GoTuA"l*l /Am deschis fereastra camerei mele gi am inspirat

adinc, cu bucurie. Ce miros familiar, intoxicant: noaptea

pe insula Sffnta Elena! Mirosul dulceag (aproape

bolnlvicios) de guave 9i trandafiri plutea in aer Precumeterul - intocmai aga cum miJ aminteam. Cui i-ar fiputut trece prin minte cI at putea fi atit de fericite

intorcindu-mi tn locul pe care tatll meu 9i colegii lui din

marinl il numesc ,Iadul din Adanticul de Sud"?

Era toamna anului 1815. Revenisem la conacul

familiei mele, la Briars, de numai trei zile, dup{intoarcerea mea de la Colegiul Hawthorne din Londra.

imi gocasem ptringii prin faptul cI, de cind sosisem, nu

inc casem nici micar o datl codul bunelor maniere.

Credeau, probabil, ctr directoarea de la Hawthorne, cea

care ne lovea peste degete 9i ne dtdea pumni dupt ceaft,

fusese in s{irqit in stare sI ii bage minlile in cap liicei lormai mici. Eu insimi incepeam se fiu ingrijorate. La

naiba! imi pierdusem, oare, orice siml al aventurii?

Aveam, oare, sd mi tmblinzesc, si devin o lady pi st mtmlrit cu vreun o{i1er din Regimentul 54 al MarineiMaiestdlii Sale, unul dintre aceia cu nasul pe sus qi cu

cizmele lustruite oglindt, aga cum visa Jane, sora mea?

12 STATofl RA6n

Chiar in acel moment, doul salve de tun venind din-spre portul din Jamestown - semnalul cl se apropia ocorabie - rupserl linigtea. Iar eu imi didui seama cdrimdsesem aceeaqi Betsy Balcombe dintotdeauna. Mai invirste, da. Mai inleleapti, poate. Dar niciodata, niciodattin stare si se mullumeasci cu o viali plicticoasd ca

"Iadul" din Atlanticul de Sud.

Mi-am tras pe mine cima;a de noapte gi am pus minape scara mea - iedera care se caldrase curajoasl de-alungul anilor pe ziduriie de cirdmidi roqie ale conaculuipini la pervazul ferestrei mele. Multe nopli de-a rinduliedera fusese scara mea cdtre aventuri. Slavi DomnuluicI Toby nu o tliase in timpul indelungatei mele absenle!

Am alunecat pu;in pe cind mn ridicam peste pervaz,iar Jane se trezi speriatd. Jipe incet, ca o fetil M-amuitat la ea, cum stdtea ridicatd in patul cu baldachin dindantela albd, cu plapuma trasi pini sub berbie. Eu aveamun picior deja scos pe fereastrd. Sora mea se incruntd lamine, severi, precum directoarea de la Hawthorne.

- O si te spun... ml ameninll Jane pe un ton glacial.

- Fricioasi micd! am dojenit-o eu, dind din cap.

Jane avea gaisprezece ani, fiind cu doi ani mai maredecit mine - destul de mare ca sd fie in stare sd tiniun seclet.

- Te duci in Jamestown, nu?

- Culcn-te la loc, Jane! Daci nu, o si faci cearcine, osi rc faci urid ;i nici un ofi1er no si te mai vrea de nevasti!

- Betsy!

- Noapte buni, Jane!Era prea tirziu ca si mI mai opreasci. Deja iegisem pe

fereastrd gi ml lisam in jos, linindu-mn de iederi. Lui

Betsy si NaPoLeon 13

Jane nici nu i-ar trece prin cap vreodatd sI igi strice

minulele incercind sr vini dupd m.ine.

Cind mai aveam pulin pine ios, imi dldui drumul.

Apoi, am tras cu ochiul dupi colpl conacului, ca sl vldce era prin prea.ima. Cei mai mulli dintre sclavii nogtri

se dusesera pe la colibele lor ca sa se culce. Se retrtrseserl

9i soldaiii, degi aveam impresia cl erau ceva mai muhe

santinele decit de obicei.

Am trecut de coll pi am alergat sl a.iung Pe Parteaferita de lumina lunii a verandei pavilionului. Deodatl,

auzii zgomote de pa-pi in frunzigul din preajme. inghepi,

cu urechile ciulite, incercind sn imi potolesc risuflarea

agitatl, ca str nu md dea de gol.

- Eu e. Doar eu, coni1tr.

Toby!I.Jitasem ct bdtrinului ii phcea se se Plimbenoaptea prin gridina pe carc o ingrijea ziua. ii mai plicea

gi sd tragl cite o dupcd de rom, dar nu se imbita nicio-

dati. Risuflai ugurat6.

- Mergi la plimbare pe noapte, conig., ca pe vremuri, dd

- Da.

Nu puteam sd il ved, dar simleam mirosul de rom pe

care il rlspindea. $tiam ci acum imi zimbezlarg, arlrin'du-gi dinlii remarcabil de albi, care imi pdreau un girag

de perle din regiunea lui de baqtinl, Haiti.

- Vine pi conila IanelAm izbucnit in ris.

- Tu ce crezi?

- Nu crede ci da, conili, rispunse el, rizind incet.

Nu crede cI da.

14 ST TaN RABri

Toby stitea pe lingi casa noastrl de mulli ani 9i nevtuuse crescind pe mine qi pe sora mea. Dar ;tiam ci pemine ml place cel mai mult, chiar mai mult decit pe beieli.

Dupi un momenr de linigte, imi gopti cu o voceregrxita:

- Corabie vine aici, in Jamestown. Conila qtie?!

- Am auzit semnalul.Toby amu1i. Dupi aceea,

foarte serios:

- Totul schimbat acum in

617rA"'l*1 2

Vintul cald ce bitea peste Sffnta Elena imi mingfiapicioarele - salutul mut al vechii mele prietene, noaptea.

Clma;a de noapte mi se unduia 9i mi se umfla, prinzindbriza precum o veh albE. Vintul se intelea, quierind peste

crestele asculite ale munlilor intunecali ce se in lau de

jur imprejurul meu. PIreau nigte umeri stincogi, unullinge alnrl, arrnuri cenqn ca ale rlzboinicilor din vechime,

cu sulilele de granit sffepungind bolta instelatl. Muniiidin Sffnta Elena igi impresionau sau chiar iqi infricoqau

privitorii: Stinca, Fonlreala, ba chiar Iadul sau Purga'

toriul erau nume sub care insula era cunoscuti in lume.

Nici cei care locuiau aici nu ii dldeau nume mai blinde'

Mlnurisesc ci nu irni pleceau mungii nici mtrcar ziua,

cu atit mai putin noaptea. Citeodate mi se Plrea ce se

inclini inspre interior, ameninlind si striveasci orice

biatt liinli umane care ar {i indrznit sI reaci pe sub ei.

Noaptea aceea era o astfel de noapte. $i, da, pe cindalergam prin vlile molcome - piguni pentru micile

turme qi cirezi ale insulei - mI simleam in siguranli.Dealurile acoperite cu iarbe erau un mare adipost verde,

un refugiu la care rezboinicii de srinctr nu puteau aiunge.

increzltoare, plutii mai depane.

ofte 9i qopti pe un ton

Sfinta Elena. Totul seschimbi curind, conill, nu?

Nu inlelegeam ce vrea sl spund Toby. El spuneamereu lucruri care aveau un aer misterios. $tiam cIsclavii de pe insuli sint foane superstiliogi, aga incit nuimi atrase in mod deosebit atenlia.

- Titicul ttu mi-a zis si tai iedera peste toL continueel, Azind, Dar eu am ldsat iedera de la fereastra conileipentru cind se intoarce conila acasl

Aga deci, Toby qtiuse de la bun inceput cum fugeamdin cameri qi pdstrase secretul! Simlisem mereu cl el eraprinre puginii oameni care mtr pot inlelege.

- Mulpmesc, Toby!- $q9t! Trezegti toati casa! $i gata Jamestown! Gata

corabie de vfuut pentru conila!- Noapte bunt; Toby! goptii din nou qi incepui st

alerg inspre Jamestown.

Betsy si NaPoleon15 ST Tori FAErri

Libenatea! De mult nu mai gustasem din dulceala ei.

Hawthorne fusese mai degrabtr o inchisoare decit uncolegiu de fete: culcarea de indatd ce apunea soarele, min-clruri pline de grdsimi, pe care le-ap fi schimbat cu dragiiniml pentru apa qi piinea pugclria;ilor, 9i matroane acre

care ne supravegheau ca niqte ciini de paztr.

MI apropiam de Casa Plantaliei, magnifica vill a

guvernatodui, cu coloanele sde dbe. Superba clidire se

intrlp, intunecattr d pnresitd, apa cum era de mult timp.Arita ca un minunat candelabru de cristal, dar cu toate

luminlrile stinse. Mtr intrebasem mereu de ce Companialndiilor de Est, pentru care tata era reprezentantul oficialinstrrcinat cu afaceri, ii incredinjase acestuia Briars, qi numult mai opulenta (9i nelocuita!) Casi a Plantaliei.Gindul acesta ml infuria.

Cind imi mai rnmdsese cam o jumitate de kilometrupinl in Jamestown, incepuserp sl mi simt ostenittr. Numai eram obiqnuite cu asemenea activit4i. Alergatul nufusese in nici un caz introdus in programul de studiiobligatorii pentru domniqoare, stabilit de directoareade la Havrthorne!

tmi prrea rAu ctr nu putusem si vin la Jamestowncilare pe iapa mea, Belle, dar suferea din pricina unuitendon inflamat qi nu voiam sI o schilodesc. Pe viitor,cind va fi ajuns la maturitate, speram s{ o vtrd concurindin cursa de la Deadwood.

Extenuati, imi continuai drumul.

Cei din Jamestown sint de obicei ultimii locuitori dinSlinta Elena care se retrigeau noaptea pe la casele lor.OraEul era un centru de activitate neobosite gi de

imbolduri neinfrinate. Chiar $i a{a, m} surPnnse ceea ce

vzui pi auzii dupi ce trecui de vechiul turn de piatrtr cu

ceas gi aiunsei in centrul oraqului'

Sute de oameni alergau de colocolo, zbierind ca niqte

oorci care igi cautl sciparea. Eram in primeidie se fiu

calcate in picioare, a5a incit am alergat pe o alee de lingl

Hanul lui Poneous gi m-am urcat pe o lada de pepte' de

unde puteam sr observ muldmea' cit de cit in siguranil'

Oaminii se inghesuiau si intre in cltdiri, facind efonuri

si treaci prin J9ile inguste cite gase sau chiar opt deodati'

Ugile se irinteau in spatele lor, una duptr alta, ca nigte

focuri de pistol, de la un capit la celdlalt al girului de case

maronii, -construite

din lemn. Proprietarii nervogi i9i

ferecau uqile de la magazine cu laclte grele, lucru rar

intilnit in Sffnta Elena. Femei isterizate inchideau

obloanele de la etai, trlgeau ialuzelele de pergament Ei

stingeau hmpile cu ulei. Luminile din Jamestown se

stingeau ca ni5te licurici muribunzi'

Dintre cei care rlmeseserl pe stradtr, maioritatea erau

btbali, care strigau, adunali in grupuri mari' Unii dintre

ei $neau in miini muschete.

Nu inlelegeam nimic din toatd agitalia aceea' Nimeni

nu plrea dispus si imi respundl la vreo intrebare' Dace

Sffnta Elena ar fi urmat sl fie atacati, atunci cu siguranll

ct soldalii ar fi fost alertali - dar nu vedeam nici unul'

Poate ci era vorba de vreo riscoald a sclavilor, la fel ca

aceea despre care Toby imi spusese cl izbucnise in Haiti

acum doulzeci de ani.

Apoi, dintr-odatn, imi afunse la urechi vocea unui

bdelel care plrea si stea de vorbi cu un prieten, in spa-

tele unui butoi de rom' aruncat in fala hanului'

STATox RABD{ Betsy pi Napoleon 19

complet de sosirea corabiei! MI intrebam dacn pi bfrbaiiiaceia se duceau si o intimpine 9i mi luai dupa ei.

Infipurai mai strins pe mine cima$a de noapte, ciciincepeam si simt riceala brizei. O mullime impresio-nantl se adunase pe plaja stincoasd - nu numai oamenidin Jamestown, ci qi allii, cu infllipari aspre, venili de

prin alte pl4i ale insulei. Erau acolo 9i soldali inarmali,pe plaja, pe dealuri. Nu mai vizusem niciodatl atit de

mul1i. Probabil ci fuseseri chemali de la posturile lortoli soldalii din Siinta Elena. Dar de ce? La ce tulburirise agteptau?

Corabia impunitoare ancord in larg, la vreo trei sute

de metri de !drm. Am incercat si citesc literele abia vizi-bile de pe prori: N-O-R-7 No rtbumkrlandlEra un vas

britanic, cu sigurang - uite steagul zdreniuit al MarineiRegale fluturind pe catarg! - ba chiar un vas de luptl. Cel

pulin o duzini de tunuri iEi ileau levile din chila rotun-jiti precum corpul unei ra1e. ,Ei bine, md gindeam, cel

pulin nu sintem atacali de strtni. Dar dactr au pus piraliimina pe vas?"

O barci mare, incircati cu oameni qi cai fusese deja

Itrsati la aptr de pe Nonhumberhnd. Era inci prea departe

ca si hni dau seama de detalii. Mullimea se indreptl spre

plaja, dar soldaiii britanici, cu baionetele fixate pe

muschete, ii ftrcuri si dea inapoi.

Un batrin cu pielea ca de pergament, cu un lo4 de

fierar, din piele de ciprioari, statea linge mine, privindinspre mare printr-o luneti. Avea fala rogie ca o sdminld

de rodie, cu r.iduri intunecate, adinci, in jurul gurii 9i pe

git. Era un yamstock, un biptinag din insula Sffnta Elena.

Mn apropiai 9i utsei cu ochiul pe deasupra butoiuluiuria;. Erau doi copii - unul de vreo noul ani gi o fetiliceva mai micn, probabil sora lui, judecind dupi cit debine seminau. Erau prea preocupali ca sI mn;bserve.Erau copii ai strlzii, cu fele murdare, afeza{i pe ni$tezdrenle peticite. BEiatul, plin de voiogie, ii povestea cevafetei, care era irnpietritl de spaiml

- $i Boney mtrninci trei ppi albi in fiecare 2i...,spunea bliatul, 9i copii mici...

Tremurind, fet\a incercl str se dea in spate, dar el igiinfipse miinile in plrul ei murdar 9i o jinu pe loc. Fala ise contorsionl intr-o strirnblturl gi mai sinistre.

- Doar copii englezi, ii gopti el la ureche, in timp ceea suspina. Doar fete!

Fata !pI, shri in picioare 9i incepu sl alerge pe alee,urmeritt indeaproape de fratele ei. Am rh, glndindu_mede cite ori imi insptimintasem cu fel de fel de povegtifragii mai mici, Villie qi Alexander. Dar cine era Boney?Nu imi aminteam de vreo asemenea poveste.

Me intonei la timp pentru a vedea cum un blrbat leimptr4ea tovargilor sti to4e flcute din cirpe irnbibatein ulei, apoi qinea deasupra unei ramuri de Jcim aprinsepropria to4l, pint cind din capdtul acesteia explodarllimbi de foc ponocalii. Degi stdteam la mai bine de cincimetri depinare, puteam simli clldura pe care o emanato4a, laolalte cu fumul gros pi izul de uli de balend ars.De la to4a aceea fu aprinst o alta, de la ea" incl una, gi tota$a, flacira trecu iute din to4e in ro4n pine cind ioatefurl aprinse. D rptr aceea, btrbalii se indreptarl inspremare. ln mijlocul haosului pe care il intilnisem, uitasem

STATon RAEtrl

Toji aveau inftliqarea aceea erodati de vinturi. finealuneta alintiti asupra bircii care se apropia.

- Cine sint? il intrebai pe yamstock.

El iqi puse luneta sub bral 9i se intoarse spre mine.

Nu avea decit un ochi! Orbita dreaptl era goale, iarpleoapa plrea sI ii fi fost cusutl.

id inclinl capul intr-un unghi ciudat 9i mt priviindelung & sus pinl ios, inu-un fel care ml flcu sI regret

cI nu imi trecuse prin cap sl iau pe mine ceva mai gros

decit cemaga de noapte inainte de a pleca de la Brian.

- Da' cine vrea sI qde? inuebl pe un ton pe jumltate

miriit, pe jumitate bolborosit.

- Betsy. Betsy Balcombe.

MI cercett din nou qi {ecu un zgomot ciudat cu limba.

- Da'vezi 9i singurl! spuse el, dlndu-mi luneta.

Am dus la ochi dama rece. Barca qi pasagerii aplreau

incredibil de mici. Nu vedeam nici un detaliu. Apoi, farlnici un avenisment, btbatul i:ni. smulse flrl mena-

jamente luneta din miini. Eram uluite 9i dezamlgitl.Bttrin nebun!

- O fli taman pl dos! mirii omul, oferindu-mi-o dinnou, de data aceasta indreptatl in direclia corectl.

- Hmmm. . . am spus eu, privind din nou inspre barcl.

Acum puteam sl vid totul foarte clar.

- Ei, ce vezi cu ochigori.i lia tinerii ai tli? mI intreblel, pe un ton intruciwa dispreguitor.

- Cai, marinari... si vhlasi.

- Mda! Zi, mai depane...

Lumina lunii ptree str plleascl. Flceam efonuri se

vld ceva.

BetsY 5i NaPoleon 21

- $i... si ofileri. Unul dintre ei e inalt"' cu pirul

clruni. Are niqte perciuni uria9i qi e in uniformi'

- Mda, tre' si fie amiralu''

- Amiralul? Care amiral?

- Hai, zi mai dePane! Ce mai vezi?

Luai luneta de la ochi. Agresivitatea bltrinului ince-

p€a si mi €aseze.- Hai! izbucni el.

Md incruntai la el, enervati de lipsa lui de maniere'

Cr, ,*,a acestea' eram nerlbditoare si aflu cine e in

barci, aga incit mn uitai din nou' lJn nor acoperi luna

,i o,r'"- mai putut vedea nimic imponant' Bltrinul

incepea sl nu mai suPorte a$tePtarea'

-' Ei, ei, vezi 9i pe unii care nu are mutre de englezoi?

Nonrl se indepmr 9i luna strrluci din nou P€$e ocean'

De data aceea, cind am privit inspre barce' am remar-

cat un grup de bErbali - ofileri, din cite puteam sd imi

d"r, ,"."*" - Pe care nu ii vrzusem pini atunci' To1i

ounau unifor-me ciudare' $i ce era asta? Erau 5i citeva

do"-n., ."r" purrau rochii lungi, elegante' cum nu mai

vlzusem pirrl "trrnci.

Toate aveau pe umeri saluri de

metase. Birbalii qi {emeile ptrreau angaiali intr-o disculie

foane serioasi.

- Da, fi rispunsei bltrinului' Sint ;i straini' Sint pi

niqte doamne.

El rise - un hohot nePlicut, asPru'

- Mda, zise.

Cercetai cu atenlie grupul de strrini' Unul dintre ei

mi nedumerea. Era micufgi stltea drept ca o rigle' dar

seDarat de ceilalti Ei nu vorbea cu nimeni' Nimeni nu

io'.er.a ra vorbeasci cu el. Era singurul care nu igi