri de protecție împotriva riscurilor mecanice

4.1.2.1 Riscuri datorate lipsei de stabilitate

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât stabilitatea cerută la punctul 1.3.1 să fie asigurată atât în timpul funcționării, cât și în afara ei, inclusiv în toate fazele de transport, montare și demontare, în cursul defectărilor previzibile ale componentelor, precum și în cursul efectuării încercărilor, dacă acestea sunt executate conform instrucţiunilor. În acest scop, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să utilizeze metodele de verificare corespunzătoare.

Secțiunea 335 Riscuri datorate lipsei de stabilitate Cerința enunţată la punctul 4.1.2.1 se aplică maşinilor de ridicat în sens strict, echipamentelor interschimbabile pentru ridicat și, după caz, componentelor de securitate montate pentru garantarea securității operațiilor de ridicare. Cerința enunţată la punctul 4.1.2.1 este complementară cerinței generale enunţate la punctul 1.3.1 din anexa I, care precizează că maşina și componentele și accesoriile sale trebuie să fie suficient de stabile pentru a evita răsturnarea în timpul transportului, montării, demontării și oricărei alte acțiuni care implică maşina. Punctul 4.1.2.1 accentuează faptul că producătorul trebuie să se asigure de stabilitatea maşinii de ridicat atât în timpul funcționării, cât și afara ei, pe parcursul defectării previzibile a componentelor, precum și în cursul încercărilor statice, dinamice și funcționale la care aceasta poate fi supusă. Maşina trebuie să fie concepută astfel încât să rămână stabilă în condiții normale de utilizare. Producătorul trebuie să precizeze în instrucțiuni condițiile în care maşina îndeplinește cerințele de stabilitate. Aceste condiții pot să includă factori cum ar fi panta maximă, viteza maximă a vântului și rezistența suprafeței (capacitatea portantă a suprafeţei) pe care maşina este utilizată – a se vedea secțiunea 263: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (g) și secțiunea 269: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (o). Atunci când stabilitatea maşinii depinde de instalarea acesteia la locul de utilizare, instrucțiunile de instalare necesare trebuie să fie oferite – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i) și secțiunea 361: observații privind punctul 4.4.2 litera (a). Măsurile care trebuie să fie luate pentru a garanta stabilitatea maşinii în conformitate cu principiile de integrare a securității enunţate la punctul 1.1.2 vizează, în primul rând, stabilitatea intrinsecă a maşinii. În al doilea rând, atunci când încă persistă un risc de pierdere a stabilității, trebuie să se instaleze dispozitivele și echipamentele de protecție necesare pentru a se preveni bascularea sau răsturnarea maşinii. În acest sens, producătorul trebuie să ţină cont de utilizarea previzibil defectuoasă a maşinii care poate da naştere la un risc de basculare sau de răsturnare. Măsurile de protecție necesare pot fi, printre altele, instalarea unor stabilizatoare, limitatoare de viteză, limitatoare de poziție, dispozitive pentru controlul suprasarcinii și al momentului și dispozitive de control a înclinației. În al treilea rând, pentru riscurile reziduale care nu pot fi integral prevenite prin aceste dispozitive, dispozitivele de


313

avertizare necesare cum sunt, de exemplu, vitezometre, inclinometre și anemometre, precum și necesarele informații, avertizări și instrucțiuni trebuie să fie furnizate pentru a permite operatorilor să evite situații care ar putea conduce la bacularea sau răsturnarea maşinii în timpul diferitelor faze ale duratei sale de viață – a se vedea secțiunea 263: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (h). Metodele de verificare specificate în ultima frază de la punctul 4.1.2.1 pot să cuprindă probe de stabilitate, simulări sau ambele. Exemple de probe de stabilitate includ încercări pe plan înclinat și încercări de stabilitate dinamică cum este „încercarea pe bordura de trotoar” care se utilizează pentru încercarea platformelor elevatoare mobile pentru persoane. În cazul producţiei cu caracter de unicat, aceste încercări trebuie să fie realizate pentru fiecare exemplar de maşină. Pentru producția de serie, este vorba de încercări de tip. Metodele adecvate de verificare sunt, de regulă, specificate în standardele armonizate referitoare anumite categorii de maşini. În general, nu este obligatoriu ca aceste încercări sau simulări să fie realizate de organisme independente sau organisme de încercare de terță parte, chiar dacă pentru maşinile de ridicat care fac obiectul examinării CE de tip sau al unei proceduri de asigurare totală a calității, încercările pot fi efectuate de un organism notificat – a se vedea secțiunea129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12, secțiunea 388: observații privind anexa IV punctele 16 și 17 și secțiunea 406: observații privind anexa IX punctul 3.2. Încercările de stabilitate efectuate pentru verificarea conformității maşinii cu cerințele esențiale ale Directivei “Maşini” nu trebuie să fie confundate cu încercările care pot fi prevăzute în reglementările naționale referitoare la inspecţia maşinilor de ridicat în funcţiune – a se vedea secțiunea140: observații privind articolul 15.

4.1.2.2 Maşini care rulează pe ghidaje sau căi de rulare

Maşina trebuie să fie prevăzută cu dispozitive care să acționeze asupra ghidajelor sau căilor de rulare, în scopul prevenirii deraierilor.

Dacă deraierea se produce, în pofida unor astfel de dispozitive sau în cazul defectării unui element de ghidare ori de rulare, trebuie să fie prevăzute dispozitive care să împiedice căderea echipamentelor, componentelor sau sarcinii ori răsturnarea maşinii.

Secțiunea 336 Căi de rulare și ghidaje Cerința enunţată la punctul 4.1.2.2 se aplică maşinilor de ridicat destinate deplasării pe căi de rulare sau pe ghidaje, de exemplu maşini de ridicat care funcționează pe rețele de șine, poduri rulante, macarale pentru manipularea containerelor, macarale portuare, anumite macarale turn și anumite platforme de lucru suspendate. Deraierea poate fi împiedicată atât prin concepţia interfeței dintre căile de rulare sau ghidaje și componentele de rulare ale maşinii, cât și prin dotarea maşinii cu dispozitive de protecție pentru prevenirea deraierii cum ar fi, de exemplu, deflectoare care să înlăture obstacolele prezente pe ghidaje sau pe căile de rulare din calea componentelor de rulare ale maşinii. Cerința enunţată la al doilea paragraf al punctului 4.1.2.2 se aplică atunci când există un risc ca maşina să se răstoarne sau să cadă de pe suportul său în caz de deraiere


314

sau de defectare a unei componente de rulare; dispozitive care să permită prevenirea unei astfel de situaţii trebuie să fie montate. Exemple de dispozitive care permit prevenirea acestui risc sunt limitatoarele mecanice destinate să împiedice ca o platformă de lucru suspendată montată pe șină să se desprindă de pe suportul său dacă o componentă care rulează părăseşte şina. Dacă șinele pe care maşinia de ridicat trebuie să fie instalată nu sunt livrate de producătorul maşinii, instrucțiunile de instalare ale producătorului trebuie să specifice caracteristicile căilor de rulare, inclusiv ale fundațiilor lor, pe care maşina poate să fie instalată în deplină securitate – a se vedea secțiunea 361: observații privind punctul 4.4.2 litera (a). Maşinile destinate funcționării pe rețelele de șine existente trebuie să fie concepute de aşa natură încât să ţină cont de caracteristicile căilor de rulare și de ghidajelor rețelelor pe care sunt destinate a fi utilizate – a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (i).

4.1.2.3 Rezistență mecanică

Maşina, accesoriile de ridicat și componentele lor trebuie să poată rezista la solicitările la care sunt supuse, atât în timpul funcționării, cât și, dacă este cazul, când nu funcţionează, în condițiile de instalare și funcționare prevăzute și în toate configurațiile specifice maşinii, ţinându-se seama, atunci când este cazul, de efectele factorilor atmosferici și de eforturile exercitate de persoane. Această cerință trebuie, de asemenea, să fie îndeplinită îndeplinită timpul transportului, montării și demontării.

Maşina și accesoriile de ridicat trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să fie evitate defectările datorate obosealii sau uzurii, ţinându-se seama de utilizarea prevăzută a acestora.

Materialele utilizate trebuie să fie alese luându-se în considerare mediile de utilizare prevăzute, în special în ceea ce priveşte coroziunea, abraziunea, şocurile, temperaturile extreme, oboseala, fragilitatea și îmbătrânirea. . . .

Secțiune 337 Rezistența mecanică Cerința enunţată la punctul 4.1.2.3 se aplică maşinilor de ridicat în sens strict, echipamentelor interschimbabile pentru ridicat, accesoriilor de ridicat și, după caz, componentelor de securitate instalate cu scopul de a garanta securitatea operațiilor de ridicare. Aceste maşini sunt, prin funcția lor, supuse unor solicitări mecanice repetate, oboselii și uzurii care pot să conducă la defecțiuni care au drept consecinţă căderea sarcinii sau răsturnarea sau distrugerea maşinilor de ridicat. Cerința enunţată la punctul 4.1.2.3 este complementară cerinței generale referitoare la riscul de rupere în timpul funcționării – a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul 1.3.2 din anexa I. Primul paragraf al punctului 4.1.2.3 cere proiectantului să garanteze rezistența componentelor și a subansamblurilor maşinii‚ ţinând cont în proiectare de condițiile normale de funcţionare în toate fazele duratei sale de viață. Dacă anumite restricții privind condițiile de utilizare sunt luate în considerare în proiectare, în special o viteză maximă a vântului, o temperatură minimă sau maximă ori o înclinație maximă, trebuie


315

să fie luate, măsuri în conformitate cu principiile de integrare a securității enunţate la punctul 1.1.2, pentru a se asigura că maşina este utilizată numai în limitele prescrise. Al doilea paragraf al acestui punct impune proiectantului să ia în considerare oboseala și uzura. Întrucât oboseala și uzura depind de durata și intensitatea de utilizare maşinii, calculele trebuie să se bazeze pe ipoteze referitoare la durata de viață a maşinii cum ar fi, de exemplu, un număr de ore de funcționare sau de cicluri de funcționare. Trebuie remarcat că ipotezele utilizate pentru proiectarea maşinii trebuie să fie în conformitate cu instrucțiunile date de producător în legătură cu tipul și frecvența inspecțiilor și mentenanţa preventivă a maşinii, precum și cu criteriile pentru înlocuirea pieselor supuse uzurii – a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul 1.3.2 și secțiunea 272: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (r) din anexa I.

4.1.2.3 Rezistență mecanică (continuare)

Maşina și accesoriile de ridicat trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să suporte suprasarcinile aplicate la încercărilor statice fără deformare permanentă sau defecte evidente. Calculele de rezistență trebuie să ţină cont de valoarea coeficientului de încercare statică ales pentru garantarea unui nivel adecvat de securitate. Acest coeficient are, în general, următoarele valori:

(a) pentru maşini acționate manual și accesorii de ridicat: 1,5;

(b) pentru alte maşini: 1,25. . . .

Secțiunea 338 Rezistența mecanică – coeficienți de încercare statică Al patrulea paragraf al punctului 4.1.2.3 se aplică maşinilor de ridicat, accesoriilor de ridicat și echipamentelor interschimbabile pentru operații de ridicare care sunt supuse unei încercări statice la suprasarcină – a se vedea secțiunile 331 și 332: observații privind punctul 4.1.1 literele (d) și (e) și secțiunile 350-352: observații privind punctul 4.1.3. Proiectarea și construcţia maşinii, inclusiv calculele de rezistență și de stabilitate trebuie să ţină cont de coeficientul de încercare utilizat pentru încercarea statică la suprasarcină la care va fi supusă maşina. Această cerință are drept scop să garanteze că maşina nu va suferi nici o deteriorare atâta timp cât va ridica sarcina sa maximă de utilizare și să ofere o marjă de securitate în exploatare. Coeficientul de încercare statică se aplică la încercările efectuate pe maşini complet finalizate gata să fie utilizate. Acesta nu trebuie să fie confundat cu coeficientul de siguranţă care se aplică la dimensionarea componentelor portante ale maşinilor – a se vedea secțiunea 330 și secțiunea 331: observații privind punctul 4.1.1 literele (c) și (d). Punctul 4.1.2.3 precizează că coeficienţii de încercare statică utilizaţi trebuie să garanteze un nivel adecvat de securitate. În consecință, alegerea coeficientului de încercare trebuie să se bazeze pe evaluarea riscurilor realizată de producător. Punctul 4.1.2.3 recomandă, de asemenea, coeficienții de încercare care trebuie utilizați „ca regulă generală”. Coeficienții de încercare precizați la punctul 4.1.2.3 este posibil să nu fie adecvați pentru anumite categorii de maşini de ridicat sau accesorii de ridicat. Coeficienții de încercare precizați la punctul 4.1.2.3 trebuie să fie aplicați cu


316

excepţia cazului în care coeficienți de încercare mai adecvați sunt specificați în standardul armonizat aplicabil sau sunt pe deplin justificați în dosarul tehnic al producătorului. Aplicarea unui standard armonizat pertinent care precizează un astfel de coeficient de încercare alternativ oferă o prezumție de conformitate cu cerința enunţată la punctul 4.1.2.3 – a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 litera (2). De regulă, pentru maşinile de ridicat și echipamentele interschimbabile pentru ridicare, încercările statice menționate la punctul 4.1.2.3 sunt încercări care trebuie să fie efectuate pe fiecare exemplar – a se vedea secțiunile 350-352: observații privind punctul 4.1.3. În general, nu este obligatoriu ca aceste încercări să fie realizate de către un organism independent sau un organism de încercare de terță parte, chiar dacă pentru maşinile de ridicat supuse examinării CE de tip sau unei proceduri de asigurare totală a calității, unele încercări pot să fie efectuate de către un organism notificat – a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12, alineatele (3) și (4), secțiunea 388: observații privind anexa IV punctele 16 și 17 și secțiunea 398: observații privind anexa IX 3.2. Încercările statice la suprasarcină realizate pentru verificarea conformității maşinii cu cerințele esențiale ale Directivei “Maşini” nu trebuie să fie confundate cu încercările care pot fi prevăzute de reglementările naționale referitoare la inspecţiile maşinilor de ridicat aflate în funcţiune– a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15.

4.1.2.3 Rezistență mecanică (continuare)

Maşina trebuie proiectată și construită astfel încât să suporte, fără a se defecta, încercările dinamice efectuate cu sarcina maximă de utilizare, multiplicată cu coeficientul de încercare dinamică. Acest coeficient de încercare dinamică este astfel ales astfel încât să garanteze un nivel de securitate adecvat: în general, acest coeficient este egal cu 1,1. Ca o regulă generală, încercările trebuie efectuate la vitezele nominale prevăzute. În cazul în care circuitul de comandă al maşinii permite mai multe mişcări simultane, încercările trebuie să fie efectuate în condițiile cel mai defavorabile, adică, ca regulă generală, prin combinarea mişcărilor în cauză.

Secțiunea 339 Rezistența mecanică – coeficienți de încercare dinamică Ultimul paragraf al punctului 4.1.2.3 se aplică maşinilor de ridicat și echipamentelor interschimbabile pentru operații de ridicare care sunt supuse unei încercări dinamice. Nu se aplică accesoriilor de ridicat – a se vedea secțiunea 331 și secțiunea 333: observații privind punctul 4.1.1 literele (d) și (f) și secțiunile 350-352: observații privind punctul 4.1.3. Proiectarea și construcţia maşinii, inclusiv calculul de rezistență și calculul de stabilitate, trebuie să ţină cont de coeficientul utilizat pentru încercarea dinamică la care maşina va fi supusă. Scopul acestei cerințe este de a garanta că maşina va funcționa corect și că nu va suferi deteriorări în timpul utilizării. Punctul 4.1.2.3 precizează că coeficientul de încercare utilizat pentru încercarea dinamică trebuie să garanteze un nivel adecvat de securitate. În consecință, alegerea unui coeficient de încercare trebuie să se bazeze pe evaluarea riscurilor realizată de


317

producător. Punctul 4.1.2.3 precizează, de asemenea, coeficienții de încercare care trebuie să fie utilizați „ca regulă generală”. Coeficienții de încercare specificați la punctul 4.1.2.3 pot să nu fie adecvați pentru anumite categorii de maşini de ridicat sau accesorii de ridicat. Coeficientul de încercare specificat la punctul 4.1.2.3 trebuie să fie aplicat în afară de cazul în care un coeficient de încercare mai adecvat este specificat în standardul armonizat aplicabil sau este pe deplin justificat în dosarul tehnic al producătorului. Aplicarea unui standard armonizat pertinent care specifică un astfel de coeficient de încercare alternativ oferă o prezumție de conformitate cu cerința enunţată la punctul 4.1.2.3 – a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2). Ca regulă generală, pentru maşinile de ridicat în sens strict și echipamentele interschimbabile pentru ridicare, încercările dinamice menționate la punctul 4.1.2.3 sunt încercări care trebuie efectuate asupra fiecărui exemplar – a se vedea secțiunile 350-352: observații privind punctul 4.1.3. În general, nu este obligatoriu ca aceste încercări să fie realizate de către un organism independent sau de către un organism de încercări de terţă parte, chiar dacă pentru maşinile de ridicat supuse examinării CE de tip sau unei proceduri de asigurare totală a calității, unele încercări pot să fie efectuate de către un organism notificat – a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12 alineatele (3) și (4), secțiunea 388: observații privind anexa IV punctele 16 și 17 și secțiunea 398: observații privind anexa IX 3.2. Încercările dinamice realizate pentru verificarea conformității maşinii cu cerințele esențiale ale Directivei “Maşini” nu trebuie să fie confundate cu încercările care pot să fie prevăzute de reglementările naționale referitoare la inspecţia maşinilor de ridicat aflate în funcţiune – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15.


318

4.1.2.4 Scripeți, tamburi, role, cabluri și lanțuri

Diametrul scripeților, tamburilor și rolelor trebuie să fie compatibil cu dimensiunile cablurilor sau ale lanțurilor cu care pot fi echipate.

Tamburii și rolele trebuie să fie proiectate, construite și instalate astfel încât cablurile sau lanțurile cu care sunt echipate să se poată înfășura fără a cădea.

Cablurile utilizate direct pentru ridicarea sau susținerea sarcinii nu trebuie să prezinte nici o matisare, cu excepţia extremităților. Matisările sunt, cu toate acestea, tolerate în instalațiile care sunt prevăzute, prin proiect, să fie modificate în mod regulat, în funcţie de necesitățile de utilizare.

Coeficientul de siguranţă al întregului cablu și al extremităţilor sale trebuie să fie ales astfel încât să garanteze un nivel corespunzător de securitate. Ca regulă generală, acest coeficient este egal cu 5.

Coeficientul de siguranţă al lanțurilor de ridicare trebuie să fie ales astfel încât să garanteze un nivel de securitate adecvat. Ca regulă generală, acest coeficient este egal cu 4.

Pentru a verifica dacă este asigurat un coeficient de siguranţă adecvat, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze sau să aibă efectuate încercările corespunzătoare pentru fiecare tip de lanț și de cablu utilizat direct pentru ridicarea sarcinii, precum și pentru fiecare tip de capăt de cablu.

Secțiunea 340 Scripeți, tamburi, role, cabluri și lanțuri Cerințele enunţate la punctul 4.1.2.4 din anexa I se aplică scripeților, tamburilor, rolelor, cablurilor și lanțurilor încorporate în maşinile de ridicat sau în echipamentele interschimbabile pentru ridicare. Componentele accesoriilor de ridicat sunt supuse cerințelor specifice enunţate la punctul 4.1.2.5 care urmează. Cerințele enunţate la primul și al doilea paragraf al punctului 4.1.2.4 referitoare la compatibilitatea scripeților, rolelor și tamburilor cu cablurile sau lanțurile cu care trebuie să fie utilizate, au ca obiectiv ca:

− să garanteze că lanțurile sau cablurile nu sunt supuse uzurii exagerate datorată îndoirii excesive în jurul scripeților, tamburilor sau rolelor;

− să garanteze că lanțurile sau cablurile nu cad de pe scripeții, tamburii sau rolele pe care sunt înfășurate.

Gamele dimensionale și compatibilitatea scripeților, tamburilor sau rolelor pe de o parte, și ale lanțurilor și cablurilor, pe de altă parte, sunt de obicei specificate în standardele armonizate pertinente. În conformitate cu al treilea paragraf al punctului 4.1.2.4 cablurilor care susţin o sarcină nu trebuie, ca regulă generală, să prezinte nici o matisare alta decât cea de capăt. Cu toate acestea, cea de a doua frază a acestui paragraf admite că matisarea poate să fie necesară pentru anumite categorii de maşini cum ar fi, de exemplu, cablurile destinate numai pentru ridicarea obiectelor sau troliuri mobile pentru bușteni care folosesc cabluri lungi concepute de aşa manieră pentru a putea să fie modificate în mod regulat în funcție de necesitățile de utilizare sau pentru reparații autorizate.


319

Punctul 4.1.2.4 precizează că respectivii coeficienți de siguranţă pentru cabluri și lanțuri trebuie să garanteze un nivel adecvat de securitate. În consecință, dimensionarea cablurilor și a lanțurilor trebuie să se bazeze pe evaluarea riscurilor efectuată de producătorul maşinii de ridicat sau al accesoriilor de ridicat. Punctul 4.1.2.4 recomandă, de asemenea, coeficientul de siguranţă care trebuie luat în considerare pentru dimensionarea cablurilor și lanțurilor „ca regulă generală”. Coeficienții de siguranţă precizați la punctul 4.1.2.4 pot să nu fie potriviți pentru anumite componente sau pentru anumite categorii de maşini de ridicat. Coeficienții de siguanţă precizați la punctul 4.1.2.4 ar trebui să fie aplicați în cazul în care coeficienți de siguranţă mai adecvați nu sunt specificați în standardul armonizat pertinent sau nu sunt justificați corespunzător în dosarul tehnic al producătorului pentru maşina de ridicat sau accesoriile de ridicat - a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). Aplicarea unui standard armonizat pertinent care specifică un astfel de coeficient de siguranţă alternativ oferă prezumția de conformitate cu cerința enunţată la punctul 4.1.2.4 – a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 litera (2). Ultimul paragraf al punctului 4.1.2.4 impune încercări care trebuie efectuate pentru a se verifica dacă lanțurile sau cablurile utilizate direct pentru ridicarea sarcinii și capetele acestora au un coeficient de siguranţă adecvat. Pentru a aplica un coeficient de siguranţă, este necesar să se cunoască sarcina minimă de rupere a lanțului sau cablului în cauză – a se vedea secțiunea 330: observații privind punctul 4.1.1 litera (c). Pentru lanțurile și cablurile utilizate pentru ridicare, încercările necesare pentru stabilirea sarcinii minime de rupere a lanțului sau cablului propriu-zis sunt, în mod normal, efectuate de producătorul lanțului sau cablului și sunt precizate în certificatul aferent – a se vedea secțiunea 357: observații privind punctul 4.3.1 din anexa I. Cu toate acestea, dacă producătorul maşinii de ridicat, al accesoriilor de ridicat sau al echipamentelor interschimbabile pentru ridicare fabrică și lanțurile, cablurile sau capetele acestora, el trebuie să efectueze încercările necesare sau să dispună realizarea acestora. Rezultatele încercărilor trebuie să fie incluse în dosarul tehnic all producătorului maşinii – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). Încercările menționate la punctul 4.1.2.4 sunt încercări de tip destinate să verifice în mod experimental calculele de rezistență ale producătorului. În general, nu este obligatoriu ca aceste încercări să fie realizate de organisme independente sau organisme de încercare de terță parte, chiar dacă pentru maşinile de ridicat supuse examinării CE de tip sau unei proceduri de asigurare totală a calității, încercările pot să fie efectuate de un organism notificat – a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12 alineatele (3) și (4) și observații privind anexa IX. Aceste încercări nu trebuie să fie confundate cu încercările ce pot fi prevăzute în reglementările naționale referitoare la inspecţia maşinilor de ridicat sau a accesoriilor de ridicat aflate în utilizare – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15.


320

4.1.2.5 Accesorii de ridicat și elementele lor

Accesoriile de ridicat și elementele lor trebuie să fie dimensionate ţinându-se seama fenomenele de oboseală și de procesele de îmbătrânire pentru un număr de cicluri de funcționare corespunzător duratei de viață prevăzute, precizată în condițiile de funcționare a aplicaţiei preconizate.

În plus:

(a) coeficientul de siguranţă al ansamblului cablu metalic şi capătul lui trebuie ales astfel încât să garanteze un nivel de securitate adecvat; ca regulă generală, acest coeficient este egal cu 5. Cablurile nu trebuie să prezinte nici o matisare sau buclă, în afara celor de la extremităţi;

(b) atunci când sunt utilizate lanțuri cu zale sudate, ele trebuie să fie de tipul cu zale scurte. Coeficientul de siguranţă al lanțurilor trebuie să fie ales astfel încât să garanteze un nivel adecvat de securitate; acest coeficient este, ca regulă generală, egal cu 4;

(c) coeficientul de siguranţă al cablurilor sau al chingilor din fibre textile depinde de material, de metoda de fabricație, de dimensiuni și de utilizare. Acest coeficient trebuie să fie ales astfel încât să garanteze un nivel de securitate adecvat; el este, ca regulă generală, egal cu 7, cu condiția să se demonstreze că materialele folosite sunt de foarte bună calitate, iar metoda de fabricație este corespunzătoare condiţiilor de utilizare prevăzute. În caz contrar, ca regulă generală, coeficientul trebuie să fie mai mare, pentru a garanta un grad de securitate echivalent. Cablurile și chingile din fibre textile nu trebuie să prezinte nici un nod, nici o legătură sau matisare, altele decât cele de la extremitatea de legare, cu excepția elementelor de legare inelare;

(d) coeficientul de siguranţă pentru toate componentele metalice ale unei legături sau utilizate împreună cu o legătură trebuie să fie ales astfel încât să garanteze un nivel adecvat de securitate; acest coeficient este, ca regulă generală, egal cu 4;

(e) capacitatea maximă la utilizare a unui cablu de legare multifilar se stabileşte ţinându-se seama de capacitatea maximă de utilizare a celui mai slab fir, de numărul de fire și de un factor de reducere care depinde de modul de legare;

(f) pentru a verifica dacă a fost atins coeficientul de siguranţă adecvat, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze ori să aibă efectuate încercări adecvate pentru fiecare tip de componentă prevăzută la literele (a), (b), (c) și (d).

Secțiunea 341 Accesorii de ridicat și elementele acestora Cerințele enunţate la punctul 4.1.2.5 se aplică accesoriilor de ridicat și componentelor elementelor lor – a se vedea secțiunea 43: observații privind articolul 2 litera (d). Termenul „elemente” în contextul punctului 4.1.2.5 se referă la componentele destinate să fie integrate în accesoriile de ridicat (dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinilor) și care joacă un rol în securitatea lor. Cerința enunţată în primul paragraf al punctului 4.1.2.5 este complementară cerințelor enunţate în primele trei paragrafe ale punctului 4.1.2.3 și cerințelor generale referitoare la riscul de rupere în timpul utilizării enunţate la punctul 1.3.2. Trebuie


321

remarcat că ipotezele utilizate în proiectarea accesoriilor de ridicat și a elementelor lor în ceea ce privește condițiile de utilizare și durata de viață previzibilă a acestora trebuie să fie în concordanţă cu instrucțiunile oferite de fabricant pentru inspecţia și întreținerea lor, precum și cu criteriile de înlocuire a lor – a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul 1.3.2 și secțiunea 272: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (r). Punctul 4.1.2.5 precizează că coeficienții de siguranţă pentru elementele accesoriilor de ridicat trebuie să garanteze un nivel adecvat de securitate. În consecință, dimensionarea acestor elemente trebuie să se bazeze pe evaluarea riscurilor efectuată de producătorul accesoriilor de ridicat. Literele (a)-(d) de la punctul 4.1.2.5 precizează coeficienții de siguranţă care trebuie luați în considerare pentru dimensionarea elementelor accesoriilor de ridicat „ca regulă generală”. Coeficienții de siguranţă specificați la punctul 4.1.2.5 este posibil să nu fie adecvați pentru anumite elemente sau pentru anumite categorii de accesorii de ridicat. Coeficienții de siguranţă specificați la punctul 4.1.2.5 trebuie să fie aplicați cu excepţia cazului în care coeficienți de siguranţă mai adecvați sunt specificați în standardul armonizat aplicabil sau sunt justificați în mod corespunzător în dosarul tehnic al producătorului. Aplicarea unui standard armonizat care specifică un astfel de coeficient de siguranţă alternativ oferă prezumția de conformitate cu cerința enunţată la punctul 4.1.2.5 – a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 litera (2). Litera (f) de la punctul 4.1.2.5 prevede că trebuie să fie efectuate încercări pentru a se verifica dacă elementele accesoriilor de ridicat menționate la literele (a) - (d) au fost proiectate și construite cu un coeficient de siguranţă adecvat. Pentru a aplica un coeficient de siguranţă, este necesar să se cunoască sarcina minimă de rupere a componentei în cauză – a se vedea secțiunea 330: observații privind punctul 4.1.1 litera (c). Pentru lanțuri, cabluri sau chingi, încercările necesare pentru stabilirea sarcinii minime de rupere a lanțului, a cablului sau a chingii în cauză sunt, în mod normal, realizate de producătorul lanțului, cablului sau chingii și sunt precizate în certificatul aferent – a se vedea secțiunea 357: observații privind punctul 4.3.1 din anexa I. Pentru celelalte componente, încercările necesare pot să fie efectuate de către sau pentru fabricantul elementelor în cauză ori de către sau pentru fabricantul accesoriilor de ridicat. Dacă un element al unui accesoriu de ridicat este fabricat ca element unicat sau în serie mică, este posibil să nu fie realizabilă efectuarea de încercări care ar face elementul inutilizabil. În acest caz, fabricantul accesoriului de ridicat trebuie să verifice prin alte mijloace adecvate, de exemplu prin intermediul calculelor de proiectare, dacă elementul utilizat pentru alcătuirea accesoriului de ridicat are un coeficient de siguranţă adecvat. Încercările la care se face referire la punctul 4.1.2.5 litera (f) sunt încercări de tip. Nu este obligatoriu ca aceste încercări să fie realizate de un organism de încercări independent sau de terță parte. Aceste încercări nu trebuie să fie confundate cu încercările care pot să fie prevăzute în reglementările naționale referitoare la inspecţia maşinilor de ridicat aflate în exploatare – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15.


322

Calculele aferente și rapoartele care prezintă rezultatele încercărilor menționate la punctul 4.1.2.5 litera (f) trebuie să fie incluse în dosarul tehnic al accesoriului de ridicat întocmit de către producător – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a).

4.1.2.6 Controlul mişcărilor

Dispozitivele pentru controlul mişcărilor trebuie să acționeze astfel încât maşina pe care sunt instalate să fie menţinută în condiții de securitate.

(a) Maşina trebuie să fie proiectată și construită sau echipată cu dispozitive astfel încât să mențină amplitudinea mişcărilor componentelor lor între limitele specificate. Intrarea în acțiune a acestor dispozitive trebuie, dacă este cazul, să fie precedată de o avertizare.

(b) Dacă mai multe maşini fixe sau care rulează pe șine pot fi manevrate simultan, în acelaşi spaţiu în care există riscuri de ciocnire, maşinile în cauză trebuie proiectate și construite astfel încât să fie posibilă echiparea cu sisteme care să permită evitarea acestor riscuri.

(c) Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât sarcinile să nu poată devia în mod periculos sau să cadă liber și pe neașteptate, chiar și în cazul defectării parțiale sau totale a alimentării cu energie electrică ori atunci când operatorul oprește funcționarea maşinii.

(d) În condiții normale de funcționare nu trebuie să existe posibilitatea coborârii sarcinii numai sub controlul unei frâne cu fricțiune, cu excepția maşinii la care este necesară funcționarea în acest mod.

(e) Dispozitivele de prindere trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să se evite căderea din neglijență a sarcinilor.

Secțiunea 342 Controlul mişcărilor Cerințele enunţate la punctul 4.1.2.6 se aplică maşinilor de ridicat în sens strict, echipamentelor interschimbabile pentru ridicare și, dacă este cazul, componentelor de securitate instalate pentru a garanta securitatea operațiilor de ridicare. De asemenea, se pot aplica și accesoriilor de ridicat cu elemente mobile comandate. Cerința enunţată în prima frază de la punctul 4.1.2.6 este o cerință generală pentru toate dispozitivele de control al mişcărilor maşinii sau ale sarcinii. Litera (a) de la punctul 4.1.2.6 se referă la amplitudinea mişcărilor, atunci când acest lucru este necesar pentru a se garanta funcţionarea în deplină securitate. În unele cazuri, această cerință poate fi îndeplinită prin proiectarea sistemelor de antrenare și de control. În alte cazuri, instalarea unor dispozitive de limitare pe elementele mobile, de exemplu limitatoare mecanice, întrerupătoare sau tampoane de sfârșit de cursă pot să fie, de asemenea, necesare pentru îndeplinirea acestei cerințe. Litera (b) de la punctul 4.1.2.6 tratează riscul de ciocnire între maşinile fixe și cele care rulează pe șine. Riscul de coliziune poate să existe atunci când mai multe maşini sunt utilizate în aceeași zonă de lucru, de exemplu, atunci când două sau mai multe macarale turn sunt instalate pe un șantier de construcții sau atunci când două


323

sau mai multe poduri rulante sunt instalate în aceeași clădire. Pentru maşinile de ridicat destinate utilizării în situații în care poate exista acest risc, producătorul trebuie să se asigure că dispozitivele anticoliziune necesare pot să fie montate pe maşini și trebuie să furnizeze instrucțiunile de montaj necesare. Litera (c) de la punctul 4.1.2.6 tratează riscul de mişcări necontrolate ale sarcinii. Aceste mişcări pot să fie mişcări necontrolate ale sarcinii pe verticală în sus sau în jos sub efectul propriei greutății sau a unei contragreutăți. Măsurile care permit îndeplinirea acestei cerințe sunt, de exemplu, instalarea unor frâne care să acționeze dacă se întrerupe alimentarea cu energie, supape de sens pe cilindrii hidraulici și paracăzătoare montate pe ghidajele ascensoarelor și pe mecanismele de ridicare. Cerința nu exclude o anumită deviere a sarcinii dacă o deplasare ușoară a sarcinii nu produce un risc. Standardele armonizate pot să specifice amplitudinea sau viteza maximă acceptabilă a devierii. Pentru anumite tipuri de maşini de ridicat, de exemplu, elevatoare pentru vehicule la care nici o deviere a sarcinii din poziția ridicat nu este acceptabilă, poate să fie necesară instalarea de dispozitive de blocare pentru îndeplinirea acestei cerințe. Litera (d) de la punctul 4.1.2.6 enunţă o cerință referitoare la coborârea sarcinii care este aplicabilă majorității maşinilor de ridicat, dat fiind că o frână cu fricțiune nu constituie, în mod normal, un mijloc demn de încredere pentru controlul mișcării de coborâre. Litera (e) de la punctul 4.1.2.6 se aplică proiectării dispozitivelor de prindere a sarcinii indiferent dacă fac parte din maşina de ridicat sau dintr-un accesoriu de ridicat. Modalitatea cea mai frecventă pentru îndeplinirea acestei cerințe este montarea unui dispozitiv de siguranță pe cârlig. Pentru alte tipuri de dispozitive de prindere a sarcinii, măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei cerințe includ, de exemplu, montarea unei rezerve de vacuum pe dispozitivele ridicătoare cu vacuum sau montarea unei baterii de rezervă pe electromagneții ridicători.

4.1.2.7 Deplasarea sarcinilor în timpul manipulării

Poziția postului de conducere a maşinii trebuie să fie amplasată astfel încât să permită supravegherea maximă a traiectoriilor părților mobile, pentru a se evita posibile coliziuni cu persoane, cu echipamente sau cu alte maşini care ar putea fi manevrate în același timp și ar fi posibil să constituie un pericol.

Maşinile cu sarcina ghidată trebuie proiectate și construite astfel încât să se evite rănirea persoanelor prin deplasarea sarcinii, a suportului de transport sau, eventual, a contragreutăților.

Secțiunea 343 Prevenirea riscurilor de lovire Primul paragraf al punctului 4.1.2.7 se aplică maşinilor de ridicat sau echipamentelor interschimbabile pentru ridicare ale căror operațiuni sunt sub controlul permanent al operatorului. În acest caz, amplasarea și proiectarea poziției postului de conducere trebuie să asigure operatorului cea mai bună vizibilitate posibilă asupra deplasărilor sarcinii. În anumite cazuri, pentru a îndeplini această cerință, postul de conducere propriu zis trebuie să se poată deplasa. În alte cazuri, poate fi prevăzută o comandă


324

de la distanţă (telecomandă) pentru a permite operatorului să controleze deplasările sarcinii dintr-o poziție din care acesta are o vizibilitate adecvată. În cazul maşinilor de ridicat mobile, cerința enunţată în primul paragraf al punctului 4.1.2.7 este complementară cerinței enunţate în primul paragraf al punctului 3.2.1 din anexa I. Al doilea paragraf al punctului 4.1.2.7 se aplică maşinilor de ridicat cu sarcină ghidată, echipamentelor interschimbabile pentru ridicarea ghidată a sarcinilor și, după caz, componentelor de securitate montate pentru a garanta securitatea acestor operații de ridicare – a se vedea secțiunea 329: observații privind punctul 4.1.1 litera (b). Pentru aceste maşini, mişcările suportului de transport, ale sarcinii și ale contragreutăților, dacă există, nu sunt de obicei sub controlul permanent al operatorului. Măsurile care trebuie luate pentru a preveni riscul de rănire al persoanelor datorită contactului cu suportul de transport, cu sarcina sau cu contragreutatea depind de evaluarea riscurilor. În unele cazuri, în special la viteze mari, traiectoria suportului de transport, a sarcinii sau a contragreutății trebuie să fie complet inaccesibilă în timpul funcționării normale, fie prin amplasare, fie prin instalarea de protectori. În alte cazuri, în special la viteze reduse, riscul de lovire poate să fie evitat prin instalarea unor dispozitive de protecție pe suportul de transport – a se vedea secțiunea 347: observații privind punctul 4.1.2.8.3 din anexa I.

4.1.2.8 Maşini care deservesc paliere fixe

Secțiunea 344 Maşini care deservesc paliere fixe Punctul 4.1.2.8 se aplică unei varietăți de instalaţii de ridicat care nu intră sub incidența Directivei „Ascensoare” 95/16/CE, astfel cum a fost modificată, fie din cauză că nu corespund definiției unui ascensor prevăzută la articolul 1 din Directiva ”Ascensoare”, fie din cauză că sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei „Acensoare” prin articolul 1 litera (3) – a se vedea secțiunea 151: observații privind articolul 24. Maşinile care deservesc paliere fixe sunt maşini destinate deplasării obiectelor, persoanelor sau a obiectelor și persoanelor între niveluri sau paliere prestabilite ale unei clădiri, construcții sau structuri. Maşini care deservesc paliere fixe pot fi, de exemplu, ascensoare pentru materiale, ascensoare pentru șantiere de construcții destinate ridicării obiectelor și persoanelor, ascensoare conectate la maşini, cum sunt macarale turn sau turbine eoliene, pentru a permite accesul la posturile de lucru, ascensoare pentru locuinţe, platforme elevatoare pentru persoanele cu mobilitate redusă și ascensoare pentru scări. Trebuie să se facă o distincție între maşinile care deservesc paliere fixe și maşinile destinate asigurării accesului la poziții la o înălțime la care accesul la și de la suportul de transport este prevăzut numai la un nivel (de obicei la parter), de exemplu platforme de lucru autoridicătoare sau suspendate pentru care cerințele enunţate la punctul 4.1.2.8 nu sunt aplicabile. Maşinile care au ambele funcții de mai sus, cu alte cuvinte, maşinile care deservesc paliere fixe și care pot fi utilizate, de exemplu, și ca platforme de lucru pentru accesul la poziții din zona de deplasare, fac obiectul cerințelor enunţate la punctul 4.1.2.8 pentru pericolele asociate cu funcția de deservire a palierelor fixe.


325

4.1.2.8.1 Deplasarea suportului de transport

Deplasarea suportului de transport unei maşini care deserveşte paliere fixe trebuie să aibă un ghidaj rigid către și la paliere. Sistemele ghidate prin foarfeci sunt, de asemenea, considerate ghidaje rigide..

Secțiune 345 Deplasarea suportului de transport Obiectivul cerinței enunţate la punctul 4.1.2.8.1 este de a asigura că în cazul suportul de transport maşinilor care deservesc paliere fixe aceasta să fie ghidată în deplină securitate până la paliere, evitând orice risc de coliziune cu structurile și dispozitivele care se găsesc la nivelul palierelor și că ajunge într-o poziție care permite transferul în deplină securitate al obiectelor, persoanelor sau al persoanelor și obiectelor între suportul de transport și paliere – a se vedea secțiunea 329: observații privind punctul 4.1.1 litera (b).

4.1.2.8.2 Accesul la suportul de transport

În cazul în care persoanele au acces la suportul de transport, maşina trebuie proiectată și construită astfel încât să se asigure poziția staționară a suportului de transport pe durata accesului, în special la încărcare sau la descărcare.

Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât diferenţa de nivel între suportul de transport şi palierul deservit să nu creeze risc de împiedicare.

Secțiune 346 Accesul la suportul de transport Cerința enunţată la primul paragraf al punctului 4.1.2.8.2 tratează riscurile datorate mişcărilor neprevăzute ale suportului de transport pe durata încărcării sau descărcării ori în timpul îmbarcării sau debarcării persoanelor intră sau părăsesc suportul de transport la nivelul palierelor. Pentru a îndeplini această cerință, mecanismul de ridicare și sistemul de comandă trebuie să fie proiectate astfel încât suportul de transport să rămână la nivelul palierului atâta timp cât are loc accesul în acesta. Aplicarea cerinței enunţate la primul paragraf al punctului 4.1.2.8.2 nu exclude mișcările de aducere la nivel a suportului de transport, cu condiția ca aceste mișcări de aducere la nivel să înceteze în momentul în care persoanele au posibilitatea să acceseze la suportul de transport. Totodată, dacă există posibilitatea ca poziţia suportului de transport să se schimbe pe durata încărcării și descărcării, mișcări de readucere la nivel ale suportului de transport pot, de asemenea, să fie necesare. Cerința enunţată la cel de-al doilea paragraf de la punctul 4.1.2.8.2 este complementară cerinței generale enunţată la punctul 1.5.15 din anexa I. Maşinile care deservesc paliere fixe al căror suport de transport este accesibil persoanelor trebuie să aibă un nivel adecvat de exactitate a opririi pentru a evita riscul de împiedicare atunci când persoanele intră sau ies din suportul de transport. Cerința este aplicabilă indiferent dacă accesul la suportul de transport este prevăzut pentru transportul persoanelor sau numai în scopul încărcării de obiectelor.


326

4.1.2.8.3 Riscuri datorate contactului cu suportul de transport aflat în mișcare

După caz, acest lucru este necesar pentru îndeplinirea cerinței prevăzute la al doilea paragraf al punctului 4.1.2.7, zona de deplasare trebuie să fie inaccesibilă pe durata funcționării normale.

În situaţia în care, în timpul inspecţiei sau al mentenanţei, există riscul ca persoanele aflate deasupra sau sub suportului de transport să fie strivite între suportul de transport și orice parte fixă, trebuie să fie prevăzut un spațiu liber suficient, fie sub forma unor refugii, fie prin intermediul unor dispozitive mecanice de blocare a deplasării suportului de transport.

Secțiune 347 Contactul cu suportul de transport aflat în mișcare Cerința enunţată la primul paragraf de la punctul 4.1.2.8.3 este aplicabilă maşinilor de ridicat ce deservesc paliere fixe în sensul strict și, după caz, componentelor de securitate instalate pentru a asigura securitatea operațiilor de ridicare ce deservesc paliere fixe. Aceasta este complementară cerinței enunţate la al doilea paragraf de la punctul 4.1.2.7. Cerința enunţată la primul paragraf al punctului 4.1.2.8.3 presupune că, pentru maşinile care deservesc paliere fixe, regula generală este că zona de deplasare trebuie să fie inaccesibilă persoanelor pe durata funcţionării normale, fie prin amplasare, fie prin instalarea de protectori. Excepțiile de la această regulă generală sunt posibile pentru maşini la care accesul la zona de deplasare nu poate fi făcut inaccesibil, de exemplu în cazul ascensoarelor pentru scări sau platformelor de ridicat pentru persoane cu mobilitate redusă. În aceste cazuri, riscul contactului cu persoanele trebuie să fie evitat prin alte mijloace. De obicei, este necesar să se utilizeze o combinație de mijloace cum ar fi, de exemplu, viteza redusă, dispozitive de acționare cu menținere și dispozitive de protecție sensibile la presiune. Pe de altă parte, accesul la zona de deplasare poate fi necesar pentru inspecție și mentenanţă. Cerința enunţată la al doilea paragraf de la punctul 4.1.2.8.3 tratează riscul ca o persoană care intră în zona de deplasare pentru inspecție sau mentenanţă să fie strivită între suportul de transport și limitele zonei de deplasare sau obstacolele situate deasupra sau sub suportul de transport în caz de mișcare necontolată a suportului de transport. Acest risc poate fi prevenit cu eficacitate prin garantarea existenței unui spațiu liber, disponibil permanent, deasupra și sub suportul de transport în poziția sa cea mai de sus și cea mai de jos care să permită persoanelor care lucrează acolo să evite strivirea. Dacă spaţiul nu oferă posibilitatea asigurării unui astfel de spațiu liber permanent, trebuie să se utilizeze dispozitive mecanice care să blocheze suportul de transport într-o poziție de sigură. Trebuie să fie posibil aceste dispozitive de protecție să poată fi acţionate dintr-o poziție sigură.

4.1.2.8.4 Riscul asociat căderii sarcinii de pe suportul de transport

În cazul în care există un risc asociat căderii sarcinii de pe suportul de transport, maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să se evite acest risc.


327

Secțiune 348 Căderea sarcinii de pe suportul de transport Cerința enunţată la punctul 4.1.2.8.4 este exprimată în termeni generali, iar aplicarea sa practică depinde de evaluarea riscului de cădere a sarcinii. Factorii care trebuie luați în considerare includ, de exemplu, înălțimea la care este ridicată sarcina, viteza de deplasare, mărimea, forma și greutatea sarcinii pe care maşina este destinată să o transporte, posibila prezența a persoanelor sub suportul de transport și însăşi proiectarea suportului de transport. Modalitatea normală de aplicare a acestei cerințe este ca suportul de transport să fie echipat cu o barieră fizică care să împiedice căderea sarcinii.

4.1.2.8.5 Paliere

Riscurile datorate contactului persoanelor situate pe paliere și suportul de transport în mişcare sau alte părţi mobile trebuie să fie evitate.

În cazul în care există riscul datorat căderii persoanelor în zona de deplasare atunci când suportului de transport nu se găseşte la nivelul palierelor, trebuie să fie instalaţi protectori pentru evitarea acestui risc. Aceşti protectori trebuie să nu se deschidă înspre zona de deplasare a suportului de transport. Aceştia trebuie să fie prevăzuţi cu un dispozitiv de blocare comandat de poziția suportului de transport pentru prevenirea:

— deplasărilor periculoase ale suportului de transport până când protectorii sunt închişi și blocaţi,

— deschiderii periculoase a protectorului înainte ca suportul de transport să fie oprit la palierul respectiv.

Secțiunea 349 Securitatea la paliere Cerința enunţată la punctul 4.1.2.8.5 tratează riscurile pentru persoanele prezente pe paliere. Ea se aplică în cazul maşinilor de ridicat care deservesc paliere fixe în sens strict și, după caz, componentelor de securitate instalate pentru a garanta securitatea acestor operații de ridicare. Două riscuri sunt avute în vedere: riscurile datorate contactului cu suportul de transport în mişcare sau cu alte părți în mișcare ale maşinii (de exemplu, riscul de a fi lovit sau strivit de suportul de transport sau blocat între părțile mobile) și riscul căderii unei persoane care se găseşte la nivelul palierului de la înălțimea acestuia în zona de deplasare atunci când suportul de transport nu s-a oprit la nivelul palierului. Deseori, aceleași mijloace pot fi utilizate pentru protejarea împotriva ambelor riscuri. Producătorul unei ascensor pentru scări trebuie să ia măsuri pentru reducerea riscului de cădere pe scară în momentul urcării și coborârii din ascensor, însă el nu poate fi obligat să instaleze un protector pentru împiedicarea riscului de cădere pe scară de la nivelul unui palier, întrucât acest risc există întotdeauna, indiferent dacă a fost instalată sau nu un ascensor pentru scară. Protectorii de blocare la care se face referire la al doilea paragraf de la punctul 4.1.2.8.5 pot fi uși de palier care împiedică total accesul la zona de deplasare în absența suportului de transport sau bariere care împiedică persoanele să ajungă în zona de deplasare. Specificațiile pentru astfel de protectori sunt conţinute în standarde armonizate pentru categorii specifice de maşini. Standardele armonizate


328

referitoare la distanțele de securitate187, proiectarea protectorilor mobili188, la dispozitive de blocare ale protectorilor189 și la mijloace de prevenire a căderii de pe platforme sau pasarele de acces la maşini190 pot fi, de asemenea, utile pentru proiectarea protectorilor pentru paliere. Trebuie subliniat că dispozitivele pentru blocarea ușilor de palier pentru maşinile destinate ridicării persoanelor între paliere fixe sunt cuprinse în lista componentelor de securitate prevăzută în anexa V – a se vedea secțiunea 389: observații privind anexa V punctul 17.

4.1.3 Aptitudinea la utilizare

La introducerea pe piață sau la prima punere în funcțiune a maşinii de ridicat sau a accesoriilor de ridicat, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să se asigure, prin luarea sau dispunerea de măsuri corespunzătoare, că atât maşina, cât şi accesoriile de ridicat sunt pregătite pentru a fi utilizate — indiferent dacă sunt acţionate manual ori electric — şi își pot îndeplini funcțiile prevăzute în condiții de securitate.

Încercările statice și dinamice prevăzute la punctul 4.1.2.3 trebuie să fie realizate pe maşina de ridicat pregătită să fie pusă în funcțiune.

Dacă maşina nu poate fi asamblată la sediul producătorului sau al reprezentantului său autorizat, măsurile respective trebuie luate la locul de utilizare. În celelalte situații, măsurile trebuie să fie luate fie la sediul producătorului, fie la locul de utilizare.

Secțiune 350 Verificarea aptitudinii la utilizare Cerința enunţată la primul paragraf al punctului 4.1.3 se aplică maşinilor de ridicat în sens strict, echipamentelor interschimbabile de ridicat și accesoriilor de ridicat. Scopul acestei cerințe este de a garanta integritatea și funcționarea corectă (denumită „aptitudinea la utilizare”) a tuturor maşinilor de ridicat, a echipamentelor interschimbabile de ridicat sau a accesoriilor de ridicat care sunt introduse pe piață și puse în funcțiune. Scopul măsurilor impuse în primul paragraf al punctului 4.1.3 nu este de a verifica proiectarea maşinilor, ci de a verifica integritatea construcţiei și asamblării maşinii, precum și funcționarea corectă a comenzilor și a dispozitivelor de protecție. Cerința presupune ca producătorul trebuie să se asigure că încercările și inspecțiile funcționale necesare să fie efectuate înainte ca maşina să fie pusă în funcțiune pentru prima dată de către utilizator. Nu este obligatoriu ca aceste încercări să fie realizate de un organism de încercări independent sau de terță parte. Acestea pot fi

187 EN ISO 13857:2008 - Securitatea mașinilor - Distanțe de securitate pentru a preveni atingerea zonelor periculoase cu membrele superioare și inferioare (ISO 13857:2008). 188 EN 953:1997+A1:2009 - Securitatea mașinilor – Protectori - Cerințe generale pentru proiectarea și construcția protectorilor ficși și mobili. 189 EN 1088:1995+A2:2008 - Securitatea mașinilor - Dispozitive de interblocare asociate cu protectori - Principii de proiectare și alegere. 190 EN ISO 14122-2:2001 - Securitatea mașinilor — Mijloace permanente de acces la mașini — Partea 2: Platforme de lucru și pasarele (ISO 14122-2:2001).


329

efectuate chiar de către producătorul însuşi sau pot fi încredinţate oricăror persoane sau organisme competente care acționează în numele său. Măsurile necesare pentru verificarea aptitudinii la utilizare a maşinii, realizate de sau în numele producătorului după ce maşina a fost asamblată și înainte ca maşina să fie pusă în funcțiune pentru prima dată nu trebuie să fie confundate cu încercările care pot fi prevăzute de reglementările naționale referitoare la inspecţia maşinilor de ridicat aflate în utilizare – a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Secțiunea 351 Încercări statice și dinamice Al doilea paragraf de la punctul 4.1.3 precizează faptul că, pentru toate maşinile de ridicat în sens strict sau echipamentele interschimbabile de ridicat, „măsurile” impuse la primul paragraf trebuie să includă încercările la suprasarcină atât cele statice cât și cele dinamice prevăzute la punctul 4.1.2.3. Ca regulă generală, încercările statice și dinamice sunt încercări pe unitatea de produs care trebuie realizate pe fiecare maşină după ce aceasta a fost asamblată și înainte să fie pusă în funcțiune pentru prima dată. Acest aspect este deosebit de important când se recurge la sudură manuală în procesul de fabricație, deoarece încercările dinamice și statice efectuate cu suprasarcina cerută contribuie la eliberarea tensiunilor remanente din îmbinarea sudată. Pentru unele categorii de maşini fabricate în serie, unde tehnicile de fabricație utilizate și aplicarea unui sistem de control al calității pe deplin documentat permit să se garanteze că fiecare maşină fabricată va avea caracteristici identice atunci când va fi complet asamblată, încercările statice sau dinamice efectuate pe eşantioane reprezentative de maşini pot fi considerate ca fiind în conformitate cu cerințele enunţate la al doilea paragraf de la punctul 4.1.3. Condițiile de realizare a încercărilor statice și dinamice sunt de obicei specificate în standardele armonizate pentru categoria de maşini în cauză. Rapoartele de încercare aferente trebuie să fie integrate în instrucțiunile care însoțesc maşina - a se vedea secțiunea 361: observații privind punctul 4.4.2 litera (d). Unele standarde armonizate propun modele pentru aceste rapoarte de încercare.

Secțiunea 352 Verificarea aptitudinii la utilizare la locul de utilizare Având în vedere faptul că măsurile necesare pentru garantarea aptitudinii la utilizare, impuse la primul și al doilea paragraf de la punctul 4.1.3, trebuie luate după asamblarea maşinii, al treilea paragraf de la punctul 4.1.3 precizează faptul că, pentru maşinile de ridicat care nu pot fi asamblate la sediul producătorului, ci numai la locul de utilizare, cum ar fi, de exemplu, poduri rulante de mari dimensiuni, încercările și inspecţiile necesare trebuie să fie realizate la locul de utilizare. Pentru alte maşini de ridicat care pot fi asamblate la sediul producătorului, producătorul poate să aleagă dacă încercările și inspecţiile necesare se efectuează la sediul său sau la locul de utilizare.


330

4.2 CERINȚE PENTRU MAŞINILE CU SURSĂ DE ENERGIE DIFERITĂ DE FORŢA UMANĂ

4.2.1 Controlul mişcărilor

Dispozitivele de comandă pentru controlul mişcărilor maşinii sau ale echipamentelor sale trebuie să necesite o acţiune menţinută. Cu toate acestea, pentru deplasările parțiale sau totale la care nu există riscul lovirii sarcinii ori a maşinii, dispozitivele sus-menţionate pot fi înlocuite cu dispozitive de comandă care să permită opriri automate în poziții prestabilite, fără menţinerea acţionării lor de către operator.

Secțiunea 353 Controlul mişcărilor maşinii și ale sarcinii Cerința enunţată la punctul 4.2.1 se aplică maşinilor de ridicat în sens strict, echipamentelor interschimbabile de ridicat și accesoriilor de ridicat echipate cu părţi mobile comandate. Utilizarea dispozitivelor de comandă cu menţinere este menită să garanteze menţinerea mişcărilor maşinii și ale sarcinii sub controlul permanent al operatorului. Excepția de la această regulă generală enunţată în a doua frază de la punctul 4.2.1 se aplică mişcărilor maşinilor atunci când nu există riscul ca sarcina sau maşina să intre în coliziune cu persoane, cu obstacole sau cu alte maşini. Excepția se aplică, de exemplu, la comanda mişcărilor unei sarcini ghidate atunci când zona de deplasare este complet inaccesibilă în timpul funcționării normale – a se vedea secțiunea 343: observații privind punctul 4.1.2.7 din anexa I.

4.2.2 Controlul sarcinii

Maşinile cu sarcină maximă de utilizare cel puțin egală cu 1000 de kilograme sau al căror moment de răsturnare este de cel puțin 40000 Nm trebuie să fie echipate cu dispozitive care să-l avertizeze pe conducător și să împiedice mişcările periculoase în caz de:

— supraîncărcare, prin depășirea sarcinii maxime de utilizare sau a momentului maxim de utilizare din cauza depăşirii sarcinii, sau

— depășire a momentului de răsturnare.

Secțiunea 354 Prevenirea supraîncărcării și a răsturnării Cerința prevăzută la punctul 4.2.2 se aplică maşinilor de ridicat în sens strict și echipamentelor interschimbabile de ridicat a căror sarcină maximă de utilizare este cel puțin egală cu 1000 kg sau al căror moment de răsturnare este de cel puțin 40.000 Nm, precum și componentelor de securitate care echipează aceste maşini pentru a evita supraîncărcarea și răsturnarea. Cerința prevăzută la punctul 4.2.2 are drept scop să împiedice ca maşina să fie utilizată, în mod intenționat sau nu, pentru ridicarea sarcinilor a căror greutate depăşeşte sarcina maximă de utilizare precizată de fabricant sau într-un asemenea mod încât momentul de răsturnare să fie depășit. Supraîncărcarea maşinii poate conduce la defectarea imediată a elementelor care susțin sarcina sau la distrugerea ori răsturnarea maşinii. Supraîncărcarea repetată a maşinii poate provoca, de asemenea, uzura excesivă a componentelor care susţin sarcina, conducând la o defectare după un anumit timp.


331

Punctul 4.2.2 ține seama de faptul că, în condițiile previzibile de utilizare, se poate ca operatorul să nu evalueze corect greutatea sarcinii de ridicat şi ar putea să încerce să ridice o sarcină care este prea grea sau să ridice sarcina la o poziție care ar conduce la pierderea stabilității. Această cerință urmărește deci să prevină o astfel de utilizare necorespunzătoare previzibilă a maşinii – a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul 1.1.2 litera (a). Alegerea dispozitivelor de protecție depinde de categoria și caracteristicile maşinii respective. Pentru majoritatea categoriilor de maşini de ridicat, dispozitivele cu care pot fi echipate sunt specificate în standardele armonizate aplicabile. În general, dispozitivele de control al sarcinii și ale momentului trebuie să fie capabile să măsoare sau să calculeze parametrii aferenți cum sunt, de exemplu, greutatea sarcinii, poziția sarcinii și momentul de răsturnare creat de sarcină. Dispozitivele trebuie să transmită un avertisment operatorului înainte ca sarcina maximă de utilizare sau momentul de răsturnare să fi fost atins, pentru a-i permite acestuia să acţioneze pentru a evita supraîncărcarea maşinii sau deplasarea sarcinii spre o poziție care ar conduce la răsturnare. Dispozitivele de protecție trebuie să fie integrate în sistemul de comandă astfel încât să se evite mişcările periculoase ale maşinii sau ale sarcinii în caz de depăşire a sarcinii maxime de utilizare sau a momentului de răsturnare. Deplasările nepericuloase ale maşinii pot să fie permise. Ar putea fi necesar să se prevadă un mijloc care să permită neutralizarea dispozitivului de control al sarcinii sau al momentului, în special pentru efectuarea de încercări la suprasarcină sau pentru a readuce sarcina într-o poziție sigură. În acest caz, trebuie să fie luate măsurile necesare pentru împiedicarea oricărei utilizări necorespunzătoare a dispozitivului de neutralizare, de exemplu, cu ajutorul unui selector de mod – a se vedea secțiunea 204: observații privind punctul 1.2.5 – sau prin poziţionarea comenzii de neutralizare în afara ariei de acces la postul de lucru obişnuit. Pentru maşinile destinate a fi utilizate de către serviciile de urgență, poate, de asemenea, să fie necesar să se permită operatorilor instruiți corespunzător să neutralizeze un dispozitiv de control al sarcinii sau al momentului pentru a evita, de exemplu, o ameninţare de incendiu sau de explozie. Controlul sarcinii nu este necesar dacă nu contribuie la securitatea maşinii. De exemplu, pentru maşinile echipate cu un dispozitiv de control al sarcinii, cum ar fi o oala de turnare, care nu permite să se ridice o sarcină superioară sarcinii maxime de utilizare a maşinii; astfel, cerința pentru controlul sarcinii poate să nu se aplice.

Secțiunea 355 Controlul sarcinii pe motostivuitoarele industriale S-a recunoscut, într-o declarație inclusă în procesul-verbal al reuniunii Consiliului din 14 iunie 1991, faptul că cerința referitoare la controlul sarcinii ar putea fi problematică pentru motostivuitoarelor industriale:

„Consiliul și Comisia au constatat că, în actualul stadiu al progresului tehnic, anumite maşini, inclusiv transportoarele industriale, ar putea să nu îndeplinească această cerință în întregime. Eventualele dificultăţi în aplicarea acestui punct vor fi prezentate Comitetului „Maşini” pentru examinare”.

Comitetul „Maşini” instituit în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 98/37/CE a indicat faptul că declarația de mai sus referitoare la „transportoarele industriale” nu se aplică motostivuitoarelor cu rază de acțiune variabilă prevăzute cu


332

un braț telescopic (stivuitoare telescopice), ci numai la cărucioarele elevatoare cu catarg, deoarece din punct de vedere tehnic nimic nu împiedică să se echipeze cărucioarele elevatoare cu catarg retractabil sau cu furcă retractabilă cu dispozitive care să permită evitarea ca momentul de răsturnare să fie depăşit de către sarcina ridicată191. Declarația Consiliului și a Comisiei din 14 iunie 1991 rămâne valabilă pentru cărucioarele elevatoare cu catarg, în ceea ce privește aplicarea cerinței enunţate la punctul 4.2.2 din anexa I la Directiva 2006/42/CE. Cu toate acestea, este de aşteptat ca stadiul tehnicii să evolueze şi să permită apropierea de cerința enunţată la punctul 4.2.2. Această evoluție se va reflecta în ediţiile revizuite ale standardelor armonizate pertinente.

4.2.3 Instalații ghidate prin cabluri

Cablurile purtătoare, cablurile tractoare sau cablurile tractoare purtătoare trebuie să fie întinse cu ajutorul contragreutăților sau al unui dispozitiv care să permită controlul permanent al întinderii.

Secțiunea 356 Cabluri de ghidare Această cerință se aplică maşinilor de ridicat cu un suport de transport suspendat cu cabluri de ghidare și tras prin cabluri de tracțiune, cum ar fi, de exemplu, cablurile pentru transportul de obiecte. Se aplică, de asemenea, în cazul maşinilor cu un suport de transport suspendat prin cabluri de tracțiune, cum ar fi, de exemplu, ascensoare numai pentru materiale sau mecanismele de ridicare pentru șantierele de construcții. Menținerea unei tensiuni adecvate în astfel de cabluri este necesară pentru a dezvolta forțele de frecare necesare, a garanta înfășurarea corectă a cablurilor în jurul tamburilor, troliilor sau scripeților și să se împiedice căderea lor de pe ghidaje.

191 Reuniunea Comitetului pentru echipamente tehnice din 9 februarie 2005.


333

4.3 INFORMAȚII ȘI MARCAJE

4.3.1 Lanțuri, cabluri și chingi

Fiecare lungime de lanț, cablu sau chingă de ridicare care nu face parte dintr-un ansamblu trebuie să poarte un marcaj sau, dacă acest lucru nu este posibil, o placă ori un inel nedetașabil marcate cu numele și adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat și cu referinţa de identificare a certificatului aferent.

Certificatul sus-menționat trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

(a) numele și adresa producătorului și, după caz, ale reprezentantului său autorizat;

(b) o descriere a lanțului sau cablului, care să cuprindă:

— dimensiunile sale nominale,

— construcția sa,

— materialul din care este executat, și

— orice tratament metalurgic special aplicat materialului;

(c) metoda de încercare utilizată;

(d) sarcina maximă la care ar trebui supus lanțul sau cablul în exploatare. Se poate indica un interval de valori în funcţie de aplicaţiile prevăzute.

Secțiunea 357 Informații și marcaje pentru lanțuri, cabluri și chingi Cerințele enunţate la punctul 4.3.1 se aplică produselor menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (e) și definite la articolul 2 litera (e) – a se vedea secțiunea 44: observații privind articolul 2 litera (e). Marcajele prevăzute la punctul 4.3.1 sunt complementare marcajelor prevăzute la punctul 1.7.3 – a se vedea secțiunea 250: observații privind punctul 1.7.3. Aceste cerințe de marcare se aplică produselor introduse pe piață de către fabricantul de lanțuri, cabluri sau chingi. Marcajul poate fi aplicat pe cilindrii , tamburii, rolele sau bobinele pe care sunt înfăşurate lanțurile, cablurile sau chingile. Placa sau inelul pe care este aplicat marcajul trebuie să fie imposibil de înlăturat, cu alte cuvinte, să nu poată fi îndepărtat involuntar în timpul depozitării sau al transportului. Se recomandă ca marcajul „CE” să fie aplicat în același loc – a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16 alineatul (2) și secțiunea 387: observații privind anexa III. Cerințele de marcare nu se aplică secțiunilor de lanțuri, cabluri sau chingi tăiate din produsele introduse pe piață de producătorul de lanțuri, cabluri sau chingi în vederea încorporării lor într-o maşină de ridicat sau într-un accesoriu de ridicat. În consecință, pe secțiunile de lanțuri, cabluri sau chingi care sunt încorporate într-o maşină de ridicat sau într-un accesoriu de ridicat nu trebuie să poarte aceste marcaje. Cu toate acestea, distribuitorii de lanțuri, cabluri și chingi trebuie să se asigure că declarația CE de conformitate aferentă, referința la certificatul care prevede caracteristicile lanțului, cablului sau chingii și instrucțiunile fabricantului sunt transmise producătorului de maşini sau accesorii de ridicat ori utilizatorilor odată cu


334

bucățile de lanț, cablu sau chingă – a se vedea secțiunea 44: observații privind articolul 2 litera (e). Informațiile care figurează în certificat și în declarația CE de conformitate a lanțului, cablului sau chingii trebuie să fie consemnate în dosarul tehnic întocmit de producătorul maşinii de ridicat sau accesoriului de ridicat în care lanțul, cablul sau chinga sunt încorporate – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII A 1 litera (a). Certificatul menționat la al doilea paragraf al punctului 4.3.1 trebuie să reia caracteristicile tehnice ale cablului, lanțului sau chingii. Standardele armonizate aplicabile prevăd modele pentru acest certificat. Metoda de încercare menționată la punctul 4.3.1 litera (c) este metoda utilizată pentru încercarea eşantionului necesar pentru a stabili sarcina minimă de rupere a lanțului, cablului sau a chingii – a se vedea secțiunea 340 și secțiunea 341: observații privind punctele 4.1.2.4 și 4.1.2.5. Dacă metoda de încercare aplicată este cea care este prevăzută într-un standard armonizat, este suficient să se specifice standardul. Informațiile cerute de punctul 4.3.1 litera (d) trebuie să îi permită producătorului maşinii de ridicat sau accesoriului de ridicat să aleagă un lanț, un cablu sau o chingă care să aibă un coeficient de siguranţă adecvat, ținând cont de utilizarea prevăzută a maşinii de ridicat sau a accesoriului de ridicat și de sarcina maximă la care lanțul, cablul sau chinga va fi supusă în timpul utilizării. Astfel, producătorul lanțului, cablului sau a chingii trebuie să indice sarcina minimă de rupere a lanțului, cablului sau a chingii. Chiar dacă punctul 4.3.1 nu precizează faptul că certificatul menționat la al doilea paragraf trebuie să însoțească produsul, informațiile reluate în certificat trebuie să fie puse la dispoziția producătorului sau utilizatorului maşinii de ridicat sau a accesoriuli de ridicat, astfel încât să îi permită să aleagă cablul, lanțul sau chinga care este potrivită utilizării prevăzute și care are coeficientul de siguranţă și caracteristicile tehnice necesare – a se vedea secțiunea 337 - secțiunea 341: observații privind punctele 4.1.2.3, 4.1.2.4 și 4.1.2.5. De asemenea, se recomandă includerea într-un singur document a declarației CE de conformitate, a informațiilor menționate la al doilea paragraf de la punctul 4.3.1 și instrucțiunilor referitoare la lanț, cablu sau chingă.


335

4.3.2 Accesorii de ridicat

Fiecare accesoriu de ridicat trebuie să poarte următoarele informaţii:

— identificarea materialului, atunci când această informație este necesară pentru securitatea în utilizare;

— sarcina maximă de utilizare.

În cazul accesoriilor de ridicat pe care marcarea este imposibilă, informaţiile menţionate la primul paragraf trebuie să figureze pe o placă sau pe alte mijloace echivalente şi care trebuie să fie fixate solid pe accesoriu.

Aceste informaţii trebuie să fie lizibile și să fie plasate într-un loc din care să nu fie posibil să dispară ca urmare a uzurii sau să nu compromită rezistența accesoriului.

Secțiunea 358 Marcajul accesoriilor de ridicat Cerințele de marcare enunţate la punctul 4.3.2 se aplică accesoriilor de ridicat (dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii) – a se vedea secțiunea 43: observații privind articolul 2 litera (d). Aceste cerințe sunt complementare cerințelor referitoare la marcarea maşinilor, formulate la punctul 1.7.3. În cazul în care un accesoriu de ridicat este fabricat din componente care sunt asamblate în mod permanent, ansamblul obţinut trebuie să fie marcat ca un singur accesoriu de ridicat. Dacă sunt introduse pe piaţă componente pentru legături sau alte accesorii de ridicat şi dacă acestea pot fi utilizate ca accesorii de ridicat independente, atunci aceste componente trebuie să poarte marcajele cerute la punctul 4.3.2. Pe de altă parte, componentele care nu pot fi utilizate ca accesorii de ridicat independente nu trebuie să poarte aceste marcaje. Standardele armonizate pentru elementele metalice pentru legături specifică un sistem de coduri pentru marcaje. În cazul în care aceste componente pot fi utilizate ca accesorii de ridicat independente, marcajul codificat poate fi considerat ca fiind în conformitate cu cerința enunţată la punctul 4.3.2, cu condiția ca semnificația codului să fie explicată în mod clar în instrucțiunile producătorului – a se vedea secțiunea 360: observații privind punctul 4.4.1 din anexa I. Marcajul CE trebuie să fie aplicat în același loc ca marcajele impuse la punctele 1.7.3 și 4.3.2 – a se vedea secțiunea 387: observații privind anexa III.


336

4.3.3 Maşini de ridicat

Sarcina maximă de utilizare trebuie să fie marcată vizibil pe maşină. Acest marcaj trebuie să fie lizibil, durabil și clar.

Dacă sarcina maximă de utilizare depinde de configurația maşinii, fiecare post de conducere trebuie prevăzut cu o placă ce trebuie să indice, de preferat sub formă de diagrame sau prin intermediul tabelelor, sarcinile nominale pentru fiecare configurație.

Maşinile destinate doar ridicării obiectelor, echipate cu un suport de transport care permite accesul persoanelor, trebuie să poarte o avertizare clară și durabilă de interzicere a ridicării persoanelor. Această avertizare trebuie să fie vizibilă de la fiecare loc în care este posibil accesul.

Secțiunea 359 Marcajul maşinilor de ridicat Cerințele enunţate la punctul 4.3.3 se aplică maşinilor de ridicat în sens strict și echipamentelor interschimbabile de ridicare. Acestea sunt complementare cerințelor referitoare la marcarea maşinilor, formulate la punctul 1.7.3. Punctul 4.3.3 precizează că sarcina maximă de utilizare trebuie să fie marcată în mod „foarte vizibil”. Această cerință este mai strictă decât cea care se aplică celorlalte marcaje de la punctul 1.7.3, acestea din urmă trebuind să fie doar „vizibile”. Aceasta implică faptul că sarcina maximă de utilizare trebuie să fie marcată pe maşini astfel încât să fie ușor de văzut de către operatori. Sarcina maximă de utilizare trebuie să fie indicată în kilograme. Pe de altă parte, placa de sarcină menționată la al doilea paragraf de la punctul 4.3.3, care specifică sarcina maximă de utilizare pentru fiecare post de lucru al maşinii, trebuie să fie vizibilă din posturile de lucru respective. Al treilea paragraf de la punctul 4.3.3 tratează posibilul risc de utilizare necorespunzătoare a anumitor maşini destinate exclusiv ridicării obiectelor – a se vedea secțiunea 175: observații privind punctul 1.1.2 litera (c). Pe maşinile prevăzute cu un suport de transport suficient de mare pentru a permite accesul persoanelor, precum maşinile destinate exclusiv ridicării obiectelor, trebuie să se aplice o avertizare corespunzătoare pentru persoanele care ar putea fi tentate să se deplaseze cu suportul de transport. Această avertizare face obiectul cerințelor prevăzute la punctul 1.7.1 din anexa I privind informațiile și avertizările de pe maşini.


337

4.4 INSTRUCȚIUNI

4.4.1 Accesorii de ridicat

Fiecare accesoriu de ridicat sau fiecare lot comercial indivizibil de accesorii de ridicat trebuie să fie însoțit de instrucțiuni care să furnizeze cel puţin următoarele informaţii:

(a) utilizarea prevăzută;

(b) limitele de utilizare [în special pentru accesorii de ridicat cum ar fi cele cu ventuze magnetice sau vacuumatice care nu sunt pe deplin conforme cu punctul 4.1.2.6 litera (e)];

(c) instrucțiuni pentru montare, utilizare și întreținere;

(d) coeficientul de încercare statică utilizat.

Secțiunea 360 Instrucțiuni pentru accesoriile de ridicat Cerința enunţată la punctul 4.4.1 se aplică accesoriilor de ridicat (dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii), inclusiv legăturilor și elementelor acestora care pot fi utilizate ca accesorii de ridicat independente – a se vedea secțiunea 43: observații privind articolul 2 litera (d). Instrucțiunile pentru accesoriile de ridicat pot fi incluse într-un document comercial, cum ar fi, de exemplu, un catalog, însă producătorul trebuie să se asigure că fiecare accesoriu de ridicat sau lot de accesorii este însoțit de un exemplar al acestui document. Litera (b) se referă la accesorii cum ar fi, de exemplu, dispozitivele de ridicat magnetice sau pneumatice, în cazul cărora cerința prevăzută la punctul 4.1.2.6 litera (e) nu poate fi întotdeauna îndeplinită integral. Producătorul trebuie să specifice aceste cazuri și să informeze utilizatorul că respectivele dispozitive de prindere a sarcinii nu trebuie utilizate deasupra locurilor în care pot fi prezente persoane.


338

4.4.2 Maşini de ridicat

Fiecare maşină de ridicat trebuie să fie însoțită de instrucțiuni care să cuprindă informații asupra următoarelor:

(a) caracteristicile tehnice ale maşinii, în special:

— sarcina maximă de utilizare și, după caz, o copie a plăcii sau a tabelului cu sarcini descris la punctul 4.3.3 al doilea paragraf,

— reacțiunile din reazeme sau încastrări și, după caz, caracteristicile căilor de rulare,

— dacă este necesar, definirea și mijloacele de instalare a contragreutăţilor;

(b) conținutul carnetului de urmărire a maşinii, dacă acesta nu este furnizat împreună cu maşina;

(c) îndrumări pentru utilizare, în special pentru a remedia insuficienta vizibilitate directă a sarcinii de către operator;

(d) dacă este necesar, un raport de încercări care prezintă încercările statice și dinamice efectuate de către sau pentru producător ori al reprezentantului său autorizat;

(e) în cazul maşinilor care nu sunt asamblate la sediul producătorului în configuraţia în care urmează a fi utilizate, instrucțiunile necesare pentru îndeplinirea măsurilor prevăzute la punctul 4.1.3 înainte de prima punere în funcțiune.

Secțiunea 361 Instrucțiuni pentru maşini de ridicat Cerința prevăzută la punctul 4.4.2 se aplică maşinilor de ridicare în sens strict și echipamentelor interschimbabile de ridicare. Prima liniuță de la litera (a) punctul 4.4.2 reiterează importanța informării utilizatorului și operatorului cu privire la limitele de încărcare ale maşinii. A doua și a treia liniuță de la litera (a) punctul 4.4.2 se referă la instalarea maşinii de ridicat astfel încât să se asigure stabilitatea acesteia. Aceste cerințe sunt complementare cerințelor generale privind instrucțiunile de instalare și stabilitate, prevăzute la punctul 1.7.4.2 literele (i) și (o) din anexa I. Litera (b) de la punctul 4.4.2 se referă la carnetul de urmărire a maşinii. Producătorul nu este obligat să furnizeze un astfel carnet de urmărire. Cu toate acestea, furnizarea unui carnet de urmărire în care să se specifice operațiunile de întreținere preventivă care se recomandă a fi efectuate de utilizator precum și periodicitatea acestora, poate fi considerată ca o bună modalitate practică pentru furnizare a instrucțiunilor de întreținere impuse la punctul 1.7.4.2 litera (r) din anexa I. Chiar dacă producătorul maşinii de ridicat nu furnizează un carnet de urmărire, litera (b) de la punctul 4.4.2 impune acestuia să furnizeze instrucțiuni asupra conținutului carnetului. Standardele armonizate pot să specifice o formă standardizată a conținutului carnetului de urmărire pentru anumite categorii de maşini, care facilitează utilizarea sa de către utilizatori și de către personalul de inspecție și de întreținere.


339

La litera (c) de la punctul 4.4.2 se admite faptul că, în pofida măsurilor luate de producător pentru a satisface cerința enunţată la primul paragraf de la punctul 4.1.2.7, operatorul poate avea totuşi o vizibilitate necorespunzătoare asupra sarcinii, în anumite condiții de acţionare, de exemplu, din cauza obstacolelor din zona de operare. În consecință, producătorul trebuie să îi ofere utilizatorului îndrumări referitoare la măsurile care pot fi luate pentru a compensa această lipsă de vizibilitate. Literele (d) și (e) de la punctul 4.4.2 se referă la măsurile care trebuie luate de producător pentru a verifica aptitudinii la utilizare a maşinii de ridicat, conform punctului 4.1.3 din anexa I. Litera (d) se referă la încercările statice și dinamice menționate la al doilea paragraf al punctului 4.1.3. Rapoartele de încercare aferente trebuie să fie integrate în instrucțiuni. Aceasta oferă utilizatorului dovada că încercările adecvate au fost efectuate de către sau în numele producătorului. Litera (e) este aplicabilă atunci când maşina nu este asamblată la sediul producătorului şi când aptitudinea sa la utilizare trebuie, prin urmare, verificată de către sau în numele producătorului la locul de utilizare – a se vedea observațiile privind punctul 4.1.3. În acest caz, instrucțiunile pentru îndeplinirea măsurilor necesare trebuie să fie integrate în instrucțiunile producătorului, pentru a permite ca măsurile necesare să poată fi îndeplinite la locul de utilizare. Trebuie remarcat că această cerință nu înseamnă că obligația producătorului de verificare a aptitudinii la utilizare înainte de prima punere în funcțiune a maşinii poate fi transferată utilizatorului.


340

5. CERINȚE ESENŢIALE DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE SUPLIMENTARE PENTRU MAŞINILE DESTINATE LUCRULUI ÎN SUBTERAN

Maşinile destinate lucrului în subteran trebuie să răspundă ansamblului cerințelor esențiale de securitate și sănătate descrise în prezentul capitol (a se vedea principiile generale, punctul 4).

Secțiunea 362 Cerințe suplimentare pentru maşinile destinate lucrului în subteran

Partea 5 din anexa I stabilește cerințele esențiale de securitate și sănătate (CESS) suplimentare pentru maşinile destinate lucrului în subteran. Acestea se aplică maşinilor respective, alături de cerințele aplicabile din partea 1, anexa I și, dacă este cazul, din celelalte părți ale anexei I – a se vedea secțiunea 163: observații privind principiul general 4. Aplicarea restrânsă a termenului „lucru în subteran” a fost consemnată în procesul-verbal al Consiliului din 20 iunie 1991, când aceste cerințe au fost introduse pentru prima dată în Directiva „Maşini”:

„Se înțelege că activitățile efectuate în parcările subterane, în centrele comerciale subterane, în pivnițe, ciupercării și în alte locuri similare nu sunt considerate a fi lucrări în subteran”.

În consecință, CESS prevăzute în partea 5 se referă la maşinile destinate utilizării în mine și în cariere subterane, și nu în clădiri situate sub nivelul solului. Trebuie remarcat că anumite categorii de maşini destinate lucrului în subteran sunt cuprinse în lista din anexa IV (punctele 12.1 și 12.2) a categoriilor de maşini pentru care se aplică una dintre procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 12 alineatele (3) și (4).

5.1. RISCURI DATORATE LIPSEI DE STABILITATE

Susţinerile mecanizate trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să se mențină o direcție precizată în timpul deplasării și să nu alunece înaintea și în timpul deplasării sub sarcină şi după ce sarcina a fost înlăturată. Ele trebuie echipate cu ancorări pentru plăcile de capăt ale stâlpilor de susținere hidraulici individuali.

5.2. CIRCULAŢIA

Susţinerile mecanizate trebuie să permită circulaţia nestânjenită a persoanelor.

Secțiunea 363 Susţineri mecanizate Cerințele prevăzute la punctele 5.1 și 5.2 se referă la susţineri hidraulice autopropulsate care servesc la susținerea plafonului frontului de abataj. Cerințele enunţate la punctul 5.1 sunt completare cerințelor generale privind stabilitatea, prevăzute la punctul 1.3.1.


341

Specificațiile susţinerilor mecanizate sunt prezentate în seria de standarde EN 1804.

5.3. ORGANE DE COMANDĂ

Organele de comandă pentru accelerarea și frânarea mişcării maşinilor care se deplasează pe șine trebuie să fie acționate manual. Cu toate acestea, dispozitivele de validare a comenzii pot fi acţionate cu piciorul.

Organele de comandă ale susţinerilor mecanizate trebuie să fie proiectate și dispuse astfel încât să permită ca, în timpul operațiilor de ripare, operatorii să fie protejaţi de o susţinere la faţa locului. Organele de comandă trebuie să fie protejate împotriva oricărei declanşări accidentale.

Secțiunea 364 Organe de comandă Cerințele prevăzute la primul paragraf de la punctul 5.3 se referă la organele de comandă pentru maşini cu rulare pe șine care sunt utilizate în mine subterane. Acestea sunt completare cerințelor generale referitoare la organele de comandă enunţate la punctul 1.2.2 și a cerințelor referitoare la organele de comandă ale maşinilor mobile, enunţate la punctul 3.3.1. Cerințele enunţatete la al doilea paragraf se referă la proiectarea și la dispunerea organelor de comandă pentru susţinerile mecanizate.

5.4. OPRIREA

Maşinile autopropulsate care se deplasează pe șine, destinate pentru lucrul în subteran, trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de validare care să acționeze asupra circuitului de comandă a deplasării maşinii astfel încât să se oprească deplasarea în cazul în care conductorul pierde controlul deplasării.

Secțiunea 365 Controlul deplasării Cerința enunţată la punctul 5.4 este complementară cerinței privind controlul deplasării enunţată la primul paragraf al punctului 3.3.2. Pentru maşinile autopropulsate care se deplasează pe șine destinate lucrărilor în subteran în mine și în cariere, trebuie instalat un dispozitiv de validare nu numai pentru a garanta că la postul de conducere se află conductorul, ci și că acesta menține controlul asupra deplasării.


342

5.5. INCENDIU

Cerința de la punctul 3.5.2 a doua liniuță este obligatorie pentru maşinile care conţin elemente foarte inflamabile.

Sistemul de frânare al maşinii destinate pentru lucrul în subteran trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să nu producă scântei sau să genereze incendii.

Maşinile cu motor cu ardere internă destinate pentru lucrul în subteran trebuie să fie echipate numai cu motoare care utilizează carburanţi cu tensiune de vapori scăzută și care să excludă orice scânteie de natură electrică.

Secțiunea 366 Riscul de incendiu pe maşini pentru lucrul în subteran Cerința enunţată la primul paragraf de la punctul 5.5 este completară cerințelor referitoare la mijloacele de stingere a incendiilor prevăzute la punctul 3.5.2. Deoarece consecințele unui incendiu în timpul lucrului în subteran sunt întotdeauna pasibile să fie grave, echiparea cu un sistem întegrat de stingere a incendiilor este o cerință explicită pentru maşinile destinate lucrului în subteran, care conțin componente foarte inflamabile. Cerințele enunţate la al doilea și la al treilea paragraf de la punctul 5.5 sunt completare cerinței generale referitoare la riscul de incendiu prevăzute la punctul 1.5.6. Acestea urmăresc să prevină ca sistemul de frânare sau motorul cu care este echipată maşina destinată utilizării în minele subterane, să declanşeze sau să propage un incendiu. Trebuie remarcat că motoarele cu ardere internă care trebuie utilizate în atmosfere potențial explozive fac obiectul directivei „ATEX” 94/9/CE – a se vedea secțiunea 91: observații privind articolul 3 și secțiunea 228: observații privind punctul 1.5.7.

5.6. EMISII DE GAZE DE EVACUARE

Emisiile gazelor de evacuare ale motoarelor cu ardere internă nu trebuie să fie evacuate în sus.

Secțiunea 367 Emisii de gaze de evacuare Principalul motiv al cerinței enunţate la punctul 5.6 referitoare la emisiile de gaze de eșapament provenite de la motoarele cu ardere internă instalate pe maşinile pentru lucrru în subteran este acela de a preveni ca plafonul minei sau carierei să fie expus la solicitări termice.

6. CERINȚE ESENŢIALE DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE SUPLIMENTARE PENTRU MAŞINILE CARE PREZINTĂ PERICOLE SPECIFICE DATORATE RIDICĂRII PERSOANELOR

Maşinile care prezintă pericole specifice ridicării persoanelor trebuie să răspundă ansamblului cerințelor esențiale de securitate și sănătate descrise în prezentul capitol (a se vedea principiile generale, punctul 4).


343

Secțiunea 368 Domeniul de aplicare al părții 6 Partea 6 a anexei I stabilește cerințele esențiale de securitate și sănătate siguranță pentru maşinile care prezintă pericole specifice datorate ridicării de persoane. Situațiile periculoase specifice datorate ridicării persoanelor includ, în special, căderea sau mişcarea necontrolată a suportului de transport, căderea persoanelor de pe suportul de transport, coliziuni între suportul de transport sau persoanele care se află în sau pe suportul de transport și obstacolele din vecinătatea maşinii și prăbușirea sau răsturnarea maşinii de ridicat. Riscurile asociate ridicării de persoane sunt în general mai mari decât riscurile asociate ridicării de obiecte, în ceea ce privește gravitatea mai mare a vătămărilor posibile, ca urmare a defecțiunilor care au condus la accidente, expunerea mai mare la pericole, deoarece persoanele care sunt ridicate de maşini sunt în permanență expuse la pericole precum, de exemplu, căderea suportului de transport și posibilitatea restrânsă de evitare a pericolelor sau a consecințelor acestora. Cerințele prevăzute în partea 6 se aplică tuturor maşinilor care efectuează operațiuni ce implică ridicarea persoanelor, fie că ridicarea persoanelor este principala funcție a maşinii, o funcție secundară a acestuia sau o funcție a unei părți a maşinii. Termenul „ridicare” cuprinde orice mișcare sau serie de mișcări care include ridicarea sau coborârea ori ambele. Ridicarea și coborârea includ modificările de nivel pe direcție verticală și la un unghi înclinat – a se vedea secțiunea 328: observații privind punctul 4.1.1 litera (a). Cerințele prevăzute în partea 6 nu se aplică pericolelor datorate deplasării persoanelor în mod continuu, de exemplu, pe maşini precum scările și trotuarele rulante – a se vedea secțiunea 328: observații privind punctul 4.1.1 litera (a). Cerințele prevăzute în partea 6 se aplică maşinilor în sens strict, echipamentelor interschimbabile pentru ridicarea persoanelor, componentelor de securitate prevăzute pentru asigurarea securității operațiilor care implică ridicarea persoanelor, accesoriilor de ridicat sau a lanțurilor, cablurilor și chingilor pentru ridicarea persoanelor. De remarcat că oricare dintre cerințele prevăzute în partea 6 se poate aplica cvasimaşinilor, care implică ridicarea persoanelor.


344

6.1 GENERALITĂȚI

6.1.1 Rezistență mecanică

Suportul de transport, inclusiv trapele, trebuie proiectat și construit astfel încât să asigure spațiul și rezistența corespunzătoare numărului maxim de persoane permise pe suportul de transport și sarcinii maxime de utilizare.

Coeficienții de siguranţă pentru componentele prevăzute la punctele 4.1.2.4 și 4.1.2.5 nu sunt adecvați pentru maşinile destinate ridicării persoanelor și valoarea lor trebuie, de regulă, dublată. Maşina destinată ridicării persoanelor sau persoanelor și obiectelor trebuie să fie prevăzute cu un sistem de suspensii sau de susținere pentru suportul de transport proiectat și construit astfel încât să asigure un nivel global de securitate adecvat și să prevină riscul de cădere suportului de transport.

În cazul în care se folosesc cabluri sau lanțuri pentru suspendarea suportului de transport, sunt necesare, de regulă, cel puțin două cabluri sau lanțuri independente, fiecare având propriul ancoraj.

Secțiunea 369 Rezistența mecanică Cerințele enunţate la punctul 6.1.1 sunt completare cerințelor generale enunţate la punctul 1.3.2 referitoare la riscul de rupere în timpul funcţionării și a cerințelor enunţate la punctul 4.1.2.3 referitoare la rezistența mecanică pentru reducerea pericolelor generate de operațiile de ridicare. Primul paragraf al punctului 6.1.1 prevede ca proiectarea și construcția suportului de transport să țină seama atât de sarcina maximă de utilizare care trebuie transportată, cât și de numărul maxim de persoane admis pe suportul de transport. Sarcina maximă de utilizare se calculează ținând seama atât de numărul maxim de persoane proiectat să fie ridicat de către maşină și de greutatea acestora, cât și de greutatea obiectelor sau materialelor, cum ar fi, de exemplu, echipamentele de muncă sau uneltele de lucru, pe care maşina este proiectată să le ridice. Spațiul destinat persoanelor trebuie să fie adecvat astfel încât acestea să poată fi transportate confortabil și în deplină securitate și, în cazul platformelor de lucru, să își poată îndeplini sarcinile în deplină securitate. În anumite cazuri, spațiul disponibil poate fi restrâns, pentru a descuraja supraîncărcarea suportului de transport. Cerința enunţată la al doilea paragraf al punctului 6.1.1 ține seama de faptul că, la ridicarea persoanelor, căderea sau mişcarea necontrolată a suportului de transport sau a încărcăturii conduce aproape întotdeauna la un accident grav sau mortal. În consecință, la calculul rezistenței componentelor de susținere, trebuie să se utilizeze un coeficient de siguranţă mai strict decât cel utilizat pentru maşinile destinate numai ridicării de obiecte – a se vedea secțiunea 330: observații privind punctul 4.1.1 litera (c). Al treilea paragraf al punctului 6.1.1 stabilește o cerință specifică pentru maşinile cu un suport de transport suspendat. Obiectivul acestei cerințe este de a preveni riscul căderii sau al deplasării ascendente necontrolate a suportului de transport, în cazul ruperii unei frânghii sau a unui cablu de suspendare. Regula generală pentru astfel de maşini este utilizarea a două sau mai multe cabluri sau lanțuri de suspendare separate, fiecare cu propriul său ancoraj.


345

Abaterile de la această regulă generală sunt posibile, în cazul în care nu pot fi prevăzute două cabluri de suspendare, cu condiția să se obțină cel puțin un nivel echivalent de securitate. Un exemplu de o astfel de abatere este utilizarea unui cablu de suspendare alături de un cablu de securitate și un dispozitiv de securitate care se declanșează automat în cazul depășirii vitezei normale a suportului de transport. Aceste abateri trebuie justificate prin evaluarea riscurilor și pe baza soluțiilor tehnice cunoscute. Standardele armonizate aplicabile pot include soluții tehnice – a se vedea secțiunea 162: observații privind principiul general 3.

6.1.2 Controlul solicitărilor pentru maşinile cu surse de energie diferită de forța umană

Cerințele de la punctul 4.2.2 se aplică indiferent de valoarile sarcinilor maxime de utilizare și de momentul de răsturnare, cu excepția cazului în care producătorul poate să demonstreze că nu există risc de supraîncărcare sau de răsturnare.

Secțiunea 370 Controlul solicitărilor Cerința prevăzută la punctul 6.1.2 vine în completarea cerinței enunţate la punctul 4.2.2 referitoare la controlul sarcinii. Maşinile destinate ridicării de persoane trebuie prevăzute cu dispozitivele de prevenire a supraîncărcării și răsturnării menționate la punctul 4.2.2, inclusiv maşinile cu o sarcină maximă de utilizare sub 1 000 kg sau cu un moment de răsturnare sub 40 000 Nm. Trebuie remarcat că organele de comandă a sarcinii nu pot preveni anumite riscuri cauzate de supraîncărcare precum, de exemplu, supraîncărcarea unei platforme de lucru în timpul lucrului la înălțime. Totuși, aceste dispozitive pot preveni ridicarea unui suport de transport supraîncărcat din poziția sa de acces și pot avertiza operatorul și preveni deplasările periculoase în cazul în care suportul de transport este supraîncărcat. Standardele armonizate includ specificații privind controlul sarcinii pentru anumite categorii de maşini destinate ridicării de persoane. Punctul 6.1.2 acceptă derogări de la cerința privind controlul asupra sarcinii în cazul în care producătorul poate demonstra că nu există riscul supraîncărcării sau al răsturnării. Acest lucru s-ar putea întâmpla dacă evaluarea riscurilor arată că aceste pericole nu există sau au fost suficient diminuate prin alte mijloace. O derogare ar fi acceptabilă, de exemplu, la maşinile al căror suport de transport are o dimensiune care asigură doar un spațiu limitat și pentru care suportul de transport și structurile de ridicare au fost calculate astfel încât să reziste la orice suprasarcină pe care ar permite-o dimensiunea limitată a suportului de transport. Condițiile pentru aceste derogări sunt incluse în standardele armonizate pentru categoriile de maşini în cauză.


346

6.2 ORGANE DE COMANDĂ

În cazul în care cerințele de securitate nu impun alte soluții, suportul de transportare trebuie, de regulă, să fie astfel proiectat și construit încât persoanele aflate în interiorul suportului de transport să dispună de organe de comandă a mişcărilor de ridicare și coborâre și, dacă este cazul, asupra altor deplasări ale suportului de transport.

În timpul funcționării, aceste organe de comandă trebuie să aibă prioritate faţă de alte organe de comandă prevăzute pentru comanda aceleiași mişcări, cu excepția dispozitivelor de oprire de urgență.

Organele de comandă pentru astfel de mişcări trebuie să fie de tipul cu comandă menținută, cu excepția cazului în care suportul de transport este complet închis.

Secțiunea 371 Organe de comandă Cerințele prevăzute la punctul 6.2 vin în completarea cerințelor generale prevăzute la punctul 1.2.2 privind organele de comandă și a cerințelor prevăzute la punctele 4.1.2.6 și 4.2.1 privind comandăul deplasărilor pentru diminuarea pericolelor datorate operațiunilor de ridicare. Cerințele prevăzute la punctul 3.3.1 privind organele de comandă sunt aplicabile și în cazul maşinilor pentru ridicarea persoanelor, care prezintă pericole din cauza mobilității. Cerința prevăzută la primul paragraf de la punctul 6.2 ia în considerare faptul că, în general, persoana care este ridicată în sau pe suportul de transport poate aprecia cel mai bine la ce pericole ar putea fi expusă, de exemplu, ca urmare a obstacolelor din apropierea maşinii. Astfel, este esențial ca aceasta să poată controla deplasarea suportului de transport. Excepțiile de la această regulă generală pot fi admise, de exemplu, atunci când persoana (persoanele) ridicată (ridicate) este (sunt) protejată (protejate) de pericolele datorate deplasării suportului de transport prin alte mijloace precum, de exemplu, un suport de transport complet închis sau, dacă este necesar, controlul anumitor deplasări din afara suportului de transport, pentru reducerea riscurilor. Cerința prevăzută la al doilea paragraf al punctului 6.2 se referă la faptul că organele de comandă ale suportului de transport, pentru deplasarea de urcare și coborâre, trebuie să aibă prioritate față de organele de comandă de la paliere sau din alte locuri pentru mişcarea de urcare și coborâre și pentru orice altă deplasare a suportului de transport. În conformitate cu cel de-al treilea paragraf de la punctul 6.2, pentru toate mişcările suportului de transport sunt necesare organe de comandă cu menținere, indiferent dacă organele de comandă se află sau nu în suportul de transport, exceptând cazul în care suportul de transport este complet închis. Suporturile de transport complet închise sunt suporturi cu pereți pe toată lungimea, cu podele și plafoane fixe incluse (cu excepția deschiderilor de ventilație) și cu uși pe toată lungimea. Utilizarea organelor de comandă cu menținere îl determină pe operator să fie atent la mișcările pe care le controlează și facilitează oprirea imediată în cazul în care apare o situație periculoasă. În conformitate cu punctul 1.2.2, este deosebit de important să se asigure că organele de comandă cu menținere pentru maşinile pentru ridicarea


347

persoanelor sunt amplasate și proiectate astfel încât să nu se blocheze în poziția de funcționare dacă suportul de transport vine în contact cu un obstacol.

6.3 RISCURI PENTRU PERSOANELE AFLATE PE SAU ÎN INTERIORUL SUPORTULUI DE TRANSPORT

6.3.1 Riscuri datorate deplasărilor suportului de transport

Maşina pentru ridicarea persoanelor trebuie proiectată, construită sau echipată astfel încât accelerarea sau frânarea suportului de transport să nu creeze un risc pentru persoane.

Secțiunea 372 Deplasarea suportului de transport Accelerarea sau frânarea excesivă a suportului de transport poate cauza pierderea echilibrului persoanelor care sunt ridicate, rănirea acestora în contact cu componentele suportului de transport sau chiar aruncarea acestora din suportul de transport. Persoanele pot fi de asemenea rănite la declanșarea dispozitivelor de securitate. Cerința prevăzută la punctul 6.3.1 prevede limitarea valorilor pozitive și negative ale acceleraţiilor prin proiectarea și construcția sistemelor de acționare, transmisie și frânare și a dispozitivelor de securitate. În cazul maşinilor care nu sunt proiectate să se deplaseze când există persoane pe suportul de transport sau în interiorul acestuia, cerința se aplică numai deplasărilor suportului de transport. În cazul maşinilor care nu sunt proiectate să se deplaseze când există persoane pe suportul de transport sau în interiorul acestuia, cerința se aplică atât deplasărilor suportului de transport, cât și mișcărilor de deplasare ale maşinii propriu-zise.

6.3.2 Riscul de cădere a persoanelor din suportul de transport Suportul de transport nu trebuie să se încline într-un grad care ar putea crea riscul de cădere a ocupanților, inclusiv dacă maşina și suportul de transport sunt în mişcare. . . .

Secțiunea 373 Înclinarea suportului de transport Cerințele prevăzute la punctul 6.3.2 vin în completarea cerinței prevăzute la punctul 1.5.15 privind riscul de alunecare, dezechilibrare sau cădere. Înclinarea suportului de transport poate avea loc ca urmare a poziției sau a deplasării maşinii de ridicat sau ca urmare a deplasărilor suportului de transport pe sistemul de suspensie sau pe structura de susținere. Exemplele de situații periculoase care implică înclinarea includ, de exemplu, un dezechilibru la nivelul operării mecanismului de ridicare, pe platformele de lucru suspendate care au mai mult de un mecanism de ridicare sau înclinarea excesivă a unei platforme de lucru elevatoare, mobile, din cauza deplasărilor structurii de susținere sau a unei scurgeri în interiorul sistemelor hidraulice. Primul paragraf al punctului 6.3.2 nu interzice orice înclinare a suportului de transport, ci prevede ca maşina să fie proiectată și construită astfel încât înclinarea să fie limitată la valori care nu creează riscul ca persoanele să cadă pe suportul de transport, de pe suportul de transport sau în interiorul acestuia. Valorile acceptabile


348

depind de evaluarea riscurilor realizată de producător. Valorile sunt specificate în standardele armonizate aplicabile. Atunci când înclinarea excesivă nu poate fi prevenită prin aplicarea măsurilor de proiectare preventivă, poate fi necesar să se instaleze dispozitive care să detecteze și să corecteze în mod automat înclinarea excesivă sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să oprească deplasarea suportului de transport și să avertizeze operatorul, astfel încât acesta să poată lua măsurile corective necesare înainte să se creeze o situație periculoasă.

6.3.2 Riscul căderii persoanelor de pe suportul de transport (continuare) . . .

În cazul în care suportul de transport este proiectat ca post de lucru, trebuie luate măsuri pentru a asiguraa stabilitatea și a împiedica mişcările periculoase.

În cazul în care măsurile prevăzute la punctul 1.5.15 nu sunt adecvate, suportul de transport trebuie prevăzut cu un număr suficient de puncte de ancorare adaptat numărului de persoane permise în suportul de transport. Punctele de ancorare trebuie să fie suficient de rezistente pentru a permite utilizarea echipamentelor individuale de protecție împotriva căderilor de la înălțime. . . .

Secțiunea 374 Utilizarea suportului de transport ca post de lucru În cazul în care suportul de transport este destinat utilizării ca post de lucru, al doilea paragraf de la punctul 6.3.2 prevede ca suportul de transport în sine, sistemul său de suspensie sau structura sa de susținere și sistemele care acționează și controlează mişcările suportului de transport să fie proiectate și construite astfel încât să permită efectuarea în condiţii de securitate a lucrărilor respective de către operatorii aflați în picioare sau așezați în sau pe suportul de transport. Astfel, trebuie să se țină seama de factori precum, de exemplu, tipul de lucrări pentru care este destinată maşina, pozițiile asociate ale operatorilor, forțele care pot fi exercitate asupra suportului de transport în timpul executării lucrării, inclusiv forțele datorat vântului și forțele datorate lucrărilor manuale și tipul de echipamente de muncă sau scule care pot fi utilizate pentru efectuarea lucrărilor. Instrucțiunile producătorului trebuie să specifice limitele forțelor care pot fi exercitate în condiţii de securitate asupra suportului de transport. Deoarece posibilele consecințe ale căderii uneia sau mai multor persoane din pe suportul de transport sunt atât de grave, în cazul în care există chiar și un mic risc remanent ca acest lucru să se întâmple, al treilea paragraf de la punctul 6.3.2 prevede ca producătorul maşinii să asigure punctul sau punctele de ancorare necesar(e) pentru suportul de transport, astfel încât operatorul sau operatorii să poată fixa echipamentele individuale de protecție necesare, pentru a preveni căderea. De remarcat că asigurarea unui punct de ancorare pentru fixarea echipamentelor individuale de protecție este o măsură de protecție complementară și în nici un caz nu se substituie mijloacelor integrate de protecție împotriva căderii de pe suportul de transport. Echipamentul individual de protecție corespunzător este de obicei un sistem de fixare care menține operatorul la postul de lucru și previne căderea acestuia de pe suportul


349

de transport. Calculele producătorului privind rezistența și stabilitatea trebuie să țină seama de forțele care pot fi create prin utilizarea echipamentului individual de protecție. Pe suportul de transport trebuie să fie specificate informațiile și avertismentele corespunzătoare – a se vedea secțiunea 245 și secțiunea 249: observații privind punctele 1.7.1 și 1.7.2. Instrucțiunile producătorului trebuie, de asemenea, să informeze utilizatorii referitoare la riscul remanent de a cădea din suportul de transport și să specifice tipul de echipament individual de protecție care trebuie furnizat și utilizat (de exemplu, un sistem de fixare, cu un cablu cu o lungime adaptată în funcție de suprafața postului de lucru). Instrucțiunile trebuie să prevină în special utilizarea unui sistem pentru oprirea căderii în cazul în care punctul de ancorare nu a fost proiectat pentru un astfel de sistem, iar căderea operatorului din suportul de transport ar putea cauza pierderea stabilității maşinii – a se vedea secțiunea 267: observații privind punctul 1.7.4.2 literele (l) și (m).

6.3.2 Riscul căderii persoanelor din suportul de transport (continuare) . . .

Orice trapă în podea sau plafon și orice ușă laterală trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să se împiedice deschiderea neaşteptată și să se deschidă în sensul care să înlăture orice risc de cădere în cazul deschiderii neașteptate.

Secțiunea 375 Ușile suportului de transport Cerința prevăzută la al patrulea paragraf al punctului 6.3.2 urmărește să reducă riscul căderii persoanelor de pe suportul de transport prin deschiderile necesare pentru acces, ieșire sau pentru evacuare. Deschiderea neaşteptată trebuie prevenită odată cu proiectarea ușilor și a trapelor și prin amplasarea și proiectarea mijloacelor utilizate pentru deschiderea lor. De exemplu, mânerele ușilor trebuie proiectate și amplasate astfel încât să împiedice deschiderea neaşteptată ca urmare a atingerii cu unele părți ale corpului. Trebuie, de asemenea, să se aibă grijă ca ușile și trapele să nu se poată bloca cu ușurință în poziția deschis. Pentru a îndeplini cerința prevăzută la punctul 6.3.2, ușile laterale trebuie, în general, să fie proiectate astfel încât să se deschidă spre interiorul suportului de transport – acestea nu trebuie să se deschidă spre exterior sau sub propria greutate. Trapele din podeaua sau din plafonul suportului de transport ar trebui, de obicei, să se deschidă în sus. Cu toate acestea, pot fi necesare excepții de la aceste reguli generale, de exemplu, pe platformele utilizate de pompieri, deoarece acestea pot restricționa deplasarea și, astfel, pot reduce posibilitatea de salvare a vieților. Cerința prevăzută la al patrulea paragraf de la punctul 6.3.2 nu este relevantă în cazul ușilor sau al porților de acces și de încărcare și descărcare de pe rampele maşinilor care deservesc paliere fixe. Totuși, aceste uși trebuie prevăzute cu dispozitive de interblocare și dispozitive de blocare a protectorilor – a se vedea secțiunea 378: observații privind punctul 6.4.1.


350

6.3.3 Riscul căderii unor obiecte pe suportul de transport

În cazul în care există riscul căderii unor obiecte pe suportul de transport, care ar putea pune în pericol persoanele, suportul de transport trebuie să fie prevăzut cu acoperiș protector.

Secțiunea 376 Acoperiș protector Cerința prevăzută la punctul 6.3.3 se aplică maşinilor destinate utilizării în situații în care există riscul căderii unor obiecte, precum pietre sau dărâmături. În acest caz, acoperişul protector, suportul de transport și maşina propriu-zisă trebuie să aibă suficientă rezistență și stabilitate pentru a face față forțelor care pot fi exercitate de aceste obiecte. Totuși, în cazul în care destinația maşinii face impracticabilă echiparea suportului de transport cu un acoperiş protector, de exemplu, în cazul platformelor de lucru pentru accesul deasupra suportului de transport, instrucțiunile producătorului trebuie să includă avertizări, astfel încât maşina să nu fie utilizată în situații în care există riscul căderii unor obiecte – a se vedea secțiunea 263: observații privind punctele 1.7.4.2 literele (g) și (h).

6.4. MAŞINI CARE DESERVESC PALIERE FIXE

Secțiunea 377 Maşini pentru ridicarea persoanelor care deservesc paliere Cerințele enunţate la punctul 6.4 vin în completarea cerințelor prevăzute la punctul 4.1.2.8 privind maşinile de ridicat care deservesc paliere fixe. Cerințele prevăzute la punctul 6.4 se aplică maşinilor precum, de exemplu, ascensoare pentru șantierele de construcții destinate persoanelor sau persoanelor și obiectelor, mecanisme de ridicare care deservesc maşini, de exemplu, macarale turn sau generatoare eoliene pentru accesul la posturile de lucru, ascensoare pentru locuinţe, platforme de ridicat și ascensoare pentru scări destinate persoanelor cu mobilitate redusă.


351

6.4.1 Riscuri pentru persoanele de pe sau din suportul de transport

Suportul de transporta trebuie proiectat și construit astfel încât să prevină riscurile datorate contactului dintre persoane și/sau obiecte aflate pe sau în suportul de transport și orice componentă fixă sau în mișcare. În cazul în care este necesar pentru îndeplinirea cerinței menționate, suportul de transport trebuie să fie el însuși complet închis cu uși echipat cu un dispozitiv de blocare care să nu permită mişcările periculoase ale suportului de transport decât atunci când ușile sunt închise. Ușile trebuie să rămână închise în cazul în care suportul de transport se oprește între paliere și există riscul de cădere din suportul de transport.

Maşinile trebuie proiectate, construite și, dacă este necesar, echipate cu dispozitive astfel încât să se prevină deplasarea necontrolată în sens ascendent sau descendent a suportului de transport. Aceste dispozitive trebuie să fie capabile să oprească suportul de transport la sarcina maximă de utilizare și la viteza maximă previzibilă. Oprirea datorată acţionării acestui dispozitiv nu trebuie să provoace frânarea periculoasă pentru ocupanți, indiferent de condițiile de sarcină.

Secțiunea 378 Riscuri pentru persoanele de pe sau din suportul de transport

Prima frază de la punctul 6.4.1 se referă la faptul că măsurile de protecție necesare trebuie luate în toate cazurile, pentru a preveni riscurile datorate contactului dintre persoane și/sau obiecte de pe sau din suportul de transport, cu orice componente fixe sau mobile. A doua frază de la punctul 6.4.1 se referă la cazurile în care este necesară închiderea completă a suportului de transport (sau a cabinei), în vederea atingerii acestui obiectiv. Închiderea completă este necesară, de exemplu, în cazul maşinilor cu un suport de transport rapid cum ar fi, de exemplu, anumite ascensoare pentru șantierele de construcții. Pentru aceste maşini, ușile trebuie prevăzute cu dispozitive de interblocare, pentru a împiedica mişcarea suportului de transport înainte de închiderea ușilor. Atunci când există riscul de a cădea de pe suportul de transport dacă acesta se oprește între paliere, dispozitivele de interblocare trebuie asociate cu dispozitive de blocare a protectorilor, pentru a preveni deschiderea ușilor înainte ca suportul de transport să ajungă la un palier. Cu toate acestea, Directiva ”Maşini” se aplică și în cazul ascensoarelor care au o viteză de deplasare sub 0,15 m/s – a se vedea secțiunea 151: observații privind articolul 24. Pentru aceste ascensoare cu viteză redusă, riscurile datorate contactului dintre persoanele și/sau obiectele de pe suportul de transport sau din interiorul acestuia cu componente fixe sau mobile ar putea fi reduse suficient printr-o combinație de alte mijloace, de exemplu, dispozitive de acționare cu menținere, pentru comanda mişcărilor suportului de transport și închiderea parțială a suportului de transport. Al doilea paragraf al punctului 6.4.1 se referă la riscul deplasărilor neaşteptate ale suportului de transport, fie deplasarea descendentă datorată greutății suportului de transport și sarcinii, fie deplasarea ascendentă datorată contragreutății. Atunci când aceste riscuri trebuie prevenite, ascensorul trebuie prevăzut cu dispozitive de detectare a deplasărilor neaşteptate și de oprire în condiţii de securitate a suportului de transport la detectarea unor astfel de deplasări.


352

6.4.2 Comenzi situate pe paliere

Comenzile, altele decât cele de urgență, situate pe paliere nu trebuie să declanşeze mişcări ale suportului de transport atunci când:

— dispozitivele de comandă din suportul de transport funcţionează;

— suportul de transport nu se află la un palier.

Secțiunea 379 Comenzi situate pe paliere Cerința enunţată la punctul 6.4.2 urmărește să garanteze că, atunci când o persoană de pe suportul de transport sau în interiorul acestuia a determinat o deplasare a suportului de transport, o altă persoană aflată pe un palier nu va putea comanda deplasarea suportului de transport cu ajutorul comenzii de „apel” până în momentul în care persoana din suportul de transport nu ajunge la palierul dorit. Aceasta înseamnă că nici atunci când un dispozitiv de acționare cu menținere a fost eliberat între două paliere, nici atunci când un dispozitiv de securitate a fost declanşat, comanda de apel nu trebuie să preia controlul. Pe de altă parte, trebuie să se asigure mijloacele necesare pentru ca, în caz de urgență, suportul de transport să fie adus în condiţii de securitate până la un palier.

6.4.3 Accesul la suportul de transport

Protectorii palierelor și ale suportului de transport trebuie proiectaţi și construiţi astfel încât să se asigure un transfer în condiţii de securitate către și de la suportul de transport, având în vedere ansamblul previzibil al obiectelor și persoanelor de ridicat.

Secțiunea 380 Accesul la suportul de transport Cerința enunţată la punctul 6.4.3 vine în completarea cerinței prevăzute la punctul 1.5.15 referitoare la riscuri de alunecare, dezechilibrare și cădere și a cerinței prevăzute la punctul 4.1.2.8.2 privind accesul la suportul de transport pentru maşinile de ridicat care deservesc paliere fixe. Balustradele sau ușile suportului de transport și palierelor trebuie proiectate ținând seama de destinația maşinilor, de exemplu, utilizarea de către persoane care transportă sau manipulează obiecte, utilizarea de către copii, utilizarea de către persoane cu o mobilitate redusă sau de către persoanele în scaun cu rotile. Orice distanță între suportul de transport și palier trebuie să fie redusă, eliminată printr-o punte sau protejată suficient astfel încât să se prevină riscurile pentru persoanele care intră în suportul de transport sau îl părăsesc.


353

6.5 MARCAJE

Suportul de transport trebuie să poarte informațiile necesare pentru asigurarea securităţii, care includ:

— numărul de persoane permise pe suportul de transport,

— sarcina maximă de utilizare.

Secțiunea 381 Marcajele suportului de transport Cerința enunţată la punctul 6.5 vine în completarea cerințelor prevăzute la punctul 1.2.2 privind identificarea organelor de comandă, la punctul 1.7.1.1 privind informațiile și dispozitivele de informare, la punctul 1.7.3 privind marcarea maşinilor și la primele două paragrafe de la punctul 4.3.3 privind informațiile și marcarea maşinilor de ridicat. Punctul 6.5 se referă la informațiile care trebuie să fie ușor și în permanență accesibile pentru persoana sau persoanele aflate pe suportul de transport al maşinii sau în interiorul acestuia, pentru a asigura utilizarea în în condiţii de securitate a maşinii. Sarcina maximă de utilizare trebuie marcată în suportul de transport (și pe maşină, conform punctului 4.3.3). Numărul de persoane admise pe suportul de transport sau în interiorul acestuia trebuie, de asemenea, marcat în interiorul suportului de transport. Alte informații necesare care trebuie marcate în suportul de transport pot include măsurile care trebuie luate în caz de urgență și utilizarea corectă a echipamentelor de comunicare în caz de urgență.


354

ANEXA II

Declarații

1. CONŢINUT

A. DECLARAȚIE CE DE CONFORMITATE A MAŞINII

Prezenta declarație și traducerile acesteia trebuie să fie elaborate după aceleași condiții ca și instrucțiunile [a se vedea anexa I punctul 1.7.4.1 literele (a) și (b)] și să fie dactilografiate sau scrise de mână, cu majuscule.

Prezenta declarație se referă exclusiv la maşina care se află în starea în care a fost introdusă pe piață și exclude componentele adăugate și/sau operațiile efectuate ulterior de către utilizatorul final. . . .

Secțiunea 382 Declarație CE de conformitate a maşinii Anexa II 1 A se referă la declarația CE de conformitate care trebuie redactată de producătorul maşinii sau de reprezentantul său autorizat din UE și care trebuie să însoțească maşina până când aceasta ajunge la utilizator – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) și secțiunea 109: observații privind articolul 7 alineatul (1). Declarația CE de conformitate este declarația legală a producătorului sau a reprezentantului său autorizat care atestă că maşina respectivă este conformă cu toate dispozițiile aplicabile ale Directivei “Maşini”. Cerința enunţată la primul paragraf al anexei II 1 A, conform căreia declarația și traducerile acesteia trebuie să fie elaborate după aceleași condiții ca și instrucțiunile, impune ca declarația CE de conformitate să fie elaborată în una sau mai multe limbi oficiale ale UE. Atunci când nu există o declarație CE de conformitate originală în limba (limbile) oficială (oficiale) ale țării în care va fi utilizată maşina, producătorul sau reprezentantul său autorizat sau persoana care aduce maşina în zona respectivă trebuie să furnizeze o traducere în acea limbă/acele limbi. Traducerile trebuie să specifice cuvântul „Traducere” – a se vedea secțiunea 246: observații privind punctul 1.7.1, secțiunea 255: observații privind punctul 1.7.4 și secțiunea 257: observații privind punctele 1.7.4.1 literele (a) și (b) din anexa I. Declarația CE de conformitate trebuie dactilografiată (imprimată) sau scrisă de mână, cu majuscule. Aceasta trebuie să fie inclusă fie în instrucțiuni, fie furnizată separat, caz în care în instrucțiuni trebuie inclus un document care să specifice cuprinsul declarației de conformitate CE – a se vedea secțiunea 149: observații privind punctul 1.7.4.2 litera (c) din anexa I. Al doilea paragraf din anexa II 1 A subliniază faptul că declarația CE de conformitate se referă numai la maşinile aflate în condiția în care au fost proiectate, construite și introduse pe piață de către producător. În cazul în care producătorul autorizează un alt operator economic, precum un importator sau un distribuitor, să modifice maşina înainte ca aceasta să fie furnizată utilizatorului final, producătorul rămâne responsabil din punct de vedere juridic pentru maşina furnizată. Cu toate acestea, producătorul nu este responsabil din punct de vedere


355

juridic pentru completările sau modificările aduse maşinii fără autorizarea sa, de alți operatori economici sau de utilizatorul final. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când maşina aflată în utilizare este examinată de autoritățile de supraveghere a pieței – a se vedea secțiunea 94: observații privind articolul 4 alineatul (1).

Anexa II 1 A (continuare) . . . Declarația CE de conformitate trebuie să conțină următoarele elemente:

1. denumirea și adresa completă a producătorului și, dacă este cazul, a reprezentantului său autorizat;

2. numele și adresa persoanei autorizate să constituie dosarul tehnic, care trebuie să fie stabilită în Comunitate;

3. descrierea și identificarea maşinii, inclusiv denumirea generică, funcția, modelul, tipul, numărul de serie și denumirea comercială;

4. o propoziție prin care să se declare în mod expres că maşina îndeplinește ansamblul prevederilor pertinente din prezenta directivă și, după caz, o propoziție similară prin care să se declare conformitatea cu alte directive și/sau prevederi aplicabile maşinii. Trimiterile menționate trebuie să se refere textele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5. în cazul în care este necesar, numele, adresa și numărul de identificare al organismului notificat care a efectuat examinarea CE de tip prevăzută în anexa IX și numărul certificatului de examinare CE de tip;

6. în cazul în care este necesar, numele, adresa și numărul de identificare ale organismului notificat care a aprobat sistemul de asigurare totală a calității prevăzut în anexa X;

7. în cazul în care este necesar, o trimitere la standardele armonizate utilizate, așa cum menționează articolul 7 alineatul (2);

8. în cazul în care este necesar, trimiterea la alte standarde și specificații tehnice utilizate;

9. locul și data declarației;

10. identitatea și semnătura persoanei împuternicite să elaboreze declarația în numele producătorului sau al reprezentantului său autorizat.

. . .

Secțiunea 383 Conținutul declarației CE de conformitate Următoarele observații se referă la paragrafele numerotate din anexa II 1 A:

1. Denumirea și adresa completă a producătorului trebuie să fie aceleași ca cele marcate pe maşină – a se vedea secțiunea 250: observații privind punctul 1.7.3 din anexa I. În cazul în care producătorul a ales să împuternicească un reprezentant autorizat din UE să îndeplinească toate sau o parte din obligațiile sale prevăzute la articolul 5 – a se vedea secțiunea 84 și secțiunea 85:


356

observații privind articolul 2 litera (j) – detaliile reprezentantului autorizat trebuie să fie, de asemenea, menționate în declarația de conformitate CE.

2. Persoana autorizată să constituie dosarul tehnic este o persoană fizică sau juridică având domiciliul în UE, căreia producătorul i-a încredințat sarcina de a întocmi și de a pune la dispoziție elementele pertinente din dosarul tehnic, în urma primirii unei cereri justificate din partea autorităților de supraveghere a pieței dintr-un stat membru – a se vedea secțiunea 98: observații privind articolul 4 alineatele (3) și (4) și secțiunea 393: observații privind anexa VII A 2 și 3. Persoana autorizată pentru constiuirea dosarului tehnic nu este responsabilă, ca atare, pentru proiectarea, construcția sau evaluarea conformității maşinii, pentru elaborarea documentelor cuprinse în dosaru tehnic, pentru aplicarea marcajului CE sau pentru elaborarea și semnarea declarației CE de conformitate. Toți producătorii de maşini trebuie să specifice numele și adresa persoanei autorizate să întocmească dosarul tehnic. Pentru producătorii stabiliți în UE, persoana autorizată pentru constituirea dosarului tehnic poate fi însuși producătorul, reprezentantul său autorizat, o persoană de contact aparținând personalului producătorului (care poate fi aceeași cu semnatarul declarației CE de conformitate) sau o altă persoană fizică sau juridică stabilită în UE, căreia producătorul îi încredințează această sarcină. Pentru producătorii stabiliți în afara UE, persoana autorizată pentru constituirea dosarului tehnic poate fi orice persoană fizică sau juridică stabilită în UE, căreia i se încredințează sarcina de a întocmi și de a pune la dispoziție dosarul tehnic, în urma primirii unei cereri justificate. În cazul în care un producător stabilit în afara UE a ales să împuternicească un reprezentant autorizat din UE să îndeplinească toate obligațiile sau o parte din obligațiile prevăzute la articolul 5 – a se vedea secțiunea 84 și secțiunea 85: observații privind articolul 2 litera (j) – reprezentantul autorizat din UE poate fi, de asemenea, persoana autorizată pentru întocmirea dosarului tehnic.

3. Detaliile necesare pentru descrierea și identificarea maşinii sunt în esență aceleași cu cele care trebuie marcate pe maşină – a se vedea secțiunea 250: observații privind punctul 1.7.3 din anexa I. Cu toate acestea, în declarația CE de conformitate, detaliile referitoare la maşină trebuie specificate în întregime. Scopul acestor informații este de a permite atât utilizatorului, cât și autorităților de supraveghere a pieței să identifice fără echivoc maşina cuprinsă în declarație. Ca regulă generală, trebuie să se specifice numărul de serie al maşinii la care face referire declarația CE de conformitate. În cazul maşinilor produse în serie mare, se poate elabora o singură declarație CE de conformitate care să cuprindă mai multe numere de serie sau mai multe loturi, caz în care trebuie să se specifice numerele de serie cuprinse în declarație, urmând ca pentru fiecare nouă gamă de numere de serie sau loturi să se elibereze o nouă declarație CE de conformitate. În orice caz, trebuie să se furnizeze datele de identificare


357

necesare, pentru a se asigura legătura dintre fiecare maşină și declarația CE de conformitate care i se aplică.

4. Propoziţia în care se declară că maşina îndeplinește toate prevederile aplicabile ale Directivei “Maşini” reprezintă elementul-cheie al declarației CE de conformitate. În această propoziţie, producătorul sau reprezentantul său autorizat faptul că maşina respectivă îndeplinește toate cerințele esențiale de securitate și sănătate (CESS) aplicabile cuprinse în anexa I la Directiva ”Maşini” și că procedura corespunzătoare de evaluare a conformității a fost îndeplinită. În cazul în care maşina respectivă face obiectul altor acte legislative ale UE, pe lângă Directiva „Maşini”, conformitatea cu celelalte directive sau reglementări în domeniu trebuie, de asemenea, declarată – a se vedea secțiunea 91 și secțiunea 92: observații privind articolul 3. Producătorul poate întocmi o singură declarație CE de conformitate pentru celelalte directive sau reglementări, cu condiția ca declarația să conțină toate informațiile prevăzute în fiecare directivă. Acest lucru poate să nu fie posibil în toate cazurile, deoarece anumite directive specifică un anumit format pentru declarația de conformitate – a se vedea secțiunea 89: observații privind articolul 3.

5. Pentru maşinile aparținând uneia dintre categoriile menționate în anexa IV, în cazul cărora producătorul a ales să urmeze procedura de examinare CE de tip, trebuie să se specifice detaliile organismului notificat care a efectuat examinarea CE de tip și numărul certificatului de examinare CE de tip – a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12 alineatele (3) și (4). Denumirea, adresa și numărul de identificare din patru cifre ale organismului notificat care trebuie specificate pot fi verificate în baza de date NANDO – a se vedea secțiunea 133: observații privind articolul 14.

6. Pentru maşinile aparținând uneia dintre categoriile menționate în anexa IV, în cazul cărora producătorul a ales să urmeze procedura de asigurare totală al calității, trebuie să se specifice detaliile organismului notificat care a aprobat sistemul de asigurare totală a calității utilizat de producător – a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12 alineatele (3) și (4). Denumirea, adresa și numărul de identificare din patru cifre al organismului notificat, care trebuie specificate, pot fi verificate în baza de date NANDO – a se vedea secțiunea 133: observații privind articolul 14.

7. Pentru a beneficia de prezumția de conformitate conferită de aplicarea standardelor armonizate, producătorii trebuie să specifice referințele standardului (standardelor) armonizat(e) aplicate în declarația CE de conformitate – a se vedea secțiunea 110 și secțiunea 111: observații privind articolul 7 alineatul (2) și secțiunea 114: observații privind articolul 7 alineatul (3). Cu toate acestea, trebuie reamintit faptul că aplicarea standardelor armonizate rămâne voluntară – a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2). În cazul maşinilor aparținând uneia dintre categoriile menționate în anexa IV, în cazul cărora producătorul a urmat procedura de evaluare a conformității cu


358

control intern al producției de maşini, conform anexei VIII, producătorul trebuie să specifice referința/referințele standardului (standardelor) armonizat(e) care se aplică în declarația CE de conformitate, deoarece aplicarea standardelor armonizate care cuprind toate cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile maşinilor este o condiție pentru utilizarea acestei proceduri de evaluare a conformității – a se vedea secțiunea 129: observații privind articolul 12 alineatul (3).

În cazul în care referința unui standard armonizat este specificată în declarația CE de conformitate, autoritățile de supraveghere a pieței sunt îndreptățite să considere că producătorul a aplicat specificațiile standardului în întregime. Dacă producătorul nu a aplicat toate specificațiile unui standard armonizat, acesta poate totuși să menționeze referința standardului în declarația CE de conformitate dar, în acest caz, trebuie să indice ce specificații ale standardului a aplicat sau nu a aplicat.

8. În cazul în care nu s-au utilizat standarde armonizate, producătorul poate menționa referințele altor documente tehnice utilizate pentru proiectarea și construcția maşinii. Trebuie reținut că aplicarea acestor documente nu conferă prezumția de conformitate – a se vedea secțiunea 162: observații privind principiul general 3 din anexa I.

9. Menționarea locului și a datei declarației sunt cerințe obișnuite pentru un document juridic care poartă o semnătură. Locul care trebuie menționat este, de obicei, orașul în care se află sediul producătorului sau al reprezentantului său autorizat. Deoarece declarația de conformitate CE trebuie întocmită înainte ca maşina să fie introdusă pe piață sau pusă în funcțiune – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) – data menționată în declarația CE de conformitate trebuie să fie cel târziu data la care maşina este introdusă pe piață sau, în cazul maşinilor pentru propria utilizare a producătorului, cel târziu data la care maşina este pusă în funcțiune.

10. Identitatea persoanei împuternicite de producător sau de reprezentantul său autorizat să întocmească declarația CE de conformitate trebuie menționată lângă semnătura sa. Prin identitatea persoanei se înțelege specificarea numelui și a funcției sale. Declarația CE de conformitate poate fi semnată de directorul general sau de un alt reprezentant al întreprinderii respective, căruia i-a fost delegată această responsabilitate. Declarația CE de conformitate trebuie semnată și păstrată de producător sau de reprezentantul său autorizat – a se vedea secțiunea 386: observații privind anexa II 2. Semnătura poate fi reprodusă pe exemplarele declarației de conformitate care însoțesc maşina.


359

ANEXA II

1. CUPRINS (continuare) . . . B. DECLARAȚIE DE ÎNCORPORARE A CVASIMAŞINILOR

Prezenta declarație și traducerile acesteia trebuie să fie elaborate după aceleași condiții ca și instrucțiunile [a se vedea anexa 1 punctul 1.7.4.1. literele (a) și (b)] și să fie dactilografiate sau scrise de mână, cu majuscule. . . .

Secțiunea 384 Declarația de încorporare pentru cvasimaşini Anexa II 1 B se referă la declarația de încorporare care trebuie elaborată de producătorul cvasimaşinilor sau de reprezentantul său autorizat din UE și care trebuie să însoțească cvasimaşina până când aceasta ajunge la producătorul ansamblului final de maşină în care trebuie încorporată – a se vedea secțiunea 104: observații privind articolul 5 alineatul (2) și secțiunea 131: observații privind articolul 13. Declarația de încorporare va face parte din dosarul tehnic al ansamblului final de maşină – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII A 1 litera (a). Declarația de încorporare este declarația legală a producătorului cvasimaşinii sau a reprezentantului autorizat al acestuia, care are următoarele obiective principale:

− să informeze producătorul ansamblului final al maşinii care dintre CESS aplicabile din anexa I la Directiva ”Maşini” au fost aplicate și îndeplinite și, dacă este cazul, să declare conformitatea cvasimaşinii cu dispozițiile altor acte legislative UE aplicabile;

− să se angajeze să transmită, ca urmare a cererii înaintate în mod justificat de autoritățile naționale, informații relevante cu privire la cvasimaşină;

− să specifice că cvasimaşina nu trebuie pusă în funcțiune până în momentul în care ansamblul final în care trebuie încorporată este declarată conformă cu dispozițiile aplicabile ale Directivei “Maşini”.

Observațiile privind primul paragraf al anexei II 1 A se aplică și în cazul primului paragraf al anexei II 1 B.


360

Anexa II 1 B (continuare) . . . Declarația de încorporare trebuie să conțină următoarele detalii:

1. denumirea și adresa completă a producătorului cvasimaşinii și, dacă este cazul, a reprezentantului său autorizat;

2. numele și adresa persoanei autorizate pentru constiuirea dosarului tehnic corespunzător, care trebuie să aibă domiciliul în Comunitate;

3. descrierea și datele de identificare ale cvasimaşinii, inclusiv denumirea generică, funcția, modelul, tipul, numărul de serie și denumirea comercială;

4. o propoziție prin care să se declare care dintre cerințele esențiale ale prezentei directive au fost aplicate, precum și faptul că întocmirea documentației tehnice corespunzătoare s-a efectuat conform părții B din anexa VII, și, dacă este necesar, o propoziție prin care să se declare conformitatea cvasimaşinii cu alte aplicabile. Trimiterile menționate trebuie să se refere la textele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5. un angajament de a transmite, ca urmare a cererii înaintate în mod justificat de autoritățile naționale, informații relevante cu privire la cvasimaşină. Respectiva cerere va include metoda de transmitere și nu va aduce prejudicii drepturilor de proprietate intelectuală ale producătorului cvasimaşini ;

6. o declarație conform căreia cvasimaşina nu trebuie pusă în funcțiune înainte ca maşina în cadrul cărora urmează a fi încorporată să fie declarată conformă cu dispozițiile prezentei directive, în cazul în care este necesar;

7. locul și data declarației;

8. identitatea și semnătura persoanei împuternicite să elaboreze declarația în numele producătorului sau al reprezentantului său autorizat.

. . .

Secțiunea 385 Conținutul declarației de încorporare Următoarele observații se referă la punctele numerotate din anexa II 1 B:

1. Observațiile privind punctul 1 din anexa II 1 A se aplică.

2. În ceea ce privește persoana autorizată să întocmească documentația tehnică, se aplică observațiile privind punctul 2 din anexa II 1 A privind persoana autorizată să întocmească dosarul tehnic.


4. Directiva ”Maşini” nu stabileşte care dintre CESS aplicabile trebuie aplicate și îndeplinite de producătorul cvasimaşinii. Atunci când se decide dacă anumite CESS trebuie aplicate și îndeplinite sau nu, pot fi luate în considerare următoarele considerente:


361

− este posibil ca producătorul cvasimaşinii să nu poată evalua integral anumite riscuri care depind de modul în care cvasimaşina este încorporată în ansamblul final;

− producătorul cvasimaşinii poate conveni cu un producător de ansambluri finale de maşini asupra unei „separări de sarcini”, prin care aplicarea și îndeplinirea anumitor CESS rămâne în responsabilitatea producătorului ansamblului final.

În propoziţia de la punctul 4 din anexa II 1 B, producătorul cvasimaşinii trebuie să menționeze cu exactitate în declarația de încorporare care dintre CESS aplicabile au fost aplicate și îndeplinite. Dacă o anumită CESS a fost îndeplinită numai pentru anumite părți sau aspecte ale cvasimaşinii, acest lucru trebuie menționat. Instrucțiunile de asamblare pentru cvasimaşină trebuie să menționeze necesitatea abordării acelor CESS care nu sunt îndeplinite sau care sunt îndeplinite doar parțial – a se vedea secțiunea 390: observații privind anexa VI. Producătorul cvasimaşinii trebuie, de asemenea, să declare că a întocmit documentația tehnică aferentă indicând modul în care aceste CESS au fost aplicate – a se vedea secțiunea 394: observații privind anexa VII B. În cazul în care cvasimaşina (sau o parte din aceasta) se supune și altor acte legislative ale UE, pe lângă Directiva “Maşini”, conformitatea cu celelalte directive sau reglementări aplicabile trebuie, de asemenea, declarată – a se vedea secțiunea 91 și secțiunea 92: observații privind articolul 3. În cazul în care aceste directive sau reglementări prevăd o declarație CE de conformitate, trebuie să se întocmească, pentru cvasimaţină, o declarație CE de conformitate potrivit cu aceste texte. Aceste declarații de conformitate trebuie incluse în dosarul tehnic pentru ansamblul final – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII A 1 litera (a).

5. Angajamentul prevăzut la punctul 5 din anexa II 1 B se referă la obligația producătorului cvasimaşinii de a prezenta orice informații relevante pentru securitate și sănătate, în special documentația tehnică aferentă, la cererea înaintată în mod justificat de autoritățile de supraveghere a pieței din unul dintre statele membre – a se vedea secțiunea 394: observații privind anexa VII B. Având în vedere că declarația de încorporare a cvasimaşinii va face parte din dosarul tehnic al ansamblului final – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII A 1 litera (a) – producătorul ansamblului final este astfel în posesia angajamentului furnizorului său de a transmite documentația tehnică aferentă autorităților de supraveghere a pieței, ca urmare a unei cereri înaintate în mod justificat. Drepturile de proprietate intelectuală ale producătorului cvasimaşinii sunt protejate prin faptul că autoritățile de supraveghere a pieței sunt obligate să trateze cu confidențialitate informațiile obținute în îndeplinirea sarcinilor lor – a se vedea secțiunea 143: observații privind articolul 18 alineatul (1).


362

6. Declarația prevăzută la punctul 6 ține seama de faptul că o cvasimaşină nu poate fi considerată sigură până în momentul în care: - toate CESS aplicabile cvasimaşinii care nu au fost îndeplinite de

producătorul cvasimaşinii au fost îndeplinite; - riscurile care decurg din încorporarea cvasimaşinii în ansamblul final

au fost evaluate și au fost luate măsurile de protecție necesare pentru tratarea lor.



Anexa II (continuare) . . .

2. CONSERVARE

Producătorul maşinii sau reprezentantul său autorizat trebuie să păstreze originalul declarației CE de conformitate pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la ultima dată de fabricație a maşini .

Producătorul cvasimaşinii sau reprezentantul său autorizat trebuie să păstreze originalul declarației de încorporare pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la ultima data de fabricație a cvasimaşinii .

Secțiunea 386 Conservarea declarației CE de conformitate și a declarației de încorporare

Perioada de conservare (păstrare) de zece ani de la ultima dată de fabricație stabilită în anexa II 2 pentru declarația CE de conformitate și pentru declarația de încorporare urmărește să permită autorităților de supraveghere a pieței să verifice aceste documente, dacă este necesar – a se vedea secțiunea 98: observații privind articolul 4 alineatele (3) și (4).


363

ANEXA III

Marcajul CE

Marcajul CE de conformitate va consta din inițialele „CE” sub următoarea formă:

În cazul în care marcajul CE este micșorat sau mărit, trebuie menținute proporțiile indicate în desenul de mai sus.

Diversele componente ale marcajului CE trebuie să aibă în mod efectiv aceeași dimensiune verticală, care nu poate fi sub 5 mm. Se poate renunța la dispoziția privind dimensiunea minimă în cazul maşinilor de dimensiune redusă.

Marcajul CE trebuie să fie aplicat în imediata vecinătate a denumirii producătorului sau a reprezentantului său autorizat, cu folosirea aceleiași tehnici.

În cazul aplicării procedurii de asigurare totală a calității prevăzută la articolul 12 alineatul (3) litera (c) și alineatul (4) litera (b), marcajul CE trebuie să fie urmat de numărul de identificare al organismului notificat.

Secțiunea 387 Forma marcajului CE Dispozițiile privind marcajul CE prevăzute la articolul 16 se aplică alături de dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 765/2008 – a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16. Anexa III stabilește forma grafică obligatorie a marcajului CE. Marcajul CE constă doar din literele „CE”, în forma grafică indicată în desen – grila și liniile punctate sunt incluse în desen numai pentru a ajuta la determinarea formei literelor și nu trebuie reproduse în marcajul CE. Cel de-al patrulea punct al anexei III privind amplasarea și tehnica marcajului CE trebuie să se aplice alături de cerințele generale privind marcarea maşinilor – a se vedea secțiunea 250: observații privind punctul 1.7.3 din anexa I. Ultimul paragraf din anexa III se aplică numai în cazul maşinilor aparținând uneia dintre categoriile menționate în anexa IV pentru care s-a aplicat procedura de asigurare completă a calității – a se vedea secțiunea 129, secțiunea 130 și secțiunea 132: observații privind articolul 12 alineatele (3) și (4). În acest caz, marcajul CE trebuie să fie urmat de numărul de identificare de patru cifre al organismului notificat care a aprobat sistemul de asigurare totală a calității – a se vedea secțiunea 133: observații privind articolul 14. Pentru aceste maşini, marcajul CE și numărul de identificare al organismului notificat pot fi aplicate numai odată ce producătorul a fost


364

notificat cu privire la aprobarea sistemului său de asigurare totală a calității de către organismul notificat – a se vedea secțiunea 404: observații privind punctul 2.3 din anexa X. Aceste marcaje nu mai pot fi aplicate dacă aprobarea sistemului de asigurare totală a calității a fost suspendată sau retrasă de către organismul notificat – a se vedea secțiunea 406: observații privind punctul 3 din anexa X. Numărul de identificare al organismului notificat nu trebuie marcat pe o maşină pentru care s-a urmat procedura de examinare CE de tip.


365

ANEXA IV

Categorii de maşini cărora trebuie să li se aplice una dintre procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (3) și (4)

1. Ferăstraie circulare (simple sau multiple) pentru prelucrarea lemnului și a materialelor cu caracteristici fizice similare sau pentru prelucrarea cărnii și a materialelor cu caracteristici fizice similare de următoarele tipuri:

1.1. Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) în poziţie fixă (fixe) în timpul pelucrării, cu masă fixă sau suport fix, cu avans manual al piesei de prelucrat saudispozitiv amovibil cu avans mecanic;

1.2. Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) în poziţie fixă (fixe) în timpul prelucrării, prevăzute cu masă mobilă sau cărucior cu mișcare alternativă, cu deplasare manuală;

1.3 Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) în poziţie fixă (fixe) în timpul prelucrării, prevăzute prin construcţie cu dispozitiv de antrenare mecanizată a pieselor de prelucrat, cu alimentare și/sau evacuare manuală;

1.4. Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) mobilă (mobile) în timpul prelucrării, cu antrenare mecaniizată, cu alimentare și/sau evacuare manuală.

2. Mașină de îndreptat cu avans manual pentru prelucrarea lemnului.

3. Maşină de rindeluit pe o faţă care este prevăzută prin construcţie cu dispozitiv de antrenare mecanizată, cu alimentare și/sau evacuare manuală pentru prelucrearea lemnului.

4. Ferăstraie cu pânză panglică, cu alimentare și/sau evacuare manuală pentru prelucrarea lemnului și a materialelor cu caracteristici fizice similare sau pentru prelucrarea cărnii și a materialelor cu caracteristici fizice similare, de următoarele tipuri:

4.1. Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) în poziţie fixă (fixe) în timpul prelucrării, cu masă fixă sau suport fix sau cu mișcare alternativă;

4.2. Ferăstraie mecanice cu lamă (lame) montatată (montatate) pe un cărucior cu mișcare alternativă.

5. Maşini combinate ale tipurilor prevăzute la punctele 1 - 4 și la punctul 7 pentru prelucrarea lemnului și a materialelor cu caracteristici fizice similare.

6. Mașină de cepuit cu mai multe axe cu avans manual pentru prelucrarea lemnului.

7. Mașină de frezat cu ax vertical și avans manual pentru prelucrarea lemnului și a materialelor cu caracteristici fizice similare.

8. Ferăstraie portabile cu lanț pentru prelucrarea lemnului.

9. Prese, inclusiv prese pentru îndoit, pentru prelucrarea la rece a metalelor, cu încărcare și/sau descărcare manuală, ale căror elemente mobile pot să aibă o cursă superioară valorii de 6 mm și o viteză mai mare de 30 mm/s.


366

10. Mașini de format mase plastice prin injecție sau comprimare cu încărcare şi/sau descărcare manuală.

11. Mașini de format piese din cauciuc prin injecție sau comprimare cu încărcare şi/sau descărcare manuală.

12. Maşini pentru lucrări subterane de următoarele tipuri:

12.1. Locomotive și vagoane cu sistem de frânare;

12.2. Elemente de susţinerecu acţionare hidraulică.

13. Maşini de colectare a deșeurilor menajere cu încărcare manuală şi având un mecanism de compactare încorporat.

14. Dispozitive amovibile de transmisie mecanică, inclusiv protectorii lor.

15. Protectorii arborilor de transmisie dispozitive amovibile de transmisie mecanică.

16. Elevatoare pentru vehicule.

17. Echipamente pentru ridicarea persoanelor sau a persoanelor și a obiectelor care prezintă un pericol de cădere pe verticală de la o înălţime mai mare de trei metri.

18. Maşini portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și alte maşini de impact.

19. Dispozitive de protecție destinate detectării prezenței persoanelor.

20. Protectori mobili acționaţi cu un dispozitiv de blocare destinat să fie utilizat la maşinile prevăzute la punctele 9, 10 și 11.

21. Blocuri logice care asigură funcții de securitate.

22. Structuri de protecție pentru combaterea efectelor răsturnării (ROPS).

23. Structuri de protecție pentru combaterea efectelor căderilor de obiecte (FOPS).

Secțiunea 388 Categorii de maşini care pot face obiectul uneia dintre procedurile de evaluare a conformității care implică un organism notificat

Anexa IV stabilește lista cu categoriile de maşini care pot face obiectul uneia dintre cele două proceduri de evaluare a conformității care implică un organism notificat: examinarea CE de tip sau asigurarea totală a calității. Aceste categorii includ maşinile în sens larg – a se vedea secțiunea 33: observații privind articolul 2. Maşinile care aparțin uneia dintre categoriile menționate în anexa IV pot face de asemenea obiectul procedurii de evaluare a conformității cu verificări interne, atunci când sunt fabricate în conformitate cu standardele armonizate care cuprind toate cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile – a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12 alineatele (3) și (4). Lista prevăzută în anexa IV este exhaustivă, cu alte cuvinte, numai maşinile care aparțin categoriilor menționate fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității prevăzute la articolul 12 alineatele (3) și (4). Maşinile care aparțin unor categorii nemenționate în anexa IV, chiar dacă sunt similare sau prezintă pericole similare cu categoriile menționate, fac numai obiectul procedurii de evaluare a conformității cu


367

control intern al producţiei – a se vedea secțiunea 128: observații privind articolul 12 alineatul (2).

Punctele 1 - 8 Punctul 1 se referă numai la ferăstraiele circulare pentru prelucrarea lemnului și a altor materiale similare sau pentru prelucrarea cărnii sau a unor materiale similare care aparțin categoriilor menționate la punctele 1.1 - 1.4. Trebuie remarcat, de asemenea, că nu sunt vizate toate ferăstraiele circulare pentru prelucrarea lemnului; de exemplu, ferăstraiele mecanice a căror lamă este manipulată manual în timpul prelucrării (precum unele ferăstraie pentru prelucrări oblice) nu sunt menționate în anexa IV. Materialele similare lemnului includ, de exemplu, plăci aglomerate, plăci fibrolemnoase, placaje (precum și aceste materiale, atunci când sunt acoperite cu plastic sau cu materiale laminate din aliaje ușoare), plută, os, cauciuc sau material plastic rigid. Pe de altă parte, piatra, betonul și alte materiale asemănătoare, care necesită un instrument abraziv de tăiere, nu sunt considerate materiale similare lemnului. Materialele similare cărnii includ peștele și alimentele înghețate sau congelate. Punctele 1.3, 1.4, 3 și 4 se referă la alimentarea și/sau evecuarea manuală. Alimentarea și/sau evacuarea manuală are loc atunci când operatorul așează materialele care trebuie prelucrate direct în dispozitivul de alimentare sau în dispozitivul de susținere a materialului care trebuie prelucrat și le scoate direct din acel dispozitiv, astfel încât operatorul poate avea contact direct cu materialul de prelucrat în timp ce acesta din urmă se află în contact cu unealta. Se consideră că maşina nu are alimentare sau evacuare manuală dacă este echipat cu un dispozitiv de alimentare sau cu un dispozitiv de alimentare și evacuare a materialelor de prelucrat (precum, de exemplu, un transportor), astfel încât uneltele nu pot fi atinse de utilizator în timp ce este utilizat dispozitivul, iar maşina nu poate fi acționată fără acel dispozitiv. Punctele 1.1, 2, 6 și 7 se referă la maşinile cu avans manual. Avansul manual are loc atunci când fie materialul care trebuie prelucrat, fie unealta de prelucrare este mișcată manual în timpul prelucrării, astfel încât operatorul poate veni în contact cu unealta. Aceeași situație este valabilă în cazul maşinilor cu masă sau cărucior acționat manual, cu mișcare alternativă, menționate la punctul 1.2. Maşinile combinate pentru prelucrarea lemnului menționate la punctul 5 sunt maşinile destinate să efectueze orice combinație dintre funcțiile menționate la punctele 1 - 4 și 7, cu scoaterea manuală a materialului de procesat între operații - a se vedea secțiunea 210: observații privind punctul 1.3.5 din anexa I. Numai maşinile combinate care îndeplinesc funcțiile menționate la punctele 1 - 4 și 7 fac obiectul punctului 5 din anexa IV; totuși, aceste maşini pot îndeplini și alte funcții suplimentare. Având în vedere că măsurile necesare de protecție sunt de multe ori comune mai multor funcții sau tuturor funcțiilor combinate, examinarea CE de tip sau evaluarea sistemului de asigurare totală a calității pentru aceste maşini combinate pentru prelucrarea lemnului vor aborda întotdeauna maşina în ansamblu.


368

Mașinile de frezat cu ax vertical menționate la punctul 7 au un ax care trece prin talpă și un motor de acționare situat sub talpă. Mașinile de frezat cu comandă manuală, cu un ax situat în întregime deasupra tălpii nu sunt cuprinse la punctul 7.

Punctul 9 Presele pentru prelucrarea la rece a metalelor menționate la punctul 9 sunt presele a căror utilizare inițială sau normală include posibilitatea ca operatorul să poată așeza sau scoate piesele de lucru dintre unelte manual, fără să utilizeze dispozitive integrate de manipulare auxiliare. Termenul „prelucrare la rece” se referă la prelucrarea metalului fără încălzirea acestuia, de obicei la temperatura camerei. Termenul „metal” se referă la materialul sub formă de plăci, produse laminate sau forjate. Punctul 9 se aplică numai preselor cu părți mobile de acționare, care au ambele caracteristici de mai jos:

- o cursă de peste 6 mm și - o viteză finală de peste 30 mm/s.

La stabilirea vitezei finale a preselor mecanice, trebuie să se ia în considerare viteza instantanee cea mai mare pe care o atinge piesa mobilă (în general, aproximativ la jumătatea cursei). Punctul 9 nu cuprinde alte tipuri de maşini pentru prelucrarea la rece a metalelor precum, de exemplu:

- prese pentru sinterizare, - foarfece cu fălci sau foarfece-ghilotină, - mașini de nituit, de broșat sau de cusut, - prese de asamblat, - mașini de îndoire, - prese de îndreptat, - prese de perforat cu cap-revolver, - prese de extrudare, - prese de forjare sau presele de ștanțare, - prese de forjare prin percuție, - prese izostatice.

Punctele 10 și 11 Mașinile de prelucrare a materialului plastic și cauciucului menționate la punctele 10 și 11 sunt mașini pentru prelucrarea polimerilor, precum materialele termoplastice și termorigide sau cauciucul, prin injecție sau compresie. Încărcarea și descărcarea se referă numai la așezarea în interiorul matriței și la scoaterea din matriță a materialului sau a pieselor. Nu se consideră că încărcarea și descărcarea sunt manuale dacă: - mașina este proiectată să funcționeze numai cu maşini robotizate sau de

manipulare, sau


369

- mașina este prevăzută cu dispozitive de încărcare și descărcare, astfel încât funcționarea mașinii fără aceste dispozitive nu este posibilă.

În toate celelalte cazuri, se va considera că încărcarea și descărcarea se fac manual.

Punctul 12 Locomotivele destinate lucrului subteran menționate la punctul 12.1 sunt vehicule autopropulsate care rulează pe o linie de cale ferată cu una sau două șine situate deasupra sau sub vehicul, destinate utilizării în mine sau pentru alte lucrări în subteran, pentru tractarea sau transportarea persoanelor, materialelor sau minereurilor. Vagoanele cu frână sunt vehicule feroviare destinate lucrului în subteran echipate cu o frână care poate fi folosită de operator. Elementele de susţinere cu acţionare hidraulică menționate la punctul 12.2 sunt, de obicei, suporturi automate utilizate pentru susținerea plafonului unui front de abataj. Acestea includ:

- o unitate de susținere sub comandă învecinată; - mai multe unități de susținere sub comandă grupată; - sisteme de susținere a întregului front de abataj, sub comandă centrală.

Mașinile pentru săparea tunelurilor nu sunt cuprinse la punctul 12.

Punctul 13 O explicație cu privire la termenul „încărcare manuală” referitor la maşinile de colectare a deșeurilor menajere cu încărcare manuală care includ un mecanism de comprimare, menționate la punctul 13, apare într-un document de orientare specific. Documentul arată, de asemenea, exemple de mașini care se încadrează în domeniul de aplicare de la punctul 13 și de mașini care nu se încadrează la punctul 13.192 În general, vehiculul în sine nu este inclus în domeniul de aplicare al Directivei “Maşini”, astfel încât mașina menționată la punctul 13 este maşina de colectare și de comprimare a deșeurilor menajere montată pe un șasiu – a se vedea secțiunea 37: observații privind a treia liniuță de la articolul 2 litera (a) și secțiunea 54: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (e).

Punctele 14 și 15

Dispozitivele amovibile de transmisie mecanică menționaţi la punctul 14, cunoscuţi sub denumirea de „arbori de priză de putere” (arbori de transmisie cu articulaţie cardanică), sunt componente detașabile pentru transmisia energiei între utilajul autopropulsat sau un tractor și o maşină receptor precum un utilaj agricol remorcat – a se vedea secțiunea 45: observații privind articolul 2 litera (f). Dispozitivele

192 http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/files/machinery/classification_of_rcvs_december_2009_en.pdf

http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/files/machinery/classification_of_rcvs_december_2009_en.pdf

http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/files/machinery/classification_of_rcvs_december_2009_en.pdf


370

amovibile de transmisie mecanică trebuie să fie întotdeauna introduse pe piață împreună cu un protector adecvat. Protectorii pentru dispozitivele amovibile de transmisie mecanică pot fi, de asemenea, introduşi pe piață separat, drept componente de securitate – aceşti protectori sunt cuprinşi la punctul 15.

Punctul 16 Elevatoarele pentru vehicule menționate la punctul 16 sunt elevatoare fixe sau mobile destinate ridicării de la sol a unor vehicule întregi, în scopul inspectării și lucrului pe sau sub aceste vehicule, în timp ce acestea se află în poziție ridicată. Elevatoarele pentru vehicule cu cursă scurtă care nu sunt destinate lucrului sub vehicule nu sunt cuprinse la punctul 16. Acestea includ maşinile destinate deservirii unor vehicule precum, de exemplu, autoturisme, motociclete, snowmobile, camioane, autobuze, tramvaie, vehicule pe șine și cărucioare industriale. Acestea includ, de asemenea, ansamblurile de dispozitive de ridicat care funcționează în cadrul unui sistem sincronizat pentru ridicarea aeronavelor întregi în vederea inspecției sau întreținerii lor. Punctul 16 nu cuprinde:

− cricurile care nu sunt destinate să ridice întregul vehicul de la sol, − elevatoarele pentru parcarea vehiculelor, − elevatoarele încorporate în liniile de asamblare ale vehiculului.

Punctul 17 Dispozitivele pentru ridicarea persoanelor sau a persoanelor și a obiectelor, menționate la punctul 17 includ următoarele: a) maşinile a căror funcție principală este ridicarea persoanelor sau a persoanelor

și obiectelor precum, de exemplu: - platforme elevatoare de lucru mobile, pe catarge sau suspendate; - ascensoare pentru șantierele de construcții destinate persoanelor sau

persoanelor și obiectelor; - dispozitive de ridicat destinate conectării la maşini precum macarale

sau generatoare eoliene, pentru accesul la posturile de lucru; - maşini care deservesc paliere fixe, care fac obiectul Directivei “Maşini”,

precum ascensoarele rezidențiale și platformele de ridicare destinate persoanelor cu mobilitate redusă – a se vedea secțiunea 151: observații privind articolul 24;

b) dispozitivele pentru ridicarea persoanelor sau a persoanelor și obiectelor montate pe maşini cu funcții principale altele decât ridicarea persoanelor. Aceste dispozitive includ, de exemplu, posturile de operare, de acționare sau de comandă ale funcției de ridicare de pe cărucioarele industriale, de pe maşinile destinate stocării și extragerii care funcționează numai pe șine, de pe macarale sau de pe utilajele pentru lucrări de terasamente.


371

Pentru aceste dispozitive, examinarea CE de tip sau evaluarea sistemului de asigurare totală a calității se referă la conformitatea dispozitivelor pentru ridicarea persoanelor și nu la celelalte funcții ale maşinii;

c) maşinile de ridicat cu funcții principale altele decât ridicarea persoanelor, cu posturi de comandă la bord precum, de exemplu, maşinile de susţinere la sol pentru aeronave, pasarelele telescopice pentru pasagerii aeronavelor, podurile pentru accesul pe nave și cadrele pentru urcare utilizate la ridicarea macaralelor turn;

d) echipamentele interschimbabile pentru ridicarea persoanelor precum platformele de lucru care urmează să fie asamblate, de exemplu, cu motostivuitoarele cu rază de acțiune variabilă, macaralele de încărcat sau macaralele mobile. Evaluarea conformității trebuie să se asigure că asamblarea echipamentelor interschimbabile și toate tipurile de maşini de bază cu care vor fi asamblate sunt conforme cu toate CESS aplicabile – a se vedea secțiunea 41: observații privind articolul 2 litera (b). Trebuie să se facă distincția dintre aceste echipamente interschimbabile și echipamentele care nu sunt asamblate cu maşini de ridicat, dar sunt utilizate în mod excepțional pentru ridicarea persoanelor cu maşini pentru ridicarea obiectelor (în conformitate cu punctul 3.1.2 din anexa II la Directiva 2009/104/CE), care nu fac obiectul Directivei “Maşini” – a se vedea secțiunea 10: observații privind considerentul 7. Această distincție este explicată într-un document de orientare specific193.

Dispozitivele de mai sus sunt cuprinse la punctul 17 atunci când implică un pericol de cădere de la o înălțime de peste trei metri pe verticală. Înălțimea pe verticală reprezintă distanța pe verticală dintre suprafața suportului de transport pe care sunt așezate persoanele sau persoanele și obiectele pentru a fi ridicate – a se vedea secțiunea 334: observații privind punctul 4.1.1 litera (g) din anexa I - și nivelul la care persoanele sau suportul de transport ar putea cădea. Acest nivel este, de obicei, nivelul solului sau nivelul podelei sau al suprafeței pe care maşina urmează să fie instalată sau utilizată, dar ar putea fi și un nivel mai jos dacă producătorul a prevăzut ca maşina să fie instalată în apropierea unei pante.

Punctul 18 Maşinile portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive menționate la punctul 18 sunt maşinile portabile cu încărcătură explozivă pentru fixarea dispozitivelor de prindere precum cuiele, bolțurile cu filet, capsele sau alte obiecte similare, într-un material de bază. Punctul 18 include, de asemenea, maşinile cu funcționare prin impact cu încărcătură explozivă pentru alte aplicații, precum maşinile pentru gravarea materialelor prin imprimare sau pistoalele cu glonț captiv pentru asomarea animalelor.

193 http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/files/machinery/interchangeable_equipment_lifting_persons_-_lifting_goods_dec_2009_en.pdf




372

Punctul 18 nu include maşinile portabile de fixare sau alte maşini cu funcționare prin șoc care utilizează alte surse de energie, precum maşinile pneumatice, cu arcuri, electromagnetice sau maşinile acționate cu butelii de gaz.

Punctul 19 Punctul 19 cuprinde componentele de securitate care detectează prezența persoanelor sau a unor părți ale corpului și care generează un semnal corespunzător în sistemul de comandă, în vederea reducerii riscurilor la care sunt expuse persoanele detectate. Semnalul poate fi generat atunci când o persoană sau o parte a corpului unei persoane depășește o limită prestabilită (împiedicare) sau când este detectată prezența unei persoane într-o zonă prestabilită (detectarea prezenței) sau ambele. Aceste dispozitive de protecție includ, de exemplu: - dispozitivele de protecție sensibile la presiune precum, de exemplu, covoarele,

pardoselile, muchiile, barele, barele de impact, plăcile și firele sensibile la presiune;

- dispozitivele de protecție opto-electronice precum, de exemplu, cortinele optice, capetele de scanare, dispozitivele cu fascicul luminos și laser;

- dispozitivele de protecție radar, cu raze infraroșii, cu ultrasunete și cu cameră.

Punctul 19 nu cuprinde dispozitivele care funcționează pe principiul imaginii indirecte, precum oglinzile sau televiziunea cu circuit închis (CCTV).

Punctul 20 Punctul 20 cuprinde protectorii mobili acționaţi mecanic care corespund definiției componentelor de securitate – a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c) – destinaţi să fie montaţi pe presele pentru prelucrarea la rece a metalelor, menționate la punctul 9 sau pe mașinile de format mase plastice prin injecție sau compresie sau pe mașinile de format piese din cauciuc cu încărcare și/sau descărcare manuală, menționate la punctele 10 și 11.

Punctul 21 Blocurile logice care asigură funcții de securitate menționate la punctul 21 sunt componente complexe care: - corespund definiției componentelor de securitate – a se vedea secțiunea 42:

observații privind articolul 2 litera (c) și - analizează unul sau mai multe semnale de intrare și generează, printr-un

anumit algoritm, unul sau mai multe semnale de ieșire și - sunt destinate să funcționeze în corelație cu sistemul de comandă al mașinii

sau ca parte a acestuia, în vederea îndeplinirii uneia sau mai multor funcții de securitate.

Cu toate acestea, sistemul de comandă, ca întreg, nu trebuie considerat ca fiind un bloc logic.


373

Dispozitivele simple, precum senzorii electromecanici sau dispozitivele de comutare care transformă doar un semnal de intrare într-un semnal de ieșire nu trebuie considerate ca fiind blocuri logice. Blocurile logice care asigură funcții de securitate includ, de exemplu:

− blocurile logice pentru organele de comandă cu două mânere,

− automatele programabile de securitate,

− componentele pentru prelucrarea logică a semnalelor legate de securitate ale sistemelor bus de securitate.

Punctele 22 și 23 Punctele 22 și 23 cuprind structurile de protecție împotriva răsturnării (ROPS) și structurile de protecție împotriva căderilor de obiecte (FOPS) care corespund definiției componentelor de securitate – a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c). Structurile ROPS și FOPS fabricate de un producător de maşini pentru a fi montate pe propriile sale maşini nu sunt cuprinse la punctele 22 și 23. Același lucru este valabil și pentru structurile ROPS sau FOPS destinate utilizării ca piese de schimb, pentru a înlocui structuri ROPS sau FOPS identice, furnizate de producătorul maşinii originale – a se vedea secțiunea 48: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (a) – având în vedere că acestea nu fac obiectul Directivei “Maşini”. Cu toate acestea, toate structurile ROPS și FOPS, fie că sunt introduse pe piață drept componente de securitate, fie că sunt fabricate de un producător de maşini pentru propriile sale maşini, trebuie supuse unor încercări corespunzătoare – a se vedea secțiunea 315 și secțiunea 316: observații privind punctele 3.4.3 și 3.4.4 din anexa I – iar rapoartele de încercare corespunzătoare trebuie incluse în dosarul tehnic al maşinii pe care sunt montate – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII A 1. Efectuarea unor încercări corespunzătoare este, de asemenea, necesară pentru structurile de protecție împotriva răsturnării, în conformitate cu punctul 3.4.3 din anexa I, însă aceste structuri nu sunt cuprinse la punctul 22 din anexa IV și în procedurile aferente de evaluare a conformității. Trebuie remarcat că structurile ROPS sunt uneori menționate în standardele armonizate sub alți termeni precum, de exemplu, „dispozitive de protecție a capului” sau „dispozitive de protecție frontală”. Toate structurile destinate montării pe maşini mobile în vederea protejării operatorului de obiectele aflate în cădere trebuie considerate structuri ROPS, indiferent de termenul utilizat în standardele pentru maşinile respective.


374

ANEXA V

Listă indicând componentele de securitate prevăzute la articolul 2 litera (c)

1. Protectori pentru dispozitive amovibile de transmisie mecanică.

2. Dispozitive de protecție destinate detectării prezenței persoanelor.

3. Protectori mobili acționaţi cu un dispozitiv de blocare proiectaţi pentru a fi utilizaţi pentru maşinile prevăzute la punctele 9, 10 și 11 din anexa IV.

4. Blocuri logice care asigură funcții de securitate pe maşină.

5. Valve cu mijloace suplimentare de detectare a defectării destinate controlulului mișcărilor periculoase la maşini.

6. Sisteme de extracție a emisiilor maşinii .

7. Protectori și alte dispozitive de protecție destinate să protejeze persoanele expuse împotriva părților mobile implicate direct în procesul de lucru al maşinii.

8. Dispozitive de control al solicitărilor și mişcărilor la maşinile de ridicat.

9. Diepozitive de reținere a persoanelor pe scaun.

10. Dispozitive pentru oprirea de urgență.

11. Sisteme de descărcare pentru prevenirea acumulării de sarcinilor electrostatice potențial periculoase.

12. Limitatoare de energie și dispozitive de securitate prevăzute la punctele 1.5.7, 3.4.7 și 4.1.2.6 din anexa I.

13. Sisteme și dispozitive destinate reducerii emisiei de zgomot și a vibrațiilor.

14. Structuri de protecție pentru combaterea efectelor răsturnării (ROPS).

15. Structuri de protecție pentru combaterea efectelor căderilor de obiecte (FOPS).

16. Comenzi bimanuale.

17. Componente pentru maşinile de ridicat și/sau deplsat persoane între diferite paliere, incluse în următoarea listă:

(a) dispozitive de blocare a ușilor palierelor;

(b) dispozitive care prevăd împiedicarea căderii sau a mişcării necontrolate pe verticală a suportului de transport;

(c) dispozitive de limitare a excesului de viteză;

(d) amortizoare cu acumulare de energie,

- neliniare sau

- cu amortizare a reculului;

(e) amortizoare cu disipare de energie;


375

(f) dispozitive de securitate montate pe cricurile circuitelor hidraulice la care acestea sunt utilizate ca dispozitive împotriva căderii;

(g) dispozitive de securitate electrică compuse din întrerupătoare de securitate care cuprind componente electronice.

Secțiunea 389 Lista indicativă a componentelor de securitate Anexa V conține o listă cu exemple de produse care corespund definiției „componentelor de securitate” – a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c). Trebuie remarcat că numai componentele introduse pe piață independent sunt considerate componente de securitate. Lista din anexa V este o listă indicativă și nu una exclusivă; în consecință, orice componentă care corespunde definiției prevăzute la articolul 2 litera (c) trebuie considerată ca fiind o componentă de siguranță care face obiectul Directivei “Maşini”, chiar dacă nu este inclusă în listă. Lista indicativă a componentelor de securitate din anexa V poate fi actualizată de Comisie în urma consultării Comitetului pentru maşini – a se vedea secțiunea 116: observații privind articolul 8 alineatul (1) litera (a) și secțiunea 147: observații privind articolul 22 alineatul (3). De remarcat că următoarele componente de securitate incluse în lista indicativă din anexa V sunt de asemenea incluse în categoriile de maşini din anexa IV cărora trebuie să li se aplice una dintre procedurile de evaluare a conformității menționate la articolul 12 alineatele (3) și (4):

Anexa V Anexa IV Punctul 1 Protectorii pentru dispozitive amovibile de transmisie

mecanică = Punctul 15

Punctul 2 Dispozitive de protecție destinate detectării prezenței persoanelor

= Punctul 19

Punctul 3 Protectori mobili acționaţi cu un dispozitiv de blocare destinat să fie utilizat la maşinile prevăzute la punctele 9, 10 și 11 din anexa IV

= Punctul 20

Punctul 4 Blocuri logice care asigură funcțiile de securitate la maşini =Punctul 21 Punctul 14 Structuri de protecție pentru combaterea efectelor răsturnării

(ROPS) = Punctul 22

Punctul 15 Structuri de protecție pentru combaterea efectelor căderilor de obiecte (FOPS)

= Punctul 23

Pentru explicații privind punctele de mai sus – a se vedea secțiunea 388: observații privind anexa IV. Celelalte categorii de componente de securitate menționate în anexa V (și orice componente de securitate neincluse în anexa V) sunt supuse procedurilor de evaluare a conformității cu control intern al producției – a se vedea secțiunea 128: observații privind articolul 12 alineatul (2) și secțiunea 391: observații privind anexa VII.


376

Punctul 5 Valvele menționate la punctul 5 sunt componente montate pe sisteme hidraulice sau pneumatice pentru prevenirea deplasărilor periculoase ale maşinii în caz de avarie – a se vedea secțiunea 205: observații privind punctul 1.2.6 și secțiunea 342: observații privind punctul 4.1.2.6 litera (c) din anexa I.

Punctul 6 Sistemele de extracție menționate la punctul 6 sunt sisteme prevăzute pentru evacuarea materialelor și substanțelor periculoase produse de maşini sau de materialele prelucrate cu ajutorul maşinii, în vederea protejării sănătății și siguranței persoanelor expuse – a se vedea secțiunea 235, observații privind punctul 1.5.13 și secțiunea 322: observații privind punctul 3.5.3 din anexa I. Aceste sisteme pot fi prevăzute pentru a fi montate pe maşini individuale sau pentru a fi instalate la același post de lucru, astfel încât să poată fi conectate mai multe maşini. Punctul 6 nu cuprinde sistemele prevăzute în mod specific pentru protecția mediului.

Punctul 7 Punctul 7 cuprinde protectorii și dispozitivele de protecție prevăzute pentru a fi montate pe maşini în vederea protejării persoanelor împotriva ppărţilor în mișcare implicate în proces – a se vedea secțiunea 214: observații privind punctul 1.3.8.2.

Punctul 8 Punctul 8 cuprinde organele de comandă a sarcinii și a deplasărilor prevăzute pentru maşinile de ridicat – a se vedea secțiunea 342: observații privind punctul 4.1.2.6, secțiunea 354: observații privind punctul 4.2.2 și secțiunea 370: observații privind punctul 6.1.2 din anexa I. Controlul sarcinii și al deplasărilor la maşinile de ridicat este de obicei realizat de un sistem constând din mai multe componente care includ o unitate electronică de comandă (ECU), senzori, elemente de acționare hidraulice etc. Componenta care este esențială pentru funcția de securitate este unitatea electronică de comandă care include un software corespunzător. O unitate electronică de control incluzând un software corespunzător trebuie astfel considerată ca fiind o componentă de securitate, fie că este furnizată separat, fie ca parte a unui sistem de supraveghere. Un sistem complet de supraveghere va fi, de asemenea, considerat o componentă de securitate.

Punctul 9 Punctul 9 cuprinde sistemele de reționere pentru menținerea persoanelor pe scaune, prevăzute pentru a fi montate pe maşinile mobile, de exemplu, atunci când există riscul ca operatorii sau alte persoane transportate de maşină să fie strivite între părțile maşinii și sol în cazul în care maşina s-ar balansa sau s-ar răsturna – a se vedea secțiunea 295: observații privind punctul 3.2.2 din anexa I.


377

Punctul 10 Punctul 10 cuprinde dispozitivele pentru oprirea de urgență – a se vedea secțiunea 202: observații privind punctul 1.2.4.3 din anexa I.

Punctul 11 Punctul 11 cuprinde sistemele de descărcare pentru prevenirea acumulării de sarcini electrostatice potențial periculoase – a se vedea secțiunea 223: observații privind punctul 1.5.2 din anexa I.

Punctul 12 Punctul 12 cuprinde componentele de securitate prevăzute pentru a fi montate în vederea respectării cerințelor menționate la punctele 1.5.7 (Explozie), 3.4.7 [Transmisia energiei între utilajul autopropulsat (sau tractor) și maşina receptoare ] și 4.1.2.6 (Controlul mişcărilor) din anexa I.

Punctul 13 Punctul 13 cuprinde sistemele și dispozitivele prevăzute să fie montate pe maşini pentru a reduce emisia de zgomot și vibrații. Sistemele și dispozitivele de reducere a emisiei de zgomot includ incintele de atenuare a zgomotelor, amortizoarele de zgomot și dispozitivele active de reducere a zgomotului – a se vedea secțiunea 229: observații privind punctul 1.5.8 din anexa I. Sistemele și dispozitivele de reducere a emisiilor de vibrații includ sistemele care utilizează arcuri, amortizoare, sau o combinație a acestora – a se vedea secțiunea 231: observații privind punctul 1.5.9 din anexa I.

Punctul 16 Organele de comandă cu două mânere sunt un fel de dispozitiv de protecție – a se vedea secțiunea 221: observații privind punctul 1.4.3 din anexa I.

Punctul 17 Componentele de securitate enumerate la punctul 17 literele (a) - (g) sunt destinate montării pe maşini pentru ridicarea persoanelor sau a persoanelor și obiectelor între paliere fixe – a se vedea secțiunea 344 - secțiunea 349: observații privind punctul 4.1.2.8 și secțiunea 377 - secțiunea 380: observații privind punctele 6.4.1 - 6.4.3 din anexa I. Lista este identică cu lista componentelor de securitate prevăzută în anexa IV la Directiva 95/16/CE „Ascensoare”194. Aceasta reflectă faptul că se pot monta componente de securitate similare pe ascensoarele pentru șantierele de construcții, pe ascensoarele a căror viteză de deplasare nu depășește 0,15 m/s și pe alte ascensoare care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al Directivei „Ascensoare”, care fac obiectul Directivei “Maşini” – a se vedea secțiunea 151: observații privind articolul 24. Trebuie remarcat că, în conformitate, cu Directiva „Ascensoare”, componentele de securitate menționate la punctul 17 literele (a) - (g) fac obiectul unei proceduri de

194 A se vedea Ghidul privind aplicarea Directivei 95/16/CE privind ascensoarele: http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/documents/guidance/lifts/annex4/index_en.htm

http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/documents/guidance/lifts/annex4/index_en.htm

http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/documents/guidance/lifts/annex4/index_en.htm


378

evaluare a conformității care implică un organism notificat. Componentele de securitate care poartă marcajul CE și sunt însoțite de o declarație de conformitate în conformitate cu Directiva „Ascensoare” pot fi utilizate pentru îndeplinirea unor funcții similare pe maşinile care deservesc paliere fixe, care fac obiectul Directivei „Maşini”. Pe de altă parte, componentele de securitate destinate acestor maşini care fac obiectul Directivei „Maşini” nu pot fi utilizate pe ascensoarele care fac obiectul Directivei „Ascensoare”, decât dacă au fost supuse uneia dintre procedurile de evaluare a conformității prevăzute în acea directivă.


379

ANEXA VI

Instrucțiuni de asamblare pentru cvasimaşini

Instrucțiunile de asamblare pentru cvasimaşini trebuie să conțină o descriere a condițiilor care trebuie îndeplinite în vederea corectării modului de încorporare în ansamblul final, astfel încât să nu se compromită securitatea și sănătatea.

Instrucțiunile de asamblare trebuie să fie redactate într-o limbă oficială a Comunității, acceptabilă pentru producătorul maşinii în care va fi încorporată cvasimaşina sau pentru reprezentantul său autorizat.

Secțiunea 390 Instrucțiuni de asamblare pentru cvasimaşini Dispozițiile anexei VI se aplică cvasimaşinilor menționate la articolul 1 litera (g) și definite la articolul 2 litera (g) – a se vedea secțiunea 46: observații privind articolul 2 litera (g). Instrucțiunile de asamblare pentru cvasimaşină trebuie întocmite de producătorul acestora sau de reprezentantul său autorizat și furnizate producătorului ansamblului final – a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13. Instrucțiunile de asamblare vor deveni parte a dosarului tehnic pentru ansamblul final – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII A 1 litera (a). Instrucțiunile de asamblare vor trata toate aspectele legate de securitate ale cvasimaşinii și ale interfeței dintre cvasimaşină și ansamblul final, care trebuie luate în considerare de asamblor în momentul încorporării cvasimaşinii în ansamblul final. Instrucțiunile de asamblare vor indica necesitatea de a lua măsurile adecvate pentru îndeplinirea CESS aplicabile cvasimaşinii care nu au fost aplicate și îndeplinite sau care au fost îndeplinite doar parțial de producătorul cvasimaşinii – a se vedea secțiunea 385: observații privind anexa II 1 B. În unele cazuri, producătorul cvasimaşinii poate să aplice și să îndeplinească CESS referitoare la instrucțiunile prevăzute în anexa I și să specifice acest lucru în declarația sa de încorporare. De exemplu, producătorul unui motor care urmează să fie încorporat într-o maşină mobilă poate furniza instrucţiunile acesteia. În alte cazuri, instrucțiunile de asamblare pentru cvasimaşină vor furniza informațiile necesare privind cvasimaşina, pentru a-i permite producătorului maşinii finale să întocmească acele părți ale instrucțiunilor care se referă la cvasimaşină. Instrucțiunile de asamblare se adresează producătorului ansamblului final de maşină; prin urmare, trebuie să fie pe înțelesul acestuia. În conformitate cu cel de-al doilea paragraf al anexei VI, instrucțiunile de asamblare trebuie scrise în una din limbile oficiale ale UE acceptabile pentru producătorul ansamblului final – a se vedea secțiunea 246: observații privind punctul 1.7.1 din anexa I. Aceasta înseamnă că, în cazul în care producătorul cvasimaşinii îl cunoaște pe producătorul ansamblului final, limba instrucțiunilor de asamblare furnizate odată cu cvasimaşina poate fi convenită între cele două părți, de exemplu, în contractul de vânzare. În cazul în care nu există un astfel de acord, instrucțiunile de asamblare trebuie furnizate în limba UE oficială / limbile UE oficiale a / ale statului membru în


380

care producătorul ansamblului final este stabilit, deoarece nu se poate presupune că acel producător înțelege o altă limbă.


381

ANEXA VII

A. Dosarul tehnic pentru maşină

Prezenta parte descrie procedura de întocmire a dosarului tehnic. Dosarul tehnic trebuie să demonstreze că maşina se încadrează în cerințele prezentei directive. Acesta trebuie să acopere informațiile legate de proiectare, fabricare și exploatare a maşinii, în măsura necesară acestei evaluări. Dosarul tehnic trebuie întocmit în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității, cu excepția instrucțiunilor pentru maşini, în cazul cărora se aplică dispozițiile specifice din anexa I punctul 1.7.4.1.

. . .

Secțiunea 391 Dosarul tehnic pentru maşină Obligația de a întocmi un dosar tehnic în conformitate cu anexa VII A se aplică producătorului oricăruia dintre produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a) - (f) sau reprezentantului său autorizat – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1). Dosarul tehnic urmărește să le permită producătorilor să demonstreze conformitatea maşinii cu CESS aplicabile. Acesta ajută, de asemenea, autoritățile de supraveghere a pieței să verifice conformitatea maşinii, în special în ceea ce privește aspectele care nu pot fi verificate printr-o inspecție vizuală. Primul paragraf al anexei VII A afirmă faptul că prin dosarul tehnic trebuie să fie acoperite proiectarea, fabricarea și funcţionarea maşinii, în măsura necesară acestei evaluări. Nu este necesar ca în dosarul tehnic să fie incluse toate detaliile proiectării și construcției maşinii care nu sunt specifice maşinii respective și care pot fi justificate pe baza bunei practici inginerești. Cu toate acestea, producătorul trebuie să se asigure că în dosarul tehnic se includ toate informațiile necesare pentru a demonstra cu claritate că au fost luate măsuri adecvate pentru soluționarea tuturor riscurilor semnificative asociate maşinii, în vederea respectării tuturor CESS aplicabile – a se vedea secțiunea 98: observații privind articolul 4. Primul paragraf al anexei VII A afirmă, de asemenea, că redactarea dosarului tehnic trebuie să fie făcută în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității – a se vedea secțiunea 246: observații privind punctul 1.7.1 din anexa I. Producătorii stabiliți în UE întocmesc de obicei majoritatea elementelor dosarului tehnic în limba oficială a statului membru în care sunt stabiliți, deși este posibil să se prefere o altă limbă oficială a UE. Producătorii pot include, de asemenea, în dosarul tehnic, documente din partea furnizorilor de componente, subansambluri sau rapoarte din partea organismelor de încercare scrise în alte limbi oficiale ale UE. Aceste documente nu trebuie traduse. Totuși, documentele scrise în alte limbi decât cele ale UE trebuie traduse în una din limbile oficiale ale UE. Producătorii stabiliți în afara UE trebuie să întocmească dosarul tehnic în una sau mai multe limbi oficiale ale UE. Există o singură excepție de la regula generală, deoarece, în conformitate cu a 7-a liniuță a anexei VII A 1, dosarul tehnic trebuie să includă o copie a instrucțiunilor care fac obiectul unor cerințe de limbă specifice – a se vedea secțiunea 256 și secțiunea 257: observații privind punctele 1.7.4 și 1.7.4.1 literele (a) și (b) din anexa I.


382

ANEXA VII A (continuare) . . . 1. Dosarul tehnic trebuie să cuprindă următoarele:

(a) dosarul de fabricaţie, care trebuie să includă:

− o descriere generală a maşinii;

− un plan de ansamblu a maşinii și planurile circuitelor de comandă, precum și descrieri și explicații pertinente necesare pentru înțelegerea funcționării maşinii;

− planurile detaliateşi complete însoțite, eventual, de note de calcul, rezultate ale încercărilor, certificate, etc., necesare pentru verificarea conformității maşinii cu cerințele esențiale de securitate și sănătate,

− documentația referitoare la evaluarea riscurilor prin care se descrie procedura urmată, inclusiv:

(i) o listă a cerințelor esenţiale de securitate și sănătate care se aplică maşinii;

(ii) descrierea măsurilor de protecție aplicate pentru eliminarea pericolelor identificate sau pentru reducerea riscurilor și, în caz că este necesar, indicarea riscurilor reziduale asociate maşinii;

− standardele și alte specificații tehnice utilizate, cu precizarea cerințelor esenţiale de securitate și sănătate acoperite prin aceste standarde;

− orice raport tehnic care conţine rezultate ale încercărilor efectuate fie de producător, fie de către un organism ales de producător sau de reprezentantul său autorizat;

− o copie după instrucțiunile maşinii;

− dacă este cazul, o declarație de încorporare pentru cvasimaşina inclusă în maşina completă, precum și instrucțiunile de asamblare pertinente pentru o astfel de maşină;

− dacă este cazul, copii după declarația CE de conformitate a maşinilor sau după alte produse încorporate în maşină;

− o copie după declarația CE de conformitate;

(b) pentru produsele fabricate în serie, măsurile interne ce urmează a fi aplicate pentrua se asigura că maşinile rămân conforme cu prevederile prezentei directive.

Producătorul trebuie să efectueze cercetările și încercările necesare asupra componentelor, asupra accesoriilor sau asupra maşinii complete pentru a stabili dacă prin proiectare sau construcție aceasta poate fi asamblată și pusă în funcțiune în deplină securitate. Rapoartelele și rezultatele pertinente trebuie incluse în dosarul tehnic.

. . .


383

Secțiunea 392 Conținutul dosarului tehnic Punctul 1 litera (a) și punctul 1 litera (b) din anexa VII A stabilesc conținutul dosarului tehnic. Punctul 1 litera (a) se referă la proiectarea și construcția maşinii; punctul 1 litera (b) se referă la producerea maşinii. Primele trei liniuțe de la punctul 1 litera (a) se referă la descrierea maşinii, care trebuie să fie suficient de detaliată pentru a permite autorităților de supraveghere a pieței să înțeleagă exploatarea maşinii și să verifice conformitatea acesteia cu cerințele esențiale de securitate și sănătate (CESS) aplicabile. Aceste liniuțe trebuie interpretate ținând seama de al treilea paragraf de la punctul 2 al anexei VII A care limitează detaliile care trebuie prevăzute în dosarul tehnic în ceea ce privește subansamblurile. Pentru fiecare model sau tip de maşină este necesar un dosar tehnic. Termenii „model” sau „tip” desemnează maşini cu o anumită proiectare, anumite caracteristici tehnice și o anumită utilizare. Un tip de maşină poate fi produs în serie sau ca un singur exemplar. Un tip de maşină poate avea mai multe variante; cu toate acestea, pentru a fi considerate ca aparținând aceluiași tip, aceste variante trebuie să aibă aceeași proiectare de bază, să prezinte pericole similare și să necesite măsuri de protecție similare. Descrierea maşinii în dosarul tehnic trebuie să precizeze variantele modelului sau tipului respectiv. A patra liniuță de la punctul 1 litera (a) se referă la evaluarea riscurilor de către producător. Rezultatul evaluării riscurilor trebuie să fie susținut de documente, astfel încât autoritățile să poată verifica dacă CESS aplicabile au fost corect identificate și dacă măsurile de protecție necesare au fost luate în conformitate cu principiile de integrare a securității – a se vedea secțiunea 173 - secțiunea 177: observații privind punctul 1.1.2 din anexa I. Informațiile solicitate la literele (i) și (ii) de la a patra liniuță a punctului 1 litera (a) pot fi întocmite sub forma unei liste de verificare care să indice CESS aplicabile maşinii și măsurile de protecție corespunzătoare. Documentația referitoare la evaluarea riscurilor este facilitată prin aplicarea standardelor armonizate, deși aplicarea acestor standarde nu îl scutește pe producător de obligația de a efectua evaluarea riscurilor – a se vedea secțiunea 158 și secțiunea 159: observații privind principiul general 1 din anexa I. A cincea liniuță de la punctul 1 litera (a) impune ca producătorul să dovedească cu documente ce standarde sau alte specificații tehnice a utilizat, indicând CESS acoperite. Trimiterea la specificațiile standardelor armonizate aplicabile facilitează demonstrarea conformității maşinii, deoarece aplicarea acestora conferă prezumția de conformitate cu CESS pe care le cuprind – a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2). A șasea liniuță de la punctul 1 litera (a) se referă la rapoartele privind rezultatele tuturor încercărilor efectuate de către producător sau în numele acestuia. Metodele de verificare necesare pentru asigurarea conformității maşinii, inclusiv inspecții, încercări-tip, încercări pe eşantioane sau încercări pe exemplar necesare sunt de obicei specificate în standardele armonizate pertinente. Mai mult, anumite încercări sunt impuse de CESS din anexa I:

- încercările asupra structurilor de protecție împotriva răsturnării, basculării și căderii de obiecte (ROPS, TOPS, FOPS) pentru maşinile mobile – a se


384

vedea secțiunea 315 și secțiunea 316: observații privind punctele 3.4.3 și 3.4.4 din anexa I;

- încercările referitoare la rezistența mecanică a maşinilor de ridicat – a se vedea secțiunea 339 - secțiunea 341: observații privind punctele 4.1.2.3, 4.1.2.4 și 4.1.2.5 din anexa I;

- încercările referitoare la aptitudinea la utilizare a maşinilor și a accesoriilor de ridicat – a se vedea secțiunea 356: observații privind punctul 4.1.3 din anexa I.

A șaptea liniuță de la punctul 1 litera (a) se referă la instrucțiunile pentru maşină – a se vedea secțiunea 254 - secțiunea 274: observații privind punctul 1.7.4 și, după caz, secțiunea 277: observații privind punctul 2.1.2, secțiunea 279: observații privind punctul 2.2.1.1, secțiunea 280: observații privind punctul 2.2.2.2, secțiunea 325: observații privind punctul 3.6.3 și secțiunea 360 și secțiunea 361: observații privind punctul 4.4 din anexa I. A opta liniuță de la punctul 1 litera (a) se referă la declarația de încorporare pentru orice cvasimaşină care este încorporată – a se vedea secțiunea 384 și secțiunea 385: observații privind anexa II 1 B - și la instrucțiunile de asamblare aferente – a se vedea secțiunea 390: observații privind anexa VI. Aceste documente nu vor însoți ansamblul final, dar trebuie incluse în dosarul tehnic pentru ansamblul final de maşină. A noua liniuță de la punctul 1 litera (a) se referă la declarația CE de conformitate a maşinii sau a altor produse încorporate în maşină. Poate fi vorba de următoarele produse:

a) componente de securitate sau lanțuri, cabluri sau chingi încorporate în maşină; b) echipamentele încorporate în maşină, care fac obiectul unei anumite directive

care necesită o declarație CE de conformitate precum, de exemplu, echipamentele ATEX sau echipamentele sub presiune – a se vedea secțiunea 91: observații privind articolul 3;

c) maşinile complete care sunt încorporate într-un ansamblu de maşini– a se vedea secțiunea 38: observații privind a patra liniuță de la articolul 2 litera (a).

Declarația (declarațiile) CE de conformitate pentru produsele de mai sus nu trebuie să însoțească maşina în care sunt încorporate, dar trebuie să fie incluse în dosarul tehnic pentru acea maşină. A zecea liniuță de la punctul 1 litera (a) impune includerea unei copii după declarația CE de conformitate a maşinii în dosarul tehnic pentru acea maşină – a se vedea secțiunea 382 și secțiunea 383: observații privind anexa II 1 A. Punctul 1 litera (b) din anexa VII A impune ca în dosarul tehnic al maşinii fabricate în serie trebuie să fie documentate măsurile care trebuie luate pentru a asigura menținerea conformității maşinilor fabricate cu CESS aplicabile. Aceste măsuri pot include, de exemplu:

- monitorizarea materialelor, componentelor și subsistemelor aprovizionate; - inspecţii și încercări care trebuie efectuate în diferite etape ale fabricației și

asupra produselor finite;


385

- măsuri care să garanteze executarea corectă de către subcontractanți a specificațiilor producătorului.

Aceste măsuri pot fi puse în aplicare printr-un sistem de management al calității, de exemplu, un sistem conform cu standardul EN ISO 9001195. Ultimul paragraf de la primul punct al anexei VII A impune ca producătorul să efectueze cercetările și încercările necesare asupra componentelor și accesoriilor. Metodele de verificare necesare, inclusiv inspecțiile, încercările-tip, încercările asupra eşantioanelor sau încercările pe exemplar necesare sunt de obicei specificate în standardele armonizate aplicabile. Toate documentele menționate la primul punct al anexei VII A trebuie revizuite și actualizate în mod regulat, atunci când se fac modificări asupra proiectării sau fabricației al maşinii respective.

ANEXA VII A (continuare) . . .

2. Dosarul tehnic prevăzut la punctul 1 trebuie pus la dispoziția autorităților competente ale statelor membre timp de cel puțin 10 ani după data fabricației maşinii sau, în cazul fabricaţiei în serie, după data fabricației ultimului exemplar.

Dosarul tehnic nu trebuie să se afle pe teritoriul Comunității și nici să fie permanent disponibil în formă materială. Cu toate acestea, trebuie să se asigure posibilitatea ca acesta să fie reconstituit și pus la dispoziție într-o perioadă de timp proporțională cu complexitatea sa de către persoana desemnată în declarația CE de conformitate.

Nu este obligatorie includerea în dosarul tehnic a unor planuri detaliate sau a oricăror alte informații specifice în ceea ce privește subansamblurile utilizate pentru fabricarea maşinii, cu excepția cazului în care este esențială cunoașterea acestora pentru verificarea conformității cu cerințele esențiale de securitate și sănătate.

3. Neprezentarea dosarului tehnic în urma primirii unei cereri justificate din partea autorităților naționale competente poate constitui temei suficient pentru punerea la îndoială a conformității maşinii în cauză cu cerințele esențiale de securitate și sănătate.

. . .

Secțiunea 393 Comunicarea dosarului tehnic Punctul al doilea și punctul al treilea din anexa VII A stabilesc condițiile în care dosarul tehnic trebuie pus la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței din statele membre – a se vedea secțiunea 98: observații privind articolul 4 alineatele (3) și (4). Elementele pertinente din dosarul tehnic trebuie puse la dispoziție ca urmare a unei cereri justificate din partea autorităților competente, fie din statul membru în care este stabilit producătorul, fie din oricare alt stat membru. Al doilea paragraf al punctului al doilea menționează că nu este necesar ca o carte tehnică să se afle pe teritoriul UE. Dosarul tehnic pentru maşinile fabricate în afara UE poate astfel să rămână la sediul producătorului. 195 EN ISO 9001:2008 Sisteme de management al calității – Cerințe (ISO 9001:2008).


386

Al doilea paragraf al punctului al doilea menționează, de asemenea, că un dosar tehnic nu trebuie să fie permanent disponibil în formă materială. Termenul „dosar tehnic” se referă astfel la un set de informații care pot fi păstrate în format tipărit sau electronic în unul sau mai multe locuri. În special, multiplicarea documentelor comune pentru mai multe tipuri de maşini nu este necesară. Cu toate acestea, informațiile trebuie organizate, clasificate și păstrate, astfel încât producătorul să poată comunica fără întârziere elementele pertinente din dosarul tehnic, în urma unei cereri justificate din partea autorităților de supraveghere a pieței din oricare stat membru către persoana desemnată în acest scop în declarația CE de conformitate – a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II 1 A. Cererile de comunicare a dosarului tehnic se pot face în scopul supravegherii pieței și ar trebui să indice ce suspiciuni există cu privire la conformitatea maşinii în cauză și să se limiteze la elementele necesare investigației – a se vedea secțiunea 98 și secțiunea 99: observații privind articolul 4 alineatele (3) și (4). Dosarul tehnic poate conține informații sensibile din punct de vedere comercial sau informații confidențiale. Autoritățile de supraveghere a pieței sunt obligate să respecte confidențialitatea acestor informații – a se vedea secțiunea 143: observații privind articolul 18. Nu există o obligație de a comunica elemente ale dosarului tehnic altcuiva în afară de autoritățile competente ale statelor membre. De exemplu, producătorul nu este obligat să comunice elemente ale dosarului tehnic clienților săi. Al treilea paragraf de la punctul al doilea din anexa VII A restrânge nivelul de detalii necesare în dosarul tehnic în ceea ce privește subansamblurile – a se vedea secțiunea 392: observații privind punctul 1 din anexa VII A. Punctul al treilea din anexa VII A precizează că neprezentarea dosarului tehnic în urma primirii unei cereri justificate poate constitui un temei suficient pentru punerea la îndoială a conformității maşinii respective. Neprezentarea dosarului tehnic nu este o dovadă a neconformității maşinii dar, în cazul în care producătorul nu comunică elementele pertinente ale dosarului tehnic, autoritățile de supraveghere a pieței au dreptul să decidă ce măsuri să ia pe baza oricăror alte probe de care dispun.

ANEXA VII (continuare) . . .

B. Documentație tehnică aferentă cvasimaşinii

Prezenta parte descrie procedura de întocmire a cărții tehnice corespunzătoare. Documentația trebuie să prezinte acele cerințe ale prezentei directive care sunt aplicate și îndeplinite. Aceasta trebuie să acopere proiectarea, producerea și funcționarea cvasimaşinilor, în măsura necesară pentru evaluarea conformității cu cerințele esențiale de securitate și sănătate. Documentația trebuie să fie întocmită în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității.

Aceasta trebuie să cuprindă următoarele:

(a) dosar de fabricație, care trebuie să conţină:

− un plan de ansamblu a maşinilor și planurile circuitelor de comandă;


387

− planurile detaliate însoțite de orice note de calcul, rezultate ale încercărilor, certificate etc., necesare pentru verificarea conformității cvasimaşinii cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicate;

− documentația de evaluare a riscurilor care să indice procedura urmată, inclusiv:

(i) o listă cuprinzând cerințele esenţiale de securitate și sănătate care se aplicăe și sunt îndeplinite;

(ii) descrierea măsurilor de protecție implementate pentru eliminarea pericolelor identificate sau pentru reducerea riscurilor și, în cazul în este necesar, indicarea riscurilor reziduale;

(iii) standardele și alte specificații tehnice utilizate, cu precizarea cerințelor esenţiale de securitate și sănătate acoperite de aceste standarde;

(iv) orice raport tehnic care conţine rezultatele încercărilor efectuate fie de producător, fie de un organism ales de producător sau de reprezentantul său autorizat;

(v) o copie după instrucțiunile de asamblare pentru cvasimaşină;

(b) pentru produsele fabricate în serie, măsurile interne ce urmează a fi aplicate pentru a se asigura că respectiva cvasimaşină rămâne conformă cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicate.

Producătorul trebuie să efectueze cercetarea și încercările necesare asupra componentelor, asupra accesoriilor sau asupra cvasimaşinii pentru a stabili dacă proiectarea sau construcția acestora permit asamblarea și utilizarea în condiții de ssecuritate. Rapoartelele și rezultatele pertinente se includ în dosarul tehnic.

Documentaţia tehnică pertinentă trebuie să fie disponibilă cel puțin 10 ani după data fabricației cvasimaşinilor sau, în cazul produselor fabricate în serie, după data fabricației ultimului exemplar din seria respectivă și să fie, la cerere, prezentată autorităților competente ale statelor membre. Documentaţia tehnică nu trebuie să se afle pe teritoriul Comunității și nici să fie permanent disponibilă în formă materială. Aceasta trebuie să poată fi reconstituită și pusă la dispoziția autorității competente de către persoana desemnată în declarația de încorporare.

Neprezentarea documentaţiei tehnice pertinente ca urmare a primirii unei cereri justificate din partea autorităților naționale competente poate constitui temei suficient pentru punerea la îndoială a conformității cvasimaşinilor cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicate și atestate.

Secțiunea 394 Documentația tehnică aferentă cvasimaşinii Obligația de întocmire a documentației tehnice pertinente descrise în anexa VII B îi revine producătorului de cvasimaşini menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (g) – a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13 alineatul (1). Scopul documentației tehnice relevante este de a le permite producătorilor să demonstreze conformitatea cvasimaşinii cu CESS pe care le-au aplicat și îndeplinit, în conformitate cu declarația de încorporare – a se vedea secțiunea 95: observații


388

privind articolul 4 alineatul (2) și secțiunea 98: observații privind articolul 4 alineatele (3) și (4). De asemenea, aceasta ajută autoritățile de supraveghere a pieței să verifice conformitatea cvasimaşinii cu CESS, în special în ceea ce privește aspectele care nu pot fi verificate printr-o inspecție vizuală. Astfel, domeniul de aplicare al documentației tehnice pertinente se limitează la acele CESS care au fost aplicate și îndeplinite de producătorul cvasimaşinii și la instrucțiunile sale de asamblare – a se vedea secțiunea 385: observații privind anexa II B alineatul (4). Astfel, observațiile privind dispozițiile referitoare la dosarul tehnic pentru maşinile prevăzute în anexa VII A sunt valabile pentru dispozițiile echivalente referitoare la documentația tehnică pertinentă pentru cvasimaşinile prevăzute în anexa VII B – a se vedea secțiunea 391 - secțiunea 393: observații privind anexa VII A.


389

ANEXA VIII

Evaluarea conformității cu control intern al producției maşinilor

1. Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat, care îndeplinește obligațiile prevăzute la punctele 2 și 3, asigură și declară că maşina respectivă îndeplinește cerințele aplicabile ale prezentei directive.

2. Pentru fiecare tip reprezentativ al seriei în cauză, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să întocmească dosarul tehnic prevăzut în anexa VII partea A.

3. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricație să asigure conformitatea maşinilor fabricate cu cele prevăzute în dosarul tehnic la care se face referire în anexa VII partea A și cu cerințele prezentei directive.

Secțiunea 395 Evaluarea conformității cu control intern al producţiei de maşini

Anexa VIII descrie procedura de evaluare a conformității care trebuie urmată pentru toate categoriile de maşini care nu sunt menționate în anexa IV – a se vedea secțiunea 128: observații privind articolul 12 alineatul (2). Această procedură este, de asemenea, una dintre cele trei proceduri de evaluare a conformității care pot fi alese pentru maşinile care aparțin categoriilor menționate în anexa IV atunci când producătorul a aplicat standardele armonizate ale căror referințe sunt menționate în Jurnalul Oficial al UE și care cuprind toate cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile – a se vedea secțiunea 129: observații privind articolul 12 alineatul (3). Punctul 2 din anexa VIII reamintește obligația producătorului sau a reprezentantului său autorizat de a întocmi un dosar tehnic în conformitate cu anexa VII A 1 pentru fiecare tip de maşină – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) litera (b). Dosarul tehnic trebuie să identifice cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile maşinii și să descrie modul în care au fost îndeplinite. Termenul „tip reprezentativ” este echivalent cu termenii „tip” sau model – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII A 1. De remarcat că un dosar tehnic este necesar atât pentru maşinile fabricate în serie, cât și pentru maşinile unicat. În cazul în care se efectuează modificări asupra proiectului maşinii fabricate în serie, de exemplu dacă sunt încorporate materiale sau componente de la furnizori diferiți sau dacă proiectul a fost îmbunătățit, conformitatea aspectelor proiectului care au fost modificate trebuie reevaluată, iar dosarul tehnic trebuie actualizat în consecință. Punctul 3 din anexa VIII prevede că producătorul ia măsurile necesare pentru a se asigura că procesul de fabricație asigură conformitatea maşinii fabricate cu dosarul tehnic și cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII A 1 litera (b). Acestea reprezintă „control intern al producției” menționat în titlul anexei VIII.


390

ANEXA IX

Examinarea CE de tip

Examinarea CE de tip reprezintă procedura prin care un organism notificat constată și certifică satisfacerea dispozițiilor prezentei directive de către un model reprezentativ de maşină prevăzută în anexa IV (numit în continuare tipul).

1. Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să întocmească, pentru fiecare tip în parte, dosarul tehnic prevăzut în anexa VII partea A.

. . .

Secțiunea 396 Examinarea CE de tip Anexa IX stabilește una dintre procedurile de evaluare a conformității care poate fi urmată în cazul maşinilor care aparțin uneia dintre categoriile menționate în anexa IV – a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12 alineatele (3) și (4) și secțiunea 388: observații privind anexa IV. După alegerea procedurii de examinare CE de tip, fiecare model sau tip de maşină care aparține uneia dintre categoriile menționate în anexa IV trebuie să fie examinat de un organism notificat. Organismul notificat verifică documentația și efectuează controalele și încercările necesare pe un eşantion sau pe mai multe eşantioane de maşină, pentru a se asigura că modelul sau tipul este proiectat și construit în conformitate cu CESS aplicabile. Termenii „model” sau „tip” desemnează una sau mai multe maşini reprezentative pentru un anumit proiect, pentru anumite caracteristici tehnice și pentru o anumită utilizare. Un tip de maşină poate fi fabricată în serie sau ca unicat (un singur exemplar). Un tip de maşină poate avea mai multe variante; cu toate acestea, pentru a fi considerate ca aparținând aceluiași tip, variantele trebuie să aibă același proiect de bază, să prezinte pericole similare și să aibă măsuri de protecție similare. Organismul notificat este cel care trebuie să stabilească, în fiecare caz, dacă aceste variante pot fi considerate ca aparținând aceluiași tip sau dacă trebuie tratate ca tipuri distincte. Variantele unui anumit tip de maşină trebuie descrise în dosarul tehnic şi trebuie evaluată conformitatea tuturor variantelor. Certificatul de examinare CE de tip trebuie să identifice toate variantele tipului de maşini pe care le acoperă – a se vedea secțiunea 399: observații privind punctul 4 din anexa IX. Punctul 1 din anexa IX reamintește de obligația producătorului de a întocmi un dosar tehnic, în conformitate cu anexa VII A, pentru fiecare tip de maşină – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) litera (b).


391

ANEXA IX (continuare) . . .

2. Pentru fiecare tip, producătorul sau reprezentantul său autorizat va înainta o cerere pentru examinare CE de tip unui organism notificat, la alegerea sa.

Cererea va include:

− denumirea și adresa producătorului și, dacă este cazul, ale reprezentantului său autorizat;

− o declarație scrisă conform căreia cererea nu a fost înaintată unui alt organism notificat,

− dosarul tehnic.

În plus, solicitantul va pune la dispoziția organismului notificat un eşantion a tipului. Organismul notificat poate solicita eşantioane suplimentare în cazul în care programul de încercări impune acest lucru. . . .

Secțiunea 397 Cererea pentru examinarea CE de tip Punctul 2 din anexa IX stabilește conținutul cererii pentru o examinare CE de tip. Această cerere se poate adresa oricărui organism notificat din UE, care este notificat pentru procedura de examinare CE de tip și pentru categoria maşinii respective. Cererea poate fi scrisă în oricare limbă oficială a UE acceptabilă pentru organismul notificat – a se vedea secțiunea 399: observații privind punctul 8 din anexa IX. Cererea poate fi făcută de către producător însuși sau poate fi încredințată unui reprezentant autorizat – a se vedea secțiunea 84 și secțiunea 85: observații privind articolul 2 litera (j). Prima liniuță de la punctul 2 precizează că cererea trebuie să includă denumirea și adresa producătorului și, dacă este cazul, a reprezentantului său autorizat – a se vedea secțiunea 250: observații privind punctul 1.7.3 din anexa I. A doua liniuță de la punctul 2 presupune că cererea pentru o examinare CE de tip poate fi adresată numai unui singur organism notificat. Această dispoziție nu urmărește să împiedice producătorul să obțină mai multe oferte înainte de a alege un organism notificat pentru o examinare CE de tip, ci doar să îl împiedice să treacă de la un organism notificat care i-a refuzat proiectul la altul, până când unul dintre acestea îi aprobă tipul respectiv. Odată ce producătorul a ales un organism notificat care să efectueze examinarea CE de tip pentru un anumit tip de maşină, acesta trebuie să declare că nu a înaintat o cerere către nici un alt organism notificat pentru același tip de maşină, adică pentru o maşină având aceeași proiectare, aceleași caracteristici tehnice și aceeași utilizare. Cu toate acestea, producătorul este liber să aleagă un alt organism notificat pentru examinarea CE de tip a unui alt tip de maşină. A treia liniuță de la punctul 2 prevede că cererea de examinare CE de tip include dosarul tehnic pentru tipul respectiv de maşină – a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII A 1. Dosarul tehnic cuprinde întreaga maşină și nu doar aspectele


392

maşinii care prezintă riscurile pentru care este menționată categoria de maşini din anexa IV. În scopul procedurii de examinare CE de tip, dosarul tehnic trebuie, în consecință, să fie pus la dispoziția organismului notificat mai devreme decât se prevede în general la articolul 5 alineatul (1) litera (b), în conformitate cu care dosarul tehnic trebuie pus la dispoziție înainte ca maşina să fie introdusă pe piață sau pusă în funcțiune – a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1). Dosarul tehnic poate fi pus la dispoziție într-o formă convenită între solicitant și organismul notificat. Ultimul paragraf de la punctul 2 prevede că solicitantul pune la dispoziția organismului notificat unul sau mai multe mostre în scopul efectuării unor inspecţii, măsurători și încercări. Numărul de mostre necesare trebuie să fie rezonabil și justificat prin natura examinărilor și încercărilor care trebuie efectuate. Atunci când trebuie efectuate încercări distructive, pot fi necesare mai multe mostre. Pentru maşinile mari, o mostră este, de obicei, suficientă. Conform acordului, mostra (mostrele) necesară (necesare) poate (pot) fi trimisă (trimise) organismului notificat sau pusă (puse) la dispoziția organismului notificat într-un loc convenit între organismul notificat și producător – a se vedea secțiunea 398: observații privind punctul 3.4 din anexa IX.

ANEXA IX (continuare) . . . 3. Organismul notificat trebuie:

3.1. să examineze dosarul tehnic, să verifice dacă tipul a fost fabricat în conformitate cu acesta și să stabilească elementele care au fost proiectate în conformitate cu prevederile aplicabile ale standardelor prevăzute la articolul 7 punctul 2, precum și elementele a căror proiectare nu are la bază prevederile aplicabile ale standardelor respective;

3.2. să efectueze sau să dispună efectuarea de controale, măsurători și încercări necesare pentru a verifica dacă soluțiile adoptate îndeplinesc cerințele esențiale de securitate și sănătate ale prezentei directive, atunci când nu au fost aplicate standardele prevăzute la articolul 7 punctul 2;

3.3. în cazul utilizării standardelor armonizate prevăzute la articolul 7 punctul 2, să efectuezea sau să dispună efectuarea de controale, măsurători și încercări necesare pentru a verifica dacă aceste standarde au fost efectiv aplicate;

3.4. să stabilescă de comun acord cu solicitantul locul unde se verifică dac ătipul a fost fabricat conform dosarului tehnic examinat, precum și unde se efectuează controalele, măsurătorile și încercările necesare.

. . .

Secțiunea 398 Conținutul examinării CE de tip Punctul 3 din anexa IX stabilește obiectivele și conținutul examinării CE de tip. Punctul 3.1 prevede că organismul notificat:

− examinează dosarul tehnic;

− verifică dacă tipul a fost fabricat în conformitate cu dosarul tehnic;


393

− stabilește care părți sau aspecte ale maşiniiau fost: a) proiectate în conformitate cu prevederile aplicabile ale standardelor

armonizate; b) proiectate în conformitate cu alte specificații tehnice.

Astfel, organismul notificat poate verifica dacă producătorul a efectuat o evaluare corespunzătoare a riscurilor, dacă CESS aplicabile maşinii au fost corect identificate și dacă măsuri de protecție adecvate au fost puse în aplicare. Examinarea dosarului tehnic îi permite, de asemenea, organismului notificat, să stabilească ce controale, măsurători și încercări trebuie efectuate asupra mostrei sau mostrelor de maşinăpuse la dispoziție. Punctele 3.2 și 3.3 evidențiază modul în care trebuie să se procedeze în cazul maşinilor proiectate în conformitate cu standarde armonizate și în cazul celor care nu sunt proiectate în conformitate cu aceste standarde. Modalitățile de lucru prevăzute la punctele 3.2 și 3.3 pot fi combinate în cazurile în care standardele armonizate aplicate nu acoperă toate CESS aplicabile maşinii, standardele armonizate nu au fost aplicate în întregime sau au fost aplicate numai pentru anumite părți sau aspecte ale maşinii. În conformitate cu punctul 3.2, în cazul unei maşini (sau al unor părți sau aspecte ale unei maşini) pentru care nu au fost aplicate standarde armonizate, organismul notificat trebuie să stabilească controalele, măsurările și încercările adecvate, în vederea verificării conformității maşinii cu CESS aplicabile. Chiar și în aceste cazuri, standardele armonizate pot oferi un indiciu important cu privire la nivelul tehnicii existente care trebuie luat în considerare la verificarea conformității cu CESS – a se vedea secțiunea 161 și secțiunea 162: observații privind principul general 3 din anexa I. Metodele de verificare prevăzute în standardele armonizate pot fi adesea utilizate sau adaptate pentru maşini care nu sunt proiectate în conformitate cu aceste standarde. În caz contrar, se pot utiliza metode de verificare prevăzute în alte specificații tehnice adecvate. În lipsa acestora, organismul notificat trebuie să se bazeze pe cunoștințele și experiența personalului său de inspecție, în vederea utilizării unei metode de verificare corespunzătoare care să asigure un nivel de reducere a riscurilor cel puțin echivalent cu cel prevăzut în standardele armonizate – a se vedea secțiunea 408: observații privind punctul 4 din anexa XI. Recomandările de utilizare, emise de coordonarea organismelor notificate pentru maşini (ON-M), pot include, de asemenea, îndrumări în acest sens – a se vedea secțiunea 137: observații privind articolul 14 alineatul (7). Conform punctului 3.3, în cazul maşinilor (sau al unor aspecte ale maşinilor) pentru care au fost utilizate standarde armonizate, organismul notificat trebuie să efectueze controalele, măsurările și încercările necesare, pentru a verifica dacă cerințele de proiectare și construcție din standard/standarde au fost aplicate corect. Ca regulă generală, inspecţiile, măsurările și încercările necesare pentru verificarea conformității maşinii trebuie efectuate de însuși organismul notificat – a se vedea secțiunea 408: observații privind punctul 3 din anexa XI. Cu toate acestea, organismul notificat poate subcontracta verificări excepționale, de exemplu, verificarea nedistructivă a sudurii. Pentru a evita repetarea verificării, organismul notificat poate, de asemenea, ține seama de rapoartele de inspecţie sau de încercare


394

efectuate de alte organisme competente sau de producătorul însuși. Totuși, un organism notificat care acceptă rapoarte de la alte surse răspunde în continuare în întregime pentru decizia privind conformitatea maşinii care face obiectul examinării CE de tip. În conformitate cu punctul 3.4, organismul notificat și solicitantul trebuie să convină asupra locului în care va avea loc examinarea maşinii. Criteriile practice pentru stabilirea locului adecvat includ dimensiunea maşinii și tipul inspecţiilor, măsurărilor și încercărilor care trebuie efectuate. În unele cazuri, în special în ceea ce privește maşinile mari, se poate dovedi oportună examinarea maşinii ca întreg la sediul producătorului, în timp ce unele componente sau subansambluri să fie aduse spre examinare la sediul organismului notificat. În cazul examinării CE de tip a maşinilor asamblate la sediul utilizatorului sau a maşinilor destinate unui anumit scop, este adesea necesar ca aceste inspecţii, măsurări și încercări să se efectueze la locul instalării.


4. În cazul în care tipul îndeplineşte dispozițiile prezentei directive, organismul notificat va emite un certificat de examinare CE de tip în favoarea solicitantului. Certificatul trebuie să cuprindă denumirea și adresa producătorului și ale reprezentantului său autorizat, datele necesare pentru identificarea tipului aprobat, concluziile examinării și condițiile în care s-a emis acesta.

Producătorul și organismul notificat trebuie să păstraeze o copie a certificatului respectiv, a dosarului tehnic și a tuturor documentelor aferente pe o perioadă de 15 ani de la data emiterii certificatului.

5. În cazul în care tipul nu îndeplineşte dispozițiile prezentei directive, organismul notificat va refuza emiterea în favoarea solicitantului a unui certificat de examinare CE de tip, cu furnizarea unei prezentări detaliate a motivelor refuzului. Acesta va informa solicitantul, celelalte organisme notificate, precum și statul membru care l-a notificat. Trebuie să fie disponibilă o procedură de apel.

6. Solicitantul va informa organismul notificat care deține dosarul tehnic referitor la certificatul de examinare CE de tip asupra tuturor modificărilor față de tipul aprobat. Organismul notificat va examina aceste modificări și fie va confirma valabilitatea certificatului de examinare CE de tip existent, fie va emite unul nou, în cazul în care modificările pot compromite conformitatea cu cerințele esențiale de securitate și sănătate sau cu condițiile de utilizare prevăzute a tipului.

7. Comisia, statele membre și celelalte organisme notificate pot obține, la cerere, o copie după certificatele de examinare CE de tip. În temeiul unei cereri justificate, Comisia și statele membre pot obține o copie a dosarului tehnic și a rezultatelor examinărilor efectuate de organismul notificat.

8. Documentația și corespondența referitoare la procedurile aferente examinării CE de tip vor fi redactate în limba (limbile) oficială (oficiale) comunitară (comunitare) a(le) statului membru în care are sediul organismul notificat sau în orice altă limbă oficială comunitară acceptabilă pentru organismul notificat.


395

Secțiunea 399 Certificatul de examinare CE de tip În conformitate cu punctul 4 din anexa IX, atunci când rezultatul examinării CE de tip este pozitiv, organismul notificat emite un certificat de examinare CE de tip. Certificatul trebuie să identifice în mod clar tipul de maşină la care se referă. Datele necesare pentru identificarea tipului aprobat includ destinația maşinii și referințele privind seria sau tipul, marcate pe maşină - a se vedea secțiunea 250: observații privind punctul 1.7.3 din anexa I. În cazul în care certificatul se referă la un anumit tip, care are mai multe variante, acesta trebuie să identifice aceste variante, inclusiv caracteristicile lor distinctive. Este posibil să se emită un certificat de examinare CE de tip pentru un producător, pentru un tip de maşină care urmează să fie introdus pe piață sub mai multe referințe sau mărci comerciale. În acest caz, respectivele referințe și mărci comerciale diferite vor fi specificate în certificatul de examinare CE de tip, precizându-se că se referă la același tip de maşină. Dacă se decide introducerea pe piață a tmaşinii cu o referință sau o marcă comercială diferită, după emiterea certificatului de examinare CE de tip, organismul notificat trebuie informat, iar certificatul trebuie revizuit în consecință. Producătorul și organismul notificat trebuie să păstreze o copie a certificatului de examinare CE de tip, dosarul tehnic pentru tmaşină și documentele aferente pe o perioadă de 15 ani de la data emiterii certificatului. Astfel, se permite Comisiei, statelor membre sau celorlalte organisme notificate să consulte documentele în conformitate cu punctul 7. Această perioadă de 15 ani reîncepe de fiecare dată când certificatul este reînnoit – a se vedea secțiunea 400: observații privind punctul 9.3 din anexa IX. Perioada de 15 ani asigură disponibilitatea documentelor respective pentru o perioadă de 10 ani de la fabricația ultimului exemplar dintr-o serie în care producătorul trebuie să păstreze dosarul tehnic pentru maşină la dispoziția autorităților competente – a se vedea secțiunea 393: observații privind anexa VII A 2. Având în vedere că organismul notificat nu cunoaște, de obicei, data fabricației ultimului exemplar din tipul cuprins în certificat, iar certificatul este valabil pentru o perioadă de cinci ani, perioada de conservare (păstrare) pentru certificatul de examinare CE de tip este de încă cinci ani, începând de la data emiterii certificatului. În conformitate cu punctul 5 din anexa IX, în cazul în care rezultatul examinării CE de tip este negativ, organismul notificat informează solicitantul cu privire la refuzul său de a emite un certificat de examinare CE de tip, specificând motivele detaliate și procedura de apel împotriva acestei decizii – a se vedea secțiunea 135: observații privind articolul 14 alineatul (6). Celelalte organisme notificate și statul membru care a notificat organismul notificat respectiv trebuie informate cu privire la fiecare refuz de a emite un certificat de examinare CE de tip. Punctul 6 din anexa IX prevede ca solicitantul să informeze organismul notificat cu privire la orice modificări pe care intenționează să le efectueze asupra tipului aprobat. Organismul notificat trebuie apoi să decidă dacă modificarea afectează sau nu valabilitatea certificatului de examinare CE de tip. În cazul în care modificările sunt minore, organismul notificat poate emite o nouă versiune a certificatului original sau o prelungire a acestuia. Dacă modificările ar putea afecta conformitatea maşinii cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile, înainte de emiterea unei noi versiuni a certificatului sau de prelungirea


396

acestuia, ar putea fi necesare noi verificări. Dosarul tehnic deținut de producător și de organismul notificat trebuie actualizat în consecință. În cazul în care modificarea implică schimbări atât de importante încât conformitatea maşinii cu CESS aplicabile necesită o nouă evaluare, organismul notificat va informa solicitantul că certificatul inițial nu mai este valabil pentru tipul modificat. Dacă producătorul intenționează să continue modificările, acesta trebuie să depună o cerere pentru o nouă examinare CE de tip. În general, această examinare se poate limita la aspectele maşinii afectate de aceste modificări. În conformitate cu punctul 7 din anexa IX, Comisia, statele membre și celelalte organisme notificate pot obține, la cerere, din partea unui organism notificat, o copie a certificatelor pe care acesta le-a emis. În urma unei cereri justificate, Comisia și statele membre pot obține o copie a dosarului tehnic și rezultatele examinărilor efectuate de organismul notificat. Organismele notificate trebuie să răspundă la aceste cereri, fie că vin din partea autorităților statului membru care le-a notificat, fie din partea autorităților oricărui alt stat membru. Cererile pentru aceste documente pot fi făcute în scopul supravegherii pieței. Aceste cereri ar trebui să menționeze care este motivul pentru care este pusă la îndoială conformitatea maşinii respective și să se limiteze la elementele care sunt necesare pentru investigație – a se vedea secțiunea 98 și secțiunea 99: observații privind articolul 4 alineatele (3) și (4). Certificatele de examinare CE de tip nu trebuie să însoțească maşina atunci când aceasta este introdusă pe piață, dar declarația CE de conformitate trebuie să menționeze detaliile organismului notificat care a efectuat examinarea CE de tip și numărul certificatului de examinare CE de tip – a se vedea secțiunea 383: Observații privind anexa II 1 A. Punctul 8 din anexa IX se referă la limba documentației și a corespondenței privind procedura examinării CE de tip, alta decât dosarul tehnic – a se vedea secțiunea 391: observații privind anexa VII A. Alegerea limbii oficiale UE în acest scop este o chestiune care trebuie convenită între solicitant și organismul notificat respectiv.


397


9. Valabilitatea certificatului de examinare CE de tip

9.1. Organismul notificat are responsabilitatea permanentă de a se asigura de valabilitatea certificatului de examinare CE de tip. Acesta îl va informa pe producător asupra oricăror schimbări majore care ar putea afecta valabilitatea certificatului. Organismul notificat va retrage certificatele care și-au pierdut valabilitatea.

9.2. Producătorul maşinii în cauză are răspunderea continuă de a verifica dacă maşinii în cauză se conformează stadiului tehnic corespunzător.

9.3. Producătorul va solicita organismului notificat revizuirea valabilității certificatului de examinare CE de tip la fiecare cinci ani.

În cazul în care constată că valabilitatea certificatului se păstrează, având în vedere stadiul tehnic, organismul notificat va reînnoi certificatul pentru încă cinci ani.

Producătorul și organismul notificat vor păstra o copie a certificatului respectiv, a dosarului tehnic și a tuturor documentelor aferente pe o perioadă de 15 ani de la data emiterii certificatului.

9.4 În cazul în care nu se reînnoiește valabilitatea certificatului de examinare CE de tip, producătorul va înceta desfacerea pe piață a maşinii în cauză.

Secțiunea 400 Valabilitatea și revizuirea certificatului de examinare CE de tip

Punctul 9 din anexa IX se referă la valabilitatea certificatelor de examinare CE de tip și la revizuirea periodică a acestora. Punctul 9.1 prevede responsabilitatea organismului notificat de a asigura valabilitatea certificatelor de examinare CE de tip pe care le-a emis. Această responsabilitate este exercitată în limitele informațiilor de care dispune organismul notificat. Organismul notificat trebuie să informeze titularul certificatului cu privire la modificările majore ale cerințelor legale sau ale stadiului existent al tehnicii pe care le cunoaște și care ar putea afecta valabilitatea certificatului. De exemplu, având în vedere că organismele notificate trebuie să urmărească situația standardelor relevante pentru domeniile lor de activitate – a se vedea secțiunea 408: observații privind punctul 8 din anexa XI – acestea vor informa titularii certificatelor referitoare la orice standarde armonizate noi sau revizuite care reflectă modificări semnificative ale stadiul existent al tehnicii în ceea ce privește maşina în cauză – a se vedea secțiunea 162: observații privind principiul general 3 din anexa I. Organismele notificate vor informa, de asemenea, titularii certificatelor cu privire la deciziile Comisiei privind măsurile legate de categoriile de maşini care pot fi periculoase – a se vedea secțiunea 118: observații privind articolul 9 – privind obiecțiile oficiale la standardele armonizate – a se vedea secțiunea 121: observații privind articolul 10 – sau privind procedura de salvgardare– a se vedea secțiunea


398

123: observații privind articolul 11 – atunci când aceste decizii au implicații pentru conformitatea maşinii în cauză. Pentru retragerea certificatelor de examinare CE de tip – a se vedea secțiunea 135: observații privind articolul 14 alineatul (6). Punctul 9.2 vine în completarea punctului 6 – a se vedea secțiunea 397: observații privind anexa IX - și a punctului 9.1. Acesta reamintește obligația producătorului de a ține seama de orice evoluție semnificativă a stadiului tehnicii, în urma căreia s-ar putea considera că maşina care face obiectul certificatului de examinare CE de tip nu mai îndeplinește anumite CESS. Aceasta ar putea avea loc, de exemplu, atunci când sunt puse la dispoziție mijloace noi sau mai eficiente de protecție sau când este publicat un standard armonizat nou sau revizuit – a se vedea secțiunea 161 și secțiunea 162: observații privind principiul general 3 din anexa I. Punctul 9.3 prevede obligația titularului certificatului de examinare CE de tip de a solicita o revizuire periodică a valabilității certificatului, la fiecare cinci ani. Aceasta presupune ca certificatul emis de organismul notificat să precizeze data la care expiră valabilitatea sa. Producătorul este responsabil să solicite revizuirea la timp; cu toate acestea, este bine ca organismele notificate să trimită o scrisoare de reamintire către titularii certificatelor lor. În momentul revizuirii certificatului de examinare CE de tip, organismul notificat va examina dosarul tehnic pentru maşină, ținând seama de orice evoluție semnificativă a nivelului tehnic din ultimii cinci ani. În cazul în care acest lucru este necesar pentru evaluarea pe care o realizează, organismul notificat va efectua verificările pe o mostră a maşinii. În funcție de rezultatele revizuirii, organismul notificat decide dacă certificatul va fi sau nu reînnoit pentru încă cinci ani. Certificatul reînnoit, dosarul tehnic actualizat și toate celelalte documente aferente fac obiectul acelorași cerințe de conservare ca certificatul inițial – a se vedea secțiunea 399: observații privind punctul 4 din anexa IX. Punctul 9.4 precizează că, dacă certificatul de examinare CE de tip nu este reînnoit, producătorul va opri introducerea pe piață a tipului de maşină în cauză, deoarece nu se mai poate considera că acesta îndeplinește cerințele Directivei „Maşini”.


399

ANEXA X

Asigurare totală a calității

Prezenta anexă descrie evaluarea de conformitate a maşinilor prevăzute în anexa IV, fabricate sub un sistem de asigurare totală a calității, precum și procedura prin care un organism notificat evaluează și aprobă sistemul calității și monitorizează aplicarea acestuia.

1. Producătorul trebuie să aplice un sistem al calității aprobat pentru proiectare, fabricare, inspecție finală și încercări, conform celor prevăzute la punctul 2 și se va supune supravegherii prevăzute la punctul 3.

. . .

Secțiunea 401 Asigurarea totală a calității Anexa X stabilește una dintre procedurile de evaluare a conformității care poate fi urmată pentru categoriile de maşini menționate în anexa IV – a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12 alineatele (3) și (4) și secțiunea 388: observații privind anexa IV. Atunci când procedura de asigurare totală a calității este urmată, producătorul nu este obligat să dispună examinarea fiecărui tip de maşină de către un organism notificat. În schimb, un organism notificat evaluează și monitorizează aplicarea sistemului de asigurare totală a calității al producătorului. Sistemul trebuie realizat și utilizat pentru a asigura că maşina menționat în anexa IV este proiectată și fabricată în conformitate cu CESS aplicabile și că face obiectul verificărilor și încercărilor necesare, pentru a se asigura menţinerea constantă a conformității maşinii. Punctul 1 stabilește, în termeni generali, obligația producătorului sau a reprezentantului său autorizat care alege să utilizeze procedura prevăzută la anexa X.


400

ANEXA X (continuare) . . .

2. Sistemul calității

2.1. Producătorul sau reprezentantul său autorizat va depune o cerere de evaluare a sistemului calității folosit la un organism notificat, la alegerea proprie.

Cererea va cuprinde:

− denumirea și adresa producătorului și, dacă este cazul, ale reprezentantului său autorizat;

− locul de proiectare, fabricație, control, încercare și depozitare a maşinilor;

− dosarul tehnic descris în anexa VII partea A, pentru câte un model din fiecare categorie de maşini prevăzută la anexa IV pe care intenționează să le producă;

− documentația privind sistemul calității;

− o declarație scrisă conform căreia cererea nu a fost înaintată unui alt organism notificat.

Secțiunea 402 Cererea de evaluare pentru sistemul de asigurare totală a calității

Punctul 2.1 din anexa X stabilește conținutul cererii pe care trebuie să o facă producătorul sau reprezentantul său autorizat pentru evaluarea unui sistem de asigurare totală a calității. Această cerere se poate adresa oricărui organism notificat din UE care este notificat pentru procedura de asigurare totală a calității și pentru categoria sau categoriile de maşini acoperite în sistemul de asigurare totală a calității utilizat de producător. Deși anexa X nu include o cerință referitoare la limba care trebuie utilizată în corespondența dintre producător și organismul notificat, se poate presupune că, la fel la fel ca în cazul procedurii de examinare CE de tip, această corespondență poate fi scrisă în oricare dintre limbile oficiale ale UE acceptabile pentru organismul notificat – a se vedea secțiunea 399 observații privind punctul 8 din anexa IX.

A doua liniuță de la punctul 2.1 prevede ca cererea să precizeze locul de proiectare, fabricație, control, testare și depozitare a maşinilor. Scopul acestor informații este de a-i permite organismului notificat să efectueze verificările la fața locului, menționate la punctele 2.3 și 3.2. Atunci când producătorul subcontractează sau externalizează integral sau parțial activitățile de proiectare, fabricație, verificare, încercare sau depozitare, cererea trebuie să specifice identitatea subcontractanților respectivi și locurile în care se desfășoară activitățile subcontractate. Producătorul maşinii este responsabil pentru obținerea informațiilor și documentației necesare de la subcontractanții săi pentru evaluarea aspectelor sistemului de asigurare totală a calității care se aplică activităților subcontractate. Acestea nu includ achiziționarea de componente complete, de componente de securitate sau de cvasimaşini; sistemul de asigurare


401

totală a calității trebuie să includă măsurile necesare pentru a asigura că aceste surse sunt adecvate pentru garantarea conformității ansamblurilor finale de maşini.

A treia liniuță de la punctul 2.1 prevede că în cererea sa de evaluare a sistemului de asigurare totală a calității, producătorul include un dosar tehnic pentru un model din fiecare categorie de maşini cuprinse în sistemul de asigurare totală a calității. Termenul „categorie” se referă la titlul anexei IV: „Categorii de maşini cărora trebuie să li se aplice una dintre procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (3) și (4)”. Fiecare dintre cele 23 de puncte din anexa IV trebuie, astfel, considerate ca fiind o categorie de maşini; în acest context, subcategoriile de la punctele 1, 4 și 12 din anexa IV nu trebuie considerate ca fiind categorii distincte. Producătorul trebuie să furnizeze un dosar tehnic pentru fiecare categorie de maşini care urmează să fie produsă. Astfel, de exemplu, dacă sistemul de asigurare totală a calității cuprinde producătorul de elevatoare pentru vehicule (punctul 16 din anexa IV) și de echipamente pentru ridicarea persoanelor (punctul 17 din anexa IV), producătorul trebuie să furnizeze un dosar tehnic pentru un model de elevator pentru vehicule și un dosar tehnic pentru un model de echpament pentru ridicarea persoanelor. Având în vedere că această cerință urmărește să permită organismului notificat să reexamineze dosarele tehnice respective, pentru a garanta conformitatea lor cu CESS aplicabile, dosarul tehnic trebuie să fie reprezentativ pentru gama de produse a producătorului și să prezinte toate pericolele principale asociate categoriei respective de maşini. În consecință, organismul notificat se va asigura că respectivul dosar tehnic furnizat se referă la un model care reprezintă maşina cea mai complexă din fiecare categorie acoperită de sistemul de asigurare totală a calității. Dosarul tehnic va fi pus la dispoziția organismului notificat înainte de efectuarea controlului la sediul producătorului, deoarece examinarea dosarului tehnic este un instrument important pentru evaluarea sistemului de asigurare totală a calității. Ca regulă generală, organismului notificat trebuie să i se comunice dosarul tehnic complet. Pentru maşinile foarte complexe, comunicarea dosarului tehnic complet înainte de auditul de la sediul producătorului ar putea fi irealizabilă. În aceste cazuri, conținutul documentației care trebuie trimisă înainte de audit poate fi restrâns, conform înțelegerii cu organismul notificat. Cu toate acestea, în timpul auditului, toate elementele dosarului tehnic trebuie să fie puse la dispoziție. A patra liniuță de la punctul 2.1 se referă la documentația privind sistemul de calitate, prevăzută la punctul 2.2. Ultima liniuță de la punctul 2.1 sugerează că cererea de evaluare a unui sistem de asigurare totală a calității poate fi adresată unui singur organism notificat. Această cerință nu urmărește să împiedice producătorul să obțină mai multe oferte înainte să aleagă un organism notificat pentru evaluarea sistemului său de asigurare totală a calității, ci pur și simplu să-l împiedice să treacă de la un organism notificat la altul până când unul dintre acestea îi aprobă sistemul. Odată ce producătorul a ales un organism notificat să efectueze evaluarea sistemului său de asigurare totală a calității, acesta trebuie să declare că nu a adresat nicio altă cerere privind același sistem de asigurare totală a calității unui alt organism notificat.


402


2.2. Sistemul calității trebuie să asigure conformitatea maşinilor cu dispozițiile prezentei directive. Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de producător trebuie să fie documentate în mod sistematic și organizat, sub formă de măsuri, proceduri și instrucțiuni scrise. Documentația asupra sistemului calității trebuie să permită o interpretare uniformă a măsurilor procedurale și de calitate, cum ar fi programele, planurile, manualele și înregistrările calităţii.

Acesta trebuie să conțină, în special, o descriere corespunzătoare a următoarelor:

− obiectivele calităţii, organigrama, precum și responsabilitățile și autoritatea conducerii în ceea ce privește proiectarea și calitatea maşinilor ;

− specificațiile tehnice de proiectare, inclusiv standardele care se aplică și, în cazul în care standardele prevăzute la articolul 7 punctul 2 nu se aplică integral, mijloacele care vor fi utilizate pentru a se asigura îndeplinirea cerințelor esențiale de securitate și sănătate ale prezentei directive;

− tehnicile de inspecţie și de verificare a proiectării, procesele și acțiunile sistematice care vor fi utilizate la proiectarea maşinilor acoperite de prezenta directivă;

− tehnicile corespunzătoare de fabricație, controlul calităţii și asigurarea calității, procesele și acțiunile sistematice care vor fi utilizate;

− inspecţiile și încercările care vor fi efectuate înaintea, în timpul și după fabricaţie, precum și frecvența efectuării acestora;

− înregistrările calităţii cum ar fi rapoarte de inspecţie și informaţii despre încercări, informaţii despre etalonare și rapoarte asupra calificărilor personalului în cauză;

− mijloacele de monitorizare a îndeplinirii cerințelor de proiectare și de calitate ale maşinilor, precum și aplicarea efectivă a sistemului de calitate. . . .

Secțiunea 403 Obiectivele și conținutul sistemului de asigurare totală a calității

Punctul 2.2 din anexa X stabilește obiectivele și prezintă pe scurt conținutul sistemului de asigurare totală a calității. Obiectivele de bază ale sistemului de asigurare totală a calității sunt să asigure proiectarea și construcția maşinii respective în conformitate cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile ale Directivei „Maşini” și verificarea și menținerea conformității maşinilor fabricate. Primul paragraf de la punctul 2.2 prevede ca sistemul de asigurare totală a calității să fie complet documentat. Cele șapte liniuțe ale celui de-al doilea paragraf de la punctul 2.2 prezintă pe scurt principalele elemente ale documentației sistemului de asigurare totală a calității.


403

Prima liniuță a celui de-al doilea paragraf de la punctul 2.2 tratează obiectivele și aspectele organizaționale ale sistemului. Structura organizațională (organigrama) și definirea responsabilităților conducerii trebuie să garanteze că obiectivele sistemului de asigurare totală a calității sunt efectiv îndeplinite. Atunci când activitățile de proiectare, fabricație, inspecţie, încercare sau depozitare a maşinii sunt realizate de subcontractanți sau externalizate în întregime sau în parte, descrierea aspectelor organizaționale ale sistemului de asigurare totală a calității trebuie să cuprindă relațiile dintre producător și subcontractanții acestuia. A doua liniuță a celui de-al doilea paragraf de la punctul 2.2 se referă la specificațiile tehnice de proiectare utilizate. Atunci când sunt aplicate standarde armonizate, referințele lor trebuie documentate, precizând CESS pe care le acoperă. Atunci când nu sunt aplicate standarde armonizate sau nu sunt aplicate în întregime, specificațiile tehnice alternative utilizate pentru îndeplinirea CESS aplicabile maşini trebuie să fie documentate. A treia liniuță a celui de-al doilea paragraf de la punctul 2.2 se referă la verificări, la tehnicile de inspecţie, la procesele și acțiunile sistematice realizate pentru a garanta conformitatea proiectării maşinii. Responsabilitățile și competența persoanelor responsabile de aceste acțiuni trebuie definite, iar acțiunile lor trebuie să poată fi documentate. Verificarea și revizia proiectării vor fi efectuate în condiții controlate (cu instrucțiuni clare, liste de verificare, etc.). Constituie o practică bună ca verificarea și controlul proiectării să fie efectuate de persoane care nu sunt implicate direct în procesul de proiectare. A patra liniuță a celui de-al doilea paragraf de la punctul 2.2 se referă la controlul de calitate și la tehnicile de asigurare a calității, la procesele și acțiunile sistematice care trebuie efectuate pentru a se garanta că prin procesul de fabricație se produc maşini care sunt în conformitate cu specificațiile de proiectare. Aceste măsuri trebuie să includă mijloacele care să asigure controlul componentelor de bază, al componentelor de securitate sau al cvasiaşinilor achiziționate în întregime de la furnizori, pentru a garanta că sunt corespunzătoare pentru a garanta conformitatea ansamblului final de maşină. A cincea liniuță a celui de-al doilea paragraf de la punctul 2.2 se referă la inspecţiilele și încercările care trebuie efectuate înaintea, în timpul și după fabricaţia maşinii. Acestea pot include inspecţii și încercări care trebuie efectuate asupra materialelor, componentelor sau subansamblurilor înaintea sau în timpul fabricației, precum și inspecţiile și încercările care trebuie efectuate la sfârșitul procesului de fabricație, asupra maşinilor complete, pentru a garanta conformitatea producției cu specificațiile de proiectare. Natura inspecţiilor și încercărilor, frecvența acestora și criteriile de acceptare trebuie documentate. Măsurile care trebuie luate în cazul unor rezultate negative trebuie definite. În cazul în care producătorul subcontractează (sau externalizează) integral sau părţi semnificative din proiectarea și/sau fabricaţia maşinii în cauză, obiectivele și obligațiile prevăzute la a treia, a patra și a cincea liniuță a celui de-al doilea paragraf de la punctul 2.2 trebuie să acopere activitățile de proiectare și/sau de fabricație subcontractate și unde se realizează. A șasea liniuță a celui de-al doilea paragraf de la punctul 2.2 se referă la înregistrările calităţii. Înregistrările privind sistemul de asigurare totală a calității trebuie clasificate


404

și păstrate, astfel încât informațiile să fie disponibile atât pentru necesitățile conducerii sistemului, cât și în scopul auditării. Ultima liniuță a celui de-al doilea paragraf de la punctul 2.2 prevede ca producătorul să precizeze mijloacele care trebuie utilizate pentru supravegherea rezultatelor sistemului de asigurare totală a calității, în vederea asigurării aplicării sale efective în conformitate cu documentația prevăzută la cele șase liniuțe anterioare de la punctul 2.2. Aceste mijloace trebuie să asigure că anomaliile sunt detectate, măsurile de remediere adecvate sunt luate și, dacă este cazul, sistemul de asigurare totală a calității este actualizat şi îmbunătăţit.


2.3. Organismul notificat va evalua sistemul calității pentru a stabili dacă îndeplinește cerințele de la punctul 2.2.

Elementele sistemului calității care sunt conforme cu standardul armonizat aplicabil trebuie presupuse conforme cu cerințele corespunzătoare prevăzute la punctul 2.2.

Echipa de auditori trebuie să aibă cel puțin un membru cu experiență în evaluarea tehnologiei maşinilor. Procedura de evaluare trebuie să includă o o vizită de inspecţie efectuată la sediul producătorului. În timpul evaluării, echipa de auditori va efectua o examinare a dosarelor tehnice prevăzute la punctul 2.1 alineatul al doilea liniuța a treia pentru a se asigura conformitatea lor cu cerințele de securitate și sănătate aplicabile.

Producătorul sau reprezentantul său autorizat va fi notificat asupra deciziei. Notificarea va cuprinde concluziile examinării și decizia motivată a evaluării. Trebuie să fie disponibilă o procedură de apel.

. . .

Secțiunea 404 Evaluarea sistemului de asigurare totală a calității Punctul 2.3 din anexa X prezintă pe scurt obligațiile organismului notificat cu privire la evaluarea sistemului de asigurare totală a calității.

Al doilea paragraf de la punctul 2.3 se referă la „standardul armonizat aplicabil”. Standardul armonizat aplicabil pentru un sistem de asigurare totală a calității este standardul EN ISO 9001.196 Aplicarea acestui standard conferă aşadar prezumția de conformitate cu cerințele din anexa X, cu condiția ca sistemul de asigurare totală a calității să garanteze conformitatea produselor în cauză cu toate cerințele specifice ale directivei „Maşini” (la care se face referire în standard ca fiind „cerințele legale și

196 EN ISO 9001:2008 Sistemele de management al calității – Cerințe (ISO 9001: 2008). Referința acestui standard este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în cadrul Deciziei stabilind modulele de evaluare a conformității – a se vedea: Comunicarea Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, a Deciziei 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (Publicarea titlurilor și a referințelor standardelor armonizate) – JO C136 din 16.6.2009, p. 8.


405

de reglementare aplicabile produsului”). Cu toate acestea, aplicarea standardului EN ISO 9001 și certificarea pe baza acestui standard de către un organism de certificare nu sunt obligatorii. Organismul notificat care efectuează evaluarea unui sistem de asigurare totală a calității în conformitate cu anexa X nu se poate baza în întregime pe o certificare existentă a sistemului potrivit EN ISO 9001, ci trebuie să stabilească în ce măsură o evaluare suplimentară este necesară. Al treilea și al patrulea paragraf de la punctul 2.3 se referă la verificarea sistemului de asigurare totală a calității. Echipa de auditori trebuie să includă cel puțin un auditor care este expert în evaluarea tehnologiei categoriilor de maşini respective, prin sistemul de asigurare totală a calității. Numărul de auditori necesar depinde de domeniul și de complexitatea procesului de proiectare și de fabricație acoperit de sistemul de asigurare totală a calității. De exemplu, dacă sistemul acoperă mai multe categorii de maşini cu tehnologii diferite sau maşini care încorporează sisteme electronice de comandă complexe, este posibil să fie nevoie de mai mulți experți tehnici. Al treilea paragraf de la punctul 2.3 precizează că auditul va include un o vizită de inspecţie efectuată la sediul producătorului. În cazul în care activitățile de proiectare, fabricare, control și încercare a maşinii se realizează în mai multe unități, verificările necesare trebuie efectuate de către organismul notificat sau sub responsabilitatea acestuia, în toate unitățile respective, pentru a asigura conformitatea produsului cu CESS aplicabile, inclusiv în unitățile filialelor producătorului sau ale subcontractanților semnificativi – a se vedea secțiunea 395: observații privind punctul 2.1 din anexa X. În acest sens, producătorii stabiliți în UE și în afara UE trebuie să primească același tratament. Durata verificării va fi stabilită de organismul notificat, ținând seama de factori precum, de exemplu, numărul unităților de fabricație, complexitatea procesului de fabricație, cât de multe activități sunt subcontractate, numărul, varietatea și complexitatea tipurilor de maşini produse și volumul producției. Orientările Forumului Internațional de Acreditare pot fi utilizate ca bază pentru stabilirea unei durate minime a verificării.197 A treia frază a celui de-al treilea paragraf de la punctul 2.3 se referă, de asemenea, la examinarea dosarului(dosarelor) tehnic(e) prezentate odată cu cererea de evaluare a sistemului de asigurare totală a calității, în conformitate cu a treia liniuță de la punctul 2.1. Examinarea dosarului(dosarelor) tehnic(e) mostră/mostre este una dintre verificările care trebuie efectuate de organismul notificat, pentru a asigura că sistemul de asigurare totală a calității al producătorului este adecvat. Examinarea dosarului(dosarelor) tehnic(e) care trebuie efectuată în cadrul evaluării unui sistem de asigurare totală a calității este similară cu examinarea necesară pentru o examinare

197 IAF Orientări privind aplicarea ghidului ISO/IEC 62:1996 – Cerințe generale pentru organismele care efectuează evaluarea și certificarea/înregistrarea sistemelor de calitate, Ediția 3 (IAF GD 2: 2003) – Anexa 2: Timpul alocat verificatorului: http://elsmar.com/pdf_files/IAF-GD2-2003_Guide_62_Issue_3_Pub.pdf

http://elsmar.com/pdf_files/IAF-GD2-2003_Guide_62_Issue_3_Pub.pdf

http://elsmar.com/pdf_files/IAF-GD2-2003_Guide_62_Issue_3_Pub.pdf


406

CE de tip, însă fără o verificare detaliată a maşinii – a se vedea secțiunea 398: observații privind punctul 3.1 din anexa IX. În cazul în care pentru proiectarea maşinii se aplică standarde armonizate, organismul notificat va verifica dacă au fost alese standardele adecvate, dacă sunt disponibile cele mai recente versiuni și dacă producătorul monitorizează evoluția standardelor pertinente. În cazul în care se aplică alte specificații tehnice de proiectare, organismul notificat va verifica dacă acestea sunt justificate prin evaluarea riscurilor și dacă îndeplinesc CESS aplicabile, ținând seama de stadiul progresului tehnic. Examinarea dosarului tehnic ajută, de asemenea, organismul notificat să identifice celelalte aspecte ale sistemului de asigurare totală a calității care ar trebui verificate. În timpul auditului, organismul notificat va verifica dacă dosarele tehnice pentru alte modele ale maşinii sunt întocmite prin aceeași abordare ca cea utilizată pentru dosarul(dosarele) tehnic(e) mostră/mostre prezentat(e) odată cu cererea. Al patrulea paragraf de la punctul 2.3 se referă la notificarea deciziei de aprobare a unui sistem de asigurare totală a calității. Decizia de aprobare care va fi adusă la cunoștința solicitantului în urma auditului va fi însoțită de un raport de audit scris sau va face referire la un astfel de raport. Decizia de aprobare va specifica în mod clar domeniul aprobării, precizând categoriile de maşini din anexa IV pe care le cuprinde și adresele unităților de producție care au fost inspectate. Trebuie să fie menționate orice limitări specifice la care este supusă aprobarea. Decizia va preciza data la care a fost emisă și data la care expiră. În cazul în care organismul notificat decide să nu aprobe sistemul de asigurare totală a calității, acesta va informa solicitantul cu privire la decizia sa, precizând motivele detaliate și procedura de apel împotriva acestei decizii – a se vedea secțiunea 135: observații privind articolul 14 alineatul (6). În acest caz, raportul de audit trebuie să conțină suficiente informații și explicații pentru a-i permite producătorului să identifice deficiențele sistemului său și să ia măsurile corective corespunzătoare înainte de a solicita o nouă vizită de evaluare.


2.4. Producătorul se va angaja să îndeplinească obligațiile care reies din sistemul calității aprobat și să asigure menținerea și aplicarea lui efectivă.

Producătorul sau reprezentantul său autorizat vor informa organismul notificat care a aprobat sistemul calității asupra oricărei modificări planificate a se opera asupra acestuia.

Organismul notificat va evalua modificările propuse și va decide dacă sistemul de asigurare a calității în formă modificată satisface în continuare cerințele prevăzute la punctul 2.2 sau dacă este necesară o reevaluare.

Acesta va înainta producătorului o notificare asupra deciziei sale. Notificarea va cuprinde concluziile examinării și decizia de evaluare, cu precizarea motivelor. . . .


407

Secțiunea 405 Punerea în aplicare și modificarea sistemului de asigurare totală a calității

Primul paragraf de la punctul 2.4 al anexei X subliniază obligația producătorului de a pune în aplicare sistemul de asigurare totală a calității aprobat, de a monitoriza punerea sa în aplicare și de a actualiza și îmbunătăți sistemul, după caz. Al doilea paragraf de la punctul 2.4 prevede ca producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia să informeze organismul notificat cu privire la orice modificare proiectată asupra sistemului de asigurare totală a calității. Având în vedere că sistemul urmărește să ganteze ca producătorul este capabil să proiecteze și să fabrice noi modele de maşini, fără să recurgă la un organism notificat de fiecare dată, organismul notificat nu trebuie să fie informat cu privire la modificările proiectării maşinilor acoperite de sistem sau la introducerea unor noi modele, exceptând cazul în care acestea implică modificări ale sistemului de asigurare totală a calității. Modificările cu privire la care trebuie informat organismul notificat includ, de exemplu:

− adăugarea unor noi instalații sau unități de fabricație;

− o nouă subcontractare sau externalizare a activităților de fabricație sau preluarea activităților de fabricație subcontractate sau externalizate anterior;

− extinderea sistemului, pentru a acoperi noi categorii de maşini din anexa IV;

− extinderea sistemului, pentru a cuprinde maşini care aparțin aceleiași categorii din anexa IV, dar care utilizează o tehnologie diferită;

− introducerea unor noi tehnici de fabricație;

− modificări la nivelul metodelor de control al calității;

− reorganizarea managementului calității.

În conformitate cu cel de-al treilea paragraf de la punctul 2.4, organismul notificat este cel care trebuie să stabilească dacă sunt necesare audituri pentru a evalua dacă acele părți sau aspecte ale sistemului de asigurare totală a calității care trebuie modificate sunt adecvate. În urma auditurilor necesare efectuate în conformitate cu cel de-al patrulea paragraf de la punctul 2.4, decizia organismului notificat este adusă la cunoștința solicitantului în aceleași condiții ca și decizia inițială, precizând, dacă este cazul, procedura prin care se poate face apel împotriva acestei decizii – a se vedea secțiunea 404: observații privind punctul 2.3 din anexa X.


408


3. Supravegherea sub responsabilitata organismului notificat

3.1. Scopul supravegherii este de a se asigura că producătorul își îndeplinește corect obligațiile care decurg din sistemul calității aprobat.

3.2. Producătorul trebuie să permită accesul organismului notificat, în scopul efectuării inspecţiilor, la locul de proiectare, fabricație, control, încercare și depozitare și să îi pună la dispoziție toate informațiile necesare, cum ar fi:

— documentația privind sistemul calității;

— înregistrările calităţii prevăzute în secțiunea referitoare la proiectare din sistemul calității, cum ar fi rezultatele analizelor, calculelor, încercărilor etc.;

— înregistrările calităţii prevăzute în secțiunea referitoare la fabricație din sistemul calității, cum ar fi rapoartele de inspecţie și date asupra încercărilor, date de etalonare și rapoarte asupra calificărilor personalului implicat etc.

3.3. Organismul notificat va efectua audituri periodice pentru a se asigura că producătorul menține și aplică sistemul calității; acesta va furniza producătorului un raport de audit. Frecvența auditurilor periodice trebuie să fie în aşa fel încât o reevaluare completă să fie efectuată la fiecare trei ani.

3.4. În plus, organismul notificat poate face vizite neanunțate la sediul producătorului. Necesitatea acestor vizite suplimentare, precum și frecvența lor vor fi stabilite pe baza unui sistem de control al vizitelor gestionat de organismul notificat. În cadrul sistemului de control al vizitelor se vor avea în mod special în vedere următorii factori:

− rezultatele vizitelor de supraveghere anterioare;

− necesitatea de a controla măsurile de corective;

− în cazul în care este necesar, condițiile speciale legate de aprobarea sistemului;

− modificări semnificative în organizarea procesului, măsurile sau tehnologiile de fabricație.

Cu ocazia acestor vizite, organismul notificat poate efectua încercări sau poate dispune efectuarea acestora, dacă este necesar, pentru a verifica funcționarea corectă a sistemului calității. Acesta va înainta producătorului un raport asupra vizitei și, în cazul efectuării de încercări, un raport de încercări.

Secțiunea 406 Supravegherea sistemului de asigurare totală a calității Punctul 3 din anexa X se referă la supravegherea punerii continue în aplicare a unui sistem de asigurare totală a calității aprobat sub responsabilitatea organismului notificat care a emis decizia de aprobare inițială. Această supraveghere se realizează prin intermediul unor audituri periodice menționate la punctul 3.3 și al unor vizite neanunțate menționate la punctul 3.4.


409

În scopul acestor audituri și vizite, punctul 3.2 impune ca producătorul să permită accesul organismului notificat la toate locurile de proiectare și de fabricație aferente și la documentația aferentă. Durata și frecvența verificărilor periodice menționate la punctul 3.3 vor fi stabilite de organismul notificat, ținând seama de factori precum, de exemplu, numărul unităților de producție, complexitatea procesului de fabricație, cât de multe activități sunt subcontractate, numărul, varietatea și complexitatea tipurilor de maşini produse și volumul producției. În conformitate cu Recomandarea de utilizare CNB/M/13.021 a ON-M – a se vedea secțiunea 137: observații privind articolul 14 alineatul (7) – perioada dintre audituri nu trebuie să depășească 12 luni. La stabilirea frecvenței auditurilor periodice, organismul notificat va ține seama și de experiența auditurilor anterioare. În cazul în care anumite audituri periodice se limitează la părți ale sistemului de asigurare totală a calității, organismul notificat se va asigura că toate elementele sistemului sunt reevaluate cel puțin o dată la trei ani. În urma unui audit periodic, organismul notificat va transmite producătorului un raport de audit și îl va informa dacă aprobarea sistemului de asigurare totală a calității este reînnoită, în aceleași condiții ca și decizia inițială, precizând, dacă este cazul, procedura prin care se poate face apel împotriva deciziei – a se vedea secțiunea 404: observații privind punctul 2.3 din anexa X. Punctul 3.4 precizează câteva dintre motivele care ar putea determina necesitatea unor vizite neanunțate. Necesitatea unor astfel de vizite și frecvența acestora reprezintă o chestiune pe care o stabilește organismul notificat. O reclamație justificată adresată organismului notificat de către Comisie, un stat membru, un producător, un alt organism notificat sau orice altă parte interesată reprezintă unul dintre factorii care ar putea determina o vizită neașteptată. Un alt factor poate fi luarea la cunoștință de către organismul notificat a unor modificări în organizarea, procesul de fabricație, măsurile sau tehnologiile de fabricaţie. O astfel de vizită ar putea fi necesară și în cazul în care o autoritate de supraveghere a pieței detectează neconformitatea maşinii acoperită de sistemul de asigurare totală a calității sau în cazul în care această maşină face obiectul unei Decizii a Comisiei din cadrul procedurii de salvgardare. În conformitate cu o recomandare a ON-M, acordul contractual dintre organismul notificat și producător ar trebui să prevadă posibilitatea acestor vizite. Organismul notificat poate efectua încercări (sau dispune efectuarea acestora) asupra produsului, în cazul în care este necesar să se verifice funcționarea corectă a sistemului de asigurare totală a calității. Aceste încercări ar trebui să se limiteze în general la cazurile în care există motive de îndoială întemeiate referitoare la eficacitatea sistemului. În urma unei vizite neanunțate, raportul vizitei și, dacă este cazul, raportul de încercare, vor fi transmise producătorului în aceleași condiții ca și rapoartele de audit. În cazul în care, în timpul unui audit periodic sau a unei vizite neanunțate, organismul notificat identifică:

− fie nerespectarea de către sistemul de asigurare totală a calității a cerințelor prevăzute la punctul 2.2 din anexa X,

− fie o neconformitate a maşinii fabricate sub acest sistem,


410

organismul notificat va suspenda aprobarea sistemului de asigurare totală a calității și îi impune producătorului să rezolve neconformitățile într-un anumit interval de timp. Dacă neconformitățile nu sunt corectate corespunzător sau în intervalul de timp specificat, organismul notificat trebuie să retragă aprobarea sistemului de calitate – a se vedea secțiunea 135: observații privind articolul 14 alineatul (6). Introducerea pe piață a maşinilor din anexa IV, care fac obiectul procedurii de asigurare totală a calității, trebuie să înceteze în cazul în care aprobarea sistemului de asigurare totală a calității al producătorului este suspendată sau retrasă de către organismul notificat.


4. Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să pună la dispoziția autorităților naționale, pe o perioadă de zece ani de la ultima dată de fabricație:

− documentația prevăzută la punctul 2.1;

− deciziile și rapoartele organismului notificat prevăzute la punctul 2.4, paragrafele al treilea și al patrulea, și la punctele 3.3 și 3.4.

Secțiunea 407 Conservarea documentației, deciziilor și rapoartelor privind sistemul de asigurare totală a calității

Punctul 4 din anexa X prevede ca producătorul care deține un sistem de asigurare totală a calității aprobat sau reprezentantul său autorizat să păstreze documentația, deciziile și rapoartele privind sistemul, la dispoziția autorităților naționale, pentru o perioadă de 10 ani de la ultima dată de fabricație. Aceasta este data la care este finalizată ultimul exemplar de maşină din anexa IV, acoperită de sistemul de asigurare totală a calității. Aceste documente pot fi necesare în timpul supravegherii pieței – a se vedea secțiunea 99: observații privind articolul 4 alineatele (3) și (4). Această obligație vine în completarea obligației generale a producătorului, privind conservarea dosarului tehnic pentru fiecare tip de maşină fabricat – a se vedea secțiunea 393: observații privind anexa VII A 2.


411

ANEXA XI

Criterii minime ce luate în considerare de statele membre pentru notificarea organismelor

1. Organismul, directorul acestuia și personalul responsabil pentru efectuarea încercărilor de verificare nu trebuie să fie proiectantul, producătorul, furnizorul sau instalatorul maşinilor pe care le controlează și nici reprezentantul autorizat al uneia dintre aceste părți. Aceștia nu trebuie implicaţi, nici direct, nici ca reprezentanți autorizați, în proiectarea, construcția, comercializarea sau întreținerea maşinilor. Acest lucru nu exclude posibilitatea unor schimburi de informații tehnice între producător și organism.

2. Organismul și personalul acestuia trebuie să efectueze încercări de verificare cu cel mai înalt grad de integritate profesională și competență tehnică și nu trebuie să fie supuși vreunor presiuni și tentaţii, în special financiare, care ar putea influența judecata acestora sau rezultatele controlului, în special din partea unor persoane sau grupuri de persoane interesate de rezultatele verificărilor.

3. Organismul trebuie să dispună, pentru fiecare categorie de mașină pentru care este notificat, de personal cu cunoștințe tehnice și experiență suficientă și corespunzătoare pentru efectuarea unei evaluări de conformitate. Acesta trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor tehnice și administrative legate de efectuarea în mod corespunzător a verificărilor; acesta trebuie să aibă, de asemenea, acces la echipamentele necesare pentru verificări excepționale.

4. Personalul responsabil cu inspecția trebuie să aibă:

− pregătire tehnică și profesională solidă;

− cunoștințe suficiente asupra cerințelor încercărilor pe care le efectuează și experiență corespunzătoare în efectuarea unor astfel de încercări;

− capacitatea de a elabora certificatele, procesele verbale și rapoartele necesare pentru autentificarea efectuării încercărilor.

5. Trebuie garantată imparțialitatea personalului însărcinat cu controlul. Remunerația acestuia nu trebuie să depindă de numărul de încercări efectuat sau de rezultatele acestor încercări.

6. Organismul trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă cu excepția cazului în care statul își asumă răspunderea acestuia conform legislației interne sau dacă statul membru este el însuși direct responsabil de efectuarea încercărilor.

7. Personalul organismului are obligația de a respecta secretul profesional asupra tuturor informațiilor obținute la îndeplinirea sarcinilor (mai puțin față de autoritățile administrative competente ale statului în care își desfășoară activitatea) prevăzute prin prezenta directivă sau prin orice dispoziție a legislației interne care îi conferă aplicabilitate.


412

8. Organismele notificate trebuie să participe la activitățile de coordonare. De asemenea, acestea trebuie să participe direct sau vor fi reprezentate în cadrul activității de standardizare europeană sau se vor asigura că sunt la curent cu situația referitoare la standardele relevante.

9. Statele membre pot lua toate măsurile pe care le consideră necesare pentru a se asigura că, în cazul încetării activității organismului notificat, documentația clienților este înaintată unui alt organism sau este pusă la dispoziția statului membru care l-a notificat.

Secțiunea 408 Criterii minime pentru evaluarea organismelor notificate Organismele notificate să efectueze procedura de evaluare a conformității prin examinare CE de tip prevăzută în anexa IX și procedura de asigurare totală a calității prevăzută în anexa X pentru maşinile aparținând categoriilor menționate în anexa IV sunt evaluate, desemnate și notificate Comisiei de către statele membre – a se vedea secțiunea 133: observații privind articolul 14 alineatele (1) - (5). Anexa XI stabilește criteriile care trebuie aplicate de statele membre la evaluarea organismelor notificate candidate, înainte de a le desemna în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) și atunci când supraveghează activitatea acestora în conformitate cu articolul 14 alineatul (2). Acestea sunt criteriile minime, cu alte cuvinte, statele membre au dreptul să aibă și alte cerințe pentru organismele pe care le desemnează, cu condiția ca cele nouă criterii prevăzute în anexa XI să fie îndeplinite. Evaluarea și supravegherea organismelor notificate se poate realiza prin intermediul acreditării, pe baza standardelor armonizate aplicabile – a se vedea secțiunea 134: observații privind articolul 14 alineatele (2), (3) și (5). Punctul 1 din anexa XI stabilește criteriul independenței organismului, directorului și personalului acestuia. Organismele notificate pentru maşini sunt organisme de terță parte pentru evaluarea conformității care trebuie să fie independente din punct de vedere organizațional și economic de părțile implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea, comercializarea, instalarea sau mentenanţa maşinilor . Punctele 2 și 5 se referă la integritatea profesională, la competența tehnică și la imparțialitatea organismului și a personalului acestuia. La punctele 3 și 4 se prevede ca organismul să dispună de personal cu cunoștințele, instruirea și experiența necesare pentru a se ocupa de aspectele tehnice și administrative legate de evaluarea conformității. Evaluarea acestor aspecte trebuie să țină seama atât de categoria sau de categoriile de maşini din anexa IV, cât și de procedura/procedurile în legătură cu care organismul dorește să fie notificat. Punctul 3 impune, de asemenea, ca organismul să dispună de mijloacele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor tehnice și administrative pe care le implică procedura de evaluare a conformității în legătură cu care dorește să fie notificat și să aibă acces la echipamentele necesare pentru verificările speciale. Astfel, ca regulă generală, organismul notificat trebuie să dispună el însuși de spațiile și echipamentele necesare pentru efectuarea inspecţiilor, măsurărilor și încercărilor necesare în conformitate cu procedura de evaluare a conformității respectivă. Cu toate acestea, subcontractarea


413

verificărilor speciale este posibilă – a se vedea secțiunea 398: observații privind punctul 3.1 din anexa IX. Punctul 6 impune ca organismul să aibă o asigurare de răspundere civilă, cu excepția cazului în care statul își asumă răspunderea acestuia. Punctul 7 impune ca personalul organismului notificat să aibă obligația de a respecta secretul profesional cu privire la informațiile confidențiale obținute în timpul activității de evaluare a conformității. Aceasta nu afectează obligațiile organismului notificat de a furniza informații autorității de notificare, deoarece autoritățile statelor membre sunt obligate, la rândul lor, să respecte confidențialitatea acestor informații – a se vedea secțiunea 143: observații privind articolul 18. Punctul 8 impune ca organismele notificate să participe la activitățile de coordonare. Acest criteriu poate fi îndeplinit dacă organismul notificat participă direct la activitățile organului european de coordonare a organismelor notificate pentru maşini, ON-M sau participă în cadrul unei structuri de coordonare la nivel național, care este reprezentată în ON-M – a se vedea secțiunea 137: observații privind articolul 14 alineatul (7). Punctul 8 impune, de asemenea, ca organismele notificate să participe direct sau să fie reprezentate în cadrul activității de standardizare europeană sau să se asigure că sunt la curent cu situația referitoare la standardele pertinente. Participarea organismelor notificate la dezvoltarea standardelor pentru categoriile de maşini în legătură cu care sunt notificate este importantă pentru a asigura luarea în considerare a experienței verificării și încercării maşinilor respective în standarde. De asemenea, este important ca organismele notificate să aibă nu doar cunoștințele adecvate cu privire la standardele armonizate publicate, ci și să monitorizeze dezvoltarea unor standarde noi și revizuite. În acest scop, organismele notificate pot să fie direct implicate în activitățile de standardizare la nivel european sau, cel puțin, să fie afiliate la grupul (grupurile) național(e) de standardizare care urmărește (urmăresc) evoluția standardelor pertinente pentru activitatea lor – a se vedea secțiunea 112: observații privind articolul 7 alineatul (2). Punctul 9 urmărește să asigure că, în cazul încetării activităților unui organism notificat, ca urmare fie a desființării acestuia, fie a retragerii notificării acestuia, se vor lua măsurile necesare pentru a se asigura că documentația aferentă va putea fi în continuare pusă la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței, dacă acest lucru este necesar – a se vedea secțiunea 399: observații privind anexa IX 7 și secțiunea 407: observații privind anexa X 4. Acest lucru se poate realiza fie prin transferul documentației către un alt organism notificat, de comun acord cu producătorul respectiv, fie punând documentația la dispoziția autorității de notificare.


414

INDEX Subiect Directiva 2006/42/CE Ghid A Abrogarea Directivei 98/37/CE Articolul 25 Secțiunea 152 Acces - la postul de lucru și la punctele de intervenție - mijloace de acces (mobilitate) - la suportul de transport (ridicarea persoanelor)

Anexa I – Punctul 1.6.2 Anexa I – Punctul 3.4.5 Anexa I – Punctul 6.4.3

Secțiunea 240 Secțiunea 317 Secțiunea 380

Accesorii Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (e) Secțiunea 177 Accesorii de ridicat (definiție) - accesorii de ridicat și componente - marcaj - instrucțiuni

Articolul 1 alineatul (1) litera (d) și articolul 2 litera (d) Anexa I – Punctul 4.1.2.5 Anexa I – Punctul 4.3.2 Anexa I – Punctul 4.4.1

Secțiunea 43 Secțiunea 341 Secțiunea 358 Secțiunea 360

Acreditarea organismelor notificate Articolul 14 alineatele (2), (3) și (5) Secțiunea 134 Adresa producătorului - marcaj - instrucțiuni

Anexa I Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (a)

Secțiunea 250 Secțiunea 260

Afișaje (organe de comandă) Anexa I – Punctul 1.2.2 Secțiunea 194 Alimentare cu energie electrică (defecțiune) - ridicare

Anexa I – Punctul 1.2.6 Anexa I – Punctul 4.1.2.6 litera (c)


Alunecare, dezechilibrare și cădere - suport de transport care deservește paliere fixe

Anexa I – Punctul 1.5.15 Anexa I – Punctul 4.1.2.8.2


Anexa IV maşini - proceduri de evaluare a conformității - lista de categorii

Considerentul 20 Articolul 12 alineatul (3) și alineatul (4) Anexa IV

Secțiunea 22 Secțiunile 129 și 130 Secțiunea 388

Ansambluri de maşini (definiție) - introducerea pe piață - comenzi de oprire

Articolul 2 litera (a) Articolul 2 litera (h) Anexa I – Punctul 1.2.4.4

Secțiunile 38 și 39 Secțiunea 76 Secțiunea 203

Anul de fabricație (marcaj maşină) Anexa I – Punctul 1.7.3 Secțiunea 250 Aparataje/mecanisme pentru conexiuni si control (excludere) - joasă tensiune - înaltă tensiune

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – a cincea liniuţă Articolul 1 alineatul (2) litera (l)

Secţiunea 68 Secţiunea 70

Aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodărie (excludere)

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – prima liniuță

Secțiunea 64

Aplicarea cerințelor esențiale de securiate și sănătate Anexa I – Principiul general 2 Secțiunea 160 Aplicarea directivei “Maşini” Articolul 26 alineatul (1) Secțiunea 153 Arme (excludere) Considerentul 6

Articolul 1 alineatul (2) litera (d) Secțiunea 9 Secțiunea 51

Arme de foc (excludere) Considerentul 6 Articolul 1 alineatul (2) litera (d)


Arbori de transmisie cu articulaţie cardanică (definiţie)

- cerinţe - proceduri de evaluare a conformităţi - protectori

Articolul 1 alineatul (1) litera (f) şi articolul 2 litera (f) Anexa I – Punctul 3.4.7 Anexa IV – Punctele 14 şi 15 Anexa V – Punctul 1

Secţiunea 45 Secţiunea 319 Secţiunea 388 Secţiunea 389

Asamblare (etapă din durata de viață a maşinilor) Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (a) Secțiunea 173 Ascensoare pentru puțuri de mină (excludere) Articolul 1 alineatul (2) litera (i) Secțiunea 61 Ascensoare pentru șantierele de construcții Considerentul 5 Secțiunea 8 Autovehicule (excludere) - vehicule rutiere cu 4 roți - vehicule rutiere cu 2 și 3 roți - vehicule destinate competițiilor

Articolul 1 alineatul (2) litera (e) – a doua liniuță Articolul 1 alineatul (2) litera (e) – a treia liniuță Articolul 1 alineatul (2) litera (e) – a patra liniuță



415

Avertismente - pe maşină - dispozitive de avertizare - avertizare referitoare la riscurile remanente - mers înapoi (mobilitate) - avertismente, semne și semnale (mobilitate)

Anexa I – Punctul 1.7.1 Anexa I – Punctul 1.7.1.2 Anexa I – Punctul 1.7.2 Anexa I – Punctul 3.3.1 Anexa I – Punctul 3.6.1

Secțiunile 245 - 246 Secțiunea 248 Secțiunea 249 Secțiunea 303 Secțiunea 323

B Baterii Anexa I – Punctul 3.5.1 Secțiunea 320 Blocuri logice pentru asigurarea funcțiilor de securitate Anexa IV – Punctul 21

Anexa V – Punctul 4 Secțiunea 388 Secțiunea 399

C Cabină - postul de conducere (mobilitate)

Anexa I – Punctul 1.1.8 Anexa I – Punctul 3.2.1


Cădere, alunecare și dezechilibrare Anexa I – Punctul 1.5.15 Secțiunea 237 Căderea sarcinii (ridicare) - de pe suportul de transport

Anexa I – Punctul 4.1.2.6 litera (c) Anexa I – Punctul 4.1.2.8.4


Căi de apel Considerentul 25 Articolul 20


Căi legale de atac Considerentul 25 Articolul 20


Casarea (etapă din durata de viață a maşinilor) Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (a) Secțiunea 173 CEN (organism european de standardizare) Articolul 7 alineatul (2) Secțiunea 112 Cenelec (organism european de standardizare) Articolul 7 alineatul (2) Secțiunea 112 Cerințe de igienă Anexa I – Punctul 2.1 Secțiunea 277 Cerințe esențiale de securitate și sănătate Articolul 5 alineatul (1) litera (a)

Anexa I Secțiunea 103 Secțiunile 157 -381

Chingi (definiție) - accesorii de ridicat și componente - informații și marcaje

Articolul 1 alineatul (1) litera (e) și articolul 2 litera (e) Anexa I – Punctul 4.1.2.5 Anexa I – Punctul 4.3.1


Circulația rutieră a maşinilor mobile - semnalizare, semnale și avertismente



Clasificarea standardelor armonizate Articolul 7 alineatul (2) Secțiunea 111 Clauza de salvgardare - procedură - deficienţe ale standardelor armonizate - rezultat

Articolul 11 Articolul 11 alineatul (2) și alineatul (3) Articolul 11 alineatul (4) Articolul 11 alineatul (6)


Coeficient de încercare (definiție) - încercări statice - încercări dinamice

Anexa I – Punctul 4.1.1 litera (d) Anexa I – Punctul 4.1.2.3 Anexa I – Punctul 4.1.2.3


Coeficient de siguranţă (definiție) - lanțuri și cabluri - accesorii de ridicat și componente - ridicarea persoanelor

Anexa I – Punctul 4.1.1 (c) Anexa I – Punctul 4.1.2.4 Anexa I – Punctul 4.1.2.5 Anexa I – Punctul 6.1.1


Comanda de oprire normală Anexa I – Punctul 1.2.4.1 Secțiunea 200 Comanda de oprire operațională Anexa I – Punctul 1.2.4.2 Secțiunea 201 Comenzi de oprire de urgență - componente de securitate

Anexa I – Punctul 1.2.4.3 Anexa V – Punctul 10


Comitet Considerentul 30 Articolul 22


Comitete tehnice (CEN și Cenelec) Articolul 7 alineatul (2) Secțiunea 112 Comitetul orizontal al organismelor notificate Articolul 14 alineatul (7) Secțiunea 137 Comitetul ”Maşini” Considerentul 30

Articolul 22 Secțiunea 31 Secțiunea 147

Compatibilitate electromagnetică - Directiva (2004/108/CE) - imunitate

Articolul 3 Anexa I – Punctul 1.2.1 Anexa I – Punctul 1.5.11



416

Componente de securitate (definiție) - listă indicativă - piese de schimb pentru înlocuirea unor componente identice (excludere) - actualizarea listei indicative - pentru detectarea persoanelor - pentru maşini care deservesc paliere fixe

Articolul 1 alineatul (1) litera (c) și articolul 2 litera (c) Anexa V Articolul 1 alineatul (2) litera (a) Articolul 8 alineatul (1) litera (a) Anexa IV – Punctul 19 Anexa V – Punctul 17

Secțiunea 42 Secțiunea 389 Secțiunea 48 Secțiunea 116 Secțiunea 388 Secțiunea 389

Componente de transmisie - motor (mobilitate)

Anexa I – Punctul 1.3.8.1 Anexa I – Punctul 3.4.2


Comutatoare și tablouri electrice (excludere) - joasă tensiune - înaltă tensiune

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – a cincea liniuță Articolul 1 alineatul (2) litera (l)


Condiții de funcționare (variație) Anexa I – Punctul 1.3.6 Secțiunea 211 Conducătorul maşinilor mobile (definiție) Anexa I – Punctul 3.1.1 litera (b) Secțiunea 293 Conectare - la surse de energie - erori de montare - instrucțiuni - dispozitive de remorcare

Articolul 2 litera (a) Anexa I – Punctul 1.5.4 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (i) Anexa I – Punctul 3.4.6


Confidențialitate Articolul 18 Secțiunea 143 Considerente Considerentele Secțiunile 3 - 31 Control intern al producţiei (evaluarea conformităţii)

Articolul 12 alineatul (2) şi (3) Anexa VIII

Secţiunile 128 şi 129 Secţiunea 395

Controlul mişcărilor (ridicare) Anexa I – Punctul 4.1.2.6 Secțiunea 342 Controlul sarcinilor (ridicare) - ridicarea persoanelor - dispozitive (componente de securitate)

Anexa I – Punctul 4.2.2 Anexa I – Punctul 6.1.2 Anexa V – Punctul 8


Cooperare între statele membre - Grupul ADCO ”Maşini”


Secțiunea 144

Coordonarea organismelor notificate (ON-M) Articolul 14 alineatul (7) Anexa XI


Criterii de evaluare a organismelor notificate Anexa XI Secțiunea 408 Criterii minime pentru evaluarea organismelor notificate

Anexa XI

Secțiunea 408

Curățare - părţi interioare - maşini pentru produse alimentare, cosmetice și farmaceutice

Anexa I – Punctul 1.6.5 Anexa I – Punctul 2.1


Cvasimaşini - definiție - introducerea pe piață - procedură - declarația de încorporare - instrucțiuni de asamblare - documentația tehnică aferentă

Considerentul 16 Articolul 1 alineatul (1) litera (g) și articolul 2 litera (g) Articolul 2 litera (h) Articolul 13 Anexa II 1 B Anexa VI Anexa VII B

Secțiunea 18 Secțiunea 46 Secțiunea 77 Secțiunea 131 Secțiunea 385 Secțiunea 390 Secțiunea 394

D Decizii (sistem de asigurare totală a calității) Anexa X 2.3 Secțiunea 404 Declarație CE de conformitate - obligație - instrucțiuni - conținut - custodie

Articolul 5 alineatul (1) litera (e) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (c) Anexa II 1 A Anexa II 2

Secțiunea 103 Secțiunea 261 Secțiunile 382 și 383 Secțiunea 386

Declarație de încorporare pentru cvasimaşini - conservare

Articolul 13 Anexa II 1 B Anexa II 2


Defectarea alimentării cu energie Anexa I – Punctul 1.2.6 Secțiunea 205 Definiții Considerentul 4

Articolul 2 Anexa I – Punctul 1.1.1 Anexa I – Punctul 3.1.1 Anexa I – Punctul 4.1.1

Secțiunea 7 Secțiunile 33 - 87 Secțiunile 164 - 172 Secțiunile 292 și 293 Secțiunile 328 - 324

Demontare (etapă din durata de viață a maşinilor) Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (a) Secțiunea 173


417

Descrierea maşinilor (instrucțiuni) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (d) - litera (f)

Secțiunea 262

Detectarea persoanelor (componente de securitate) Anexa IV – Punctul 19 Anexa V – Punctul 2


Dezasamblare - etapă din durata de viață a maşinilor - condiții de stabilitate

Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (a) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (o)


Direcție (mobilitate) - organe de comandă - servodirecție



Directiva ATEX ( 94/9/CE) - riscul de explozie - conformitatea marcajului

Articolul 3 Anexa I – Punctul 1.5.7 Anexa I – Punctul 1.7.3


Directiva ” Joasă tensiune” (2006/95/CE) (excludere) - obiective de securitate

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) Anexa I – Punctul 1.5.1

Secțiunile 63 - 69 Secțiunea 222

Directiva „Aparate cu gaz” (90/396/CEE) Articolul 3 Secțiunea 91 Directiva „Ascensoare” (95/16/CE) - modificare

Articolul 3 Considerentul 27 Articolul 24


Directiva „Dispozitive medicale” (93/42/CE) Articolul 3 Secțiunea 90 Directiva „Echipamente sub presiune” (97/23/CE) Articolul 3 Secțiunea 91 Directiva „Maşini mobile nerutiere” (97/68/CE) Articolul 3 Secțiunea 92 Directiva „”Echipamentele de exterior” (2000/14/CE) Articolul 3 Secțiunea 92 Directiva „Instalații pe cablu” (2000/9/CE) Articolul 3 Secțiunea 90 Directiva „Jucării” (2009/48/CE) Articolul 3 Secțiunea 90 Directiva „Produse de construcții” (89/106/CEE) Articolul 3 Secțiunea 92 Directiva „Proiectarea ecologică” (2005/32/CE) Articolul 3 Secțiunea 92 Directiva „Terminale de radio și telecomunicații” (1999/5/CE)

Articolul 3

Secțiunea 92

Directiva „Recipiente simple sub presiune” (2009/105/CE) Articolul 3 Secțiunea 91 Dispozitive amovibile de transmisie mecanică (definiţie)

- cerinţe - proceduri de evaluare a conformităţi - protectori

Articolul 1 alineatul (1) litera (f) şi articolul 2 litera (f) Anexa I – Punctul 3.4.7 Anexa IV – Punctele 14 şi 15 Anexa V – Punctul 1

Secţiunea 45 Secţiunea 319 Secţiunea 388 Secţiunea 389

Dispozitive de protecție (definiție) - cerințe - pentru detectarea prezenței persoanelor - componente de securitate

Anexa I – Punctul 1.1.1 litera (g) Anexa I – Punctul 1.4.3 Anexa IV – Punctul 19 Anexa V – Punctul 2 Anexa V – Punctul 7

Secțiunea 170 Secțiunea 221 Secțiunea 388 Secțiunea 389 Secțiunea 389

Dispozitive de protecție electrosensibile Anexa I – Punctul 1.4.3 Secțiunea 221 Dispozitive de protecție sensibile la presiune Anexa I – Punctul 1.4.3 Secțiunea 221 Dispozitive de remorcare - marcarea cârligului de cuplare



Dispozitive medicale implantabile (instrucțiuni) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (v) Secțiunea 274 Dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii (accesorii de ridicat) - accesorii de ridicat și componente - marcaj - instrucțiuni

Articolul 1 alineatul (1) litera (d) și articolul 2 litera (d) Anexa I – Punctul 4.1.2.5 Anexa I – Punctul 4.3.2 Anexa I – Punctul 4.4.1


Dispozitive de reţinere (mobilitate) - componente de securitate

Anexa I – Punctul 3.2.2 Anexa V – Punctul 9


Distribuitori Secțiunea 83 Distrugere în timpul operării Anexa I – Punctul 1.3.2 Secțiunea 207 Documentația tehnică pertinentă pentru cvasimaşini

Articolul 13 Anexa VII B


Domeniul de aplicare al Directivei „Maşini” Articolul 1 alineatul (1) și Articolul 2 Secțiunile 32 - 46 Dosarul tehnic - obligațiile producătorului - persoana autorizată pentru întocmire - procedura de întocmire - conținut - comunicare

Considerentul 24 Articolul 5 alineatul (1) litera (b) Anexa II 1 A alineatul (2) Anexa VII A Anexa VII A 1 Anexa VII A 2 și 3



418

E Echipament audio și video (excludere) Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – a

doua liniuță Secțiunea 65

Echipament de diagnoză și localizare a defectelor Anexa I – Punctul 1.6.1 Secțiunea 239 Echipamente de muncă (utilizare) Articolul 15 Secțiunea 140 Echipamente electrice de înaltă tensiune (excludere) - echipamente de înaltă tensiune pentru maşini

Articolul 1 alineatul (2) litera (l) Anexa I – Punctul 1.5.1


Echipament individual de protecție (EIP) - Directiva 89/686/CE - furnizarea EIP - constrângeri datorate folosirii EIP - instrucțiuni privind furnizarea EIP - puncte de ancorare în suportul de transport

Articolul 3 Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (b) Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (d) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (m) Anexa I – Punctul 6.3.2


Echipamente pentru birouri (excludere) Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – a patra liniuță

Secțiunea 67

Echipamente pentru tehnologia informației (excludere) Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – a treia liniuță

Secțiunea 66

Echipamente interschimbabile (definiție) - instrucțiuni (mobilitate) - destinate operațiunilor de ridicare

Articolul 1 (1) litera (b) și articolul 2 litera (b) Anexa I – Punctul 3.6.3.2 Anexa I – Partea4


Echipamente pentru parcuri de distracție și târguri (excludere)


Secțiunea 49

Echipamente pentru ridicarea persoanelor Anexa IV – Punctul 17 Secțiunea 388 Echipamente portabile de fixare și alte maşini de impact Anexa I – Punctul 2.2.2 Secțiunea 280 Echipamentele portabile prevazute cu cartuse de fixare a incarcaturii explozive si alte masini de impact - maşini de impact - perioadă de tranziţie

Articolul 1 alineatul (2) litera (l) Anexa I – Punctul 1.5.1 Considerentul 6 Anexa IV – Punctul 18 Articolul 27

Secţiunea 70 Secţiunea 222 Secţiunea 9 Secţiunea 388 Secţiunea 154

Electricitate statică - sisteme de descărcare (componente de ecuritate)



Elemente de sustinere cu acţionare hidraulică Anexa IV – Punctul 12.2 Secţiunea 388 Elevatoare pentru vehicule Anexa IV – Punctul 16 Secțiunea 388 Emisie (vibrații) - reducerea emisiilor - scaunele - instalare și asamblare - declarație privind maşinile portabile - declarație privind maşinile mobile

Anexa I – Punctul 1.5.9 Anexa I – Punctul 1.1.8 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (j) Anexa I – Punctul 2.2.1.1 Anexa I – Punctul 3.6.3.1


Emisie (zgomot) - reducerea emisiilor - date comparative privind emisiile - declarație - Directiva „Echipamente de exterior” (2000/14/CE)

Anexa I – Punctul 1.5.8 Anexa I – Punctul 1.5.8 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (u) Articolul 3 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (u)


Emisii (documentația care însoțește produsul la vânzare) Anexa I – Punctul 1.7.4.3 Secțiunea 275 Emisii (materiale și substanțe periculoase) - pulverizatoare



Emisii (radiație) Anexa I – Punctul 1.5.10 Secțiunea 232 Emisii de gaze de eșapament (lucru în subteran) Anexa I – Punctul 5.6 Secțiunea 367 Energie hidraulică Anexa I – Punctul 1.5.3 Secțiunea 224 Energie pneumatică Anexa I – Punctul 1.5.3 Secțiunea 224 Erori de montaj Anexa I – Punctul 1.5.4 Secțiunea 225 EUROPA (site-ul de Internet al Comisiei Europene) Articolul 21 Secțiunea 146 Evaluarea conformității - obligație - mijloacele de asigurare a conformității - proceduri - cu control intern al producției - examinare CE de tip - asigurarea totală a calității

Considerentul 19 Articolul 5 alineatul (1) litera (d) Articolul 5 alineatul (3) Articolul 12 Anexa VIII Anexa IX Anexa X

Secțiunea 21 Secțiunea 103 Secțiunea 105 Secțiunile 127 - 130 Secțiunea 395 Secțiunile 396 - 400 Secțiunile 401 - 407


419

Evaluarea conformității cu control intern al producţiei de maşini

Articolul 12 alineatul (2) și alineatul (3) Anexa VIII

Secțiunile 128 și 129 Secțiunea 395

Evaluarea organismelor notificate - criterii minime pentru notificare

Articolul 14 alineatul (3) și alineatul (5) Anexa XI


Evaluarea riscurilor

Considerentul 23 Anexa I – Principiul general 1

Secțiunea 24 Secțiunile 158 și 159

Exactitatea la oprire (maşini care deservesc paliere fixe) Anexa I – Punctul 4.1.2.8.2 Secțiunea 346 Excluderi (domeniul de aplicare) Articolul 1 alineatul (2) Secțiunile 48 - 70 Explozie Anexa I – 1.5.7 Secțiunea 228 Expoziții, târguri comerciale și demonstraţii tehnice Considerentul 17

Articolul 6 alineatul (3) Secțiunea 19 Secțiunea 108

F Ferăstraie circulare Anexa IV - Punctul 1 Secțiunea 388 Ferăstraie cu pânză panglică Anexa IV – Punctul 4 Secțiunea 388 Ferăstraie cu lanț (portabile) Anexa IV – Punctul 8 Secțiunea 388 Fiabilitatea sistemelor de comandă Anexa I – Punctul 1.2.1 Secțiunea 184 Fluide utilizate - fluide sub presiune ridicată



Formare, informare şi pregătire specială - indicarea formării necesare - instrucțiuni pentru formare

Articolul 15 Anexa I – Punctul 1.1.2 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (k)


Frânare (mobilitate) Anexa I – Punctul 3.3.3 Secțiunea 307 Frânare de urgență (mobilitate) Anexa I – Punctul 3.3.3 Secțiunea 307 Fulgere Anexa I – Punctul 1.5.16 Secțiunea 238 G Grupul ADCO (supravegherea pieței) Articolul 19 alineatul (2) Secțiunea 144 Grupul de lucru „Maşini” Articolul 22 Secțiunea 148 Grupuri verticale ale organismelor notificate (GV) Articolul 14 alineatul (7) Secțiunea 137 I Ieșire de urgență (din pozițiile de operare) Anexa I – Punctul 1.1.7 Secțiunea 182 Iluminat Anexa I – Punctul 1.1.4 Secțiunea 179 Incendiu - stingătoare de incendiu/extinctoare (mobilitate) - maşini pentru lucru în subteran

Anexa I – Punctul 1.5.6 Anexa I – Punctul 3.5.2 Anexa I – Punctul 5.5


Indicatoare și avertizări (organe de comandă) Anexa I – Punctul 1.2.2 Secțiunea 194 Informații - informații și avertismente pe maşini - informații și dispozitive de informare - dispozitive de avertizare - informații esențiale pentru utilizarea în condiții e securitate

Articolul 5 litera (c) Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (b) Anexa I – Punctul 1.7 Anexa I – Punctul 1.7.1 Anexa I – Punctul 1.7.1.1 Anexa I – Punctul 1.7.1.2 Anexa I – Punctul 1.7.3

Secțiunea 103 Secțiunea 174 Secțiunile 244 - 279 Secțiunile 245 și 246 Secțiunea 247 Secțiunea 248 Secțiunea 252

Informații referitoare la Directiva „Maşini” Articolul 21 Secțiunea 146 Inspectarea maşinilor în funcțiune Articolul 15 Secțiunea 140 Instalarea și utilizarea maşinilor Articolul 15 Secțiunile 139 și 140 Instituții în al căror domeniu de activitate intră Directiva „Maşini”

Secțiunea 149

Instrucțiuni - limba - elaborare și traducere - utilizare anormală rezonabil previzibilă - utilizatori neprofesioniști - maşini pentru produse alimentare, cosmetice și produse farmaceutice - maşini portabile ţinute cu mâna și dirijate cu âna (vibrații) - maşini portabile cu cartuşe de fixare a ncărcăturii explozive și alte maşini de impact - maşini mobile (vibrații) - accesorii de ridicat

Articolul 5 litera (c) Anexa I – Punctul 1.7.4 Anexa I – Punctul 1.7.4.1 litera (a) și litera (b) Anexa I – Punctul 1.7.4.1 litera (c) Anexa I – Punctul 1.7.4.1 litera (d) Anexa I – Punctul 2.1.2 Anexa I – Punctul 2.2.1.1 Anexa I – Punctul 2.2.2.2 Anexa I – Punctul 3.6.3.1 Anexa I – Punctul 4.4.1

Secțiunea 103 Secțiunile 254 - 274 Secțiunile 256 și 257 Secțiunea 258 Secțiunea 259 Secțiunea 277 Secțiunea 279 Secțiunea 280 Secțiunea 325 Secțiunea 360


420

- maşini de ridicat Anexa I – Punctul 4.4.2 Secțiunea 361 Instrucțiuni de asamblare - pentru cvasimaşini - pentru maşini - condiții de stabilitate

Articolul 13 Anexa VI Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (i) și litera (j) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (o)


Instrucțiuni de instalare Anexa I – Punctul 1.7.2.4 litera (i) și litera (j)

Secțiunea 264

Intervenția operatorului (întreținere) Anexa I – Punctul 1.6.4 Secțiunea 242 Introducerea pe piață (definiție) - a maşinilor - a cvasimaşinilor

Articolul 2 litera (h) Articolul 5 alineatul (1) Articolul 5 alineatul (2)

Secțiunile 71 - 77 Secțiunea 103 Secțiunea 104

Î Împiedicare (alunecare și cădere) - suportul de transporta al maşinilor care eservesc paliere fixe

Anexa I – Punctul 1.5.15 Anexa I – Punctul 4.1.2.8.2


Încercare dinamică - definiție - coeficienți - aptitudinea la utilizare

Anexa I – Punctul 4.1.1 litera (f) Anexa I – Punctul 4.1.2.3 Anexa I – Punctul 4.1.3


Încercare statică (definiție) - coeficienți - aptitudinea la utilizare

Anexa I – Punctul 4.1.1 litera (e) Anexa I – Punctul 4.1.2.3 Anexa I – Punctul 4.1.3


Închirierea maşinilor (introducerea pe piață) Articolul 2 litera (h) Secțiunea 74 Îndeplinirea utilizării normale (ridicare) Anexa I – Punctul 4.1.3 Secțiunile 350 - 352 Întrerupătoare și tablouri electrice de joasă tensiune (aparataje pentru conexiune şi control) (excludere)

Articolul 1 alineatul (2) litera (k) – a cincea liniuță

Secțiunea 68

Întreținere/mentenanţă - selectarea modului - întreținerea maşinilor - acces - separarea de sursele de energie - intervenția operatorului - curățarea părților interioare - instrucțiuni

Anexa I – Punctul 1.2.5 Anexa I – Punctul 1.6.1 Anexa I – Punctul 1.6.2 Anexa I – Punctul 1.6.3 Anexa I – Punctul 1.6.4 Anexa I – Punctul 1.6.5 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (r) și litera (s)


L Lanțuri, cabluri și chingi (definiție) - maşini de ridicat - accesorii de ridicat și componente - informații și marcaje - ridicarea persoanelor

Articolul 1 alineatul (1) litera (e) și Articolul 2 litera (e) Anexa I – Punctele 4.1.2.4 Anexa I – Punctul 4.1.2.5 Anexa I – Punctul 4.3.1 Anexa I – Punctul 6.1.1

Secțiunile 44 și 340 Secțiunea 341 Secțiunea 357 Secțiunea 369

Libertate de circulație a maşinilor şi cvasimaşinilor Articolul 6 Secțiunea 107 Licitații (introducerea pe piață) Articolul 2 litera (h) Secțiunea 75 Limba - informații scrise sau verbale (avertismente) - instrucțiuni - instrucțiuni de asamblare pentru cvasimaşini - dosarul tehnic - corespondența cu organismul notificat

Anexa I – Punctul 1.7.1 Anexa I – Punctul 1.7.4 Anexa VI Anexa VII A Anexa IX 8

Secțiunile 245 și 246 Secțiunea 256 Secțiunea 390 Secțiunea 391 Secțiunea 399

Limbi oficiale ale Comunității (UE) Anexa I – Punctul 1.7.1 Secțiunea 246 Locomotive și vagoane cu sistem de frânare (lucru în subteran)

Anexa IV – Punctul 12.1

Secțiunea 388

Lucru în subteran (maşini destinate acestui scop) Anexa I – Partea5 Secțiunile 362 - 367 M Manipularea maşinilor sau a componentelor - marcarea masei



Marcajul CE - obligație - alte directive

Considerentele 21 și 22 Articolul 5 alineatul (1) litera (f) Articolul 5 alineatul (4)



421

- prezumția de conformitate - marcajul CE pe produsele neconforme - aplicare - formă - marcajul neconform

Articolul 7 alineatul (1) Articolul 11 alineatul (5) Articolul 16 Anexa I – Punctul 1.7.3 Anexa III Articolul 17


Marcarea maşinilor - maşini mobile - lanțuri, cabluri și chingi - accesorii de ridicare - maşini de ridicat - suport de transport (ridicarea persoanelor)

Anexa I – Punctul 1.7.3 Anexa I – Punctul 3.6.2 Anexa I – Punctul 4.3.1 Anexa I – Punctul 4.3.2 Anexa I – Punctul 4.3.3 Anexa I – Punctul 6.5


Masa - instrucțiuni de manevrare - marcajul maşinilor mobile

Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (p) Anexa I – Punctul 3.6.2


Maşini - sens larg - definiție - maşini noi și uzate - în scop nuclear (excludere) - pentru forțele armate sau menţinerea ordinii ublice(excludere) - în scopuri de cercetare (excludere) - pentru deplasarea artiștilor în timpul pectacolelor (excludere) - pentru utilizare de către consumatori - care deservesc paliere fixe - destinate lucrului în subteran

Articolul 1 alineatul (1) litera (a) Articolul 2 – prima teză Articolul 2 litera (a) Articolul 1 alineatul (2) litera (c) Articolul 1 alineatul (2) litera (g) Articolul 1 alineatul (2) litera (h) Articolul 1 (2) litera (j) Considerentul 15 Anexa I – Punctul 1.7.4.1 litera (d) Anexa I – Punctul 4.1.2.8 Anexa I – Punctul 6.4 Anexa I – Partea5 Anexa IV – Punctul 12

Secțiunea 33 Secțiunile 34 - 40 Secțiunea 72 Secțiunea 50 Secțiunea 59 Secțiunea 60 Secțiunea 62 Secțiunea 17 Secțiunea 259 Secțiunile 344 - 349 Secțiunile 377 - 380 Secțiune 362 - 367 Secțiunea 388

Maşini care rulează pe şine (ridicare) Anexa I – Punctul 4.1.2.6 litera (b) Secţiunea 342 Maşini combinate - maşini pentru prelucrarea lemnului

Anexa I – Punctul 1.3.5 Anexa IV – Punctul 5


Maşini cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și alte maşini de impact (portabile) - perioada de tranziție

Considerentul 6 Anexa IV – Punctul 18 Articolul 27


Mașini de cepuit (cu avans manual) Anexa IV – Punctul 6 Secțiunea 388 Mașini de formare a pieselor din cauciuc Anexa IV – Punctul 11 Secțiunea 388 Mașini de formare a maselor plastice Anexa IV – Punctul 10 Secțiunea 388 Mașini de frezat cu ax vertical (avans manual) Anexa IV – Punctul 7 Secțiunea 388 Mașini de îndreptat (avans manual) Anexa IV – Punctul 2 Secțiunea 388 Maşini de îndreptat pentru prelucrarea lemnului Anexa IV – Punctul 3 Secțiunea 388 Maşini mobile cu conducător pedestru Anexa I – Punctul 3.3.4 Secțiunea 311 Maşini montate pe șine (ridicare) Anexa I – Punctul 4.1.2.6 litera (b) Secțiunea 342 Maşini neconforme Articolul 4 Secțiunile 100 și 101 Maşini portabile ţinute în mână sau ghidate cu mâna - declarație privind vibrațiile

Anexa I – Punctul 2.2 Anexa I – Punctul 2.2.1.1


Maşini pentru prelucrar a lemnului Anexa I – Punctul 2.3 Anexa IV – Punctele 1 - 8


Maşini pentru produse alimentare Anexa I – Punctul 2.1 Secțiunea 277 Maşini pentru produse cosmetice Anexa I – Punctul 2.1 Secțiunea 277 Maşini pentru târguri și parcuri de distracție (excludere)


Secțiunea 49

Maşini speciale și accesorii Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (e) Secțiunea 177 Maşini second-hand Articolul 2 litera (h) Secțiunea 72 Maşini uzate Articolul 2 litera (h) Secțiunea 72 Materiale - materiale și produse utilizate - pentru contactul cu alimentele - durabilitatea materialelor - emisii de materiale periculoase - ridicare

Anexa I – Punctul 1.1.3 Articolul 3 Anexa I – Punctul 2.1.1 litera (a) Anexa I – Punctul 1.3.2 Anexa I – Punctul 1.5.13 Anexa I – Punctul 1.4.2.3



422

Materiale și substanțe periculoase - Directiva privind restricționarea utilizării substanțelor periculoase (2002/95/CE) - utilizate sau generate de maşină - emisii - documentația care însoțește produsul la ânzare - pulverizatoare

Articolul 3 Anexa I – Punctul 1.1.3 Anexa I – Punctul 1.5.13 Anexa I – Punctul 1.7.4.3 Anexa I – Punctul 3.5.3


Mânere (alunecare, dezechilibrare și cădere) - mijloace de acces la maşini mobile



Măsură pentru gestionarea grupurilor de maşini periculoase

Considerentul 13 Articolul 8 alineatul (1) litera (b) Articolul 9


Măsuri de protecție Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (b) Secțiunea 174 Mediu periculos (poziția de operare) Anexa I – Punctul 1.1.8 Secțiunea 182 Mentenanţă/întreţinere - selectarea modului - întreţinerea maşinilor - acces - izolarea surselor de energie - intervenţia operatorului - curăţarea părţilor interioare - instrucţiuni

Anexa I – Punctul 1.2.5 Anexa I – Punctul 1.6.1 Anexa I – Punctul 1.6.2 Anexa I – Punctul 1.6.3 Anexa I – Punctul 1.6.4 Anexa I – Punctul 1.6.5 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (r) şi litera (s)

Secţiunea 204 Secţiunea 239 Secţiunea 240 Secţiunea 241 Secţiunea 242 Secţiunea 243 Secţiunea 272

Mijloace de acces (mobilitate) Anexa I – Punctul 3.4.5 Secțiunea 317 Mijloace de transport (excludere) Articolul 1 alineatul (2) litera (e) Secțiunile 53 - 57 Mișcări de deplasare (mobilitate) Anexa I – Punctul 3.3.2 Secțiunea 304 Mișcări necontrolate - maşini mobile



Mobilitatea maşinilor (definiție) - cerințe

Anexa I – Punctul 3.1.1 litera (a) Anexa I – Partea3

Secțiunea 292 Secțiunile 291 - 326

Modificarea Directivei ”Ascensoare” Considerentul 27 Articolul 24


Modul de comandă (selectare) Anexa I – Punctul 1.2.5 Secțiunea 204 Motivarea deciziilor Articolul 20 Secțiunea 145 Motoare electrice (excludere) Articolul 1 (2) litera alineatul (k) – a

șasea liniuță Secțiunea 69

Muchii sau unghiuri ascuțite Anexa I – Punctul 1.3.4 Secțiunea 209 N NANDO (lista organismelor notificate) Articolul 14 Secțiunea 133 Nave maritime (excludere) Articolul 1 alineatul (2) litera (f) Secțiunea 58 Neconformitatea marcajului Articolul 17 Secțiunea 142 Numărul de serie (marcajul maşinilor ) Anexa I – Punctul 1.7.3 Secțiunea 250 O Obiecte ejectate - ejectarea pieselor de prelucrat (prelucrarea emnului)

Anexa I – Punctul 1.3.3 Anexa I – Punctul 2.3 litera (b)


Obiecte în cădere - maşini mobile - maşini pentru ridicarea persoanelor - structuri de protecție împotriva căderii de biecte (FOPS)

Anexa I – Punctul 1.3.3 Anexa I – Punctul 3.4.4 Anexa I – Punctul 6.3.3 Anexa IV – Punctul 23 Anexa V – Punctul 15


Obiecție oficială împotriva unui standard armonizat - procedură - rezultat

Considerentul 11 Articolul 10


ON-M (coordonarea organismelor notificate) Articolul 14 alineatul (7) Secțiunea 137 Operații de ridicare (definiție) - cerințe

Anexa I – Punctul 4.1.1 litera (a) Anexa I – Partea4



423

Operator (definiție) - formare - indicarea formării necesare - instrucțiuni pentru formare

Anexa I – Punctul 1.1.1 litera (d) Articolul 15 Anexa I – Punctul 1.1.2 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (k)


Operatori neprofesioniști (instrucțiuni) Anexa I – Punctul 1.7.4.1 litera (d) Secțiunea 259 Oprire - oprire normală - oprire operațională - oprire de urgență - ansambluri de maşini - timp de oprire (prelucrarea lemnului) - maşini mobile - maşini pentru lucrări în subteran

Anexa I – Punctul 1.2.4 Anexa I – Punctul 1.2.4.1 Anexa I – Punctul 1.2.4.2 Anexa I – Punctul 1.2.4.3 Anexa I – Punctul 1.2.4.4 Anexa I – Punctul 2.3 litera (c) Anexa I – Punctul 3.3.3 Anexa I – Punctul 5.4

Secțiunile 200 - 203 Secțiunea 200 Secțiunea 201 Secțiunea 202 Secțiunea 203 Secțiunea 281 Secțiunea 307 Secțiunea 365

Organe de comandă - identificare - poziționare - mișcare - amplasare - operare accidentală - rezistență - efectuarea unor acțiuni diferite - principii ergonomice - indicatoare și afișaje - maşini mobile - mișcări de ridicare - lucrări subterane - ridicarea persoanelor

Anexa I – Punctul 1.2.2 Anexa I – Punctul 3.3.1 Anexa I – Punctul 4.2.1 Anexa I – Punctul 5.3 Anexa I – Punctul 6.2

Secțiunile 185 - 198 Secțiunea 186 Secțiunea 187 Secțiunea 188 Secțiunea 189 Secțiunea 190 Secțiunea 191 Secțiunea 192 Secțiunea 193 Secțiunea 194 Secțiunile 299 și 300 Secțiunea 353 Secțiunea 364 Secțiunea 371

Organe de comandă bimanuale - componente de securitate



Organe de comandă care nu sunt de tip cu menținere - maşini mobile - mișcări de ridicare - ridicarea persoanelor

Anexa I – Punctul 3.3.1 Anexa I – Punctul 4.2.1 Anexa I – Punctul 6.2

Secțiunea 353 Secțiunea 301 371

Organe de comandă la paliere (ridicarea persoanelor) Anexa I – Punctul 6.4.2 Secțiunea 379 Organizații europene de standardizare (OES) Articolul 7 alineatul (2) Secțiunea 112 Organisme notificate - coordonarea organismelor notificate (ON-M) - criterii minime de notificare

Articolul 14 alineatul (1) - alineatul (5) Articolul 14 alineatul (7) Anexa XI

Secțiunile 133 și 134 Secțiunea 127 Secțiunea 408

P Paliere - organe de comandă la paliere (ridicarea ersoanelor)

Anexa I – Punctul 4.1.2.8.5 Anexa I – Punctul 6.4.2


Paliere fixe (care deservesc maşini) - ridicarea persoanelor

Anexa I – Punctul 4.1.2.8 Anexa I – Punctul 6.4

Secţiunile 344 - 349 Secţiunea 377

Parteneri sociali (participarea la standardizare) Articolul 7 alineatul (4) Secțiunea 115 Părți din anexa I Anexa I – Principiul general 4 Secțiunea 163 Părţi de transmise - motor (mobilitate)



Părţi mobile - alegerea protecţiei - piese de transmisie - părţi implicate în proces - instrucţiuni pentru interconectare - roţi şi şenile (mobilitate)

Anexa I – Punctul 1.3.7 Anexa I – Punctul 1.3.8 Anexa I – Punctul 1.3.8.1 Anexa I – Punctul 1.3.8.2 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (q) Anexa I – Punctul 3.2.1

Secţiunea 212 Secţiunea 213 Secţiunea 213 Secţiunea 214 Secţiunea 271 Secţiunea 294

Pedale (mobilitate) Anexa I – Punctul 3.3.1 Secțiunea 300 Platforme maritime mobile (excludere) Articolul 1 alineatul (1) litera (f) Secțiunea 58 Post de comandă - vizibilitate din postul de comandă - amplasarea postului de comandă - posturi de comandă multiple

Anexa I – Punctul 1.2.2

Secţiunea 195 Secţiunea 196 Secţiunea 197

Post de conducere (mobilitate) Anexa I – Punctul 3.2.1 Secţiunea 294 Post de lucru - posturi de lucru multiple - acces


Secţiunea 182 Secţiunea 198 Secţiunea 240


424

Pericol (definiție) - pericole datorate mobilităţii

Anexa I – Punctul 1.1.1 litera (a) Anexa I – Punctul 3.1.1 litera (a)


Pericole mecanice Anexa I – Punctul 1.3 Secțiunile 206 - 215 Perioadă de tranziție (echipamente portabile cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și alte maşini de impact)

Articolul 27

Secțiunea 154

Persoană expusă (definiție) Anexa I – Punctul 1.1.1 I Secțiunea 166 Pictograme (informații și avertismente) Anexa I – Punctul 1.7.1 Secțiunea 245 Piese de schimb (instrucțiuni) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (t) Secțiunea 272 Platforme maritime mobile (excludere) Articolul 1 alineatul (1) litera (f) Secţiunea 58 Pornire - maşini mobile cu conducător transportat - deplasare neaşteptată în timpul pornirii otorului



Prese pentru prelucrarea la rece a metalelor Anexa IV – Punctul 9 Secțiunea 388 Prezumția de conformitate - Marcajul CE - standarde armonizate

Articolul 7 alineatul (1) Articolul 7 alineatul (2)

Secțiunea 109 Secțiunile 110 și 111

Principii de integrare a securităţii Anexa I – Punctul 1.1.2 Secțiunile 173 - 177 Principii ergonomice - organe de comandă



Principii generale Anexa I – Principii generale Secțiunile 157 -163 Procedura consultativă (Comitetul ”Maşini”) Articolul 8 alineatul (2) Secțiunea 117 Procedura de asigurare totală a calității evaluarea conformității) - aplicare - obiective și conținut - evaluare - punere în aplicare și modificare - supraveghere - conservarea(păstrarea) documentației

Articolul 12 alineatul (3) litera (c) Articolul 12 alineatul (4) litera (b) Anexa X 1 Anexa X 2.1 Anexa X 2.2 Anexa X 2.3 Anexa X 2.4 Anexa X 3 Anexa X 4

Secțiunea 129 Secțiunea 130 Secțiunea 401 Secțiunea 402 Secțiunea 403 Secțiunea 404 Secțiunea 405 Secțiunea 406 Secțiunea 407

Procedura de examinare CE de tip (evaluarea conformității) - aplicare - conținut - certificat - valabilitatea și revizuirea certificatului

Articolul 12 alineatul (3) litera (b) Articolul 12 alineatul (4) litera (a) Anexa IX 1 Anexa IX 2 Anexa IX 3 Anexa IX 4 - 8 Anexa IX 9


Procedură de reglementare cu control Articolul 8 alineatul (1) Articolul 9 alineatul (3)


Procedura pentru cvasimaşini Articolul 13 Secțiunea 131 Secțiunea 132

Proceduri pentru evaluarea conformității maşinilor

Articolul 12 Secțiunile 127 - 129 Secțiunea 132

Proces (părți mobile) Anexa I – Punctul 1.3.8.2 Secțiunea 214 Producător (definiție) - producătorul maşinilor - producătorul cvasimaşiniloi

Articolul 2 litera (i) Articolul 5 alineatul (1) Articolul 5 alineatul (2)

Secțiunile 78 - 82 Secțiunea 103 Secțiunea 104

Produse care fac obiectul directivei (domeniul de aplicare) Articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 Secțiunile 32 - 46 Produse electrice și electronice (excludere) Articolul 1 alineatul (2) litera (k) Secțiunea 63 Produse excluse din domeniul de aplicare Articolul 1 alineatul (2) Secțiunea 48 - 70 Produse utilizate Anexa I – Punctul 1.1.3 Secțiunea 178 Proiectare cu securitate intrinsecă Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (b) Secțiunea 174 Protectori (definiție) - protectori și dispozitive de protecție - protectori - protectori ficşi - protectori mobile interconectate - blocarea protectorilor - protectori reglabili - protectori pentru dispozitive detașabile de transmisie mecanică - componente de securitate

Anexa I – Punctul 1.1.1 litera (f) Anexa I – Punctul 1.4.1 Anexa I – Punctul 1.4.2 Anexa I – Punctul 1.4.2.1 Anexa I – Punctul 1.4.2.2 Anexa I – Punctul 1.4.2.2 Anexa I – Punctul 1.4.2.3 Anexa I – Punctul 3.4.7 Anexa IV – Punctul 15 Anexa V – Punctul 7

Secțiunea 169 Secțiunea 216 Secțiunea 217 Secțiunea 218 Secțiunea 219 Secțiunea 219 Secțiunea 220 Secțiunea 319 Secțiunea 388 Secțiunea 389

Protectori ficşi Anexa I – Punctul 4.1.2.1 Secțiunea 218


425

Protectori mobili acționaţi electric pentru prese Anexa IV – Punctul 20 Anexa V – Punctul 3


Protectori mobili cu interblocare - protectori acționaţi electric pentru anumite prese

Anexa I – Punctul 1.4.2.2 Anexa IV – Punctul 20 Anexa V – Punctul 3


Protectori reglabili pentru restrângerea accesului Anexa I – Punctul 1.4.2.3 Secțiunea 220 Publicarea deciziilor Articolul 18 alineatul (3) Secțiunea 143 Puncte de intervenție (acces) Anexa I – Punctul 1.6.2 Secțiunea 240 Punere în funcțiune (definiție) - instrucțiuni

Articolul 2 litera (k) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (k)


Putere (marcarea maşinilor mobile) Anexa I – Punctul 3.6.2 Secțiunea 324 Putere nominală (marcarea maşinilor mobile) Anexa I – Punctul 3.6.2 Secțiunea 324 R Radiații - dispozitive medicale implantabile - documentația care însoțește produsul la ânzare

Anexa I – Punctul 1.5.10 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (v) Anexa I – Punctul 1.7.4.3


Radiații electromagnetice Anexa I – Punctul 1.5.10 Secțiunea 232 Radiații externe Anexa I – Punctul 1.5.11 Secțiunea 233 Radiații ionizante Anexa I – Punctul 1.5.10 Secțiunea 232 Radiații laser Anexa I – Punctul 1.5.12 Secțiunea 234 Radiații optice Anexa I – Punctul 1.5.10 Secțiunea 232 Răsturnare și basculare (ROPS și FOPS) Anexa I – Punctul 3.4.3 Secțiunea 315 Recomandări de utilizare (RfU) Articolul 14 alineatul (7) Secțiunea 137 Reducerea riscurilor Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (b) Secțiunea 174 Referiri Referiri Secțiunea 1 Reglare - operator - instrucțiuni

Anexa I – Punctul 1.1.1 litera (d) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (r) și litera (s)


Reglementări naționale privind instalarea și utilizareamaşinilor

Articolul 15

Secțiunile 139 și 140

Reprezentant autorizat Articolul 2 litera (j) Secțiunile 84 și 85 Rețele de căi ferate (excludere) Articolul 1 alineatul (2) litera (e) Secțiunea 57 Retragerea certificatelor sau a deciziilor emise de - organisme notificate - certificatul de examinare CE de tip - aprobarea unui sistem de asigurare totală a alității

Articolul 14 alineatul (6) Anexa IX 9 Anexa X 3


Retragerea notificării unui organism notificat Articolul 14 alineatul (8) Secțiunea 138 Rezistență mecanică (ridicare) - ridicarea persoanelor


Secțiunile 337 - 339 Secțiunea 369

Ridicarea persoanelor - cerințe - echipamente pentru ridicarea persoanelor

Considerentul 7 Anexa I – Partea6 Anexa IV – Punctul 17

Secțiunea 10 Secțiunile 368 - 381 Secțiunea 388

Risc (definiție) Anexa I – Punctul 1.1.1 litera (e) Secțiunea 168 Riscul de a rămâne închis într-o mașină Anexa I – Punctul 1.5.14 Secțiunea 236 Riscuri electrice - baterii de acumulatori



Riscuri remanente - avertizări - instrucțiuni

Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (b) Anexa I – Punctul 1.7.2 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (l)


Răsturnare şi basculare - structuri de protecție împotriva răsturnării ROPS)

Anexa I – Punctul 3.4.3 Anexa IV – Punctul 22 Anexa V – Punctul 14


Roți (ridicare) Anexa I – Punctul 4.1.2.4 Secțiunea 340 Roți și șine (mobilitate) Anexa I – Punctul 3.2.1 Secțiunea 294 Rupere în timpul funcţionării Anexa I – Punctul 1.3.2 Secţiunea 207 S Sancțiuni Considerentul 26

Articolul 23 Secțiunea 27 Secțiunea 150


426

Sarcina (ridicare) - cădere, coborâre, dispozitive de susținere

Anexa I – Punctul 4.1.2.6

Secțiunea 342

Sarcină comandată (definiție) - cabluri de ghidare

Anexa I – Punctul 4.1.1 litera (b) Anexa I – Punctul 4.2.3


Sarcina maximă de utilizare - marcarea accesoriilor de ridicat - marcarea maşinilor de ridicat - instrucțiuni pentru maşinile de ridicat - marcarea în suportul de transport (ridicarea ersoanelor)

Anexa I – Punctul 4.3.2 Anexa I – Punctul 4.3.3 Anexa I – Punctul 4.4.2 Anexa I – Punctul 6.5


Scaune - maşini mobile



Scripeți (ridicare) Anexa I – Punctul 4.1.2.4 Secțiunea 340 Securitate și sănătate - persoanelor - cerințe esențiale (CESS) - lucrătorilor

Considerentul 3 Articolul 4 alineatul (1) Anexa I Articolul 15

Secțiunea 6 Secțiunea 93 Secțiunile 157 - 381 Secțiunea 140

Selectarea modului Anexa I – Punctul 1.2.5 Secțiunea 204 Selectarea modurilor de comandă sau de funcţionare Anexa I – Punctul 1.2.5 Secțiunea 204 Semnale acustice și vizuale (dispozitive de avertizare) - mersul înapoi (mobilitate)



Semnalizare, semnale și avertismente (mobilitate) Anexa I – Punctul 3.6.1 Secțiunea 323 Seria sau tipul (marcarea maşinilor) Anexa I – Punctul 1.7.3 Secțiunea 250 Servodirecție (mobilitate) Anexa I – Punctul 3.3.5 Secțiunea 312 Sisteme de comandă - securitate și fiabilitate - pornire - oprire - utilizare neautorizată (mobilitate) - telecomenzi (mobilitate)

Anexa I – Punctul 1.2 Anexa I – Punctul 1.2.1 Anexa I – Punctul 1.2.3 Anexa I – Punctul 1.2.4 Anexa I – Punctul 3.3 Anexa I – Punctul 3.3

Secțiunile 184 - 205 Secțiunea 184 Secțiunea 199 Secțiunile 200 - 203 Secțiunea 297 Secțiunea 298

Sisteme de extracție (componente de securitate) Anexa V – Punctul 6 Secțiunea 389 Sisteme de reținere (mobilitate) - componente de securitate



Spațiul Economic European (SEE) Articolul 6 Secțiunea 107 Stabilitate - instrucțiuni de instalare - condiții de stabilitate - maşini portabile - maşini de prelucrare a lemnului - maşini mobile - maşini de ridicat - susţneri mecanizate pentru plafon acționate lectric - maşini pentru ridicarea persoanelor

Anexa I – Punctul 1.3.1 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (i) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (o) Anexa I – Punctul 2.2.1 Anexa I – Punctul 2.3 litera (a) Anexa I – Punctul 3.4.1 Anexa I – Punctul 4.1.2.1 Anexa I – Punctul 5.1 Anexa I – Punctul 6.1.2

Secțiunea 206 Secțiunea 264 Secțiunea 269 Secțiunea 278 Secțiunea 281 Secțiunea 313 Secțiunea 335 Secțiunea 363 Secțiunea 370

Stabilizatori/sisteme de calare (deplasarea maşinilor mobile)

Anexa I – Punctul 3.3.2

Secțiunea 305

Stadiul existent al tehnicii Considerentul 14 Anexa I – Principiul general 3


Standard armonizat - definiție - prezumția de conformitate - clasificare - dezvoltare - identificare - publicare în JOUE - participarea partenerilor sociali - obiecție oficială - deficienţe ale standardelor armonizate - evaluarea conformității aşinilor din anexa IV - standarde și stadiul tehnicii existente

Considerentul 18 Articolul 2 litera (l) Articolul 7 alineatul (2) Articolul 7 alineatul (3) Articolul 7 alineatul (4) Considerentul 11 Articolul 10 Articolul 11 alineatul (4) Articolul 12 alineatul (3) Anexa I – Principiul general 3

Secțiunea 20 Secțiunea 87 Secțiunea 110 Secțiunea 111 Secțiunea 112 Secțiunea 113 Secțiunea 114 Secțiunea 115 Secțiunea 13 Secțiunile 119 - 121 Secțiunea 124 Secțiunea 129 Secțiunea 162

Standarde de tip A, B, C Articolul 7 alineatul (2) Secțiunea 111


427

Supape/valve (componente de securitate) Anexa V – Punctul 5 Secțiunea 389 Suport de transport (definiție) - deplasare - acces - contact - căderea sarcinii - doar pentru obiecte - ridicarea persoanelor - comanda mişcărilor - accelerarea și frânarea - înclinarea, căderea persoanelor - trape și uși laterale - acoperiş protector - contactul cu elemente fixe sau mobile - mișcări neaşteptate - marcaje (ridicarea persoanelor)

Anexa I – Punctul 4.1.1 litera (g) Anexa I – Punctul 4.1.2.8.1 Anexa I – Punctul 4.1.2.8.2 Anexa I – Punctul 6.4.3 Anexa I – Punctul 4.1.2.8.3 Anexa I – Punctul 4.1.2.8.4 Anexa I – Punctul 4.3.3 Anexa I – Punctul 6.1.1 Anexa I – Punctul 6.2 Anexa I – Punctul 6.3.1 Anexa I – Punctul 6.3.2 Anexa I – Punctul 6.3.2 Anexa I – Punctul 6.3.3 Anexa I – Punctul 6.4.1 Anexa I – Punctul 6.4.1 Anexa I – Punctul 6.5

Secțiunea 334 Secțiunea 345 Secțiunea 346 Secțiunea 380 Secțiunea 347 Secțiunea 348 Secțiunea 359 Secțiunea 369 Secțiunea 371 Secțiunea 372 Secțiunile 373 și 374 Secțiunea 375 Secțiunea 376 Secțiunea 378 Secțiunea 378 Secțiunea 381

Supravegherea organismelor notificate Articolul 14 alineatul (2) Secțiunea 134 Susţineri mecanizate pentru plafon acționate electric (lucrări în subteran)

Anexa I – Punctul 5.1 și 5.2 Anexa IV – Punctul 12.2


Susţineri hidraulice pentru plafon Anexa IV – Punctul 12.2 Secțiunea 388 Suprafețe rugoase Anexa I – Punctul 1.3.4 Secțiunea 209 Supravegherea pieței maşinilor - cvasimaşinilor - autorități - sistem - cooperare între autorități

Considerentele 9 și 10 Articolul 4 Articolul 19 alineatul (2)

Secțiunea 12 Secțiunile 93 - 102 Secțiunea 94 Secțiunea 95 Secțiunea 96 Secțiunea 97 Secțiunea 144

Ș Șine de ghidare și de cale ferată Anexa I – Punctul 4.1.2.2 Secțiunea 336 Șine și roți (mobilitate) Anexa I – Punctul 3.2.1 Secțiunea 294 T Tamburi (ridicare) Anexa I – Punctul 4.1.2.4 Secțiunea 340 Târguri comerciale, expoziții și demonstraţii tehnice Considerentul 17

Articolul 6 alineatul (3) Secțiunea 19 Secțiunea 108

Telecomenzi - comanda la distanță a maşinilor mobile

Anexa I – Punctul 3.3 Anexa I – Punctul 3.3.3


Temperaturi (extreme) Anexa I – Punctul 1.5.5 Secțiunea 226 Tractoare agricole și forestiere (excludere) Considerentul 8

Articolul 1 alineatul (2) litera (e) Secțiunea 11 Secțiunea 53

Traducere (instrucțiuni) Anexa I – Punctul 1.7.4.1 Secțiunea 257 Transformatoare – înaltă tensiune (excludere) Articolul 1 alineatul (2) litera (l) Secțiunea 70 Transport - etapă din durata de viață a maşinilor - condiții de stabilitate - instrucțiuni pentru transport în condiții de ecuritate

Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (a) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (o) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (p)


Transpunere în legislația națională Articolul 26 Secțiunea 153 Trepte (mijloace de acces la maşinile mobile) Anexa I – Punctul 3.4.5 Secțiunea 317 U Unelte - maşini care nu sunt interschimbabile - risc de defectare în timpul funcționării - instrucțiuni privind uneltele care trebuie montate

Articolul 2 litera (b) Anexa I – Punctele 1.3.2 și 1.3.3 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (n)


Utilizare anormală rezonabil previzibilă (definiție) - luare în considerare - prevenire - avertismente în instrucțiuni

Anexa I – Punctul 1.1.1 litera (i) Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (a) Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (c) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (h)


Utilizare de către consumatori - instrucțiuni

Considerentul 15 Anexa I – Punctul 1.7.4.1 litera (d)



428

Utilizarea maşinilor - reglementări naționale - marcare - instrucțiuni

Considerentul 12 Articolul 15 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (k)

Secțiunea 14 Secțiunile 139 - 140 Secțiunea 265

Utilizarea neautorizată a comenzilor Anexa I – Punctul 3.3 Secțiunea 297 Utilizare normală a maşinilor (definiţie) - instrucţiuni

Anexa I – Punctul 1.1.1 litera (h) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (g)


Utilizator - măsuri de protecție care urmează să fie luate de - instrucțiuni - operații de întreținere care urmează să fie efectuate de

Anexa I – Punctul 1.1.2 litera (b) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (m) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (r)


Utilizări multiple (instrucțiuni, mobilitate) Anexa I – Punctul 3.6.3.2 Secțiunea 326 V Valve /Supape (componente de securitate) Anexa V – Punctul 5 Secțiunea 389 Vânzarea maşinilor (introducerea pe piață) Articolul 2 litera (h) Secțiunea 74 Vehicule (excludere) - vehicule rutiere cu 4 roți - vehicule rutiere cu 2 și 3 roți - destinate competițiilor

Articolul 1 alineatul (2) litera (e) – a doua liniuță Articolul 1 alineatul (2) litera (e) – a treia liniuță Articolul 1 alineatul (2) litera (e) – a patra liniuță


Vehicule de colectare a deșeurilor (VCD) Anexa IV – Punctul 13 Secțiunea 388 Vibrații - reducerea emisiilor - scaune - instalare și asamblare - declarație pentru maşini portabile - declarație pentru maşini mobile - instrucțiuni de asamblare și instalare - documentația care însoțește produsul la vânzare - dispozitive și sisteme de reducere

Anexa I – Punctul 1.5.9 Anexa I – Punctul 1.1.8 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (j) Anexa I – Punctul 2.2.1.1 Anexa I – Punctul 3.6.3.1 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (j) Anexa I – Punctul 1.7.4.3 Anexa V – Punctul 13

Secțiunea 231 Secțiunea 183 Secțiunea 264 Secțiunea 279 Secțiunea 325 Secțiunea 264 Secțiunea 275 Secțiunea 389

Vizibilitatea zonelor periculoase - din pozițiile de comandă - din poziția de conducere (mobilitate)



Z Zgomot - reducerea emisiilor - date comparative privind emisiile - declarație (instrucțiuni) - Directiva „Echipamente de exterior” (2000/14/CE) - instrucțiuni de instalare și asamblare - documentația care însoțește produsul la vânzare - dispozitive și sisteme de reducere

Anexa I – Punctul 1.5.8 Anexa I – Punctul 1.5.8 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (u) Articolul 3 Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (u) Anexa I – Punctul 1.7.4.2 litera (j) Anexa I – Punctul 1.7.4.3 Anexa V – Punctul 13

Secțiunea 229 Secțiunea 230 Secțiunea 273 Secțiunea 92 Secțiunea 273 Secțiunea 264 Secțiunea 275 Secțiunea 389

Zona de deplasare (maşini care deservesc paliere fixe) Anexa I – Punctul 4.1.2.8.3 Secțiunea 347 Zonă periculoasă (definiție) - poziția punctelor de întreținere exterioare

Anexa I – Punctul 1.1.1 litera (b) Anexa I – Punctul 1.6.1


guide-appl-2006-42-ec-2nd-201006_ro

Documents