GLUMĂ (II)

de Ana Blandiana

Plouă soare peste mineŞi mă udă cu lumină.Eu în joc stropesc cu soareCoala zărilor, velină.

Ce-am făcut?! Cum o s-ascundPata galbenă, arsura?Peste tenta de lumină,Peste zări mă dau de-a dura.

Nu se duce. Ce să fac?Sufletu-l mototolescŞi-l fac cârpă ca să ştergSoarele copilăresc.

Cârpa sufletului însăToată-i îmbibată-n soare,Şterg mereu şi-n zări luminaE din ce în ce mai mare.

Zarea aş putea so-nghitŞi ar fi ascunsă bine,Dar mi-ar lumina tot trupulŞi-ar putea ghici oricine.

Ei, şi dacă ar rămâneÎnc-un soare, ce ar fi?N-o să plângă nu-i aşa? � �Nimeni dintre noi, copii.