Tipuri de grupuri de presiune.

Grupuri de presiune pot fi: Lobbyştii, Organizaţiile secrete (Masonii), Organizaţiile teroriste, Mafia.

Lobbyştii reprezintă indivizii care sunt avocaţi, politologi, personalităţi notorii, foşti guvernanţi şi membri ai parlamentului care au acces la parlamentarii şi guvernanţii actuali, şi care le propun acestora să adopte o lege, o hotărîre sau alta în folosul instituţiei care ia angajat. În schimb se propun bani, cadouri, reduceri de preţurila magazinele corporaţiei, afaceri avantajoase, sau chiar “un cîştig la loterie” ca să nu bată la ochi.

Masonii reprezintă un set de organizaţii secrete, deseori oculte,care au filiale în toate statele lumii, sunt în contact cu alte zeci de organizaţii secrete, al căror scop este crearea unui guvern mondial, concentrarea puterii, iar pentru unele organizaţii şi a proprietăţii într-un singur centru.

Printre organizaţiile secrete se numără: Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR), Grupul The Round Table, Comisia

Trilaterală, Consiliul Federal al Bisericilor, Asociaţia pentru Constituţia şi Parlamentul Mondial (WCPA), Manifestul Umanist, Organizaţia 666, New Age

“Roshania” se mai numeşte Ordinul sau Iluminaţii – societate secretă care există în Afganistan, este una din cele mai vechi din lume şi în acelaşi timp şi un cult mistic. Acest cult şi-a propus abolirea proprietăţii private, eliminarea religiei, desfiinţarea statelor, credinţa într-un plan general prin care să se modeleze sistemul social mondial, prin preluarea controlului asupra celorlalte ţări.

Cavalerii de la Malta – una dintre cele mai vechi ramuri ale Ordinului Cuceritorilor, magistrul căruia este ales pe viaţă prin aprobarea şi binecuvîntarea Papei de la Roma

Organizaţia Bilderberg – organizaţie ultrasecretă, este cunoscută şi sub alte denumiri “Comitetul celor 300”, “Olimpienii” sau “Guvernul Mondial Nevăzut.” Se consideră a fi cea mai puternică societate din lume. Ea grupează în jurul său cei mai puternici şi mai influienţi oameni din lume, inclusive preşedinţi de state. Centrul organizaţiei este alcătuit din 39 de membri, împărţiţi în trei comitete cite 13 membri. Membrii celor trei comitete sunt selectaţi din cele mai influente organizaţii secrete: Iluminaţii, Nobilimea Neagră, Francmasoneria, şi chiar din Vatican. Teodor Filip, care a scris cartea “Conspiraţia Satanei” consideră că aceşti 39 sunt cei care conduc cu adevărat lumea la etapa actuală.Toate aceste organizaţii se află în relaţii strînse şi colaborează, chiar dacă

deseori urmăresc scopuri contrare.Organizaţiile teroriste reprezintă structuri ilegale combative, care utilizează

violenţa ca mijloc principal de presiune. De obicei au o disciplină şi o structură ierarhică foarte dură, reprezentanţii aceleiaşi organizaţii pot nici să nu se cunoască între ei (cînd e vorba de organizaţiile mari). Printre organizaţiile teroriste principale în lume sunt: Fraţii musulmani în Arabia Saudită, care este un focar

mondial de răspîndire a vahabismului – curent Islamic radical. Al Fatah, Jihadul Islamic, Hamas sunt organizaţii teroriste palestiniene care luptă pentru independenţa Palestinei de dominaţia Israelului.

În Spania – ETA este o organizaţie teroristă a bascilor, care luptă pentru independenţa Ţării Bascilor faţă de Spania. În Marea Britanie activează IRA (Irish Revolutionary Army) care tot luptă pentru unirea Irlandei de Nord cu Irlanda. Este binecunoscută reţeaua teroristă mondială Al Qaeda în frunte cu teroristul nr.1 în lume Osama Bin Laden. Organizaţii teroriste potr fi găsite în Turcia, Cecenia, Liban şi alte colţuri ale lumii.

Cauzele vivacităţii terorismului constau în susţinerea populaţiei locale care îi privesc ca nişte eroi şi care sunt încrezuţi că aceştea luptă pentru o cauză dreaptă, dar şi sărăcia care a căpătat proporţii devastatoare în unele zone ale lumii.

Mafia reprezintă structuri criminale care creează reţele complexe în interiorul societăţii civile, reţele de putere necontrolată de către stat şi care există uneori paralel puterii de stat, alteori contopindu-se cu ea. În SUA – Cosa Nostra, în China – Triada, în Japonia – Yacuza, în Rusia – Bratva. În Rusia structurile criminale sunt organizate atît după principiul etnic (mafia cecenă, tajică, uzbecă, etc), cît şi după principiul territorial (Solnţevskaya, Orehovskaya, Tambovskaya).

La moment cele mai vaste reţele le are Triada chineză deoarece cartiere chinezeşti există în întreaga lume, fapt ce-i permite să efectueze operaţii globale. Nu poate fi neglijată nici mafia columbiană, cea din Byrma, Camboja, Thailanda care sunt specializate în producerea de droguri de calitate.

Evoluţia grupurilor de presiune în Republica Moldova

Ce rol joacă grupurile de presiune în viaţa politică a societăţii? Sunt ele constructive sau distructive? În primul rând, ele redau cerinţele şi doleanţele, dispoziţiile poporului adresate guvernării, în acelaşi rând influenţează procesul legislativ (uneori, elaborează proiecte de legi şi le prezintă). Joacă un rol important în selectarea experţilor şi a specialiştilor la posturile administrative şi ministeriale. În afară de aceasta, grupurile de presiune susţin şi mobilizează oamenii la realiza-rea programelor guvernamentale. Atunci când urmăresc scopuri nobile, precum ocrotirea mediului ambiant, respectarea drepturilor omului, implementarea diferitelor programe sociale, grupurile de interese sunt constructive şi favorizează societatea, însă atunci când urmăresc scopuri înguste, private, cu beneficiu economic, dorind să deţină monopolul asupra activităţilor economice, grupurile exercită funcţii distructive.

Grupurile de interese sunt asociaţii benevole deosebite de partidele politice, căci ele nu înaintează candidaţi la funcţii elective şi nu tind să cucerească puterea. Acestea doresc doar să influenţeze guvernul şi alte organe politice prin diferite metode, formal rămânând în afara organelor puterii politice. Metoda principală de activitate este convingerea, consultarea factorilor de decizie şi a liderilor politici asupra necesităţilor şi punctelor de vedere ale grupurilor sociale. Baza acestor grupuri poate fi oricare caracteristică socialmente importantă – vârsta, genul, etnia,

statutul şi profesia (ex., cum numai creşte numărul persoanelor ce au atins vârsta de pensionare, pot apărea asociaţii a căror activitate va fi îndreptată la apărarea intereselor pensionarilor).

Descentralizarea sistemului politic din anii '90 a contribuit la creşterea numărului de grupuri ce au utilizat diferite variante de acces la guvernare pentru a-şi satisface propriile interese. După declararea independenţei, activitatea grupurilor de interese din Republica Moldova a fost stimulată atât de poziţia slabă a sistemului de partide nou-format, cât şi a partidelor politice noi. Reformele economice radicale iniţiate în această perioadă au creat premise pentru apariţia multiplelor grupuri de interese, a căror activitate de lobby este recunoscută şi resimţită, dar camuflată.

În perioada edificării tânărului stat Republica Moldova grupurile de presiune erau mai puternice şi mai active, pentru că în procesul de tranziţie, când legislaţia este imperfectă, mecanismul de susţinere a dreptului nu funcţionează, iar capitalurile privatizării se cer a fi luate, se activizează toate acele persoane care sunt interesate de a rupe cât mai mult şi cât mai ieftin din averea statului, unele făcându-şi capital economic, altele – capital politic. În acea perioadă activitatea lor era ascunsă, de aceea practic nu putea fi urmărită, cu atât mai mult cu cât mass-media democratică abia se înfiripa.

Cu timpul se face mai evidentă influenţa unor grupuri, cum sunt cele de ramură, firmele mari, asociaţiile oamenilor de afaceri. Obiect de influenţă devine Parlamentul, Guvernul şi administraţia Preşedintelui.

Birocraţia guvernamentală este calea principală de influenţă şi acces la deciziile politice. Atractivitatea acestui canal constă în operativitatea obţinerii deciziei necesare cu minimum de discuţii publice. Complicaţia apare din considerentul că birocraţia, cu excepţia funcţiilor eligibile, în baza specificului său de formare (adică, numirea), nu depinde de procesul electoral şi practic este imposibil controlul ei prin metode democratice. Mai mult decât atât, unele departamente sunt preocupate activ de promovarea intereselor lor.

Influenţa sistemului judiciar la fel este o metodă eficientă din punctul de vedere al rezonanţei publice, însă cere mult timp şi pregătire juridică temeinică; de aceea, grupurile de presiune autohtone practic nu implică acest canal în soluţionarea problemelor politice importante.

Dintre cazurile de lobby care au căpătat rezonanţă sunt Legea nucului nr.658-XIV din 29 octombrie 1999 (modificată abia în 2004, fiind lichidate lacunele ei cu privire la exportul de nuci, al produselor derivate din nuci şi al lemnului de nuc), scandalul CAIRO, eliberarea de impozite a firmei Seabeco, tranziţia pe teritoriul Republicii Moldova a trenului cu combustibil nuclear şi deşeuri radioactive de la CAE Kozlodui, monopolul companiei Voxtel pe piaţa telefoniei mobile, procurarea automobilelor Škoda, lobbyngul activ al Centrului de protecţie a drepturilor refugiaţilor, combatanţilor şi locuitorilor din Transnistria care, după o serie de acţiuni (precum mitinguri de protest, greve ale foamei, discuţii în cadrul şedinţelor parlamentare şi cercetări ale comisiilor parlamentare), a obţinut anumite privilegii, iar o parte din colaboratorii Centrului apartamente în Chişinău.

Procesul de formare a intereselor de grup în Moldova era însoţit de un proces continuu de formare a coaliţiilor de interese care influenţau puterea politică. Diferite

grupuri erau influente în domenii diferite, iar cele decisive într-un domeniu nu se preocupau de altele. Diversele tactici şi resurse ale diferitelor grupuri de interese au accentuat fragmentarea puterii. Pe măsură ce preocupările cetăţenilor evoluează şi se modifică, se formează noi grupuri, mai stabile în timp, mai consolidate şi mai influente asupra puterii.

De rând cu lobbyngul extern se formează lobbyngul intern reprezentat prin grupuri interne ce urmăresc diverse scopuri; respectiv, oficialităţile pot ignora, într-o măsură mai mare sau mai mică, pretenţiile grupurilor externe. Ele pot fi grupuri instituţionale care cer subsidii din partea statului; în afară de aceasta, funcţionează structuri în formă de agenţii pe lângă guvern care, în esenţă, sunt organe cu interese proprii. Unele grupuri se implică atât de activ în procesul luării deciziilor politice, încât activitatea lor de grup este greu de separat de cea politică. Însă, majoritatea grupurilor se implică în politică pe o perioadă scurtă şi activitatea politică nu este pentru ele un scop prioritar.

Lobbysmul social care are ca scop apărarea drepturilor salariaţilor, fiind reprezentat prin sindicate. Influenţa lui este determinată de importanţa ramurii prezentate, precum şi de frecvenţa grevelor, amploarea lor. Structurile sindicale din Moldova sunt destul de slabe şi, cât de paradoxal ar părea, nu prea apără interesele lucrătorilor din sfera bugetară. Mai active decât sindicatele sunt asociaţiile de mici antreprenori, care atunci când le sunt lezate drepturile protestează şi obţin mici concesii (ex., proprietarii de maxi-taxi, deţinătorii de patente, vânzătorii de la piaţa centrală etc.). Asociaţiile oamenilor de afaceri ale unor structuri comerciale mai mari preferă să-şi rezolve problemele pe ascuns, în afara unor dezbateri publice.

Specificul grupurilor de presiune din Republica Moldova este determinat de legătura lor directă cu domeniile vieţii sociale şi depinde de mentalităţi, tradiţii, precum şi de priorităţile şi scopurile societăţii. Specific pentru multe grupuri de presiune din Republica Moldova este aplicarea neprofesionistă, sporadică a tehnicilor şi a metodelor de influenţă. Caracterul preponderent agrar al economiei ţării determină specificul concentrării de interese anume în acest sector al economiei. Nivelul redus al informatizării sociale provoacă o scădere a eficienţei factorilor de presiune din cadrul sferei de influenţe politice, deşi se atestă un număr important de factori externi de influenţă, care exploatează activ şi eficient resursele informaţionale de presiune asupra factorilor interni de decizie. În orice caz, în sistemul politic autohton se menţine tendinţa stabilă spre respectarea normelor şi a condiţiilor democratice fundamentale, ceea ce este necesar pentru o dezvoltare durabilă.

Astăzi, datorită faptului că şedinţele parlamentare sunt publice, unele interese pot fi urmărite din luările de cuvânt ale deputaţilor parlamentari care lobează interesele companiilor de stat în ce priveşte finanţarea lor (ex., Air Moldova – 93 milioane lei), precum şi ale celor private pentru a câştiga tendere necesare efectuării lucrărilor publice. De regulă, aceste grupuri de presiune acţionează indirect prin persoanele lor în legislativ care le apără interesele. Modurile de achitare cu aceste persoane sunt diverse: de la mită până la posturi ocupate ulterior în diverse firme, fie promovarea, angajarea copiilor, nepoţilor etc. În afară de aceasta, în Moldova sunt puternic dezvoltate relaţiile de nănăşism, cumătrism, care la fel favorizează influenţa persoanelor din exterior.

Eventuala influenţă a unor interese de grup asupra organelor puterii de stat în Republica Moldova şi, respectiv, creşterea corupţiei (pentru că mita este metoda cea mai practicată de satisfacere a intereselor din partea grupurilor) a impus abordarea publică a oportunităţii privind elaborarea unui act normativ ce ar reglementa activitatea de lobbysm în Republica Moldova. O încercare de acest gen a fost întreprinsă în februarie 2000. Preşedintele Petru Lucinschi a propus proiectul de lege cu privire la lobbysm în premieră înaintat de Parlament în dezbatere publică. În consecinţă, opinia publică negativă formată la acest subiect a stopat procesul de adoptare şi l-a amânat pentru o perioadă, deşi prin acest proiect s-a încercat o reglementare mai realistă a presiunilor politice exercitate asupra organelor decizionale, a surselor de finanţare a instituţiilor de lobby şi a fluxurilor financiare din această sferă, ceea ce, considerăm, ar fi facilitat lichidarea corupţiei şi ar fi redus din deciziile luate în detrimentul societăţii noastre.

La momentul de faţă se resimte tot mai puternic necesitatea reglementării legale a activităţii grupurilor de presiune. Cu atât mai mult cu cât Planul de Acţiuni Uniunea Europeană-Republica Moldova prevede în pct.1 „Priorităţi pe termen scurt”: elaborarea şi aprobarea proiectului de Lege cu privire la lobbysm (alin.8). Legile cu privire la asociaţiile obşteşti sau la activitatea partidelor politice şi mişcărilor social-politice reglementează unele aspecte ale activităţii grupurilor care apără interesele lor, dar o serie de aspecte legate de interese mai specifice, private, deseori în detrimentul intereselor societăţii moldoveneşti, rămân în umbră. Despre aceste interese se poate afla din scandalurile din presă legate de corupţie sau de încălcările drepturilor omului, dar multe rămân a fi totalmente ascunse, iar beneficiile pe care le primesc o serie de persoane sau organizaţii rămân în dimen-siunea „zvon”.

Lobbysmul moldovenesc contemporan nu este reglementat de vreun act legislativ, de aceea este lipsit de controlul societăţii; respectiv, în cele mai dese cazuri se reduce la acte de corupţie, intrigi şi lupte de materiale compromiţătoare. Oportunitatea elaborării proiectului de lege cu privire la lobbysm este discutată la diferite conferinţe şi mese rotunde cu participarea atât a societăţii civile, cât şi a reprezentanţilor puterii. După efectuarea unor cercetări de specialitate în domeniu necesitatea elaborării unui astfel de proiect de lege se resimte. Reglementarea acestui proces în Republica Moldova va avea un efect benefic, sporind transparenţa activităţii grupurilor de interese. Experţii naţionali recunosc că în Republica Moldova există relaţii de influenţare a parlamentarilor de către anumite grupuri de interese în vederea adoptării anumitor decizii. Motiv din care este recunoscută, la nivel conceptual, importanţa elaborării unui act normativ ce ar reglementa astfel de relaţii şi ar diminua factorii de risc ce determină corupţia în acest sector.

Actualmente, aceste relaţii nu au fost supuse unor cercetări şi evaluări temeinice, ceea ce face prematură decizia de a elabora un astfel de proiect de lege. Se consideră că este necesar a efectua un studiu complex pentru a evalua amploarea fenomenului lobbysm şi nivelul de percepere a acestuia de către societate; pentru a studia proiectele de legi cu privire la lobbysm elaborate anterior şi motivul respingerii lor; pentru a elabora un mecanism real de implementare după adoptarea acestora.

Elita politică moldovenească este conştientă de faptul că există şi alte interese sociale nereprezentate în procesul decizional şi că mobilizarea grupurilor de interese existente nu prea are legătură cu interesele de bază ale societăţii. Grupurile în general reprezintă interese funcţionale. Ele îşi îndeplinesc eficient rolul când reprezintă multitudinea de interese existente în societate: economice, sociale, ideologice, culturale, etnice, ecologice, teritoriale, religioase, de ramură etc. Reprezentarea pe larg a intereselor nu numai garantează influenţa adoptării deciziilor politice, dar şi asigură fluxul de informaţie şi susţinere de care au nevoie organele puterii de stat. De aceea, grupurile de interese/presiune sunt în acelaşi timp baza sistemului politic şi un component important al lui, care asigură transmiterea operativă a cerinţelor către elementele instituţionale ale sistemului.