ghid profesori eco

EDUCAÞIE PENTRU MEDIUÎN CONTEXTUL SCHIMBÃRILOR CLIMATICE

Ghid pentru profesori

- ianuarie 2008-

CUPRINS

Cuvânt înainte.................................................................................................................. 5

Introducere....................................................................................................................... 7

Capitolul I - Energia....................................................................................................... 13

(coordonator de capitol - Ion Zamfir, Asociaþia Prietenii Pãmântului, Galaþi)

Capitolul II - Transporturile............................................................................................ 25

(coordonator de capitol - Cristina Butnariu, Fundaþia TERRA Mileniul III, Bucureºti)

Capitolul III - Deºeurile.................................................................................................. 39

(coordonator de capitol - Carmen Bucovalã, ONG Mare Nostrum, Constanþa)

Capitolul IV - Agricultura............................................................................................... 45

(coordonator de capitol - Szacaks Laszlo - Asociaþia Rhododendron, Târgu Mureº)

Capitolul IV - Pãdurile.................................................................................................... 53

(coordonator de capitol - Szacaks Laszlo - Asociaþia Rhododendron, Târgu Mureº)

CUVÂNT ÎNAINTE

În contextul impactului din ce în ce mai vizibil ºi mai puternic al schimbãrilor climaticeasupra umanitãþii ºi asupra mediului, considerãm cã generaþiile tinere trebuie sãconºtientizeze cã au rolul foarte important de a se asigura cã dezvoltarea durabilã nueste doar o teorie. Sunt esenþiale implicarea copiilor ºi tinerilor în activitãþi de protecþiamediului ºi totodatã conºtientizarea lor privind posibilitatea ca umanitatea sã adopte unstil de viaþã care sã îi asigure accesul la resurse ºi bunãstare cel puþin în aceeaºi mãsurãca în prezent.

Ghidul de faþã îºi propune sã abordeze problematica dezvoltãrii durabile ºi a educaþieipentru mediu din perspectiva prevenirii ºi reducerii impactului schimbãrilor climatice. Estemenit sã reprezinte un instrument care sã susþinã profesorii din ciclul preuniversitar înpregãtirea cursurilor ºi a altor activitãþi pentru elevi privind protecþia mediului. Ghidulexplicã modul în care schimbãrile climatice sunt generate de activitãþi din cinci domeniiprincipale: producþia ºi consumul de energie, transporturile, managementul deºeurilor,agricultura ºi pãdurile. Fiecare capitol este divizat în patru secþiuni vizând date generaledespre domeniul respectiv, impactul activitãþilor aferente acestuia asupra mediului,legãtura lor cu schimbãrile climatice ºi metodele ºi soluþiile deja identificate ºi utilizatepentru reducerea acestui impact. Conþinutul ghidului este destul de detaliat pentru a oferiprofesorilor o imagine de ansamblu asupra tematicilor abordate ºi posibilitatea ca ei sãextragã informaþiile esenþiale ºi sã le prelucreze pentru a le oferi elevilor de diverse vârste.

Manualul este însoþit de un ghid de aplicaþii, care oferã profesorilor posibilitatea de apune în practicã elementele teoretice prezentate în ghid. Acesta include o serie de sugestiimetodologice pentru realizarea unor activitãþi practice în ºcoalã sau în afara acesteia, înfiecare din cele cinci domenii abordate de ghid. Profesorii sunt încurajaþi sãîmbunãtãþeascã aceste exemple utilizând experienþa didacticã proprie. Aplicaþiile pot fiadaptate ºi utilizate pentru copii ºi tineri din învãþãmântul preuniversitar, dar suntrecomandate pentru clasele V-XII.

Echipa care a contribuit la realizarea acestui studiu este formatã din reprezentanþi ai zeceorganizaþii neguvernamentale de mediu din România, cu experienþã de cel puþin patru aniîn derularea proiectelor de educaþie privind mediul ºi schimbãrile climatice.

Sperãm ca Ghidul Profesorului ºi Manualul de Aplicaþii sã fie utilizate de profesori dinºcolile româneºti pentru ca dezvoltarea durabilã ºi protecþia mediului sã devinã oprioritate pentru generaþiile tinere.

Echipa RAC-RO (Reþeaua de Acþiune pentru Climã - România) 5

Pentru a supravieþui, umanitatea are nevoie de un mod cu totul nou de gândire. (Albert Einstein)

! Ultimii 11 ani au fost cei mai calzi ani de la sfârºitul secolului 19. ! Temperaturile globale medii au crescut cu 0.74°C în ultimii 100 de ani, iar

tendinþa în ultimii 50 de ani este de dublare a mediei (0.13 °C pe deceniu).! Nivelul apelor va creºte cu 2 pânã la 43 cm1.

Acestea sunt doar câteva date recente care au determinat un consens global asupra faptului cã ºinoi, oamenii, suntem rãspunzãtori pentru schimbãrile climatice. În dorinþa asigurãrii standardelor deviaþã moderne, prin arderea combustibililor fosili pentru producerea energiei (cãrbune, petrol saugaze naturale), prin activitãþile noastre în domeniul agriculturii, al industriei, al transporturilor ºi prinstilul nostru de viaþã, schimbãm compoziþia atmosferei (aerului), contribuind astfel la intensificareafenomenului schimbãrilor climatice.

Care sunt riscurile acestor schimbãri? Pe scurt, consecinþele generale sunt deja resimþite: schimbarearegimului precipitaþiilor, evenimente meteorologice extreme (inundaþii, alunecãri de teren, secete,tornade, uragane etc.), creºterea nivelului mãrii, afectarea infrastructurii ºi activitãþilor economice,cum ar fi agricultura ºi, implicit, punerea în pericol a alimentaþiei ºi sãnãtãþii tuturor.

Clima ºi efectul de serãClima reprezintã o situaþie medie a temperaturii, precipitaþiilor, vântului ºi presiunii - elementelemeteorologice - de pe o suprafaþã întinsã ºi într-un un interval mare de timp.

Clima este influenþatã în mod esenþial deSoare ºi de atmosfera Pãmântului. O partedin gazele atmosferei lasã radiaþia solarã sãtreacã spre Pãmânt, dar împiedicã cãldurareflectatã de suprafaþa terestrã sã seîmprãºtie în spaþiu, acest fenomen fiindcunoscut sub numele de efect de serã.Aceste gaze2, în principal dioxidul decarbon, metanul ºi vaporii de apã, suntcunoscute sub denumirea de gaze cu efectde serã. Ele asigurã echilibrul natural întrecãldura care intrã în atmosferã ºi cea careiese în spaþiu, asigurând astfel un mediu ºi otemperaturã propice vieþii pe Pãmânt.

Acest echilibru este ameninþat de activitãþile umane. Ele determinã emiterea unei cantitãþi mari degaze cu efect de serã (GES), care se acumuleazã în atmosferã. Cu cât cantitatea de GES creºte, cuatât mai mult din cãldura reflectatã de sol este capturatã în atmosferã, ceea ce conduce la creºtereatemperaturii Pãmântului pânã la niveluri alarmante. Astfel, când intervine o schimbare în ritmul în careenergia intrã sau iese din sistem, echilibrul este distorsionat: temperaturile globale se modificã ºi alteelemente ale sistemului climatic trebuie sã se adapteze.

Prin dezvoltare iresponsabilã, umanitatea a produs ºi produce efecte ce o pot anihila. Emisiile degaze cu efect de serã au crescut considerabil odatã cu Revoluþia Industrialã ºi introducerea unor noipractici economice.

1 Raport al Comisiei Interguvernamentale asupra Schimbãrilor Climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change-IPCC), Februarie 2007, http://www.ipcc.ch/,

accesat la data de 30.10.2007.2 Principalele gaze cu efect de serã sunt vaporii de apã (H2O), dioxidul de carbon (CO2), ozonul (O3), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O) ºi gaze

industriale, precum halocarburile (HFC, CFC) ºi hexafluorura de sulf (SF6). În afarã de gazele industriale, toate aceste gaze apar ºi în mod natural.

7

Introducere

Omenirea a devenit din ce în ce mai dependentã de combustibilii fosili, precum cãrbunele, petrolulºi gazele naturale, pentru a produce cãldurã ºi electricitate ºi pentru a transporta oameni ºi bunuri.

Extracþia combustibililor fosili determinã apariþia emisiilor de metan ºi dioxid de carbon, în timp cearderea lor degajã în atmosferã dioxid de carbon ºi oxid de azot. Prin arderea combustibililor fosili,conþinutul lor de carbon este oxidat ºi degajat ca dioxid de carbon; fiecare tonã de carbon arsãproduce 3,7 tone de dioxid de carbon. Odatã emis, CO2, rãmâne în atmosferã circa 100 de ani! De asemenea, clorofluorcarburile au o duratã de viaþã în atmosferã care variazã între 60 ºi 120 deani, iar metanul, 10 ani.

Specialiºtii prognozeazã creºtere globalã a temperaturii cu pânã la 5,8 grade C, pânã în anul 2100,o creºtere fãrã precedent în ultimii 10.000 de ani. Ecosistemele, viaþa sãlbaticã ºi oamenii se potadapta schimbãrilor climatice graduale. Însã problema pe care o prevãd cercetãtorii este rapiditateacu care aceste schimbãri au loc.

Cum contribuim la schimbãrile climatice?Cel mai important impact al activitãþilor umane moderne este degajarea unor mari cantitãþi de dioxidde carbon ºi metan în atmosferã - în primul rând ca urmare a utilizãrii combustibililor fosili, care esteresponsabilã de creºterea cu 50% a concentraþiilor de gaze cu efect de serã.

Producerea energiei prin arderea combustibililor fosili (cãrbune, petrol, gaze naturale) este una dinprincipalele surse de emisii de gaze cu efect de serã, în special de dioxid de carbon. Având în vederecã majoritatea aspectelor care þin de traiul modern (de la viata de zi cu zi a oamenilor ºi pânã latransport sau industrie) sunt posibile datoritã energiei, consumul de energie este în continuã creºtere,odatã cu creºterea gradului de dezvoltare în întreaga lume.

O altã sursã importantã de emisii de GES este folosirea pe o scarã din ce în ce mai largã aagriculturii intensive, care este responsabilã de 15% din totalul emisiilor (în principal metan). Metanulrezultã ºi ca urmare a creºterii animalelor (ce contribuie cu 30% din emisiile de metan), a cultivãriiorezului (cu între 20% ºi 33% din emisiile de metan), precum ºi din depozitarea ºi tratarea deºeurilor.între compuºii cu azot, protoxidul de azot (N2O) este eliminat în timpul activitãþilor agricole(degradarea îngrãºãmintelor ºi a deºeurilor animaliere) sau în timpul arderii deºeurilor solide ºi acombustibililor fosili. Aceste surse laolaltã au condus la dublarea cantitãþii de azot eliminatã înatmosferã, sol, ape dulci sau marine. Între consecinþele acestor emisii se aflã ºi intensificarea efectuluide serã.

Distrugerea pãdurilor adaugã încã 15% la totalul emisiilor. Defriºãrile au început odatã cu introdu-cerea agriculturii extensive ºi a creºterii bovinelor, dar au fost necesare ºi pentru crearea zonelor delocuit ºi obþinerea lemnului ca material de construcþii. Pãdurile reprezintã rezervoare pentru CO2, iardispariþia lor afecteazã grav capacitatea planetei de a absorbi dioxidul de carbon produs deoameni. Ele stocheazã circa 80% din carbonul reþinut în vegetaþia continentalã, ºi circa 40% dincarbonul reþinut în sol.

Transporturile au, de asemenea, o contribuþie importantã, fiind aproape în întregime dependente depetrol ºi derivaþi ai sãi pentru combustibili. Gazele de eºapament, praful antrenat, uleiurile scãpateaccidental, zgomotul etc. sunt elemente tot mai des întâlnite în viaþa de zi cu zi. Folosirea în excces aautoturismelor în locul deplasãrilor pe jos, cu mijloace de transport în comun sau cu bicicleta,contribuie toate, câte puþin, la poluarea mediului ºi la intensificarea efectului de serã.

Din varietatea mare de deºeuri pe care societatea umanã o eliminã în mediu, anumite categoriiinfluenþeazã dinamica sistemului climatic global, din cauza emisiilor în atmosferã a unor gaze cuefect de serã, precum metanul sau protoxidul de azot. Metanul (CH4) este generat prindescompunerea anaerobã - în lipsa aerului - a materiei organice din deºeuri (resturi alimentare,hârtie, lemn). Aceste emisii provin îndeosebi din deºeuri menajere municipale (de naturã organicã)sau din agriculturã (dejecþii animaliere), iar cantitãþile deversate sunt mari ºi continuã sã creascã. 8

Introducere

Sectorul industrial a creat în diferite scopuri o serie de gaze cu puternic efect de serã ºi cu duratãmare de viaþã în atmosferã. Dezvoltate în anii 1920, clorofluorocarburile (CFC, HFC) au fost folositeca propulsori la dozele sub presiune, la mecanismele de refrigerare, ca solvenþi de curãþare etc.Dãunând stratului de ozon, acestea au fost înlocuite cu alte produse, care însã, de asemenea,contribuie la încãlzirea globalã. Menþionãm, de asemenea, hexafluorura de sulf (SF6), cu multipleutilizãri, care contribuie într-o proporþie foarte ridicatã la încãlzirea globalã.

Activitãþile domestice ºi amprenta climaticãAºa cum am menþionat mai sus, fiecare din activitãþile noastre de zi cu zi produce gaze cu efect deserã. Spre exemplu, statisticile din 2004 aratã cã emisiile produse de gospodãrii ºi furnizorii deservicii reprezintã 15,5% din totalul emisiilor de gaze cu efect de serã în Uniunea Europeanã (25 destate).3

Amprenta climaticã personalã este o reprezentare a efectului pe care o persoanã îl are asupraclimei, þinând cont de totalul emisiilor de gaze cu efect de serã pe care le produce (mãsurate în unitãþide dioxid de carbon). Prin mãsurarea amprentei climatice, se poate înþelege mai bine care esteimpactul individual al unei persoane asupra climei ºi care sunt aspectele vieþii de zi cu zi carenecesitã mai multã atenþie ºi cum putem interveni pentru schimbarea comportamentului oamenilor.Spre exemplu, atunci când o persoanã conduce maºina, fiecare litru de benzinã ars produce dioxidde carbon. În funcþie de eficienþa automobilului ºi de numãrul de kilometri parcurºi, o maºinã poateproduce cu uºurinþã în fiecare an o cantitate de dioxid de carbon egalã cu propria greutate.

Calcularea amprentei climatice estimeazã emisiile de CO2 produse ca urmare a consumului deenergie, a mijloacelor de transport pe care le folosim, a produselor alimentare ºi nealimentare pecare le utilizãm, a modului în care sunt gestionate deºeurile pe care le producem ºi a cantitãþiiacestora etc.

Cum vom fi afectaþi de schimbãrile climatice?În anii '90, numãrul catastrofelor naturale a fost de trei ori mai mare decât în anii '60. Majoritateaacestor dezastre ºi daunele pe care le-au produs au fost cauzate de fenomene meteorologiceextreme. Existã semne cã încãlzirea globalã ºi consecinþele sale - creºterea nivelului mãrii,intensificarea furtunilor ºi creºterea frecvenþei ploilor puternice - contribuie deja considerabil lacatastrofe, care au fost amplificate ºi de alþi factori importanþi, cum sunt creºterea populaþiei,urbanizarea ºi vulnerabilitatea în creºtere.

Astfel, conform Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii, mai mult de 150.000 de decese se înregistreazãanual din cauza schimbãrilor climatice4 . Crucea Roºie aratã cã mai mulþi oameni au fost strãmutaþidin cauza dezastrelor naturale decât de rãzboi5. Majoritatea comunitãþilor sãrace din zone precumAmerica Latinã, Africa sau Asia s-au confruntat cu schimbãri asemãnãtoare: intensificarea situaþiilorextreme (cãldurã, ploi, secete, inundaþii), schimbarea anotimpurilor, creºterea incertitudinilor ºi alipsei posibilitãþilor de predicþie a vremii6.

În special populaþia sãracã (din mediul rural) este prima lovitã de aceste schimbãri, deºi de multe oriea are cea mai redusã contribuþie la producerea emisiilor de gaze cu efect de serã. Provocareaschimbãrilor climatice este dublatã de vulnerabilitatea cauzatã de sãrãcie, iar defriºãrile,deºertificarea ºi insecuritatea hranei, înrãutãþesc situaþia.

3 Vezi "Mediul Europei. A Patra Evaluare", raportul pe 2007 al Agenþiei Europene de Mediu,http://reports.eea.europa.eu/state_of_environment_report_2007_1/en, accesat la data de 08.11.20074 Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (2006) WHO/UNEP “Iniþiativa de Legãturi între Sãnãtate ºi Mediu”, www.who.int/heli/risks/climate/climatechange,accesat la data de 03.11.2007.5 Rapoarte asupra Dezastrelor Lumii, Crucea Roºie, 2003 in Raportul Comisiei Interguvernamentale asupra Schimbãrilor Climatice, Februarie 2007,http://www.ipcc.ch/, accesat la data de 30.10.2007. 6 "Douã Grade, O Singurã ªansã: Nevoia Urgentã de a Reduce Încãlzirea Globalã", raport al TearFund Climate Change, www.tearfund.org/climate, accesat ladata de 03.11.2007. 9

Introducere

Dintre toate segmentele economiei, agricultura este cea mai sensibilã la modificãrile climei.Schimbãrile în dispunerea zonelor climatice ºi de vegetaþie cãtre latitudini mai mari vor necesitaadaptãri regionale considerabile, în special în zonele de tranziþie. În zonele aride ale Pãmântului,este probabil ca riscul de malnutriþie sã creascã din moment ce necesitatea de adaptare, cum ar fischimbarea culturilor, a ingineriei apei ºi a îmbunãtãþirii solului, nu poate fi îndeplinitã. Perioadele decreºtere pentru anumite culturi se vor diminua cu trei pânã la patru sãptãmâni în unele zone, dar vorcreºte în altele. Atât perioada de recoltã, cât ºi perioadele corespunzând stagiilor individuale aledezvoltãrii recoltelor se vor schimba.

Modificarea regimului precipitaþiilor afecteazã deja rezervele de apã. Aceste modificãri constau încreºteri ale cantitãþilor de precipitaþii în unele zone ºi descreºteri în altele. Schimbãrile climatice vorduce în continuare la creºterea precipitaþiilor, dar ºi la creºterea evaporaþiei, împiedicând ca apa sãajungã acolo unde este nevoie de ea.

Sãnãtatea populaþiei depinde de asigurarea hranei, a apei potabile, a unor locuinþe sigure, decondiþii sociale ºi de mediu pentru controlarea bolilor infecþioase. Toþi aceºti factori pot fi influenþaþide schimbãrile climatice. Creºterea temperaturii va afecta frecvenþa afecþiunilor cardiovasculare ºirespiratorii, mai ales în mediul urban ºi în rândul populaþiei vârstnice.

Diminuarea resurselor de apã ar putea forþa populaþia sã foloseascã surse de apã de calitateinferioarã, precum râurile, care sunt adesea contaminate cu produse industriale ºi au concentraþiiridicate de microorganisme. Valurile de cãldurã, inundaþiile, furtunile, seceta pot duce la vãtãmãri,moarte, foamete, strãmutarea unor populaþii, apariþia unor epidemii ºi a unor probleme psihologice.

Cele mai vulnerabile sunt aºezãrile ce depind într-o mare mãsurã de pescuitul comercial, deagricultura de subzistenþã (cu mijloace puþine, fãrã excedent) ºi de alte resurse naturale, precum ºicele din zonele joase, din zonele forestiere ºi aºezãrile urbane de dimensiuni mari. Infrastructura(construcþii, drumuri, diguri etc.) va deveni mai vulnerabilã la inundaþii ºi alunecãri de teren. Cicloniitropicali vor fi mai distructivi în unele zone. În altele, cãldura, aridizarea ºi inundaþiile vor afectaresursele de apã, iar pericolul de incendii va creºte. Creºterea nivelului mãrii va afecta infrastructuracostierã ºi industriile prelucrãtoare (care primesc materia primã pe apã, fiind astfel instalate de-alungul coastelor).

Diversitatea biologicã (diversitatea de specii vegetale ºi animale), de mare valoare ecologicã,economicã, culturalã, va fi ameninþatã de schimbãrile climatice rapide. Diversele specii vor încercasã se adapteze la noile condiþii create de schimbãrile climatice, ducând la modificarea structurii ºidistribuþiei geografice a ecosistemelor. Habitatele vor fi afectate ºi fragmentate de acþiunea omului.Speciile ce nu se vor putea adapta îndeajuns de rapid vor dispãrea pentru totdeauna. Trebuiemenþionat faptul cã pãdurile se adapteazã mai greu la schimbarea condiþiilor de mediu. Pãdurilejoacã un rol important în sistemul climatic, iar dispariþia lor va duce la eliberarea unei mari cantitãþide carbon în atmosferã, accentuând astfel efectul de serã.

Temperaturile mai ridicate vor duce la creºterea nivelului mãrii (volumul apei creºte când aceasta seîncãlzeºte) ºi la topirea gheþarilor ºi a calotei glaciare. Aceasta va determina creºterea volumului deapã din oceanele lumii ºi a nivelului mãrii. Estimãri pe termen mediu aratã cã nivelul mãrii va creºtecu o medie de 5 cm pe deceniu. În zonele costiere se gãsesc nu numai ecosisteme valoroase, ci ºipeste 50% din populaþia globului, care va fi expusã la dezastre naturale precum furtuni, inundaþii,eroziunea coastei ºi incursiuni ale apei sãrate.

Deºerturile ºi ecosistemele aride ºi semiaride pot deveni ºi mai aspre. Cu puþine excepþii, deºerturilese preconizeazã sã devinã mai fierbinþi. Temperaturile mai ridicate vor ameninþa organismele care înprezent trãiesc la limita toleranþei la cãldurã.10

Introducere

Ce ne rãmâne de fãcut?Motivaþia de a acþiona în legãturã cu schimbãrile climatice nu trebuie neapãrat gãsitã în ceea ceam vãzut pânã acum, ci în ceea ce modelele ºtiinþifice anticipeazã pentru viitorul apropiat.

În 1998, Programul de Mediu al Naþiunilor Unite ºi Organizaþia Meteorologicã Mondialã,împreunã Comitetul Interguvernamental pe Schimbãri Climatice, au fãcut ca îngrijorarea asupraschimbãrilor climatice sã devinã o problemã politicã. Datele despre emisiile CO2 aratã cã þãrileindustrializate au o mare responsabilitate în privinþa emisiilor. Totuºi, din cauza creºterii economiceintense, þãri în curs de dezvoltare devin responsabile pentru o paletã largã de emisii. Existã totuºiinegalitãþi în relaþiile economice dintre sudul ºi nordul planetei, cu consecinþe de managementnepotrivite din punct de vedere ecologic.

De aceea, existã ºi un consens global asupra nevoii promovãrii metodelor de dezvoltareeconomicã responsabile ºi durabile pentru a asigura atât necesarul de consum al generaþieinoastre, cât ºi al celor viitoare (echitatea intrageneraþionalã ºi intergeneraþionalã), dar ºi pentrupãstrarea echilibrului ecologic al planetei ºi conservarea diversitãþii biologice. Resursele naturaleneregenerabile de care dispune planeta sunt limitate ºi utilizarea nesustenabilã a acestora obligãumanitatea sã adopte un mod cu totul nou de gândire. Aplicarea principiilor dezvoltãrii durabileeste provocarea secolului în care trãim. Mãsura în care þãrile în curs de dezvoltare se pot aliniacerinþelor ecologice globale continuã sã fie o controversã aprinsã. Sã nu uitãm însã, cã odezvoltare care nu este echitabilã, nu poate fi nici sustenabilã.

Rãmâne de vãzut care este nivelul "acceptabil" la care pot ajunge schimbãrile climatice, însã pentrufoarte mulþi pãrþi ale lumii, acest nivel este deja depãºit. Unele studii apreciazã cã nivelul trebuie sãse pãstreze la sub 2 grade C (pre-industrial) pentru cã altfel impactul asupra resurselor de apã,producþiei de hranã ºi ecosistemele vor fi afectate catastrofal. Momentan, deºi nivelul încã rãmânepuþin peste 1 grad C, impactul se resimte.

De aceea, la primul Summit al Pãmântului, care a avut loc la Rio de Janeiro în 1992, impactulactivitãþii umane asupra climei a fost recunoscut ºi þãrile reprezentate în cadrul conferinþei au fostde acord sã semneze Convenþia Cadru a Naþiunilor Unite cu privire la Schimbãrile Climatice.

La întâlnirea de la Kyoto (1997) a pãrþilor Convenþiei Cadru a Naþiunilor Unite cu privire laSchimbãrile Climatice s-a stabilit sã se demareze acþiunea de reducere a emisiilor de gaze cu efectde serã, iar metodele ºi regulile aferente acestei acþiuni au fost incluse în Protocolul de la Kyoto.

Acesta a intrat oficial în vigoare la 16 februarie 2005, dupã ce a fost ratificat de 141 de state caresunt responsabile de aproximativ 60% dintre emisiile de gaze cu efect de serã.

Uniunea Europeanã ºi statele membre au întreprins deja acþiuni prin care au demonstrat hotãrârealor de a reduce emisiile de gaze cu efect de serã conform tratatului Kyoto ºi au stabilit o limitã acreºterii temperaturii cu 20 C peste nivelul preindustrial; o creºtere cu 0.70 C s-a produs deja. Þintainiþialã pentru UE ca întreg este o reducere cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de serã pânã în2012, chiar dacã reduceri ulterioare pot fi cerute.

7 Vezi textul documentului la The United Nations Framework Convention on Climate Change,http://unfccc.int/essential_background/items/2877.php, accesat la data de 08.11.2007.

11

Introducere

Obiectivul final al acestei convenþii este stabilizarea concentraþiei de gaz cu efect de serã la un nivelcare sã previnã interferenþa antropicã periculoasã cu sistemul climatic. Un astfel de nivel va fi realizatîntr-un interval de timp suficient de mare pentru a permite ecosistemelor sã se adapteze în modnatural la schimbarea climei, sã asigure cã producþia de alimente nu este ameninþatã ºi sã întãreascãcapacitatea de a asigura o dezvoltare economicã durabilã.7

I. Context generalAproape fiecare aspect al vieþii noastre de zi cu zi depinde de energie. Energia poate fi definitãca fiind capacitatea de a efectua lucru mecanic. De-a lungul a cel puþin 5000 de ani, omul adezvoltat maºini pentru a efectua lucru mecanic ºi a descoperit cãi de transformare a diverselorsurse de energie în forme de energie utile pentru a pune în funcþiune aceste maºini. Energia estefolositã de asemenea pentru gãtit ºi încãlzire.

Consumul de energie a crescut în mod semnificativ de la începutul revoluþiei industriale când au fostinventate ºi construite primele maºini moderne care puteau efectua cele mai grele munci, care întrecut solicitau o mare concentrare de forþã de muncã umanã. A crescut în mod dramaticproductivitatea muncii ºi au scãzut la fel de dramatic costurile de producþie. Invenþia motorului cuardere internã a condus la motorizarea transportului sub forma automobilelor, trenurilor ºiavioanelor.

Tendinþa de consum de energie este mereu ascendentã, ca urmare a faptului cã populaþia lumii esteîn continuã creºtere. Rezultatul este presiunea asupra resurselor Pãmântului, în mod special a celorde combustibilii fosili ºi asupra ecosistemelor terestre precum ºi climei.

Problemele apãrute în aprovizionarea cu energie sau fluctuaþiile preþului combustibilului, pot avearepercusiuni imense asupra economiei.

Limitele creºterii în domeniul combustibililor fosiliÎn ultimii 250 de ani, au fost utilizate într-un ritm din ce în ce mai alert resursele fosile de energie:cãrbunele, petrolul ºi gazele naturale, care s-au format pe parcursul a milioane de ani prindescompunerea, în condiþii speciale de temperaturã ºi presiune, a unei uriaºe cantitãþi de materieorganicã rezultatã în urma morþii a diverse forme deplante ºi animale. Aceste surse sunt limitate ºi nu suntregenerabile în intervalul de timp în care sunt folosite,adicã sunt folosite într-un interval de timp mult mai scurtdecât cel în care s-au format.

Figura 1 aratã de unde provine energia utilizatã înlume ºi proporþia foarte mare de energie produsã prinarderea combustibilor fosili.

Una din problemele luate în considerare relativ recent este tendinþa descrescãtoare a descoperirilorde noi zãcãminte de petrol, faþã de tendinþa crescãtoare a cererii de resurse energetice.

Consecinþa este cã satisfacerea nevoilor de petrol ale omenirii a ajuns la momentul în careproducþia va începe sã descreascã din lipsã de rezerve petroliere (figura 2). Aceasta a determinato creºtere a preþului petrolului de la o medie de 18 EUR/baril în 2003 la o medie de 56 EUR/barilîn 2006, ºi de 63,65 EUR/baril8 în primele 6 luni ale anului 2007 . Aceasta este una dintre celemai evidente limite ale creºterii continue ºi va fi necesarã o adaptare la regimul de diminuare aresurselor.

8 1 baril = aproximativ 159 litri

13

CAPITOLUL I - ENERGIA

Sursele de energie ale omenirii

12%2%

7%

36%20%

23% regenerabilehidroelectricnuclearpetrolgaze naturalecarbune

Figura 1: Sursele de energie ale omenirii

Figura 2: Lichiditãþile de petrol ºi gaze (scenariu 2004)

Datã fiind creºterea populaþiei ºi consumul tot mai mare de energie, utilizarea din prezent nu estedurabilã nici mãcar pentru încã o generaþie. Utilizarea mai eficientã a energiei ºi generalizareatrecerii de la utilizarea resurselor energetice fosile la cele regenerabile ar trebui sã înceapã cât maicurând cu putinþã.

II. Energia ºi mediulToate sectoarele economice (industrie, transporturi ºi agriculturã) dar ºi sectorul rezidenþial, suntconsumatoare de energie. Ponderea cea mai mare este constituitã în principal din combustibili fosiliºi uraniu - care este considerat ºi el un combustibil pentru centralele atomo-electrice. Cu excepþiauraniului, combustibilii genereazã, în cadrul procesului de ardere, diverºi poluanþi. Aceºti poluanþicuprind variate emisii de gaze ca dioxidul de carbon, monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, oxiziide azot ºi alte particule ca hidrocarburile ºi cenuºile.

Tipurile specifice ºi cantitãþile de poluanþi depind de originea combustibilului fosil ºi de procesul deardere utilizat. De exemplu, arderea benzinei în motoarele autovehiculelor dã naºtere unei foartediferite proporþii de poluanþi faþã de combustia motorinei. Unii dintre aceºti poluanþi, în specialparticulele de hidrocarburi ºi monoxidul de carbon, sunt periculoase pentru om ºi alte vieþuitoare,dioxidul de sulf ºi oxizii azotului se combinã cu apa de ploaie ºi formeazã ploile acide.

Trebuie menþionat cã, deºi operarea centralelor nucleare nu genereazã emisii de gaze cu efect deserã, energia nuclearã nu este o sursa regenerabilã pentru cã: - metalele radioactive utilizate de reactoarele nucleare sunt o resursã primarã limitatã;- în ciclul combustibilului nuclear se produc emisii de gaze cu efect de serã (ca urmare a activitãþilor

de minerit ºi îmbogãþire a uraniului, fabricãrii combustibilului nuclear, construcþiei centralei ºi adepozitelor de deºeuri radioactive); aceste emisii sunt semnificativ mai ridicate decât ale instalaþiilorpe gaz cu cogenerare (a se vedea mai jos);

În plus faþã de emisiile de gaze cu efect de serã, energia nuclearã este riscantã din perspectivacontaminãrii radioactive a mediului ºi populaþiei, pornind de la minele de uraniu ºi pânã ladepozitele de deºeuri radioactive.

14


III. Energia ºi schimbãrile climatice Schimbarea climei ºi ciclul carbonuluiEvacuarea în atmosferã a dioxidului de carbon ca urmare a arderii combustibililor fosili are impactglobal ºi local. Procesul de ardere transformã elementul carbon din stare lichidã, solidã sau gazoasãîn care se aflã combinat cu alte elemente, în dioxid de carbon, un gaz care se acumuleazã înatmosferã. Procesul prin care carbonul îºi schimbã starea de agregare se numeºte ciclul carbonuluiºi acest ciclu a fost implicat în multe schimbãri climatice de-a lungul erelor geologice. Ciclulcarbonului este ilustrat în figura 3.

Dioxidul de carbon poate fi absorbit de plante ºi este folosit în procesul de fotosintezã. Din acestarezultã oxigenul de care au nevoie toate organismele vii pentru a respira. De asemenea,fitoplanctonul - organisme situate la începutul lanþului trofic al ecosistemului oceanic absoarbedioxidul de carbon.

Figura 3: Ciclul carbonului

Carbonul este un importantconstituent al materiei vii, ca ºial celei moarte. Este deasemenea prezent în formãsolidã în roci ºi în formãgazoasã în atmosferã, înprincipal ca dioxid de carbon.

Dacã cantitatea de dioxid decarbon absorbit este mai maredecât cea emisã în atmosferã,atunci nivelul acestuia vascãdea, aceastã situaþie fiindasociatã cu erele glaciare, încare temperatura globalã ascãzut foarte mult. Caloteleglaciare din Groenlanda ºiAntarctica, ca ºi gheþarii alpinisunt amintiri ale ultimei ereglaciare. Dimpotrivã, dacã este emis mai mult dioxid de carbon decât este absorbit, atunciconcentraþia acestuia în atmosferã va creºte ºi existã dovezi clare cã de-a lungul erelor geologiceau existat ºi perioade de încãlzire globalã. Astfel de schimbãri de temperaturã sunt de multe oriinegale, unele regiuni geografice suferind schimbãri mai mari decât altele. Când populaþia era maipuþin numeroasã, oamenii au putut migra pentru a se proteja de efectele variaþiilor de temperaturã.Aceasta nu mai poate fi o opþiune în condiþiile în care populaþia Pãmântului a crescut enorm în cei10000 de ani scurºi de la ultima erã glaciarã. Variaþiile de temperaturã induc schimbãri în regimulprecipitaþiilor; aceastã schimbare având impact asupra vegetaþiei ºi vieþii animalelor. Dacã în trecutschimbãrile au fost treptate ºi ca urmare ecosistemele au avut timp sã se adapteze, creºterea fãrãprecedent a poluãrii asociatã consumului actual de energie din surse neregenerabile determinã oratã a schimbãrii mult mai rapidã.

Gazele cu efect de serã ºi încãlzirea globalãArderea combustibililor fosili genereazã atât emisii dãunãtoare mediului, cât ºi energia necesarãsocietãþii umane. Unii din aceºti poluanþi gazoºi, între care dioxidul de carbon este preponderent, 15


16


contribuie la intensificarea efectului de serã. Observaþiile asupra temperaturii globale datând cu 100de ani în urmã sau chiar mai mult aratã cã o creºtere a temperaturii cu 10C poate fi asociatã cucreºterea concentraþiei în dioxid de carbon din atmosferã. Diferenþa faþã de creºterile de dioxid decarbon din trecut constã în faptul cã acestea sunt induse de umanitate mult mai rapid decât înperioade anterioare de schimbãri climatice.

Cum principala cauzã a încãlzirii globale o constituie emisiile de gaz cu efect de serã concentrate înatmosfera terestrã, principala strategie este de a folosi mai puþinã energie, în special din cea derivatãdin combustibili fosili. Întrucât 40% din toatã energia este folositã de consumatori casnici, acesta estelocul din care se poate porni pentru ca fiecare sã foloseascã mai eficient energia.

Soluþiile de creºtere a eficienþei utilizãrii în scopuri energetice a combustibililor fosili, pânã înmomentul în care se va trece la utilizarea generalizatã a resurselor energetice regenerabile,cunoscute ºi sub denumirea de surse de energie curate, se bazeazã în primul rând pe introducereasistemelor de cogenerare ºi trigenerare.

IV. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de serãCogenerareaCogenerarea reprezintã producerea combinatã de energie electricã ºi termicã. Într-o centralãtermicã obiºnuitã, o mare parte a cãldurii este evacuatã în atmosferã sau în apa de rãcire aagregatelor termoenergetice, cu alte cuvinte, este pierdutã. Cãldura generatã ca urmare a arderiicombustibilului este transferatã apei, care atinge temperatura de fierbere ºi se transformã în abur.Aburul sub presiune învârte turbina care, la rândul sãu, antreneazã generatorul electric ºi esteprodusã energie electricã; apa cu temperaturã ridicatã, dar nu îndeajuns de înaltã pentru a continuaproducþia de energie electricã este evacuatã în râuri crescând temperatura acestora ºi provocândmutaþii importante ale biotopului. O bunã parte a cãldurii este evacuatã în atmosferã. În centralelepe cogenerare, cãldura rezidualã (care ar fi fost evacuatã în atmosferã) este utilizatã, de exemplu,în sisteme de termoficare, sau în scopuri industriale în alte unitãþi de pe aceeaºi platformã. Astfel,potenþialul energetic al combustibilului este utilizat într-o mãsurã mult mai mare; implicit are loc oreducere a emisiilor de gaze cu efect de serã faþã de cazul în care energia electricã ºi cea termicãar fi produse în douã unitãþi separate.

TrigenerareaAvând în vedere diferenþele sezoniere evidente în ceea ce priveºte necesarul de energie, s-adezvoltat conceptul de trigenerare. Trigenerarea implicã producerea simultanã a energiei electrice,a cãldurii ºi a frigului, pe baza unui singur combustibil; aceasta reprezintã o extindere a cogenerãriiºi se înscrie în conceptul "ecogenerare", care înglobeazã soluþii tehnice de producere optimizatã aunor energii "curate" într-un sistem.

În acest caz, a treia formã de energie produsã - frigul - poate rezulta prin utilizarea directã a energieimecanice a unui motor sau a unei turbine - pentru antrenarea unui grup compresor (ca în cazulfrigiderelor moderne), sau poate fi produsã indirect, prin intermediul unui grup de absorbþie (deasemenea, pe principiul clasicelor frigidere cu absorbþie).

Avantajele soluþiei de trigenerare:a)producerea de electricitate, cãldurã ºi frig pornind de la gaze naturale. Poate fi luatã în calcul ºi

utilizarea biocombustibililor; b)utilizeazã apa ca fluid frigorific;

c) diminueazã mult efectele poluante asupra atmosferei.

Energie regenerabilã Spre deosebire de combustibilii fosili, sursele regenerabile de energie sunt abundente, distribuite pemari suprafeþe ºi disponibile la nivel local. Acestea provin direct sau indirect de la Soare ºi cuprindlumina, cãldura, vântul ºi biomasa. Energia cineticã a apelor curgãtoare, energia valurilor ºimareelor se încadreazã, de asemenea, în categoria surselor regenerabile.Cãldura constituie cca. 40% din nevoile energetice ale locuinþei, atât pentru încãlzirea spaþiului, câtºi pentru producerea apei calde de consum. Sursele de energie regenerabilã pot fi folosite pentrua produce cãldurã direct, fãrã a mai fi nevoie de vreun proces de conversie, de exemplu, încãlzireasolarã a apei. De asemenea, este posibil sã se foloseascã astfel de surse pentru a produceelectricitate, cel mai bun exemplu constituindu-l celulele fotovoltaice care convertesc lumina solarãîn electricitate.

Folosirea surselor regenerabile presupune emisii degaze reduse sau egale cu zero. Introducerea surselor deenergie regenerabilã poate asigura o soluþie pe termenlung ºi durabilã de a satisface cererea de energie, careva lãsa generaþiilor urmãtoare o lume mai puþin poluatãºi cu mai multe resurse.

Generarea cãldurii sau a electricitãþii din surse localeregenerabile evitã pierderile asociate transmiterii ºidistribuþiei care pot fi de pânã la 25%. Un alt câºtigbazat pe eficienþã poate fi realizat prin utilizarea directãa cãldurii fãrã a mai fi nevoie de convertirea energieidintr-o formã în alta, cum ar fi utilizarea cãldurii solarepentru încãlzirea apei.

Resursele estimate de energie regenerabilã în RomâniaRomânia dispune de suficiente resurse de energie regenerabilã pentru a satisface pe deplincererea, atât pentru industrie, cât ºi pentru sectorul rezidenþial.

Avantajele surselor de energie regenerabilã:- Lipsa emisiilor de CO2 sau emisii foarte reduse;- Energia solarã ºi energia eolianã sunt din ce în ce mai des folosite în þãrile dezvoltate ºi în curs

de dezvoltare;- Energie curatã;- În aplicaþii specifice ele sunt mult mai competitive decât sursele de energie convenþionalã;- Au un mare potenþial pentru consumatorii casnici.

Dezavantaje:- Costuri ridicate;- Nevoia de suprafeþe mari de teren pentru amplasamentul lor;- În cazul utilizãrii energiei hidro la scarã mare (hidrocentrale cu lac de acumulare), aceasta

modificã peisajul, contribuie la distrugerea biodiversitãþii ºi afecteazã grav comunitãþile umane,atunci când acestea trebuie relocate pentru a inunda vãile râului;

- Poluare fonicã ºi vizualã cauzatã, în special, de turbinele eoliene.

17


Sursele de energie regenerabilã auurmãtoarele caracteristici:

- Sunt abundente- Sunt disponibile la nivel local- Produc poluare redusã sau zero- Pot fi utilizate direct în clãdiri- Nu este necesar sã fie transportatã

energia de la sursã la punctul deutilizare

- Necesitã un grad redus de transformaresau deloc (ex. cãldurã în cãldurã)

- Au costuri scãzute- Existã variaþii zilnice ºi sezoniere

18


Energia solarãAu fost create diverse tehnologii pentru a profita de energia solarã. Acestea includ:1. Sisteme fotovoltaice (producerea electricitãþii direct din luminasolarã). Celulele solare transformã lumina solarã direct înelectricitate. Energia solarã este de obicei folositã pentru aalimenta calculatoarele sau ceasurile. Celulele fotovoltaice suntfãcute din materiale semiconductoare similare celor folosite pentrucipurile computerelor. Când energia solarã este absorbitã,aceasta acþioneazã asupra electronilor desprinzându-i de atomi ºiîn acest fel ia naºtere o diferenþã de potenþial electric. Acestproces transformã lumina (fotonii) în electricitate ºi se numeºteefect fotovoltaic (PV).

2. Încãlzirea solarã pasivã ºi iluminatul natural (folosind energia solarã pentru încãlzirea ºi iluminatulclãdirilor):

Ieºiþi din casã într-o zi cãlduroasã de varã ºi veþisimþi puterea cãldurii ºi luminii solare. În ziua deazi multe clãdiri sunt construite pentru a profita delumina ºi cãldura solarã.

Partea de sud a clãdirii primeºte întotdeauna ocantitate mare de luminã. De aceea clãdirileproiectate pentru a profita de cãldura solarã aude obicei ferestre mari îndreptate spre sud.Materialele care absorb ºi acumuleazã cãldurasolarã pot fi înglobate în podelele ºi în pereþiiluminaþi intens de soare. Podelele ºi pereþii voracumula cãldurã în timpul zilei ºi vor cedacãldurã în timpul nopþii. Aceastã formã de captarepasivã este numitã “obþinere directã”.

Iluminatul pe timp de zi este simplu datoritã folosirii luminii solare în clãdiri. Pentru a ilumina camereleaºezate cu faþa spre nord ºi la nivele superioare se foloseºte un rând de geamuri plasate pe acoperiº,folosit adesea împreunã cu o parte de podea din material transparent care permite trecerea luminii.

Desigur, prea multã luminã ºi cãldurã solarã dãuneazã în verile extrem de calde. Din fericire existãmulte dispozitive care limiteazã încãlzirea excesivã. De exemplu, obloanele pot fi proiectate pentrua face umbrã în momentul în care soarele este prea puternic. Suprafeþele luminate de soare pot fiizolate de restul clãdirii. De asemenea, o clãdire poate fi construitã în aºa fel încât sã fie ventilatã deaerul proaspãt de afarã.

3. Încãlzirea apei prin folosirea energiei solareCele mai multe dispozitive folosite pentru încãlzirea apei suntcompuse din douã pãrþi principale: un colector solar ºi un cazan.

Cel mai obiºnuit colector este colectorul plan. Montat pe acoperiºel este format dintr-o cutie subþire, platã, acoperitã cu materialtransparent, care este îndreptatã spre soare. Tuburi micitraverseazã cutia, fiind umplute cu lichid - apã sau antigel - care

Figura 4: Încãlzirea solarã pasivã ºi iluminatul natural

se încãlzeºte. Tuburile sunt ataºate unei suprafeþe metalice, vopsitã în negru, pentru a absorbicãldura. Pe mãsurã ce se încãlzeºte colectorul, cãldura sa este transmisã lichidului care trece printuburi.

Cazanul pãstreazã apoi lichidul cald. Poate fi un simplu boiler modificat, dar este, de obicei, maimare ºi bine izolat. Sistemele care folosesc alte lichide decât apa încãlzesc apa de consum,indirect, prin încãlzirea acesteia cu ajutorul unui schimbãtor de cãldurã plasat în partea inferioarãa rezervorului ºi conectat la cele douã capete ale colectorului solar.

Sistemele de încãlzire solarã pot fi active sau pasive, dar cele mai multe sunt sisteme active.Sistemele active se bazeazã pe pompe care pompeazã lichidul între colector ºi cazan, în timp cesistemele pasive sunt bazate pe proprietatea lichidelor de a se deplasa ascendent atunci când suntîncãlzite.

Avantaje:- Surse inepuizabile de energie regenerabilã;- Energie curatã, fãrã emisii nocive;- Nu existã pãrþi în miºcare.

Dezavantaje:- Dispozitivele de captare au nevoie de o suprafaþã mare;- Este nevoie de acumulatoare mari;- Construirea echipamentului solar poate fi scumpã ºi poate consuma multã energie.

Energie geotermalãFolosirea directã a energiei geotermaleCând o persoanã face baie, cãldura apei va încãlzi întreaga camerã. Rezervele de apãgeotermale, aflate în adâncul Pãmântului, uneori la câþiva kilometri distanþã, pot fi folosite pentruîncãlzirea directã. Acest procedeu este denumit folosire directã a energiei geotermale.

Folosirea directã a energiei geotermale dateazã de mii de ani, de când oamenii au început sãfoloseascã izvoarele calde pentru a face baie, pentru curãþarea penelor ºi a pielii de pe animalelece urmau a fi consumate drept hranã. Astãzi, apele geotermale sunt încã folosite în staþiuni balneo-climaterice. Dar existã ºi metode mai sofisticate de folosire a resurselor geotermale.

Apa caldã geotermalã poate fi folositã pentru multe aplicaþii care necesitã cãldurã. Folosirea eiinclude încãlzirea clãdirilor (în mod individual sau a oraºe întregi), creºterea plantelor din sere,încãlzirea apei la crescãtoriile piscicole ºi în câteva procese industriale, cum ar fi pasteurizarealaptelui. Prin experimente, cercetãtorii cautã cele mai economice modalitãþi de folosire a izvoarelorgeotermale pentru producerea electricitãþii.

Pompe de cãldurãLa o adâncime de cca. 3 metri, pãmântul pãstreazã tot timpul anuluio temperaturã constantã cuprinsã între 10 ºi 16oC. Ca într-opeºterã, temperatura pãmântului este mai ridicatã decât cea de lasuprafaþã, în timpul iernii ºi mai scãzutã în timpul verii. Pompele decãldurã sunt instalaþii care utilizeazã diferenþele de temperaturãdintre douã medii. În acest caz, utilizarea apei geotermale ºi a zonei

19


Figura 5: Pompe de cãldurã

20


cu temperaturã constantã situatã la 3 metri în sol, în pompa de cãldurã, poate avea aplicaþii atâtpentru încãlzirea clãdirilor în timpul iernii, cât ºi pentru rãcirea acestora în timpul verii.

Pompele de cãldurã sunt formate din trei pãrþi: dispozitivul schimbãtor de cãldurã (conducte), unitateade pompare ºi sistemul de ventilare a aerului cald. Dispozitivul de schimbare a cãldurii este de faptbazat pe un sistem de þevi numit buclã, care este îngropat în pãmânt, lângã clãdire. Un lichid (apã sauun amestec de apã ºi antigel) circulã prin þevi ºi absoarbe sau elibereazã cãldurã în pãmânt.

În timpul iernii pompele împing apa caldã din þevi ºi o pompeazã în reþeaua de încãlzire. În timpulverii procesul este invers, lichidul cald fiind pompat din reþea spre conductele de rãcire. Cãlduraevacuatã prin sistemul de rãcire al unei clãdiri, în timpul verii, poate fi folositã pentru încãlzirea apeimenajere.

Pompele de cãldurã consumã mai puþinã energie decât instalaþiile de încãlzire convenþionale,deoarece ele "extrag" cãldura din sol. De asemenea acestea sunt mult mai eficiente când se asigurãrãcirea locuinþei. Acest sistem nu numai cã economiseºte energia, dar reduce ºi poluarea.

Avantaje:- imense surse de energie regenerabilã.

Dezavantaje:- poate fi gãsitã departe de consumatorii locali;- costuri ridicate;- necesitatea unor lucrãri majore, care de multe ori necesitã suprafeþe de teren suplimentare.

Energia biomaseiS-a utilizat energia provenitã din biomasã sau bioenergia - energia provenitã din materia organicã -de sute de mii de ani, chiar de când oamenii au început sã ardã lemnul pentru gãtit sau pentruîncãlzire. ªi astãzi, lemnul este încã cea mai mare resursã de energie provenitã din biomasã. În zilelenoastre însã, pot fi folosite mai multe surse de biomasã, chiar ºi plantele, reziduurile din agriculturãsau silviculturã, ºi componenta organicã a deºeurilor casnice ºi industriale. Chiar ºi gazele provenitedin depozitele de deºeuri menajere pot fi folosite ca o sursã de energie provenitã din biomasã.

Folosirea energiei provenitã din biomasã are potenþialul de a reduce vizibil emisiile de gaze cu efectde serã. Biomasa genereazã aproape aceeaºi cantitate de dioxid de carbon ca ºi combustibilii fosili,însã pânã la tãierea plantei, aceasta absoarbe o mare cantitate de dioxid de carbon din atmosferã.Emisia netã de dioxid de carbon va fi zero atât timp cât plantele vor continua sã fie replantate înscopuri de obþinere a energiei din biomasã. Aceste plantaþii energetice, cum sunt copacii ºi plantelecu creºtere rapidã, sunt numite rezerve de biomasã. Folosirea rezervelor de biomasã poate, deasemenea, sã ajute la creºterea profitului pentru industria agricolã. Multe laboratoare efectueazãcercetãri în direcþia dezvoltãrii ºi îmbunãtãþirii tehnologiei pentru urmãtoarele aplicaþii ale energieiprovenite din biomasã.

Multe din centralele bioenergetice din lume folosesc sistemele cu ardere directã. Ele ard rezervele debioenergie direct pentru a produce aburi. Acest abur de obicei pune în miºcare o turbinã care, larândul ei, antreneazã un generator care produce electricitate. În unele ramuri industriale, aburul dela centrala electricã este folosit ºi pentru procesele de fabricaþie sau pentru încãlzirea clãdirilor.Acestea sunt cunoscute ca CHP (combined heat and power facilities), adicã sunt instalaþii careproduc, pe acelaºi amplasament ºi cãldurã ºi electricitate. De exemplu, lemnul este adesea folosit

pentru producerea de electricitate ºi abur pentru fabricile de hârtie.

Multe centrale pe bazã de cãrbuni pot folosi sisteme pe bazã de combustibil mixt pentru a reducesemnificativ emisiile, în special emisiile de dioxid de sulf. Combustibilul mixt implicã folosirea derezerve bioenergetice ca o sursã suplimentarã de energie în cazane cu mare eficienþã.

Degradarea biomasei produce un amestec de gaze din care cel mai bine reprezentat este metanul(cca. 60%) care poate fi folosit ca sursã de energie. În depozitele de deºeuri pot fi sãpate puþuripentru a elibera metanul rezultat din degradarea materiei organice. De asemenea, metanul poatefi obþinut din biomasã printr-un proces numit descompunere anaerobã. Aceasta presupune folosireabacteriilor pentru descompunerea materiei organice în absenþa oxigenului.

Metanul poate fi folosit ca sursã de energie prin arderea într-un cazan producând abur pentru ungenerator electric sau pentru un proces industrial, prin folosirea microturbinelor. Microturbinele auputeri cuprinse între 25 ºi 500 kW. Astfel de ansambluri au ajuns, prin miniaturizarea unorcomponente ºi prin utilizarea judicioasã a spaþiului, la mãrimea unui frigider. Ele pot fi folosite acolounde existã limitãri de spaþiu pentru producerea de energie. Metanul poate fi folosit, de asemenea,drept "combustibil" într-o pilã de combustibil. Pilele de combustibil funcþioneazã asemãnãtorbateriilor, dar nu trebuie niciodatã reîncãrcate, producând electricitate atât timp cât acolo estecombustibil.

Ca înlocuitori ai gazului, combustibilii lichizi pot fi produºi din biomasã printr-un proces numitpirolizã. Piroliza are loc atunci când biomasa este încãlzitã în absenþa oxigenului. Apoi biomasa setransformã într-un lichid numit ulei de pirolizã, care poate fi ars ca ºi petrolul pentru a produceelectricitate. Sisteme bioenergetice care folosesc ulei de pirolizã sunt deja comercializate.

Mai multe tehnologii bioenergetice pot fi folosite în sisteme modulare, mici. Un sistem modular,genereazã energie la o capacitate de 5 MW sau mai puþin. Sistemul este proiectat pentru folosireala nivelul oraºelor mici ºi chiar la nivelul consumatorului. De exemplu, unii fermieri folosesc dejecþiileanimale pentru a-ºi produce electricitate pentru fermele lor. Aceste sisteme nu numai cã producenergie regenerabilã, dar îi ajutã ºi pe fermieri sã respecte reglementãrile de mediu.

6. BiocombustibiliiBiocombustibilii sunt combustibili obþinuþi, în principal, din produse vegetale ºi animale. Douã dintrecele mai uzuale tipuri de biocombustibili sunt etanolul ºi biodieselul.

Etanolul este un alcool, acelaºi cu cel care se gãseºte în bere ºi vin. Se produce prin fermentareaoricãrui tip de biomasã bogatã în carbohidraþi (zahãr ºi celulozã) printr-un proces asemãnãtor cuproducerea berii. Etanolul este folosit mai ales ca aditiv pentru combustibil, pentru scãdereaemisiilor de monoxid de carbon ºi alte gaze provenite de la vehicule. În lume, circulã un numãrimportant de autovehicule care folosesc un combustibil mixt format din 15% benzinã ºi 85% etanol.

Biodieselul este obþinut în general în urma unei reacþii între uleiul vegetal sau grãsimi animale ºimetanol, în prezenþa unui catalizator care, de cele mai multe ori este soda causticã. Poate fi folositca aditiv pentru reducerea emisiilor provenite de la vehicule (de obicei 20%) sau în forma sa purãca un combustibil alternativ regenerabil pentru motoarele diesel.

Avantaje:- Sursã de energie regenerabilã, disponibilã, de asemenea, ºi în þãrile fãrã resurse de petrol/

cãrbune/gaze naturale.21


22


Dezavantaje:- Probleme privind agricultura intensivã, monocultura, utilizarea pesticidelor ºi a fertilizatorilor;- Nevoia de suprafeþe mari de teren;- Emisii de CO2, precum cele produse de motorinã;- Nu încurajeazã cercetarea pentru reducerea consumului de combustibil în motoarele auto.

7. Energia eolianãFolosim de mii de ani energia vântului. Din Iran în Olanda secolelor trecute, pânã în fermele dinStatele Unite, morile de vânt au fost folosite pentru pomparea apei sau mãcinatul grâului. Astãzi,echivalentul modern al morilor de vânt - o turbinã eolianã - poate folosi energia vântului pentru aproduce electricitate.

Turbinele eoliene, precum morile de vânt, sunt montate pe un turn pentru a capta cât mai multãenergie. La 30 de metri sau mai mult faþã de pãmânt, ele potfi avantajate de un vânt mai rapid ºi mai puþin turbulent.Turbinele capteazã energia vântului cu ajutorul unor paleasemãnãtoare celor de la o elice. De obicei, douã sau treipale sunt montate pe un butuc pentru a forma un rotor.

O palã acþioneazã asemãnãtor unei aripi de avion. Când batevântul, se formeazã o depresiune în partea anterioarã a palei.Presiunea scãzutã trage pala înapoi determinând rotireaansamblului. Acest fenomen este numit "lift". Forþa "lift"-ului estede fapt mult mai mare decât forþa exercitatã de vânt asuprapãrþii frontale a palei, care se numeºte "drag". Combinareacelor douã elemente determinã învârtirea rotorului asemãnãtor

unei elice, iar axul rotorului antreneazã un generator care produce electricitate.

Turbinele eoliene pot fi utilizate ca aplicaþii independente sau pot fi conectate la o reþea deelectricitate. În multe cazuri este indicatã interconectarea combinatã: turbinã eoliana - sistemfotovoltaic (cu celule solare). În general, pentru conectarea la reþea se folosesc mai multe turbineeoliene instalate într-un perimetru restrâns pentru a forma o centralã eolianã. Mulþi furnizori deelectricitate folosesc centrale eoliene pentru a asigura electricitatea necesarã consumatorilor lor.Turbinele eoliene izolate sunt folosite, în general, pentru pomparea apei sau pentru alimentarea cuenergie a unor sisteme de comunicaþii (radio-relee, radio-balize etc).

Avantaje:- Sursã de energie regenerabilã fãrã sfârºit;- Energie curatã, fãrã emisii;- Perfectã pentru zone izolate.

Dezavantaje:- Zgomot;- Daune aduse mediului (de exemplu afectarea rutelor de migraþie a pãsãrilor);- Producþie de energie relativ micã pe unitate de producere.

8. Energia hidroelectricãTransformarea energiei potenþiale a apei colectate în lacuri de acumulare este cea mai veche

formulã comercialã pentru producerea electricitãþii pe bazaforþei apei. Apa pune în miºcare o turbinã care, la rândulsãu, antreneazã un electrogenerator.

Chiar dacã acest mod de producere a electricitãþii nupolueazã atmosfera, lipsind arderea, ºi chiar dacã sursa deapã este regenerabilã, sistemele mari, ce presupun bararea vãilor naturale ale râurilor ºi fluviilor, nu sunt durabile prinfaptul cã determinã delocalizarea populaþiilor din zonelecare vor deveni funduri de lac, distrug biosisteme ºi implicã

riscuri de dezastre în condiþiile distrugerii barajelor. Soluþia optimã, durabilã, este aceea a microhidrocentralelor, care nu folosesc lacuri de baraj ci doar diferenþe relativ mici de nivel între zonade captare a apei ºi cea de evacuare a apei ce trece prin turbine.

Utilizarea energiei valurilor ºi cea mareomotricã, deºi foarte puþin dezvoltatã în prezent, este, deasemenea, o soluþie durabilã la problema creºterii cererii de energie.

Surse de informare folosite:- Rayner Mayer ºi colectivul "Manual KITH" 2007;- Asociatia pentru studierea vârfului de resursã de petrol ºi gaz-www.peakoil.net;- Ana Maria Bianchi, Curs Cogenerare 2007, Facultatea de Instalaþii Bucureºti;- Powernext Carbon Nr.16 / iulie 2007.

23


I. Context generalCãile de comunicaþie ºi transporturile ocupã o poziþie importantã în sistemul economiei, repre-zentând legãtura între fazele procesului de producþie ºi ramurile economiei. Infrastructura detransport constituie un element cheie pentru asigurarea mobilitãþii populaþiei ºi mãrfurilor, consti-tuind atât baza economiei, cât ºi o condiþie esenþialã a dezvoltãrii economice, cu implicaþii asuprabunãstãrii naþiunilor.

Transporturile reprezintã un factor de bazã al amplasãrii unitãþilor de producþie ºi de dezvoltare azonelor industriale; a valorificãrii potenþialului turistic, în organizarea teritoriului, în mobilitateapopulaþiei; în dinamica zonelor strãbãtute; în introducerea de elemente noi în peisajul geografic,ceea ce conduce indispensabil la umanizarea sa.

Tipuri de transportTransportul rutierTransportul rutier este mult mai dezvoltat comparativ cu celelalte forme de transport. În ultimuldeceniu reþeaua de autostrãzi a crescut cu aproximativ 13.000 km în Europa, astfel încât lungimeaautostrãzilor s-a extins destul de rapid, în timp ce infrastructura cãilor navigabile ºi ferate s-a redustreptat. Germania era cel mai bine reprezentatã din punct de vedere al reþelei rutiere, fapt careexplicã ºi parcursul mare al mãrfurilor transportate, care reprezenta 66,2% din parcursul mãrfurilorîn regim rutier efectuat în Uniunea Europeanã în 20049. Începând cu anul 2000, traficul rutier demãrfuri a crescut de la 262,9 milioane de tone la 294,2 milioane de tone, ceea ce reprezintã ocreºtere de 13%10. În perioada 1990 ºi 2004, a avut loc o creºtere semnificativã a numãrului devehicule, de la 2 milioane la aproximativ 4 milioane de vehicule.11

Intensitatea fluxului de cãlãtori a fost direct influenþatã de nivelul de dezvoltare a industriei, demodernizarea reþelei de drumuri judeþene ºi comunale, dar ºi de gradul de urbanizare. Conformdatelor statistice, traficul rutier interurban public de pasageri a scãzut din 1990 pânã în prezent cu72%.12

Avantaje:- rapid;- grad de confort sporit;- flexibilitate;- posibilitatea de a ajunge în regiuni mai puþin accesibile cu alte mijloace de transport;- rãspunde unui trafic variabil ºi divers.

Dezavantaje:- nivel ridicat de emisii poluante (CO, NOx, SO2, NH3, etc.) care au efecte negative asupra

sãnãtãþii;- poluarea chimicã ºi fonicã, contribuind la scãderea calitãþii vieþii;- crearea ambuteiajelor;- numãr mare de accidente de circulaþie, care se soldeazã cu pierderi de vieþi omeneºti (în unele

cazuri);- consum mare de energie;- infrastructura rutierã este costisitoare, uºor degradabilã ºi greu de întreþinut.9 Al. Ungureanu et al., 200410 Anuarul Statistic 2004, Institutul Naþional de Statisticã 200511 Idem12 Programul Operaþional Sectorial Transport 25

CAPITOLUL II - TRANSPORTURILE

26


Transportul feroviarTransportul feroviar pãstreazã poziþii importante în numeroase þãri datoritã multiplelor avantaje pecare le prezintã. În prezent se constatã o scãdere la transportul de cãlãtori ºi cote destul de ridicatela cel de mãrfuri (minereu, cãrbuni, lemn, cereale). În marile aglomeraþii urbane trenurile de suprafaþã sau din subteran sunt utilizate în mare mãsurã pentru transportul cãlãtorilor spre locurile de muncã. Înprezent, lungimea cãilor ferate a ajuns la 1 600 000 km, cu o distribuþie inegalã influenþatã de numeroºifactori. America de Nord deþine 40% din lungimea cãilor ferate, Europa 30%, Asia 12%, America deSud 8%, Africa 7%, Australia ºi Oceania 3%. Reþeaua feroviarã cea mai densã se suprapune regiunilorintens industrializate: nord-estul Americii de Nord, vestul ºi centrul Europei, estul Asiei.

Lungimea totalã a cãilor ferate din România este de 11000 km ºi este reprezentatã de 9 magistrale.Magistralele feroviare româneºti sunt conectate la reþelele europene. În perioada 1990-2004transportul feroviar de mãrfuri în România a scãzut, acest fenomen fiind resimþit de cãtre toate þãrileEuropei de Est. Cauzele sunt legate de schimbãrile economice împreunã cu sistematizarea ºirestructurarea transporturilor survenite în urma schimbãrilor politice din anii 1990. În aceeaºiperioadã ºi transportul feroviar de persoane a cunoscut o scãdere ca urmare a competitivitãþiitransportului rutier.13

Avantaje:- oferã siguranþã mai mare comparativ cu alte mijloace de transport;- transportul de mãrfuri este mai ieftin ºi oferã posibilitatea transportului unei cantitãþi mai mari de

produse;- genereazã o poluare a mediului mai scãzutã, cantitatea de emisii poluante fiind cu 90% mai

redusã faþã de celelalte moduri de transport14;- eficienþa energeticã: consumul de energie pe unitate transportatã este de 6 ori mai mic decât în

transportul rutier ºi de 3 ori mai mic decât în cel naval;- utilizarea terenului: terenul necesar unei cãi ferate reprezintã numai 60% faþã de cel necesar unui

drum cu aceeaºi capacitate de circulaþie;- oferã acces tuturor persoanelor, nu doar posesorilor de autoturisme, cãtre majoritatea localitãþilor

dintr-o þarã, conform unui grafic prestabilit;- cãile ferate înregistreazã un numãr mai redus de accidente pe pasager-km ºi respectiv tonã-km faþã

de celelalte moduri de transport15.

Dezavantaje:- probleme de confort si acces la o serie de localitãþi;- sursã de poluare fonicã (zgomot de rulare, zgomot de locomotivã, zgomot de frânare);- eficienþã energeticã scãzutã a trenurilor de mare vitezã (cu cât viteza este mai mare, cu atât

consumul de energie este mai mare).

Transportul fluvialTransporturile fluviale se realizeazã pe râurile navigabile, pe reþeaua de canale (asigurã legãturaîntre bazinele hidrografice sau cãtre zone industriale) ºi pe marile lacuri ale globului. Acestea suntimportante mai ales pentru transportul mãrfurilor grele (caz în care costul este de trei ori mai micdecât în cazul transportului feroviar), dar ºi pentru transportul de pasageri în anumite regiuni ale lumii(Asia, Africa, America de Sud). 13 Program Operaþional Sectorial Transport14 Agenda Eurostat, ediþia 200515 Idem

Reþeaua fluvialã asigurã 2% din traficul mondial de mãrfuri ºi sub 1% din cel de cãlãtori. Olandaºi Luxemburg, datoritã tradiþiei în amenajarea acestor cãi de acces, dar ºi condiþiilor geograficespecifice, dispuneau împreunã, în 2004, de 65% din reþeaua navigabilã internã a UniuniiEuropene16. Lungimea totalã a cãilor navigabile continentale este de circa 500 000 km. Navigaþiafluvialã în România se realizeazã pe Dunãre, Canalul Bega ºi Canalul Dunãre-Marea Neagrã. Prinsectorul românesc al Dunãrii ºi Canalul Dunãre-Marea Neagrã se asigurã legãtura între Dunãre ºiportul Constanþa, Canalul Dunãre-Marea Neagrã scurtând cu aproximativ 400 km distanþa detransport a mãrfurilor dinspre/înspre Marea Neagrã cãtre porturile de la Dunãre ale EuropeiCentrale, asigurând legãtura directã între Constanþa ºi Rotterdam. Dunãrea reprezintã ooportunitate pentru România de a dobândi o poziþie cheie în atragerea fluxului de mãrfuri, înrelaþiile dintre Europa ºi celelalte continente.

Avantaje:- posibilitatea de a realiza ºi facilita legãturi ieftine între diverse regiuni;- are un caracter prioritar în ceea ce priveºte transportul de mãrfuri voluminoase la distanþe mari

în interiorul continentelor;- mai puþin poluante.

Dezavantaje:- poluarea chimicã a apelor din cauza deºeurilor produse de nave sau a unor accidente;- modificarea hidromorfologicã a râurilor pentru a le face navigabile, ceea ce afecteazã

biodiversitatea, zonele umede, nivelul pânzelor de apã freaticã etc.;- durata de parcurs este de 3-5 ori mai mare decât transportul feroviar;- atragerea unor investiþii financiare mai reduse în vederea dezvoltãrii acestui sector comparativ cu

altele;- rol minor în transportul pasagerilor din cauza vitezelor reduse.

Transportul maritimFlota mondialã este alcãtuitã în mare parte din nave comerciale de mãrfuri cu o tendinþã generalãde specializare (petroliere, mineraliere etc.) ºi mai puþin de pasageri. Aceasta cuprinde 38 000nave de mare capacitate, cele mai multe fiind deþinute de Grecia, Norvegia, SUA, Japonia ºiChina. Starea infrastructurii se deterioreazã prin trecerea timpului ºi în multe cazuri echipamenteleau depãºit cu 20 de ani durata de operare recomandatã. Cu toate acestea traficul maritim demãrfuri a crescut în perioada 1990-2004 de la 39 la 47 milioane tone17.

Avantaje:- asigurã legãtura între diverse regiuni ale globului (unde nu existã altã posibilitate de

comunicare);- importante în transportul de mãrfuri; - masã ºi volum mare ale produselor transportate la un preþ redus (cost minim).

Dezavantaje:- poluarea apelor datoratã unor activitãþi de reparare a navelor, operaþiuni de curãþare a navelor,

deversãrii de produse petroliere etc;- timp mare de transport (de aceea se evitã transportul unor produse perisabile).

16 Al. Ungureanu et. al., 200417 Programul Operaþional Sectorial Transport

27


28


Transportul aerianLiniile aeriene interne ºi internaþionale sunt solicitate tot mai mult în ultimele decenii pentru transportul rapid, la mare distanþã, al pasagerilor ºi produselor, deservind în general marile centre urbane sauregiuni turistice. Numãrul de persoane transportate anual depãºeºte 1,6 miliarde, iar lungimea totalãa rutelor parcurse este de peste 4 miliarde de km18. Transporturile aeriene cunosc cea mai maredezvoltare în þãrile avansate economic, unde existã o masã importantã de pasageri, datoritãveniturilor ridicate. În România funcþioneazã 17 aeroporturi civile, printre care: Bucureºti-Otopeni (alcãrui flux de pasageri ajunge la 3 milioane de persoane anual, asigurând legãtura cu circa 50 demari oraºe ale globului), Bucureºti-Bãneasa, Constanþa-Mihail Kogãlniceanu, Timiºoara, Sibiu, Cluj-Napoca19.

Avantaje:- cel mai rapid mijloc de transport,- confort sporit,- favorizeazã legãtura cu exteriorul a unor regiuni lipsite de alte mijloace de transport.

Dezavantaje:- costisitor,- produce numeroase efecte asupra mediului, atât la nivel local, prin poluare fonicã, a aerului ºi a

apei, cât ºi la nivel mondial, prin contribuþia la schimbãrile climatice, din cauza arderii unor cantitãþifoarte mari de combustibili fosili.

Transporturile specialeDin categoria transporturilor speciale fac parte transporturile prin conducte (apã-apeducte, gaz-gazoducte, petrol-petroducte, produse chimice-chimioducte), pe cablu (telecabine, teleferice,telescaune), telecomunicaþiile (poºtã, telegraf, telefon, radiodifuziune, televiziune etc) ºi transportulcurentului electric. Dintre acestea o importanþã majorã o au transporturile prin conducte, mai ales princele destinate petrolului ºi gazelor naturale, cu o lungime totalã de 1 700 000 km. Þãrile cueconomie dezvoltatã deþin 60% din traficul mondial de petrol prin conducte ºi 70% din cel de gazenaturale20.

Efectul infrastructurii de transport asupra dezvoltãrii economice depinde de tradiþiile în domeniu aleþãrilor, de condiþiile geografice specifice ºi de disponibilitatea lor de a coopera pentru asigurareafluidizãrii traficului.

II. Transporturile ºi mediulTransporturile au o contribuþie importantã la producerea schimbãrilor climatice. Relaþia de bazãdintre transporturi ºi sistemul climatic este relativ simplã. Transporturile sunt aproape în întregimedependente de combustibili fosili. Petrolul, alãturi de alþi combustibili fosili (cãrbune ºi gaze naturale),sunt principalele surse de dioxid de carbon, care împreunã cu alte gaze cu efect de serã determinãmodificãri fãrã precedent în sistemul climatic.

Sistemele moderne de transport sunt în mod clar dãunãtoare mediului, atât la nivel local, cât ºiglobal: probleme precum poluarea aerului, zgomotul, vibraþiile dãuneazã sãnãtãþii ºi bunãstãriicomunitãþilor peste tot în þãrile industrializate ºi dezvoltate.18 Al.Ungureanu et.al., 200419 V.Nimigeanu, 200120 Al.Ungureanu et.al., 2004

La nivelul Uniunii Europene circa 28% din emisiile de gaze cu efect de serã sunt datoratetransporturilor ºi 84% dintre acestea revin transportului rutier, cu menþiunea cã 10% provin dintraficul rutier urban. Toate tipurile de transport motorizat îºi lasã mai mult sau mai puþin amprentaasupra mediului. Combustibilul utilizat de mijloacele de transport a cunoscut îmbunãtãþirisemnificative de-a lungul timpului, prin reducerea sau eliminarea conþinutului de plumb.

De altfel, în anul 2000 s-a interzis utilizarea în þãrile europene a benzinei cu plumb pentruautomobile. Acest fapt a determinat reducerea considerabilã a emisiilor de plumb care afectaucalitatea culturilor vegetale din vecinãtatea infrastructurii rutiere, calitatea aerului ºi starea desãnãtate a populaþiei.

Din figura 6 vom vedea care sunt tipurile detransport care emit cantitãþile cele mai maride gaze cu efect de serã. Emisiile desubstanþe poluante (oxizi de azot,hidrocarburi, monoxid de carbon, pulberietc.) cauzeazã o serie de probleme sãnãtãþii.Afecþiunile cele mai frecvente provocate depoluarea din transporturi sunt: cancerul,bolile cardio-vasculare sau problemerespiratorii. Îmbunãtãþirea tehnologiei acondus la reducerea emisiilor, dar aceasta afost compensatã de o creºtere a traficului.Celor mai mari riscuri sunt supuºi copiii, tinerii,bãtrânii, persoanele cu probleme respiratorii.

Transportul rutier de marfã a avut o creºtere masivã în ultimele decenii, cu un volum mai mare decâtorice alt mod de transport. Aceastã creºtere are, însã, asociate ºi câteva probleme, ºi anume:- creºterea emisiilor de substanþe poluante ºi gaze cu efect de serã;- poluarea fonicã;- creºterea numãrului de accidente ºi a victimelor acestora;- costuri mai mari pentru întreþinerea ºi reparaþiile infrastructurii rutiere cauzate de autocamioane,care plãtesc doar pentru o parte din daunele pe care le cauzeazã.

Transportul rutier de marfã a crescut tocmai datoritã faptului cã nu trebuie sã plãteascã toatecosturile activitãþii sale (externalitãþi). Taxarea transporturilor este o mãsura eficientã pentruîndeplinirea obiectivelor internaþionale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serã, pentrureducerea poluãrii aerului ºi a poluãrii fonice ºi pentru creºterea siguranþei. Obiectivele taxãrii suntîmbunãtãþirea performanþelor economiei ºi creºterea calitãþii mediului.Transportul feroviar provoacã mai puþine pagube mediului ºi genereazã o cantitate mult mai micãde gaze cu efect de serã, prin utilizarea în principal a energiei electrice (peste 85% din cãile ferateeuropene sunt electrificate) ºi putând astfel folosi surse de energie regenerabile.

Impactul transporturilor fluviale asupra mediului este perceput ca fiind redus, însã inundaþiile dinEuropa au ridicat o serie de întrebãri în legãturã cu impactul marilor amenajãri de-a lungul râurilorºi a bazinelor hidrografice. Acþiunile de canalizare realizate au redus considerabil capacitatea deabsorbþie a bazinelor hidrografice, au fãcut ca zonele desecate ocupate ulterior de aºezãri umaneºi culturi sã se inunde mai frecvent si au afectat foarte mult biodiversitatea în zonã.

29


Figura 6 - Creºterea emisiilor de gaze cu efect de serã (GES) pe tipuri de transport

Sursa: "The Economics of Climate Change - The Stern Review"

30


În privinþa transportului maritim trebuie menþionate problemele legate de securitatea vaselor marimaritime ºi oceanice. Nu trebuie uitat impactul accidentelor navale care se soldeazã cu pierderimateriale ºi de vieþi omeneºti, iar în cazul vaselor petroliere cu o poluare intensã a apelor, punândîn pericol mediul acvatic. În cazul tancurilor petroliere, accidentele sunt foarte grave, încãrcãturaacestora putând depãºi 300 000 t petrol; se formeazã "mareea neagrã", se produc pagube imense,fiind afectate fauna ºi flora acvaticã (figura 7).

Transportul aerian produce numeroase efecteasupra mediului atât la nivel local, prin poluareafonicã ºi a aerului, cât ºi la nivel mondial, princontribuþia la schimbãrile climatice.

III. Transporturile ºi schimbãrile climaticeProtocolul de la Kyoto este un tratat internaþional cuprivire la schimbãrile climatice. Acesta prevede caþãrile industrializate sã reducã emisiile de gaze cuefect de serã cu 5,2% faþã de 1990. Protocolul afost negociat ºi semnat la Kyoto, Japonia, îndecembrie 1997, ºi a intrat în vigoare la 16februarie 2005, dupã ce Rusia l-a ratificat înnoiembrie 2004. În noiembrie 2004, numãrul deþãri semnatare ale acestui protocol era de 127.Printre þãrile care nu au ratificat acest tratat se aflã

Statele Unite ale Americii, stat responsabil pentru 40% din emisiile cu efect de serã ale þãrilorindustrializate ºi pentru 21% din emisii pe plan mondial. În cadrul Protocolului de la Kyoto, Românias-a angajat sã reducã cu 8% emisiile de gaze cu efect de serã faþã de anul de referinþã 1989.Conform figurii 8 se poate observa clar cã cele mai mari emisii de NOx sunt datorate transportuluirutier, cu menþiunea cã acest sector este cel care face ºi cele mai mari progrese în reducerea emisiilorde NOx.

Oxizii de azot provin din din diverse sectoare deactivitate, însã ponderea cea mai mare, conformdiagramei din figura 9, revine transportului ºi arderiicombustibililor fosili în centralele electrice.Transporturile fiind dependente de petrol pentrucombustibili, se numãrã printre principalele surse dedioxid de carbon, care împreunã cu alte gaze cuefect de serã determinã modificãri în sistemulclimatic. Activitãþile umane elibereazã cantitãþi maride CO2 ºi de metan (CH4) în atmosferã, în principal

din cauza arderilor de combustibili fosili, carereprezintã 75% din emisiile produse de om.Transporturile sunt responsabile pentru 26% dinemisiile de CO2 din Uniunea Europeanã, pentru33% din SUA, ºi este sectorul cu cea mai rapidãcreºtere în emisii la nivel global (Figura 10). Dintretipurile de transport se apreciazã cã cel aviatic ºi celrutier vor avea cea mai rapidã creºtere. De aceea

Figura 7: Cantitatea de petrol scursã în apele mãriloreuropene în cazul unor accidente. Sursa: "The

Economics of Climate Change - The Stern Review"

Figura 8: Cantitatea emisiilor de NOx pe categorii de transport. Sursa: "The Economics of

Climate Change - The Stern Review"

nu este surprinzãtor de ce companiile petroliere,producãtorii de autovehicule ºi þãrile petrolierereprezintã cei mai înverºunaþi adversari ai eforturilorde reducere a emisiilor de gaze cu efect de serã. Transportul aerian produce cele mai multe emisii deCO2 dintre toate modurile de transport, þinând cont decombustibilul consumat per pasager sau per numãr dekilometri parcurºi. Transportul aerian contribuie cupeste 12% la totalul emisiilor de CO2 din sectorul

transport la nivel naþional. Emisiile rezultate din ardereakerosenului eliberate la altitudini mari (9-13 km) au un timp de remanenþã în atmosferã foarte lung.

Transportul rutier reprezintã principala sursã a emisiilor de CO ºi de NOx, are o contribuþieimportantã privind emisiile de CO2 ºi una redusã în cazul SO2; însã deþine ponderea principalã îndomeniul emisiilor de compuºi organici volatili, acestea fiind estimate ca fiind de 3 ori mai maridecât cele generate de sectoarele industriale. În statele UE s-a observat un declin al mãrfurilortransportate cu trenul ºi o creºtere a transportului rutier de mãrfuri, iar reþeaua de drumuri sedezvoltã mult mai repede decât cea feroviarã.

Pe tipuri de autovehicule, contribuþia acestorala formarea oxidului de carbon ºi oxizilor deazot este arãtatã în figurile 10, respectiv 11.Cele mai importante categorii de auto-vehicule asupra cãrora este necesar a seinterveni sub o formã sau alta, în vedereareducerii poluãrii, sunt autoturismele ºiautovehiculele grele, în special cele detransport de marfã.

Disponibilitatea de a reduce impactultransporturilor asupra climei a fãcut subiectulunor dezbateri intense. Când guvernele înparte sau Uniunea Europeanã în bloc auexaminat potenþialul de reducere a emisiilor din toate sectoarele de activitate, ele au fãcut acestlucru þinând cont de constrângerile referitoare la ceea ce instituþiile trebuie sã ia în considerare cândse discutã despre potenþialul/disponibilitatea tehnicã ºi practica politicã. În cazul Uniunii Europene,existã o declaraþie clarã care specificã faptul cã din totalul de mãsuri disponibile, "numai aceleacare sunt acceptabile din punct de vedere politic, vor fi luate în considerare".

Cu toate acestea, mãsurile identificate pentru a reduceemisiile din transporturi se estimeazã cã vor avea efectefoarte reduse. De ce se întâmplã acest lucru? Ojudecatã comunã se bazeazã încã pe credinþã conformcãreia dezvoltarea sistemului de transport, care înEuropa înseamnã în principal extinderea reþelei rutiere ºia aeroporturilor, este esenþialã pentru creºtereaprosperitãþii ºi a competitivitãþii. Rezultatul este cã oextindere a reþelei europene de transport rutier, prin

31


Oxizii de azot

12%6%

45%

37% IndustrieCasnice si alteleTransportCentrale electrice

Figura 9: Surse ale emisiilor de oxizi de azot

Figura 10: Emisii de CO2, UE-15Sursa: "The Economics of Climate Change - The Stern Review"

Figura 11: contribuþia la emisia de CO

32


urmare o creºtere a emisiilor de CO2 din acest sector, este o politicã promovatã atât de reprezentanþiiindustriei cât ºi de guverne. Cheltuielile din fondurile structurale europene pentru realizarea reþeleirutiere transeuropene sunt menite a mãri competitivitatea ºi a creºte comerþul în UE, dar creeazã opresiune ascendentã inevitabilã asupra emisiilor de CO2 din transportul rutier. Presupunerea cãprosperitatea este legatã strâns de drumuri, construcþia de drumuri ºi de creºteri ale nivelelor de trafica fost pusã de multe ori sub semnul întrebãrii de cãtre ecologiºti, iar în momentul de faþã ºi de cãtreguvernanþi.

Un aspect care trebuie menþionat este legat deconsumul de energie din transporturi. Conformdiagramei de mai jos industria rãmâne sectorul cu celmai mare consum de energie, cu un procent de 40%din energia finalã Transportul reprezintã 20% dinconsumul total,. 98% din mijloacele de transportdepind de benzinã (Figura 13). Capacitatea dedeplasare a înregistrat o creºtere spectaculoasã înultimii 30 de ani. Astfel, dacã în urmã cu 30 de ani,o persoanã circula în medie, circa 17 km, pe zi, cu

maºina, în prezent sunt parcurºi câte 35 de km pe zi. Consumul de energie din transport este strânslegat de dezvoltarea economicã. Transportul rutier consumã cea mai multã energie, fiind responsabilpentru aproape 90% din consumul total de energie în transport. Reducerea consumului decombustibili fosil din transporturi poate fi realizatã prin îmbunãtãþirea eficienþei energetice ºi prindirecþionarea cererii din transporturi cãtre modalitãþi mai puþin consumatoare de energie, cum ar fitransportul feroviar, în comun ºi de apã, dar ºi prin creºterea utilizãrii de surse alternative de energie,combustibili organici, energie solarã ºi eolianã.

Emisiile de substanþe acidifiante din transport au crescutcu 30% pânã la 40% între 1990 ºi 2004 (excluzândtransportul aerian ºi cel maritim). Introducerea unorstandarde limitative pentru emisii pentru maºini,camioane (Euro 5/6), poate sã ajute statele membreale UE sã respecte limitele impuse de directivele UE înceea e priveºte calitatea aerului ºi plafonul naþional.

Transportul maritim emite cea mai mare cantitate deSOx din sectorul transporturilor. Contribuþia Europei laemisiile de sulf a crescut de la 50% la începutul anilor1990 pânã la 78% în 2004. Limita generalã admisãpentru emisiile de sulf, este de 4,5 % (45 000 ppm) ºi 1,5% în Ariile de Control a Emisiilor de Sulf(SECA - în M. Balticã, M. Nordului ºi Canalul Mânecii). Emisiile de sulf din transportul maritim aucrescut odatã cu reducerile fãcute în transporturile de uscat.

Emisiile datorate transportului (excluzând transportul aerian ºi cel maritim) au scãzut semnificativ din1990 în statele UE: particulele în suspensie cu 29%, substanþele acidifiante cu 32% ºi precursoriiozonului cu 41%. Acesta poate fi rezultatul inovaþiilor de tratare a gazelor de eºapament la maºiniºi al îmbunãtãþirii calitãþii combustibilului. Introducerea standardelor pentru emisiile autovehiculelor înUE ºi calitatea combustibililor (în special reducerea concentraþiei de sulf) au avut un impactimportant.

Figura 12: contribuþia la emisia de NOx

Figura 13: Consumul de energie finalã pe sectoare

IV. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã în sectorul de transportConceptul de transport durabilConceptul de dezvoltare durabilã presupune satisfacerea nevoilor actuale ale omenirii fãrã acompromite necesitãþile generaþiilor viitoare. Cu alte cuvinte, reprezintã acel tip de dezvoltare careasigurã creºterea bunãstãrii generaþiei actuale, fãrã ca aceastã creºtere sã conducã la afectareabunãstãrii generaþiilor viitoare.

Conceptul de transport durabil reprezintã acel sistem complex care sã satisfacã necesitatea demobilitate a generaþiilor actuale, fãrã a deteriora factorii de mediu ºi sãnãtatea, ºi care sãeficientizeze consumurile energetice astfel încât sã fie posibilã satisfacerea necesitãþii de mobilitatea generaþiilor viitoare.

Funcþionarea acestui sector nu este durabilã în momentul de faþã. Transporturile au un rol importantîn dezvoltarea socio-economicã, care dacã nu este dezvoltat în mod durabil impune costurisemnificative în ceea ce priveºte impactul asupra mediului ºi sãnãtãþii. Dacã înainte problemelespecifice transporturilor erau tratate doar din punct de vedere economic, acum îºi face loc, din ce înce mai mult, o analizã mai complexã care are în vedere trei cerinþe: economicã, socialã ºi de mediu.

În multe privinþe, sistemul actual de transport al Uniunii Europene este departe de a fi durabil.Agenþia Europeanã de Mediu subliniazã, în principal, creºterea emisiilor de CO2 în acest sector, ceameninþã atingerea obiectivului asumat de UE în cadrul Protocolului de la Kyoto. Agenþia indicãeforturile ce sunt necesare pentru a atinge obiectivele stabilite în privinþa calitãþii aerului, faptul cão mare parte din populaþie este expusã unor niveluri dãunãtoare de zgomot ºi subliniazã multeaspecte legate de impactul negativ al transporturilor asupra mediului în UE.

Obiectivul general al politicii europene de transport este stabilirea unui echilibru între dezvoltareaeconomicã pe de o parte ºi cerinþele de calitate ºi siguranþã ale societãþii pe de cealaltã parte,pentru a dezvolta un sistem de transport modern, durabil, pânã în 2010. Comisia Europeanã apropus circa 60 de mãsuri pentru dezvoltarea unui sistem de transport capabil sã modificeponderea modurilor de transport, sã revitalizeze transportul feroviar, sã promoveze transportulmaritim ºi fluvial ºi sã controleze creºterea transportului aerian.

Problemele transportului urban ºi public sunt bine cunoscute. Ele includ impactul poluãrii aeruluiasupra sãnãtãþii umane, asupra mediului natural ºi antropic; efecte fizice ºi psihice ale poluãriifonice; probleme economice cauzate de întârzieri si ambuteiaje, precum ºi contribuþia lamortalitatea timpurie din cauza promovãrii unui stil de viaþã sedentar. Percepþia privind modalitãþilediferite de transport reprezintã o problemã importantã.

Monitorizarea calitãþii aerului în marile oraºe este absolut necesarã. Aproximativ 9% din populaþiaUE trãieºte la o distanþã mai micã de 200 m faþã de o stradã pe unde trec peste 3 milioane demaºini/an, ºi peste 25% trãiesc la o distanþã mai micã de 500 metri21.

În marile aglomeraþii urbane poluarea aerului depãºeºte cu mult limitele admisibile din cauzacreºterii gradului de motorizare. Transportul public reprezintã o sursã de poluare ºi un mareconsumator de energie, însã nu toate vehiculele utilizate produc la fel de multã poluare.

21 ENTEC - Environmental and Engineering Consultancy, 2006

33


34


Sunt necesare programe de încurajare a transportului public, în special a vehiculelor mai puþinpoluante (tramvaiele ºi troleibuzele). Acestea asigurã confort, consumã energie electricã ºi din altesurse decât cele poluante ºi recupereazã energia; dezavantajele sunt legate de faptul cã sunt maiscumpe ºi necesitã un sistem de alimentare mai scump. Utilizarea troleibuzelor în locul autobuzelorpoate contribui la ameliorare calitãþii vieþii urbane diminuând poluarea mediului ºi consumul specificde energie, precum ºi a costurile de exploatare. Printre avantajele folosirii troleibuzului amintim:nivelul redus de zgomot, absenþa poluãrii aerului, întreþinerea este minimã ºi simplã, în timpul frânãriirecupereazã o cantitate importantã de energie.

Câþiva factori în alegerea modului de transport includ:- confortul - proprietarii de autoturisme vãd confortul ca pe un factor extrem de important, pasagerii

transportului public mai puþin;- preþul - pasagerii mijloacelor de transport în comun sunt mai sensibili la preþ decât utilizatorii de

autoturisme;- percepþia de timp - pasagerii mijloacelor de transport public supraestimeazã timpul de cãlãtorie,

ceea ce le determinã un nivel de stres mai mare;- siguranþa - cei mai mulþi considerã cã transportul public este mai puþin sigur decât transportul privat.

Existã oraºe în Europa în care transportul public este destulde bine dezvoltat. Dar în aceste cazuri transportul publics-a bucurat de investiþii importante ºi de calitate ridicatã. Pede altã parte, folosirea autoturismelor personale a crescutmult în detrimentul utilizãrii bicicletelor sau a mersului pejos, cãrora li se acordã mai puþinã importanþã (figura 13).S-a demonstrat cã transportul individual este considerabilmai scãzut în oraºele mici decât în oraºele mari. Mãsuripentru promovarea transportului public urban au fost luatede timpuriu în multe oraºe din Europa.

Mãsurile specifice dezvoltãrii unui sistem de transportdurabil în marile oraºe sunt:- introducerea unor taxe pe carburanþi, parcare, impozite

anuale pentru deþinerea unor autovehicule etc;- interzicerea traficului auto în anumite zone istorice sau

centrale;- dezvoltarea unor reþele infrastructurale pentru cicliºti ºi

pietoni;- încurajarea transportului public ºi delimitarea utilizãrii

anumitor trasee;- constrângerea scoaterii din uz a autovehiculelor vechi;- constrângerea întreþinerii periodice a vehiculelor;- limitarea vitezelor;- încurajarea amenajãrii unor spaþii de parcare (parcaje

etajate).

Dezvoltarea unui sistem de transport durabil presupune mãsuri de reducere a emisiilor de gaze cuefect de serã. În acest sens menþionãm semnarea de cãtre România a Protocolului de la Kyoto (1997)prin care s-a angajat sã-ºi reducã emisiile cu 8% pânã în 2012 ºi sã foloseascã biocarburanþi,

Figura 14 evidenþiazã caracterul predominant altransportului de persoane cu maºini personale în

majoritatea statelor Uniunii Europene (85%).Sursa: EUROSTAT

tehnologii nepoluante etc. În prezent, transportul este în cea mai mare parte alimentat cu produse petroliere. Aceastã situaþie are implicaþii în politica energeticã, dar este de asemenea de mareimportanþã din punct de vedere al mediului, în special în privinþa schimbãrilor climatice. Au fost luatemãsuri pentru promovarea combustibililor alternativi în general, ºi a biocombustibililor în special.

Din perspectiva protecþiei mediului, este important de avut în vedere cã nu este suficient sã cauþisurse "alternative" de combustibil - dacã ne îndreptãm spre un sistem de transport durabil, aceºticombustibili trebuie sã provinã din surse regenerabile. Biocombustibilii oferã câteva avantajesectorului de transport. Aceºtia pot ajuta la reducerea creºterii emisiilor de dioxid de carbon dintransport, ca o contribuþie la îndeplinirea angajamentelor din cadrul Protocolului de la Kyoto. Lanivel naþional, mãsurile trebuie luate de cãtre þãrile Uniunii Europene cu scopul de a înlocui 5,75%din totalul combustibilului fosil folosit în transport (benzinã ºi motorinã) cu biocombustibili pânã în2010. Producþia UE de biocombustibili s-a ridicat la 2,4 milioane de tone în 2004, ºi anume 0,5milioane tone de bioetanol ºi 1,9 milioane tone de biodiesel. Chiar dacã gradul de utilizare esterelativ scãzut, producþia de biocombustibili creºte rapid.

Sunt diverse tipuri de biocombustibili, însã în Uniunea Europeanã un rol important îl au biodieselulºi bioetanolul. Din graficul de mai jos (figura 15) se poate observa o creºtere accentuatã aproducþiei de biocombustibili în perioada 1992 ºi 2004. Producþia de biocombustibili din 2004reprezintã 0,7% din totalul producþiei de combustibil convenþional în transportul rutier. În 2004Germania era lider în producþia de biodiesel (54%) iar Spania pentru producþia de bioetanol(66%). De menþionat e cã þinta constã în creºterea consumului de biocombustibili ºi nu neapãrat aproducþiei acestuia. Linia orizontalã reprezintã 1% din consumul de carburanþi în transportul rutier,echivalentul a un sfert din þinta anului 2005 în consumul de biocombustibili. În anul 2005 au fostproduse 3,9 milioane tone de biocombustibili, înregistrându-se o creºtere de 65,8% a producþieifaþã de anul anterior. Biodieselul reprezintã 81,5% din producþia totalã.

Cu toate acestea, existã opinii din ce în ce mai rãspânditeconform cãrora biocombustibilul reprezintã o resursãnedurabilã. Existã riscuri de mediu referitoare laproducerea acestuia (cultivarea în exces a plantelor dincare se produce biodieselul în detrimentul culturiloragricole care asigurã hrana populaþiei, utilizareaorganismelor modificate genetic pentru o producþie maimare etc.). De asemenea, biocombustibilul reprezintã unsurogat ale petrolului, iar înlocuirea unei resurse ne-regenerabile cu o alta nu rezolvã problema unui mod deviaþã foarte mare consumator de resurse.

Pentru asigurarea unei prosperitãþi economice este necesar un sistem de transport eficient, formatinclusiv dintr-o reþea puternicã de transport public. Acesta poate garanta mobilitate tuturorpersoanelor care nu beneficiazã de alte mijloace de deplasare; este mai sigur, mai puþin poluantºi utilizeazã în mod raþional spaþiul urban, în special în zonele aglomerate. Este important catransportul public sã fie inclus în planurile de dezvoltare urbanã, pentru ca acesta sã devinã maiaccesibil ºi mai atrãgãtor decât mijloacele de transport individual. Creºterea disponibilitãþii pentrutransportul în comun, reducerea preocupãrilor privind parcarea pentru limitarea volumului de traficsau a congestionãrii din trafic, integrarea transporturilor ºi a amenajãrii teritoriale, toate acestea potface mediul rural ºi urban mult mai atractiv ºi sãnãtos ºi pot sã reducã necesitãþile din transport. 35


Figura 15: Cantitatea de biodiesel ºi bioetanol(biocombustibili)

Sursa: EUROSTAT

36


Vehicule ºi carburanþi nepoluanþiDupã un secol de dezvoltare aproape liberã a automobilului, urmeazã o perioadã în careperfecþionarea acestuia trebuie realizatã în condiþiile existenþei unor condiþii extrem de severe. Astfel,cerinþelor impuse de societate referitoare la utilizarea raþionalã a resurselor energetice ºi de materiiprime, protecþia mediului, siguranþa circulaþiei ºi traficul în marile aglomerãri urbane, li se adaugãcerinþele mereu crescânde ale clienþilor, cum ar fi consumul redus de combustibil, performanþe,confort ºi calitate mãrite, cheltuieli de întreþinere scãzute.

În prezent se întreprind eforturi considerabile pentru realizarea unor autovehicule care sã foloseascãalþi combustibili cum ar fi energia electricã sau hidrogenul, cel puþin din considerente de reducere apoluãrii mediului.

Constructorii de automobile se confruntã în prezent cu una din cele mai mari provocãri din istoria deun secol a industriei de autovehicule: realizarea vehiculului nepoluant cu emisii zero, aºa numitulZ.E.V. Una din variantele care ar putea asigura acest deziderat este autovehiculul electric, dar nu celcare înmagazineazã în baterii proprii energia electricã provenitã dintr-o centralã hidro sautermoelectricã, generatoare la rândul ei de emisii poluante în procesul de obþinere a acestei energii.O soluþie deosebitã ºi total nepoluantã este folosirea pilei de combustibil ca sursã de energieelectricã în locul bateriei electrice. Ideea pilei de combustibil dateazã de la începutul secolului trecutºi este legatã de numele lui H. Davy. Cel care a demonstrat însã posibilitatea realizãrii ei, în anul1839, a fost William Grove.

O altã noþiune care trebuie cunoscutã este cea de maºinã hibrid, care nu reprezintã altceva decât omaºinã pe benzinã, prevãzutã ºi cu un dinam/motor electric ºi acumulator. O marcã de autoturismhibrid ocupa prima poziþie în topul celor mai eficiente autovehicule de pe piaþa americanã, potrivitevaluãrilor realizate de Agenþia de Protecþie a Mediului (EPA) ºi de Departamentul pentru Energiedin Statele Unite (conform CNN). Eficienþa unei maºini este calculatã dupã cantitatea de carburanþiconsumatã.

În anul 2007 a fost inaugurat ºi primul tren hibrid (care are dublã tracþiune - diesel ºi electricã) dinlume, în Franþa. Acesta poate funcþiona atât pe liniile electrificate, cât ºi pe cele lipsite de curentelectric. Trenul este gândit sã ruleze pe liniile regionale ºi poate dezvolta o vitezã maximã de 160de kilometri la orã.

Concluzii:Transportul continuã sã fie o povarã pentru mediu în ciuda progreselor fãcute în numeroase regiuniale globului. În acelaºi timp trebuie sã nu uitãm cã transporturile reprezintã un element integrat înviaþa noastrã. Mai multe succese au fost obþinute în îmbunãtãþirea performanþelor vehiculelor decâtîn reducerea emisiilor. Multe studii au arãtat cã îmbunãtãþirea tehnologiilor nu poate rezolvaproblemele prevãzute in viitor. De fapt tehnologiile mai noi, dar bazate pe aceleaºi resurse ne-regenerabile, nu pot reduce decât în parte mãrimea impactului transporturilor asupra mediului.

Performanþele de mediu estimate de sectorul transport sunt nesatisfãcãtoare. Este necesarãintensificarea eforturilor pentru îmbunãtãþirea sa ºi, nu în ultimul rând, reducerea contribuþiei acestuisector la schimbãrile climatice.

Emisiile de gaze cu efect de serã din sectorul transport sunt, evident, în creºtere. Îmbunãtãþireaeficienþei energetice a diferitelor sectoare din transport ºi introducerea biocombustibililor nu sunt

suficiente pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã. Aceastã tendinþã ameninþã atingereaþintei din Protocolul de la Kyoto a statelor membre UE. Prin urmare este necesarã adãugarea unorinstrumente ºi iniþiative politice, dar ºida schimbarea modului de viaþã ºi al comportamentuluicetãþenilor privind consumul de resurse.

Bibliografie:- Raportul EEA nr. 3/2004, Agenþia Europeanã de Mediu, Copenhaga, 2004- Anuarul Statistic 2004, Institutul Naþional de Statisticã 2005- Programul Operaþional Sectorial Transport (POST) 2007-2013, Ministerul Transporturilor,

Construcþiilor ºi Turismului, Bucureºti, 2006, http://www.mt.ro , accesat în martie 2007- "The Economics of Climate Change - The Stern Review Report" - Nicholas Stern, 2006,

ht tp://www.hm- treasury.gov.uk/independent_reviews/s tern_rev iew_economics_climate_change/stern_review_report.cfm , accesat in februarie 2007

- Agenþia Europeana de Mediu, 2004 http://reports.eea.europa.eu/briefing_2004_3/ro/RO_Briefing_No_03_web.pdf , accesat în februarie 2007

- Raportul EEA, "Transporturile ºi mediul: spre o nouã politicã comunã de transporturi" 2007 - http://www.eea.europa.eu/pressroom/newsreleases/transporturile-2014-din-nou-cea-mai-mica-

nota-la-examenul-kyoto , accesat in februarie 2007- "Dezvoltarea durabila a transporturilor din Romania" - GRTD, Editura BluePrint, Bucureºti 2002- "Geografia umanã a României" - V.Nimigeanu, Bucureºti, 2001- "Mobility and urban transport" - Union Internationale des Transports Publics (UITP)- "Geografia umanã" - Al.I.Ungureanu, 2004- "Transportul terestru, mediul ºi sãnãtatea" - GRTD, 1997- "Transportul ºi mediul în România" - GRTD, Ecosens ºi Powerful Information, 2000

Acronime:EC - Comisia Europeana;EEA - European Environment Agency (Agenþia Europeanã de Mediu);UE 25 - Uniunea Europeanã formatã din 25 state;UE 15 - Uniunea Europeanã formatã din 15 state;GES - Gaze cu efect de serã;UE - Uniunea Europeanã;AQEG - Air Quality Expert Group (Grupul de Experþi privind Calitatea Aerului);SECA - Ariile de Control a Emisiilor de Sulf.

37


I. Context generalLa originea poluãrii stã producþia de materiale nespecifice mediului care sunt destul de greu dereintegrat în circuitul natural. Cu toate acestea, nu diversitatea materialelor create de om este cauzarealã, ci modul de gospodãrire al acestora. Pe lângã faptul cã încorporeazã resurseneregenerabile ºi epuizabile, dupã utilizare ele sunt aruncate la întâmplare, fãrã sã se cunoascãimpactul creat astfel asupra mediului.

La scarã globalã a devenit evidentã impunerea unor restricþii în privinþa utilizãrii resurselormateriale, ceea ce a fãcut ca reciclarea acestora sã devinã o necesitate obiectivã. Chiar dacã nuse poate vorbi de o epuizare absolutã a resurselor minerale ºi energetice, trebuie luatã înconsiderare tendinþa clarã de reducere a conþinutului util al rezervelor ºi de creºtere, din aceastãcauzã, a eforturilor financiare, energetice ºi tehnologice pentru introducerea acestora în circuituleconomic.

Recuperarea ºi reintroducerea în circuit a resurselor materiale trebuie considerate ca fiind pãrþicomponente ale strategiilor de armonizare a relaþiilor dintre creºterea economicã, consumul deresurse ºi protecþia mediului natural.

Gropile de gunoi reprezintã metoda cea mai des întâlnitã pentru a rezolva problema deºeurilor. Deasemenea, aceastã funcþioneazã de cel mai mult timp. Grecii antici au început sã foloseascãgropile de gunoi când locuitorilor li sa cerut sã transporte deºeurile în afara oraºului ºi sã-ldepoziteze pe tot într-un loc. Atunci s-au construit pentru prima datã niºte gropi foarte adânci, pecare noi le numim astãzi gropi de gunoi. Spre deosebire de gropile construite de grecii antici, înzilele noastre ele sunt construite mai igienic: pe fundul lor se aflã fie un strat de argilã, fie un materialplastic special sau o combinaþie între aceste douã care nu permite infiltrarea substanþelor lichidepoluante în sol.

Managementul integrat al deºeurilor se referã, în special, la identificarea celei mai bune soluþiipentru colectarea, transportul ºi tratarea deºeurilor preluate de la diferiþi clienþi. Opþiunile de tratarea reziduurilor sunt multiple, în funcþie de natura acestora. În general, ierarhia opþiunilor esteurmãtoarea:- reducerea cantitãþii de deºeuri produse;- reciclarea (recuperarea) deºeurilor în

condiþii de eficienþã economicã;- compostarea deºeurilor organice;- incinerarea deºeurilor în condiþii de

impact minim asupra mediului;- depozitarea controlatã a deºeurilor.

Multe comunitãþi din întreaga lume faceforturi pentru a învãþa sã recicleze câtmai mult. Ziarele, sticla, metalul ºi plasticulsunt materialele cel mai des reciclate. Dinpãcate, nu toate þãrile dispun de posibilitatea de a recicla aceste materiale.

Compostarea constã în separarea materiilor organice ºi amplasarea lor într-un loc separat de restuldeºeurilor, pentru ca astfel sã se descompunã. Dupã descompunere, ele sunt folosite ca fertilizator.Având în vedere cã deºeurile organice reprezintã aproximativ 18-20% din totalul de deºeuri aleunei comunitãþi, compostarea apare ca o soluþie foarte bunã. 39

CAPITOLUL III - DEªEURILE

40


Reducerea deºeurilor poate fi obþinutã prin refolosirea anumitor produse. Consumatorii pot cumpãraproduse cu mai puþine ambalaje sau care pot fi refolosite, reducând astfel cantitatea de materiale careîn final sunt aruncate la gunoi. Reducerea deºeurilor a avut o contribuþie semnificativã la prelungireaduratei de folosinþã a gropilor de gunoi, fãcându-ne ºi pe noi, cumpãrãtorii, mai cumpãtaþi.

Centralele de transformare a deºeurilor în energie, metodã cunoscutã ºi sub numele de "recuperarearesurselor", faciliteazã arderea deºeurilor ºi transformã energia produsã în timpul arderii în abur(energie termicã) sau în energie electricã. Din pãcate, aceste centrale sunt costisitoare, însã asigurão reducere a volumului deºeurilor de 70%, micºorând, de asemenea, cantitatea de deºeuridepozitate în gropile de gunoi, prelungindu-le viaþa acestora. Aceste centrale produc, totuºi, cenuºã,care trebuie depozitatã în gropi de gunoi. Cele mai noi astfel de centrale sunt prevãzute cudispozitive de control al nivelului de poluare. Energia electricã produsã de o astfel de centralã este,de obicei, vândutã unei companii din apropiere, pentru a menþine la un nivel scãzut costurile deoperare. Ecologiºtii îºi manifestã îngrijorarea cã existenþa acestui tip de centrale ar conduce lagenerarea de cât mai multe deºeuri pentru a asigura "combustibilul" necesar.

II. Deºeurile ºi mediulManagementul deºeurilor în RomâniaÎn România, Strategia Naþionalã de Gestionare a Deºeurilor este elaboratã de Ministerul Mediuluiºi Gospodãririi Apelor, în conformitate cu responsabilitãþile ce îi revin ca urmare a transpuneriilegislaþiei europene în domeniul gestionãrii deºeurilor ºi conform prevederilor Ordonanþei de Urgenþãa Guvernului 78/2000 privind regimul deºeurilor, modificatã ºi aprobatã prin Legea 426/2001.Aceasta a fost elaboratã pentru perioada 2003 - 2013, urmând a fi revizuitã periodic în conformitatecu progresul tehnic ºi cerinþele de protecþie a mediului.

Cantitatea totalã de deºeuri municipale ºi asimilabile (împreunã cu deºeurile din construcþii ºidemolãri ºi nãmolurile din staþiile de epurare orãºeneºti) generate în România în anul 2002 a fostestimatã la 9,58 milioane tone, din care cantitatea de deºeuri menajere s-a estimat þinând cont devalorile indicelui mediu de generare (1,04 kg/locuitor/zi în mediul urban ºi 0,15 kg/locuitor/zi înmediul rural). Astfel, pentru anul 2002 s-a obþinut o valoare estimatã totalã de 7,66 milioane tonedeºeuri menajere rezultatã de la populaþie ºi de la agenþii economici (din care numai 5,72 milioanetone - colectate de serviciile de salubritate).

Compoziþia medie a deºeurilor menajere generate în România în anul 2002 este urmãtoarea:- hârtie ºi carton: 11 %;- sticlã: 5 %;- metale: 5 %;- plastic: 10 %;- textile: 5 %;- deºeuri organice biodegradabile: 51 %;- alte deºeuri: 13 %.

Deºeurile menajere sunt colectate neselectiv (existã numai câteva proiecte la scarã pilot) ºi eliminateprin depozitare (pe depozite de deºeuri urbane); se apreciazã cã numai 5 % din cantitatea dedeºeuri menajere este colectatã în vederea recuperãrii.

În anul 2002 a fost raportatã o cantitate totalã de 372,4 milioane tone deºeuri din activitãþiproductive, respectiv 24,5 milioane tone deºeuri de producþie (periculoase ºi nepericuloase) ºi 347,9

milioane tone de deºeuri care nu intrã sub incidenþa Legii 426/2001 privind Regimul Deºeurilor.Cea mai mare parte a acestora din urmã este reprezentatã de deºeuri generate din activitãþiextractive. Ponderea cea mai mare a deºeurilor de producþie a reprezentat-o industriaproducãtoare de energie (11,7 milioane tone), industria metalurgicã (4,8 milioane tone), industriaalimentarã (1,2 milioane tone) ºi industria chimicã/petrochimicã (1,1 milioane tone).

Din cantitatea de deºeuri de producþie, circa 33% a fost valorificatã, restul de 67% fiind eliminatã(prin depozitare, incinerare). La nivelul anului 2002, s-au generat aprox. 600 000 tone de deºeuripericuloase, ceea ce reprezintã 2,5% din totalul deºeurilor de producþie. Din totalul deºeurilorpericuloase generate, 49% au fost valorificate ºi 51% eliminate.

Opþiunile de gestionare a deºeurilor trebuie sã respecte urmãtoarea ordine descrescãtoare aprioritãþilor:- prevenirea apariþiei - prin aplicarea "tehnologiilor curate" în activitãþile care genereazã deºeuri;- reducerea cantitãþilor - prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare domeniu de activitate

generator de deºeuri;- valorificarea - prin refolosire, reciclare materialã ºi recuperarea energiei;- eliminarea - prin incinerare ºi depozitare.

Aderarea României la Uniunea Europeanã a presupus asumarea unor responsabilitãþi legate demanagementul deºeurilor:Pentru ambalaje ºi deºeuri din ambalaje:- pânã la 31 decembrie 2011 - Atingerea obiectivului global de valorificare de 50% ºi a

obiectivului de reciclare de 15% pentru plastic ºi pentru lemn.- pânã la 31 decembrie 2013 - atingerea obiectivului global de valorificare 60%; atingerea

obiectivului global de reciclare de 55%; atingerea obiectivului de reciclare de 60% pentru sticlãºi 22,5% pentru plastic.

Pentru echipamente de reciclare a deºeurilor electrice ºi electronice:- pânã la 31 decembrie 2008 Pentru atingerea þintelor de reciclare, colectare ºi valorificare:- pânã la 16 iulie 2017 - închiderea etapizatã a 101 depozite de deºeuri din zona urbanã- pânã la 31 decembrie 2009 - Pentru stocarea temporarã a deºeurilor industriale periculoase- pânã la 31 decembrie 2013 - Pentru conformarea etapizatã a 23 depozite deºeuri din industria

chimicã, metalurgicã ºi energeticã

Deºeurile de ambalaje provin în proporþie de circa 70% de la populaþie ºi 30% de la agenþiieconomici. Eficienþa investiþiilor în colectarea selectivã depinde de sensibilizarea publicului largreferitor la necesitatea colectãrii selective.

Implementarea colectãrii selective se preconizeazã sã fie abordatã pe trei perioade:- 2004 - 2006: experimentare (proiecte pilot), conºtientizare populaþiei;- 2007 - 2017: extinderea colectãrii selective la nivel naþional;- 2017 - 2022: implementarea colectãrii selective în zone mai dificile (locuinþe colective, mediul

rural dispersat, zone montane).

III. Deºeurile ºi schimbãrile climaticeEmisiile de metan provenite de la depozitele de deºeuri solide sunt predominante în sectoruldeºeuri. Directiva privind recuperarea metanului din deºeurile biodegradabile din depozitele dedeºeuri (pe scurt Directiva 99/31/CE privind depozitarea deºeurilor) este transpusã ºi a fost 41


42


pregãtit un plan de implementare. Se au în vedere urmãtoarele tipuri de impact: poluarea apelor desuprafaþã, apelor subterane, solului ºi aerului ºi impactul asupra mediului global, inclusiv efectul deserã, precum ºi posibilele riscuri pentru sãnãtatea umanã rezultând din depozitarea deºeurilor, peîntreaga duratã de existenþã a depozitului.

Condiþiile actuale nu vor duce la alegerea soluþiei optime din punct de vedere al schimbãrilorclimatice ºi anume utilizarea biogazului captat pentru producerea de energie electricã ºi termicã:1. Legislaþia existentã prevede numai recuperarea gazului ºi arderea lui în flacãrã.2. Administraþiile publice locale sunt proprietarele celor mai multe depozite de deºeuri, darmajoritatea acestora nu dispun de suficiente cunoºtinþe ºi de capacitate sau resurse financiare pentruinvestiþii. Prin urmare administraþiile publice locale tind sã aleagã soluþii simple: acoperire ºi ardere înflacãrã, soluþii care genereazã alte probleme de mediu.3. Lipsesc informaþiile cu privire posibilitatea de utilizare a gazelor de depozit pentru producerea deenergie ºi a amplasamentelor celor mai promiþãtoare.

IV. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de serãMajoritatea deºeurilor din coºul de gunoi zilnic este 100% recuperabilã, iar dacã potenþialul derecuperare este folosit, atunci cantitatea de deºeuri depozitate se va reduce, împreunã cu cantitateade emisii de metan care contribuie la producerea efectului de serã artificial.

Dacã alegem sã reciclãm aceste materiale, beneficiile sunt multiple:- reducerea riscului epuizãrii resurselor naturale - prin fiecare proces de reciclare scade cererea de

noi materii prime;- reducerea consumului de energie - procesul de

reciclare, deºi este consumator de energie este maieconomic decât cel al producerii din nou amaterialelor;

- reducerea poluãrii aerului ºi apei - datoritã faptului cãse pleacã de la materiale deja prelucrate, procesul estemai puþin poluant decât cel al producerii în sine;

- scãderea necesitãþii de a deschide noi spaþii dedepozitare a deºeurilor - reciclarea înseamnã scãdereacantitãþii de materiale depozitate în gropile de gunoi;

- crearea de locuri de muncã ºi beneficii materiale -reciclarea este o nouã ramurã economicã care solicitãforþã de muncã ºi aduce profit.

A reduce, a refolosi, a reciclaPentru a pãstra calitatea mediului, trebuie sã fim conºtienþi de ce un management eficient al deºeuriloreste atât de important pentru noi. Este nevoie de un control atent al deºeurilor pe care le producem,pentru a fi siguri cã acestea nu dãuneazã mediului ºi sãnãtãþii noastre.

A reduce/reducere se referã la micºorarea, scãderea sau diminuarea deºeurilor (ca proporþii saucantitate). "Reducerea resurselor" înseamnã reducerea cantitãþii de deºeuri chiar înainte de a ocumpãra, achiziþionând numai produsele strict necesare sau care nu irosesc prea mult material pentruambalaj. O parte-cheie a reducerii deºeurilor o constituie conservarea, ceea ce înseamnã folosireacumpãtatã a resurselor naturale. Putem reduce cantitatea de deºeuri pe care o producem selectândacele produse care nu trebuie sã ajungã în gropile de gunoi:- întâi de toate, cumpãraþi ºi folosiþi cât mai puþin! Dacã toþi am cumpãra mai mult decât avem nevoie,

Figura 16: Piramida managementului deºeurilor

ar trebui ca planeta sã fie de 4 ori mai mare pentru a avea suficient loc de depozitare. Aºadar,cumpãraþi numai strictul necesar ºi folosiþi tot ce cumpãraþi! Sau asiguraþi-vã cã dacã nu maifolosiþi ceva, îl daþi altcuiva cãruia îi este necesar. Este foarte important sã faceþi acest lucru, maiales în cazul produselor periculoase, precum vopsele ºi coloranþi, pesticide, erbicide etc;

- selectaþi cu atenþie produsele pe care le cumpãraþi în funcþie de ambalajele lor. Puteþi reducevolumul de deºeuri alegând produse care nu fac exces de ambalaj. Acesta este conceput doarca sã protejeze conþinutul, sã-l pãstreze igienic ºi sã prezinte detalii despre produs. Cu toateacestea, mulþi producãtori fac ambalaje foarte elaborate (ºi scumpe!), sperând cã vor atrageatenþia cumpãrãtorilor sau vrând sã creeze impresia cã produsele lor sunt mai bune decât celeale concurenþei. Aºa cã luaþi în calcul urmãtoarele aspecte când cumpãraþi un produs;

- cumpãraþi numai acele produse ale cãror ambalaje pot fi uºor reciclate. Ambalajele colorate,care atrag atenþia, în cele mai multe cazuri nu aduc nimic în plus din punct de vedere al calitãþii.ªi mai rãu, constituie materiale care nu pot fi reciclate, dãunând astfel mediului, din cauzadificultãþilor de depozitare. Aºa cã, de câte ori aveþi posibilitatea de a alege, cumpãraþiprodusele ale cãror ambalaje pot fi reciclate, pentru a reduce cantitatea de deºeuri;

- evitaþi sã cumpãraþi produse de al cãror ambalaj nu vã puteþi folosi decât o datã. Puteþi cumpãrasucuri sau apã în recipiente mari, pentru ca apoi sã le împãrþiþi în sticle mai mici;

- cumpãraþi produse concentrate, mai degrabã decât diluate - înseamnã mai puþine recipiente dearuncat când se terminã produsele;

- dacã ºtiþi cã aveþi nevoie de o cantitate mare dintr-un produs (spre exemplu detergent sau pastãde dinþi), cumpãraþi produsul în pachetul cel mai mare, decât sã cumpãraþi mai multe pachetemici. Ambalajele, aºa cum am mai spus, sunt scumpe, astfel, cumpãrând pachetele cele mai mari,economisiþi ºi bani;

- refuzaþi pungile de la magazin! Luaþi cu voi pungi de acasã în care sã puneþi cumpãrãturile;- cumpãraþi produse durabile - acestea sunt produse solide, de calitate bunã, care rezistã mult. Un

exemplu este mobila care, teoretic, ar trebui sã reziste mai mulþi ani. Se economiseºte foarte multreparând obiectele stricate, în loc sã cumpãraþi unele noi;

- folosiþi produse durabile, un exemplu sunt aparatele de bãrbierit - în loc sã cumpãraþi unele deunicã folosinþã, puteþi folosi aparate care pot fi utilizate de mai multe ori.

Puteþi refolosi anumite produse în forma lor originalã în loc sã le aruncaþi sau puteþi sã le daþi cuivacare are nevoie de ele mai mult decât voi. Nu uitaþi: ceea ce vouã nu vã mai trebuie ar putea fibinevenit altcuiva! În continuare sunt câteva exemple de produse pe care le puteþi refolosi:- când e nevoie sã folosiþi pahare, farfurii sau tacâmuri din plastic, nu le aruncaþi! Ele pot fi spãlate,

refolosite ºi rezistente la cel puþin 5 folosiri;- când vã hotãrâþi sã înlocuiþi ceva în casã, donaþi lucrurile care nu vã mai folosesc, cu siguranþã

vor fi bine primite;- folosiþi pungi de cadouri din material textil, care vor putea fi refolosite, decât unele din hârtie;- folosiþi batiste care pot fi spãlate în locul ºerveþelelor de hârtie.

Reciclarea apare atunci când, în loc sã le aruncãm, ducem materialelerefolosibile în locuri unde acestea pot fi transformate fie în acelaºi tip deprodus, fie în produse cu totul noi. Prelucrarea unor obiecte din materiale reci-clate necesitã un consum mai redus de energie decât prelucrarea lor dinmaterie primã nouã.

Aproape orice obiect din casã, ºcoalã sau loc de muncã ce nu poate firefolosit, ar putea fi reciclat ºi transformat în altceva. Aþi fi surprinºi dacã aþi ºti

câte lucruri se pot obþine dintr-un produs reciclat…o sticlã de suc reciclatã poate deveni, de 43


44


exemplu, tricou, pieptene, ladã ºi sute de alte produse care mai pot fi refolosite încã ani mulþi. Chiarºi carcasele calculatoarelor voastre ar putea fi fãcute din plastic reciclat ºi produsele din hârtie potlua diverse forme etc.

Reciclarea hârtieiReciclarea hârtiei economiseºte cantitãþi uriaºe de lemn, înlãturând pericolul defriºãrii pãdurilor.Producerea pe cale naturalã a unui m3 de masã lemnoasã necesitã cel puþin 70 ani. O tonã demaculaturã înlocuieºte o tonã de celulozã, care se obþine din: 3 - 4 m3 lemn sau 4000 Kw/h energiesau 250 kg combustibil convenþional sau 26000 litri de apã.

Reciclarea plasticuluiDeºi o invenþie a lumii moderne (A. Parkes, 1860), plasticul este din ce în ce mai folosit la nivel global.Sunt numeroase motivele pentru care este atât de preferat: este uºor, impermeabil, nu se sparge. Darplasticul este produs din compuºi petrolieri ºi nu se descompune în naturã decât dupã sute ºi chiarmii de ani. În fiecare an ajung în apele lumii peste 45 000 tone de plastic, omorând mai mult de unmillion de pãsãri ºi aproximativ 100 000 de mamifere marine. Reciclând o sticlã de plastic esteeconomisitã suficientã energie pentru funcþionarea unui bec de 60W timp de 6 ore sau a unuitelevizor timp de 20 minute.

Reciclarea sticleiMai avantajos decât reciclarea sticlei este refolosirea acesteia. De aceea o metodã câºtigãtoare esteadoptarea sistemului returnabil-garanþie. Astfel, o mare parte din ambalaje de sticlã se potreîmbutelia, scãzând costurile materiilor prime. Reciclarea sticlei reduce poluarea aerului cu 20% ºipe cea a apei cu 50%. Reciclând o sticlã se economiseºte suficientã energie pentru funcþionarea unuibec de 100 W, timp de 4 ore.

Reciclarea aluminiuluiDintre toate materialele reciclabile, dozele de aluminiu au cel mai mare randament în procesul dereciclare. Dacã se recicleazã o dozã de aluminiu se obþine la final tot o dozã de aluminiu, salvând ocantitate identicã de materie primã. În cazul celorlalte materiale, în urma reciclãrii se înregistreazãpierderi fiind mereu necesar un adaos de material brut pentru a obþine aceeaºi cantitate de produs final.

Bibliografie capitol:1.Cândea, M., 2005 - "Fii Iinteligent: recicleazã...pentru un litoral curat, pentru un oraº curat!", ONG

Mare Nostrum, 20 p.2.www.mappm.ro - site-ul Ministerului Mediului ºi Dezvoltãrii Durabile3.***, 2007 - "Plastics - contributing to the environmental protection", 37 p.4.***, 2005 - "I Rifiuti - educazione ambientale", LaREA Udine, 24 p.

Materialreciclabil

Avantajele colectãrii diferenþiate învederea reciclãrii Dezavantajele colectãrii diferenþiate în vederea reciclãrii

Hârtie zilnic sunt utilizate mari cantitãþi dehârtie, care ajung apoi în coºul de

gunoi

este nevoie de o atenþie mai mare acordatã containerelor decolectare a materialelor pentru a nu scãdea calitatea hârtiei

dacã vine în contact cu apa, calitatea materialului reciclabil scade

Plasticscade volumul deºeurilor ce ajung

la gunoi este voluminos (deºi poate fi presat), trebuie spãlat etc.

Sticlãscade cantitatea deºeurilor ce

ajunge la gunoi sunt puþini agenþi economici care valorificã acest material

Aluminiu are cel mai bun randament înprocesul de colectare

colectarea este urmatã de încã o separare în doze de aluminiu ºidoze de oþel

I. Context generalAgricultura, din timpuri strãvechi, a contribuit la dezvoltarea ºi susþinerea omenirii, asigurând atâthrana necesarã, cât ºi conjunctura specificã dezvoltãrii sociale, promovând totodatã dezvoltareacelorlalte sectoare (transport, industrie etc). Terenurile agricole ocupã suprafeþe întinse încã dinvremuri strãvechi, de zeci de generaþii, ca urmare a despãduririlor efectuate cu sute ºi mii de ani înurmã.

Suprafaþa Europei Centrale acum cca. 2000 de ani era acoperitã în mare parte de pãduri dese:în zonele joase ºi de deal dominau pãdurile de stejar ºi carpen, iar în zonele montane cele demolid. De-a lungul cursurilor de apã erau, de asemenea, întinse pãduri de luncã, inundate periodicla creºterea nivelului apelor. În Europa Centralã dominau pãdurile închise, în timp ce în bazinulmediteranean ºi teritoriile limitrofe Imperiului Roman agricultura era în floare.

Dupã cãderea Imperiului Roman, dupã încetarea migraþiilor ºi stabilirea treptatã a triburilor a urmatun val de despãduriri. În decursul a douã secole, teritoriul central european s-a transformat în zonãagricolã, în terenuri arabile, ceea a generat ºi schimbãri drastice de climã.

Pãdurile au rol de moderator al fenomenelor climatice extreme, pãstrând condiþii de umezealã ºirãcoare la nivelul solului datoritã acoperirii cu vegetaþie arborescentã. Vegetaþia ierboasã era slabreprezentatã la umbra pãdurilor închise. Prin tãierea pãdurilor, solul a fost expus razelor solare,favorizând creºterea plantelor ierboase. În aceastã situaþie s-au modificat ºi condiþiile climatice: peaceste suprafeþe dezgolite întinse s-a amplificat cãldura verii ºi s-a resimþit mai accentuat frigul iernii.Aceste condiþii climatice au favorizat migraþia numeroaselor specii din stepa sud-esticã cãtre EuropaCentralã. S-au dezvoltat diverse asociaþii vegetale, în funcþie de compoziþia, umiditatea ºi texturasolului, rezultând astfel un peisaj mozaicat, deosebit de variat.

Peisajul natural a fost modificat de oameni de-a lungul secolelor. Oamenii au modelat Natura, însãfãrã sã distrugã frumuseþea peisajului. Mozaicul terenurilor arabile, pãºunilor, fâneþelor, livezilor, alzonelor umede era caracterizat de armonie ºi diversitate biologicã ridicatã, în care aºezãrileumane erau integrate natural. Peisajul natural s-a format de-a lungul secolelor ca o îmbinarearmonioasã între forþele vii ale naturii ºi activitãþile umane.

Singurul impediment al acestui peisaj era productivitatea moderatã. Terenurile asigurau o producþiesuficientã populaþiei rurale, dar oraºele (zonele urbane) aflate în continuã expansiune solicitau dince în ce mai multe produse.

II. Agricultura ºi mediulPopulaþia umanã a crescut ºi continuã sã creascã vertiginos - în secolul al zecelea era deaproximativ 300 de milioane, numãrul dublându-se pânã la începutul anilor 1700. Ultima dublares-a produs în 40 de ani, populaþia ajungând de la 3 miliarde în 1960 la peste 6 miliarde.

Explozia demograficã din ultima sutã de ani a dus la necesitatea creºterii producþiei alimentare ºia productivitãþii, care în zilele noastre au un impact enorm asupra mediului.u Consumul mondial de cereale s-a dublat din 1970, iar consumul de carne s-a triplat faþã de anii

'60. Peisajul natural bazat pe gospodãrii þãrãneºti nu mai era capabil sã asigure surplusulsolicitat de sfera urbanã. Schimbarea decisivã s-a produs odatã cu utilizarea fertilizanþilorminerali ºi a utilajelor agricole. Prin aplicarea pe scarã largã a îngrãºãmintelor chimice ºi amecanizãrii intensive productivitatea a crescut exponenþial în decurs de câteva decenii.

45

CAPITOLUL IV - Agricultura

46


Tehnologiile agricole moderne au transformat peisajul natural mozaicat atât de pitoresc ºi recreativîn stepe cu productivitate ridicatã, reducând diversitatea prin promovarea monoculturilor pe suprafeþeimense.

u În anii '90 cele mai mari pierderi de habitat ºi ecosisteme de pe continent au vizat habitatele debãrãgan, zonele umede ºi de luncã. Mare parte a terenurilor productive de calitate au fost dejaexploatate, fermierii din diferite zone ale lumii fiind nevoiþi sã ocupe terenurile marginale. Astfeldegradarea terenurilor de calitate, degradarea solului au redus productivitatea agricolã globalãcu aproximativ 13% în ultima jumãtate de secol.

Pe de altã parte terenurile supraexploatate sunt expuse eroziunii cu efecte negative multiple. În þaranoastrã, conform unor studii din anii '90, anual se pierd prin eroziune 120 milioane tone de sol, dincare 107 provin de pe terenurile agricole. Eroziunea este rãspunzãtoare de perturbarea multor cãide comunicaþie, de colmatarea rapidã a unor lacuri, de accelerarea inundaþiilor prin ridicareanivelului albiilor râurilor etc.

Culturile intensive, monoculturile reprezintã de asemenea o presiune asupra solului, afecteazãvieþuitoarele din ecosistemele agricole, utilizeazã unilateral resursele solului, reprezintã un sistem cuechilibru fragil ºi sensibil, care se menþine prin aport sporit de energie - îndeosebi din ardereacombustibililor fosili.

u În Germania, culturile de porumb în unele regiuni depãºesc 50% din totalitatea culturilor,producând probleme serioase mediului. Solul este decopertat, fãrã vegetaþie ºase luni pe an, iarplantele tinere sunt intens tratate cu chimicale. Substanþele folosite sunt antrenate în sol de undese infiltreazã în apa freaticã. Producþiile mari la hectar bazificã intens solul, iar pentrucontracararea acestui fenomen se creºte cantitatea de îngrãºãminte chimice administrate. Acestlucru poate cauza dispariþia humusului, ducând la eroziunea terenului arabil.

Avem nevoie de suprafeþe din ce în ce mai întinse pentru sporirea producþiei. La nivel global utilizãmaproximativ 26% din suprafaþa uscatului (cca. 33 milioane kmp) pentru culturi agricole ºi pãºunat,acestea înlocuind o treime din pãdurile tropicale ºi temperate ºi un sfert din pajiºtile naturale.

Alte 5 milioane de kmp sunt ocupate de zonele urbane, periurbane ºi suprafeþe construite ºi alte 45milioane de cãtre infrastructurã. Pierderea habitatelor din cauza transformãrii ecosistemelor naturaleeste unul din motivele serioase ale dispariþiei unor specii de plante si animale. Transformarea seproduce într-un ritm alarmant, zonele construite (îndeosebi zonele periurbane, promovareaconexiunilor dintre localitãþi - dezvoltarea zonelor metropolitane, etc. ) fiind în continuã expansiune.

În secolul al XX-lea, prin dezvoltarea industriei chimice a apãrut o gamã foarte largã de substanþechimice cu rol în asigurarea productivitãþii crescânde prin promovarea agriculturii intensive: erbicide,pesticide, insecticide. Agricultura a "beneficiat" de numeroase substanþe chimice dezvoltate înrãzboaiele mondiale (ca produse secundare ale dezvoltãrii gazelor de luptã, substanþe pentrucombaterea paraziþilor umani etc.) care ulterior s-au dovedit a fi deosebit de periculoase.

u În 1948 elveþianul Paul Muller a primit premiul Nobel pentru descoperirea DDT-ului, substanþãutilizatã în primii ani ºi pentru combaterea paraziþilor umani prin aplicare directã. Dupã 20 deani, s-a decis interzicerea substanþei datoritã caracterului toxic ºi cancerigen. Din cauzapersistenþei deosebite ºi a capacitãþii bioacumulative, efectele negative pot fi simþite ºi dupã maimulte decenii de la aplicare.

III. Agricultura ºi schimbãrile climaticeAvând rol în intensificarea schimbãrilor climatice, agricultura, respectiv agricultura intensivã, esteresponsabilã pentru 14-17% din procentul global de emisii de gaze cu efect de serã. Emisiile provindin utilizarea fertilizatorilor, creºterea animalelor, cultivarea orezului, procesele de gestionare aîngrãºãmintelor ºi arderea câmpurilor ºi a deºeurilor agricole.

Fertilizatorii reprezintã cea mai mare sursã de emisii (38%) din agriculturã. Cantitatea azotuluiaccesibil plantelor este mult mai ridicatã decât nivelul natural, dublându-se în ultimii 60 de ani.Surplusul provine din îngrãºãmintele chimice, din dejecþiile animalelor ºi din activitãþile umane.Acest surplus are efecte negative asupra fertilitãþii solului, compoziþiei speciilor din ecosisteme etc.

Tratamentele chimice (de exemplu pesticidele sau fertilizatorii) pot contribui ºi la poluarea aeruluidacã sunt antrenate de vânturi puternice spre zone învecinate (afectând pãºuni, zone viticole,pomicole etc.)

Prin folosirea substanþelor chimice se produce ºi poluarea pânzei freatice (conþinut ridicat de nitraþi),cu efecte grave asupra sãnãtãþii, a apelor de suprafaþã - râuri, fluvii, care antreneazã acestesubstanþe ºi în mãrile ºi oceanele lumii.

Apa, ca element vital este totodatã un factor cheie în agriculturã. Din terenurile cultivate, 17 % suntirigate ºi genereazã aproximativ 30-40% din producþie, dar multe þãri vor avea din ce în ce maipuþinã apã pentru agriculturã.

Cercetãrile realizate în cadrul Programului de mediu al Mãrii Negre ("Black Sea EnvironmentalProgram") aratã cã 58% din totalul de azot ºi 66% din totalul de fosfor în formã dizolvatã dinMarea Neagrã provine din bazinul Dunãrii. Mai mult de jumãtate din cantitatea de fertilizatori dinDunãre provine din agriculturã, aproximativ un sfert din gospodãriile private ºi 10 - 13% dinindustrie.

Din cauza "forþãrii" productivitãþii agricole în multe zone ale lumii se utilizeazã la irigaþii aparâurilor, ducând la scãderea considerabilã a debitelor acestora, mai ales în zonele cu ariditatecrescutã ºi chiar la desecarea unor cursuri de apã ºi a unor formaþiuni lacustre. Datoritã activitãþilorumane de intervenþie asupra râurilor ce alimenteazã lacul Aral, suprafaþa ºi volumul acestui lac s-amicºorat cu peste o treime în ultimele decenii. Suprafaþa Lacului Ciad a scãzut de la cca. 90.000kmp la mai puþin de 5000 kmp.

În SUA sistemul alimentar utilizeazã peste 17% din producþia anualã de energie (6% pentruproducþia agricolã, 6% prelucrare, ambalare, 5% transport, preparare), însemnând un consum decca. 1500 l combustibil pe cap de locuitor pe an.

Un european genereazã aproximativ 8 tone de gaze cu efect de serã într-un an, iar o persoanãdintr-o þarã în curs de dezvoltare produce 2 tone, cantitãþi la care contribuie semnificativ ºiagricultura intensivã - prin utilizarea combustibilului fosil în cantitãþi mari la maºinile ºi utilajelefolosite la arat, recoltarea produselor, transport, aplicarea pesticidelor erbicidelor, etc.

Creºterea animalelor - acest sector este responsabil pentru 31% din emisiile din agriculturã. Metanul(CH4) este un produs secundar rezultat în urma digestiei rumegãtoarelor, în special bovine. Vacile,bivolii, oile, caprele ºi cãmilele sunt responsabile pentru majoritatea emisiilor de metan produse. 47


48


Metanul este emis atunci când îngrãºãmintele nu sunt depozitate într-un mediu suficient de oxigenat,conducând la descompunere anaerobã, în timp ce azotul din îngrãºãmântul animalier ºi din urinãîncurajeazã nitrarea ºi denitrarea.

Culturile de orez pe terenuri umede emit 11% din totalul de emisii din agriculturã. În terenurileinundate pentru cultivarea orezului, materiile organice nu se pot descompune în prezenþa oxigenului(astfel are loc descompunerea anaerobã) ºi prin urmare se produce metan. Gradul de emisii dinculturile de orez este dependent de practicile specifice de management al apei ºi de calitateamateriilor organice implicate în descompunere. Aproape 90% din emisii provin din China ºi Asia deSud-Est.

Procesele de gestionare a îngrãºãmintelor, inclusiv transportul, depozitarea ºi tratarea îngrãºãmân-tului animalier, cauzeazã 7% din emisiile din agriculturã.

Arderea câmpurilor ºi a reziduurilor agricole, precum ºi managementul neadecvat al terenurilor ºi albiomasei, care afecteazã negativ depozitele de carbon natural, contribuie la alte emisii din agricul-turã (13% din emisiile acestui sector).

Sectorul agricol este, de asemenea responsabil, în mod indirect pentru emisiile din alte sectoare.Agricultura este un factor cheie ce conduce la modificarea utilizãrii terenurilor cum ar fi defriºarea,care genereazã emisii. Mai mult, producþia de fertilizatori, folosirea utilajelor agricole ce necesitãresurse energetice ºi transportul resurselor ºi produselor agricole conduc la emisii din sectoareleindustrial, energetic ºi de transport.

Emisiile din agriculturã au crescut cu 10% între 1990 ºi 2000, majoritatea provenind din sporireaemisiilor de cãtre alte surse agricole (cum ar fi arderea reziduurilor agricole). Se aºteaptã ca emisiileagricole sã ajungã la aproximativ 30% pânã în 2020; se aºteaptã ca aproape douã treimi dinacestea sã provinã din Africa, America Latinã ºi China. În jur de jumãtate din emisiile prevãzute sevor produce din utilizarea fertilizatorilor pe terenurile agricole. Nu s-au fãcut încã estimãri privindemisiile agricole pânã în 2050. În anii trecuþi, þãrile dezvoltate au fost responsabile pentru o mareparte a emisiilor din agriculturã: de la 60% în 1990, la 75% în 2000, respective la 80%, dupã cumse prevede pânã în 2020.

Creºterea veniturilor ºi a populaþiei sunt factorii cheie care determinã creºterea emisiilor dinagriculturã. Spre exemplu, între 1983 ºi 2003, populaþia globalã a crescut cu 35%, PIB (ProdusIntern Brut) la nivel mondial cu 90% ºi producþia agricolã globalã cu 52%22 .

De asemenea, cum statele dezvoltate au devenit tot mai bogate, cererea de carne va creºte astfelîncât numãrul animalelor crescute se va dubla pânã în 202023. Procesul de creºtere a animalelor esteasociat cu mai multe emisii decât alte sectoare agricole. De exemplu, se aºteaptã ca emisiile rezultateîn urma creºterii animalelor (fermentarea entericã) din China sã se tripleze între 1990 ºi 202024 .

22 FAOSTAT (2006)23 IPCC(2001)24 EPA

Creºterea productivitãþii din agriculturã este un alt factor ce duce la creºterea emisiilor. În ultimii 40de ani, arealul agricol global a crescut cu 10%, dar, mãsurat pe cap de locuitor, terenurile agricole au scãzut25. Se aºteaptã ca aceastã tendinþã sã se menþinã pentru cã avem la dispoziþie ocapacitate de teren agricol limitatã (doar 11% din terenul global poate fi cultivat fãrã îmbunãtãþiri,cum ar fi irigarea26).

Pe lângã asta, agricultura va avea concurenþã din partea altor potenþiale utilizãri ale terenului, cumar fi creºterea culturilor organice. Acest lucru va crea necesitatea intensificãrii producþiei, utilizândtot mai multe resurse cum ar fi fertilizatorii. De exemplu, în Asia, folosirea fertilizatorilor sintetici pebazã de azot a crescut, iar emisiile de N2O au crescut pânã la aproximativ 250%27. Cererilepentru o mai mare producþie ºi comercializarea sporitã a acesteia în Asia ºi America Latinã28 potface sã creascã emisiile de CO2 din consumul de electricitate ºi alte energii.

În România, în ultimul deceniu, ca urmare a activitãþilor umane destructive (defriºãri masive depãduri , distrugerea perdelelor forestiere de protecþie, micºorarea suprafeþelor pãdurilor din zonade câmpie etc.) ºi pe fondul schimbãrilor climatice, s-au extins procesele de deºertificare. Proceselede degradare a terenurilor cunosc o extindere ºi o intensificare alarmantã.

Conform unor studii recente, bazate pe analiza datelor meteorologice (provenite de la staþiilemeteorologice situate în sud-estul þãrii) din ultima sutã de ani, Dobrogea, estul Munteniei, sudulMoldovei ºi zonele aferente acestora sunt potenþial afectate de deºertificare (cca 3 milioane ha,dintre care cca 2,8 milioane terenuri agricole, reprezentând cca 20 % din suprafaþa agricolã)29 .

Deºertificarea este cauzatã atât de fenomenele extreme ºi persistente, cum este seceta, cât ºi deactivitãþile umane, prin supraexploatarea ecosistemelor vulnerabile ºi sensibile din spaþiulgeografic, în general ºi zonele aride, în special.

Prin transformarea peisajului natural în stepe, s-au intensificat ºi perioadele cu secetã persistentã,fenomen natural obiºnuit pentru climatele de stepã ºi silvostepã. Ca efect al accentuãrii fenomenuluide secetã ºi aridizare îl constituie scãderea producþiilor agricole.

Seceta si temperaturile excesiv de ridicate s-au accentuat dupã desecãrile masive din ultimul secoldin Lunca ºi Delta Dunãrii.

25 FAOSTAT (2006)26 FAO (2003)27 Mosier ºi Zhu (2000)28 EPA (în cele ce urmeazã)29 Mihaela Mãnescu, Mihaela, Necesitatea mãririi suprafeþei împãdurite pentru combaterea deºertificãrii, degradãrii terenurilor ºi secetei 49


50


Semnele deºertificãrii sunt vizibile în mai multe zone din nordul Dobrogei. Zeci de mii de hectareocupate în urmã cu peste un secol de pãduri au rãmas fãrã vegetaþie. Terenurile agricole s-audegradat ºi dacã nu vor fi luate mãsuri reale, aridizarea se va accentua, terenurile pierzându-ºiproductivitatea.

IV. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de serãEste posibil totuºi sã creascã producþia agricolã ºi sã se reducã în acelaºi timp emisiile, prin aplicareaunor practici agricole durabile.

Agricultura poate contribui la atenuarea schimbãrilor climatice pe douã fronturi: - în primul rând, se urmãreºte îmbunãtãþirea practicilor de reducere a numãrului de emisii generate

de activitãþile agricole ºi anume, printr-o îmbunãtãþire a procesului de fertilizare, alimentaþieadaptatã a animalelor, reformarea sectorului de lactate, diminuarea transportului materiilor prime,produselor ºi tehnicii, printr-o mai bunã gestionare a solurilor pentru conservarea carbonuluiorganic, mai ales în zone mai înalte, ºi prin minimizarea tehnicilor de cultivare, ceea ce conducela diminuarea consumului de combustibili fosili.

- în al doilea rând, culturile pot fi folosite ca importantã sursã de energie, astfel reducându-se emisiilede dioxid de carbon. Pentru a modera schimbãrile climatice, este vital sã creascã eficienþaenergeticã ºi sã se dezvolte noi surse de energie regenerabilã. Biomasa, ca energie regenerabilã,are capacitatea de a ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã.

Cu toate acestea, este foarte important ca propunerile privind biomasa sã contribuie în mod real lareducerea emisiilor de gaze cu efect de serã ºi sã nu afecteze alte prioritãþi legate de mediu, cum arfi aspectele ce privesc biodiversitatea, apa ºi peisajul. Mai mult, este necesarã recunoaºtereaºtiinþificã a faptului cã utilizarea bioenergiei este la fel de eficientã ca utilizarea combustibililor, fãrãa afecta mediul.

Prin comparaþie cu alte sectoare, s-au fãcut relativ puþine eforturi pentru reducerea emisiilor dinsectorul agricol. Pentru a reduce emisiile provenite din agriculturã se pot utiliza urmãtoarele metode:- Emisiile de metan din orez pot fi diminuate prin reducerea gradului de descompunere în condiþii

anaerobe. Acest lucru este realizabil, dacã se utilizeazã mijloace precum irigarea controlatã ºi omai bunã gestionare a îngrãºãmintelor. În urmãtorii zece ani, exploatarea unor variante decultivare mai noi ºi mai productive poate ºi ea contribui la reducerea emisiilor de metan.

- Emisiile de oxid de azot din fertilizatori pot fi reduse printr-o utilizare mai eficientã a fertilizatorilor. - Emisiile de metan din creºterea animalelor pot fi diminuate prin utilizarea unor nutrienþi

suplimentari, utilizarea unor forme alternative de hrãnire (cum ar fi hrãnirea în cantitãþi mai mici,dar mai dese) ºi a cercetãrilor privind diferite rase de animale.

- Emisiile de metan de la îngrãºãminte pot fi reduse trecând la practici de gestionare a reziduurilorcare favorizeazã depozitarea aerobã. Ca o alternativã, captarea emisiilor de metan prindepozitarea reziduurilor în spaþii aerobe poate fi o modalitate foarte bunã de a reduce emisiile,pentru cã metanul (biogaz) poate fi folosit ca sursã de energie (vezi Capitolul 1) .

- Stoparea arderii reziduurilor agricole va reduce emisiile de metan ºi N2O din aceastã practicã.

Contribuþia agriculturii la schimbãrile climatice poate fi, de asemenea, diminuatã prin reducereaefectelor pe care le are asupra emisiilor din sectoarele energetice, industriale ºi de transport. Deexemplu, utilajele mai performante ºi o utilizare mai eficientã a fertilizatorilor vor reduce emisiile dinsectorul energetic ºi industrial.

De asemenea, informarea consumatorilor în privinþa hranei lor ºi a distanþei de la care a trebuittransportatã pentru a ajunge la ei ar putea sã le schimbe preferinþele cãtre achiziþionareaproduselor locale ºi astfel sã reducã emisiile din sectorul de transport.

ªi subprodusele agricole pot ajuta la reducerea emisiilor. Astfel, biomasa poate fi utilizatã direct înagriculturã ca fertilizator, sau ca sursã de energie pentru sectorul energetic, industrial sau detransport. Biomasa din reziduurile animaliere poate fi ºi ea utilizatã ca sursã de energie.Subprodusele agricole pot, de asemenea, sã furnizeze resurse bazate pe combustibil fosil pentruindustriile chimice, farmaceutice, de manufacturã ºi de construcþii.

În România datele climatice din ultimul secol indicã o încãlzire progresivã a atmosferei concomitentcu reducerea cantitãþilor de precipitaþii. Acestea au devenit factori limitativi pentru creºterea,dezvoltarea ºi productivitatea culturilor din anumite zone geografice ale þãrii. Cea mai eficientãmetodã de prevenire ºi combatere a fenomenului de deºertificare este extinderea suprafeþelorîmpãdurite prin crearea de reþele de perdele forestiere de protecþie, a unor cordoane arboricoleconcomitent cu o gospodãrire raþionalã a resurselor naturale.

Sfaturi utile:Nu renunþaþi la agricultura tradiþio-nalã! Utilizaþi resursele naturale înaºa fel, încât sã asiguraþi conser-varea speciilor originale din zonarespectivã (pajiºti naturale, tufãriºuri,zone umede etc.). Mecanizareaexcesivã, automatizarea ºi/saupromovarea monoculturilor pesuprafeþe mari reduc biodiversitateaecosistemelor agricole. Promovaþi culturile alternative (asolamentele) în gospodãrii, pentru folosireaoptimã a spaþiului ºi a utilizãrii resurselor solului.

Consumaþi alimente de sezon, cultivate local sau în regiunea în care locuiþi! Este mai bine pentrumediu, pentru naturã, cãci cultivarea în agro-ecosisteme artificiale sau în sere/solarii încãlzitenecesitã un consum imens de energie. Pe de altã parte la transportul alimentelor dintr-o parte a lumiiîn alta cu avionul, emisiile de dioxid de carbon sunt de 1700 ori mai mari decât în cazultransportului cu camionul la distanþe de 50 km30 .

Consumaþi mai multe vegetale! La producþia de carne, îndeosebi în cadrul crescãtoriilor industrialede animale, rezultã emisii deosebit de mari de dioxid de carbon ºi metan ºi se utilizeazã multã apã.Rumegãtoarele, de exemplu bovinele sau ovinele, produc în urma digestiei mari cantitãþi de metan.

Evitaþi chimicalele! Din ce în ce mai mulþi oameni sunt nevoiþi sã bea apã contaminatã cu nitraþi dincauza utilizãrii îngrãºãmintelor chimice care contamineazã solul ºi apele freatice. Urme alepesticidelor sau erbicidelor pot apãrea, de asemenea, în apa consumatã (ex.: produsul numitAtrazine folosit la producþia de porumb). La cultivarea alimentelor în gospodãrii proprii evitaþi pecât posibil îngrãºãmintele chimice, fertilizarea solului putând fi asiguratã ºi cu îngrãºãmintenaturale. În plus, nu se distruge "vitalitatea" solului ºi capacitatea naturalã de regenerare (refacere).

30 http://ec.europa.eu/environment/climat/campaign/index_hu.htm

51


52


Utilizaþi resturile biodegradabile - compostaþi! Dacã îngrãºãmintele animaliere nu sunt depozitatecorespunzãtor reprezintã o sursã de poluare, metanul fiind emis în condiþiile în care nu se asigurã unmediu suficient de oxigenat. Utilizate corespunzãtor, adicã aplicate ca atare pe sol - în funcþie de tipulîngrãºãmântului sau în amestec cu alte resturi vegetale, cu rumeguº, cenuºã de lemn (prin procesulde descompunere: "compostare"), resturile biodegradabile reprezintã un fertilizator natural pentru solºi se evitã producerea gazelor cu efect de serã.

I. Context generalPãdurile acoperã aproximativ 3 870 milioane de hectare, reprezentând cca. 30% din suprafaþaterestrã a globului. Pãdurile tropicale ºi subtropicale reprezintã 56% din pãduri, iar cele temperateºi boreale 44% (FAO, 2001).

În ultimii 8 000 ani, aproximativ 45% din suprafaþa împãduritã a globului a dispãrut, mai ales prindefriºãrile din ultimul secol. Procesul de despãdurire globalã continuã într-un ritm fãrã precedent(FAO, 2001), aºa încât numeroase specii de animale ºi plante au dispãrut pentru totdeauna,împreunã cu habitatele lor forestiere. Între 1990 ºi 2000, pierderile de suprafaþã împãduritã suntestimate la 5% din totalul pe glob, cu un ritm mediu de 14 milioane de hectare pe an. Defriºãrileau loc mai ales în pãdurile tropicale - cel mai valoros rezervor de biodiversitate, cu funcþiiimportante în raport cu clima, ºi în pãdurile boreale, care se regenereazã foarte încet. Deºisuprafaþa împãduritã din Europa a crescut faþã de anii trecuþi, multe pãduri sunt exploatate maiintens decât înainte.

Teritoriul României, în vremuri preistorice, era acoperit cu vegetaþie forestierã în proporþie de 70 -80 %. Odatã cu dezvoltarea societãþii umane, suprafaþa acoperitã de pãduri s-a redus treptat,ajungându-se astãzi la un procent de împãdurire de cca 26-28%.

Despãduririle ºi degradarea pãdurilor sunt recunoscute ca una din problemele ecologice severe cucare se confruntã umanitatea, cu consecinþe ecologice devastatoare ºi cu efecte economice delungã duratã.

În perioada 1980-1995 au fost tãiate peste 200milioane ha de pãduri la nivel global, pãduri,care ar fi asimilat peste 2,8 gigatone de dioxidde carbon. Conform estimãrilor reale, pânã în2050 vor fi distruse cca. 660 milioane ha depãdure la nivel mondial, iar pânã în 2100 vordispãrea 3/4 din pãdurile tropicale - contribuindalarmant la creºterea emisiilor globale de dioxidde carbon.

Creºterea populaþiei ºi a sãrãciei din zonelerurale intensificã presiunea asupra pãdurilor,transformându-le în terenuri agricole sau exploatându-le pentru beneficii de scurtã duratã. Cu miciexcepþii, sãrãcia ºi veniturile reduse sunt caracteristice în þãrile cu rata ridicatã a despãduririlor. Înzonele unde productivitatea terenurilor agricole este scãzutã, populaþia ruralã se bazeazã pepãduri, ca singure surse de subzistenþã. Deºi multe comunitãþi rurale au dezvoltat forme durabile deutilizare a resurselor, foarte multe sunt obligate sã utilizeze resursele în mod distructiv, cu beneficiide scurtã duratã.

Consumul global ºi piaþa care îl deserveºte sunt motorul economiei globale. Cea mai bogatãcategorie, reprezentând 20% din populaþie consumã 85% din resursele lumii, iar nivelul consumuluicontinuã sã creascã. Piaþa este deseori efemerã, descurajând investiþiile de lungã duratã înutilizarea prudentã a resurselor ºi încurajeazã acþiunile cu beneficii pe termen scurt, adoptândtactica: "Dupã mine, potopul!".

53

CAPITOLUL V - PÃDURILE

Figura 17: Situaþia pãdurilor pe glob

54


Exploatarea masei lemnoase este consideratã cauza principalã a pierderii pãdurilor, atât din zonatemperatã, cât ºi cea tropicalã. Chiar dacã comerþul internaþional cu materiale lemnoase constituiedoar 2% din lemnul extras din pãduri, comerþul global cu substanþe lemnoase de calitate ºi cerereacrescândã de celulozã pentru hârtie reprezintã interese majore ce accentueazã fenomenul dedespãdurire.

II. Pãdurile ºi mediul Fiind cel mai complex sistem ecologic terestru, pãdurea reprezintã însã ºi un factor principal deprotecþie a mediului ºi de menþinere a echilibrului ecologic. Pãdurile din toatã lumea aduc numeroasebeneficii importante. Adãpostind peste jumãtate din speciile care trãiesc pe pãmânt, pãdurilecontribuie la conservarea diversitãþii biologice. Ele contribuie semnificativ la reglarea cãderilor deprecipitaþii locale ºi regionale. Reprezintã totodatã un factor stabilizator pentru agricultura uneiregiuni, distrugerea/ deteriorarea pãdurilor având influenþe negative majore ºi asupra agriculturii.

- "O þarã devine cu atât mai sãracã în apã, cu cât se defriºeazã mai multe pãduri".(Buffon)- "Ruina pãdurilor ar însemna ruina agriculturii ºi ruina agriculturii ar însemna ruina civilizaþiei" (Gh.

Ionescu ªiºeºti)- "Pãdurile trebuie considerate ca adevãraþi plãmâni ai agriculturii". (Ferdinand I)- "Câmpia se apãrã la munte" (zicalã popularã)

Pe de altã parte, pãdurile sunt surse esenþiale de hranã, apã curatã de bãut, aducând ºi enormeavantaje estetice, spirituale ºi de agrement pentru milioane de oameni, contribuind la menþinereastãrii de sãnãtate.- Un hectar de pãdure de fag poate reþine din atmosferã cca. 50 t de praf ºi asigurã circuitul a 30

mc de apã într-o zi cãlduroasã de varã.În ultimele douã decade s-aremarcat o deteriorare maiamplã, mai accentuatã apãdurilor din Europa. Arborii îºipierd frunzele ºi/sau se decolo-reazã din cauza poluãrii atmo-sferice, care deseori nu respectãgraniþele þãrilor. Concentraþiileridicate de dioxid de sulf ºi oxizide azot au efecte directe asupraarborilor prin ploile acide, dar ºiindirecte prin stresul chimic(reducerea nivelului de potasiu ºiioni de magneziu) cauzat de

solul ºi apele freatice încãrcate cu aceste substanþe. În ultimii zece ani numãrul arborilor cu afecþiunifoliare moderate sau severe s-a dublat.

Consecinþele economice ºi sociale ale despãduririlor deseori au impact multiplu ºi devastator delungã duratã. Prin distrugerea pãdurilor, toate potenþialele venituri ºi locuri de muncã care derivã dingospodãrirea durabilã a pãdurilor vor dispãrea. Cea mai iminentã consecinþã ecologicã adespãduririi este reducerea biodiversitãþii, cu dispariþia diverselor specii de plante ºi animale, multeîncã nedescrise ºtiinþific. Din punct de vedere economic, reducerea biodiversitãþii pericliteazã potenþiala bazã viitoare a dezvoltãrii umane.

Starea pãdurilor în RomâniaÎn România, funcþionalitatea multiplã a pãdurilor este consemnatã încã din 1881 în primul Codsilvic, fiind introdusã ºi noþiunea de "pãdure de protecþie" (1910).

Pãdurile din þara noastrã se clasificã în douã grupe funcþionale:1.pãduri cu funcþii speciale de protecþie (grupa 1), în care se regãsesc pãdurile cu:- funcþii de protecþie a apelor;- funcþii de protecþie a terenurilor ºi solurilor;- funcþii de protecþie contra factorilor climatici ºi industriali dãunãtori;- funcþii de recreare;- de interes ºtiinþific ºi de ocrotire a genofondului ºi ecofondului forestier.

2.pãduri cu funcþii de producþie ºi protecþie

În 1998, ing Viorel Giurgiu (ICAS Bacãu) remarca starea nesatisfãcãtoare a pãdurilor dinRomânia: "Faþã de relief ºi de climã, ar trebui sã avem minimum 40-45% pãdure - divers structuratãºi viguroasã, uniform repartizatã în teritoriu, ºi avem doar 26%. Suntem în urma Bulgariei, care are34%, a Slovaciei - 38%, a fostei Iugoslavii - 37%, a Austriei - 47%. Neconvenabilã este nu numaiproporþia, ci ºi structura - simplificatã,sãrãcitã, starea de sãnãtate - simþitor redusã, rãspândireaneuniformã : 60% la munte, 32% la deal, 8% la câmpie (în sectorul de silvostepã ºi stepã - abia4%). Din acest motiv pãdurea româneascã nu mai are azi nici productivitatea, nici capacitatea deprotecþie a mediului de altãdatã. Inundaþiile catastrofale din 1970 ºi 1975, din 1991, cu gravitatemaximã în judeþul Bacãu, au dovedit cât de mult s-a redus capacitatea de protecþie hidrologicã apãdurilor noastre. Secetele excesive din ultimele decenii demonstreazã scãderea efectului deprotecþie climaticã.

În conformitate cu raportarea statisticã SILV 1, pãdurile României ocupau la data de 31.12.2005suprafaþa totalã de 6.390.536 ha, reprezentând aprox. 26 % din teritoriul, fiind în creºtere faþã deanul 2004, cu peste 8000 ha. Deºi a crescut suprafaþa împãduritã, procentual atinge doar 26,7%,raportat la suprafaþa þãrii, iar fenomenele meteorologice extreme (inundaþii, secetã) au frecvenþãmai mare (inundaþiile devastatoare din 2005 - judeþul Timiº etc).

Se impune conservarea pãdurilor naturale, gospodãrirea adecvatã a acestora ºi creºtereasuprafeþei împãdurite (prin împãduriri cu specii autohtone). Unul din obiectivele pe termen lung alesectorului forestier (Planul Naþional Strategic al României) este extinderea suprafeþei de pãdure de laprocentul de aprox. 27%, existent în prezent, pânã la aproximativ 32%. Ponderea pãdurilor însuprafaþa totalã a þãrii este de 26,7% faþã de media europeanã de cca. 35%. Suprafaþa de pãdurepe cap de locuitor de 0,25 hectare în România este sub media europeanã, de 0,35 hectare (locul 10).

România este una din puþinele þãri din Europa care încã mai deþine pãduri virgine - aproximativ300.000 ha, majoritatea localizate în zona montanã. Toate pãdurile prezintã multiple valori demediu, constituie habitate ale vieþii sãlbatice, asigurã protecþia bazinelor hidrografice torenþiale,îndeplinesc multiple funcþii de protecþie, prezentând ºi o valoare socialã deosebitã. Acolo undeaceste valori sunt considerate a fi de o importanþã excepþionalã, pãdurea poate fi definitã ca avândvalori ridicate de conservare. Pânã în noiembrie 2005, 1 milion de ha de pãdure au fost certificateîn România ca fiind pãduri cu valori ridicate de conservare (Planul Naþional Strategic al României).

55


56


III. Pãdurile ºi schimbãrile climaticeReferitor la schimbãrile climatice, pãdurea trebuie privitã din douã aspecte:1. factor stabilizator, prin producþia enormã de oxigen, capacitatea de asimilare a dioxidului de

carbon ºi stocare a carbonul în biomasa forestierã ºi în humus.

Ca depozite globale importante de carbon, pãdurile joacã un rol fundamental în influenþarea climeiPãmântului. Plantele ºi solurile din pãduri ocupã un rol important în ciclul global al carbonului prinreþinerea dioxidului de carbon în fotosinteza ºi eliberarea lui prin respiraþie. Deºi reþinerea de carbonprin fotosintezã descreºte la un moment dat pe mãsurã ce copacii îmbãtrânesc, pãdurile maturecontinuã sã reþinã carbonul în biomasa lor.

Anual, pe glob, covorul vegetal (pãduri, culturi agricole, ierburi) produce peste 23 miliarde toneoxigen, peste 60% din acesta fiind produs de pãduri. În þara noastrã, covorul vegetal produce 40milioane tone de oxigen anual. În zilele cãlduroase, un hectar de pãdure eliminã 180-200 kg oxigenºi consumã 220-280 kg dioxid de carbon. Un hectar de pãdure într-o perioadã de vegetaþie produceîn medie 5,9-16,8 t oxigen ºi asimileazã 5,4-15,3 t dioxid de carbon (cantitate de CO2 egalã cu ceaeliminatã în acelaºi timp de 200 de persoane)

u de la stabilizarea atmosferei (acum cca. 400 milioane de ani) pânã în sec. XVIII conþinutuldioxidului de carbon în atmosferã era de 250 ppm, de la începutul industrializãrii pânã laînceputul sec. XX a atins 300 ppm, iar în anul 2000 era de 360 ppm, cu tendinþe de creºterealarmantã, datoratã printre altele ºi despãduririlor masive.

2.parte vãtãmatã a schimbãrilor climatice, prin pierderi ºi degradãri cauzate de fenomenelemeteorologice extreme, schimbãrile temperaturii, schimbãrile în regimul precipitaþiilor (seceta,aridizarea sau precipitaþiilor de mare intensitate în timp relativ scurt) etc.

Schimbãrile climatice au ºi vor avea efect, la rândul lor, ºi asupra stãrii pãdurilor. O pãdure custructurã simplã, cu numãr de specii (de arbori) redus, cu vârste relativ identice, se adapteazã maigreu la schimbãrile produse, în timp ce o pãdure naturalã sau cvasinaturalã cu biodiversitateridicatã, compusã din numeroase specii de vârste diferite, poate contracara mai uºor efecteleadverse ale fenomenelor meteorologe extreme cauzate de schimbãrile climatice.

În Alaska este din ce în ce mai întâlnitfenomenul "pãdurilor bete": înclinareaarborilor ca urmare a dezgheþãrii stratuluide sol îngheþat (permafrost).

În Germania - unde coniferele au pondereridicatã datoritã considerentelor econo-mice (60% din totalul pãdurilor) - s-aconstatat afectarea pãdurilor încã din anii‘70 - ‘80 ºi în zonele relativ nepoluate,aflate la distanþe mari de sursele depoluare industrialã. În sudul Germanieicca. 90% din efectivul de brad este afectat

ºi parþial distrus. Aproximativ 2,5 milioane ha de pãdure din Germania sunt periclitate din cauzapoluãrii, dar ºi a schimbãrilor climatice (fenomene meteorologice extreme, vânturi puternice careantreneazã ºi poluanþii la distanþe mari, modificãri în circuitul apei etc.).

Însã, în multe pãrþi ale lumii, pãdurile sunt defriºate rapid în scopuri de agriculturã sau pentrupãºuni, sunt utilizate ºi exploatate în mod abuziv ºi degradate de incendiile produse de oameni. Anual se pierde 1-5% din suprafaþapãdurilor din cauza seceteiprelungite ºi a aridizãrii climei înanumite zone ale globului, carefavorizeazã uscarea pãdurilor. Prinarderea lor se eliminã în atmosferãmiliarde de tone de dioxid decarbon, în timp ce se reducesuprafaþa care înainte de incendiuera producãtoare de O2 ºi asimila-toare de CO2.

În Africa rata defriºãrilor pentru obþinerea de terenuri agricole este alarmantã, solul dezgolit fiindfertil doar 4-6 ani. Astfel, sunt defriºate noi suprafeþe, iar cele neproductive sunt abandonate ºidegradate în continuu de eroziune. Despãduririle accentueazã schimbãri climatice, cauzând secetãîn unele zone ºi inundaþii în alte regiuni.

Când pãdurile sunt defriºate, carbonul stocat de eleeste eliberat înapoi în atmosferã, contribuind astfel laintensificarea fenomenelor schimbãrilor climatice.Defriºãrile pãdurilor tropicale sunt responsabilepentru aproximativ 20% din emisiile totale de dioxidde carbon cauzate de om ºi sunt o cauzã esenþialãcare duce la dispariþia speciilor trãind în acestepãduri.

IV. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de serãPentru moderarea schimbãrilor climatice se impune scãderea emisiilor de gaze cu efect de serã ºicreºterea suprafeþelor împãdurite (atât cantitativ cât ºi calitativ prin gospodãrire adecvatã).

Moderarea schimbãrilor climatice se leagã de capacitatea de stocare-captare a dioxidului decarbon (CO2) de cãtre pãduri. Prin procesul fotosintezei vegetaþia utilizeazã CO2, înglobândcarbonul în structura plantelor. Dacã pãdurile sunt gospodãrite durabil, nu se va perturba ciclulcarbonului, evitând disproporþii între cantitãþile de CO2 înglobat ºi degajat în atmosferã.

Pentru conservarea ºi protejarea pãdurilor, practicile de gospodãrire trebuie sã utilizeze cât maibine structurile ºi procesele naturale ºi sã foloseascã mãsuri biologice preventive ori de câte ori esteposibil ºi cât de mult permite economia, pentru a întãri sãnãtatea ºi vitalitatea pãdurilor.

Dezvoltarea plantaþiilor din specii cu creºtere rapidã nu poate contracara emisiile rezultate dinarderea combustibililor fosili ºi sistemul de subvenþionãri pentru astfel de plantaþii este în detrimentulîmpãduririlor cu specii autohtone cu creºtere lentã. Beneficiile economice provenite din plantaþiilecu creºtere rapidã sau exploatarea în orice condiþii a masei lemnoase din pãdurile autohtone suntmult mai reduse decât beneficiile obþinute în urma conservãrii pãdurilor prin asigurarea proceselornaturale. 57


Figura 18: Defriºãrile - reprezentare schematicã

Figura 19: Emisiile anuale globale generate dedefriºãri, comparativ cu arderea combustibililor fosili.

58


Monoculturile de producþie, cu exploatabilitate la vârste tinere (8-15 ani) au importanþã economicãînainte de cea ecologicã, capacitatea de reþinere a dioxidului de carbon fiind mult mai redusã ca lapãdurile naturale. La subvenþionarea plantaþiilor trebuie sã fie luate în calcul ºi aceste aspecte, astfeldin punct de vedere al reducerii emisiilor de gaze cu efect de serã, o monoculturã/plantaþie este multmai ineficientã decât o pãdure cu biodiversitate ridicatã. Subvenþiile sunt indicate în cazul creºteriipãdurilor naturale, cu compoziþie variatã, biodiversitate ridicatã, cu specii autohtone (endemice), cucreºtere lentã - care îºi dovedesc rentabilitatea economicã într-un interval mai lung de timp .

Existenþa unei diversitãþi genetice, specifice ºi structurale adecvate întãreºte stabilitatea, vitalitatea ºirezistenþa pãdurilor la factori de mediu adverºi ºi duce la creºterea rolului pãdurilor în diminuareaemisiilor de gaze cu efect de serã, contribuind astfel la moderarea schimbãrilor climatice.

Pãdurile naturale, caracterizate prin complexitate ºi diversitate crescutã, prezintã o stare de maximãstabilitate, iar ecosistemele forestiere naturale sau cvasinaturale manifestã o continuã tendinþã demaximizare a stabilitãþii ºi implicit a polifuncþionalitãþii lor. (Muja, S., 1994).

Sfaturi utile:Evitaþi risipa de hârtie! Înainte de a lista un document sau un e-mail, gândiþi-vã dacã este neapãratnevoie de forma tipãritã. Un cetãþean european "consumã" cca. 20 kg de hârtie lunar, în condiþiileîn care pentru obþinerea unei tone de hârtie se consumã aprox. 2 t de material lemnos, 420 mc deapã, 720 kW energie, 180 kg calcar, 87 kg sulf, 6 tone de aburi ºi 60 kg clor.

Colectaþi ºi reciclaþi hârtia! Prin colectarea selectivã a deºeurilor se pot recupera cantitãþiconsiderabile de materiale din diverse categorii, economisind materii prime, reducând presiuneaasupra naturii. Colectarea selectivã a hârtiei - atât la nivel de gospodãrii, cât ºi de instituþii - poateevita reducerea suprafeþelor împãdurite, contribuind la diminuarea emisiilor de dioxid de carbon. Otonã de hârtie reciclatã se obþine din aproximativ 1,15 tone hârtie (ziare), 300 kW energie, 100 mcapã ºi 3 tone de aburi.

Captarea emisiilor de metan prin depozitarea reziduurilor în spaþii aerobe poate fi o modalitatefoarte bunã de a reduce emisiile, pentru cã metanul (biogaz) poate fi folosit ca sursã de energie.Astfel biomasa (de origine vegetalã ºi animalã) poate fi utilizatã direct în agriculturã ca fertilizator,sau ca sursã de energie pentru sectorul energetic, industrial sau de transport.

Nu ardeþi vegetaþia! Arderea miriºtii, a câmpului, a reziduurilor agricole precum ºi a pãdurilorcontribuie semnificativ la emisii de gaze cu efect de serã (reprezintã aproximativ 13% din emisiilesectorului agriculturã). Pe lângã poluare, focul poate distruge vietãþile din zonele incendiate,reducând biodiversitatea ºi contribuind la eliminarea unor specii sensibile.

Când cumpãraþi mobilã sau alte produse din lemn, asiguraþi-vã cã provin din surse silvice adecvate!Produsele cu etichete FSC (www.fsc.org) sau PEFC (www.pefc.org) corespund acestor cerinþe. Gos-podãrirea neadecvatã a pãdurilor contribuie la degradarea/distrugerea lor, aceasta fiind respon-sabilã pentru 20% din emisiile de dioxid de carbon. Aici intrã ºi incendiile de pãdure, care reprezintão sursã de emisii de dioxid de carbon, împiedicând/stopând capacitatea de captare a dioxidului decarbon.

Ocrotiþi pãdurea! Protejarea ºi gospodãrirea adecvatã a pãdurilor sunt indispensabile pentru viaþaºi sãnãtatea populaþiei umane. Pãdurea este un ecosistem cu multiple funcþii: funcþie climaticã,

hidrologicã, de conservare a solului, a biodiversitãþii, economicã etc. (Funcþia economicã nu poatesubordona celelalte funcþii vitale!).

Plantaþi arbori! Un arbore produce anual înmedie 170 kg oxigen, necesarul anual al unuiom adult. Existenþa vegetaþiei ºi îndeosebi acelei lemnoase (arbori de talie mijlocie-mare,cu coronament viguros, arbuºti etc.) estedeosebit de importantã în localitãþi ºi în specialîn zonele urbane aglomerate.

Ocrotiþi arborii! Pe lângã plantarea de puieþitrebuie arãtatã o grijã sporitã ºi pentruconservarea ºi protejarea arborilor maturi. Înaºezãrile umane, atât în zona urbanã, cât ºicea ruralã, vegetaþia are rol ecologic deprotecþie, asigurând condiþii de viaþã favorabile ºi un microclimat mai plãcut locuitorilor. Trebuie sãtreacã ani (zeci de ani - în funcþie de specie) pânã un arbore va ajunge sã îndeplineascã funcþiaecologicã la "capacitate maximã" (reducerea poluãrii atmosferice, reducerea nivelului de zgomot,reþinerea-filtrarea prafului, îmbunãtãþirea circuitului apei, etc.). Întreþinerea corectã ºi profesionistã aarborilor presupune pãstrarea ºi dezvoltarea coronamentelor mari, voluminoase, cu suprafeþefoliare mari, care sã asigure schimbul de gaze. Tãierile, toaletãrile greºite pot distruge arborii ºi/saureduc semnificativ funcþiile ecologice.

Bibliografie:- Josef Reichholf: Feld und Flur; Mosaic Verlag, 1989;- Prof. dr. doc. Giurgiu., V. Protejarea ºi dezvoltarea durabilã a pãdurilor României;- Muja, S. Dezvoltarea spaþiilor verzi, 1994;- documente APM Mureº.

59


ghid profesori eco

Business