Gianni Rodari – Gramatica fanteziei – Introducere în arta de a născoci poveștiEd. Humanitas, București, 2009

p.11 – Într-ozi în Fragmentele lui Novalis (1772-1801), am găsit o cugetare care spunea: Dacă am avea și o Fantastică, așa cum avem o Logică, ar însemna că s-a descoperit arta descoperirii.p.12 – Am dat unui modest maculator titlul Caiet de fantastică, notând în elmodul în care se nățteau povestirile pe care le istoriseamp.25 – BINOMUL FANTASTIC este metoda prin care se naște o temă fantastică: două cuvinte reprezintă punctul de plecare pentru o povestire, dar ele nu sunt luate cu semnificația lor cotidiană, ci trebuie înstrăinate, deplasate, aruncate unul împotriva altuia. ex. cuvintele CÂINE și DULAP; se poate stabili un raport între ele printr-o prepoziție: câinele cu dulapul, dulapul pentu câine, câinele pe dulap, câinele în dulap, etcFiecare dintre aceste figuri ne oferă schema unei situații fantastice.

p.33 – TEHINCA IPOTEZELOR FANTASTICE – Ce s-ar întâmpla dacă....ex. - ...dacă un crocodil ar bate la ușa voastră, cerându-vă un pic de rozmarin? ....dacă ascensorul vostru s-ar îndrepta vertiginos spre centrul Pământului sau ar țâșni spre Lună?

p.38 – PREFIXUL ARBITRAR – un mod de a face cuvintele productive, în sens fantastic, este acela de a le deforma:ex. briceag – abriceag = obiect fantastic și pacifist, care nu servește la ascuțitul vârfului creioanelor, ci îl face să crească la loc atunci când s-a tocit; bispana = obiect de scris care folosește școlarilor gemeni; bispipa = pentru fumătorii înrăiți; bispământul = aici merge drept ceea ce acolo merge de-a-noaselea; semifantomă = pe jumătate om în carne și oase, pe jumătate fantomă cu giulgiu și lanțuri; microhipopotam = se crește acasă în acvariu; minizgârie-nori = încape într-un minisertar și e locuit de minimiliardari; o maxicuvertură poate acoperi toată iarna, toată omenirea care moare de frig.

p.41 – GREȘEALA CREATIVĂ – Lamponia în loc de Laponia, ac în loc de lac – o modalitate de a râde de erori și de a te detașa de ele, iar cuvântul corect va exista în opoziție cu cel greșit: șarpele bidon se poate naște din șarpele piton.

p.44 – JOCURI VECHI – Se pleacă de la o seri de întrebări care configurează evenimente ăn serie, adică o narațiune. Primul grup răspunde la prima întrebare și îndoaie foaia ca nimeni să nu poată citi răspunsul. Al doilea grup răspunde la a doua întrebare și tot așa.Cine era? Unde se afla? Ce făcea? Ce a zis? Ce a zis lumea? Cum s-a terminat?

Tot de aici se poate pleca de la un desen: primul copil desenează ovalul unui ochi, al doilea copil, interpretând diferit ovalul, îi face picioare de găină, etc. La sfârșit, desenul poate conține o povestire: nașterea unui personaj insolit, un monstru, un peisaj fantastic, etc.

p.98 -