GonartrozaGonartroza (osteoartrita genunchiului) este o afectiune de natura degenerativa care apare cel mai frecvent la persoanele varstnice. Exista insa si exceptii, si uneori aceasta boala poate fi diagnosticata si la varstele tinere. In unele cazuri, afectiunea poate fi transmisa ereditar, in altele poate sa apara in urma unor traumatisme sau vindecarii vicioase a unor procese lezionale locale. O categorie destul de insemnata dintre pacienti fac osteortita deoarece sunt obezi iar membrele trebuie sa sustina o greutate corporala foarte mare. Osteoartrita, cu multiplele ei localizari, este cea mai frecventa afectiune articulara. De exemplu, in Statele Unite peste 20 de milioane de persoane sunt deja diagnosticate cu osteoartrita. Boala are o evolutie foarte lunga, de ani sau chiar zeci de ani, iar prin natura si intensitatea simptomelor poate fi debilitanta, afectand foarte mult calitatea vietii pacientilor. Osteoartrita este destul de frecventa la persoanele trecute de 55 ani, desi uneori poate fi si asimptomatica. Aproximativ 80% dintre persoanele cu varsta de peste 80 de ani au semne radiologice de osteoartita. In continuare sunt prezentate o serie de informatii utile cu privire la osteortita cu localizare la nivelul genunchiului, gonartroza, inclusiv principii de diagnsotic si tratament. Gonartroza este o afectiune ce poate sa influenteze foarte mult viata pacientului, insa daca simptomele sunt recunoscute la timp iar pacientul se prezinta la medic, evolutia ei poate fi incetinita semnificativ. Osteoartrita genunchiului este o afectiune care apare mai frecvent la persoanele trecute de 45 de ani care au sau nu factori de risc. Boala poate sa apara ca urmare a degradarii cartilajului datorita inaintarii in varsta, in cadrul imbatranirii generale a organismului sau poate sa apara datorita influentei exercitate de anumiti factori. Dintre acestia, specialistii amintesc ca putand fi factori de ric in dezvoltarea gonartrozei: - Obezitatea; - Diabetul zaharat; - Tulburari hormonale; - Boli neuromusculare; - Traumatisme fizice si accidente; - Sarcina; - Afectiuni congenitale caracterizate prin articulatii anormal dezvoltate, ligamente cu rezistenta scazuta. Simptomul principal al gonartrozei este durerea cu localizare la nivelul genunchiului sau cu iradiere pe muschii coapsei sau gambei. Durerea este descrisa ca o senzatia de arsura locala sau de junghi. Durerea poate fi prezenta doar la mobilizare sau si in repaus. Durata acesteia este de obicei mai mica de jumatate de ora (aspect foarte important, care o deosebeste de durerea din artrita inflamatorie, cand durerea este prelungita, peste 30 de minute). Ei ii este asociata impotenta functionala, si mobilizarea dificila articulatiei si oaselor care o alcatuiesc. De asemenea, pacientul mai poate acuza: - Tumefactia genunchilor;

- Modificarea temperaturii cutanate locale (tegumentele sunt mai calde decat cele din jur); - Apariita crepitantelor sau cracmentelor - zgomote anormale care se aud cand se mobilizeaza genunchiul; - Spasm muscular periarticular; - Inflamarea bursei periarticulare (bursita); - Modificari sugestive la radiografii: se observa osteofitele, ingustarea spatiului articular, afectarea osului. Gonartroza este cea mai frecventa cauza de aparitie a 'apei la genunchi', care reprezinta acumularea de fluid in exces in jurul articulatiei genunchiului. Tratamentul pacientilor cu gonartroza este foarte complex. Se recomanda combinarea tratamentului farmacologic cu fizioterapie, si in cazurile avansate, chiar interventia chirugicala. Daca insa pacientul este supraponderal si nu slabeste, adesea terapia nu este eficienta deoarece articulatia este supusa in continuare unui stress semnificativ. Scopul terapiei este ameliorarea simptomelor, reducerea durerii si a inflamatiei locale, ameliorarea mobilitatii in articulatie si pastrarea pentru o eprioada cat mai indelungata a functionalitatii ei, iar in final, imbunatatirea calitatii vietii acestor pacienti. Terapia nonmedicamentoasa include educarea pacientului cu privire la: - Importanta mentinerii unei greutati corporale pe care membrele sa o poata suporta. In cazul pacientilor obezi, se recomanda instituirea unei diete care sa ii ajute sa piarda din kilogramele in plus; - Necesitatea evitarii factorilor care agraveaza simptomele locale si care cresc stressul la care sunt supuse articulatiile; - Schimbari ocupationale, daca este cazul.