granturile see 2009 - atrv-peh094corai.ro plan de actiune.pdf3 implementarea unui plan de acţiune...
TRANSCRIPT
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului ”Reconsiderarea
instrumentelor de politică publică în procesul incluziunii pentru grupurile
vulnerabile”, proiect finanțat cu sprijinul financiar al Programului RO10 –
CORAI, programfinanțat de Granturile SEE 2009 – 2014 și administrat de
Fondul Român de Dezvoltare Socială.
Valoarea finanțării proiectului –726.970 ron
Editor:
Caresi Print SRL
Data publicării: Iulie 2016
©
Toate drepturile sunt rezervate Asociației Tinerilor Rromi Vâlcea (ATRV). Atât
publicaţia cât şi fragmente din ea nu pot fi reproduse fără permisiunea ATRV.
Conținutul acestul material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a FRDS
și a Granturilor SEE 2009 –2014; întreaga răspundere asupra corectitudinii și
coerenței informațiilor prezentate revine inițiatorilor.
Metodologie privind
implementarea unui plan de
acţiune pentru combatarea
discriminării şi excluziunii
sociale
CUPRINS
1 Introducere. Cadru conceptual 7
1.1. Informaţii generale 7
1.2.
Aspecte generale privind combaterea
discriminării şi excluziunii sociale
8
2 Contextul European, naţional şi local 30
2.1. Caracteristici europene 30
2.2. Contextul naţional privind
discriminarea şi excluziunea socială
42
2.3. Contextul local – judeţul Vâlcea 57
3 Implementarea unui plan de acţiune pentru combaterea
discriminării şi excluziunii sociale
62
3.1. Argument 62
3.2. Direcţii de acţiune. Scop şi Principii
64
Bibliografie 75
7
1 Introducere. Cadru conceptual
1.1. Informaţii generale
Prezentul material a fost redactat în cadrul proiectului “ Reconsiderarea
instrumentelor de politică publică în procesul incluziunii pentru grupurile
vulnerabile”, ID PEH094. Instituţia responsabilă pentru întocmirea Metodologiei
privind implementarea planului de acţiune pentru combaterea discriminării şi
excluziunii sociale este Asociaţia de Cultură, Cercetare şi Dezvoltare
Sustenabilă (ACCEDES).
Asociaţia Asociaţia de Cultură, Cercetare şi Dezvoltare Sustenabilă
(ACCEDES) este persoană juridică de drept privat cu scop nepatrimonial,
independentă, organizată potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39
din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
246/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Misiunea Asociaţiei de Cultură, Cercetare şi Dezvoltare Sustenabilă
(ACCEDES) este educativă, de informare şi diseminare a cunoaşterii, ştiinţifică,
culturală şi socială.
Asociaţia de Cultură, Cercetare şi Dezvoltare Sustenabilă (ACCEDES)
are ca scop creşterea calităţii mediului economic, educaţional, social şi cultural,
având o bază sustenabilă, prin elaborarea, organizarea, promovarea şi
implementarea de programe, proiecte şi activităţi specifice.
Sediul social al Asociaţiei de Cultură, Cercetare şi Dezvoltare Sustenabilă
(ACCEDES), la data înfiinţării, este în România, judeţul Vîlcea, Rîmnicu Vîlcea ,
str. Gral. Ghe. Magheru, nr. 2, bloc V2, scara A, apartament 30.
8
1.2. Aspecte generale privind combaterea discriminării şi
excluziunii sociale
Termeni cheie: Discriminare, excluziune socială, grup vulnerabil, economie
socială, incluziune socială
Principiul egalităţii de tratament între persoane presupune egalitatea de
tratament asigurată persoanelor, fără deosebire de rasă şi origine, care priveşte
aspecte multiple ale vieţii economice şi sociale. Pornind de la acest principiu
trebuie avută în vedere asigurarea egalităţii de şanse sau tratament tuturor
persoanelor aflate pe teritoriul unei ţări în sfera politică, economică, socială,
culturală, şi în alte sfere ale vieţii fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie sau convingere, sex, vîrstă, stare a sănătăţii,
dizabilitate, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială,
sau pe bază de orice alt criteriu.
La nivelul Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene precizează la art.21 că se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe
motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile
genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură,
apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau
orientarea sexuală. În domeniul de aplicare a tratatelor şi fără a aduce atingere
dispoziţiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de
cetăţenie1.
Noţiuni generale privind discriminarea
Într-o abordare tradiţională, în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române
termenul „discriminare”2 înseamnă:
1. Deosebire, distincţie netă făcută între mai multe obiecte, idei etc.;
2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetăţeni ai unui stat sunt lipsiţi
de anumite drepturi pe baza unor considerente nelegitime.
1 *** Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 30.03.2010
9
Deşi în majoritatea ţărilor democratice, ca şi în România, există legi
împotriva discriminării, iar egalitatea de tratament este, în general, garantată de
Constituţie, cu toate acestea, fenomenele de discriminare continuă să se manifeste
în diverse medii ale vieţii publice, în ciuda eforturilor legislative de combatere a
fenomenului.
Vom prezenta câteva dintre formele de discriminare:
a) discriminare directă – presupune tratamentul diferit pe care îl suportă
unele persoane comparativ cu alte persoane, de o manieră care nu este
fundamentată, ca urmare a unor caracteristici pe care le au (de exemplu: rasă,
naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare
sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau
apartenenţă la o categorie defavotizată, orice alt criteriu). Acest tratament are
ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau
exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege3.
Tipurile de tratament pot fi:
-o deosebire
Exemplu: salariul acordat de către un angajator unei salariate femei este mai
mic decât cel acordat unui salariat bărbat în aceleaşi condiţii de vechime şi
muncă;
-o excludere
Exemplu: o persoană infectată cu HIV nu este primită la o activitate de
voluntarit, deşi acest fapt nu afecta celelalte persoane participante
-o restricţie
Exemplu: interzicerea accesului într-un restaurant a persoanelor de etnie
romă
-o preferinţă
Exemplu: impunerea condiţiei de vârstă maximă la angajare
2 https://dexonline.ro/definitie/discriminare
10
b) discriminare indirectă – Aceasta survine atunci când o prevedere, un
criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane pe baza
criteriilor prevăzute de cadrul legal, cu excepţia cazurilor în care aceste
prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar
metodele de atingere ale acelui scop sunt adecvate şi necesare.
De asemenea, discriminarea indirectă poate fi descrisă ca fiind un
comportament activ sau pasiv, care prin efectele pe care le generează,
favorizează sau defavorizează nejustificat, supune la un tratament injust sau
degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de altele care
se află în situaţii comparabile.
Exemplu: la nivelul unei instituţii de învăţământ se instituie o măsură
care obligă elevii să adopte o ţinută specială, măsura, deşi poate părea
inofensivă, poate crea dificultăţi pentru copiii care provin din medii sărace.
c) discriminare prin asociere – Orice faptă de discriminare săvârşită
împotriva unei persoane care, deşi nu face parte dintr-o categorie identificată
conform criteriilor stipulate în lege este asociată cu una sau mai multe persoane
aparţinînd unei asemenea categorii de persoane;
d) discriminarea multiplă – Aceasta apare când o persoană sau un grup
de persoane sunt tratate diferenţiat, într-o situaţie egală, pe baza a două sau
mai multe criterii de discriminare.
Exemplu: Anunţ de angajare: „angajãm coafeză în vârstã de pânã la
35 de ani, femeie, exclus romii”
e) segregare rasială – Orice acţiune sau inacţiune care duce direct sau
indirect la separarea sau diferenţierea persoanelor pe baza criteriilor de rasă,
culoare, origine naţională sau etnică;
f) hărţuire – Este o formă de discriminare manifestată printr-un
comportament nedorit care duce la crearea unui mediu intimidant, ostil,
3 http://www.anamariapanfile.ro/formele-de-discriminare/
11
degradant, umilitor sau ofensator, cu scopul sau efectul de încălcare a demnităţii
unei persoane, pe baza criteriilor stipulate prin lege;
Exemplu: adresarea de către angajator a unor cuvinte jignitoare faţă
de un angajat de sex opus
g) instigare la discriminare – Orice comportament prin care o persoană
generează presiune sau are un comportament anume cu scopul discriminării unei
persoane terţe, pe baza criteriilor stipulate de lege;
h) victimizare – Orice acţiune sau inacţiune soldată cu consecinţe adverse ca
urmare a depunerii unei plângeri, înaintării unei acţiuni în instanţa de judecată în
scopul asigurării aplicării prevederilor legii sau furnizării unor informaţii, inclusiv
a unor mărturii, care se referă la plângerea sau acţiunea înaintată de către o altă
persoană cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al
nediscriminării.
Exemplu1: Un poliţist de sex feminin este pus să desfăşoare cele mai
multe ture de noapte pentru că nu a fost de acord cu modul de abordare a
unor probleme de către superior.
Exemplu 2: concedierea unui medic ca urmare a plângerii acestuia faţă
de modul de tratare al pacienţilor.
Formele grave ale discriminării sunt:
a) promovarea sau practicarea discriminării de către autorităţile publice;
b) susţinerea discriminării prin intermediul mijloacelor de informare în
masă;
c) amplasarea mesajelor şi simbolurilor discriminatorii în locurile publice;
d) discriminarea persoanelor pe baza a două sau mai multe criterii;
e) discriminarea săvârşită de două şi mai multe persoane;
f) discriminarea săvârşită de două şi mai multe ori;
g) discriminarea săvârşită asupra unui grup de persoane;
h) segregarea rasială.
12
Modalităţi de eliminare a discriminării
Exsită mai multe modalităţi prin care fenomenul discriminării poate fi redus
sau chiar eliminat:
a) prevenire - acţiunea vizează instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a
unor măsuri pozitive, în vederea protecţiei persoanelor care se află în condiţii
dezavantajoase faţă de alte persoane. Măsurile pozitive se vor aplica până la
instituirea egalităţii şi includerii sociale a persoanelor sau grupurilor de persoane
care se află într-o poziţie dezavantajoasă faţă de alte persoane.
b) mediere – acţiunea urmăreşte soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor
apărute în urma săvârşirii faptelor discriminatorii;
c) sancţionare – aceasta presupune aplicarea legii dar şi atitudinea tuturor
persoanelor faţă de actele şi comportamentele discriminatorii.
Subiecţii în domeniul discriminării sunt persoanele fizice şi persoanele
juridice din domeniul public şi privat.
Noţiuni generale privind excluziunea socială
În ultimii ani conceptul de excluziune socială tinde să fie înlocuit cu cel de
marginalizare socială, termen folosit în principiu cu acelaşi conţinut ca şi
excluziunea socială, referindu-se la poziţia periferică, de izolare a unor persoane
/grupuri cu acces limitat la resursele economice, politice, educaţionale,
comunicaţionale ale colectivităţii şi se manifestă prin absenţa unui minim de
condiţii sociale de viaţă4.
Excluziunea socială este “procedura prin intermediul căreia, anumite
grupuri sunt dezavantajate în mod sistematic, deoarece se confruntă cu
discriminări legate de etnie, rasă, religie, sex, orientare sexuală, origine, vârstă,
dizabilitate, migraţie, locul în care trăiesc, etc.5”.
Excluziunea este cauzată de o acţiune a unui individ, a unui grup sau a unei
instituţii. O persoană se poate autoexclude social prin propria sa voinţă sau poate
4 Brustur Camelia, Excluziunea socială, ttp://paemfortis.ro/excluziunea-sociala/
5 Vougiouka Anna / Excluziune şi incluziune sociala, proiect PosDru 84/6.1/S(53513
13
fi exclusă ca urmare a deciziilor asumate sau neasumate, voite sau nu, ale altor
oameni, organizaţii sau instituţii.
Excluziunea nu este doar un rezultat al circumstanţelor de moment, ci
înseamnă şi că perspectivele de viitor ale persoanei afectate sunt limitate.6
Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională (DFID) defineşte
excluziunea socială ca „procedura prin intermediul căreia, anumite grupuri sunt
dezavantajate în mod sistematic, deoarece se confruntă cu discriminări legate de
etnie, rasă, religie, sex, orientare sexuală, origine, vârstă, dizabilitate, migraţie,
locul în care trăiesc, etc. Discriminările se creează fie din partea instituţionalizării
publice, precum sistemul juridic, educaţie, servicii de sănatate şi bunăstare, fie din
partea instituţionalizărilor sociale, societăţii şi a persoanelor”7.
Excluziunea socială 8se manifestă prin marginalizarea unor indivizi sau a
unor grupuri care, datorită lipsei unui venit lunar stabil care să le asigure
drepturile elementare şi fundamentale, au acces limitat la resursele
economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale comunităţii.
În România, populaţia minoritară romă are nivelul cel mai scăzut de trai
şi este, poate, cea mai marginalizată comunitate fiind profund afectată şi de
schimbările care au urmat revoluţiei din 1989, mulţi bazându-se pe
meşteşugurile traditionale specifice care s-au devalorizat până aproape de
2010.
Alături de romi, alte grupuri care se confruntă cu sărăcia şi dificultăţi
de ordinul integrării sociale sunt persoanele care au fost în detenţie,
consumatorii de droguri, copiii din centrele de plasamant care sunt nevoiţi să
părăsească instituţia după împlinirea vârstei de 18 ani, familiile
monoparentale, femeile care, încă sub influenţa unei viziuni tradiţionale
6 *** Împreuznă e mai bine- campanie de promovare a incluziunii sociale,
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune%20si%20asistenta%20sociala/PHARE2006-Constientizare-
incluziune/220110CNCIS-Impreuna_e_mai_bine.pdf
7 http://paemfortis.ro/excluziunea-sociala/
8 http://lemniko.ro/dale-economiei-sociale/ce-sunt-grupurile-vulnerabile/
14
asupra rolului pe care îl au în interiorul familiei, viziune prin care apar ca
fiind inferioare bărbatului, sunt supuse diferitelor forme de abuz.
Noţiuni generale privind grupurile vulnerabile9
Subiecţi vulnerabili- Se numeşte persoană vulnerabilă orice persoană
umană care - datorită unei condiţii anume - nu are capacitatea de a lua decizii pe
deplin informate şi raţionale pentru sine şi/sau îi lipseşte capacitatea necesară
pentru a-şi urmări şi proteja propriile interese.
Se poate vorbi de vulnerabilitate ca vulnerabilitatea unei singure
persoane, a unui grup sau chiar a unei populaţii.
Se pot identifica şase tipuri de vulnerabilitate:
a) Vulnerabilitatea cognitivă şi comunicaţională
Persoanele care prezintă aceste trăsături este probabil să nu poată
înţelege în întregime informaţiile care li se transmit şi, în consecinţă, să nu
poată delibera corect cu privire la deciziile pe care le au de luat, sau să nu
poată înţelege ce li se transmite în diverse ipostaze ale vieţii.
Vulnerabilitatea cognitivă se referă la situaţiile de vulnerabilitate în care,
deşi persoanele nu sunt lipsite de abilitatea de a discerne/decide, se regăsesc
în situaţii care nu le permit exercitarea acestei abilităţi.
În această situaţii se regăsesc şi persoanele care se află în situaţii de
urgenţă care presupun stres. În asemenea cazuri, se întâmplă adesea ca
persoanelor supuse unor asemenea situaţii să le fie limitată capacitatea de a
înţelege sau consimţi, date fiind caracteristicile specifice situaţiilor de
urgenţă: constrângerea timpului, poate spitalizarea, etc. persoanele pot fi de
asemenea traumatizate sau sedate, fapt care limitează de asemenea caracterul
voluntar al implicării acestora în diverse activităţi.
În categoria vulnerabilităţii comunicative se încadrează persoanele
cărora le lipseşte capacitatea de înţelege şi de a decide pentru ele însele, dar şi
cele care nu înţeleg limba în care se vorbeşte.
9 http://lemniko.ro/dale-economiei-sociale/ce-sunt-grupurile-vulnerabile/
15
b) Vulnerabilitatea instituţională
Participanţii au capacitatea de lua decizii dar sunt subiecţii unei autorităţi
formale – adică sunt subordonaţi cuiva.
Există riscul ca procesul decizional să nu fie pe deplin voluntar,
crescând, în consecinţă, riscul de a nu se respecta adecvat condiţia respectului
pentru persoană.
c) Vulnerabilitatea cauzată de subordonarea socială informală
Este posibil ca unii subiecţi să se afle într-o situaţie de subordonare
informală faţă de o altă persoană. Acest lucru s-ar putea datora rolurilor din
interiorul unei culturi sau societăţi. De pildă, în anumite culturi, femeile ar
putea ţine cont de dorinţele soţilor lor cu privire la participarea la diverse
activităţi, sau pacienţii ar putea ţine cont de dorinţa - exprimată sau intuită – a
medicului său, ca rutină.
În această situaţie se află indivizii care se simt constrânşi de o autoritate
informală:
- inegalităţi sociale: exemplu - bazate pe gen, rasă, inegalităţi de clasă
sau statut.
- Inegalităţi de putere sau cunoaştere/educaţie : exemplu - relaţia doctor
pacient,
- Referitoare la subiect sau inegalitate subiectivă: exemplu - decizia
adultului care are prioritate în faţa deciziei copilului.
d) Vulnerabilitatea medicală
Din această categorie de vulnerabilitate fac parte pacienţi care au o
condiţie foarte gravă a sănătăţii pentru care nu există nici un tratament
satisfăcător. Problema care poate submina caracterul voluntar al
consimţământului este percepţia înşelătoare pe care ar putea-o avea subiectul
cum că participarea la cercetare este singura şi ultima sa şansă. Acest lucru
poate foarte lesne influenţa subiectul să nu mai calculeze raportul riscuri -
beneficii corect şi să participe nu voluntar, ci constrâns de condiţia sa.
16
O altă variantă a aceluiaşi tip de vulnerabilitate este cauzată de
înţelegerea greşită a scopului cercetării: respectiv confundarea cercetării cu o
formă de terapie personalizată. Aceasta este o formă de înţelegere deformată a
cercetării, iar consecinţa sa directă ar putea fi crearea unui raport greşit
riscuri-beneficii, caz în care caracterul voluntar al participării este alterat.
e) Vulnerabilitatea economică
Subiecţii aflaţi în condiţii de viaţă dificile sau precare din punct de
vedere economic, respectiv sunt săraci, au venituri foarte mici sau nu au deloc
– au dificultăţi referitoare la adăpost, hrană, serviciile de sănătate, etc- sunt
subiecţi vulnerabili. Ofertele mari de bani sau acces la diferite servicii,
precum asistenţă medicală la care altfel nu ar fi avut acces, pot încuraja
derularea unor acţiuni în defavoarea unui calcul riscuri-beneficii adecvat.
f) Vulnerabilitatea socială
Persoanele marginalizate, stigmatizate, subapreciate sunt subiecţii
acestei categorii.
Persoanele care pot induce această vulnerabilitate pot fi: fie membrii
societăţii, fie cercetătorii. Membrii societăţii pot crea stereotipuri pe care le
consideră universal valabile pentru aceşti subiecţi, pot genera lipsă de
apreciere faţă de aceştia, de valorile sau interesele lor, pot avea
comportamente care duc la tratamente inegale şi stigmatizare. Aceştia pot
neglija, subaprecia valorile unui anumit grup, lucru care poate conduce la
supunerea acestora la riscuri pe care altfel le-ar considera inacceptabile pentru
populaţia generală.
Este o formă de percepţie socială a anumitor grupuri care include
stereotipurile şi care poate duce la discriminare. Acest tip de percepţie
defavorizează membrii acestor grupuri, devalorizând interesele şi contribuţiile în
societate ale acestora.
17
Membrii acelor comunităţi au capacitatea cognitivă de a decide şi de a
consimţi, dar aparţin unor grupuri sociale subevaluate. Cel mai adesea,
apartenenţa la aceste grupuri coincide şi cu o situaţie materială/financiară precară.
În această categorie se încadrează şi minorităţile. Unele categorii de
minorităţi pot fi încă şi mai vulnerabile datorită statutului de emigrant – dacă este
cazul.
Când vorbim despre grupurile vulnerabile, trebuie să avem în vedere că
există două categorii de astfel de grupuri judecând după perioada sau
intensitatea stării de risc. Avem pe o parte grupurile lipsite de mijloace, de
cele mai multe ori într-o stare de sărăcie care se prelungeşte pe o perioadă
lungă de timp şi care nu poate fi uşor înlăturată, grupuri care nu pot profita de
oportunităţi şi care sunt fără apărare în faţă problemelor iar în această
categorie o să enumerăm persoanele cu dizabilităţi, copiii abandonaţi, unele
minorităţi etnice, familiile monoparentale, vârstnicii etc.
Cealaltă categorie cuprinde oameni aflaţi într-o stare problematică care
le plasează bunăstarea sub ceea ce este considerat acceptabil sau normal de
către societate, în cazul cărora starea de risc este tranzitorie şi care se
datorează, uneori, unor factori externi cărora au eşuat să le facă faţă sau altor
evenimente. Din această categorie fac parte persoanele care migrează către un
loc de muncă, debutanţii pe piaţă muncii, femeile aflate în perioada
maternităţii etc.
După cum se vede, nu există o definiţie unanim acceptată pentru
conceptul de grup vulnerabil ci sunt folosiţi o varietate largă de indicatori
pentru a determina categoria, iar sărăcia este cel mai vizibil dintre ei.
La nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi
Persoanelor Vârstnice a fost realizat Studiul de fundamentare al Strategiei
naţionale privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015 -2020 care
arată că mai multe categorii ale populaţiei se confruntă cu diverse forme de
excluziune socială sau sunt expuse unui risc ridicat de excluziune din motive
18
care uneori, dar nu întotdeauna, sunt asociate cu sărăcia. Cum grupurile
vulnerabile întâmpină probleme specifice pentru care politicile generale nu
pot oferi o soluţie viabilă, acestea au adesea nevoie de servicii integrate şi
adaptate, menite să le sporească participarea socială sau economică.
Identificarea şi răspunsul adecvat la nevoile specifice ale categoriilor
sărace şi vulnerabile sunt esenţiale pentru elaborarea şi implementarea unor
politici de incluziune socială eficiente10
.
În România, aproape o treime din populaţia ţării se confruntă cu lipsuri
materiale, nu are un venit stabil, o locuinţă şi nici nu îşi poate asigura o
alimentaţie îndestulătoare.
Sărăcia poate fi atât o stare datorată uneia din situaţiile vulnerabile
amintite mai sus sau poate fi şi un rezultat al stării de slăbiciune.
Schema acestei afirmaţii ar fi una cât se poate de logică, o persoană
care nu are venituri are şanse limitate de a accesa un nivel de educaţie
superior care oferă oportunităţi pe piaţa muncii şi realizare personală prin
urmare şi calificarea va fi, poate, una necorespunzătoare cu aspiraţiile
personale. Slujba prost remunerată, controlul stării de sănătate devin un moft
costisitor etc.
În ultimii ani au început să fie active pe scena socială numeroase
organizaţii care investesc timp şi dedicaţie în cauze umanitare, aceste
grupuri vulnerabile, pe care le-am amintit, fiind beneficiare ale programelor
respective, însă dezvoltarea lor, de multe ori, nu este una durabilă.
Principalele grupuri vulnerabile, aşa cum sunt ele definite de anexa nr.1 din
Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei11
publicată în
M.O. 463/26.06.2015 sunt:
10
Teşliuc E., Grigoraş V., Stănculescu M., Studiu de fundamentare al Strategiei naţionale privind incluziunea socială şi reducerea
sărăciei 2015-2020, studiu realizat de angajaţii Băncii Mondiale, Bucureşti 2015, p.49 11
Strategia naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2015-2020, www.mmfms.ro
19
Tabel nr.1
Grupurile vulnerabile
Persoane sărace Copii săraci, mai ales aceia care trăiesc în familii cu mulţi copii
sau în familii cu un singur părinte
Persoane sărace angajate, mai ales muncitori subcalificaţi (în
principal din mediul rural); lucrători pe cont propriu atât în
agricultură, cât şi în alte domenii
Tineri şomeri şi NEET (persoane care nu sunt angajate şi nu sunt
înscrise în sistemul de învăţământ sau de formare profesională )
Persoane cu vârste între 50 şi 64 de ani care nu sunt încadrate
profesional şi care sunt excluse din programele de asistenţă
Persoane vârstnice sărace, mai ales cele care locuiesc cu membri ai
familiei aflaţi în întreţinere şi persoane vârstnice singure
Copii şi tineri lipsiţi de
îngrijire şi sprijin
parental
Copii abandonaţi în unităţi medicale
Copii care trăiesc în centre de plasament mari sau de calitate slabă
Tineri care părăsesc îngrijirea rezidenţială
Copii şi tineri care trăiesc pe stradă
Copii cu părinţi care lucrează în străinătate, mai ales aceia cu
amândoi părinţii în străinătate şi cei care se confruntă cu separarea
pe termen lung de părinţii lor
Copii lipsiţi de libertate
Mame adolescente
Persoane vârstnice
singure sau dependente
Persoane vârstnice care locuiesc singure şi/sau cu nevoi complexe
de dependenţă
Romi Copii şi adulţi de etnie romă cu risc de a fi excluşi din familii fără
un venit sustenabil
Persoane cu dizabilităţi Copii şi adulţi cu dizabilităţi, inclusiv persoane invalide şi cu o
concentrare pe aceia cu nevoi complexe de dependenţă
Alte grupuri vulnerabile Persoane care suferă de dependenţă de substanţe
Persoane lipsite de libertate sau aflate sub control judiciar
Persoane fără domiciliu
Victime ale violenţei domestice
Victime ale traficului de fiinţe umane
Sursa : http://www.cometc.ro/subiecti_vulnerabili.html
Persoanelor vulnerabile li se va acorda o atenţie deosebită conform
reglementărilor în vigoare, şi se vor lua măsuri de precauţie suplimentare,
astfel încât subiecţii să fie supuşi unor riscuri cât mai mici cu putinţă,
controlabile şi numai în condiţii atent verificate astfel încât drepturile,
interesele şi nevoile lor să fie respectate.
20
Dacă avem în vedere vulnerabilitatea medicală se apreciază, de către
specialişti, că doar copii pentru care tutorele legal alături de copil şi-a
exprimat consimţământul liber informat vor fi supuşi testelor şi numai dacă
importanţa rezultatelor pe care le promite cercetarea depăşesc riscurile pe care
le implică participarea copiilor la studiu.
Cercetările vor fi conduse de persoane care au experienţa clinică
necesară în domeniul cercetat şi numai în cazul în care se respectă strict
legislaţia.
Persoanele cu dizabilităţi vor fi tratate cu prudenţă şi li se vor asigura
măsuri de siguranţă suplimentare, vor fi atent observate de către un medic şi
vor fi supuse unor riscuri cât mai mici cu putinţă.
Persoane decedate: Se va proceda cu prudenţă în cazul folosirii
corpurile persoanelor decedate în studii. Cercetătorii vor arăta respect atât în
activităţile şi documentaţiile acestora cât şi în discuţiile cu familia şi
persoanele apropiate ale decedatului.
Grupurile vulnerabile sau dezavantajate: cercetătorii trebuie să le
asigure respectarea drepturilor prin mijloace suplimentare, dacă este necesar.
Este important ca aceştia să le explice clar că participarea este pur voluntară şi
nu pot accepta să participe în urma nici unui tip constrângere.
Noţiuni generale privind economia socială
Economia socială12
numită şi „economie solidară” sau „al treilea sector
s-a dezvoltat din necesitatea de a găsi soluţii noi, inovatoare unor probleme
sociale, economice sau de mediu ale comunităţilor şi pentru satisfacerea nevoilor
membrilor comunităţii care sunt ignorate sau insuficient acoperite de sectorul
public sau privat.
Economia socială include forme diverse de organizare şi/sau juridice cum ar
fi: cooperativele, societăţile mutuale, asociaţiile, fundaţiile etc.
12 http://www.ies.org.ro/ce-este-economia-sociala-1
21
Deşi există diferenţe de la ţară la ţară, peste tot în Uniunea Europeană există
entităţi comparabile care au aceleaşi caracteristici, chiar dacă acestea nu sunt
descrise ca facând parte din „economia socială” şi nu sunt reglementate juridic în
toate statele membre.
Scopul principal al economiei sociale, în comparaţie cu scopul economiei
de piaţă, nu este obţinerea de profit, ci constă în îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă
şi oferirea de noi oportunităţi pentru persoanele dezavantajate sau făcând parte
din categorii vulnerabile.
Economia socială acordă prioritate unui model de întreprindere care nu se
poate caracteriza prin dimensiuni sau prin sectoarele în care îşi desfaşoară
activitatea, ci prin respectarea unor valori comune printre care se numără:
supremaţia participării actorilor sociali, a persoanei şi a obiectivelor sociale
asupra capitalului;
apărarea şi aplicarea principiului solidarităţii şi al responsabilităţii;
comuniunea între interesele membrilor utilizatori şi interesul general;
controlul democratic exercitat de membrii organizaţiei/ întreprinderii;
adeziunea voluntară şi deschisă;
autonomia de gestiune şi independenţa faţă de autorităţile publice;
alocarea celei mai mari părţi a excedentului pentru atingerea obiectivelor
de dezvoltare durabilă si de furnizare de servicii membrilor în conformitate cu
interesul general.
In acelaşi timp, întreprinderile de economie socială joacă un rol
important în sprijinirea obiectivelor stabilite prin politicile guvernamentale,
astfel:
contribuie la creşterea productivităţii şi competitivităţii;
permit dezvoltarea unei societăţi incluzive şi participative;
încurajează şi abilitează membrii comunităţii să participe la rezolvarea
unor probleme locale;
oferă o nouă modalitate de furnizare a serviciilor publice.
22
In 2015, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 219 privind
economia socială, având drept scop stimularea dezvoltării unui model
alternativ de incluziune socială a grupurilor vulnerabile.
Conform art. 2 din Legea nr. 219/2015, economia socială reprezintă
ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror
scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau
interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a
persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de
bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.
Economia sociala se bazează pe principiile enunţate în art. 4 din
Legea nr. 219/2015:
prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea
profitului;
solidaritate şi responsabilitate colectivă;
convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau
interesele unei colectivităţi;
control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;
caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice
domeniului economiei sociale;
personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă
de autorităţile publice;
23
alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru
atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivăţi sau în interesul
personal nepatrimonial al membrilor.
Intreprinderea socială este definită drept orice persoană juridică de drept
privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un
atestat de întreprindere socială şi respectă principiile prevăzute la art.4;
Intreprinderea socială de insertie este definită întreprinderea socială
care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
are, permanent, cel putin 30% din personalul angajat aparţinând grupului
vulnerabil;
timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi reprezintă cel puţin 30% din
totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor.
Deşi întreprinderea socială şi profitul par doi termeni care se contrazic,
la nivel practic reprezintă un ansamblu de activităţi care funcţionează eficient,
economia socială presupunând activităţi economice care generează venit, dar
câştigul este important pentru îndeplinirea criteriului social.
Noţiuni generale privind incluziunea socială
Procesul de incluziune socială13
reprezintă ansamblul de măsuri şi
acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de
muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării-comunicării, mobilităţii,
securităţii, justiţiei şi culturii, destinat combaterii excluziunii sociale şi
asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice,
sociale, culturale şi politice ale societăţii.
Incluziunea socială reprezintă un proces complex care solicită timp şi
presupune o serie de acţiuni care vizează grupurile vulnerabile.
Incluziunea socială14
se bazează pe mecanisme specifice precum
creşterea şanselor de dezvoltare şi de formare profesională şi a facilitării
13 conform art. 6 lit. cc) din Legea nr. 292/2011 - Legea asistenţei sociale
14 http://sieupot.biz/index.php/despre-proiect/incluziune-sociala
24
accesului la resurse, precum educaţia şi formarea profesională. Dezvoltarea
unei reţele de suport social la nivel de comunitate, aşa cum se intenţionează
prin antrenarea în acest proces a specialiştilor din cadrul organizaţiilor publice
şi private, este un alt mecanism al incluziunii sociale.
Incluziunea socială marchează o abordare argumentată de instituţiile
europene prin accentuarea riscurilor majore percepute ca sursă a creşterii
inegalităţii şi a excluziunii sociale: schimbările majore ale pieţei muncii,
modificări ale structurii demografice şi creşterea diversităţii etnice, creşterea
rolului sectorului tehnologiilor informatice, modificări ale funcţiilor şi
structurii familiei precum şi ale rolului femeii şi bărbatului în familie.
Promovarea locurilor de muncă mai multe şi mai bune, sprijinirea
integrării şi participării grupurilor dezavantajate şi dezvoltarea unei societăţi
inclusive accesibile tuturor reprezintă obiectivele majore care stau la baza
investiţiilor UE. O mare parte a investiţiilor Fondului Social European (FSE)
vizează promovarea accesului la ocupare şi incluziune socială pentru diverse
grupuri.
Integrarea socio-profesională urmăreşte valorizarea resurselor
umane vulnerabile din comunitate contribuind astfel la integrarea lor socială
prin integrarea sau reintegrarea pe piaţă muncii iar acest fapt se răsfrânge ca
bunăstare asupra întregii comunităţi.
Această formă de integrare prin “ocuparea unui loc de muncă reprezintă
probabil cea mai bună protecţie împotriva sărăciei şi a excluziunii”, este cea
mai comună modalitate a individului de a-şi afirma capacităţile şi
competenţele şi, de asemenea, de a se implica în viaţa comunităţii şi a
societăţii în general. Munca ne face să ne simţim utili.
Un aspect important reprezintă sprijinirea femeilor în accesul pe piaţa
muncii, reducerea segregării pe considerente de gen şi o mai bună armonizare
între viaţa profesională şi cea privată.
25
Obiectivul central al Guvernului României în domeniul incluziunii
sociale este acela de a continua eforturile pentru dezvoltarea unei societăţi
incluzive bazată pe acordarea de servicii de incluziune socială integrate având
la bază o evaluare reală a nevoilor, prin asigurarea oportunităţilor egale pentru
toţi, cu accent deosebit pe grupurile vulnerabile. În prezent, în România
mecanismul naţional în domeniul incluziunii sociale şi cel al egalităţii de
şanse între femei şi bărbaţi este reprezentat de autorităţile publice abilitate,
aşa cum sunt menţionate în Legea privind egalitatea de şanse între femei şi
bărbaţi din 2002. Legea stabileşte cadrul pentru intervenţia autorităţilor
publice în promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii, în educaţie,
sănătate, cultură şi informaţie, participarea la luarea deciziilor şi în alte
sectoare.
Măsuri specifice şi structuri complementare necesare:
- activarea forţelor comunitare prin dezvoltarea unei culturi a
parteneriatului real şi solidarităţii sociale, inclusiv prin campanii naţionale de
educare şi sensibilizare a populaţiei;
- dezvoltarea mecanismelor durabile care să determine cooperarea cu toţi
actorii sociali, dezvoltarea solidarităţii sociale şi monitorizarea integrării
principiului egalităţii de şanse în toate domeniile;
- constituirea mecanismului durabil de promovare, responsabilizare şi
control în domeniul egalităţii de şanse, prin reanalizarea statutului acestui
mecanism, plasându-l la un nivel înalt de decizie;
- încurajarea participării politice a femeilor;
- încurajarea spiritului antreprenorial al femeilor cu accent pe mediul
rural;
- promovarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în
cadrul structurilor manageriale;
- încurajarea distribuirii prin consens a responsabilităţilor şi sarcinilor în
cadrul gospodăriei;
26
- perfecţionarea mecanismelor de asigurare a egalităţii de şanse în
relaţiile de muncă şi de sancţionare a discriminărilor de gen şi a hărţuirii
sexuale;
- dezvoltarea serviciilor sociale destinate familiilor susţinute de femei.
Includerea persoanelor cu handicap. Priorităţile din domeniul combaterii
sărăciei şi excluziunii sociale în cazul persoanelor cu handicap sunt în domeniul
ocupării, respectiv: creşterea ratei de ocupare pentru grupurile vulnerabile: tineri,
persoane cu vârsta cuprinsă între 55-64 ani, şomeri de lungă durată, persoane din
mediul rural, populaţia romă şi persoane cu dizabilităţi.
Soluţia investiţiei pentru oportunităţile de educaţie permanentă adresată
celor care au părăsit sistemul de educaţie formală, participarea acestora la nivelele
superioare de educaţie, formare şi instruire, focusate pe persoanele adulte mai
puţin pregătite şi/sau cu mai puţine şanse de a învăţa este unul din factorii de
succes al politicilor europene. Prin urmare, pe lângă flexibilitatea şi
permeabilitatea sistemelor de educaţie, politicile de ocupare pentru grupurile
vulnerabile, pentru romi în subsidiar, vizează evaluarea pregătirii informale sau
anterioare a „candidaţilor” la cursurile de educaţie şi formare, urmate de formarea
propriu - zisă.
Un factor de succes în evaluarea pregătirii şi aplicarea politicilor de ocupare
şi/ sau calificare/ certificare îl reprezintă îmbinarea formării cu experienţa la locul
de muncă, pentru care sunt necesare module mai scurte şi mai orientate,
desfăşurate pe o perioadă de timp mai redus. În concluzie, dacă investiţiile în
domeniul ocupării sunt dublate de luarea în considerare a caracteristicilor
individului, a condiţiilor de pe piaţa muncii precum şi a unor stimulenţi potriviţi
pentru încurajarea grupurilor dezavantajate, acestea vor reuşi să încurajeze
ocuparea, inclusiv a persoanele mai în vârstă.
Includerea socială a minorităţii romilor reprezintă un alt aspect important
al politicilor de ocupare pentru grupurile vulnerabile.
27
O serie de măsuri15
care contribuie la deplina implementare a Strategiei
Guvernului României privind îmbunătăţirea situaţiei romilor, constau în:
creşterea ratei de participare şcolară a copiilor din rândul minorităţii
romilor, în toate ciclurile de învăţământ;
creşterea numărului de persoane aparţinând minorităţii romilor încadrate
pe piaţa muncii prin programele de ocupare implementate de MMSSF/ANOFM;
creşterea numărului de persoane angajate, şi în special a numărului de
femei rome angajate;
creşterea numărului de profesionişti – mediatori sanitari şi formatori din
rândul minorităţii romilor;
eliberarea actelor de identitate pentru 80% din populaţia romă;
creşterea numărului de parteneriate strategice încheiate între Agenţia
Naţională pentru Romi şi structurile sale regionale, ministerele de resort, instituţii,
etc. cu responsabilităţi în implementarea măsurilor privind incluziunea socială a
romilor.
Comisia Europeană prin acţiunile Protecţie socială şi incluziune
socială16
sprijină şi completează politicile statelor membre în domeniile protecţiei
sociale şi incluziunii sociale. Strategia Europa 2020 pentru creştere inteligentă,
durabilă şi favorabilă incluziunii stabileşte obiective care urmăresc să scoată cel
puţin 20 de milioane de persoane din sărăcie şi excluziune socială şi să crească
rata de ocupare a forţei de muncă la 75 % pentru populaţia în vârstă de 20-64 de
ani. Iniţiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020, inclusiv Platforma
europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale şi Agenda pentru noi
competenţe şi locuri de muncă, sprijină eforturile îndreptate către realizarea
acestor obiective. Prin intermediul Pachetului privind investiţiile sociale, Comisia
furnizează orientări statelor membre, pentru a le ajuta să-şi modernizeze sistemele
15 http://www.agentiaimpreuna.ro/files/publicatii/7-Politici_de_incluziune_RO-p-ro.pdf
16 http://societate-inclusiva.ro/wp
content/uploads/2014/11/pliante_promovare_incluziune/pliant%20incluziune%20sociala%20Europa.pdf
28
de protecţie socială, cu obiectivul investiţiei sociale de-a lungul vieţii. Pachetul de
măsuri vine în completarea următoarelor iniţiative:
Pachetul privind ocuparea forţei de muncă, prin care se stabileşte calea de
urmat către o redresare generatoare de locuri de muncă,
Cartea albă privind pensiile, care prezintă o strategie pentru garantarea
unor pensii adecvate, sustenabile şi sigure,
Pachetul privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor, care
abordează în mod special situaţia tinerilor.
Comisia cooperează cu statele membre prin intermediul Comitetului pentru
protecţie socială, folosind metoda deschisă de coordonare (MDC), în domenii
precum incluziunea socială, sănătatea, îngrijirile pe termen lung şi pensiile (MDC
în domeniul social). Metoda deschisă de coordonare în domeniul social este un
proces voluntar pentru cooperarea politică, bazat pe stabilirea unor obiective
comune şi evaluarea progreselor înregistrate prin utilizarea unor indicatori
comuni. Acest proces implică şi colaborarea strânsă cu părţile interesate, inclusiv
cu partenerii sociali şi societatea civilă.
Guvernul României, prin premierul Dacian Cioloş a prezentat în luna iulie
a anului 2016 un pachet de incluziune socială grupat pe categorii de vârstă care
se adresează persoanelor supuse riscului de sărăcie17
.
Realizarea pachetului este rezultatul unei evaluări cantitative conform căreia
există foarte mulţi oameni sunt supuşi riscului de sărăcie dintre care riscurile cele
mai mari sunt înregistrate pentru 1,7 milioane copii din mediul rural.
Pachetul de măsuri a urmărit canalizarea resurselor financiare alocate atât
prin bugetul naţional cât şi prin intermediul fondurilor europene pentru asigurarea
unor măsuri şi proiecte-pilot dezvoltate de anumite structuri neguvernamentale
care şi-au dovedit eficienţa .
Pachetul de măsuri numit “Pachet integrat pentru combaterea sărăciei”
vizează diverse paliere, respectiv:
29
completarea programului "Fiecare copil în grădiniţă" destinat copiilor
de vârstă preşcolară care urmăreşte dezvoltarea unor măsuri prin care să se
asigure sprijin famiilor pentru achiziţia de rechizite, îmbrăcăminte, vitamine.
dezvoltarea de programe de screening medical, vaccinuri, a unor
programe care să ofere identitate copiilor, în special celor care provin din familii
care nu au un domiciliu fix,
programe de prevenire a părăsirii copiilor în unităţile sanitare, creşe
comunitare în oraşe şi plata îngrijitorilor în mediul rural, un program naţional
după modelul "Caravane medicale la sate".
extinderea, cu bani europeni, a unor programe precum "A doua şansă",
iar pentru tinerii care au abandonat şcoala şi care nu au şanse la un loc de muncă
dezvoltarea unor programe de asistenţă care fie să-i ajute pe aceştia să se
integreze profesional, fie să le ofere asistenţă pentru a continua cursurile.
dezvoltarea şi implementarea unui program numit “Bunicii
comunităţii' în aşa fel încât persoanele în vârstă care sunt disponibile să
îngrijească copii să poată să o facă într-un cadru organizat, centre comunitare
multi-funcţionale, garanţii pentru angajaţii vârstnici, finanţarea îngrijirii la
domiciliu a acestor persoane.
dezvoltarea unor măsuri integrate pentru familie care cuprind locuinţe
sociale, granturi pentru îmbunătăţirea acestor locuinţe, pachet de stimulare pentru
zilieri, garantare microcredite - dobânzi mai mici pentru antreprenorii din medii
defavorizate, reducerea violenţei domestice, echipă comunitară de intervenţie
integrată, prevenirea separării copilului de familie, cantine sociale, alfabetizarea
digitală a persoanelor din comunităţile marginalizate.
17 http://jurnalul.ro/stiri/social/pachet-de-incluziune-sociala-prezentat-in-sedinta-de-guvern-707304.html
30
2. Contextul european, naţional şi local
2.1. Caracteristici europene
Uniunea Europeană este o uniune economică şi politică unică în lume,
creată în perioada ce a urmat celui de-al doilea Război Mondial care reuneşte
în prezent 28 de ţări europene şi acoperă aproape tot continentul.
Uniunea Europeană a fost creată pentru a realiza obiective politice, pe
care s‑a angajat să le îndeplinească prin cooperare economică.
Principalele etape în construirea actualei Uniuni Europene sunt18
:
1951: Instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către cei
şase membri fondatori
1957: Cele şase state semnează Tratatele de la Roma de instituire a
Comunităţii Economice Europene(CEE) şi a Comunităţii Europene a
Energiei Atomice (Euratom)
1973: Comunităţile se extind la nouă state membre şi introduc politici
comune suplimentare
1979: Primele alegeri prin vot direct pentru Parlamentul European
18 Informaţiile prezentate au la bază lucrarea 12 lecţii despre Europa, Pascal Fontaine, http://bookshop.europa.eu/ro/12-lec-ii-despre-
europa-pbNA0213714/
31
1981: Prima extindere mediteraneeană
1992: Piaţa unică europeană devine realitate
1993: Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea Europeană (UE)
2002: Intră în circulaţie moneda euro
2007: Numărul statelor membre ale UE este de 27
2009: Intră în vigoare Tratatul de la Lisabona, care schimbă procedurile de
funcţionare a UE
2013 UE are 28 de state membre
Formarea Uniunii Europene a avut ca şi principiu de realizare un model
economic bivalent care presupune o abordare simultană atât a obiectivelor
economice cât şi a celor sociale.
Uniunea Europeană se remarcă prin existenţa unor politici de solidaritate
care au ca obiective fundamentale corectarea dezechilibrelor între statele
membre prin sprijinirea regiunilor subdezvoltate şi a sectoarelor defavorizate
ale economiei.
Concret, politica de coeziune urmăreşte trei paliere:
Ajutorul regional şi politica de coeziune prin care UE va investi 325 de
miliarde de euro în statele membre ale Europei în regiunile şi în oraşele
acestora, pentru a promova obiectivele UE de a crea creştere şi locuri
de muncă, combaterea schimbărilor climatice, a dependenţei energetice
şi a excluderii sociale.
Politica agricolă comună (PAC) şi Politica comună în domeniul
pescuitului (PCP)
Dimensiunea socială.
Politica socială a UE urmăreşte corectarea inegalităţilor cele mai
evidente din cadrul societăţii europene. Acest deziderat se doreşte a fi realizat
prin intermediul Fondului social european (FSE), fond creat în 1961 pentru a
încuraja crearea de locuri de muncă şi pentru a ajuta lucrătorii în transferul lor
dinspre un gen de ocupaţie şi/sau dinspre o zonă geografică spre alta.
32
Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale, care a devenit o
parte integrantă a tratatului în 1997, stabileşte drepturile de care trebuie să se
bucure toţi lucrătorii din UE: libera circulaţie; o compensaţie echitabilă;
condiţii mai bune de muncă; protecţie socială; dreptul de asociere şi de
negociere colectivă; dreptul la formare profesională; tratament egal pentru
femei şi bărbaţi; informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor; protecţia
sănătăţii şi a siguranţei la locul de muncă; protecţia copiilor, a persoanelor in
vârstă şi a persoanelor cu handicap.
Uniunea Europeană îşi propune ca şi obiectiv specific reducerea
disparităţilor sociale între statele membre, combaterea discriminării şi excluziunii
sociale.
Noua Strategie Europa 2020 este o strategie pe 10 ani a Uniunii Europene
ce are ca principal scop crearea unor condiţii care să asigure creşterea economică
inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Atingerea acestui deziderat a
presupus fixarea unor obiective ce vizează: ocuparea forţei de muncă, educaţia,
cercetarea şi inovarea, incluziunea socială şi reducerea sărăciei, energia şi
schimbările climatice.
Cele 5 obiective stabilite de Strategia Europa 2020 sunt19
:
1. Ocuparea forţei de muncă
o rată de ocupare a forţei de muncă de 75 % în rândul populaţiei cu
vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani
2. Cercetare şi dezvoltare
alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare şi dezvoltare
3. Schimbările climatice şi utilizarea durabilă a energiei
reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (sau chiar
cu 30%, în condiţii favorabile) faţă de nivelurile înregistrate în 1990
creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%
creşterea cu 20% a eficienţei energetice
33
4. Educaţie
Reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a şcolii
creşterea la peste 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare
în rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani
5. Lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale
reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor care
suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale
De asemenea, strategia cuprinde 7 iniţiative emblematice (programe pilot),
care asigură cadrul prin care UE şi autorităţile naţionale îşi susţin reciproc
eforturile în domenii prioritare pentru Strategia Europa 2020: inovarea, economia
digitală, ocuparea forţei de muncă, tineretul, politica industrială, combaterea
sărăciei şi eficienţa energetică20
.
Abordarea discriminării
UE acţionează în numele cetăţenilor pentru a preveni discriminarea
acestora pe motive rasiale sau de origine etnică, religie sau convingeri,
dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală şi pe bază de sex.
„Principiul non-discriminării face parte din principiile de bază ale Uniunii
Europene. Toţi suntem egali în faţa legii şi toţi avem dreptul de a ne trăi viaţa
fără a fi discriminaţi”, a afirmat vicepreşedintele Viviane Reding, comisarul
UE pentru justiţie. „Mulţumită normelor antidiscriminare ale UE şi măsurilor
luate de Comisie pentru asigurarea respectării acestora, cetăţenii se pot prevala
de aceste drepturi în toate cele 28 de state membre. Provocarea este să ne
asigurăm că cei afectaţi de discriminare îşi pot aplica în practică drepturile - că
ştiu cui să se adreseze pentru a obţine ajutor şi că au acces la justiţie.”
Comisia Europeană ia măsuri pentru:
19 http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/targets/index_ro.htm
20 https://www.mae.ro/node/1619
34
o mai bună informare privind discriminarea, prin conştientizarea
populaţiei în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile oamenilor, precum şi
beneficiile diversităţii;
sprijinirea actorilor intermediari cum sunt ONG-urile, partenerii sociali
şi organismele de asigurare a egalităţii, pentru a spori capacitatea acestora
de a combate discriminarea;
sprijinirea dezvoltării de politici privind egalitatea la nivel naţional şi
încurajarea schimbului de bune practici dintre ţările UE;
realizarea unor schimbări reale în domeniul anti-discriminării, prin
activităţi de formare în materie;
promovarea unui management al diversităţii orientat spre afaceri ca
parte a unei reacţii strategice faţă de diversificarea societăţii, a bazei de
clienţi, a structurii pieţei şi a forţei de muncă.
Din punct de vedere temporar, etapele parcurse la nivel European pentru
reducerea discriminării şi a excluziunii sociale au presupus21
:
1975 – 1994 derularea unor proiecte, care nu au avut un fundament
juridic, de combatere a sărăciei şi a exluziunii sociale;
1999 Tratatul de la Amsterdam în urma căruia se înfiinţa Un Comitet
de protecţie socială ce urmărea eradicarea exluziunii sociale;
2000 – lansarea Strategiei de la Lisabona care urmăreşte crearea unui
mecanism de monitorizare şi coordonare. Strategia impunea o serie
de obiective clare dar şi indicatori de măsurare a sărăciei;
2005 realizarea Metodei deschise de coordonare aplicată politicilor
de protecţie socială şi de incluziune care avea ca obiective: coeziunea
socială, egalitatea între bărbaţi şi femei, egalitatea de şanse pentru toţi
prin sisteme de protecţie socială eficiente, interacţiunea efectivă şi
reciprocă între obiectivele de la Lisabona;
21 http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.10.9.html
35
2010 - Strategia Europa 2020 care propune ca şi ţintă pentru
combaterea sărăciei şi a exluziunii sociale: reducerea cu 25% a
numărului de europeni care trăiesc sub pragul naţional de sărăcie,
scoţând din sărăcie peste 20 de milioane de oameni.
2010 lansarea Platformei europene împotriva sărăciei şi a exluziunii
sociale;
2013 adoptarea de către Comisia Europeană a unor iniţiative prin care
se urmăreşte creşterea gradului de implicare a statelor în derularea
unor investiţii sociale în oameni. De asemenea au fost stabilite o serie
de măsuri care vizează: simplificarea şi direcţionarea mai bună a
sistemelor sociale, consolidarea incluziunii active şi asigurarea
investiţiilor în capitalul uman de-a lungul întregii vieţi.
octombrie 2013, realizarea tabloului de bord privind indicatorii
sociali. Creat pentru a asigura o mai bună funcţionare de ordin social
şi în materie de ocupare a forţei de muncă22
, tabloul conţine indicatori
care permit o mai bună monitorizare a următoarelor elemente:
rata şomajului (grupa de vârstă 15-74 de ani);
rata şomajului în rândul tinerilor şi rata NEET (tineri neîncadraţi
profesional, care nu urmează niciun program educaţional sau de
formare profesională) (grupa de vârstă 15-24 de ani);
variaţia reală a unui venit brut disponibil al gospodăriilor
(VBDG);
rata riscului de sărăcie pentru populaţia în vârstă de muncă
(grupa de vârstă 18-64 de ani);
inegalitatea veniturilor (raportul S80/S20).
Din punct de vedere legislativ, la nivel European situaţia se prezintă astfel:
22 Tabloul de bord al indicatorilor sociali şi de ocupare a forţei de muncă,
http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%2010337%202014%20INIT; Bruxelles, 13 iunie 2014
36
includerea în anul 1997 a articolului 19 din TFUE prin
care Consiliul European este împuternicit să ia măsuri împotriva
discriminării pe o serie întreagă de noi criterii, inclusiv originea etnică sau
rasială, religia sauconvingerile, vârsta, dizabilităţile şi orientarea sexuală.
Articolul a fost modificat în 2003 înTratatul de la Nisa pentru a permite
adoptarea de măsuri de stimulare.
1999 Tratatul de la Amsterdam prin care Uniunea
Europeană a dobândit noi competenţe în materie de combatere a discriminării
pe motive de origine rasială sau etnică, religie sau credinţă, dizabilităţi, vârstă
şi orientare sexuală,
Directiva privind egalitatea rasială (2000/43/CE),
Directiva privind egalitatea la încadrarea în muncă
(2000/78/CE),
Directiva privind tratamentul egal (2006/54/CE), care a
unificat mai multe directive anterioare dedicate şanselor egale pentru
bărbaţi şi femei.
Directiva privind concediul de maternitate (2008)
Directiva privind echilibrul de gen în consiliile de
administraţie (2012).
Toate statele Uniunii Europene au transpus normele privind combaterea
discriminării pe motive de origine rasială sau etnică, religie sau credinţă,
dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală.
Legislaţia antidiscriminare a UE instituie un ansamblu coerent de
drepturi şi obligaţii în toate ţările din UE, inclusiv proceduri menite să ajute
victimele discriminării. Toţi cetăţenii UE au dreptul la protecţie juridică
împotriva discriminării directe şi indirecte, la tratament egal în ceea ce
priveşte încadrarea în muncă, au dreptul să beneficieze de ajutor din partea
37
organismelor naţionale pentru egalitate şi să depună plângeri printr-o
procedură judiciară sau administrativă23
.
Comisia Europeană sprijină tratamentul egal al persoanelor de etnie
romă, care constituie cea mai numeroasă minoritate etnică din UE. Astfel la
nivelul Uniunii Europene au fost derulate acţiuni care au avut ca obiectiv
integrarea romilor, dat fiind că aceştia reprezintă un procent important şi în
creştere din populaţia de vârstă şcolară şi din forţa de muncă viitoare. Comisia
Europeană precizează că, la nivelul Bulgariei şi României, o persoană din
patru sau cinci care intră pentru prima dată pe piaţa muncii este de etnie romă.
În acest context Comisia Europeană apreciază că asigurarea contextului prin
care populaţia de etnie romă să îşi poată atinge potenţialul şi să participe în
mod activ şi în condiţii de egalitate la viaţa societăţii presupune elaborarea şi
implementarea unor politici de activare eficientă a forţei de muncă, a unor
servicii individualizate şi accesibile de sprijinire a persoanelor rome în
căutarea unui loc de muncă24
.
Această problematică extrem de complexă a populaţiei rome a făcut
necesară adoptarea în decembrie 2013 a primului instrument juridic al
Uniunii Europene pentru integrarea romilor.
Recomandarea Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a
romilor în statele membre25
conţine orientări specifice pentru a ajuta statele
membre să îşi intensifice şi să îşi accelereze eforturile. Recomandarea
consolidează cadrul UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor
convenit în 2011 de toate statele membre, stabilind condiţiile unei integrări
efective a populaţiei de etnie romă din statele membre. Domeniile în care
Uniunea Europeană a stabilit obiective commune pentru integrarea romilor
sunt:
Accesul la educaţie,
23 http://ec.europa.eu/romania/news/17012014_norme_ue_pentru_combaterea_discriminarii_ro.htm
24 Romii: Comisia ivită statele membre să ăşi intesndfice eforturile privind integrarea romilor, comunicat de presă, Bruxells,
2013, http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-607_ro.htm
38
Accesul la locuri de muncă,
Accesul la servicii de săsnătate,
Accesul la locuinţe
Realizarea acestor obiective impune statelor membre alocarea de fonduri
atât europene cât şi naţionale, din sectorul terţiar pentru integrarea romilor.
Remarcăm la nivelul Uniunii Europene că elementele de combatere a
sărăciei şi excluziunii sociale au la bază realizarea unei creşteri economice
durabile care să genereze un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă, dar şi
un sistem de protecţie socială eficientă şi modernă26
.
În acest context s-a creat, ca o contribuţie la strategia Europa 2020,
Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale. Comisia
a identificat următoarele domenii de acţiune:
realizarea de acţiuni pe întreg spectrul de politici;
utilizarea într-o mai mare măsură şi mai eficientă a fondurilor UE
pentru susţinerea incluziunii sociale;
promovarea inovării sociale pe bază de elemente concrete;
lucrul în parteneriat şi valorificarea potenţialului economiei
sociale;
coordonarea politică îmbunătăţită între statele membre.
Una din cinci persoane din UE este expusă riscului sărăciei sau al
excluziunii sociale. Un număr atât de mare de persoane care trăiesc la marginea
societăţii subminează coeziunea socială şi limitează potenţialul europenilor. Şefii
de stat sau de guvern ai UE şi-au luat angajamentul de a elimina sărăcia şi
excluziunea socială în cazul a cel puţin 20 de milioane de persoane până în 2020.
Pentru a îndeplini acest obiectiv, statele membre trebuie să stabilească obiective
naţionale în conformitate cu obiectivele UE şi să adopte măsurile necesare
25 http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/139979.pdf
26 *** Platforma europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale - un cadru european pentru coeziune socială şi teritorială
39
atingerii acestora. Aceasta va garanta că lupta împotriva sărăciei este o parte
importantă integrantă din strategia globală de redresare27
.
Pentru a se asigura că drepturile UE la egalitate de tratament sunt aplicate în
mod corespunzător la faţa locului, Comisia recomandă statelor membre:
o Să continue să sensibilizeze opinia publică în legătură cu
drepturile antidiscriminare şi să îşi concentreze eforturile
asupra categoriilor celor mai expuse, cu implicarea
angajatorilor şi a sindicatelor.
o Să faciliteze raportarea cazurilor de discriminare pentru
victime, prin îmbunătăţirea accesului la mecanismele de
soluţionare a plângerilor. Organismele naţionale pentru
egalitate au de îndeplinit un rol crucial, iar Comisia va
continua să sprijine stabilirea de contacte între organismele
pentru egalitate şi să se asigure că acestea îşi pot îndeplini
efectiv sarcinile, conform dreptului UE.
o Să asigure accesul la justiţie pentru cei afectaţi de
discriminare.
o Să abordeze problemele de discriminare specifice cu care
se confruntă romii, în cadrul strategiilor lor naţionale pentru
integrarea romilor,.
Măsuri de stimulare la nivel european a acţiunilor ce urmăresc combaterea
discriminării şi excluziunii sociale
În această perioadă la nivelul Uniunii Europene s-au realizat o serie de
programe care să ofere ajutor persoanelor afectate.
A. Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane
(FEAD) - oferă sprijin statelor membre în derularea acţiunilor prin care se
27 *** Dimensiunea socială a Strategiei EUROPA 2020 – un raport al Comitetului pentru protecţie socială, Comisia Europeană , martie
2011, p.
40
oferă asistenţă materială şi nematerială celor mai sărace categorii de
populaţie.
Funcţionarea FEAD presupune parcurgerea următoarelor etape28
:
Autorităţile naţionale adoptă programe prin care alege tipul
de asistenţă care se pliază pe realităţile naţionale specifice şi stabilesc modul
în care se obţin şi se distribuie ajtoarele;
Comisia aprobă programele naţionale pentru 2014 -2020
FEAD urmăreşte să acorde ajutor persoanelor defavorizate să facă primii
paşi pentru a scăpa de sărăcie şi excluziune socială.
B. Fondul Social European FSE – fondul a fost creat ca un sistem care
asigură investiţiile pentru atenuarea consecinţelor crizei economico –
financiare în special a creşterii şomajului şi a nivelului de sărăcie.
O prioritate a FSE este definită de acordarea unui sprijin persoanelor din
grupurile defavorizate pentru obţinerea unui loc de muncă29
.
Fondul asigură finanţarea acelor proiecte care ajută persoanele aflate în
dificultate sau aparţinând grupurilor defavorizate pentru a obţine competenţe
şi locuri de muncă şi pentru a asigura oportunităţi egale. Finanţarea este
oferită în cadrul programelor reunite sub egida ŞANSE PENTRU TOŢI.
Priorităţile urmărite în acest sens sunt30
:
Combaterea marginalizării – fondul urmăreşte eliminarea
barierelor cu care se confruntă aceste grupuri în încercarea lor de a obţine un
loc de muncă şi de a face parte din societatea europeană cotidiană. Activităţile
FSE combat angajarea romilor pe „piaţa gri”, unde asigurările sociale şi de
sănătate sunt adesea absente. Romii reprezintă una dintre cele mai numeroase
minorităţi etnice din UE. Se estimează că există 6 milioane de romi care
locuiesc în diferite state membre, adesea în condiţii grele de viaţă. Aceştia se
confruntă cu numeroase forme diferite de marginalizare. Analfabetismul
28 http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=1089
29 Despre FSE, http://ec.europa.eu/esf/main.jsp?catId=35&langId=ro
30 http://ec.europa.eu/esf/main.jsp?catId=63&langId=ro
41
atinge cote ridicate, iar nivelul de studii este extrem de scăzut; uneori, cauza
este absenţa şcolilor locale sau neacceptarea copiilor romi în şcoli. În plus, se
înregistrează cote de abandon şcolar foarte ridicate în rândul tinerilor romi,
dintr-o varietate complexă de motive.
Promovarea incluziunii sociale - FSE sprijină activ înfiinţarea de
întreprinderi sociale ca sursă de locuri de muncă, în special pentru grupurile
de persoane care se confruntă cu diferite obstacole în calea angajării. Printre
aceste grupuri se numără şomerii pe termen lung, persoanele cu dizabilităţi şi
membrii comunităţilor rurale.
Susţinerea partenriatelor locale - FSE susţine parteneriatele
dintre acele organizaţii, inclusiv de la nivelul comunităţilor locale, care pot
asigura masa critică necesară pentru identificarea şi implementarea de soluţii
– de exemplu, prin îmbunătăţirea accesului la serviciile de sănătate.
Abordări favorabile incluziunii - proiectele FSE promovează
măsurile de incluziune activă care implică o serie de etape ce duc spre
ocuparea unui loc de muncă.
42
2.2. Contextul naţional privind discriminarea şi excluziunea
socială
Aspecte strategice şi legislative naţionale
România, ţară membră a UE stabileşte prin Constituţie la art 47 că Statul
este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de
natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. De asemenea, autoritatea
executivă, Guvernul, are ca obiectiv declarat prin Strategia naţională privind
incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015 –2020 ca toţi cetăţenii să aibă
oportunităţi egale de a participa în societate, să fie apreciaţi şi valorizaţi, să
trăiască în demnitate, iar nevoile lor elementare să fie satisfăcute şi diferenţele
respectate.
În acest context ţinta naţională, în raport cu obiectivele Strategiei Europa
2020, vizează asigurarea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile şi reducerea
numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială cu
580.000, până în anul 2020, faţă de anul 2008.
Atingerea acestui obiectiv face necesară asigurarea următoarelor principii:
toţi cetăţenii să aibă oportunităţi egale,
nevoile elementare ale cetăţenilor să fie satisfăcute,
respectarea diferenţelor între membri societăţii,
toate persoanele să fie apreciate şi să trăiască demn.
Paşii făcuţi de România pentru combaterea discriminării şi excluziunii
sociale au vizat:
43
Constituirea în 1998 a Comisiei de Prevenire şi Combatere a Sărăciei sub
patronajul preşedintelui României. Comisia a elaborat şi aprobat „Strategia de
prevenire şi combatere a sărăciei”, document care, deşi nu a ajuns la un nivel
executiv, a reprezentat primul document strategic în care s-au formulat principiile
politicilor sociale în domeniu.
Înfiinţarea Comisiei Anti-Sărăcie şi Promovarea Incluziunii Sociale
(CASPIS) (ce a funcţionat în perioada 2001-2006).
Elaborarea Memorandumului Comun de Incluziune Socială de către
Guvern alături de Comisia Europeană în 2005.
Crearea mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale prin
adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1217/2006. De asemenea sunt stabilite
organisme cu rol în asigurarea, organizarea şi implementarea programelor ce
urmăresc reducerea excluziunii sociale.
Aprobarea Strategiei privind reforma în domeniul asistenţei sociale în
2011.
Adoptarea Legii asistenţei sociale nr.292/2011 care defineşte persoanele
fără adăpost şi stabileşte măsuri concrete pentru aceştia.
Adoptarea prin hotărâre a Guvernului a unei noi strategii pentru
incluziunea cetăţenilor români de etnie romă: Hotărârea Guvernului nr.18/2015
de aprobare a Strategiei Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români
aparţinând minorităţii rome pentru perioada 2015-2020.
Adoptarea HG 383/2015 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind
incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru perioada 2015 –2020 şi a planului
strategic de acţiuni pentru perioada 2015 -2020.
Instituţii cu atribuţii în domeniul incluziunii sociale, conform HG 1217/2006
A. Comisia naţională privind incluziunea socială - organism cu rol
consultativ, fără personalitate juridică, ce funcţionează în cadrul Consiliului
interministerial pentru afaceri sociale, sănătate, protecţia consumatorului.
Principalele atribuţii ale Comisiei naţionale sunt:
44
identificarea priorităţilor nationale din domeniul incluziunii sociale;
stabilirea Planului de acţiune în conformitate cu priorităţile naţionale
identificate;
avizarea rapoartelor de monitorizare a implementării priorităţilor din
domeniul incluziunii sociale;
avizarea indicatorilor sectoriali privind incluziunea socială, utilizaţi în
sistemele de raportare;
avizarea Raportului naţional privind domeniul incluziunii sociale şi
protecţiei sociale.
B. Comisia judeţeană privind incluziunea socială - organism aflat în
subordinea instituţiei prefectului are următoarele atribuţii:
elaborează şi aprobă planul judeţean din domeniul incluziunii sociale şi
protecţiei sociale;
monitorizează realizarea obiectivelor prevazute în planurile judeţene şi
efectuează informări periodice cu privire la situaţia şi evoluţia stării
sociale a judeţului;
prezintă periodic Comisiei naţionale informări asupra stadiului de
realizare a priorităţilor asumate prin planul judeţean anual.
Pentru a suprinde situaţia naţională în domeniul incluziunii sociale am
urmărit analiza unor indicatori specifici: rata sărăciei relative, rata deprivării
materiale şi rata riscului de sărăcie sau excluziune socială.
Rata sărăciei relative (rata riscului de sărăcie) reprezintă ponderea
persoanelor sărace în totalul populaţiei. Sunt considerate sărace persoanele din
gospodăriile care au un venit disponibil pe adult-echivalent (inclusiv sau exclusiv
contravaloarea consumului din resurse proprii) mai mic decât nivelul pragului de
sărăcie. Indicatorul se determină pentru pragul de 60% din mediana veniturilor
disponibile pe adult-echivalent.
La nivel naţional rata sărăciei relative era de 25,4% în anul 2014 (tabel nr.2)
45
Tabel nr.2
Evoluţia ratei sărăciei relative
Sexe
Ani
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
UM: Procente
Total 24,8 23,4 22,4 21,1 22,2 22,6 22,4 25,4
Masculin 24,3 22,4 21,4 20,7 21,9 21,9 22,3 25,5
Feminin 25,3 24,3 23,4 21,4 22,5 23,2 22,5 25,2
Sursa: http://statistici.insse.ro
Rata sărăciei relative pe grupe de vârstă indică un nivel ridicat de sărăcie
pentru grupa de vârstă 18-64 de ani (tabel nr.3).
Tabel nr.3
Rata sărăciei relative pe grupe de vârstă
Grupe
de
varsta
Ani
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
UM: Procente
Total
persoane 24,8 23,4 22,4 21,1 22,2 22,6 22,4 25,4
0-17 ani 32,8 32,9 32,9 31,3 32,9 34,6 32,1 39,4
18-64
ani 21,1 20 19,8 19,2 21 21 21,5 23,7
65 ani si
peste 30,6 26 21 16,7 14,1 15,4 15 15,5
Sursa: http://statistici.insse.ro
Dacă extindem analiza la nivel de regiuni, observăm că cea mai săracă
regiune este regiunea Nord- Est, unde rata sărăciei relative era la nivelul anului
2014 de 35,6%.
Tabel nr.4
Rata sărăciei relative pe regiuni
Macroregiuni si
regiuni de dezvoltare
Ani
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
46
UM: Procente
TOTAL 24,8 23,4 22,4 21,1 22,2 22,6 22,4 25,4
MACROREGIUNEA
UNU : : 19 17 19 17,3 15,9 21
Regiunea NORD-
VEST 21,3 18,9 18,7 14,6 20 15,9 15,9 21,9
Regiunea CENTRU 17,8 19,9 19,4 19,4 18 18,6 15,9 20
MACROREGIUNEA
DOI : : 27,6 28,1 30,5 32,1 32,9 34,7
Regiunea NORD-
EST 36,5 32,4 31,5 29,5 32,4 33,7 33,5 35,6
Regiunea SUD-EST 29,3 28,2 22,5 26,3 28 29,7 32 33,3
MACROREGIUNEA
TREI : : 16,5 14,6 14,4 14,7 14,8 17,6
Regiunea SUD-
MUNTENIA 26,6 22,3 23 22,2 21,6 22,1 22,4 25,5
Regiunea
BUCURESTI ILFOV 7,3 6,5 6,4 3,1 3,4 2,7 3,9 5,5
MACROREGIUNEA
PATRU : : 27,1 24,6 24,2 25,5 26,7 28,3
Regiunea SUD-VEST
OLTENIA 36,3 36,9 37,4 30,7 28,9 29,9 30,1 29,7
Regiunea VEST 11,1 15,9 15,4 17,6 18,8 20,5 22,9 26,7
Sursa: http://statistici.insse.ro
Grafic nr.2
Rata sărăciei relative pe regiuni
0%
20%
40%
60%
80%
100%
Anul
2007
Anul
2008
Anul
2009
Anul
2010
Anul
2011
Anul
2012
Anul
2013
Anul
2014
Ani
Regiunea VEST
Regiunea SUD-VEST OLTENIA
MACROREGIUNEA PATRU
Regiunea BUCURESTI - ILFOV
Regiunea SUD-MUNTENIA
MACROREGIUNEA TREI
Regiunea SUD-EST
Regiunea NORD-EST
MACROREGIUNEA DOI
Regiunea CENTRU
Regiunea NORD-VEST
MACROREGIUNEA UNU
TOTAL
Rata deprivării materiale din punct de vedere economic31
31 INNSE – TEMPO - ONLINE
47
Rata deprivării materiale din punct de vedere economic (dimensiunea 1)
reprezintă ponderea în total populaţie a persoanelor care nu îşi permit una sau mai
multe din următoarele elemente:
achitarea la timp, fără restanţe, a unor utilităţi şi a altor obligaţii
curente;
plata unei vacanţe de o săptămână pe an, departe de casă;
consumul de carne, pui, peşte (sau alt echivalent de proteină) cel
puţin o dată la două zile;
asigurarea plaţii unei încălziri adecvate a locuinţei;
posibilitatea de a face faţă, cu resursele proprii, unor cheltuieli
neprevăzute (echivalente cu 1/12 din valoarea pragului naţional de
saracie).
La nivel naţional situaţia este următoarea (tabel nr.5) 45% din persoane
au una sau două probleme.
Tabel nr.5
Evoluţia ratei deprivării materiale
Indicatori Ani (procente)
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Persoane fără probleme de natura economică 18,6 19,7 19,2 18,6 18,7 19,7 21,5
Persoane cu 1 problemă 24,4 23,8 23,8 24 24,2 21,5 22
Persoane cu 2 probleme 23,7 24,9 24,9 23,5 23 23,7 23
Persoane cu 3 probleme 18,8 17,6 17 18,3 18,8 18,5 17,3
Persoane cu 4 probleme 11,7 9,8 10,5 10,2 9,3 10,1 10,3
Persoane cu 5 probleme 2,9 4,1 4,7 5,4 6,1 6,6 5,9
Pentru a exista un sistem de evaluare care să permită realizarea unor analize
corecte şi echivalente la nivelul Uniunii Europene a fost creat în cadrul Strategiei
Europa 2020 un indicator compozit de promovare a incluziunii sociale şi reducere
a sărăciei, respectiv AROPE. AROPE este un indicator care reflectă ponderea
persoanelor aflate în risc de săsrăcie sau excluziune socială în total populaţie.
Persoanele care fac obiectul indicatorului AROPE sunt cele aflate în cel
puţin una din următoarele situaţii:
48
- au venituri disponibile inferioare pragului de sărăcie;
- sunt în stare de deprivare materială severă;
- trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii.
Tabel nr.6
Evoluţia ratei riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE)
la nivel naţionale
Sexe Ani (procente)
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total 45,9 44,2 43,1 41,4 40,3 41,7 40,4 39,5
Masculin 45,1 43 41,9 40,8 39,5 40,7 39,4 39,1
Feminin 46,7 45,3 44,2 42,1 41,1 42,6 41,3 39,9
Sursa: INSSE – TEMPO - ONLINE
Privit în evoluţie indicatorul înregistrează o scădere a numărului de persoane
aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială de la 45,9% la nivelul anului 2007
la 39,5% la nivelul anului 2014. Remarcăm că, deşi există uşoare diferenţe, la
nivel structural atât femeile cât şi bărbaţii sunt afectaţi în egală măsură.
De asemenea, analiza comparativă a indicatorului cu celelalte state UE
indică o poziţie negativă a României, respectiv aceasta ocupă locul II în UE după
Bulgaria. La nivelul Uniunii Europene cea mai redusă pondere a persoanelor
expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială este înregistrată de Cehia -
14,8%.32
Pe grupe de vârsă evoluţia indicatorului (tabel nr.7) indică un grad ridicat de
afectare a persoanelor cuprinse în grupa de vârstă 0-17 ani, respectiv 50,5%
dintre persoanele aflate în grupa de vârstă 0-17 ani sunt afectate de riscul de
sărăcie sau excluziune socială la nivelul anului 2014.
Tabel nr.7
AROPE pe grupe de vârstă
Grupe de Ani
32Raport privind mecanismul de alertă 2016, COM (2015), disponibil la
http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/2016/ags2016_alert_mechanism_report_ro.pdf
49
vârstă 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total
persoane
45,9 44,2 43,1 41,4 40,3 41,7 40,4 39,5
0-17 ani 50,5 51,2 52 48,7 49,1 52,2 48,5 50,5
18-64 ani 42 41 40,5 39,7 39 40,2 39,4 38
65 ani şi
peste
57,7 49,2 43,1 39,9 35,3 35,7 35 33,2
Sursa: INSSE – TEMPO - ONLINE
Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a persoanelor de
18 ani şi peste, după activitatea principală, indică un nivel al sărăciei ridicat
pentru şomeri (tabel nr.8)
Tabel nr.8
Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială după statutul
ocupaţional
Statutul
ocupational
Ani
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Persoane ocupate 35,2 34,8 34,6 33,9 34 34,2 32,5 30,5
Persoane ocupate
(exclusiv salariati) : : 66,5 64,8 67,8 67,9 65,9 64,7
Salariati : : 23,3 22,7 21,5 21,6 20,2 18,2
Persoane
neocupate 55,6 50,7 47,7 46 43,2 44,9 45,3 44,5
Someri 71,6 71,8 72,2 73,3 73 75,5 75,8 73,9
Pensionari 54,4 48,4 44,4 41,7 36,9 37,7 37,1 35
Alte persoane
inactive 54,7 51,7 50,4 49,1 49,1 53,9 54,4 56,2
Sursa: INSSE – TEMPO - ONLINE
Discriminarea
Evoluţia societăţii este reflectată şi în evoluţia valorilor la care ne
raportăm, valori care asigură standarde din ce în ce mai exacte. Combaterea
discriminării este rezultatul evoluţiei valorilor spre standarde din ce în ce mai
nuanţate şi mai precise. Aceasta explică de ce judecarea unei situaţii reale,
complexe, de discriminare implică raportarea la valori şi drepturi.
Cruziumea comportamentelor care limitează, marginalizează sau insultă
au determinat această mobilizare a statelor, a mediului internaţional împotriva
discriminării. Discriminarea afectează, de fapt, autonomia persoanei, care se
50
manifestă prin libertăţi multiple şi complexe, respectiv: dreptul la viaţă privată
şi de familie, dreptul la gândire, conştiinţă şi religie, dreptul de exprimare, de
asociere şi întrunire, dreptul la căsătorie, protecţia proprietăţii, dreptul la
instruire, libertatea de circulaţie.
Convenţia europeană a drepturilor omului (CEDO) considerată ca fiind
cel mai elaborat instrument internaţional dedicat protecţiei fundamentale a
drepturilor omului, asigură protecţia şi a cetăţenilor României şi a tuturor
persoanelor aflate sub jurisdicţia statului român.
Astfel, CEDO asigură garantarea dreptului la nediscriminare prin
următoarele elemente:
Articolul 14 (Interzicerea discriminării) - exercitarea drepturilor şi
libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără
nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii
politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o
minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”
Protocolul nr.12 la CEDO (Interzicerea generală a discriminării):
1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără
nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie,
opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa
la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia
dintre motivele menţionate în la punctul 1.
Pornind de la acest principu fundamental, la nivel naţional au fost
realizate o serie de acte normative care urmăresc combaterea
discriminării:
Ordonanţa nr. 137 din 31 august 2000 (republicată) privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare care instituie principiul egalităţii
între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării conform căruia sunt
garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:
51
a) dreptul la un tratament egal în fata instanţelor judecătoreşti şi a
oricărui alt organjurisdicţional;
b) dreptul la securitatea persoanei şi la obţinerea protecţiei statului
împotriva violenţelor sau maltratarilor din partea oricărui individ, grup sau
instituţie;
c) drepturile politice, şi anume drepturile electorale, dreptul de a
participa la viaţa publică şi de a avea acces la funcţii şi demnităţi publice;
d) drepturile civile;
e) drepturile economice, sociale si culturale;
f) dreptul de acces la toate locurile si serviciile destinate folosinţei
publice.
Ordonanţa prevede modalităţile prin care se realizează eliminarea
formelor de discriminare, respectiv:
a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri
speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, în vederea protecţiei persoanelor
defavorizate care nu se bucură de egalitatea şanselor;
b) mediere prin soluţionarea pe cale amiabila a conflictelor apărute în
urma săvârsirii unor acte/fapte de discriminare;
c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu.
Hotărârea Guvernului nr. 1194/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu modificările şi
completările ulterioare;
Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 286 din 29 august 2007;
Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 144 din 11 aprilie 2008;
Codul Muncii conţine o serie de prevederi care definesc discriminarea
faţă de salariaţi, respectiv asigurarea principiului egalităţii de tratament faţă
de toţi salariaţii şi angajatorii. De asemenea Codul muncii stabileşte că este
interzisă orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe
criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă
52
naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială,
handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate
sindicală. Codul muncii face deosebire între discriminarea directă şi
discriminarea indirectă. Discriminarea directă este definită ca fiind actele şi
faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă care au ca scop sau
ca efect neacordarea, restrangerea ori înlăturarea recunoasterii, folosinţei
sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii. Art.6 din codul
muncii prevede că orice salariat care prestează o muncă beneficiază de
condiţii de muncă necesare activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de
securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a
cosnţiinţei sale fără nicio discriminare.
Instituţii cu atribuţii în domeniul discriminării
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării33
este autoritatea de stat
autonomă, sub control parlamentar, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul
discriminării, care asigură garantarea respectării şi aplicării principiului
nediscriminării.
Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a înfiinţat în urma
adoptării Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 şi a Hotărârii Guvernului nr.
1194/2001 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei. Acestea au reprezentat
transpunerea legislaţiei comunitare în domeniul discriminării naţionale. La nivel
european există instituţii consacrate domeniului apărării drepturilor omului şi
combaterii discriminării dar CNCD este unic, activitatea acestuia reunind 14
criterii de discriminare, nici o altă instituţie neavând această sferă largă de
acţiune, incluzând sancţionarea34
.
Principalele atribuţii ale Consiliului sunt:
• Prevenirea faptelor de discriminare prin realizarea de campanii de
informare, de conştientizare privind drepturile omului, efectele discriminării,
33 http://www.cncd.org.ro/
34 http://cncd.org.ro/new/istoric_legislativ/
53
principiul egalitaţii, cursuri de formare, de informare, proiecte şi programe la
nivel local, regional şi national, realizarea de studii, rapoarte etc.
• Medierea faptelor de discriminare a părţilor implicate în cazul de
discriminare, în prezenţa reprezentanţilor Consiliului Naţional pentru
Combaterea Discriminării. Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării urmareşte reducerea şi eliminarea faptelor de discriminare şi
nicidecum să aplice amenzi.
• Investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare.
Pentru analizarea cât mai corectă a cazurilor şi pentru luarea deciziilor în
cazul petiţiilor primite sau autosesizărilor, Colegiul Director dispune de
măsuri pentru a investiga cazurile, în urma cărora acesta constată existenţa
sau nu a faptei de discriminare şi după caz, sancţionarea acesteia.
• Monitorizarea cazurilor de discriminare in urma constatarii unor
cazuri de discriminare de catre CNCD, prin supravegherea ulterioară a
parţilor implicate.
• Acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării prin
explicarea legislaţiei celor interesaţi de către consilierii juridici ai CNCD, prin
îndrumarea asistată în ceea ce priveşte activitatea de depunere a petiţiei şi
informaţii suplimentare ce decurg din această procedură.
Instrumente financiare ce finanţează acţiuni în domeniul
discriminării şi excluziunii sociale
A) PO AD - Programul Operaţional Ajutorarea Persoanelor
Defavorizate (PO AD)35
.
Programul Operaţional Ajutorarea Persoanelor Defavorizate (PO AD)
asigură pe întreaga perioadă 2014 - 2020 distribuţia gratuită de ajutoare
alimentare în toate localităţile din ţară în favoarea persoanelor dezavantajate.
PO AD este o continuare a Programului European de Ajutorare a
Defavorizaţilor (PEAD) derulat în perioada 2007 -2013.
35 http://www.fonduri-ue.ro/poad-2014
54
Programul este finanţat în proporţie de 85% din Fondul de ajutor
european destinat celor mai defavorizate persoane şi în proporţie de 15% din
bugetul naţional.
Categoriile beneficiare de ajutoare alimentare în cadrul PO AD sunt
stabilite de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor
Vărstnice şi sunt menţionate în art. 3 al Hotărârii de Guvern nr. 799/2014, cu
modificările şi completările ulterioare.
Programul acoperă următoarele dezavantaje materiale:
deprivare alimentară (lipsa alimentelor de bază);
precaritate materială de bază la copii (lipsa materialelor şcolare).
Condiţiile de eligibilitate a destinatarilor finali se stabilesc pe baza
următorului mecanism naţional36
:
a) Pentru deprivarea alimentară - (lipsa alimentelor de bază)
încadrarea persoanelor în condiţiile Legii nr. 416/2001 privind
venitul minim garantat;
stabilirea unui prag maxim al veniturilor cumulate pentru
persoanele la care nu se pot aplica prevederile Legii 416/2001,
reprezentând aprox. 45% din salariul de bază minim brut pe ţară;
b) Pentru precaritate materială de bază la copii – (lipsa materialelor
şcolare)
copiii înscrişi în învăţământul de stat, primar şi gimnazial, care sunt
în întreţinerea familiilor al căror venit mediu net lunar pe membru de
familie este de maximum 50% din salariul de bază minim brut pe
ţară, in conformitate cu Legea 126/2002;
B) POCU – Programul Operaţional Capitalul Uman
La nivel naţional obiectivele europene pe care le urmăreşte Fondul Social
European sunt transpunse prin intermediul Programului Operaţional Capitalul
Uman, respectiv în cadrul activităţilor ce vizează combaterea discriminării şi
55
exclziunii sociale prin Obiectivul tematic 9 Promovarea incluziunii sociale,
combaterea sărăciei şi a oricărei forme de discriminare.
Programul Operaţional Capitalul Uman dedică discriminării şi excluziunii
sociale finanţare în cadrul următoarelor axe:
Axa Prioritară 2 - Îmbunătăţirea situaţiei tinerilor din categoria NEETs
Suma alocată totală:
408.572.233 Euro pentru regiunile mai puţin dezvoltate din care
26.535.106 Euro rezervă de performanţă
18.701.987 Euro pentru Regiunea Bucureşti-Ilfov din care 1.253.350 Euro
rezerva de performanţă
În cadrul AP 2 sunt prevăzute 3 obiective specifice: în contextul primelor
2 obiective specifice vor fi vizate cele 5 regiuni care nu sunt eligibile în cadrul
Iniţiativei Locuri de Muncă pentru Tineri, respectiv regiunile Bucureşti Ilfov,
Nord-Est, Nord-Vest, Vest, Sud-Vest Oltenia, dat fiind faptul că nevoia de
susţinere a tinerilor pe piaţa muncii a fost identificată în toate regiunile.
Obiectivele specifice vizate în cadrul acestei priorităţi de investiţii
vizează:
creşterea ocupării tinerilor NEETs şomeri cu vârsta între 16 - 24 ani,
înregistraţi la Serviciul Public de Ocupare, cu rezidenţa în regiunile
eligibile (Bucureşti-Ilfov, Nord-Est, Nord-Vest, Vest, Sud-Vest Oltenia).
îmbunătăţirea nivelului de competenţe, inclusiv prin evaluarea şi
certificarea competenţelor dobândite în sistem non-formal şi informal al
tinerilor NEETs şomeri cu vârsta între 16 - 24 ani, înregistraţi la Serviciul
Public de Ocupare, cu rezidenţa în regiunile eligibile (Bucureşti-Ilfov,
Nord-Est, Nord-Vest, Vest, Sud-Vest Oltenia).
creşterea numărului tinerilor NEETs inactivi înregistraţi la Serviciul Public
de Ocupare.
36 Programul operaţional ajutorarea persoanelor defavorizate PO AD
56
Intervenţiile preconizate în cadrul acestei axe prioritare vor fi finanţate
din FSE, intervenţiile fiind similare şi completând acţiunile prevăzute în
cadrul AP 1 şi vizează tinerii NEETs şomeri din regiunile Bucureşti- Ilfov,
Nord-Est, Nord-Vest, Vest, Sud-Vest Oltenia, care nu sunt eligibile pentru
ILMT, dar care se confruntă cu probleme similare.
Axa Prioritară 4 - Incluziunea socială şi combaterea sărăciei
Suma alocată totală:
1.047.023.965 Euro pentru regiunile mai puţin dezvoltate din care
65.852.595 Euro rezervă de performanţă
63.168.893 Euro pentru Regiunea Bucureşti-Ilfov din care 4.118.209 Euro
rezerva de performanţă
Intervenţiile din cadrul acestei axe îşi propun atingerea a patru obiective
specifice:
reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune
socială din comunităţile marginalizate în care există populaţie aparţinând
minorităţii roma, prin implementarea de măsuri integrate;
reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune
socială din comunităţile marginalizate (non roma), prin implementarea de
măsuri integrate;
îmbunătăţirea alfabetizării digitale a populaţiei din comunităţi
dezavantajate prin susţinerea procesului de formare în cadrul reţelei PAPI
(eincluziune);
reducerea numărului de persoane aparţinând grupurilor vulnerabile care au
depăşit situaţia de vulnerabilitate prin furnizarea unor servicii sociale/
medicale/ socio-profesionale/ formare profesională etc. adecvate nevoilor
specifice în vederea integrării socio-profesionale.
57
2.3. Contextul local – judeţul Vâlcea
Judeţul Vâlcea este situat în partea central sudică a României, în nordul
Regiunii Sud-Vest Oltenia, între paralelele de 48028” şi 48036” latitudine
nordică şi între meridianele de 230 37” şi 24030” longitudine estică.
Suprafaţa judeţului este de 5.764,77 km2, reprezentând 2,4 % din suprafaţa
ţării şi 19,73% din Regiunea Sud-Vest Oltenia. Este învecinat cu şapte judeţe
după cum urmează: Sibiu şi Alba în partea de nord, Argeş spre est, Hunedoara şi
Gorj spre vest, Dolj spre sud – vest şi Olt spre sud şi sud - est.
Oraşul Râmnicu Vâlcea este amplasat în Subcarpatii Getici, la 18 km de
defileul Oltului, în lunca râului, şi formează la confluenţa cu Olănestiul o zonă
cârlig cu orientarea N–S. Oraşul se învecinează cu următoarele localităţi: comuna
Bujoreni (N), comunele Dăeşti şi Goleşti (NE), comuna Budeşti (E), oraşul
Ocnele Mari (V), comuna Mihăeşti (SV) şi comuna Vlădeşti (NV)37
.
Judeţul Vâlcea are o organizare administrativ – teritorială descrisă în tabelul
nr.9.
58
Tabel nr. 9
Organizare administrativ – teritorială
Indicator Număr
municipii 2- Rm. Vâlcea, Drgăşani
oraşe 9- Horezu, Băile Olăneşti, Băile Govora, Călimăneşti, Ocnele Mari, Brezoi,
Bălceşti, Băbeni, Berbeşti;
comune 78
Sursa: http://www.cjvalcea.ro/index.php/prezentare-judet
Populaţia la nivelul judeţului Vâlcea era de 363291 de persoane, din care
55,36% provenea din mediul rural şi 44,64% din mediul uban (tabel nr.10):
Tabel nr. 10
Evoluţia populaţiei judeţului Vâlcea în perioada 2012 -2015
Vârste
si grupe
de
varsta
Sexe Medii de
rezidenţă
Ani
2012 2013 2014 2015
Tota
l
Total
Total 370134 367421 365630 363291
Urban 164157 163341 162887 162142
Rural 205977 204080 202743 201149
Masculin Total 180129 179265 178765 177792
Urban 78347 78011 77866 77439
Rural 101782 101254 100899 100353
Feminin Total 190005 188156 186865 185499
Urban 85810 85330 85021 84703
Rural 104195 102826 101844 100796
Sursa: INSSE, TEMPO -ONLINE
Din punct de vedere al resurselor de muncă situaţia judeţului Vâlcea indică
existenţa unui număr de 216200 persoane care formează resursele de muncă din
care 52,86% sunt bărbaţi la nivelul anului 2014 şi a unei rate de ocupare de
74,5% mai ridicată în rândul bărbaţilor şi mai scăzută în rândul femeilor (tabel
nr.11):
Tabel nr.11
Resurse de muncă şi rata de ocupare la nivelul judeţului Vâlcea Indicator Ani
37 Monografia judeţului Vâlcea, www.bnr.ro
59
2012 2013 2014
Resurse de muncă
(mii persoane)
Rata ocupare
Resurse de muncă (mii persoane)
Rata ocupare
Resurse de muncă
(mii persoane)
Rata ocupare
Total 253,3 67,4 253,1 65,6 216,2 74,5 Masculin 132,4 68,5 132,1 69,1 114,3 77 Feminin 120,9 66,1 121 61,8 101,9 71,7
Sursa: INSSE, TEMPO – ONLINE
Tabel nr.12
Evoluţia şomajului – judeţul Vâlcea
Categorii de someri Sexe Ani
1991 2012 2013 2014 2015
Total, din care Total, 7524 11149 12056 9604 7726 Feminin 4814 4877 5390 4231 3401
Primar, gimnazial si profesional Total : 6320 6603 5784 5171
Feminin : 2356 2590 2248 2031
Liceal si postliceal Total : 3705 4323 3051 2118
Feminin : 1859 2146 1508 1091
Universitar Total : 1124 1130 769 437
Feminin : 662 654 475 279
Beneficiari de indemnizatie de somaj (someri cu experienta in munca) si beneficiari de indemnizatie de somaj (someri fara experienta in munca), din care:
Total 6448 5537 6407 4024 3055
Feminin 4026 2365 2808 1905 1469
Primar, gimnazial si profesional Total 6177 2251 2567 1564 1284
Feminin 3849 656 830 571 485
Liceal si postliceal Total 197 2553 3005 1962 1445 Feminin 145 1274 1492 1018 779
Universitar Total 74 733 835 498 326 Feminin 32 435 486 316 205
Beneficiari de indemnizatie de somaj (someri cu experienta in munca), din care:
Total 6448 4205 4841 2946 2257
Feminin 4026 1705 2081 1377 1052
Primar, gimnazial si profesional Total 6177 2243 2547 1542 1262 Feminin 3849 650 825 571 481
Liceal si postliceal Total 197 1556 1725 1088 761 Feminin 145 814 927 600 427
Universitar Total 74 406 569 316 234 Feminin 32 241 329 206 144
Beneficiari de indemnizatie de somaj (someri fara experienta in munca), din care:
Total : 1332 1566 1078 798
Feminin : 660 727 528 417
Primar, gimnazial si profesional Total : 8 20 22 22 Feminin : 6 5 : 4
Liceal si postliceal Total : 997 1280 874 684
Feminin : 460 565 418 352
Sursa: INSSE – TEMPO ONLINE
Realizarea unei imagini corecte asupra situaţiei locale impune necesitatea
prezentării evoluţiei şomajului, întrucât aşa cum s-a văzut, şomerii sunt categoria
60
cea mai afectată de sărăcie. Remarcăm că 66,93% dintre şomerii înregistraţi în
judeţul Vâlcea la nivelul anului 2015 (tabel nr.12) sunt persoane care au un nivel
de pregătire redus, respectiv: primar, gimnazial şi professional. Acest element
arată necesitatea asigurării unui sistem educaţional incluziv care să permită
accesul la educaţie a unui număr cât mai ridicat de persoane.
Principalele instituţii identificate de noi, la nivelul judeţului Vâlcea, cu
atribuţii în domeniul discriminării şi excluziunii sociale:
Comisia judeţeană pentru incluziune socială – organizată conform
HG 1217/2006,
Biroul judeţean pentru Romi care funcţionează din anul 2001 în
cadrul prefecturii Vâlcea şi are ca atribuţii realizarea la nivel local a
obiectivelor cuprinse în strategiile naţionale,
Grupul de lucru mixt pentru Romi.
În ceea ce priveşte modul în care se doreşte transpunerea în practică, la nivel
local, a obiectivelor strategice naţionale în domeniul discriminării şi excluziunii
sociale remarcăm faptul că Strategia integrată de dezvoltare durabilă a judeţului
Vâlcea pentru perioada 2015-2020 stabileşte ca şi viziune de dezvoltare în
domeniul serviciilor sociale satisfacerea nevoilor tuturor cetăţenilor,
promovarea oportunităţilor egale şi adecvarea sistemului de protecţie
socială, cu accent pe sprijinirea şi integrarea categoriilor de persoane
vulnerabile38
.
De asemenea, strategia precizează obiectivele strategice în domeniul
discriminării şi excluziunii sociale39
:
Valorificarea poziţiei strategice prin eliminarea disparităţilor
economice şi sociale intra şi interregionale (naţionale şi europene),
precum şi a disparităţilor dintre mediul urban şi cel rural;
38 *** Strategia integrată de dezvoltare durabilă a judeţului Vâlcea pentru perioada 2015-2020, p.173
39 Idem, p.174
61
Dezvoltarea şi utilizarea eficientă a capitalului uman, adaptarea
calificărilor profesionale la cerinţele pieţei şi creşterea incluziunii
sociale.
Direcţiile de acţiune şi măsurile prin care se urmăreşte atingerea acestor
obiective strategice sunt prezentate în tabelul de mai jos.:
Tabel nr.13
Direcţii strategice şi măsuri de acţiune
Direcţie strategică de intervenţie Măsuri de acţiune
Promovarea incluziunii sociale,
combaterea sărăciei şi a oricăror
forme de discriminare
2.2.1. Măsuri de integrare pe piaţa muncii, acces
la locuinţe, servicii sociale, sănătate, cultură a
persoanelor/comunităţilor vulnerabile
2.4. Facilitarea accesului la educaţie şi
instruire pentru toţi cetăţenii
2.4.1. Asigurarea educaţiei de bază pentru toţi
cetăţenii
2.6. Dezvoltarea infrastructurii
adecvate la nivel judeţean şi local în
vederea reducerii inechităţii accesului
la servicii de sănătate
2.6.1. Îmbunătăţirea infrastructurii serviciilor de
sănătate în regim ambulatoriu
2.6.2. Dezvoltarea infrastructurii serviciilor
integrate de urgenţă
2.7. Îmbunătăţirea stării de sănătate a
populaţiei
2.7.2. Asigurarea accesului echitabil a tuturor
cetăţenilor la servicii de sănătate de calitate
2.8. Creşterea calităţii serviciilor
sociale
2.8.1. Consolidarea managementului sistemului
de asistenţă socială la nivelul autorităţilor
administraţiei publice locale
2.8.2. Îmbunătăţirea sistemului de servicii sociale
pentru persoane vârstnice
2.8.3. Protecţia persoanelor şi a familiei
2.8.4. Protecţia copilului
2.8.5. Protecţia persoanelor cu dizabilităţi
Sursa: Strategia integrată de dezvoltare durabilă a judeţului Vâlcea pentru perioada 2015-2020
http://www.cjvalcea.ro/index.php/2015-08-10-08-36-39
3.1. Argument
62
3. Implementarea unui plan de acţiune
pentru combaterea discriminării şi
excluziunii sociale
3.1. Argument
România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea
omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a
personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori
supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor
Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.40
“Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la
o ocrotire egală din partea legii. În această privinţă legea trebuie să interzică
orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace
contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie
politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau
întemeiată pe orice altă împrejurare.”41
Direcţiile şi măsurile de acţiune pe care le propunem în prezenta
metodologie se fundamentează nu numai pe analiza documentelor în vigoare
ci şi pe rezultatele Raportului de cercetare Percepţii şi atitudini ale populaţiei
României faţă de Strategia naţională de prevenire şi combatere a
discriminării realizat de TNS pentru Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării42
. Astfel raportul evidenţiază că 87% dintre persoanele
intervievate au declarat că au auzit despre fenomenul de discriminare. În ceea
ce priveşte fenomenul discriminării în România, doi din trei români consideră
că acesta este o problemă actuală care se manifestă des în România.
40 Art.1 (3), Constituţia României
41 Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice
42 ”Percepţii şi atitudini privind fenomenul de discriminare” – realizat la solicitarea C.N.C.D. de TNS Qualitative şi publicat septembrie
2015
63
Analiza rezultatelor sondajului ne-a permis să observăm că cele mai
discriminate categorii sunt apreciate ca fiind: persoanele cu HIV/SIDA (65%),
persoanele dependente de droguri (57%) sau persoanele cu dizabilităţi psihice
sau fizice (55-56%).
Conform raportului, principalul motiv care generează manifestarea
discriminării este reprezentat de educaţia precară sau chiar lipsa ei întrucât doi
din trei români apreciază că lipsa educaţiei poate duce la comportamente
discriminatorii. Alte motive pentru care se ajunge la manifestarea
comportamentului discriminatoriu sunt considerate de respondenţi ca fiind:
lipsa unei informări în raport cu acest subiect, nepăsarea sau indiferenţa
manifestată de oameni în raport cu semenii lor. Respondenţii apreciază de
asemenea că se generează un cadru propice manifestării discriminării prin
lipsa toleranţei în societate (43%) combinată cu nivelul de corupţie perceput
(44%).
Întrucât la nivel naţional instituţia cu atribuţii în domeniul discriminării
este Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cercetarea a urmărit
identificarea gradului de cunoaştere a acesteia. Remarcăm că aproape
jumătate dintre subiecţii intervievaţi au declarat că au auzit de această
instituţie, principala sursă de informare fiind televiziunea.
Ca nivel de încredere opinia respondenţilor se împarte în: 38% dintre
respondenţi au declarat că au multă şi foarte multă încredere în CNCD, în
timp ce 40% au puţină încredere în CNCD.
Un alt aspect important analizat a fost discriminarea pe anumite paliere
educaţie, sănătate, muncă, servicii publice etc.
Piaţa muncii este domeniul considerat de respondenţi ca având cel mai
ridicat nivel de discriminare. Aproape două treimi dintre cei intervievaţi cred
că numărul cazurilor de discriminare în acest domeniu este ridicat şi foarte
ridicat.
64
3.2. Direcţii de acţiune. Scop şi Principii
I. Direcţii de acţiune
Direcţiile majore de acţiune referitoare la implementarea unui plan de
acţiune privind discriminarea şi excluziunea socială vizează :
1. asigurarea cadrului pentru mplementarea principiului tratamentului
egal şi al egalităţii de şanse pentru toţi cetăţenii privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi excluziune socială în vederea
construirii unui model durabil de egalitate, echilibru şi securitate pentru toţi
cetăţenii;
2. asigurarea instituţiilor, procedurilor şi normelor specifice care pot
asigura cadrul prin care politicile în domeniul discriminării şi excluziunii
sociale să fie:
în conformitate cu directivele europene, cu cerinţele internaţionale;
cunoscute şi accesibile pentru toţi cetăţenii;
inteligibile şi să răspundă unor probleme reale;
să încurajeze şi să faciliteze comunicarea socială.
3. promovarea şi apărarea drepturilor stabilite prin legislaţia
antidiscriminare de către instituţiile abilitate;
4. monitorizarea implementarii planului de acţiune privind discriminarea
şi excluziunea socială contribuind astfel la crearea unui climat general de
încredere, respect şi solidaritate, definitoriu pentru o societate democratică şi
europeană.
II. Scopul Planului de acţiune pentru combaterea discriminării şi
excluziunii sociale
Scopul Planului de acţiune pentru combaterea discriminării şi
excluziunii sociale este creşterea capacităţii de implementare a strategiilor şi
planurilor naţionale a instituţiilor statului cu atribuţii în acest domeniu dar şi a
65
capacităţii de implicare a tuturor actorilor sociale în combaterea discriminării
şi excluziunii sociale.
Atingerea acestor desiderate planul se urmăreşte:
1. construirea unui mecanism corect şi eficient care să asigure
reducerea/prevenirea discriminării şi excluderii sociale;
2. identificarea, cât mai corectă, a modalităţii de manifestare a
fenomenului discriminării;
3.evaluarea şi monitorizarea modului de implementare a planului de
acţiune privind combaterea discriminarii şi excluziunii sociale;
4. medierea conflictelor rezultate din manifestarea actelor/faptelor de
discriminare;
5.dezvoltarea comunicării şi cooperării cu societatea civilă, cu instituţiile
administraţiei publice locale şi mass-media.
III. Principiile Planului de acţiune pentru combaterea discriminării
şi excluziunii sociale43
Principiul politicilor integrate, care constă atât în abordarea
integrată a demersurilor de prevenire, identificare, mediere şi sancţionare, cât
şi în luarea în considerare a tuturor formelor de discriminare.
Principiul prevenirii şi combaterii discriminării constă în
promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin acţiuni de informare,
formare şi implementare a prevederilor legale specifice.
Principiul acţiunii afirmative şi al măsurii speciale presupune
promovarea de practici preferenţiale pentru anumite categorii de persoane
dezavantajate în vederea accelerării realizării egalităţii de şanse.
Principiul cooperării presupune dezvoltarea de mecanisme
parteneriale pentru participarea activă a mai mulţi actori sociali din domeniul
public şi privat în implementarea politicilor specifice.
43 http://www.bns.ro/images/sindicale/Hotarare_1258.pdf
66
Principiul implementării strategice constă în abordarea
problematicii discriminării fără diferenţiere între grupurile defavorizate,
conştientizând faptul că fiecare grup defavorizat are probleme specifice.
IV. Implementarea planului de acţiune privind combaterea
discriminării şi excluziunii sociale
În implementarea planului de acţiune privind combaterea discriminării
şi excluziunii sociale, se are în vedere ca principiu director:
Egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor reprezintă o valoare
universală, proclamată atât de documentele internaţionale privind drepturile
omului cât şi de Constituţia României.
Realizarea acestui principiu presupunere o latura cognitivă dar şi
înţelegerea, comunicarea socială, managementul şi participarea efectivă.
Cunoaştere şi înţelegerea
Învăţarea noţiunilor legate de discriminare şi excluziune socială este
primul pas, relativ simplu, întrucât tot sistemul de combatere a acestui
comportament se sprijină pe câteva tipologii precum tipurile de discriminare, sau
măsurile speciale în combaterea discriminării.
Aşezarea dreptului de a nu fi discriminat între alte drepturi şi libertăţi
constituie premisa înţelegerii situaţiilor complexe, când drepturile se susţin
reciproc – vezi convergenţa dintre principiul non-discriminării şi dreptul la viaţa
privată -, ori se limitează reciproc – exemplul tipic fiind cel al confruntării dintre
demnitatea unuia şi libertatea altuia.
Cunoaşterea grupurilor vulnerabile are o influenţă directă asupra
capacităţii cetăţrnilor de a distinge între comportamentele drepte şi nedrepte, ale
lor şi ale celor din jurul lor.
Diferenţierea categoriilor supuse mai frecvent discriminării
beneficiază de prezentarea lor pe o scară descrescătoare a vulnerabilităţii, ca de
exemplu: pcele infectate ersoanele cu handicap şi HIV formează un grup ce se
67
adresează mai intens sensibilităţii cetăţenilor, discriminare pe motive de natura
religioasă necesită un tratament mai elaborat, etc.
Este necesară informarea asupra seturilor de norme legale, întrucât
cetăţenii trebuie să ajungă în situaţia să le folosească pe acestea concret, nu doar
în relaţiile informale între ei sau alte persoane, ci şi în relaţiile cu instituţiile.
Comunicare şi relaţii sociale
Înţelegerea raportului dintre individ, grupul căruia îi aparţine şi
societatea în ansamblul ei constituie premisa maturizării perspectivei asupra
diversităţii sociale.
Stimularea comunicării în materie de discriminare şi excluziune
socială prin analiza unor studii de caz;
Un stimulent eficient al responsabilizării relaţiilor sociale în
evaluarea raporturilor dinte intituţiile abilitate şi grupurile vulnerabile ;
Managementul şi participarea
Mobilizarea cetăţenilor în identificarea discriminărilor atât în
situaţiile care-i privesc pe ei, cât şi cazurile din comunitatea mai largă-instituţii,
presă etc.
Mobilizarea cetăţenilor în rezolvarea unor probleme de atitudine
discriminatoare din societate va contribui la iniţierea (sau amplificarea)
comunicării .
Un program de management a tematicii discriminării şi excluziunii
sociale constă în implicarea grupurilor vulnerabile la discuţii prin contact direct
cu instituţiile abilitate.
V. Obiective generale
1.Identificarea grupurilor ţintă şi a factorilor interesaţi
Grupul ţintă vizat de acest plan de acţiune include:
Persoane sărace,
Copii şi tineri lipsiţi de îngrijire şi sprijin parental,
68
Persoane vârstnice singure sau dependente,
Romi,
Persoane cu dizabilităţi,
alte grupuri vulnerabile.
2. Respectarea şi aplicarea legislaţiei antidiscriminare şi a celei privind
incluziunea socială:
asigurarea respectării prevederilor legislaţiei antidiscriminare, prin
acţiuni specifice de investigare, constatare şi sancţionare a actelor de
discriminare;
instituirea, conform legii, de măsuri şi acţiuni speciale de protecţie a
persoanelor discriminate sau a categoriilor de persoane defavorizate;
monitorizarea respectării şi promovării drepturilor omului;
asigurarea respectării cadrului legal specific incluziunii sociale;
monitorizarea modului de aplicare a legislaţiei şi a normelor privind
discriminarea şi incluziunea socială.
3.Asigurarea cadrului legal adecvat pentru respectarea deplină a
drepturilor omului, a egalităţii de şanse şi implementarea normelor europene
în materie de nediscriminare, de incluziune socială.
4. Conştientizarea problemelor discriminării şi a celor ce vizează
excluziunea socială
Îmbunătăţirea educaţiei în ceea ce priveşte promovarea drepturilor
omului, prevenirea şi combaterea discriminării şi a excluziunii sociale;
Informarea cetăţenilor cu privire la producerea de acte/fapte de
discriminare, precum şi la efectele negative ale acestora asupra climatului
social;
Informarea cetăţenilor cu privire la drepturile şi obligaţiile ce derivă
din implementarea principiilor egalităţii de şanse şi nediscriminării;
69
Facilitarea comunicării între grupurile vulnerabile şi diferite
organizaţii care le reprezintă interesele;
Cooperarea cu societatea civilă în implementarea Strategiilor
naţionale ce vizează problematica discriminării şi a excluziunii sociale, a
Planului naţional de acţiune pentru combaterea discriminării şi excluziunii
sociale.
5. Elaborarea de studii şi rapoarte
Realizarea unor cercetări/analize/rapoarte care să urmărească modul
de manifestare a fenomenului discriminării şi excluziunii sociale, implicaţiile
acestora asupra grurpurilor vulnerabile şi nu numai, evidenţierea măsurilor ce
pot fi adoptate;
Realizarea unor studii cu privire la beneficiile întreprinderilor
sociale asupra comunităţilor afectate dar şi a beneficiilor macroeconomice.
VI. Măsuri concrete de acţiune
Pentru implementarea planului de acţiune propune o serie de măsuri
concrete care se încadrează în trei mari categorii, respectiv:
B) acţiuni care vizează cadrul legal, resursele şi costurile
aferente,
C) acţiuni care urmăresc reducerea efectelor discriminării şi
excluziunii sociale;
D) sprijin pentru grupurile vulnerabile.
A. Implementarea unor acţiuni care vizează cadrul legal, resursele şi costurile
aferente:
asigurarea unui cadru legislativ general optim prin
monitorizarea implementării strategiilor specifice,
completarea şi definitivarea cadrului legal referitor la
investigarea, monitorizarea şi evaluarea actelor/faptelor de
discriminare;
70
repartizarea sarcinilor şi responsabilităţilor între instituţii,
organisme guvernamentale şi nongurvenamentale la toate nivelurile;
sensibilizarea şi implicarea activă a actorilor din mediul
privat în procesul de incluziune socială,
elaborarea şi implementarea de instrucţiuni şi proceduri în
materie de nediscriminare,
consolidarea capacităţii de reacţie a instituţiilor abilitate la
noile provocări sociale pe dimensiunea prevenirii şi combaterii
discriminării;
realizarea unor evaluări periodice, pe criterii explicite,
independende de cele efectuate de autorităţi bazate pe consultările cu
grupurile vulnerabile,
asigurarea resurselor umane şi financiare adecvate în vederea
elaborării, implementării şi a monitorizării activităților prevăzute în
planurile strategice şi în planurile de acţiune;
formarea continuă a resurselor umane cu atribuţii în
domeniul discriminării şi excluziunii sociale;
armonizarea instrumentelor şi politicilor de acţiune prin
cooperarea tuturor actorilor implicaţi;
asigurarea monitorizării continue a progreselor înregistrate de
politicile generale şi specifice;
adaptarea politicilor, a legislaţiei şi a implementării pentru a
răspunde unor situaţii şi împrejurări care au suferit schimbări;
organizarea unor campanii de informare privind legislaţia,
instituţiile şi căile de urmat pentru prevenirea şi combaterea
discriminării şi excluziunii sociale;
crearea de platforme online prin intermediul cărora să se
ofere informaţii legate de formele de discriminare, modalităţile de
acţiune şi soluţionare, instituţii abilitate în domeniu;
71
eficientizarea tabloului indicatorilor utilizaţi în analiza
fenomeniului discriminării şi excluziunii sociale;
elaborarea şi publicarea de rapoarte periodice, studii şi
analize privind gruprurile vulnerabile, situaţia la nivel naţional,
regional, local şi impactul practicilor afirmative;
promovarea unei strategii eficiente pentru promovarea unor
proiecte care vizează prevenirea şi combaterea discriminării;
identificarea grupurilor vulnerabile şi îmbunătăţirea
evidenţelor statistice la nivel naţional, regional şi local;
iniţierea şi derularea unor campanii de informare asupra
principiilor egalităţii de şanse şi nediscriminării;
iniţierea şi derularea unor campanii de sensibilizare a opiniei
publice cu privire la grupurile vulnerabile;
dezvoltarea unor parteneriate public – private care să asigure
ajustarea periodică a strategiilor şi politicilor specifice.
B: Implementarea unor acţiuni care urmăresc reducerea efectelor
discriminării şi excluziunii sociale
creşterea gradului de implicare al angajatorilor,
sindicatelor, instituţiilor educaţionale, a mass mediei în vederea
conceperii şi implementării unor politici de integrare a grupurilor
vulnerabile;
dezvoltarea şi implementarea unor măsuri coerente la nivel
local;
dezvoltarea unui sistem de stimulente pentru angajatorii care
integrează pe piaţa muncii persoanele din grupurile vulnerabile;
realizarea unor acţiuni care urmăresc informarea tuturor
cetăţenilor cu privire la legislaţia în domeniu, organismele
implicate;
72
realizarea şi distribuirea unor materiale de informare sub
formă de pliante, flyere, broşuri pe teme legate de discriminare şi
excluziune socială;
sensibilizarea mass –media, promovarea şi facilitarea
capacităţii acestora de a asigura feed back –ul pentru acţiunile
întreprinse.
C: Sprijin pentru grupurile vulnerabile
elaborarea unor programe care au drept grup ţintă tinerii
care părăsesc îngrijirea rezidenţială;
abordarea unor politici sociale active în domeniul
educaţiei pentru antreprenoriat social;
simplificarea legislaţiei privind combaterea discriminării şi
excluziunii sociale;
organizarea de ateliere de lucru având ca tematică noţiuni,
concepte, idei, teorii, practici în domeniul discriminării şi al
drepturilor omului;
îmbunătăţirea accesului la serviciile de sănătate publică;
dezvoltarea de reţele integrate pentru serviciile sociale;
promovarea economiei sociale;
organizarea de cursuri de calificare şi recalificare destinate
grupurilor vulnerabile pentru creşterea accesibilităţii pe piaţa
muncii;
oferirea unor facilităţi destinate tinerilor din mediul rural
prin crearea unor întreprinderi sociale;
reducerea abandonului şcolar prin constituirea unor
parteneriate şcoală - familie - autoritate publică locală;
dezvoltarea unor programe specializate de asistenţă socială
pentru persoanele vârstnice singure din comunităţile izolate;
73
organizarea unor campanii de conştientizare a riscurilor
generate de discriminare şi excluziune socială;
programe dezvoltate de societatea civilă la nivel local;
crearea unor centre de call – center, prin programe de
voluntariat, pentru asistenţa copiilor din grupurile defavorizate;
facilitatea accesului la serviciile publice, administrative şi
juridice şi alte servicii pentru diminuarea efectelor discriminării şi
excluziunii sociale prin simplificarea modalităţilor de accesare;
organizarea de acţiuni formale şi informale pentru
promovarea acţiunilor de integrare a tinerilor discriminaţi datorită
apartenenţei la grup;
implicarea organizaţiilor nonguvernamentale în
organizarea şi derularea unor activităţi de prevenire şi combatere a
discriminării şi excluziunii sociale;
analiza sociologică a bazei de date constituite din dosarele
petenţilor care au reclamat producerea unor acte/fapte de
discriminare;
analiza bazei de date cuprinzând cazurile individuale,
temele specifice şi criteriile de discriminare percepute;
realizarea de şedinţe de consiliere cu experţi în domeniu;
organizarea de focus-grup cu categorii de persoane ce fac
parte din grupurile vulnerabile, cu reprezentanţi ai organizaţiilor
neguvernamentale pe teme din domeniul de preocupare a
instituţiei;
realizarea de studii şi cercetări şi publicarea rezultatelor;
promovarea surselor de finanţare a programelor ce au ca şi
grup ţintă grupurile vulnerabile;
diversificarea surselor de finanţare a activităţilor şi
acţiunilor destinate grupurilor vulnerabile;
74
responsabilizarea persoanelor care aparţin grupurilor
vulnerabile în procesul de fundamentare şi luare a deciziilor;
creşterea accesului la serviciile de îngrijire şi educaţie
formală pentru implementarea drepturilor copilului în a-i asigura
perspective de angajare pe piaţa muncii;
eliminarea costurilor ascunse ce vizează educaţia copiilor;
creşterea sprijinului acordat unităţilor de învăţământ din
zonele defavorizate în care învaţă elevi proveniţi din grupuri
vulnerabile;
adaptarea infrastructurii în funcţie de nevoile specifice
persoanelor cu dizabilităţi.
* * *
Obţinerea unor efecte sinergetice în implementarea unui plan de
acţiune pentru combaterea discriminării şi excluziunii sociale se poate
produce doar în condiţiile existenţei unei viziuni strategice unitare,
cooerente, capabile să integreze toate domeniile de acţiune din sfera
discriminării şi excluziunii sociale şi să asigure implicarea tuturor
actorilor relevanţi în procesul de adoptare a deciziei.
Procesul de implementare a planului de acţiune pentru combaterea
discriminării şi excluziune socială presupune un orizont de timp
îndelungat ce trebuie monitorizat în scopul conştientizării stadiului în
care ne aflăm în vederea atingerii obiectivelor propuse.
75
BIBLIOGRAFIE
1. Brustur Camelia, Excluziunea socială, ttp://paemfortis.ro/excluziunea-
sociala/
2. Fontaine Pascal, 12 lecţii despre Europa, http://bookshop.europa.eu/ro/12-
lec-ii-despre-europa-pbNA0213714/
3. Vougiouka Anna, Excluziune şi incluziune socială, proiect PosDru
84/6.1/S(53513
4. Teşliuc E., Grigoraş V., Stănculescu M., Studiu de fundamentare al Strategiei
naţionale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020, studiu
realizat de angajaţii Băncii Mondiale, Bucureşti 2015
5. *** Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene, 30.03.2010
6. *** Strategia naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei
2015-2020, www.mmfms.ro
7. *** Strategia integrată de dezvoltare durabilă a judeţului Vâlcea pentru
perioada 2015-2020, http://www.cjvalcea.ro/index.php/2015-08-10-08-36-
39
8. *** Tabloul de bord al indicatorilor sociali şi de ocupare a forţei de
muncă,
http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%2010337%2020
14%20INIT; Bruxelles, 13 iunie 2014
9. *** Romii: Comisia ivită statele membre să îşi intesifice eforturile privind
integrarea romilor, comunicat de presă, Bruxells, 2013,
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-607_ro.htm
10. *** Împreună e mai bine- campanie de promovare a incluziunii sociale,
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziun
e%20si%20asistenta%20sociala/PHARE2006-Constientizare-
incluziune/220110CNCIS-Impreuna_e_mai_bine.pdf
76
11. *** Platforma europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale -
un cadru european pentru coeziune socială şi teritorială
12. *** Dimensiunea socială a Strategiei EUROPA 2020 – un raport al
Comitetului pentru protecţie socială, Comisia Europeană , martie 2011
13. *** Raport privind mecanismul de alertă 2016, COM (2015), disponibil la
http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/2016/ags2016_alert_mechanism_repor
t_ro.pdf
14. *** Percepţii şi atitudini privind fenomenul de discriminare– realizat la
solicitarea C.N.C.D. de TNS Qualitative şi publicat septembrie 2015
15. *** Despre FSE, http://ec.europa.eu/esf/main.jsp?catId=35&langId=ro
16. *** Monografia judeţului Vâlcea, www.bnr.ro
17. https://dexonline.ro/definitie/discriminare
18. http://www.anamariapanfile.ro/formele-de-discriminare/
19. http://paemfortis.ro/excluziunea-sociala/
20. http://lemniko.ro/dale-economiei-sociale/ce-sunt-grupurile-vulnerabile/
21. http://www.cometc.ro/subiecti_vulnerabili.html
22. http://www.ies.org.ro/ce-este-economia-sociala-1
23. Constituţia României, http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339
24. Legea nr. 292/2011 - Legea asistenţei sociale, M.O. 905/20 decembrie
2011
25. Hotărârea Guvernului nr. 1217/2006 , M.O.808/26 septembrie 2006
26. Ordonanţa nr. 137 din 31 august 2000 (republicată) privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare, M.O. 99/08.02.2007
27. Hotărârea Guvernului nr. 1194/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu modificările şi
completările ulterioare
28. Codul muncii actualizat prin Legea 12/2015 (publicată în M.O. nr. 52 din
22 ianuarie 2015) şi Legea 97/2015 (publicată în M.O.nr. 316 din 8 mai
2015)
29. http://sieupot.biz/index.php/despre-proiect/incluziune-sociala
77
30. http://www.agentiaimpreuna.ro/files/publicatii/7-Politici_de_incluziune_RO-
p-ro.pdf
31. http://societate-inclusiva.ro/wp
content/uploads/2014/11/pliante_promovare_incluziune/pliant%20incluziu
ne%20sociala%20Europa.pdf
32. http://jurnalul.ro/stiri/social/pachet-de-incluziune-sociala-prezentat-in-
sedinta-de-guvern-707304.html
33. http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-
nutshell/targets/index_ro.htm
34. https://www.mae.ro/node/1619
35. http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FT
U_5.10.9.html
36. http://ec.europa.eu/romania/news/17012014_norme_ue_pentru_combatere
a_discriminarii_ro.htm
37. http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/13
9979.pdf
38. http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=1089
39. http://ec.europa.eu/esf/main.jsp?catId=63&langId=ro
40. http://statistici.insse.ro
41. http://www.cncd.org.ro/
42. http://cncd.org.ro/new/istoric_legislativ/
43. http://www.fonduri-ue.ro/poad-2014
44. http://www.cjvalcea.ro/index.php/prezentare-judet
Contact:
Asociația Tinerilor Rromi Vâlcea
Blv Tineretului, nr 1B, et 4
Rm Vâlcea, Valcea
Email: [email protected]
Pag web: www.atrv-peh094corai.ro Pag facebook: Peh094-RO10CORAI
Mai multe informații despre program puteți accesa la: www.eeagrants.org și www.granturi-corai.ro
