In cazul proiectului nostru vorbim de o noua perceptie. O noua perceptie a spatiului care se dedica utilizatorului. Despre

dimensiunea spatiului utilizatorului si legatura acestuia cu exteriorul. Noi ne-am pus problema putin diferit fata de restul

colegilor. Desi initial am dorit ca abordarea noastra sa se rasfranga asupra formei casei, unele aspecte s-au schimbat si

am reusit sa surprindem ideea de libertate distinct. Conceptul contrasteaza cu ideea deja impamantenita in mintiile

tuturor, si anume ideea de reeducare intr-un spatiu strict controlat prin a caror pereti privirea nu poate penetra. In ciuda

motivului pentru care un copil ajunge intr-un centru de reeducare, acesta trebuie sa inceapa sa priveasca diferit

lucrurile. Iar noi asta ne-am dorit sa redam. O noua perspectiva asupra lumii din care a plecat, respectiv a lumii in care se

va intoarce. O casa, ca un filtru. Un loc in care el sa ramana totusi in permanenta legatura cu lumea in care el s-a pierdut.

Ceea ce am ales sa propunem nu este un centru de reeducare traditional. Este un spatiu de tranzitie, atat fizic, cat si

metaforic. Granita intre spatiul exterior si interior este aproape invizibila. Limita este fina, ilustrata printr-un portic. Sticla

care inconjoara casa are menirea de a asigura o permanenta permeabilitate vizuala in toate directiile, si de a face casa

apartinatoare parcului inconjurator propus. Volumetric, avem un parter total din care am scobit 5 curti interioare, care

la randul lor ingradesc volumele care gazduiesc functiunile. Parterul in sine este un spatiu neutru in constrast cu

volumele care reprezinta spatii dedicate. Parterul este un mare hol care se activeaza in contact cu utilizatorul. Il indruma

la reflexie, fiind cel mai apropiat loc in care se poate afla in contact cu singurul loc in care el nu poate fi. Exteriorul casei.

Exterior in care arhitectura nu este tot timpul aceeasi. O arhitectura care este generate ca fiind unica, insa in contact

direct cu natura ea se foloseste de avantajele sale, permitandu-i schimbarea. Parterul, holul, creeaza fatada. Lumina,

timpul, actiunea, ii vor da viata.

Un loc rectangular care se naste pe un grid de 4 metri. Un loc mare care genereaza locuri diferite. Un loc al curtii. Un loc

al curtii in care se aseaza un loc al activitatii.

Totusi, ideea a fost aceea de permisivitate, de o falsa libertate in care ei sa nu fie per se constransi. Dorim sa ii

reeducam, dar nu dorim sa ii marcam. Le dam o continuitate printr-un parter care ne leaga volumele pozitionate

ierarhic. Le permitem un traseu care sa nu ii conduca spre o activitate neprielnica. Le dam locuri in care ei sa poata

dezvolta noi aptitudini ce le vor fi benefice la momentul iesirii. Si cel mai mult, punem accentul intr-un mod aproape

brutal cu lumea exteriorului in care ei se vor intoarce, atat prin porticul in spatele caruia singura limita este o foaie de

sticla, cat si prin multele curti interioare in care ei pot efectua diverse activitati.

Marele hol poate da perceptia unei arhitecturi incomplete, ori a unui spatiu irosit, din cauza lipsei spatiilor neclare,

deschise, nedefinite. El se dedica si apartine traseului interior dat de miscarea discontinua a celor ce-l strabat.

Discontinuitatea miscarii umane genereaza spatiul vast continuu al holului. Cu exceptia volumelor a caror functiuni sunt

clar stabilite, restul se deschide total. Dorinta noastra a fost aceea de a crea un spatiu total omogen, un mediu absolut

fluid, imaculat, atemporal. Un spatiu care doreste sa fie in jurul copiilor nu doar in fata lor. Un spatiu ale carui orizonturi

sa se deschida dupa ce ai trecut de primul filtru. Un loc care sa nu fie perceput drept un loc de temut, dar care arata

bine. O casa care sa inspire liniste.

Nu este o cusca total expusa. Este o casa pe care o poti trai si tu din exterior. Este un experiment pentru societate