M K t f m A ta iiiitrittv in , şi Tipografia:

Braşm, piaţa mara Nr. 30.8arisori nefrancate nu ie

primele. — Manuscripte nu m re trimet 4.

INSERATE se primesc la Adml- ntstraţiune tn Braşovu şi la ur- m&tórele Birouri de anunolorf :

ln Viena: M. Dukes, Heinrich Schakk, Rudolf Mosse, A. Oppeitks Nachfolger; Anton Oppelik, J . Dauneocrg, tn Budapesta: A. Y. Gildbtrger, Kckxtein Benud: în BucurescI: Agence Havas, 8uc- oursale de Boumanie; ln Ham­borg: Károlyt £ Liebmann.

Preţuit Inaerţlunilorii: o seria garmond pe o oolóná 6 cr. şi 80 er. tim bru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială.

Reclame pe pagina a 3-a o şeriă 10 er. séu 80 bani.

id e p m m T E o A sa.) da /ce-^y’f cJBp* » tiueriwm

v 4* U institutul pwlag - lanL

„Gazeta*' iese îb Să-care ti.Aâenamente p e i tn A istro -U m ria :Pe un anü 12 fl., pe şese -uni

6 fi., pe trei luni 3 fi. N-rii de Dumineci 2 II. pe anfi.

Pentru România şi străinăta»:Pe nnú anü 40 frânei, pe sése Ioni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 frânei.

Se prenumâră la tóté ofieieie poştale din întru şi din afară

şi la dd. colectori.A ^ a m e itU ă p a t r i B r a s o u :

a administraţiunn, piaţa «nare, Tßrgulö Inului Nr. 30 etagiulü I .: pe unü anü 10 fi., pe ştae luni 5 fl., pe trei luni 2 II. 50 or. Cu dusulu în caaă: Pe unn anú

f... pe 6 luni 6 fl., pe trei luni fl. Unű eaempiárű 5 cr. ▼. *.

iu 15 bani. At&tü abonaman- ţie cfttü şi inserţiunile suntu

a ee plăti înainte.

Nr. 277.—Annlü LVH Braşovii, Cuminecă, 18 (30) Decemvre f? A 1834.

Non abonamentel a

„MEETÁ TEÂISILVAIUI“Cu I I a n u a r ie 1 8 9 5 s t . v.

•e d esch id e n o u a b o n a m e n t n , la ca re în v ita m u pe to ţi a m ic ii şi sp rijin itorii fó iei m ostre.

Preţulfi abon am en tu luib

Pentru Austro-Ungaria:pe v m u a,zs.-u. p e ş e s e 1-u .xlx p e t x e i 1 - a . n i

1 2 £L. S £L. 3 £L.

Pentru România şi străinătate:pe -u.n.-u. a u u pe şese l-u.33.1 pe tre i I~u.nl

4 : 0 f r a a a c î 2 0 „

IO

Abonamente la numerele cu data de Duminecă:

Pentru Austro - Ungaria:pe u n u .. ..................................................................... 2 I I .pe aâne luni ............................. .... . I II.

Pentru România şi străinătate:pe unu a n u ................................. 8 frâ n e ipe ş e s e l u n i ............................. 4 „

Abonarea se pote face mai uşorii prin m andate p o ştale .

Administraţiunea „G azetei T ran silv an iei“ .

Simpatiile Italiei pentru causa n6strâ.

BraşovO, 17 Decemvre v.

Din Roma, leagănulă poporului nostru, a sosită filele aceste o soire din cele mai înveselit6re. Represen- tanţii Italiei străbune se gândescă la sortea urmaşiloră; coloniiloră împlân­tate pe acestă pămentu de împera- iulu Traianu şi ne trim ită din ve­chea cetate a împăraţiloru romani o salutare căldurosă plină de simpatia, mbărbătându-ne la lupta ce-o pur-

tămă pentru románismulü nostru pen­tru latinitatea originei nóstre.

„Agenţia Havas“ a anunţaţii Marţi, că doué sute şepte-cţecl şi şepte de deputaţi din tóté partidele camerei italianejf au adresată preşedintelui acestei camere, prin mijlocirea bi­roului, o moţiune în care se cjice: „inspirându-ne de principiile de dreptü publică, cari au datü esisten(a Italiei, esprimâmă calduróse simpatii câtrâ po­por ele romane, cari luptă în modă aşa de nobilă pentru apărarea independenţei loră şi a comunei lorü naţionalităţi latinew.

Scirea acésta din Roma a fostü primită cu cea mai mare bucuria de Românii de pretutindeni, căci se vedea dintr’însa. că representanţii Italiei şi-au esprimatü simpatia pen­tru fraţii loru de origine, Români, şi pentru lupta ce-o portă ei în ape- rarea, limbei şi a naţionalităţii lorii latine.

A césta era învederată pentru toţi, cari cunosceau istoriculü ace­lei memorabile moţiuni. Cetitorii noştri îşi voră aduce aminte, că de- putatulă Imbriani în şedinţa camerei italiane dela 27 Maiu a. c. a între­baţii pe miniştrii Crispi şi Blanc, „décá au intenţiunea se provóce o acţiune seriosă pentru a ocroti drep­turile naţionalităţiloră şi mai alesü ale unui poporu latinü din Astro- U ngaria?“ L a întrebarea acésta mi- nistrulü Crispi a declaraţii, că nu-i póte răspunde şi că d-lu Imbriani nu are dreptü să’şi desvólte inter­pelarea sa.

In urma acésta d-lü Imbriani a formulată următorea moţiune, cu scopü de a-o aduce înaintea camerei, după ce va fi subscrisă de numărulă recerutii de deputaţi.

„Conformii principiiloră dreptu­l u i publicu, cărora are a mulţămi „Italia esistenţa sa, Camera esprimă vs;^.patia sa intimă pentru poporulă ro- „mânu, care’şî aperă într’unu modă atătă „de nobilă şi cu atâta bărbăţiă libertatea „şi originea latină comura“.

A césta moţiune a fostü sub­scrisa atunci de 162 deputaţi, dér apep^Ö numără încă nu era de ajunsă spr j a o aduce înaintea camerei. De atunci şi până a4í au mai subscrisü moţiunea încă 115 deputaţi, aşa ca acuma s’a pututü înainta biroului camerei, fiă cu stilisarea de mai süsü, séu cu stilisarea mai generală, ce-o comunică „Agenţia Havasu.

In camera română din Bucu- rescî s’a discutată viu acésta mani- festaţiă de simpatiă a celoră 277 deputaţi italiani. D-lă Ionelă Grădiş- teanu propuse ca camera română se adreseze camerei italiane, prin bi- roulu séu, mulţămirile sale şi recu- noscinţa sa pentru cuvintele de în- curagiare, ce le trimete Româniloră pentru lupta ce o ducă în intere- sulă conservării drepturiloră naţio- nalităţiloră şi în deosebi a celoră de rassă latină. D-lü N. Filipescu 4ise, că împartăşe^ce sentimentele propunătorului, dér deórece camera română n’a primită nici o însciin- ţâre oficială despre moţiune, nici nu póte réspunde la ea în modă oficială ; de aceea propune ca o adresă de mulţămire se se trimită de deputaţi, în numele loru, ér nu de biroulü camerei, pentru a arăta depu^ţiloră italiani, câtă de multă suntă atinşi de căldura, cu care ei au îmbrăţişată causa română.

După ce mai mulţi deputaţi au vorbitü pro şi contra acestei propu­neri, înse toţi manifestândă bucuria loră faţă cu moţiunea deputaţiloră italiani, propunerea d-lui Grădişteanu s’a trimisă la secţii. In c}iua urmă- tore înse d-lü Ionelă Grădişteanu şi-a retrasü propunerea, cjicéndü, ca s’a aflată alta formă, în care toţi de­putaţii unanimă se mulţumâscă prin- tr ’o adresă deputaţiloră italiani. Ast- felă s’a trimisă apoi la adresa d-lui Imbriani următorea telegramă sub­scrisă de 77 deputaţi români:

, Profundă mişcaţi de manifes­t a ţ i a semnificativă tăcută de 277

„membri din pariamentulu italiană, „subsemnaţii membri ai camerei ro- „mâne Ve rugămu, ca pe ce lăs din- „tâiu semnatară ală moţiunei pre­z e n ta tă Camerei italiene, să espri- „maţi colegiloră D-V6stre sentimen­t e l e nostre de recunoscinţă pentru „generosulu şi preţiosulu sprijină, pe „care în modă spontaneu aţi dată „causeiromâne, şi Ve asigurăm de afec­ţiu n e a nealterabilă, ce o pastrămă „Italiei, legămdă latinităţii“.

Nu mai încape îndoială, că ma­nifestaţia de simpatiă a deputaţiloră italiani pentru luptele, ce le purtămă în aperarea limbei şi a naţionalităţii nostre latine, este ună faptă din cele mai însemnate, care trebue se dea mulţii de gândită adversariloră noş­tri, cu atâtii mai vertosii, cu câtii este sciută, că Italia e aliata mo- narchiei nostre şi prin urmare vocea ei dojenitdre faţă cu stapânitorii noştri trebue se cadă şi mai multă în cumpenă.

E a r’ câtă pentru noi Românii asupriţi, cuvintele de încuragiare, ce ni-se trimită din Roma, lâgănulu latinităţii, suntu ună balsamu reco- ritoră pe sufietulă nostru amărîtii de asupririle şi prigonirile vremi- loră, şi î epresentaţii naţiunei-sore din ţera-mama potu fi siguri, că urmaşii coloniiloră divului Traiană le voră păstra pentru aceste nobile şi fră­ţesc! dovec|î de simpatiă o vecinică recunoscinţă în inima loră!

Maghiari, Slavi şi Români.hdiu Rimler, fostulu diplomată,

cunoscută prin nisuinţele lui de-a porni o apropiare între Maghiari, FrancesI şi Ruşi, faptă, care s’a dis­cutată multă acum suntu doi ani, publică în revista francesă „Nouvelte Revueu unu studiu interesaată, în care vorbesee despre o împăcare între Maghiari, Slavi şi Români. Dela anulă 1886, când Ludovicu Mocsdrg a pa-

if U1LETONULÜ „GAZ. TRA N S.“

Istoria plugărituiui.i .

Istoria plugărituiui este totă aşa de vechia, ca şi nemulu omenescu, e-6rece ea s’a desvoltată şi lăţită ână ’n mână cu acesta. Pe Adam

a oseuditii Dumnezeu pentru ne- cultarea poruncei, „ca întru sudo-

ea feţei sale ae-şi agonisescă pânea le tote pană când se va în-rce erăşi înpamentulă, din care a

fostă zidită“. Pote, că încă atunci i’a pusă temelia plugărituiui.

Despre Caină, întâiulă născută lld lui Adamu, ne spune erăşi S. Scriptură: „că a fostu lucrătoru de |iament5“, adecă plugaru; ca plu- (ilugară a chiămatu elu pe fratele $u Avelu la câmpu: „ca se va4e, ee mai lacu holdele lui şi turmele ie oi“, şi astielu J’a omorîtu.

Următorii lui Caină şi Avelă iu fostu parte plugari, parte economi ie vite. Despre Noe scimu, că afa-ş

ră de economia de câmpă şi vite, se mai ocupa şi cu cultura viţei de viă, din ale cărei producte, bendă odată mai multă, s’a îmbătată, şi elă.

Despre ceialalţî patrirachi: Avramă, Isacă şi Iacobu, ne spune S. Scriptură, că pe lângă plugărită, mai ţineau şi turme număr6se de vite, c a : oi, capre, vaci, asini, catâri şi cămile, — cu sutele şi cu miile.

Plugăritulă şi economia viteloră erau ţinute la Jidovi în cinste mare. Despre Grhedeonu ne spune S. Scrip­tură, că cernea bucate, când l’a chiămată ţera odată ca conducetoră de oste contra Filişteniloră ; despre Saulu spune, că-şi căuta vitele per- dute. când fu alesă rege, er dela Davidă, care în tinereţele sale a fostă păstoru şi după aceea s’a făcută îm- peratu, avemu pănă astă4i psaltirea.

Afară de 4 ’ua a şeptea a septe- mânei (Sâmbăta), Jidovii mai ţineau şi anulu ală şeptelea (Sabat), în care înse le era ertată se-şi lucre pămen- tulă. De aci se potă esplica cuvin­tele Mântuitorului, adresate Farisei-

loru : „cari dintre voi nu se duce Sâm băta se-şi deslege boulă seu asi- nulă său dela esle, şi se le adape?“ Aratulă îlă sevîrşiau ei cu o unéita forte simplă, în forma cârligului séu sapei, fără rotile şi cu unu mănun- chiu, de care o cârmuiau. Unéita acésta era la începută íntrégá de lemnă, mai târ4iu înse au începută a-i adauge şi ună feră în feliulă unei sape. şi era trasă de boi seu asini.

Mai târ4iu atâtă plugăritulă, câtă şi economia viteloră au înce­pută a da îndăretu la Jidovi, fiind­că preoţii loru cereau dijmă (decimă) în bani, ca şi la noi pe timpulu io- băgiei. Astfelü au începută Jidovii a-se ocupa mai multă cu negustoria, la care s’au pricepută şi se pricepu pănă astă4i de minune, ca nici unu altă poporă de pe faţa pământului.

După Jidovi, celă mai vechiupoporă din lume suntă Chinesii. Laaceştia plugăritulă a stată în mareve4ă atâtă în trecută, catü şi depr^sentü; la ei îi^u-şi împeratulu,séd'fiiulü C£-”f,'liIlé*ás.im îi mai 4ică

r -i **3 dir «

ei, a mersă şi mai merge pănă as- tă4î, înts ’o 4i, ia plugă, în care ţine elă de córne la arată, voindă a da prin acesta pildă supuşiloră se i,câ tă de tare trebue preţuită plugăritulă, fără de a-le cărui róde nu potă trăi nici împăraţii.

Despre ună prinţă (lecioră de împăratu) chinesă pănă astă4i se mai povestesce istorióra: că fiindu odată la câmpă, a trecută cu curtenii săi pe lângă nisce plugari, de cari elă a începută a rîde, cum se căs- niau cu aratulă. Curtenii au spusă la amé4í împăratului întemplarea, ér acesta a poruncită, ca prinţului în 4iua aceea să nu-i dea pâne, ca de altă dată Bă se înveţe a cinsti pe plugari.

Deşi prin asemenea pilde s’a îmbărbătată plugăritulă, totuşi elă n’a putută lua ună sboru, ca la noi în Europa, deóre-ce fiindă Chinesii despărţiţi prin mări şi prin ună zidă puternică spre mé4á-nópte de cele­lalte neamuri, ei au rămasă tare în-

Pagina 2. GAZETA TRANSIVANIEI Nr. 277—1894 ;

şitâ în modă energicii pentru drep­turile naţionalităţiloru, pană astăcjî nu s’a mai criticată nici-odată din parte maghiară cu cuvinte atâtă de necruţăttfre sistemulu brutalii şi vol­nicii alu Maghiarilorfl del<* putere, ca în scrierea acesta. Rimler se le- gitimăză ca „unii patriotă maghiarii înfocatu, ai cărui protopărinţi au luptatu pentru independenţa Unga­riei şi au induraţii chiar şi m6rtea de m artiri.“ Elu şi-a pusă de temă „nu numai a descoperi relele ce causeză nemulţâmirea naţionalităţi- lorii din Ungaria, ci de-a indica şi mijlocele, cari ar duce la o linişte dura­bilă.“ Spre scopulu acesta Rimler reamintesce trecutulu, în care Un­garia a fostu mare şi puternică, de6re*ce Maghiarii au conlucratii în cea mai bună înţelegere cu Croaţii, Ruşii, Slovacii, Serbii şi Românii antochtonî pentru binele întregului. Nu numai sânge maghiarii a’a ver­saţii pentru puterea şi neatârnarea Ungariei. Astfelu au ţinutu lucruri­le pana la 1848. Absolutismulu, ce a urmaţii acum, a asuprită în modu asemenea atâtu pe Maghiari, câtu şi pe Nemaghiarî. Dela anulă 1861 pănă la 1866 destinele Ungariei fu­ră conduse de baronulă Vay, Geor- ge de Mâylâth şi de baronulă Sen- nyey. In tr’aceştî şese ani t6te na­ţionalităţile erau mulţămite- Situa- ţiunea se schimbă însă sub Andrâs- sy, care voia se le isprăvescă t6te cu forţa. „Elu, şi mai multu C olo manu Tisza, creară şovinismulii cre­ară situaţiunea de a9tăc[Î> şi decă acesta va duce la perirea Ungariei, atunci în prima liniă portă vina ei. şi nu Vekerle, care voiesce numai se-i copieze pe aceia câtă se pote de naturalii şi viu“, ast-felu ( ice Rimler. După-ce autorulu condamnă în tonii aspru procesele tendenţiose îndrep­tate în potriva Româniloru, vorbeace despre legea de naţionalitate din 1868, care n’o află de îndestulire, şi care, după-ce nu se pune în pra- xă, şi-a perdutu tdta vaI6rea. E in­teresantă cum desfăşură Rimler mai încolo tema acesta. Elu dfice u r m ă - tbre le :

Maghiarii, cari îşi atribue hegemonia, fiind opăciţî în nisuinţeîe lorii de asimi­lare, aflară îngrabă ocasiune, pentru a spar­ge o uşă după alta în legea de naţionali­tate. Ast-felă înainte de tote s’a introdusă în şcolele poporale nemaghiare limba ma­ghiară ca obiecţii de propunere, sub pre­textulă falşii, că Nemaghiarii, pentru de a-şi pute esercia drepturile lorii de cetă­ţeni ai statului, îti prima liniă trebue să înveţe limba statului. Abstragendă acuma dela tote sofismele şi chiar şi dela efectulă demoralisatorii, ce-lii produce neobservarea

acestei „legi cardinale“, schimbarea şcole- loră poporale nemaghiare în fabrici de maghiarisare însu-şl din punctă de vedere pedagogicii este regretabilă, de6rece opera forţată a maghiarisărei în sine are a valore problematică şi se esercită numai pe oon- tulă progresului în celelalte obiecte de în- văţămentă.

Apoi ce să mai 4i°ă omulă despre Kişdedovurile maghiare, întroduse pe spe­sele statului între naţiunile nemaghiare, spre scopulă ca şi copilaşii ruşi, slovaci, şerbi şi români să înveţe limba statu­lui. La înfiinţarea de scole medii ne­maghiare, prevăzute în legea de naţionali­tate, nici n’a ajunsă lucrulă, ba chiar şi acele scole medii, pe cari Nemaghiarii le posedau de mai ’nainte, fură parte des­fiinţate, parte străformate în curaţii ma­ghiare. Astfelă de pildă s’au închisă şco­lele medii ale Slovacilortt protestanţi, s’a desfiinţată reuniunea culturală slovacă „Matica“, ale cărei case, colecţiunl şi bi­bliotecă, precum şi capitalulă de 100.000 florini, s’au confiscată sub pretextulă cu- riosă, că în instituţiunea acăsta se propagă ună spirită periculosă statului (!!), faptă, care pretinde desfiinţarea ei (! !)...

Gă în şcolele poporale şi medii ma­ghiare înfiinţate pe spesele statului, se ma- nipuleză în modă şi mai tristQ, nu mai e lipsă de nici o dovadă.

E destulă a aminti, că în acestea studiulă limbei germane e ou totulă negligiatQ şi copiiloră li-se interc^ice a citi literile cirile. La aceste se mai adaogă denunţările făcute contra învăţătoriloră şi preoţiloră ortodoxi zeloşi şi persecutarea loră, că ar fi „agitatori“. Şi totuşi chiar şi astăcji s’ar pute face din Nemaghiarî buni patrioţi, decă ar ajunge la valore princi­pi ulQ, de a li-se conferi egală îndreptăţire pe terenu spiritualii, adecă în biserică şi şcolă.

Pentru ilustrarea, cum se respectă drepturile politice iile nemaghiariloră, s jr- v^scă următorele :

Ţinerea adunăriloră poporale sim- plaminte li-se intercjice NemaghiarilorG, sub pretextulă, că la acele iau part© şi omeni din străinătate (!!!). Se scie însă, că în totă lumea la adunări publice potă lua parte şi streini. Iudată-ce şi-ar permite streinulO, a-se amesteca în pertractare, este datorinţa comisarului guvernialâ, care e de faţă, să împedece acesta, seu să disolve adunarea. Deci a denega simplu şi scurtă Nemaghia­riloră, cari şi aşa în congregapunile corni - tatense şi în cameră nu suntă representaţl, chiar şi adunările poporale sub ună pre­texta atâtă de fără temeiu, este o volni- ciă, care işî bate jocii de acesta instituţiune liberală.

Ca se ţine de eserciarea dreptului de alegere, naţionalităţile sunt asemene în mod vitregă tractate. In Ardeală cercurile elec­torale suntă astfelă împărţite, încâtă pe 60—80.000 Români cade ună deputată,

pănă când 4—5000, câte odată şi mai pu­ţini Maghiari au asemenea dreptă de-a alege ună deputată. Asemeni nedreptăţi obvină şi în Ungaria, mai cu sémá în cer­cările electorale rusescl şi slovace. Astfelă e de înţelesă, că în oercurile nemaghiare, în urma presiunei guvernului şi cumpă- rărei de voturi, se alegă deputaţi din par- tidulă liberală, ér cercurile maghiare alegă mai alesă membrii din partida indepen­dentă, dela cari naţionalităţile cu totă dreptulă aştâptâ sanarea acestorQ i-tărl de­testabile.

Pasivitatea Nemaghiariloră deci este silită, căci candidaţiloră naţionali le este cu neputinţă a reuşi în cercurile pline de terorismă şi corupţiune. Aşa numituln re­gimű liberali* asupresce pe Nemaghiarî pe to*ă linia şi se ra^imă în procederea acésta ne- dréptá pe ajutorulă Austriei şi pe ală im­periului germană, stătătoră la cârma tri­plei alianţe, uitândă, că lucră „pur le roi de Prusse“ (pentru regele Prusiei)...

Deslegarea cestiunei naţionalităţiloră din Ungaria se presintă deci ca ună nodă gordiană, pe care însă a’lă tăia, ca Alexan­dru celă mare cu sabia, în faţa constela- ţiunei politice din Europa, abia îi va suc­cede órecui. Formularea unei propuneri, care să liniştâscă pe Nemaghiarî, şi care să-i împace cu posiţia ce o au ei în Un­garia, pretinde deci o grijă şi prevedere deosebită, şi numai atunci va fi la timpă, când va dispáré de pe scenă regimulü actualii, pseudo'liberali, basatü pe corupţiune şi căl­care de cuvéntű.

D-nulu R i m le r păşesce apoi energică contra încercăriloru Ma- ghiariloră dela putere de-a ameninţa esistenţa naţionalităţiloră nema­ghiare şi ajunge la următorele con- clusiunî:

Cine s’ar îndoi, câtă de frumosă ară fi, când toţi cetăţenii unui stată poliglotă, într’o bună dimineţă s’ar trec|i, ca prin mi­nune, ca fraţi de aceeaşi limbă! Dér este altceva a formula dorinţe pie, şi cu totulă altceva a alerga după utopii cu mijlóce vol­nice. „Asimilaţiune“ însemnă desnaţionali- sarea unui poporö prin altulö, adecă de regulă a unui mai slabă prin celü mai tare. Insă chiar şi poporulă celă mai pu- ternicö, décá voiesce să asimileze şi decă voiesce, ca acăstă nisuinţă în sine nenatu­rală, să aibă ună resultatü, trebue să în- cungiure ori şi ce măsuri mai aspre, ba chiar şi aspectulă intenţiunei de asimilare, şi trebue ca să lase să lucreze în linişte massa sa mai mare, sóu superioritatea sa spirituală, pentru de-a nu se slăbi pe sine însuşi prin provocarea inutilă de lupte in­terne.

Şi faptulă acesta ar trebui să-lu ob­serve cu atâtă mai multă ună poporă mai slabă — cum suntă Maghiarii — mai alesă după-ce acesta de mii de ani este desig­nată din partea unui poporă vecină mai

puternică — Germania — ca obiecta de asi milare.

Să aruncâmti o privire în ţerile streine să vedemă, că ore lucră alte popore la asi milarea seminţiiloru loră heterogene. Niol de cum! Francesii, Englesii şi Ruşii, con' duşi nu numai de motive umanitare, ci chiar şi de motive politice, evită, de abusa de tăria şi puterea loră coverşitore faţă cu Elsacienii disparenţl de mici, re* pective faţă cu Scoţii şi Finii.

Francesii au fostă aşa cuminţi, a m asimila pe ElsacienI în privinţa naţională, din contră aceştia au de-a mulţumi Fran ciei desvoltarea loră liniştită şi bunăsta rea loră înfloritor». Elsacienii se simtă fe riciţi, a lua parte, ca cetăţeni ai Franciei, la puterea şi mărirea ei, mai alesă pentn că Napoleonă I ilăsa să strălucăscă cu oca siunea întreprinderilor sale mari, mulţi ge nerall şi marşali elsac*ianI(Kellermann, KU ber, Rapp, Lefebre, Westermann etc.)

Cu atâta mai puţină au fostă asimila Scoţii din partea Engleşilor, ei au remasfl pănă astăcjl CeiţI curaţi şi limba loră dom' nesce pe ună teritoră de 44.000 chilometr cuadraţi. Uniunea Scoţiei cu Anglia s’a fi cută numai sub regina Anna (1707), şi atunci Albionulii mândru a trebuita să ce deze, ca statulă unită se nu fiă numitî oficioiă Anglia, ci Marea Britaniă (Scoţi adecă suntă Celţl de ai insuleloră brita nice)( ca constituţiunea bisericei şi scole scoţiane să fiă garantată prin „Act of se curity“ etc. Scoţii după tote aceste pot fi mulţămiţi cu ţinuta binevoitore a Engle siloră şi-şi potâ împărţi în modu since: cu ei durerile şi bucuriile.

Despre o asimilare a Finiloră di] partea Rusiei nu pote fi nici vorbă. Mi rele ducată finică este împreunată cu Ei sia printr’o uniune personală. îşi are legi laţiunea şi administraţiunea sa propri armata sa, oficiele sale vamale, banii proprii, şcolele sale etc. Şi în totă privim face progrese considerabile. E deci naci rală, că Finii se alipescă cu dragoste p| triotică de împăratulă Rusiei şi de in riulă puternică rusescu. Der pentru ce căutămă în streinătatea depărtată esempl de alipire intimă a pop6reloră de diferi naţionalităţi câtră ună stată ? Le aflămO în Ungaria, în patria nostrâ, in „eorpjl juris Hungarici....“ şi şoviniştii leneşi di gândi vreu se presinte regimidu lorii de rorc, pusn la cale dela 1868 incoce, § unu ejiuxu ala t rad iţi anilor ii de o m de ani /

Autorulu încheia, că pentru l|| garia esistă numai unu singurii pericol adecă maghiarisarea. Pentru de alu cungiura pe acesta, Maghiariloru nu va remâne altceva, decâtu se se împt cu Slavii şi Românii. Acesta înse va succede numai unei partide, ci va ave de acum se se formeze, ci va realisa înveţăturile lui Szech&iţ Vay, Deâk, etc. şi care va ci

deretu faţă de sciinţele şi civilisa- ţiunea nostră.

După Chinesi, urme mai însem­nate de plugăritu aflăm u la Indieni; aceştia inse fiindu împărţiţi în caste (clase), precum: a preoţiloru, mili­tarilor«, phigariloru, meseriaşiloru şi neguţătoriioru. şi a cerşifcoriloru, (Pa- rias), — nu se ocupau cu plugări- tulu decâtu clasa plugarilorfi, deore-ce nu era ertatu, sub pedepsă de morte, ca se se trecă dintr’o castă într’alta.

Plugăritulu consta din cresce - rea unoru animale, ca: oi, capre, vaci, asini, cămile şi bivoliţe, — de acestea din urmă pănă astăcjî se mai află în stare sălbatecă pe ţermuruiu rîului Ganges, — şi din cultivarea u rezu lu i, orzului, grâului şi cafelei.

Babilonenii şi Asirieuii încă se ocupau eu plugăritulu, care consta din semenarea grâului, orzului şi urezului. Acestea i?e cultivau mai multu în apropierea rîului Eufratu, din cai e pe timpu de secetă se putea conduce apa pe nisee iazuri (cana­lul î), ca se le ude (irigeze). Mai multu se ocupau ei cu grădinari tulii,

pentru înaintarea căruia înşi-şi împă­raţii loru le dedeau pilde frum6se. Astfelu împerătesa Semiramida a ri­dicată două grădini frumose pe nisce stâlpi de petră cu lanţuri, cari s’au numeratu între cele şepte minuni ale lumii, şi pe cari se cultivau totu feliuîu de legumi, pomi şi flori.

Afară de plugăritu şi grădină­rita, Babilonenii şi Asirienii mai cresceau şi mulţime de vite, c a : oi, capre, vaci, asini, cai şi cămile, cu cari parte se ajutorau la lucru, par- te se nutriau cu laptelea şi carnea loru.

După Babilonenî şi Asirienî, cele mai însemnate urme de plugă- îitu le află mu la vechii Egipteni. Aceştia avendă unu rîu mare, Nilulu, care străbate ţera loru în lungulu, şi care ese în t6tă t6mna şi primă- vera din alviele sale şi lasă unu felu de nomolu (noroiu) în toropi gunoiului, prin acesta s’a înlesn^u din vechime cultura grâului, ureju* lui şi orzului, °um şi a u;~ *râlegume, ca Xii xe,r a iea’ aS0jrd ^ bobulu.

Semenatulu la Egipteni a fostu şi este pâuă astăcjî f6rte simplu : după ce se varsă Nilulu din matca lui şi la câte-va cjile se trage apa de pe câmpuri, locuitorii se ducu şi semenă în nămolulu acela semenţa, fără a mai ara înse pămentulu, ca pe alte locuri; de cum-va nu se as­tupă bioe semîuţa, atunci se mână vitele peste ea, ca se o mai calce.

Egiptul u a fostu vesti tu atâtu în vechime, când însu-şi patriarchulu Iacobu, pe timpulu f6metei din Ca- naanu, a trimisu pe fiii sei după grâu acolo, câtu şi astăc}*, când grâ- ulu egiptenu face concurenţă la cele­lalte pe unele pieţe din Europa.

Uneltele de plugăritu ale vechi- loru Egipteni costau din unu plusru simplu în forma cârligului, cu care arau în locurile mai tari, pe unde nu se revărsa Nilulu. La plugCi se prindeau boi şi cai; la grăpatu folo- siau nisce nuele tufOse seu mărăcini, pe cari le terau pe looulu 3emenatu, ca să se astupe semenţa; la secerată folosiau secerea cu dinţi seu iară d in ţi; la îmblătitu întrebuinţau vitele,

cari se mânau peste spicele puse nisce arii anume făcute pe câm er la venturatii, care se iăcea nuiUi când sufla ventulu, ridicau grâuloij susu cu o lopată, er când grâui cădea jo3u, ventulu sufla pleva pe elu. tocmai cum se face şi ia venturatulu în şură, cu lopata venturatu, la grâulu îmblătitu îmblăcii.

Vechii Egipteni, pe lângă buca mai cultivau şi papirulu, o plani din ale cărei foi se făcea hârtia i scriau. După ce a începută a se fa . hârtia din sdranţe, cultura papiru s’a părăsită cu totuiu. j

L a Arabi, plugăritulu se pui \ numai în partea de cătră me(}ăD' 1 J te, unde se cultiva: grâulu, orzi şi urezulo, mai spre mecjă-cji itorii au adusu atât u in trecutu, şi astă4i, o vieţă de nomazi, umbla cu vitele loru dintr’unu intr’altulu. Cele mai de frunte rnale ale Arabiioru au fostu şi suntu şi astă4î: calulu şi cămila,

Calulu arabică este celu vestită soiu de cai de pe faţa Cl

C£

Nr 276—1894. GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 3

basa, care încă lipsesce, „pentru o Ungaria puternică, ce va ave se conducă hegemonia morală în Os- tulu# Europei.u

Procesulü de pressă alü „Dreptăţii“.Eri, în 28 Decemvre n. c., s’a

pertractatü înaintea curţii cu juraţi din Timişora unü mare procesü de pressă, ce ’i s’a fácutü cjiarului na ţi o n alü románü „Dreptateau. Proce­sulü a fostü intentatü pentru 12 ca ­şuri de agitare în contra naţiona­lită ţi“ , 8 caşuri de „agitare în contra autorităţilor^ şi 1 casü de „agitare în contra constituţiei14. Acu- satü fostü d-lü Dr. Valeriu Branisce, parte ca autorü, parte ca redactorü résponsabilü ala „D reptăţiiu.

Pertractarea procesului s’a în- ceputü erî dimineţă la orele 9 !/4, fiindü de faţă mulţime de Români, între cari şi d-nii Alexandru, Zeno şi Eugenü Mocsonyi. Acusatulü a vorbitü la pertractare numai romă- nesce Aperătoru a fostü distinsulü advocatü slovacü din Pojunű d-lü Dr. Miloşii Stefanovicí.

Procesulü s’a terminatü numai 8c]í. Dela raportorulü nostru specialü încă nu ne-au pututü sosi pănă acuma amenunte. Despre resultatulü pro­cesului primimü a4í la amécji ur­mátórea telegram ă:

Timişora, 29 Decemvre* In pro- sulü „Dreptăţii“ redactorulü respon- sabilü Dr. Vaieriu Branisce, a fostü declaratü vinovatü de cătră juriu prin VerdictÜ unanimü, ér tribünalulű pe basa acestui verdictü, Pa condamnatü ia dói aní ínchisóre de statű, 1300 liorení amendă şi S20 florenî spese procesuale. Advocaţii Ungureanu şi Brediceanu s’au pusü chizeşi pentru elü, depunéndüo cauţiune de 5000 florenî. Aperăto­ru lü a înaintatu recursü de nulitate. Românim ea, de aici e adéncű in­dignată, dér nu cu capulü plecatü.

SO IR ILE ŞILEI.— 17 (291 Decemvre.

„Ricordi Rumeni“ este titlulă unei voJuminose broşuri, ce a apăruta de cu- rendă în Parma, în limba italiană. Auto- torulu ei este d-lG lioberto Fava, bine cu­noscuta tuturora Românilora de pe tim- pulfl, când a representatQ presa italiană la procesula Memorandului. In acăstă broşu­ră, d-la Fava descrie cu colori vii şi cu şi mai viuă simpatiă pentru Români şi cau-

lorfi, impresiunile sale de călătoriă, ce a în- treprins’o în Transilvania şi România după procesula Memorandului, făcenda şi unele apreţierl nimerite asupra stărei nostre şi a cestiunei române. Ca semna de deosebită

afecţiune pentru fraţii săi Români, broşu­ra d-lui Fava ni-se presentă cu învălitore în frumósele colori naţionale române. Vomă avé ocasiune de a mai reveni asupra aces­tei interesante scrieri.

— o—Din Lugoşă se scrie „Dreptăţii“, că

în 25 Decemvre n. a sosita acolo o mare deputaţiuue română din Blaşiu sub condu­cerea D-lui canonicű Dr. Alesandru Gframa,care a venita anume să salute şi să felicite pe nou numitula archiepiscopa şi metro­polisa Dr. Victorű Mihályi. Membrii depu- taţiunei suntü următorii: Dr. Alesandru Grama, canonica, IoanÖ Germana asesora consistoriala, Dr. Isidora Marcu profesora de teologie, Arona Deaca profesora gim- nasiala, Arona Papiu notară consistoriala, Georgiu Bărbata parocha şi protopopa ala Blaşului. Aurela Domşa catecheta ala şco- lelora superióre de fete, Bruta Hodoşa di- rectorula băncei „Patria“, Georgiu Vancea administratorula domeniului consistoriala, Davida Radeşa forestierula archidiecesei; toţi din Blaşiu — Teodora Onişora, Şte­fana Olteana, Mihaila Molnára, Vasilie Bâr­sana, Simeona Moldovana, cetăţeni din B laşiu ; Lauriana Vodă şi Ioachima Toto- ianü, clerici diu Blaşiu. — Membrii depu- taţiunei pi mai mulţi fruntaşi români din Lugoşa au fosta la amiacji ospeţii noului metropolita. Séra inteligenţa română din Lugoşa a datö în onórea deputaţiunii una splendida bancheta în hotelula „Concordia“, cu care ocasiune reuniunea română de cân­tări lugoşană s’a distinsa şi a delectată pe rarii ospeţi prin producţiunea sa cu mai multe piese alese. Deputaţiunea a fosta plăcuta surprinsă şi a dusü cu sine în Ar- deala cele mai bune impresiuni. — In 10 Ianuarie n. 1895 I. P. S. Sa noula metro­polita va fi salutata şi din partea asesori- lorü săi consistoriali şi a tuturora proto- popilora din diecesa română gr. cat. a Lu- goşului.

—o—Monitorulu oficială alfi armatei pu­

blică următorele schimbări, ce s’au făcuta cu fiaea lunei Decemvre a. c . : Capelanula gr. or. militară de ol. I. Simiona Popoviciu a fosta pensionata la rugarea sa. S ’a acti­vata locot. în reservă Corneli# Cristea la reg. 62. S ’au num ita: locotenenta în re­servă: George Iuga reg. 62, cădeţi în re- seivă : Octaviana Popeacu reg. 51, Paula Csato reg. 51, George Păpuca reg. 64, Ni- colau Căciulă reg. 31, Radu Ardelea şi Constantina Păduro reg. 2, íóna Păourariu reg. 68, Leon Neşcuţa reg. 41, Lauriana Yoda reg. 50, Iónü Jaliu reg. 64, Iosifa Sérbu reg. 64, loanü Bachişa reg. 50, Iuliu Deaca reg. 68, loanü Harşa reg. 2, AmbrosiuPlă- jana reg. 1, Iuliu Popoviciu bat. vén. 28 şi Constantina Berăria desp. sanit. 22.

— o—Fo8tulö rege alü Neapolei, Francisco

I I a muritü alaltăeri în Arco, unde merse să visiteze pe archiducele Albrecht. Fran­

cisca II îşi perdu tronula Neapolei în 1861 şi se retrase la Roma, ér dela 1870 încoce a trăita în Bavaria.

Piesele de 20 cr. şi de 4 er., despre cari s’a publicata, că nu vora mai circula dela anulü nou încolo, după cum suntema informaţi dela perceptoratula de dare, vorü circula şi în anulu 1895. La perceptoratele de dare însă se vora primi în anula vii- tora numai în sumş pănă la 5 ii.

— o —Nou oficia postain se va deschide cu

1 Ianuarie 1895 în Tohanulu vechiu (O-To- hán, com. Făgăraşului). Acéstá postă este şi pentru Tohanula nou. Dirigenta poştala este numita d-la G. Oprea, fosta înainte învăţătora în Comăna inferioră.

„Simpatia englesâ“ este titlula unui articola din ( .iarulQ. rusesca „Nowoje W rem jau, în care acésta vorbindü despre cestiunea orientală, pretinde pentru Rusia staţiunea Gallipoli din marea mediterană. Pentru acésta acuisiţiă Rusia i-ar asigura Turciei inviolabilitatea posesiunilorü ei asia­tice, şi atunci şi Anglia i-ar puté reda fără nici una scrupulü Ciprulü. Decă ast-fela Rusia ar căpăta, cu ajutörula Angliei, unele puncte de radiina din marea mediterană, atunci acésta ar puté fi asigurată, că Ru­sia nu s’ar amesteca în afacerile Indiei, şi în modula acesta cestiunea orientală ar fi resolvată.

— o—Musica militară va da mâne, Dumi­

neca, şi Marţi concerta în otelula Europa, —o—

Musica lui Costi Găluşcă va da în 31 1. c. séra una concerta în otelula Eu­ropa. După concerta va urma dansü. In- ceputulü la 8 óre séra. Intrarea liberă.

Discursulü. ministrului Al. Lahovariîn cestiunea naţională,

ţinutfi în şedinţa dela 2 Decemvre v. a Camerei române.

Totă Europa declară, şi întreita ali­anţă, şi Francia şi Rusia, că doresca pacea în Europa; şi eu învinsa seu convinsa ded. Sturdza, voiu ridica o cestiune de felulă acesta, care nu póte să sférséscá decâta printr’o umilinţă sângerosă, seu ună resbela nebunesca!

D-lora, eu cunosca două caşuri con­timporane, în care una stata străina a in­tervenita între supuşii altui stata şi guver- nula lora.

Dér aceste intervenţiunl au fosta ime­diata urmate de resbela şi aceia, cari au intervenita au sciuta atunci, când au făcuta asemenea demersă, cari erau urmările. Erau gata şi de răsboi, erau siguri şi de victorie. Ast-fela lucrézá ómenii de stata. A intervenita Piemontula între Austria şi supuşii săi din regatula Lombardo-venetianü. Situaţiunea se aséméná forte multa, din puncta de vedere internaţionala, cu cea de ac|I.

Nu privea pe Piemonta modula, cum Austria trata pe supuşii săi Italieni. Când

dér Piemontula a intervenita, după două luni a şi declarata răsboi şi avea pe Fran­cia la spatele lui, şi Piemontula a devenita Italia.

A intervenita şi Rusia între împără­ţia Turcéscá şi supuşii săi creştini, cari erau Bulgarii. Acéstá intervenţiune a fosta ârăşl urmată de una răsboiu victoriosa. Atunci notele ínsemnézá ceva. ErăşI pen­tru a face plăcere d-lui Delavrancea, voiu cita două versuri:

„Les declamations sont comme desepées

„Et il y pendtoujours quelques gout- tes de sang.u

Declamaţiunile d-vóstré sunta seci, dér ale mele, când voiu avé onórea să represinta regatulü româna, ar fi ca o spa­dă, şi o picătură de sânge s’ar găsi în vîr- fula ei. Dér fiind-că n’avema intenţiunea nici noi, nici d-vostră, să trecema Carpaţii, nici să punema în pericola pacea Europei, atunci de ce aceste declaraţiunl fără rosta şi învinuiri fără efecta?

A mai fosta a treia intervenţiune de o altă natură în istoria diplomatică a Eu­ropei contimporane, care a sferşita în moda nenorocita, dér care cela puţina avea aparenţa seriosităţii, căci era făcută de trei mari puteri coalisate. Este interven- ţiunea din 1862, când Francia, Anglia şi Austria împreună, trei puteri colosale, au trimisa o notă Rusiei în privinţa modului cum ea trata pe supuşii săi Polonezi, când cu revoluţiunea din 1862. E tă o interven- ţiă, nu ca aceea pe care dice D. Sturdza să o facü eu; intervenţiă cam grăbită şi cam necugetată, dér intervenţiune făcută de trei mari puteri împreună. E i, care a fosta resultatula? Acéstá formidabilă coaliţiune şl-a atrasa o notă din cele mai energice desfidătore din partea principelui Gorcia- coff şi au trecuta umilinţa la dosara, fiind­că ele nu erau nici hotărîte, nici gata să facă răsboi Rusiei şi îndărătula cólei de hârtiă nu era nimica. Şi mai târcjiu, la 1870, Francia a plătită, prin neutralitatea forte neamicală a Rusiei, acesta pasa gre­şita, pe care îla făcuse Napoleona I I I cu mai multă generositate, decâta prudenţă. Şi etă că alţi împăraţi, alte naţiuni mari trebuescü a se gândi forte multü când vora să intervină în afacerile interiore ale sta- telora străine. Dér D. Sturdza 4i°e : nu cerü intervenţiune. Dér atunci ce ceri? E tă supuşii Români de nascere şi de ori­gină, cari plângă şi arată nedreptăţile, cari li-se facă, şi d-ta dicl că eu să iau apăra­rea lora. Cum? Ori cu sabia, ori cu pana, căci nu pota alt-fela.

Onor. d. Filipescu ’mi-a data o ideie: ca în conversaţia, ce voiu ave cu ómenii de stata ai Europei, să le puna în vedere cestiunea acésta. D-le Filipescu, sentimen­tele d-tale sunta forte onorabile, dér ces­tiunea este cunoscută, creda, că o cunosca toţi ómenii de Stata din Europa. D-ta îmi spui să vorbesca cu ei şi’ml dai permisiu­nea să nu-ţi răspundă şi’mi acord! încre­derea.

E i bine, useza absolutü de permisiu­nea ce îmi dai să nu’ţl răspundă, şi creda de sinceră încrederea d-tale şi acéstá în­credere o cerü şi dela Cameră.

Ar fi, dicü, primejdiosü, necorecta, ne- folositora, dér mai multa decâta atâta, pă- gubitorü, căci ama suferi o umilire, pe care nu ama puté decâta séu să o înghiţima séu să o ridicăma cu spada; şi asemenea naţiuni, cari nu ar puté să răspundă cu spada la o umilire, nu sunta destinate la o vi0ţă forte lungă.

meatului; elü şi este tare pieţuitu acolo. Arabulü nu se desparte de locü de e lü : mănâncă şi dörme lângă elü. Cămila, care se mai nu- mesce şi „corabia deşertului“, se ioloaesce atâtu ca vacă de lapte, catü şi ca animalü de transporte.

Cele mai însemnate lucruri de transportu ale Arabului suntü : ţesă­turile de lână, vestite şi în Europa, caieaua, tămâia, care nu este altü- ceva decätü reşina cedrilorü, şi smir­na (reşina unoru palmieri), cari pen­tru mirosulü lorü plăcutu se între- bminţeză la ceremoniile religiöse. Atară de acestea se mai cultivă trestia de zaharü şi bumbacalü.

Şi la Grecii cei vechi era plu- găritulu forte înaintatu ; ei, fiindö păgâni, cinsteau pe cjSulü Demeter (Ceres), despre care credeau, că a afhtü şi scutesce semenăturile de duchurile cele rele. Pentru ocro­tirea vitelorü cinsteau pe (}eulü Panu.

La Grecii cei vechi era cunos­cuta chiar şi gunoitulă pământului, care se făcea prin adunarea de paie,

balegi şi pămentu la unü locü, pănă se cocea bine, apoi se împrăştia pe locurile arátóre şi fenaţe.

Aratulü se făcea cu unü plugü de fierű, la care se înjugau boi seu se înhâmau cai. Intr’unü timpü cei mai de frunte bărbaţi ai lorü se ocu­pau cu plugăritulu, mai târcjiu acesta s’a lásatü numai pe séma sclavilorü (robilorü).

Grecii cei vechi cultivau: grâu, orzü şi ovésü, pe cari le semănau Încă de tóm na. Seceratul ü se făcea cu secerea, er îmblatitulü cu ajuto­rului viteiorü. Dela ei au rétnásü proverbele: „urmele stăpânului suntu gunoiulü celü mai bunü pe moşiau şi „ ochiulu stăpânului îngraşă vitele.“

Afară de plugăritu, vechii Greci se mai ocupau şi cu pomáritulü; ei cultivau : meri, peri, pruni, perseci, gufcui şi apricoşi. Unü medicü grecü, Hipocrates, se cjice, că a fostü celü d’intâiu, care a aflatü altoitulü po- milorű pe la anulü 500 înainte de Christosü.

Treptatü cu pomăritulO, ei mai cultivau şi mulţime de legumi, apor

viţa de vie, care crescea forte înaltă şi se întindea pe pomi. Pentru ocro­tirea vinului şi a vii lora, Grecii cei vechi cinsteau pe Dionision(Bachus), despre care Miceau, că a aflatü vinulü şi cu acesta veselia (beţia). Economia viteiorü încă era tare desvoltată, căci se cresceau: oi, capre, vaci, boi, cai, asini, catâri şi porci, apoi găini, gâsce, raţe şi po­rumbi, ér pe unele locuri se mai ocupau şi cu stupáritulü în coşniţele de nuele.

L a nici unü poporü din vechime nu se află înse urme aşa însemnate de plugăritu. ca la vechii Romani. Dela fundarea Romei prin Romulü (anulü 754 înainte de C hrJ, pănă aprópe la căderea ei (476 după Chr.) plu- gâritulfi, economia viteiorü şi grădi* náritulü au statü în mare vec}ă.

L a începutfi, când s’au împăr- k(itü moşiile, fiă-cărui cetatónü ’i s’au datü câte 7 jugăre de páméntü, pe cari trebuia in^ âşi*le lucre elü sin­gura şi eu->se dir sa> Astfelü a aflatü

i solii pe ' la córnele plugu-| lui, cânc1 usü se-i spună, că

seuatulü l’a încredinţatu cu condu* cerea armatei contra inimieilorű.

Lui Curiu Dentatulü îi oterise senatulü 50 jugăre de páméntü, căci a învinşii în trei rendurî pe inimici, dér elü n’a voitü sé primésca mai multü de 7 jug., ca sé şi-le póta lu­cra însu-şi.

P e unü óre-care Furiu Cresiniu ílü învinuiau ceilalaiţi cetăţeni, că ar sci farmece, de are holde mai frumose, ca e i; atunci elü şi-a luatü vitele sale frumóse şi mergéndü cu ele în forü, înaintea senatului a cjisu: „óta în ce constau iarmecele mele, mai arate şi alţi cetăţeni asemenea vite frum óse!“

Despre Paridiu se 4 i°e> că nu avea decátü o vie. Măritându o fată, îi dete a treia parte din ea, ca 4estre şi elü totü atâţea struguri culegea din partea lui, ca şi mai înainte; mâritându-şî şi pe a doua, îi mai dete şi acesteia a treia parte, dér rodurile din partea lui nu scădeau. Intrebándu-lű ceialalţi concetăţeni, cum de rodurile la viia lui nu se î m p u ţ i n e z ă ^ e | ^ ^ ^ m p | c ţ i ţ a ^ l ^ ^ ^

Pagina 4 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 277—1894

Acésta ar fi încă şi mai supărătoră pentru Românii din Transilvania, căci pe lângă ceea-ce s’a pututü petrece, s’ar putea escita în contra lorii şi mai multü şovinis­mului Maghiariloră, pe care denşii ílü nu- mescü patriotismü. Naţiunile europene au două cuvinte astă4i pentru aceeaşi ideie.

Patriotismü se numesce patriotismulă lorü şi şovinismü patriotismulü vecinului. Dér fiă unü cuvéntü sóu altulü, nu vé în­doiţi, că prin asemenea intervenţiune aţi surescita aceste sentimente peste măsură la vecinii noştri şi toţi consângenii noştri ar plăti scumpü nisce speranţe, pe cari le-amü deşteptată, fără ca sé le putemü în­deplini.

D. Sturdza m’a acusatü de 3 lucruri: întâi de ce sunt nepăsătoră, alü doilea, că l’am calumniatü ca irredentistü, şi alü treilea, că aşi fi negatü íntr’unü discursü alü meu faptele dureróse petrecute peste munţi şi denunţate de d-sa Ja tribună.

CâteşI trele acusaţiunile suntă nemeri­tate şi trebue sé fiă limpedite.

Nepăsarea este o cestiune de apreţie- re. D-sa póte sé dică, că sunt nepăsătoră; eu potü sé dică, că sunt forte simţitoră, dér din nenorocire neputinciosü. Este o acusaţiune, pe care o lasü fără sé réspundü.

Dór nu este adevératü, că am clisü în discursulü meu, că tóté arătările d-lui Sturdza suntü invenţiunl.

Mai întâi era vorba anulü trecutü mai multü de nisce devastaţiunl s0vârşite de o mulţime sélbaticá. Imi combateţi dis­cursulü din anulü trecutü cu fapte petre­cute ín anulü acesta.

Ore acesta este unü modü de a dice, că acele spuse de d. Sturdza nu suntü ade- vérate ?

Dór d-lui a afirmatü, că violenţele s’au petrecutü cu scirea şi după índemnulü guvernului ungarü. La acéstá afirmare am fácutü restricţia fórte firescă, şi am disü: Nu putemu, sci până la ce punctă tóté aceste lucruri suntü adeverate.

D-lorü, în care cestiune nu este exa- geraţiune, mai cu sémá în cestiunile aces­tea de mişcări obscure ale unei populaţiunî întărîtate ? Şi etă la ce am redusü îndoială: Şi celu puţinu eu crecţu, că violenţele de stra­dă nu potü se se prirécá nici chiaru cu îngâ- duirea guvernului din Budapesta.

Ceea ce am disü atunci, dicü şi acum, şi nu credü, că este unü guvernü civilisatü, care sé permită, ca mulţimea sé dérime casele ómenilorü.

Dér acesta a fostü unü incidentü. Strîmtaţî cestiunea. Cine nu scie, că este o luptă în regatulü vecinü între naţiona- lismü şi centralisarea maghiară ?

Dér cine nu scie câte s’au petrecutü în acéstá afacere atâta vreme, cu tăcerea, cu învoirea şi complicitatea d-vóstré, cum v’am arătat’o ?

Cine nu scie, că există o luptă între elementulü ne-maghiarü din monarchie şi guvernulü centralü din Budapesta?

OrI-cum se va deslega, acestă ces­tiune nu o póte deslega regatulü románü prin intervenţiune! Când se va deslega şi cum se va deslega ? Eu credü, că mai cu sémá, decă agitaţiunea de aci s’ar modera ori s’ar potoli; decă nu s’ar escita în fiă- care momentü spiritele, póte că şi iritaţiu- nea s’ar linişti dincolo de Carpaţi. Adevé- raţii ómeni' de statü, Ungurii şi Românii mai prudenţi, ar puté sé ajungă la o in- voială, căci şi unii şi alţii suntü încredin­ţaţi, că asemenea cestiuni nu potü sé se

resolve prin procese la juraţi şi că temni­ţele şi zăbrelele suntü bariere cam slabe pentru idei.

Prin urmare, înţelegerea tuturorü va aduce o soluţiune mai practică cestiunei transilvănene, cu condiţiune, sén'o iritámü necontenitü şi nici de cum prin interven- ţiunl nesánétóse, fiă ele făcute de persóne fără mandatü, réspundere, fiă mai cu sémá de alţii.

Ar mai fi de doritü ca sé nu trécá peste Cârpiţi urele, divisiunile, acusările calumnióse, cari se facü cu belşugtt aci.

Sé ne ferimü a dărui congenerilorü noştri de peste Carpaţi, în locü de esem- ple de patriotismü desinteresatü şi de în­ţelegere spornică, ura, sfâşierile, calomnia, cu totü alaiulü lorü uríciosü; acestă marfă ar fi bine s’o pástrámü aci şi sé nu o fa- ceraü articolü de exportü. Acei, cari facü ast-felü, vorü fi réspuncjétorl înaintea l xi Dumnecjeu, a ţârei şi naţionalităţei nóstr«. D. Sturdza mé acusă, că l’am poreclitü irredentistü. Din contră, eu am spusü, că d-sa nu este nici mácarü convinsü. Dér cine a aruncatü întâi acusaţiunea de ire- dentismü? D-lorü, în „Voinţa Naţională“, tocmai ca partidulü liberalü sé tráéscá bine cu guvernulü austro-ungarü, au, iven- tatü acusaţiunea de iredentismü. Etă ce cetimü în „Voinţau dela 11 Septemvre 1885: „Nu avemü, decátü sé ne aruncámü ochii „ín jurulü nostru, pentru-ca sé ne íncredin- „ţămti, că avemü nevoie de a dovedi Euro- „pei, că suntemü unü elementü de ordine. „Din anestü punctü de vedere trebue sé „recunóscemü, că bine şi patrioticü a lu- „cratü guvernulü expulsând pe irredentistl“.

Apoi acusaţiunea de irredentismü a fostü aruncată de cătră d. Sturdza contră acestorü nenorociţi, pe cari i-a espulsatü. D-sa a scrisü în franţuzeşte şi în româ- nesce despre acésta şi de atunci s’a lăţită în cercurile ungare părerea, că ceea-ce se petrece în ac0stă cestiune la noi, cátü şi peste Carpaţi, nu este în fondü de cátü o mişcare irredentistă.

Nu numai, că eu nu l’am acusatü de irredentismü pe d. Sturdza, dér a doua di după-ce a apárutü discursulü comite­lui Kâlnoky, jurnalulü „Timpulü“ a luatü în acestă privinţă apărarea tuturorü fără deosebire de grupü sóu partidü: „Trebue „sé relevámü cu tóté acestea, că contele „Kalnoky a fácutü negreşită o concesie „prejudecăţiloră réspándite, vorbindü de „iredentismü şi daco-románismü. Cei mai „cal41 agitatori ai cestiunei transilvane la „noi, n’au întru adevérü nimicü comunü cu „irredentiştii Italieni, cari reclamă provin­c i i ale imperiului“.

Ve4i, că „Timpulă“ ia apărarea d-lui Sturdza în acestă punctü, şi spune: că nu este nici în majoritate, nici în minoritate, nici în ţeră, cea mai mică ideie de irre­dentismü. Şi d-sa ne acusă, că noi dictámü declaraţiunile contelui Kalnoky; dér pe ce se basézá?

Pe o corespondenţă a unui Hans Kraus şi pe articolele presei maghiare, pe când eu ’1 demonstrezü, cu „Voinţa Naţio nalăw şi cu „1’ E toileu, că prima acusaţiu­ne de irredentismü, imprudentă şi nejusti­ficată, a fostü aruncată de D. Sturdza în contra Románilorü de dincolo şi cei de aci, cari se ocupă de păsurile, plângerile lorü, sóucelü puţină compătimeau la sufe­rinţele lorü.

E tă, d-lorü, în puţine cuvinte opiniu-

nea, pe care guvernulü actualü o are în cestiunea naţională.

E tă declaraţiunile, care vi-le facü :Guvernulü liberalü s’a declaratü, că

nu intervine în cestiunea naţională, şi a primitü sé se intervină aci, şi în urma acestei intervenţiunl, a făptuită atâtea acte pe care le cunosceţî.

Guvernulü actualü nu intervine în cestiunea Transilvaniei, în cestiunea naţio­nală, cum o numiţi d-v. Astea suntü cer­turi de cuvinte. Guvernulü ínsé nu pri- mesce intervenţiunea şi menţine legile ro- mânescl, libertăţile românesc!, atátüín ces­tiunile interiore şi naţionale, cátü şi în ces­tiunile esterne şi internaţionale, atátü şi Dimicü mai multü (aplause).

Prin urmare, n’am desfiinţată socie­tatea „Liga culturală“, fiind-că legile ro­mâne dau libertate de asociaţiune; n’am ímpedicatü pressa sé vorbéscá, nici în stréi- nătate, pentru că a fostü o infamă calom- niă, pe care n’o mai credü nici acei, cari au aruncat’o.

N’am ímpiedicatü pressa, mai cu sé­má în Ţeră, pentru-că respectámü liber­tatea pressei; n’amü ímpedecatü întruniri­le şi manifestaţiunile în limitele legei şi ale bunei cuviinţe, pentru-că constituţia per­mite libere şi pacinice întruniri.

Vomü opri manifestaţiunl insultătore şi sgomotóse pe uliţi, în contra unui statü, cu care suntemü în relaţiunî regulate şi amicale (aplause).

Le vomü opri, fiă făcute de studenţi, pe cari trebue sé-’i scusámü, că au inimă caldă, deşi póte capulü nu le e destulü de coptü, fiă făcute de instigatori, cari fără sé aibă scusa sentimentelorü lorü juvenile, îi împingă la asemenea manifestaţiunl, pen­tru scopuri puţină respectabile, pentru sco­puri criminale (aplause).

Nu vremă, ca cestiunile streine, ces­tiuni atâtă de delicate, atâtă de compro- miţ0tore, atâtă de greu de tratatü chiar între diplomaţi, sé iasă din cabinetulü mi­nistrului afaceriloră stréine, pentru a se discuta şi regula în piaţa teatrului sóu în faţa Universităţii (aplause). Nu vremă, ca sabia României, pe mânerulă căreia stă mâna înţel0ptă şi viteză a Regelui Carolă, sé fiă trasă de ună politiciană óre-care, de ună copilă descreerată, séu póte de ună spionă şi de unü agentü provocătoră în mijloculă unei mulţimi ameţite şi încon- sciente (aplause).

Atâtă şi nimică mai multă.Interesele esterne ale României se

voră discuta de guvernă în cabinetulă mi­nisterului afaceriloră stréine, sub direcţia şi cu învoirea d vóstré.

Sabia României nu va fi trasă, decâtu la câsulă cuvenită şi de celă care a sciută sé o pórte cu atâta demnitate şi care a ilustrat’o în alte lupte, a eăroră memoriă gloriosă va face pururea sé bată o inimă românescă (aplause). Acestea suntă decla­raţiunile mele ; câtă pentru cestiune în sine, ne-aţl acusată pe nedreptă, dicândă, că nu ne inspiră o durerosă simpatiă.

Dér, încă odată, ea nu se va resolva decâtă prin înţelegerea celoră înţelepţi din ambele p ărţi: din partea guvernului maghiară şi din partea naţionalităţiloră.

Căci decă violenţii agiteză cestiunile, numai înţelepţii şi moderaţii le resolvă.

Cu acéstá speranţă termină discursulămeu.

Guvernulă română nu e nici nepăsă-

fcoră, nici, cum aţi cutezată sé c iceţi, tră dătoră; e corectă, e înţeleptă, căci în mâ. nile sale portă destinele acestei ţâri. (Aplau. se prelungite).

(F i 11 e.)

0 librăriâ románéscá în Monastirü.Elevi, profesori, publiculă cetitoră, cu

ună cuvântă totă suflarea românescă din Macedonia, este de acordă a recunósce ună golü ce se simte în rândurile culturei naţio­nale din aceste părţi. Acestă golă este lipsa unei librării române în care cetitorulă s0-şi alegă o carte românescă de studiu séu de delectare.

Ună romană séu ună calendară ro- mânescă este ună objectü rară şi forte pre- ţiosă în Macedonia.

Pe câtă de rară ínsé este cartea ro- mánóscá, pe atâtă de abondentă e cea gre- céscá. Grecii au inundată Macedonia cu producţiunile loră literare în aşa gradă, în câtă ni-se pare că nu esagerámü dócá vom spune, că şi cernela pentru a-se tipări gra- ţiosităţile loră contra némului românescă se plătesce din punga Românului.

Multă timpă s’a cre4ută, că acestă réu nu se póte vindeca, şi astfelö s’a men­ţinută sistemulö de a-se aduce numai cărţi didactice, şi acestea în numără nesuficienta şi adesea oprite de censură. Une-orl chiar au pricinuitö arestarea institutoriloră, cari făceau usă de ele.

Doi Români din Monastirü au dovedită că e falsă aserţiunea acelora, cari susţină că o liurăriă românescă e imposibilă. Deja au şi obţinută autorisaţia oficială pentru deschiderea ei şi au şi închiriată ună ma- gazinü în cea mai frumosă posiţiune a oraşului.

CâţI-va grecotei de frunte, în capă cu archiereulö, au făcută totă posibilulă sé le facă felă de felă de piedecî, oferindă chiar pentru magazină o chiriă mai mare, ínsé n’au isbutitü deórece librarii noştri suntft bine vă4uţi de autorităţile locale.

Lumea română salută cu căldură acestă întreprindere românâscă şi ni« meni nu se îndoesce, că toţi aceia, cari se interesézá de respândirea culturei naţionale în Macedonia, se voră grăbi a-i încuragia.

Praducţiuni şi petreceriCorulă vocală bisericescă gr. or. ro­

mână din Sân-Nicolaţi-niicu, sub conducerea D-lui Simeonu Munteanu din Muraniu, va | da Luni, a doua 4i de Crăciună, în s; cea mare a ospătăriei de acolo ună con-| certă împreunată cu jocă . Pentru comite­tulă arangiatoră: Blasiu Codreanu, preşe­dinte ; Victoră Stoicoviciu, notară ; George | Adamu, casară. Intrarea pentru familiă 1 fl., pentru personă 50 cr. Inceputnlă la 7

răspundea: „Acum potă lucra mai mulţii şi mai bine, ca mai înainte! Faceţi şi voiu asemenea: Semenaţî mai puţinu şi araţi mai multă (de multe orî) şi mai b ine!a

Vechii Români încă cinsteau nisce d[ei anumiţi pentru ocrotirea semănăturilor« şi a viteloru. Astfelu cinsteau pe Oeres pentru semănături pe Bubona pentru vite şi pe Ster- eulius (Saturnus) pentru gnnoiu.

Economia viteloru încă era tare desvoltată şi preţuită la ei, aşa în- câtă pe timpula lui Serviu Tuliu se punea tipulu unoru animale, c a : boi, tauri, cai, porci şi oi chiar pe mo* nete (bani).

Uneltele de plugărită ale vechi- loră Romani au fostă rariţa şi plu- gulă. Rariţa nu era alt-ceva, decâtii unu plugu tară rotile şi cormanu, care se întrebuinţa la săpatulu şi scosulă unoru legume. Pluguiu con­sta din grindeiu (Teme) bârză (Buris), cornu (Stiva), plasă (Dentalia), brăz­dară (Vomer) şi urechile (Aures).

’ulD celă lungă s’a aflată numai

mai târejiu, de asemeaea şi oticulu (Ralia) pentru curăţitulu plugului.

Alară de plugărită şi economia viteloru, vechii Romanii se ocupau forte multü şi cu gradinăritulă. Multî senatori au începutu a-şi construi grădini acoperite cu lespezi de petră prin caii nu puteau străbate ra4ele sorelui. Despre Tiberiu se <Jice, că avea crastaveţi verc[í în totü tim- pulu la masă. Atară de legumi se mai cultivau şi pomi, precum : meri peri, pruni, perseci şi lămâi.

Multele biruinţe asupra altorü po- póre, apoi cucerirea nouelorü ţări, au avutu asupra vechilorü Romani influinţa, că iruntaşii loră au înce­pută a părăsi pe încetulu aiacerile economice, pe cari le-au lasatü nu­mai în grija sclavi lorü, ér ei s’au re* trasu prin cetăţi, unde aşteptau s§ le vină tóté de a gata. Afară de aceea, duceau o vieţă fórte pompósfi care mai pe urmă a ruinată mul* ţim e de fruntaşi. v « /

In urma acesrp- r , unii aşş au serăcită de tai - c numai In Roma pe timpulü cei se nu-

treau la 60 de mii de persone pe spesele statului. Sub Iuliu Cesară se nutriau la 250 de mii, er sub Con­stantină se nutreau la 400 de mii de persone pe spesele statului

In astfelă de împrejurări plugă- ritulu a de *ă4utu aşa de tare, în- câtă câmpiile, cari mai înainte erau împodobite cu felă şi telu de semă­nături şi legume, mai târejiu erau lăsate pustii, înoată nici oerbăbună pentru nutri rea viteloru nu mai pro­duceau, ci numai scăeţî şi alte tu- rueni stricăci6se, ba unele chiar ve- nin6se.

Treptată cu plugăritulu a decă- 4ută şi gloria şi mărirea străbună, aşa că la anulă 476 după Christosă sub Romulus Augustulus, Roma „ddmna lumii“, cum se 4icea p’atunci a fostă învinsă şi cucerită de nisce seminţii germane.

M O Ş T J S Z X ^ T J T .

Parculă nostru dela Baloteşti era ma­re : se întindea din delă dela biserică pă- nyV> vale la heleşteu şi despre medă-nopte

mergea pănă’n dumbrava negră care for- 1 a ma o continuaţiă a parcului; era o pădure i de stejari seculari şi desă, desă, că d’abia» t la amedl puteau resbate într’ânsa radele* v sorelui, de aceea îi şi dâdusemă noi nume­le de Dumbrava negră. ■ \

In acestă pădurice, plină de tainice m şopte, am petrecută anii copilăriei mele, ■ i mai târdiu vacanţele de vară; şi când m 1 ajunsă omă, totă aci veneam să mă odili- f | nescă de luptele vieţii, să formeză proiec­te pentru viitoră, seu să mă mângăi şi uită ilusiunile pierdute. k -s

Aci, sub umbra misteriosă a bătrâni-■ e loră copaci, am simţită pentru întâia-oră B .a bătăile inimei mele, şi denşii, secularii mei® i< prietini, au audită şoptindă la urechii® u multă iubitei acele două cuvinte dumne-B <3

4eescl: te iubescă ! K îi îmi aducă încă aminte de acea far-H r<

tună groznică, care ne surprinde în fun-B dulă dumbrăvii, rătăciţi pe poteci îngust«» ii şi căutându-ne calea spre casă la lumiuiH ti fulgereloră, îngroziţi de bubuitulă trăsne-B Şi teloră şi fugindă, fugindă strînşl unulfi dep ,p altulă, pe când d’asupra capetelorO nostrel crăcile copaciloră trosniau şi noi eramifc P orbiţi de ploiă de şi frundele smulse de iuriiB &

f

Nr. 277—1894 GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 5

<5re sâra. Ofertele marinimose să se trimită la adresa: George Rancu, în Sân-Nicola- ulă micii (u. p. Uj-Arad).

Programa: M otto: Cântă Române, esecutată de corulă vocalii. A poi: 1) Cu­vântă de deschidere rostită de preşedinte­le comitetului arangiatoră; 2) „Mulţi ani“, «sec. de cor. vocală; 3) „Salutarea patri­ei“, cor. b ă rb .; 4) „Cui a cântată cuculă“, declam, de coristulă George N etină; 5) Pe ai ţărei“, cor. bărb.; 6) „Uită mamă“,

cor. b ă rb .; 7) „Moşă Mărtină“, deci. de coristulă Sava Grozavă; 8) „Cueuruză“, cor. b ărb .; 9) „Preotulă şi Yăcarulă“, dia- ogă rostită de coristulă Luca Perină şi ifihai R ujescu; 10) „Spiritulă“, cor. bărb.;11) „Taci bărbate“, doină I.-ală P. Moisa;12) „Baba Anau, deci. de coristulă Dimit. ?erină; 13) „Iubirea“, cor. b ărb .; 14) „Dra- goşă în Moldova“, deci. de coristulă Petrulieviciu Radu; 15) „Iubirea Parisiană“,

cor. b ărb .; 16) „Florea lui Petacă“, deci. de coristulă Dim. Burfece; 17) „Oştenulă Română“ cu soprană în 6 v o ci; 18) „pis’a Badea“, cu sopr. în 6 voci; 19) „Vlăduţu mamei“, deci. de preşedintele corului Luca Perină; 20) „Răsai lună“, cu sopr. în 6 voci; 21) Cuvântă de Încheiere, rostită de preşedintele comitetului arangiatoră.

In pausă se voră presenta jocurile Oăluşarulă şi Bătuta“ în costumă naţională.

*

Producţiune şi petrecere colegiala va arangia Societataa sodaliloră români din Bra ovQ, Duminecă în prima di de Crăciună, îa sala hotelului Centrală „Nr. 1“. Incepu- tulă la 7 6re sera. După producţiune ur- mâză dansă, încependă cu „Căluşarulîi şi Bătuta“. Intrarea de personă 60 cr. Bilete

potă oăpăta la D. D. Eremias, Librăria Ciurcu, Casina Română şi sera la cassă. Ofertele marinimose se voră chita publice.

Programa: 1) Musica; 2) „Vino lele“ I.Vidu, esecutată de Corulă sodaliloră,

sub conducerea d-lui F . Kroupa; 4) Deela- maţiune, sodalulă I. Furnică; 4) Musică;5) „Terzet“, cu acompaniament?! de flaută, desodalii A. Precup, G.PopovicI, N. Balea şţ M. G ală; 6"* Declamaţiune, sodalulă G. Si- biană; 7) „Taci bărbate“, de 1. Vidu, co- tuIQ sodaliloră; 8) Musica; 9) Declama- ţiune, sodalulă A. Suciu. — Urmeză repre- sentarea piesei „Unu leu şi unu zlotuu: co- mediă într’ună actă de C. R. Rosetti, prin dşorele: E . Balea, E . Bratu, E . Serbu, şi -d-nii G. Purcărea, G. Popovicl, C. Jianu, N. Balea.

*

Corpulă învăţătorescă din Branu va da Marţi, a treia cji de Crăciună, o petrecere împreunată cu dansă în sala şcolei centrale de-acolo. Inceputulu la 7 ore. Preţuia în trărei la bunăvoinţă. Venitulă curată e des­tinata pentru scopQ naţională de bine­facere.

Partea şcolară.— « f o c u r i l e d e cop i i . —

Cu ocasiunea adunărei generale a reuniunei îaveţătorilorfi români din districtulu NăsSudului, numită „ M a r i a n a “, ce s’a ţinută la 17 Decembre n. c. şi despre care ni-s’a raportatu în numărulQ de Dumineca trecută, d-lti Clemenţii Grivase, învă­ţătorii la şc61ele normale din Na- seudu şi vice-preşedinte alâ acestei reuniuni, a rostita următorulâ dis- cursu :

Onorată adunare generală!Stimaţiloru Domni membri!

Onoratulă nostru preşedinte, D-lă Ia- cobă Popă, bolnăvindu-se în timpulă din urmă aşa de gravă, în câtă nu e în stare de a conduce adunarea presentă, cu hârtia de dto 15 Decemvre a. c. Nr. 32, a însăr cinată modesta mea personă, ca vicepre­şedintele reuniunei, cu conducerea acestei adunări.

Şi când pentru prima-dată mă pre­sentă în faţa St. D-vostre la acestă locă, permiteţi-ml a vă cere scusele, dâcă la acestă ocasiune nu veţi aucji din acestă locă onorifică, după cum v’aţl deprinsă în trecută, rostulă acelui beliduce dibaciu, care se străbată inima şi celui mai timidă gre­gară, însufleţindu-lft la lupta încependă.— Nu, căci puterile mele suntă prea mo­deste deoparte, er de alta scurţimea tim­pului nu mi-a concesă şi numai a mă în­cerca la aşa ceva. Căci după cum aţi bi­nevoită a vă convinge din programa adu­nării de astădî, rolulă modestei mele per- sone a fostă împărţită de a lupta în adu­narea de astădî numai ca simplu gregară. Decă însă întâmplarea neprevădută a adusă cu sine, ca la acestă ocasiune să schimbă rolulă de gregară cu celă de beliduce şi viceversa, apeleză la sprijinulă binevoitoră atâtă morală, câtă şi materială ală domni- loră membri, rugându-vă de nou de scuse, decă într’o parte seu alta nu voi pute co­respunde pe deplină aşteptăriloră D-vostră.

Onorată adunare! După cum se scie, vieţa omeniloră pe pământă e fără răpa- usă. Omenimea în conţinu lucră, propăşes- ce. Mai pe fiă-care terenă culturală se ivescă nouă referinţe, cari impună omeni- mei nouă reforme. Cu deosebire s’a obser­vată şi se observă acesta conţinu în secu- lulu presentă, căruia ’i s’a dată atributulă şi de secululă luminei şi ală reformeloră pe tote terenele culturale. Precum pe alte terene ale sciinţei, aşa şi pe terenulă pe­dagogică, se află continue schimbări şi re­forme, şi o neîntreruptă nisuinţă spre per­fecţiune. Chiar în timpulă mai nou s’a pusă la ordinea dilei reforma educaţiunei corporali. Şi aflămă forte multă ocupându- se cu acestă cestiă pe toţi acei factori, cari mai cu semă suntă competenţi a-şî ridi­

ca vocea în acéstá privinţă, precum: pe­dagogi de valóre, medici, corporaţiunl sani­tare, ba chiar şi ministrulă de culte şi in­strucţiune publică, şi în fine şi alte orga­ne şcolastice.

Toţi aceşti factori susţină susă şi tare, că educaţiunea corporală, în forma ei de pănă acuma, nu corăspunde scopului în proporţiune cu încordările spirituale, ce se causézá prin mulţimea obiecteloră de învăţământă ale şcolei. Gimnastica, care deja dela 1868 încoce e introdusă mai prin tóté şc01ele de ori-ce categorie, — 4 ^ ei — nu este nici de cum în stare, în for­ma ei de pănă acuma, de-a mântui juni­mea şcolară de slăbirea şi degenerarea cor­porală, ce se vede di de cli* D© unde ur- mézá apoi, că corpulă slăbită nu póte su- poisa nici munca spirituală şi de aici re- sultă şi nenumăratele plânsorl în contra împovărărei şcoleloră. Junimea şcolară, în urma încordăriloră spirituali prea mari, e silită a-şî căuta o distracţiă, ce amăsurată etăţii ei doră nu coréspunde, ca d. e. pe­treceri prin birturi şi alte societăţi ruină- tóre de sánötate şi moralitate, încâtă ast- felă devine înainte de timpă blasată şi in­dolentă ; ér pentru viâţă cu totulă neener­gică, desperată şi disgustată.

Pentru de-a mântui junimea şcolară de aceste inconveniente şi respective pen­tru de-a delătura aceste scăderi ale cres- cerei, recomandă factorii amintiţi, ba unii din ei ordonézá ch iar: introducerea şi de­prinderea aşa numiteloră „jocuri (le copii“ în şcole, pe lângă gimnastică.

Fiind-că adunarea presentă la punctă 3 ală programei va avé a-se pronunţa asu­pra cestiei jocuriloră de copii în urma unui condusă adusă în adunarea I filială a aces­tei reuniuni, ţinută la 9 Mai 1893 în Teici, îmi ţină de datorinţă, cu permisiunea Ono­ratei adunări, de a schiţa, în scopulă orien­tării d-loră membri aparţinâtorl celorlalte filiale, în câte-va trăsuri generali şi păre­rile pedagogiloră privitoră la ínsémnátatea şi influinţa jocuriloră asupra tinerimei şco­lare.

In deoursulă deceniului espiratü, mai totă învăţătorimea din Germania se ocupâ, în reuniunile ei, cu acestă obiectă. In acestă privinţă reuniunile învăţătoriloră germani se esprimă în următorulă m odă:

„Instrucţiunea strictü şcolastică în deprinderile gimnastice singură nu e în stare de-a apéra junimea şcolară în contra oboseleloră şi încordăriloră spirituali, ce se causézá prin obiectele de învâţământă. Ca celă mai acomodată mijlocă în contra acestora se recomandă, ca şcolarii sé fiă deprinşi la deosebite jocuri în liberii, pentru că acestea suutü ună importantă mijlocă ală educaţiunei corporali, şi adecă:

1) Ele ocupă iu modă folositoră şi plăcută timpulă liberă ală şcolariloră şi le servesoă, ca o plăcută recreaţiune.

2) Jocurile promovâză în mare mă­sură desvoltarea corpului şcolariloră şi totodată au o deosebită influinţâ şi asupra desvoltării spirituali a acelora.

3) Contribuescă forte multă la culti­varea şi întărirea caracterului. Şi cumoă caracterulă şi moravurile prunciloră se potă cunosce numai în decursulă jocului, ne do- vedesce şi următorea sentinţă folosită de vechii Romani, cari coceau: „Inter ludendum puerorum morts optime deteguntura, adecă: la jo c ă se descoperă mai bine moravurile prunciloră.

Niol nu ne cunoscemă pe deplină şcolarii, dâcă nu-i vedemă jucându-se. La jocă copilulă îndărătnică, îndârjita şi cer- bicosă, este silită a-se acomoda voinţei consoţiloră săi jucători, va să 4*°^ îucepe a-se desbrăca de aceste însuşiri rele, în casă contrară este eschisă dela jocă . E r copilulă neînfrenată, mădăritulă seu aşa nu- mitulă „dragulă mamii“, este silită a-se supune reguleloră jocului. Ună copilă ti­mida, neajutorată, in jocă se desbracă de aceste slăbiciuni, emularea în jocă îlă face curagiosă. Căci copilulă, care nu are voiă şi aplecare la jocă, acela va fi lipsită mai târcliu şi de puterea şi energia, ce se re- cere necondiţionată la săvârşirea lucruri- loră din vieţa practică. AstfelQ joculă este o bună şeblă pentru trupă, caracteră şi inimă.

4) Jocurile oferă învăţătorului cea mai bună ocasiune pentru de-a cunosce in­dividualitatea fiă-cărui şcolară.

5) Fiind-că primele impresiunl ale lumei copilârescl suntă de o forţă şi im- presiune durabilă, şi fiind-că în urma aces­tora se croesce de multe-ori şi direcţiunea spirituală, ce va ave a şl-o însuşi copilulă în etatea sa mai târziu; astfelă jocula este ună elementă f6rte puternica în vieţa ti­nerimei. Jean Paulă dice: rJoculu este prima poesiă a omuluiu.

6) Joculă susţine cea mai perfectă ar­monia între trupă şi sufletă. Desteritate, sprintemă, dibăciă, îuţime, siguritate în miş­cări, ochii deprinşi, puterea picioreloră, suntă totă atâtea resultate de a-le jocuriloră.

7) Joculă întăresce mai departe or- ganulă respiraţiunei, reguleză ciroulaţiunea sângelui şi alimentaţiunea, învârtoşâză cor­pulă în contra temperaturei, întăresce mus­culatura, cu ună cuvântă face trupulă să- nătosă, fără de care, ce ar valora ore su- fletulă ?

Copilulă între soţii săi de jocă se simte fericită, şi cine în tinereţe nu s’a jucată, despre acela se pote 4 ce> n a avută tinereţe.

Acestea suntă, Domniloră membri, constatările pedagogiloră moderni privitoră la jocurile de copii.

Ca D-nii membri să fiă mai departepe deplină orientaţi în acestă cestiă, îmi permită a aduoe la cunoscinţa Onoratei adunări şi câte-va disposiţiunl luate de fac­tori competenţi pentru de a-se introduce jocurile de copii în scole.

Şi pe acestă terenă, ca şi pe multe altele, Anglia a făcută începutulă. Ea se şi privesce de patria clasică a jocuriloră. Aici fiă-care scolă, cu caracteră publică, câtă şi particularii, este provă4ută cu o arenă anumită în scopulă jocuriloră. Câtă departe au mersă Englesii pe acestă te- renO, ne dovedesce următorea aserţiune a unui directoră de scole englesă, care 4ise: „Sc61a englesă mai bine pote fi lipsită de sala de învăţâmentă, decâtă de loculu de

vijeliei. Ce tare băteau inimele nostre, amândurora! Sărmana L au ra! şi pe tine te-a smulsă de lângă sânu-ml vârtejulă vitregei sorţi!

Yicisitudinele vieţii m’au depărtată Treme îndelungată de căminulă părintescă şi de scumpa mea dumbravă. Multe fiinţe iabite au dispărută în acestă sfertă de vecii şi anii s’au adunată unulă câte unulă pe capulă meu albită!

** *După 20 şi mai bine de ani, mă gă-

seamă er în mijloeulă dumbrăvei; aici însă nici o schimbai e ; puternicii copaci erau aşa cum îi lăsasemă, păsărelele cântau vo­ioşii prin crăci; greerii, cârsteii, brotăceii, umpleau atmosfera de sgomotosulă loră con­certă; sulfina, isma sălbatică, micşuhelele îmbălsămau aerulă de aromaticulă loră mi- rosă. Nimică nu se schimbase aci. Numai eu nu eramă acelaşi! visurile de viitoră, ilusiile tinereţii, tovarăşa scumpă a sufle­tului meu, tote le pierdusemu una câte una şi rSmăsesemă singură, cu inima sdrobită, pribegă în acestă lume largă!

Şi chiar moşă Kivu, bătrânulă nostru pădurară, rămăsese acelaşi; par-că nici aiu trecuse peste densulu ună nou sfertă

de vâcă; era acelaşi, vânjosă, înaltă şi spătosu, ca ună uriaşă, dreptă şi falnică, ca ună brad ă; pletele-i lungi şi barba lui stufosă erau albe, ca zăpada, ochii lui scân­teietori nu perduseră nimică din puterea loră şi brazda adâncă, care ’i cresta larga lui frunte, era încă vie, ca o dovadă ne- stérsá a vitejiei sa le ; căci moşă Kivu, la vârsta de 20 de ani, se înrolase ca volun­tară printre pandurii slugerului Solomonă dela Craiova, şi se bătuse alături cu osta­şii muscălesci, la 1828, în contra păgâni- lo ră ; ba chiar la Bătaia dela Băileşti, ună iatagană turcescă era sé-i sbóre tésta ca­pului, dér ţâsta lui grosă de olténa îlă scăpase; d’abia avusese vreme să slobodă pistolulă în pieptulă vrăjmaşului, şi că4use în nesimţire, orbită şi slăbită de sângele, ce-i curgea şiroie din rană.

După încheierea păcii şi licenţiarea panduriloră tată-meu aduse pe vitézula ol- tenă aici la BaloteştI şi îlă orândui pădu- rară peste Dumbrava négrá, şi de atunci, de mai bine de cincizeci de ani, pădurară a rămasă moşă Kivu, şi n’a mai eşită din Dumbravă, unde, cum 4i°e elă, îlă cunoscă toţi copacii şi] elă îi cunósce pe fiă-care pe nume şi le scie şi câte frun4e are fiă-care.

De géba rîdeau cei-lalţi pădurari de moşă Kivu, poreclindu-lă pădurară de ju- căriă, 4i°endă, că ce-are a face vr'o câte-va sute de pogóne, fiă şi de stejari bétráni câtă lumea, cu miile de pogóne de pădure după luncă, peste care pădureau ei.

Dér şi moşă Kivu le réspundea verde şi le 4icea „pădurari de tufe şi de lăstare!“ Acéstá rivalitate esista de multă vreme între pădurarii din luncă şi moşă Kivu din dumbravă.

Când se supéra moşă Kivu, apoi în­cepea sé le 4 ică : „Dér ce pădure este a vostră, care se taie la fiă-care 10— 12 a n i; d’abia s’au făcută tufele, câtă nuelele de gardă, şi numai că ce vine şi securea Grecului şi le taie la păm ântă; de când sunt eu aici în BaloteştI s’a îmbogăţită Greculă în patru rânduri din pădure!“

Greculă era arendaşulă moşiei şi ală pădurii, şi nu putea sâ-lă sufere moşă K i-

’ } p a ta *; 0 â n f t e p X ? rb&. <*’!» scurtfeă

J H-a lui..A;

ide cum-va în dum-

Intr’o dimin0ţă *umfóse dir f Phmba“ f

iure, urmată de cre-căutamă a regăsi

şi a recunosce pe vechii mei prietini; căci în sglobia nostră copilăriă, dădusem la cei mai mulţi copaci numele omeniloră celoră mai însemnaţi; ast-felă avemă pe Romeo şi Iulia, doi goruni gemeni ale că­rora crăci se îmbrăţişau cu dragoste şi se confundau împreună; avemă pe Alfred de Mussel şi pe Heine, poeţii noştri favo­riţi, despărţiţi printr’ună părăiaşă, pe care noi îlă botezasem Rhinulă şi câţi a lţ i i ! Fiă-care copacă avea o tăbliţă cu numele personei, ce înfăţişa.

Din întrega pădure, celă mai bătrână, celă mai falnică era Impăratulă. Impăra- tulă pădurii, dicea îngâmfată moşă Kivu, când îlă arăta şi îşi scotea căciula ca semnă de respectă. Noi precizasem mai multă şi îlă numiamă Napoleonă III . In adeveră era falnică şi frumosă împăra- tulă nostru, care ca ună împărată, ce era, nici nu se amesteca cu cei-l’alţi copaci, era d’oparte într’o poeniţă, smălţată cu flori şi cu mure sălbatice; în jurulă lui dela tulpină pănă’n vârfă se încolăcea cu dra­goste o ederă bătrână şi credinciosă," care îşi împletecea nenumăratele sale ramuri printre crăcile puternice ale bătrânului şte- jaru, şi la câţi-va paşi de acestă păreche?

Pagina 6 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 277—1894

jo cü “. In Londra şi vechile cimitere s’au prefăcuta în locuri de jocü pentru tineri­mea şcolară. Oraşulă Bradford singură a cheltuita 200.000 punţi sterlingl (în bani de ai noştri cam 2,000.000 fl.) pentru pro­curarea de rechisite de jocü.

In Germania pe la anulü 1882 minis- trulü prusianü Gossler dase o ordinaţiune în privinţa acésta, în urma căreia învâţă- torii din íntrégá Germania începG a tracta în reuniunile lorü cestia jocurilorü de copii cu o demnă seriositate. Incepü apoi a-se forma reutiiunl pentru cultivarea jocuri- lorü, aparü opuri, cari tractézá deosebitele jocuri de copii, aşa că astădi mai fiă-care soolă in Germania are cáte-unü Iojü arau- giată pentru jocuri. Totü asemenea dispo- siţiunl s’au luatü în Elveţia,. Francia, Aus­tria etc.

In timpulü mai nou chiar şi în patria nostră, ca da esemplu reuniunea regnico- iară sanitară, medici, pedagogi, consiliulă ministeriala de instrucţiune etc. — íncepü a-se ocupa cu ideia reformării crescerei corporali, prelucrândă chiar şi programa de reformă, ba din partea acestora s’a ts- crisă şi unü premiu pentru cea mai bună carte de jocuri. Fostuiü ministru de culte şi instrucţiune publică, contele Albin Osáky, ou prima sa ordinaţiune din anulü trecuta a ordonatű deja introducerea jocurilorü de copii pe lângă scólele din oraşe. In urma acésta şi inspeetorula scoi. reg. ala comi­tatului nostru, D-la Juliu Csernátoni, la 24 Martie a. tr., într’o şedinţă a reuniunei în- veţătoresci din Bistriţă, a tractata în moda instructivă cestia jocurilorü de copii cu considerare la referinţele locali, când din partea membriiorü acelei reuniuni s’au şi luata mésurl pentru strîngerea, respective culegerea jocurilorü de copii şi desbaterea lora din puncta de vedere pedagogicü, ca aşa la timpü sé se potă recomanda, even­tuala ordoua, ce jocuri suntü a se deprinde în legătură ou instrucţiunea în gimnastică.

Biroula primei filiale a reuniunei nós- tre, avéadü în vedere, că acéstá cestiune preocupă astăcjl întregă lumea pedagogică de-o-parte, ér de altă parte disposiţiuniie, ue se iau pentru introducerea jocurilorü de copii, în şedinţa sa dela 9 Mai 1893 tracta acéstá cestiune în formă de diser- taţiă, în urma căreia s’a luata ca condusa: „ca fiă-care învSţătoră sé culégá şi sé scrie jocurile de copii aflătOre în comuna, unde funcţioneză, şi sé le aşternă biuroului reu­niunei, hotărînda, ca acesta conclusű prin comitetulü centrala sé se recomande şi ce­lorlalte filiale spre apreţiare. Ţinta acestui conclusű este, că şi noi Românii din acesta eomitata sé ne culegema jocurile, sé-le desbatema din puncta de vedere pedago­gicii, ca aşa la timpula séu sé le avema gata, când vora fi a-se introduce în scóle, în legătură cu gimnastica. Adunate odis»;?, s ’ar pute şi tipări, făeenda prin acésta una serviţiu şi literaturei nóstre poporale“.

résáritü chiar din tulpină, se înălţa una fcínéra stejărela, drepta şi voiosu, ca una voinică în puterea tinereţeloră sale. Acestü grupü forma pentru noi familia imperială, de care résuna pe atunci lumea întregă.

Căutam cu ochii acestü grupü de copaci, când betránulü pădurarü ghicindu’mî gân- dulü, îmi cjise: „Cauţi pe ímpératula?“ şi la semnula meu afirmativü, elü urm a: rA muritü sörmanula! s’a uscatü d’a’n picióre- le. — Ce păcata ! — Apoi de, nici nu se putea alt-fe la ; ca şi la ómeni, când cu­prinde dragostea pe moşnegi, îi omoră şi de aceea a murită şi ímpératulü“.

La surîsulă meu îndoelnică şi'ironică, moşă Kivu mai adăogâ: „Da, aşa sunteţi d-vóstré boerii de oraşe, nu credeţi, că şi copacii suntă ca omenii, că au bucurie şi întristăciuue, că trăescă, iubescă şi moră ca şi n o i; dér moşă Kivu scie ce scie, şi nu-i va scóte nimeni din capă, că ímpéra- tulă n?a murită de dragoste pentru o flo­ricică.

ţ)0u, coconaşule, toţi copacii suntă îndrăgostiţi, care de o mirlă, de o prive- ghitóre, care de o viţă sélbaticá, care deo floricică, de o sulfină. Ba, mai an-ţerţă, n’am descoperită ună fagă bâtrână şi

înoată onorata adunare presentă, va avé a se pronunţa asupra acestui condusă, o va face acésta la loculü séu.

Póte că unuia séu altuia dintre d-nii colegi, la prima impresiă i-ar páré acestü lucru ridiculü, dér ca încheiere fiă-ml per­misă a reímprospéta în memoria d-lora co­legi vorbele marelui poetă V. Alexandri, citate de Ispirescu în prefaţa cărţii sale intitulată „Jucărei şi jocuri de copii“. Etă ce c|ice Ispirescu: „Este o p ă tu ră , care glăsuesce : omulă decă ímbétránesce ajunge la minte oopilárésoá. Şi întelnindă odată pe d-lă Vasile Alexandri, cela, care scriea stihuri dulci ca mierea, i-ama c}isa: Pe semne, că am ajunsü la minte copilărescă, D-le, fiind-că am ínceputü sé scriu jocurile şi jucăriile, de pe când eram copila.

„Nu“, îmi réspunde D-lü Alexandri; „D-ta uu ímbétránescl, D-ta întineresc! prin aducerea aminte de copilăriă şi de jocurile de pe când erai copilü. Scrie dér câte jo ­curi şi jucării mai ţii minte şi tipăresce-le, ca sé rémáná de pomenire“.

Şi acum St. D-nî membri, salutându- vé din acestü locü cu unü căldurosă „bine aţi venita“, am onóre a declara adunarea de deschisă.

Năseudti, 17 Decemvre 1894.

L i t e r a t u r ă «In tipografia „A. Muresianu“ din Bra-

sovü a apărut: Povestiri economice despre grădinăritü, economia câmpului, vieritü şi páduritü de Ioană Georgescu. O carte fórte folositóre pentru plugari, scrisă în stilü uşoră de pricepută. Cartea are 186 pag. şi costă 25 cr. De véndare la tipografia „A. Muresianu“ în Braşovă, şi la autorula în Scorei (p. n. Alsó-Porumbák).

*

„Călindarnlu plugarului pentru a- nulu 1895“, apăruta în tipografia „A. Mu- reşianu“ din Braşovă, este şi în anulă acesta fórte căutată şi căldurosă primită din partea publicului. Doritorii dea avé acestă călin- dara sé grăbesoă a şi-la procura pănă mai avemă esemplare disponibile. Pentru încun- giurarea cheltueliloiă, abonenţii „Gazetei“ şi lă voră puté procura mai uşoră, trimi- ţândă preţuia „Calindarului“ de odată cu reinoirea abonamentului. Preţuia este 25 cr. la cari mai suntă a-se adauge 5 cr. pentru trimiterea cu posta.

*

In editura tipografiei „Aurora“ A. Todorană din Gherla a apărută o frumósá colecţiune de poesii, intitulată Buchetulü, culese de lónű Popă Reteganulă. Conţine vre-o 82 de poesii din cele mai alese. Pre­ţuia 25 or.

In Institutulü de editură JRaliau şi Ignat Samitca din Craiova, a apărută: Iubita romana, de cunoscutula scriitorü Traianu

Demetrcscu. Formatü esteticü de 140 pag., tiparü curată şi hârtiă fină. Costă ună semplarü 2 lei.

^eiri telegrafice.Budapesta, 29 Decemvre. Tóté

4iarele se ocupă cu cele întâmplate în cjiua de erî şi cu demisiunea ca­binetului însciinţată în modü ofi­cialii. Faţă cu aserţiunile foiloru, că cardinalulü Schlauch ar fi aparutü din propriulü îndemnu la audienţă, se accentuâză, că elü a fostü chiă- matü prin cancelaria cabinetului.

Darmstadt, 29 Decemvre. L a curtea de aci se astépta visita Ţ a ­rului şi a soţiei sale pe a doua ju- métate a lunei lui Ianuarie. De aci vorü merge la Berlinü.

MULTE ŞI DE TOATE

Dumnecjeulu ovreiescu.Ună bietă Ovreiu séracü şi cu copii

mulţi pe capulă lui, ce s’a gândită sé facă, ca sé mai scape de sărăcie?... hai sé jóce şi elă la loterii, se vadă n’o da noroculă peste elă.

S ’apucâ omulă şi cumpérá bilete şi aşteptă cliua sé se tragă loteria.

In ajunulă c|ilei se duce la templu, şi se pune sé se róge şi ér se rogă totă diulica de dimin0ţa pănă sóra, sé-i ajute sé câştige, şi făgăduesce Dumnezeului lui ălă ovreiescă, că de va câştiga o sumă mare— că erau bani mulţi de câştigată! — îi face ună templu, face o şcolă alături, face... în sfîrşită cheltuesce jumötate câştigulă pentru elă şi pentru fapte bune.

Vine cliua de a doua cli. Se trage lo­teria... de unde sé câştige bietulă ovrei?... că banulă trage la care are mulţi, dér omulă săracă, săracă rémáne.

Ovreiulă nu şl-a pierdută curagiulă de totă, şi s’a liotărîtă sé mai jóce odată, sé nu clică ca n’a mai încercată, dér de data asta i-a trăsnită prin capă sé se ducă sé se róge la Dumnedeulă creştiniloră.

Şi s’a dusă la o biserică, cândă a fostă ajunulă tragerei, a cumpârată şi elă o lu- minărică şi a aprins’o la Domnulă Chris- tosă, cum e legea crestinéscá, şi a începută a se ruga, şi a făcută şi cruce, ca sé-i aju­te sé câştige a doua di la lotărie şi i-a făgăduită şi lui Domnu Christosă, totă ca Dumnedeului lui, că va cheltui câştigulă pe jumétate pentru lucruri închinate lui şi pentru milă şi binefacere.

A doua 4i s’a trasă loteria, a treia 4i a cumpőrata Ovreiulă ună diară, unde spunea cine a câştigată, şi ce sé vadă prin­tre câştiguri ?... Numérula lu i!

— Ve4i, totă mai deşteptă Dumne- cleulă nostru ovreiescă, decâtă ălă româ- nescă, ală nostru nu s’a lăsată sé-la în­şelă, a sciută elă, că n’am sé-i dau nimică, décá am sé câştigă!

Du mitru Stăriceseu.

C âtii p óte omulu răb d a de fóm e

Una oma séracü din Yiena a încercat s0-şl curme vieţa íntr’unü chipă fórte cu riosa. Ela s’a dusă în Práter, s’a acoperit cu fruncfe de copaci şi a aşteptată aşa moră de fóme. Omulă a zăcută aşa 6 di şi 6 nopţi, pănă ce a fostü gásitü de un gardistü, care l’a dusü la spitală, unde crede, că se va face bine.

Acestă faptă desperată aduce amint de fakirii indieni, despre cari profesoru Striker a cpsă într’o conferinţă a s a :

„După spusele oficeriloră englesi póte considera, ca fapta, că unii fakirl io dienl puna sé fiă îngropaţi de vii pentn mai multă timpü. S ’a putută vedea din ma multe esemple, că omulă póte trăi făr i hrană chiar 2 luni de (Iile, dér ună lucn nu se póte esplica : cum póte trăi ună om doué luni în pămentă, fără aera ? Se sci ínsé, că suntă multe animale, cari petrec iarna in páméntü, sub noroiu, fără hrană fără aerü.

„Hrana ce o ia omulă îi servesce c şi cărbunii la o maşină, spre a produce că dură. Décá omulă nu mănâncă nimică rai multü timpü, atunci corpulü se récesoe în ceta şi maşina lucrézá totă mai «labi adeoa inima bate tot.a mai slaba, mai îi ceta, respiraţia slăbesce deasemenea, păn ce înceteză orl-ce funcţiune şi vine mórteí Ea vine ínsé cu atâtă mai târcjiu, ou cât părţile corpului lucrézá mai puţină, dei când corpulă e întinsa în posiţiă orisontal şi când respiraţia e aprópe oprită.

„Fakirii căruia se prepară pentru acést sacrificare de sine, nu mănâncă nimic câteva clile. Când îşi pierde cunosoinţa d slăbiciune ’i se astupă gura şi nasulă óre-c&rl materii. Apoi e înfăşurată în ţoleŞ îngropatîn pămeut Acestü actă se consideif ca o operă sfâută şi se face cu unü cer* monialü óre care. După doué luni sa de: chide grópa, şi omulü e scosü afară. E lö l ca si morta, dér preoţii îla masézá toi* cliua şi aducă puţină căldură şi mişcare corpă.

„Tota deodată ’i-se administrézá nis esenţe tari, necunoscute de Europeni. 0 cerii englesi au vécjuta aceste cu ochii au postatü sentinele la faţa locului spre se convinge mai bine“.

*

La Cipru !Tuturora prietinilora unui picurü bun

şi ieftină le dámü sfatulü sé plece spi insula Cipru, căci aoolo a résáritü unü vorü ne mai pomenită de vinü. După cei anulü acesta nu s’au aflatü cumpéráto pentru renumitulü vinü cipricü, vinulü éstü ană a devenită cu totulă fără preţi

Se întâmpla chiar şi aceea în sateled pe insulă, că vinula simplaminte se vai

găunosă îndrăgostită de o cucuvae? Pe legea m ea: cucuvaea îşi făcuse cui bă în scorbura lui şi bétránula nemintosă se în­drăgostise de ea! Ş ’apoi ce se întâmplă? Pasérile se ducă tómna, floricelele pieră, viţa se uscă şi atunci copaculă se ofilesce şi decă nu este mai tare, se uscă şi poţi pune securea în e lă : viermele dragostei i-a rosă inima lui ímbétránitá“.

Acéstá credinţă naivă, copiláréscá, a bétránului pădurară, mé interesa peste mé- sură şi îlă pusei sé-ml povestescă amenun- ţită istoria ímpératului.

Ajunsesem tocmai în poeniţă, la Tu- illerries, cum îi cjiceamă noi în copilărie, şi în adevéra bétránula stejară îşi întin­dea crăcile sale negre şi uscate, şi numai pe ici pe colo, verd0ţa iederii mai da o ilusie de viaţă acestui uriaşă scheletă, şi chiar mlădiţa vlăstărită din tulpina lui era uscată.

Mé aşezai lV ^ z lmâ d6S'catü moştt K m , s, . ^ 8 tfHlui toi agă, şi mi po> _ , UÍ4 :

„Xntr’o ^i, s:“ V,r ° trei 8111 Aleatunci umblamü f • ,Ure cu' şi căutami 'brâu şi mé uitam

\iu

.. nu-

răţă copacii de uscături, căci pădure fără uscăturii nu se p ó te ; când ajunsei aici în poeniţă, ce’mi védurá ochii ? Betrânulă Impérata era ca şi nebună, se sbuciuma, crăcile se încovoiau, frundele şuşuiau, ca cum ar fi fostă furtună mare, — toţi co­pacii moţăiau sub arşiţa sórelui de primă­vară, numai Impératula era întărită. Asta nu e lucru curată, îmi disei eu, şi începă a întră în dragoste, mé pusei sé caută din ochi printre crăci, dór voi zări vr’ună cuibă de pásérele, căci priveghitórele şi mierle­le au darulă mai alesă de a îndrăgosti co­pacii bétránl şi eramă hotărîtă sé le strică cuibulă fără m ilă; dér niel pomenelă de cuibă — mé uitai în susă, în josă, nimioă— dér ună fluturaşă sburdalnică sbura uşurelă printre crăcile nodoróse ale copa­cului. Mai dédui tércóle de jură împrejură, nimică cu bănuială; atunci îmi c|isei: las’ pe mine, şiretă bétrána, ce eşti, că mé pui la pândă şi găsescă eu unde te dóré pe tine.

„Şi într’adev0ră, peste vr’o trei dile, descoperă josă la tulpina bétránului gorună, pe sub frunzele uscate şi printre muschiulă încă umedă de zăpadă, ună mănunchiu mare de viorele, dér ce mai viorele! ţi-era

dragă sé te totă uiţi la densele, şi miro seau de îmbălsămau totă poiana! După mi rosă le-am descoperită şi eu, că erau pito late pe sub uscături; şi ímpératula betrâm şi nemintosă uitase pe credinciósa lui ră, uitase pe coconulă de voevodă, vlăsti rită chiar din rádécina lui, şi se îi tise de nisce viorele! Sé fi véduta, coco naşule, cu ce grije le păzea, ţi-se în inima de atâta iubire!

„Când arşiţa sórelui era prea tare numai ce îşi întindea peste ele ramurii de josă şi le făcea umbrară cu crăcile sti fó se ; décá venea o plóie tare de răpăi pămentulă şi bietele floricele se înfricoşai i le acoperea cu desişulă fruncjelorü, şi câi | trecea furtuna şi răsărea ér sfántulü són | atunci scutura încetinelă picăturile rémaa I pe frun(|e, ca sé le récoréscá; şi nopta | când radele luminei se furişau printre froi | de, verfulă lui se legăna a lene şi şişmi | ună cântecă lină şi duiosă, cu care adói mea fragedele floricele.

„Dér şi temétora era moşnegulil, ună Turcă bétrána; când vedea câte-: fluturaşă albă ca zăpada, cu firicele nej pe aripele brumăni şi cu musteţeie ţose, ca de voinică, apoi se mtărîta, lu

v:S

rrén

Pri1(sid

irdi>eitcfr4«ăi

Nr. 277—1894 GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 7

F«ft pe strade. Iu sătulii Tschakistra şi-au »parata trei neguţători de vină casele, şi ou ocasiunea acăsta au amestecata tinciuâla (văoălaşula) în loca de apă, cu vina. Dejuna ţirfi de ani frumosa. insulă a fosta lo­vită de diferite nenorociri; cea mai mare insS de sigura e perderea preţului de care iufere acestti producţii nobilii, una lucru «are abia s’a mai întâmplata undeva.

*Influinţa rS cele i a s u p ra organ ism u lu i.

Chemicula francesii P ictet a făcute încercări interesante, pentru de-a constata influinţa răcelei estra-ordinare asupra orga­nismului diferiteloril fiinţe. Unii câne, pe care îlfl închise spre scopula acesta într’unQ vasil de aramă, şi-la espusa unei tempera­turi de 60 grade Celsius, în primele 10 mi­nute câştigă */2 gradă de căldură trupăscă. După 1 Y2 oră era numai cu una gradQ mai rece ca mai înainte şi îndată după aceea deodată peri. Insectele resistau pănă la o temperatură de — 28 grade, scoici pănă la — 130 grade.* Ouăle de pasăre îşi perdură abilitatea de vieţădejala — 2 pănă la — 3 grade şi furnicile pereau deja la 0 grada. Infusoriile resistau unei răceli de 90 grade, pănă când unele bacterii puteau 86 trăescă chiar şi la o temperatură de 213 grade.I — — 4 ------------------------------------------C & l © n d a ^ ' U . r ă s e p t e m a n e l .

DECEM VRE are 30 rjile. BRUM AR

2404 capete şi aut& 3380 rôtnânêndû la 27 Decevem. una iăra de 121.554 oapete.

Se notézà nâ : ungurésca v e c h e , g r e a dela 42.*//• pănă la 4 3 .7 2 or. marfă u n g u r é i tineră g r e a dela 44.— or. pănă la 4> or., de m i j 1 o o 0 dela 44.— or. pănă ^ V2 or- u ş 6 r ă dela 42.Y2 or. pănă la.— or.

Marfa ţerănft S re& dela 4 2 .l/2 pănă la 4 3 .y2 or. de j l o o a dela 43.— or. pănă la 4 4 .— oiuşoră dela 42. V, or.pănă la 44 .— ct

Marfa serba, g r e a dela 4 2 .l/2 or. pănă la 43. % or.ansito, m i j l o c i ă g r e adela 42.Va or. aă la 43 .V2 or- transito u ş 6 r ă dela or* până la 42. V2 cr

Porcii îng>ţ{ unû ană dela —.■■— cr. păuă la — , îngrăşaţi ou cucuruza dela — or. păita — or. Cântăriţi la gară ou —.— or. latuă — or..

pilele Călend. Iul. y. Călend. Gregor.

Dam.LuniMarţiMer.Joi,Vin.Sârn.

18 M. Sevastian19 Sf. Bonifaţiu20 Mart. Ignaţiu21 S. m. Iuliana22 S. m. Anastasia23 S. 10 m. de Crlt.24 C. m. Eugenia

30 Anisia31 Silvestru

1 Ian. 1895 a. n.2 Macariu3 Genoveva4 Isabela5 Telesfor

Cursulti î o s u r i I o r Û p r i v a t edin 24 Dec. 1894.

Basilica 8 80 9.20Credită . . . . 201.25 2C2.25Clary 40 îl. m. c. 58. ~ 59.—Navig. pe Dunăre 1 4 7 — 149.—Insbruck . . . . 2 8 , - ____Krakau . . . . ^7.75 28.25Laibach , 26 50Buda . . . . 61.75 1 63 —Paliîy . . . . 58.— 59.—Crucea roşie au-irr. 18 — 18.40

dto ung. . 12.— J.2.40dto ital. 12.75 13.25

Rudolf . , , L-3 50 24.50Salm . . . . 70.70 Vl.50Salzburg , . . 2Ï.50 28 50St. G 07*0X3 72.50 73.50Stanislao . . . . 46.— 48.—Trieitine 4 1/2% 100 m. c. 143.— 145.—

dto 4% 50 74.— __Walds tein . , . 51.— 52!—SSrbesci 3 n/0 40 50 41.50

dto do 10 franci ___ j ——Banca h. ung. 4% 128.50 112 9.'—

OXLEOp.

Preţurile cereor din piaţa Braşovu.Din decemvre st. n. 1894

Valuta«taè»ura séu Calitatea. triRoá.greutate«

fl. or.

1H . L. j cel mai trumos1

5 30j) Cu< mijlooiu . . 4 80

(mai slaba . . 4 50ia mestecată . . 3 60M

Í frumosă 3 20jj sară \ mijlociă 3 —

x Í frumosa 3 501)?? zu 1 mijlociu 3 —

I ( frumosü 2 20îî j { mijlociu — —

! acuruzü . . . . 4 —11 ! ă l a i u ....................... 4 80//

jtaaăre ....................... 7 —« l i n t e ....................... 9 —fasole ....................... 5 20sămânţă de ina . . 10 —Sëmêntà de cânepă 4 50C a rto fi........................ 1 —

• f Vtázériehe . . . . — —1 kilă Carnea de vită . . — 48

Carnea de porcii — 52Carnea de berbece — 28S‘5u de vită prôspëtü 23 _

IUU tolj jgèll de vită topica 33 —

Têrgulü da rîmăiorf din Steinbruch.

La 24 Decemvre n. 1891

Starea r î m ă t o r i 1 o r il a fosta de î,530 oapete la 18 Dec. 2 5 —26 au mtratö.

8a din HsssnDin 28 Decemvre 1894.

Eenta uţ. de aur fi 4% • • •Bonta dcor6ue cng. 4% . .Impr, că fer. ung. în aura 4 % % .Lvapr, oâ ier. ung. în argint 4 1/2%Oblig’. ci. t^r. ung. do ost. I, emis.Bonuri irale ungare , . . .Bonuri arai© croafce-slavone, . . imprue ung. ou premii . . . .Losurî entru reg. Tisei şi Segedin.Renta e hârtie austr.........................Renta e argint austr........................Renta e aar a u s t r . ........................Loaurllin 1860 .............................. 155.25âcţii.o-ale Băncei auatro-migarft . 1041.-— Acţii 3-le BAu cei aristr. de oredit.Aoţii e-ale Băncei ung, de credit. . Napqf>ondorî........................................

124.10 98.05

1 2 7 .-1 0 4 .-125.—96.9697.60

157.—143.—100.05100.10 124.10

403.10393.759.847.2

mare, şi ar fi fosta bucurosa să i-se rupă chiar o cracă din trupula lui, numai să sdrobéscá pe biata gongă! Pare-că Dum- nedeu sfântula n’a făcuta fluturaşii pentru flori şi florile pentru fluturi şi primăvară pentru tinereţe şi iarnă pentru bötránete.

„Trecu astfelü primăvara, trecu şi vara, şi ímpöratula pădurii era verde şi «tufosa, ca nicio-dată, părea că a întine­rită; crăcile lui se încovoiau de multa Todü, ţl-era draga să-la tota privescl; dór ecă vine şi luna lui brumărela şi grădi- narula Curţii începu a scote din pădure floricelele sélbatice şi a-le aşeda în glastre pentru florăriă, scóse şi muşchiula de vio­rele dela tulpina bătrânului copaca şi în locuia lora se deschide o gaură întuneco- si, care se întindea pănă sub rădăcinile dese şi încovoiate ale mândrului stejarü.

„Acesta a fosta osânda de mórte a împăratului; nu trecu multă vreme şi ghin-

începu a cădea una câte una, şi rodula era seca şi multa, multa de se pardosise ■tót& poiana; pe urmă încetula cu încetula frundele îngălbiniră şi cădură tóté, întin-

pe josa unu grosa covoră galbena foi mórte,; chiar cója lui scorţosă în-

ceji a se crăpa şi şiroe de lacrimi moho- rîte curgeau deaJungula trunchiului.

„Ţi-era mai mare ja l e ! nu întrasema biie în luna lui Brumară şi ela era uscata, depoiata de verdea lui podobă, pe cânda toă pădurea era încă verde şi nici chiar fgii cei friguroşl nu intraseră în ém á!I „In primăvara viitóre nu mai dete âicl una mugura din ela ; pasările cântau Ir voiosa prin desişula pădurii, numai pe ’crăcile lui uscate n’a mai cântată cucula!

„îi îngheţase măduva în vine, şi us­cata a rămasa de atunci bătrânula pădu­rii. De geba spună unii, alţii, că grădina- rula i-ar li vătămata rădăcinile cu tâmă- copula şi că d’acea s’ar fi uscata. Nu sciu ce spună! moşa Kivu scie ce scie, şi ni­meni nu-i va scóte din capa, că împăra- tula pădurii n’a murită de dorulu unora floricele!

Aşa vorbi bétránula pădurara, şi eu....eu rămăsei pe gânduri.

George I. Lahoyari.(„Lumea Ilustr.)

M&rol imp. ger.....................................60.80London (lire Sterlinge)....................... 123.90Rente de ooróne austr . . . . 99 45

Bur s a de BHCurescTdin 26 Decemvre n. 1894.

" V a l o r lei Scad. (Ju

baniJO cup. j gata

Rentă română perpetuă 187b Apr.-Oct. 1 00 .-Renta am o rtisab ilă ...................... 5% 11 11 9Y.Vs

„ „ (Impr. 1892 . . 5% laa.—lnl. 98 V,r „ din 1893 5°/o » 98.7-,„ „ 1894 int. 6 mii. 6% Apr.-Oct. —.—„ „ (Imp. de 32. V2 mii. 4% lan.-lulie 84.«/6„ „ (Imp. de 50 mii 4% n 11 86.V,, „ (Im. de 274 m 1890 n n n 86. /g„ „ (Im. de 45 m. 1891 4°/o h n 86. ’/a„ C • F . R . (Conv. Schuldver-

schreibung ........................... 5% V 11 ------Oblig, de Stata (Conv. ruralej. 6°/o Mai- »07. 10l3/4Oblig. Casei Pensiunilor fr. 300 10 » 280.—Oblig, comunei BucurescI 1883 fi0/0 lan.—Iul. 90.—

„ „ ,. din 1884 5°/o Mai- Nov. —.—n n v din 1888 5% Iul- flec. —.—., „ „ din 1890 5°/o Mai- Nov. 88

Scrisuri fonciare rurale . . . B°/0 lan.-luliB 9 1 3A„ „ urbane BucurescI e% n n 101 —V V » » » 86 ’/j11 11 11 Iaşi • f 7o 11 n 78.V4

94 -Oblig. Soc. de basalt artificialii 6°/oV.N.

11Banca R.om. uit. div. fr. 12.81 500 150 v — .—Banca Naţicn. uit. div. 86.— 500 într. v. 1630.Banca a g r i c o l ă ........................... 5C0 150 v. 138.-Dacia-România uit. div. 35 le! 200 într. v. 3 8 3 .-Naţionala de asig. uit. div. 43 l«i 200 11 >1 4 0 5 -Soc. Bazalt. Artif. uit. div. lei 30 250 11 1 —80c. Rom. de Constr. ult.div.lo 1. 250 11 11 124. -Soc. Rom. de Hârtie uit. — 100 11 11P atria* Soc. de asig. uit d. 4 lei 100 11 11 112. -

Soc. rom. de petrol 1 em. u. d. 0 200 v 11„ „ „ „ 2 em. u. d. 0 1000 11 11

Soc. de fur. militare u. d. 60 lei 300 11 11 — ■„Bistriţa“ soc. p. f. hârtii 30 10C0 11 11Societ. p. const. de Tramways 200 n )i —.—20 franci aurii 2012

S C O M P T Ü S Í :

Banca naţ. a Rom. Avansuri pe efecte Casa de Depuneri Londra . . . . V i e n a ......................

«°/o Paris . . . . 2 Vi0/«7°/o Petersburg . . 4Vvu/n7V, Berlin . . . . »°/o2°/, Belgia . . . . 3ü/o4u/n Elveţia . . . . y°/o

Bursa de mărfuri din Budapesta.din 24 Dec n. 1894.

S fi m i n } e .5 «1 8 g a

Grâu Bănăţenescii Grâu deia Tisa Grâu de Pesta Grâu de Alba-regala Grâu de Bácska Grâu ung. de nordö.

Seminţe vechi orï noué soiul&

Sëcarà 7 0 -7 2 5.30OrjKÜ nutreţ& 60—62 5.60Orzù de vinars 62.64 6.25Ortü de bera 64.66 7.15Ovösü 38.41 5.80Cucuruaű, bânăţ. 7&Cucurnzö. alt.il soiu 78 .—Cucuruzii — .—Hirişcă n — — .—

808080808080

Pre'vulü perÎOO chiloţi-

«lela pilnii

6.70 6.756.706.70 6.80

6.75 6.806.756.75 6.85

Fxet-ulü per 100 ohilgî?.

dela până

5.35 6 00 6.80 8.15 6.20

Produetediv. S a i a i üOarsulo

del«

•Sem. de trif.

Oleu de rap.Oleu da in Uns. de porc

Slănină»

SëuPrune

r>Lict&rù

NuciGogoşi

nMiere

nCearăSpirtă

Luţernâ ungur. 4 0 . - 46.—francasă

roşiă 5 7 !- 65*—rafinaţii duplu ■ .— •

dela Pesta 48^— 4 9 ! -dela ţeră —.—sventată 41.50 42.—afumată 46.- 47.—

din Bosnia în buţi 7^50 7.75din Serbia în saiii 7.50 7.75slavonii nou 14.25 14.75bănăţeneseft 1 3 . - 13.5Cdin ungariaungur esclserbescibrută _,__galbină strecurată —.— —. -de Rosenau —,— •--bruţii __.—Drojdiuţe de spirt -- .---

pto.»

C u rsu lfi p ie ţe i B r a ş c v f iDin 29 Decemvre 1894.

Bancnote rom. Cump. 9.72 Vend,Argint român. Cump. 9.67 Vend. Napoleon-d’orI Cump. 9.80 Vend. Galbeni Cump. 5.82 Vend.Robie rusescl Camp. 131. i/2 Vend. —.— Lire turceocl Cump. 1.1.15 Vând. —.—

rol germane Cump. 60.30 Vend. —.— 100.75 Verad. 101.75

x>ograi]^ 34 ~

9.769.739.845.87

n ’ W u p e f ia n B .

0 e a V * - 1 d e a t a t M r * ' . 1B79-2 ~ 2

/îD 0 0 * - e ,

Nr. 7 5 2 6 —1894.

PUBLICAŢIUNE.Pentrn presentarea fasiunilorfi de dare după câştigă clasa I I I . şi IV. dnpă inte­rese de capitale, precum şi după capitale

pasive.a) Cu privire la darea de câş-

tigu clasa I I I .Spre scopula de a măsura darea de

câştiga cl. III . pe anula 1895, se facă aten­te tóté acele partide, cari exercieză vr’una negoţa seu întreprindere supusă dărei, cu deosebire toţi neguţătorii, meseriaşii, cari au în serviciula lori ajutóre séu calfe, me­dici, advocaţi, ingineri, antreprenori de zidiri şi alte afaceri, cari pe periodula ani- lora 1893, 1894 şi 1895 n’au fosta supuşi dărei, se provocă ca să-şi ia în primire imediata blanchetele de fasiune, dela ofi- ciula de dare orăşenesca, pentru a docu­menta câştigula. Aceste blanchete prové- dute cu fasiunea recerută în totă regula pentru darea de câştiga clasa III . sunta a se preda celü multu pănă in 20 ianuarie 1895 st. n. la oficiuia de dare orăşenesca.b) C m p r i v i r e l a d a r e a d e c a ş *

tigu clasa IV ,L a care sunta supuşi a o plăti tóté

acele partide, cari au una sálára fixa, pen­sie, comunele publice, cari poseda rente, bisericile, societăţile şi amploiaţii privaţi, mai departe: dirigenţii afacerilora, admi­nistratorii, contabili, casieri etc. ala cărora sálára trece peste 40 fl. lunara, se provo­că prin acesta să-şi ridice blanchetele dela oficiu de dare orăşenesca şi provădute cu fasiunea receru tăîn totă regula a-le presen- ta oficiului de dare celü multu pănă la 31 Ianuarie 1895.c) Cu privire la darea după. in­

terese de capitale şi rente.Sunta provocate acele partide, cari

iau dobândă după capitale, ce le-au împru­mutata, a-şî lua blanchetele respective pen­tru fasiunea dărei, fără întârdiere, dela ofi­ciu de dare, şi după îndrumarea acestuia au să le scrie şi celü multü pănă în 15 Ia­nuarie să şi-le predea oficiului de dare. Asemenea şi persónele, cari au venituri de rente, cum şi acei proprietari de mori şi piue, cari au data în arendă móra, ori piua, suntu îndatoraţi a înscrie în blanchetele respective arenda ce o primesca.d) Cu privire la fasiunea Capi-

tal el oria pasive.Proprietarii de case şi de moşie ale că­

rora realităţi şi moşii sunta încărcate cu datorii, au a-şi lua asemenea respectivele blanchete şi, scrise cu datele necesare, a-le presenta oficiului de dare orăşenesca celo mulţii pănă în 31 Ianuarc 1895, contra unei adeverinţe de primire.

După 31 Ianuare 1895, pănă în 15 Februare 1896 blanchetele de fasiune pen­tru capitale în sarcina realităţilora, au a se preda la oficiu de dare orăşenesca înso­ţite c’o petiţie prin care se mvtivâză în moda demna de crecluta causa întârclierei cu predarea formularelora de blanchete la timpa prescrisa. Blanchetele cu fasiunile de datorii pe immobilé, ce se vora presen­ta după 15 Februare 1895, nu se vora lua de loca în consideraţie.

B r a ş o v ü , în 24 Dec. 1895.

574,2— 3 oficiufü de dare orăşenescu.1 5 3 4 5 —1894. •

PUBLICAŢIUNE.în urma ordinaţiunei Iualtuluî

Minister!u reg. ung. de comerţu din 27 Aprilie a. o. Nru. 29,700 se pro- vóeá toţi eomersaiiţi, ea cel multu pănă în 5 Ianuarie 1895 se-şi anunţeprin raport soripfcuristie netimbratü ia oficiulu magistratuala de meserii, întregulu personalii (calfe şi ucenici) după starea lui din 31 Decemvre a. c., amintindu calitatea de ocupaţiu- ne a acestui personalii, precum: comptabil, corespondentă, magazi* narii, comis voyageur, etc. precum şi specialitatea de negoţa a respec­tivului comersante.

B r a ş o v u , 27 Decemvre 1894.^agistraiuîu oraşenesciL

alta,

Pag» 8- GAZETA TRANSILVANIE.! Nr. 277—1894

401

t « « 8 a ¥ » ¥ at¥i>Pentru cadouri

d e s f . s e r b a t o r irecomandă tot telul de

ceasornice,d e c e l e m a i b u n e ,

c u . p r e ţ 'u x i i e f t i n e .

E. M ansberger,e e a s o r n i e a r .

B ra ş o v u , s tr a d a P o rţii Nr. 3 2 .

w w w w ^ w w w w w w w w#▼% IH I f i â r \ & x \ #▼%#▼%#▼% i f i H l I f i fTmir%ÍT% #▼%

QUMBACU de umpluta plapome cu 45 cr. klgr.

şi alte qualităţl mai bune, cu pre­ţuri tórte reduse, se capetă la D-nii

Spuderca & TemesváriBraşov, str. Vămii Nr. 6.

*X>OCXXXXXXXXXXKXrwr

Hala de mărfuri din Braşovuaso cia ţie cu garan ţie lim itatăRecomandă d e p o u l u s e ia f o r t e b o g a ţ i i a s o r t a t a

de dileriteH ffn h ilo anume: garnituri pentru Salone, pentru odae de U I U U I I C mâncare, de dormiţii, costene, mese, divanurî etc.

d 6 f o i * ! ! asort*ment^ mare, f6rte solidâ lu-

Covore, desenurî frumose, torte durabile.

Mărfuri de stmngărie, d8piS:Canale (pipe) de lemnu, dopuri de buţT, Perii si Fănărie.^ Executare forte solidă, şi preţuri moderate.

L o c a l u l ă de v e n t| a re se a i l ă sub firma

Asociaţiunea de magazin din Braşovu,în Podulu bătuşilorii, etagiulu primQ.

1I11fiU

!!Abonaţi Calicul!!(jiar humoristicu şi satiricu, cu multe ilustraţiuni,

SW pe anului 1895. HPreţuiţi abonamentului, pe anii 3 fl. seu 7 franci-

!L_ Toţi cei cu puţina dare de mâna, adresânduse ia redac-H ţiunea n6stră, primescu Calicul cu 2 îl. seu 7 IrancÎ.•ÎMl . . ________ . . . _ ~ ~ * V - . _MBmiym

iiűffiiau

Alionenţii ordinari. cari pană 111 S-a Ianuarie v. ne trlmltii întreg afoonamentulu de 3 II. seu 7 franci, primescu nou Ici C&ismlariu al Calicului pe anulii 1895 grafu l tu.

Primul numeru al Calicului pe anulu 1895 se espedeză de probă, tuturor celor ce ni’l cerii.

La cmci abonamente de orî-ce natură dămu al 61eagratuitG.

Devisa Calicului, care acum întră în al 15-lea and, a fostu, şi e: l e e t u r ă o r i g i n a l ă h u n i o r l s t i c â şi s a t i r i c ă , şi r i s u c u o r î ş i c e p r e ţ i i .

A se adresa la S i b i i u

Administraţia „CALICULUI“.

É

Antreprise de pompe funebre

IEL TuLtseUs-Braşov fi. Strada Porţii I r . 4. Colţulu Tergu lu lioilorii.

Recomandă cn. publicu la caşuri de m6rte, aşe4ămentulu seu de înmormântare b o g a t u a s o r t a t u in cari tote obiectele, atâtu sortele mai de rendu, câtu şi cele mai fine, se p o t Q c ă p ă t a cu preţuri ieftine.

Comisiune şi d e p o u d e s i c r i u r i de m e t a l i i ce se potu închide hermeticu, din prima fabrică din Viena.

Fabricarea proptiă a tuturoru S i c r l u r i l o r u de l e m n u , de i n e t a l u şi imitaţiuni de metalu şi de l e m n u de s t e j a r i i .

Depou de cunun! pentru monumente şi planticl cu preţurile cele mai moderate.

Representanţă de monumente de marmură, care funebre proprii cu 2 şi cu 4 cai, precum şi unu caru funebru ve­neţii pentru c o p i i , precum şi cioclii.

Comande întregi se esecută p r o i r asupră-mi şi tra n sp o rtu ri de r

In fine recomandu şi birou1" cu cunoscuta’mi soliditate.

s i i e f t i n i i . iau " s t r e i n ă t a t e .

oru procedându

La cayurî de morte

22-- e - '■*«

;ntü vr’o <1’ Sin pădure

, -u n d «mblamü r şi căutam ,^anü şi I brâu şi mé uitam '

■o..

&~ «fes X C ) S i i i4:

<?3

. Innu-

E llx ir de n e rre alrof. Dr. LIEBER.

Veritabil numai cu m:a de oontravenţie crucea cu anra.

Preparaţii după, prescrip medicală oficios legalisată in farmacia M. F i t a, Praga. Acest prepa at este de mulţi anl.unoscuta ca unu mijlocii forte probat contra lăbiciunei, bătaie do inimă, dureri de spinare,e capii, mistuire rea etc. L a cerere se dă pspect gratis.O sticlă 1 fl., 2 fl. şi 3 fl. 50 . Pentru hoinari de stotnacd se r*co uandă l e a t u r i l e d e a t o m a e u S f . Ia«*oI>, ciecă buna reco­mandaţii de medici. Sticla (Xr. şi l fl. 20 cr.

TTidrnTttV fl se ' ,indecku H y d r o p s -■JLilii E a s e n z . ţ n tota stadiula

bolei vindecare sigură şi iute.^ură greşită es- chisă. Pentru succes se garanză. DomnilorQ modici se recomandă întrebuiarea. Pentru de plină însănătoşaro este suficuta 1 —2 sticle cu 3 florini. Depon p rincip ală

Farmacia „SALVA1R“ Presburg.In farmaciile din B ra şo v : Ed. Kugler,

Cari Schuster, Victor Roth; S iiu : Wilhelm Moricher, C. J Molnar ; Cluj Szekv Miklos şi mai în tote farmaciile.

In tote ţerile scutită prin le, pentru Aus- tro-Unsraria marca înregistrată r. 460/1.

Suferinţe de peptü,T u § a , turn şi tót.e bólele, o a t a r e de ale canalului de respiraţiă, ^Atlejű plă­mâni, greutate de respiraţie, Astma, fleg­ma, tuse niHgaréscn, răguşâlă, gădili- tura la gátö, început« de tuberculosă, se potü depărta mai bine şi mai uşorii cu întrebuinţarea renumitului şi după prescripţia medicală preparatű şi reco­mandata Ceaiu Sf. George pachetüá 50 cr. şi prafulü care aparţine ceaiului prafn S f George, cutia á 20 cr. împreună cu prescriej ea întrebuinţării. Succesu se simte după cftte-va Mai puţinii de 2 pachete nu se trimetü. La trimetere cu posta 20 cr. mai mulţii pentru pache- tarea şi espediatü.

Tóté comandele suntü a se adresa directü la St. Georgs-Apotheke. Wien, V/2 Wimmergasse 33.

Sé se trimită preţuiţi înainte cu man­date postai ö.

p en tru

SUFERINŢE DESTOHAGHD 81 lHMI.fi ACESTORA!!MijlocuM cflii mai Inti şi eficace pentuu menţinerea săn&tăţii, curăţirea sucuri-

loril precum şi a sângelui pentru promovarea unei mistuiri bune este deja prettttin- denea cunoscutulii şi plăculil

Dr. Rosa’s Lebens-B alsam “ .Acestü balsamü prep-atü cu îngrijire din erburile alpine cele mai bune şi tămă-

duitöre sö dovedesce ca for. folosiotrü în contra tuturorü. greutăţitoru de mistuire câ r­cei de stomachü, lipsa de attitu, rîgăeiei, congestiuniloru, haemorhoidelorü etc. etc. In urma eficacităţii sale a devdtü acestü. balsamü acum unü. singura şi dovedita m e d l - e a m e n t u d e c a s ă p o p r a l » .

S t i c l a z r L s r e c o s t ă , 1 £L -, m i c ă 5 0 c r .Mii de scrisei de recunoscinţă stau la disposiţiă!

7IŢ I A TEN ŢÎ!!!Spre a evita înşelătoriifacii pe fiecine atentü, că fiă-care sticlă cu Dr. Rosa’s

Lebens-Balsam, care singura nmai de mine este preparată după receta originală, este învelita în hârtiă gr6să albast,, care portă în lungula ei inscripţia: Dr. Rosa’s Le­bens-Balsam din fărmacia „zu schwarzen. Adler“, B Fragner, Prag, 206 —Bu în limba germană, boemă, ungara şi fncezfi, şi cari sunta provßdute cu alăturata marcă a fa- bri''ei luată sub scutula legali

Dr. Kosa’s Lebens-BalsamVeritabila să pöte procura numai în

ZDeport-va.ru. p r i x L c i p a l ’o. a-l-o. p xod .-C L cător*a.l-a .i

B . F ra g n e r,Farmcia rZum schwarzen Adler“ Prag 2 0 5 — 3.

I n B u d ţ e s t a : la farmacia I. von Török.Tote farmaciile din B ra 9 v ű 7 precum şi tóté farmaciile mai mari din monar­

chia Austro-ungară au deposita’in acesta balsamü de viâţă.Totüie acolo se póte avea:

Alifia de csă universală de Praga( F r a g e r :T :r i-i-v ex sa l-2HEana.ssa<rtoe)

unu medicament^ sigurü şi pin mii de scrisori de mulţămire recunoscuţii în contra tuturoru inflmaţiunilorii, ránilorű şi umflăturilorfl.

Acésta se întrebuinţâză cu uccesa sigura la inflamaţiunl, la stagnaţiunea lap­telui şi întărirea ţîţelora cu ocasiuea îuţărcării copilului, la abscese, ulcere, pustule cu puroiu, carbuncule; copturi la un|ie, la panariţii [ulceraţiunl la degete, la întăriturl, umflături, tumórea glandulelo^u limfatice, lipume etc. — Tote inflamaţiunile, umflături, întăriturl se vindecă în timpulü c'ü mai s<*,urtü ; la casurí íusé, unde s’a formatü deja puroiu, absórbe buba şi o vindecá(n timpulü cela mai scurta fără dureri.

In o t ió r e á 25 si 35 c r .F i ţ i a t e n ţ i !

Praga să imi- singura numai

D.óre-ce alifia de casă uuiversală de tăză fór*, desü, facă pe fiă-cine atentă, ca la mine lă preparăză după receta originală. Acésta esté nu­

mai atunci veritabilă, décá cutiór^Uylin m e'aia galbina, în cari se pune, sunta înfăşu­rate în hârtiă roşiă pe care se află tpărită în 9 limbi esplicaţiunea cum să se între­buinţeze, împachetate şi în cartóne Aoete, — cari sunta provădute cu marca iabricei de mai susa.

Balsamü pentru autjii.(<3 -e lö x -IB a ,lsa ,m .)

Cela mai probata şi prin multe îicercârl celü mai temeinicü medicamentă pentru vindecarea au4ului greu şi spre redobé direa aurului perdutü. I F laco n I II.

b n O O E 3 0 0 0 0 0 D \Din^e tóté hârtiile pentru ţigarete

este reci osciitâ de cea mai bună, hărtia de ţigarr^e veritab ila fran ţu zescă

93 L e G l o r i a “tabrieaţiunea d-loru

J O S I F U BARI) OU & F I L Sîn PERPIGrNAN— P A R IS .

60 medalii de auru, 16 diplome de onóre marî, 20 diplome „Hors Concoursu.

„Le Gloria^ este hărtia, care în îineţă şi bunătate întrece tóté celelalte hărţii de cigarete ce esistă.

„Le Gloria“ este numai atunci veritabilă, décá fiă-care cărticică portă firma IO SIFU BARDOU & F IL S .

„Le Gloria“ se etectuézá cu marginele netede seu cres­tate (perforate.)

„Le Gloria“ este de căpetatu în Braşovu la tóté marche- tăniile şi băcăniile en-gros, precum şi la fiă-care debitantü mai bunü de tutunü. 52,—52.

\ : a 3 0 0 a O O O G G O £ ^ 3 Q £ g O O G G G O O O E l3 n n n E 3 E

şianu, Braşovu.