ghid piatra craiului_web.pdf

8/16/2019 ghid piatra craiului_web.pdf

1/49

Ghid de construire în zona de

dezvoltare durabilă a ParculuiNaţional Piatra Craiului

Raluca Munteanu

Cartea a apărut cu sprijinul

Ordinului Arhitecţilor din România,din Timbrul Arhitecturii


2/49

cu contribuția lui Nicolas Triboi

pentru temele de amenajări exterioareși integrare în peisaj

Ghid de construire în zona de

dezvoltare durabilă a ParculuiNaţional Piatra Craiului

Raluca Munteanu

Bucureşti 2013


3/49

5

Editor Mirela DuculescuConsultanță Mariana CelacRedactor Domnica MacriGraphic design Octavian Carabela

Credite foto Raluca Munteanu, Nicolas Triboi, Mircea VergheleţIlustraţii Raluca Mihalache, Raluca Munteanu, Nicolas Triboi

Hărți ing. Constantin Vezeanu

Producţie Artix PlusTiraj 1000

ISBN ....© Arhiterra, Bucureşti, 2013

Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această publicaţie nu poate reprodusă,stocată sau transmisă prin orice mijloace de natură electronică, mecanică, de copiere,

înregistrare sau alte forme, fără permisiunea prealabilă a Asociaţiei Arhiterra.

Cuprins

Argument ...................................................................................................................................................... 6Cuvânt înainte de Şerban Ţigănaş ..................................................................................................... 8Capitolul I Parcul Naţional Piatra Craiului – prezentare generală ............................................ 14Capitolul II Aşezările din Parcul Național ......................................................................................... 16Capitolul III Principii de dezvoltare ..................................................................................................... 20Capitolul IV Reguli pentru construcţii noi ........................................................................................ 27

1. Teren şi amplasare ............................................................................................................................. 272. Vecinătăţi ............................................................................................................................................. 283. Aşezare pe teren ................................................................................................................................. 304. Funcţiuni ............................................................................................................................................... 345. Forme şi proporţii ................................................................................................................................ 34

6. Comportamentul zic al unei clădiri – performanţa energetică, arhitectura sustenabilă ........ 367. Tehnici de construire şi materiale .................................................................................................... 41Fundaţii ........................................................................................................................................ 41Structură ...................................................................................................................................... 41Pereţi şi nisaje exterioare ....................................................................................................... 42Acoperiş ...................................................................................................................................... 45

Învelitoare ................................................................................................................................... 47Goluri şi tâmplarie ..................................................................................................................... 49Terase şi balcoane ..................................................................................................................... 52Accesorii ...................................................................................................................................... 54

8. Încadrarea în peisaj ............................................................................................................................. 54Capitolul V Principii şi reguli pentru renovare/reabilitare/restaurare ..................................... 58Capitolul VI Principii şi reguli pentru demolare ............................................................................. 64Capitolul VII Principii şi reguli pentru amenajări exterioare ...................................................... 67

1. Domeniu public .................................................................................................................................. 67Spaţii publice ............................................................................................................................. 67Drumuri şi alte căi de acces public ........................................................................................ 68Parcări .......................................................................................................................................... 72Plantaţii ........................................................................................................................................ 73Reţele edilitare ........................................................................................................................... 74

2. Terenuri private .................................................................................................................................... 76 Împrejmuiri ................................................................................................................................. 76Drumuri, alei şi alte căi de acces privat ................................................................................. 76Plantaţii în curţi şi grădini ......................................................................................................... 77Terenuri agricole ........................................................................................................................ 78

Capitolul VIII Cum să construim legal .............................................................................................. 82Anexe ............................................................................................................................................................... 88

Anexa 1 Indicaţii de culoare .................................................................................................................... 88Anexa 2 Glosar .......................................................................................................................................... 89

Bibliograe ..................................................................................................................................................... 92Index ................................................................................................................................................................. 95Abrevieri .......................................................................................................................................................... 95


4/49

6 7

Argument

Presiunea imobiliară în creştere şi incapacitatea autorităţilor locale de a gestionaşi garanta un mediu de calitate şi de a înţelege şi conserva specicul locului auprodus în ultimii ani o dezvoltare haotică în Parcul Naţional Piatra Craiului. Dinacest motiv, Administraţia Parcului Naţional Piatra Craiului a comandat în 2008studiul Ghid de dezvoltare durabilă a domeniului construit pe teritoriul ParculuiNaţional Piatra Craiului aparţinând satelor Măgura şi Peştera, întocmit de Centrulde Cercetare, Proiectare, Expertiză şi Consulting al Universităţii de Arhitectură şiUrbanism „Ion Mincu” din Bucureşti. Studiul a stabilit principii de dezvoltare şielemente de regulament pentru principalele localităţi din Parc.Principiile şi regulile, adaptate la toate localităţile din Parc, au fost incluse înPlanul de Management al Parcului, ca urmare a dezbaterilor cu reprezentanţiiadministraţiei locale şi cu membrii Consiliului Ştiinţic al Parcului Naţional PiatraCraiului.Planul de Management al Parcului Naţional Piatra Craiului este instrumentul delucru al Administraţiei Parcului, prin care sunt stabilite modurile de gestionare aariei protejate şi de conservare şi protejare a biodiversităţii şi specicului local.

Consiliul Ştiinţic al Parcului Naţional Piatra Craiului, numit şi aprobat deMinisterul Mediului şi alcătuit din cercetători şi specialişti în diferite domeniinecesare gestionării Parcului, are rolul de a îndruma şi supraveghea structurileadministrative ale Parcului. Autorii acestui ghid sunt membri ai Consiliului din2008 şi explică pentru toate categoriile interesate (arhitecţi, decidenţi dinadministraţia locală, investitori, localnici) regulile şi principiile de construire din ariaParcului, prevăzute în Planul de Management.Construirea în arie naturală protejată şi procedura de autorizare au fost tratate cumultă supercialitate atât de arhitecţi, cât şi de investitori şi de autorităţile locale.Majoritatea proiectelor analizate pentru avizare demonstrează o slabă cunoaşterea specicului local şi indiferenţă pentru integrarea în peisaj. De multe ori ele suntgreu de corectat şi se optează pentru compromisuri, care, însumate, scad tot maimult calitatea peisajului. Scopul acestui ghid este de a ajuta la elaborarea unorproiecte mai bune, de a preveni deteriorarea peisajului şi de a ameliora calitatealocuirii în zonă – în spiritul dezvoltării durabile şi a Politicii pentru Arhitectură

în România 2010-2015. Cultura mediului construit şi calitatea vieţii, iniţiată şipromovată de Ordinul Arhitecţilor din România.

Arh. Raluca Munteanu

Masivul Piatra Craiului, creasta vestică


5/49

8 9

Cuvânt înainte

Primele întrebări care trebuie puse când apare un ghid de construire sunt: cui foloseşte? este el uninstrument ecient? ce efect va avea şi când va vizibil? ce riscuri presupune o astfel de iniţiativă?

Înainte de a comenta întrebările, să ne aducem aminte ce este Piatra Craiului şi de ce vorbimdespre construire în zona aceasta. Unul dintre cele mai frumoase masive muntoase din Carpaţiiromâneşti, Piatra Craiului are o siluetă detaşată de cea a Bucegilor, singulară şi cu atât mai distin-să. Prăpăstiile Zărneştiului, Poiana Zănoaga, Curmătura şi Plaiul Foii pregătesc înălţarea semeaţă şinu foarte accesibilă, mai ales din partea peretelui vestic, a acestei cetăţi naturale care se apără sin -gură, oferindu-se doar celor care sunt pregătiţi să o viziteze vremelnic şi se ştiu bucura de felul încare muntele îşi răsplăteşte prietenii. În România de după comunism putem vorbi de o dezvoltareprin luare în posesie şi o frenezie a construirii în zonele atractive, concomitent cu o evadare conti -nuă din oraşe, acolo unde ştiinţa gestiunii urbane pentru o mai bună calitate a vieţii nu este încăbine cunoscută. Pasul Bran-Rucăr a fost luat în stăpânire, iar superba zonă a castelului de la Branşi-a pierdut practic identitatea şi mare parte din atractivitate tocmai din cauza modului de constru-ire neghidat în direcţia sustenabilităţii. Parcul Naţional Piatra Craiului este în imediata apropiere a

acestei zone asaltate, cucerite şi alterate de construirea neînţeleaptă şi, de aceea, producţia acestuighid devine o acţiune de al cărui rezultat ar trebui să benecieze pe termen lung toată lumea.

Ghidul se adresează şi foloseşte tuturor celor sunt implicaţi în construire: investitorul (clientul),arhitectul şi entitatea administrativă cu competenţe de autorizare. Prevederile expuse în el pot preluate de regulamentele de urbanism pentru toate planurile din zonă. Ecienţa unui astfel deghid depinde integral de modul în care va folosit deoarece realitatea ne arată în ultimii ani cădoar existenţa reglementărilor nu conduce la o construire de calitate şi că atât legile cât şi practici -le administrative sunt blocate la nivelul a ceea ce se numeşte în România urbanism, pe când arhi -tectura, adică produsul nal care deneşte calitatea vieţii în spaţiu, nu beneciază nici de legislaţiecare să îi garanteze calitatea şi nici de mecanisme administrative şi consultative care să ltreze sau

să o negocieze în interesul public. Acest ghid oferă majoritatea prevederilor pentru arhitectură şi,deci, ecienţa şi rezultatele sale vor depinde de procesele de facere a arhitecturii. Întorcându-mădin nou la cei trei actori importanţi ai acestor procese, clientul bun, care îşi bazează aşteptările şipretenţiile pe un astfel de ghid, şi arhitectul inspirat, care nu acceptă compromisuri, nu sunt deregulă în majoritate. Rămâne speranţa ca administraţia să e cea care impune, urmăreşte şi nuadmite compromisuri, dar aici experienţa îmi spune că şansele sunt cel puţin tot atât de mici săavem parte de un reviriment. Mai rămâne totuşi o speranţă, anume aceea de a mai apărea cineva în joc, cineva care să înţeleagă şi să apere calitatea locului în care trăieşte, lucrează sau în care serefugiază pentru a se relaxa şi bucura de frumuseţea sa. Acest cineva ar putea să e comunitatealocală şi oamenii care au decis să lucreze organizat pentru protecţia mediului natural şi construit,adică ceea ce românii numesc ONG-uri. Iată de ce, alături de această lucrare aş vedea una sau maimulte echipe de iubitori ai muntelui, ai naturii, ai arhitecturii şi ai valorilor tradiţionale, atâtea câtemai sunt şi se mai lasă păstrate şi înţelese, care să urmărească şi să ajute la punerea în practică aprevederilor sale, adică la construirea astfel ghidată.

Ghidul este până la urmă un fragment de teorie a arhitecturii, aplicabilă în zona protejată şi con-

struibilă, numită de dezvoltare durabilă. Ghidul mai este însă şi un fragment din Politica pentruArhitectură pe care Ordinul Arhitecţilor din România o propune tuturor guvernanţilor şi poate aplicat, dând roade, de sus în jos sau de jos în sus. Iată de ce consider că apariţia ghidului esteimportantă, iar prezentarea sa în toate mediile de care pomeneam mai sus îi va spori şansele de aconduce la rezultate bune, consecinţă pe care nu numai că ne-o dorim, dar de care şi avem marenevoie.

Şerban Ţigănaş preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România

Masivul Piatra Craiului, latura estică


6/49

10 11

Zărnești

Zărnești

Peștera

Sătic

Rucăr

Moieciu de Jos

Dâmbovicioara

Măgura


7/49

12 13

Peisaj din satul Peştera


8/49

14 15

Ce înseamnă Parc Naţional?Un Parc Naţional este o arie protejată,administrată în special pentru protecţiaecosistemelor şi pentru recreere,corespunzând categoriei II din clasicareaUniunii Internaţionale pentru ConservareaNaturii (International Union forConservation of Nature, IUCN). În masivulPiatra Craiului au fost identicate speciirare, ind protejat pentru „caracterul unic” încă din 1938, dar suprafaţa de astăzi aariei protejate a fost stabilită în 19901. RolulParcului Naţional Piatra Craiului (PNPC,Parcul) este de a conserva biodiversitatea,speciile valoroase şi peisajul, de a promovaşi încuraja turismul şi de a conştientiza şieduca publicul în spiritul protejării naturii şia valorilor sale.Administraţia Parcului are datoria de amenţine cadrul zico-geograc în starenaturală, de a proteja ecosistemele, de aconserva resursele genetice şi diversitateabiologică, de a preveni şi exclude orice

formă de exploatare a resurselor naturaleşi de folosinţă a terenurilor incompatibilăcu scopul atribuit. Modul de administrare

1 Cele mai importante acte normative de îninţareşi funcţionare a Parcului sunt Ordinul MinisteruluiAgriculturii nr. 7/1990, ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturaleprotejate, conservarea habitatelor naturale, a orei şifaunei sălbatice, aprobată cu modicări şi completăriprin Legea nr. 49/2011. Lista completă poate consultată în Planul de Management al ParculuiNaţional Piatra Craiului.

se stabileşte prin regulamente şi planuride protecţie şi conservare, aprobatede autorităţile naţionale ştiinţice şiadministrative abilitate, potrivit legii. Înperimetrul Parcului sunt admise doaractivităţile tradiţionale practicate decomunităţile din zonă.

Zonele Parcului NaţionalŢinând seama de distribuţia biodiversităţii,de frecvenţa şi amploarea fenomenelorgeologice şi geomorfologice, de modulde utilizare a terenurilor şi de intensitateacirculaţiei oamenilor şi animalelor, s-austabilit zone cu grade şi modele diferenţiatede management astfel: zone cu protecţiestrictă (6.333 ha), zone cu protecţieintegrală (104,6 ha), zone de conservaredurabilă (6.526 ha) şi zone de dezvoltaredurabilă (1.795,4 ha).Ultima categorie cuprinde zonele în carese permit activităţi de investiţii/dezvoltare,cu prioritate cele de locuire şi de interes

turistic, dar cu respectarea principiului deutilizare durabilă a resurselor naturale şide prevenire a oricăror efecte negativesemnicative asupra biodiversităţii. În Parc,această zonă este reprezentată de o partea intravilanului localităţilor Zărneşti, Măgura,Peştera, Dâmbovicioara şi Dragoslaveleşi de lacul de acumulare de la Sătic.Regulamentul de construire se referăexclusiv la această zonă, în restul Parculuineind permise nici un fel de construcţii.

Capitolul I

Parcul Naţional Piatra Craiului –prezentare generală

Parcul Naţional Piatra Craiului, împărţirea pe zone de management

Z1

Z2

Z4

Z3

Z5


9/49

16 17

Capitolul II

Așezările din ParculNaţional

Zonele locuite din Parc se situează laaltitudini cuprinse între 700 şi 1.100m(Măgura şi Peştera 900-1.100 m,Podu Dâmboviţei 750 m, Sătic 850m).Fiecare localitate s-a dezvoltat în funcţiede economia tradiţională, dar şi defactorii geograci. Satele de pe culmi

au o densitate mică şi gospodăriirăsrate. Localităţile din văi sunt însă mai

înghesuite, cu o densitate mai ridicatăşi organizate preponderent liniar. Toatesatele au un caracter pronunţat pastoral.Pe lângă case se întâlnesc şi mici culturide uz gospodăresc.Satele din văi sunt mai expuse la frig dincauza fenomenului de inversiune termică(frigul coboară în văi) şi a perioadelor de însorire mai scurte. Pe culmi, aşezărilesunt mai expuse la vânt, dar au o însoriremai bună. În general toate aşezărilecaută orientarea către sud („la soare”) şi

se organizează la adăpost de vânturiledominante.

Satele din Parc sunt în zone administrativediferite şi au specic şi caracteristicidistincte. Ele sunt incluse în diferitelezone de dezvoltare durabilă ale Parcului,după cum urmează: zona 1 (Z1) –Valea Bârsei din intravilanuloraşului Zărneşti, judeţul Braşov; zona 2 (Z2) – satele Măgura şi Peşteradin intravilanul comunei Moieciu, judeţulBraşov; zona 3 (Z3) – satul Podu Dâmboviţeidin intravilanul comunei Dâmbovicioara, judeţul Argeş; zona 4 (Z4) – satul Sătic din intravilanul

comunei Rucăr, judeţul Argeş; zona 5 (Z5) – Cheile Ghimbavului dinintravilanul comunei Dragoslavele, judeţulArgeş. Satul de tip împrăştiat, caracteristic regiunilor muntoase, are gospodării izolate, semănate la depărtări mari unelede altele, ecare familie cu gospodăriaei, având în proprietate o întindereapreciabilă de pământ în jur. Satul nu are uliţe. Drumuri întâmplătoare şi poteci particulare leagă casele între ele şi pe acestea cu calea publică cea maiapropiată. (Grigore Ionescu)

Peisaj din satul Măgura


10/49

18 19

Specic pastoral, satul Măgura


11/49

20 21

Capitolul III

Principii de dezvoltare

Misiunea Parcului este aceea de a conservacadrul natural şi cultural, care în ansamblulsău conferă identitate locului şi locuitorilor,la rândul lor responsabili de transmitereaacestei moşteniri către viitor. ConvenţiaEuropeană a Peisajului (Florenţa, 2000)deneşte noţiunea de peisaj ca o partede teritoriu, perceput ca atare de către

populaţie, al cărui caracter este rezultatulinteracţiunii factorilor naturali şi/sauumani şi subliniază importanţa conservăriipeisajelor, nu atât pentru valoarea estetică,cât, mai ales, pentru calitatea vieţii umane şinaturale. În funcţie de gradul de intervenţieumană asupra mediului se identică peisaje naturale – neafectate de acţiunile umane şi peisaje culturale – rezultate prin modelarea

antropică în diferite proporţii. În Parc, atât peisajele naturale cât şi celeculturale conţin o mare diversitate biologică,aată în strânsă legătură şi dependenţă cuaşezările şi activităţile umane. Aşezările s-auformat în timp, printr-un proces organic,creându-şi o identitate proprie.Specicul unei zone se referă la acel ca-racter denitoriu care o deosebeşte de altezone şi o face uşor de identicat. În funcţie de caracteristicile zice, peisajullocuit se împarte în următoarele catego-rii: teren amenajat (hortus), cu aşezări

umane (locuiţe permanente, odăi, saivanesezoniere sau stâne etc.), teren transfor -

mat (ager) în scopuri agricole sau pastorale(grădini de legume, livezi, fâneţe, păşunietc.), teren conservat (saltus) în careelementele zice (relief, climă, vegetaţie)nu sunt modelate de către om. Terenurileconservate sunt zone de refugiu pentrufaună şi oră, surse de fructe, ciuperci,

Ogradă specică satelor de munte (ager ), satul Măgura

Peisaj amenajat ( hortus), satul Măgura

Identicarea diferitelor tipuri de peisaj


12/49

22 23

îndemânare, abilitate, talent). Meşterii şimeşteşugurile constituie o resursă preţioasăcare poate şi trebuie folosită, nu pentru o întoarcere nostalgică către trecut, ci ca unmod inteligent şi pragmatic de valoricare aspecicului regional. Execuţia manuală are întotdeauna amprenta îndemânării, atenţieişi dispoziţiei celui care realizează lucrarea,presupune multă intuiţie şi experienţă prac-tică, muncă zică, înţelegerea locului şi a

materialelor şi conferă identitate. Inteligenţapractică a meşterului este mecanismul princare se creează identitatea locului şi semenţine tradiţia. Ea este parte a peisajuluicultural şi un bun de patrimoniu.Planul de Management al Parcului NaţionalPiatra Craiului stabileşte următoareleprincipii pentru dezvoltarea durabilă aaşezărilor umane, în spiritul păstrării şivaloricării specicului şi a tradiţiilor locale:

plante medicinale, dar şi de legende locale.Formele şi proporţiile parcelelor şi clădirilor,dar şi plantaţiile, împrejmuirile, materialele,aşezarea şi raportul dintre clădiri şi mediusunt elemente importante în conturareaspeciului. Conservarea şi valoricareaspecicului sunt legate direct de modultradiţional de locuire, ocupaţii, amenajareateritoriului, obiceiuri etc. Tradiţia1 reprezintăun ansamblu de concepţii, de obiceiuri şi decredinţe care se statornicesc istoriceşte încadrul unor grupuri sociale sau naţionale şicare se transmit din generaţie în generaţie,

constituind pentru ecare grup social1 Conform Convenţiei pentru Diversitate Biologică,Rio de Janeiro - 1992 şi Convenţiei UNESCO pentruSalvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial - 2003.

trăsătura lui specică. Tradiţia este un sistemdinamic, denitoriu pentru o comunitate şicare se transformă în mod organic.Zonele cultivate (fâneţe, grădini, curţi) şilocuinţele au fost amenajate fără un plan,prin transmiterea din generaţie în generaţiea unei tradiţii agri-culturale . Amenajareateritoriului a necesitat cunoştinţe numeroaseşi precise asupra mediului înconjurător şia avut ca rezultat o adaptare remarcabilăla condiţiile locale, care se reectă înprodusele locale: brânzeturi, carne,materiale de uz casnic etc.

În ceea ce priveşte spaţiul construit, tradi-ţia este determinată de mediu (materiale,relief, climă), dar mai ales de meşter (opersoană care practică un meşteşug cu

Tunsul oi lor primăvara , satul Măgura Casă t ip ocol , specică satelor Măgura şi Peştera

Casă specică pentru zona de suda Parcului, satul Dâmbovicioara


13/49

24 25

1. Păstrarea parcelarului existent înformatul istoric;

2. Încurajarea menţinerii şi reconversieifondului construit existent;

3. Încurajarea folosirii tipologiilor de locuiredezvoltate istoric, adaptate nevoilormoderne;

4. Încadrarea optimă în condiţiile localede relief şi climă printr-o corectăaşezare pe pantă, bună orientare înraport cu punctele cardinale şi vânturiledominante;

5. Păstrarea elementelor vegetale existente(arbori izolaţi, hotare);

6. Încadrarea armonioasă în peisaj;7. Folosirea tehnicilor şi materialelor

tradiţionale ale zonei.

Peisaj agro-pastoral din satul Măgura,cu vedere spre munţii Bucegi


14/49

26 27

Capitolul IV

Reguli pentru construcţii noi

1. Teren și amplasarePrincipiul păstrării parcelarului existent urmă-reşte împiedicarea îndesirii excesive a loca-lităţilor. Astfel, loturile mai mici decât celeprevăzute prin regulament nu vor putea construite. Pe Valea Bârsei (Z1) terenultrebuie să e de minimum 2.000 m2, cu olăţime la stradă de minimum 20 m; în sa-

tele Măgura şi Peştera (Z2) pentru locuinţepermanente sau de vacanţă – minimum1.000 m2 cu lăţime la stradă de minimum15 m, respectiv 2.000 m2 cu lăţime deminimum 20 m pentru funcţiuni turistice(pensiuni, hoteluri); în satul Podu Dâmbo-

viţei (Z3) – minimum 600 m2, cu lăţimela stradă de minimum 12 m; în satul Sătic(Z4) pentru locuinţe permanente sau devacanţă – minimum 1.000 m2, cu lăţimela stradă de minimum 15 m, respectiv3.000 m2, cu lăţime de minimum 30 mpentru funcţiuni turistice (pensiuni, hote-luri); în Cheile Ghimbavului (Z5) – mini-mum 3.000 m2, cu lăţime la stradă de mi-nimum 30 m. Dacă terenul este mai mic casuprafaţă sau nu are lăţimea minimă cerută,proprietarul nu va putea construi pe el, dar

îl va putea utiliza în alte scopuri (păşune,livadă etc.). Nu se recomandă transformareaterenurilor conservate ( saltus) în terenuriamenajate şi este de preferat să se eviteconstruirea pe terenurile cu folosinţăagricolă (păşune, fâneaţă).

Pentru realizarea unei construcţii, epreferabil ca terenul să nu aibă o pantă maimare de 46% (25°). Optim este terenulcare are cel puţin 20% din suprafaţă planăsau cu pantă de maximum 15% (10°).Regulamentul Parcului permite construireaunui procent maxim cuprins între 10 ş i20% din suprafaţa terenului în funcţie de

zonă, astfel: pe Valea Bârsei (Z1) POT2-ulmaxim admisibil este de 10%, în satele

2 Denit în OUG nr. 27/2008 pentru modicarea şicompletarea Legii nr. 350/2001 privind amenajareateritoriului şi urbanismul, POT reprezintă procentulde ocupare a terenului şi se calculează conformformulei Sc / St x100, unde Sc este suprafaţa construită(suprafaţa proiecţiei clădirii pe sol, excluzândbalcoanele) şi St este suprafaţa terenului.

Case răsrate pe loturi mari, satul Peştera

Schemă explicativă – forma terenului


15/49

28 29

Măgura şi Peştera (Z2) de 10%, în satulPodu Dâmboviţei (Z3) este de 20%, însatul Sătic (Z4) de 10%, iar în CheileGhimbavului (Z5) de 10%.

2. VecinătăţiDistanţa dintre construcţii se măsoară întreclădirile cele mai apropiate, indiferent dacăsunt pe acelaşi lot sau de pe loturi cu regim juridic diferit. Pe Valea Bârsei (Z1), distanţaminimă acceptată este de 30 m între clădirişi cel puţin 5 m faţă de limita de proprie-

tate; în satele Măgura, Peştera (Z2), PoduDâmboviţei (Z3) şi Sătic (Z4) distanţa este înălţimea celei mai înalte clădiri, dar numai puţin de 10 m între clădiri, respectiv5 m faţă de limita de proprietate; în cheileGhimbavului (Z5) este de 30 m/cel puţin5 m. Pentru construcţiile turistice din sateleMăgura şi Peştera distanţa minimă este30 m între clădiri şi 5 m faţă de limita deproprietate. De asemenea, în Sătic, distan-

ţele minime pentru amplasarea unei clădiricu funcţiune turistică sunt 14 m faţă de altăconstrucţie şi 5 m faţă de limita de propri-etate. Excepţie fac anexele gospodăreşti:grajduri, fânare, depozite de lemne, care sepot amplasa la minimum 5 m de clădireaprincipală.Nu se recomandă amplasarea clădirilor(locuinţe sau anexe – garaje, depoziteetc.) chiar pe limita de proprietate dinspredrumul de acces. Distanţele variază înfuncţie de aliniamentul ecărei străzi,

precizat în certicatul de urbanism.Distanţa faţă de limitele de proprietatese măsoară pe linia perpendicularăde la cel mai apropiat punct al caseipe limita proprietăţii. Distanţa faţă deconstrucţiile învecinate se măsoară întrecele mai apropiate două puncte ale ecăreiconstrucţii. În cazul terenurilor cu lăţimi cuprinse între12 şi 18 m se pot admite distanţe de

Schemă explicativă – dimensiunea clădirii

Schemă explicativă –distanţa minimă

Schemă explicativă – distanţe între clădiri


16/49

30 31

minimum 3 m faţă de limita de proprietate.Distanţa faţă de construcţiile apropiate se varespecta însă (vezi schemele explicative).Dacă împrejurul clădirii nou propuse nueste nimic construit, se respectă distanţelefaţă de limitele laterale. Dacă însă existăconstrucţii, se respectă în primul rânddistanţa dintre clădiri, în concordanţă cufuncţiunile lor (locuire, turism).Distanţa dintre clădiri este importantă înspecial pentru calitatea locuirii. Fiecare

construcţie va putea benecia de peisaj,lumină şi intimitate. Păstrând distanţelecorecte, respectaţi vecinii şi dreptul ecăruiade a se bucura de calitatea mediului dinParcul Naţional. Respectarea distanţeloreste necesară şi pentru a prevenipropagarea incendiilor. În reglementărilede protecţie contra incendiilor3, distanţa între construcţiile cu nivel de stabilitate la

3 Conform Normativului de siguranţă la foc aconstrucţiilor P 118/99.

incendiu III4 este de minimum 10 m. Pentrunivelurile de stabilitate la incendiu V şi VI,distanţele se măresc până la 15 m, aceastăprevedere ind prioritară celei referitoare ladistanţele faţă de vecinătăţi. Pentru nivelurilede stabilitate la incendiu I şi II se respectădistanţa minimă faţă de vecinătăţi, chiardacă strict pentru singuranţa la incendiu seadmit distanţe mai mici.

3. Așezare pe teren

F actorii principali care inuenţeazăaşezarea clădirilor sunt: terenul, condiţiilede climă, orientarea şi peisajul. Dacă

în mod tradiţional terenul şi clima eraudeterminante, în prezent, prin creştereainteresului turistic pentru zonă, orientareacătre peisaj a devenit cel mai importantfactor (vezi secțiunea Încadrare în peisaj ).

4 Construcţiile cu acoperiş tip şarpantă şi mansardălocuibilă se încadrează, de obicei, la nivelul destabilitate la incendiu III.

Cu toate acestea, o locuire confortabilă,

sustenabilă, nu trebuie să neglijeze ceilalţifactori, aşa că se recomandă acordarea uneiimportanţe egale tuturor factorilor.Orientarea optimă a clădirilor este cufaţada lungă spre sud ori sud-est şi cuzonele vitrate ferite de vântul dominant. Însatele de munte (Măgura şi Peştera) suntvânturi puternice din toate direcţiile, astfel încât organizarea tradiţională de tip „ocol” închis sau semideschis este justicată (vezisecțiunea Forme şi proporţii ).

Puţine sunt zonele din Parc cu suprafaţă

orizontală sau cu pantă foarte lină. Deaceea, aşezarea pe teren este dicilă şiridică probleme constructive, dar şi estetice,importante. Sistematizarea terenului pentrua obţine o suprafaţă orizontală este unefort material şi nanciar nejusticat, careagresează mediul. De aceea se recomandăo sistematizare minimă, fără terasări,modicări majore de pante sau ziduri maride sprijin. Prevederile Ghidului pentru astfelde amenjări sunt explicate în

Schemă explicativă – dispunere locuinţă şi anexe

Schemă explicativă – aşezare pe teren în pantă

AŞA NU!

Aşezarea clădirii s-a făcutprintr-o decupare brutală aterenului, sprijinirea cu pereţide beton şi realizarea uneiplatforme orizontale. Clădireaeste dispusă neresc, culatura lungă în lungul pantei,având o înălţime prea mareşi forme arhitecturale străinezonei.

AŞA NU!

Primul nivel al clădirii acoperăo suprafaţă foarte mare dinteren, realizând o platformăconstruită orizontal pe care se

înalţă clădirea propriu-zisă. Zidul opac de beton înptpe limita de proprietateconstituie o delimitareagresivă în peisaj.


17/49

32 33

capitolul VII, Principii şi reguli pentruamenajări exterioare.Prin conguraţia satelor, o construcţie este, în majoritatea cazurilor, vizibilă din toatepărţile. De aceea, înălţimea maximă aconstrucţiei se calculează de la punctul celmai coborât al trotuarului perimetral până lapunctul cel mai înalt al acoperişului.Ca număr de niveluri, e permisă formulademisol, parter şi mansardă (D+P+M) în toate zonele, cu excepţia funcţiunilorturistice din Sătic (Z4) şi a oricărei

construcţii din Cheile Ghimbavului (Z5)unde se admit demisol, parter şi etajmansardat.Prin mansardă (M), în cazul construiriispecice în Parc, se înţelege nivelul locuibildin spaţiul şarpantei, cuprins între învelitoareşi ultimul nivel al unei clădiri, care asigurărespectarea cerinţelor de siguranţă, protecţieşi confort necesare locuirii, cu înălţimealiberă minimă de 1,20 m şi cu suprafaţaconstruită de maximum 70% din suprafaţaultimului nivel. Mansarda se considerănivel suprateran al clădirii şi se include încalcularea coecienţilor de urbanism POT,CUT5. O clădire poate avea amenajatemai multe niveluri locuibile în mansardă(dacă înălţimea maximă a clădirii permite

acest lucru), ecare ind considerat nivelsuprateran şi ind inclus în calculareacoecienţilor de urbanism POT, CUT.5 Coecientul de utilizare a terenului (CUT) – denit înOUG nr. 27/2008 pentru modicarea şi completareaLegii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriuluişi urbanismul – este un indicator urbanistic care secalculează conform formulei Sd / St , unde Sd estesuprafaţa desfăşurată a construcţiei (suma suprafeţelortuturor nivelurilor supraterane ale clădirii, excluzândbalcoanele şi terasele pe sol) şi St este suprafaţaterenului.

Prin etaj mansardat (Em ), în cazul con-

struirii specice în Parc, se înţelege nivelullocuibil sub acoperişul de tip şarpantă careasigură respectarea cerinţelor de siguranţă,protecţie şi confort necesare locuirii, cu înălţimea liberă minimă de 1,80 m, cu su-prafaţa construită egală cu suprafaţa etajuluide mai jos. Se consideră nivel suprateran alclădirii şi se include în calcularea coecien-ţilor de urbanism POT, CUT. O clădire poateavea un singur etaj mansardat.Prin demisol (D) se înţelege un etaj parţial îngropat, în cazul construirii specice în Parctot perimetrul nivelului ind îngropat celpuţin 1/3 din înălţimea sa liberă. Demisolulse consideră nivel suprateran al clădirii şise include în calcularea coecienţilor deurbanism POT, CUT. O clădire poate avea unsingur demisol.Prin subsol (S) se înţelege un etaj complet îngropat, în cazul construirii specice în Parctot perimetrul nivelului ind îngropat cel pu-ţin 2/3 din înălţimea sa liberă. Se considerănivel subteran şi se include în calculareacoecienţilor de urbanism POT, CUT doar încazul construcţiilor independente complet îngropate, indiferent de funcţiunea acestora.Etajele unei clădiri pe teren în pantă parţi-al îngropate/parţial libere se consideră etajesupraterane întregi şi se includ în calcularea

coecienţilor de urbanism POT, CUT.Valorile maxime ale coecientul deutilizare a terenului (CUT) sunt 0,27 în Valea Bârsei (Z1), în satele Măguraşi Peştera (Z2) şi Sătic (Z4), 0,6 înPodu Dâmboviţei (Z3) şi 0,3 în CheileGhimbavului (Z5) şi pentru funcţiunileturistice din satul Sătic (Z4). Acest coecientstabileşte numărul de niveluri ale clădiri.O ocupare mai mare a terenului scadenumărul de niveluri şi reciproc.

O sinteză a caracteristicilor de urbanism se găseşte în tabelul de mai jos:

V a l e a

B â r s e i

M ă g u r a

ş i P e ş t e r a

P o d u

D â m b o v i ţ e i

S ă t i c

C h e i l e

G h i m b a v u l u i

Zona 1 Zona 2 Zona 3 Zona 4 Zona 5L* P** L* P**

Lot minim (m2 ) 2.000 1.000 2.000 600 1.000 3.000 3.000

Lăţime la stradă (m) 20 15 20 12 15 30 30

POT (%) 10 10 10 20 10 10 10

CUT 0,27 0,27 0,27 0,6 0,27 0,3 0,3

Înălţime maximă (m) 10 10 10 10 10 14 14

Regim de înălţime D+P+M D+P+M D+P+M D+P+M D+P+M D+P+Em D+P+EmDistanţa între clădiri 30 10 30 10 10 14 30

Distanţa faţă delimita de proprietate 5 5 5 5 5 5 5

* L = locuinţe permanente sau temporare** P = dotări turistice: pensiuni, hoteluri

Schemă explicativă– ce se înţelege prinmansardă şi etajmansardat

Schemă explicativă– ce înseamnă parter,demisol şi subsol peun teren în pantă


18/49

34 35

4. FuncţiuniActivitatea principală în satele din ariaParcului a fost păstoritul, care a impusforme specice în arhitectura locală. Înultimii 20 de ani, activitatea s-a diminuatfoarte mult, având efecte vizibile asupramediului natural şi construit. Deoareceprintre obiectivele ariei protejate se aăvaloricarea specicului şi păstrarea tradiţiei,pentru reabilitarea construcţiilor existentesau pentru cele nou realizate se permit doarurmătoarele funcţiuni:

• locuinţe cu regim permanent sausezonier;• dotări pentru turism rural: pensiuni, mic

comerţ, servicii de alimentaţie publică(restaurante, baruri), mici dotări pentruprestări servicii şi cultură;

• mici birouri administrative sau bancare;• mici ateliere pentru meşteşuguri locale;• construcţii pentru producţia agricolă

tradiţională, specică zonei.

Se interzic următoarele funcţiuni:• construcţii industriale, chiar dacă nu

produc noxe;• construcţii sau extinderi pentru

depozitare care nu servescdirect activităţilor comerciale sau

meşteşugăreşti locale;• construcţii destinate creşterii intensivede animale mari.

5. Forme și proporţiiClădirile noi trebuie să se integreze coerent în aspectul general al zonei, prin adaptareaformelor la specic (vezi capitolul III, Princi- pii de dezvoltare), prin respectarea proporţi-ilor tradiţionale şi prin materialele folosite.Tipuri de arhitectură tradiţională în zona

Măgura şi Peştera sunt: gospodăria închisă,de tip „ocol”, din care se mai păstrează doarcâteva exemple izolate; gospodăria semi-deschisă, variantă a celei de mai sus, daradaptată zonelor mai dens populate dincentrul localităţilor; gospodăria deschisă,cea mai răspândită după 1950. „Ocolul”este o locuinţă cu anexe, unite între ele spreexterior de pereţi masivi de bârne, iar spreinterior printr-un şir de stâlpi (tip portic).Această compoziţie este potrivită pentrufuncţiunile turistice din Măgura şi Peştera.Arhitectura tradiţională din Dâmbovicioaraşi Sătic este specică zonei etnograceMuscel. Formele cele mai răspândite delocuinţe erau cele cu parter înalt (pesteo pivniţă parţial îngropată), cu o tindăgeneroasă şi un acoperiş abrupt, acoperit cuşiţă sau şindrilă.Valea Bârsei şi Cheile Ghimbavului au fostzone naturale neconstruite până recent,când a crescut interesul pentru exploatareaturistică intensivă. Totuşi acestea se aă în vecinătatea unor zone cu specic binedenit, astfel încât prin regulamentulParcului s-au împrumutat caracteristici dinzonele vecine: din Măgura şi Peştera pentruValea Bârsei, respectiv din Dâmbovicioarapentru Cheile Ghimbavului.Pentru conservarea specicului şi întărirea

identităţii locale se recomandă o atentăstudiere a formelor locale, se interzicstilurile, formele, elementele decorative saumaterialele de construcţie emblematicepentru alte zone din ţară sau străinătate.Formele cel mai bine proporţionate,experimentate prin arhitectura tradiţionalăsunt dreptunghiurile cu dimensiunile de4x8 m, respectiv 7x15 m. Raportul preferat între înălţimea pereţilor şi acoperiş variază între 1/2 (construcţiile cu soclul înalt sau

Ocol, arhitectură tradiţională din satele Măguraşi Peştera (reproducere din Arhitectura populară românească, Grigore Ionescu, Editura Tehnică, 1957)

Ocol tradiţional, proporţii faţada principală


19/49

36 37

demisol) şi 1/3 (clădirile pe teren plat,fără demisol). La majoritatea clădirilortradiţionale s-a observat că faţadele lungi se înscriu în dreptunghiul de aur, iar cele scurte într-un pătrat.Extinderile noi trebuie să se integreze învolumetria generală şi să păstreze înălţimeala cornişă şi la coama acoperişurilor.Diferenţele admise sunt de ±0,5 m lacornişe şi ±1 m la acoperiş.

6. Comportamentul fizic al uneiclădiri – performanţa energetică,arhitectura sustenabilăSimplicând, se pot distinge două tipuride construcţii: construcţiile tradiţionale (îngeneral vechi) şi construcţiile moderne(contemporane). Cele două tipuri aucomportamente zice diferite: clădirile vechisunt construite în sistem deschis, trăiesc împreună cu mediul înconjurător (aer, apă,

climă) printr-un echilibru subtil şi fragil –

se spune că „respiră”; clădirile modernese izolează de mediul înconjurător, sunt în general etanşe la aer, apă şi ventilate în manieră articială – sistem închis. Seconsideră construcţii moderne cele apărutela începutul secolului XX, odată cu apariţiabetonului armat. Până în 1973 – la primacriză petrolieră mondială – s-a construitfără a se ţine cont de consumul deenergie. După 1975 apar în Europa primelereglementări energetice, care încearcăameliorarea performanţelor. În paralel, lasfârşitul anilor ’80, apar clădirile ecologice6. În zona Parcului, construcţiile moderneapar după 1950, iar reglementările pentruecienţă energetică abia după 1990. Până în prezent în Parc nu sunt exemple de

construcţii ecologice, deşi acestea suntpotrivite şi încurajate.Construcţiile noi trebuie să respecteprevederile actuale de ecienţă energetică,dar trebuie să folosească sistemelesustenabile (materiale naturale, tehnologiipentru energie alternativă), tehnici

6 În practica internaţională şi prin sistemele deevaluare consacrate (LEED, SVM, BREEAM etc.), oclădire ecologică/verde ţine cont nu doar de ecienţaenergetică, ci şi de relaţia cu mediul (materialenaturale, tehnici sustenabile, impact social etc.).

compatibile între ele şi care nu afecteazăclimatul interior. În condiţiile cerute delegislaţia în vigoare7, o clădire trebuie săaibă o rezistenţă mare la transferul termicprin pereţi, tâmplărie, acoperiş, planşeeetc., pentru a limita pierderile de energieinterioară către exterior.

7 Normativ pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor deizolaţii termice la clădiri, indi cativ C107.

Proporțiile unui ocol existent,satul Măgura

Proporţiile unei casetradiţionale, satul Peştera

Proporţiile faţadelor tradiţionale din zona de sud a Parcului

Proporţiile unei case tradiţionale din satulValea Caselor, comuna Dragoslavele


20/49

38 39

Relaţia dintre interiorul şi exteriorulunei clădiri este una complexă şi directinuenţată de materialele care alcătuiescperetele exterior, învelitoarea şi închidereagolurilor (uşi, ferestre). Un perete conţinepermanent o cantitate de umezeală subformă lichidă sau gazoasă (vapori de apă),dependentă direct de condiţiile din exteriorşi interior. Apa în stare lichidă provine dinsol, prin capilaritatea materialelor, şi dinacţiunea directă a ploii. Apa în stare gazoasă

provine din schimbul de aer (încărcat cuvapori de apă) dintre interior şi exterior,proces determinat de diferenţa de presiunedintre interior şi exterior şi de calităţilehigroscopice ale materialelor.Un sistem deschis (o construcţie care „res-piră”) permite apei să traverseze masa ele-mentelor de construcţie. Un sistem permea-bil reglează în mod natural raportul aer/apădin atmosferă, păstrând un echilibru optim.Cantitatea de umiditate din zid variază în

funcţie de sezon, umiditatea aerului, însorireşi orientarea peretelui. În perioada caldă apadin zid se evaporă, reducând temperaturadin interior. Materialele naturale au o bunăpermeabilitate, dar este important să se evi-te tencuieli şi nisaje hidrofuge, care împie-dică transferul de aer. Pătrunderea directă aapei prin acţiunea ploii este limitată de ten-cuiala exterioară şi de forma şi dimensiunileacoperişului/streşinii. Ascensiunea apei dinsol prin capilaritate este permisă şi controla-

tă prin evaporarea către exterior.Un sistem închis (etanş) împiedicăumezeala sub orice formă să patrundă înmasa elementelor de construcţie. Acestsistem pune accentul pe impermeabilizareacât mai bună atât a interiorului, cât şia exteriorului, etanşare care urmăreştelimitarea drastică a contactului între mediuşi interior. Acumularea de umezeală îninterior (din respiraţia oamenilor, băi,bucătării) poate provoca disconfort şi

mediu nesănătos (mucegai, igrasie)şi sunt necesare sisteme mecanicede reglare a climei interioare pentru aatinge parametrii optimi. Orice defectcare întrerupe etanşeitatea materialelorconduce la acumulare de umiditate înmasa elementelor de construcţie, ceea ceslăbeşte rezistenţa materialelor.Opţiunea pentru sistem deschis/închisduce la alegerea justă a materialelor deconstrucţie. Un sistem deschis poate folosimateriale naturale/sustenabile şi poate o arhitectură ecologică. Un sistem închis

utilizează materiale industriale, etanşe,conducând către aşa numita „arhitecturăpasivă”, dar nu este neapărat sustenabil/ecologic. În mod simplist şi eronat, arhitecturadurabilă este înţeleasă ca o ecientizareenergetică a clădirii, adică termoizolareapereţilor conform normativelor în vigoare.Soluţia care s-a răspândit în ultimii 10 anieste cea de placare cu polistiren a oricăruitip de perete exterior. Însă polistirenul nueste un material sustenabil, are o duratăestimată de viaţă de doar circa 50 de ani.Producerea polistirenului are efecte toxice

asupra mediului prin emisiile masive deCO

2şi prin scurgerile accidentale din timpul

fabricaţiei. Polistirenul este un materialcombustibil, care prin ardere producegaze şi resturi toxice. Deşi e un materialrecent introdus în construcţii, s-a constatatcă şoarecii sau păsările îşi sapă uşorcuiburi în el. Deoarece polistirenul esteimpermeabil la vapori, el poate folositdoar pentru un sistem închis (nesustenabil)şi nu este compatibil cu o structură delemn (vezi capitolul V, Principii şi reguli

pentru renovare/reabilitare/restaurare).Polistirenul împiedică trecerea spre exteriora vaporilor de apă, care se acumulează înperete, conducând la putrezirea lemnului.Câteva soluţii sustenabile de termoizolarea pereţilor de lemn sau de zidărie ar :termoizolare interioară cu panouri delână/cânepă/vată de lemn/vată mineralăplacată cu gips-carton (pentru pereţi debârne); termoizolare exterioară cu vatăminerală/cânepă/vată de lemn şi nisaj dinplacaj uscat lemn (pentru pereţi lemn saucărămidă); termosistem din vată mineralărigidă pe perete de cărămidă.

Peisaj din satul Peştera

Schemă explicativă – sisteme închise şi deschise


21/49

40 41

m i n .

3 0

m i n .

3 0

min. 40

soclu zidărie

din piatră naturală

cu mortar de var

trotuar pietriș

protecie contra umezelii

soclu beton

trotuar pietriș

EXTERIORplacaj șindrilă

INTERIOR

termoizolație moale,permeabilă la vapori

(lână, celuloză, cânepă,vată de lemn)

+

placaj gips-carton / lemn

PERETE BÂRNE LEMN

EXTERIOR


(cânepă, vată de lemn, vată minerală)+

placaj șindrilăINTERIOR

tencuială lut / var

PERETE BÂRNE LEMN

EXTERIOR


(cânepă, vată de lemn, vată minerală)+

placaj șindrilăINTERIOR

tencuială var / ciment+var

PERETE CĂRĂMIDĂ

EXTERIOR

termoizolație rigidă(vată minerală)

+

tencuială silicatică

INTERIOR

tencuială var /ciment+var

PERETE CĂRĂMIDĂ

7. Tehnici de construireși materiale

Fundaţii În mod tradiţional, fundaţiile şi soclulse realizau din zidărie de piatră sau decărămidă, dar se admit şi soluţii moderne,din beton monolit sau armat. Înălţimearecomandată a soclului este de 30-60 cm,pentru a asigura protecţia peretelui exteriorcontra zăpezii şi a stropirii cu apă de ploaie.Protecţia este foarte importantă mai ales în

cazul structurii de lemn, dar e utilă şi pentruzidăria de cărămidă.

Structură În localităţile din Parc predomină structurilede lemn, e din bârne masive, netencuitesau tencuite cu lut şi văruite (zonelemuntoase), e pe sistem de stâlpi şi grinzide lemn cu împletitură de nuiele lipitecu lut (zone marginale), dar şi zidării decărămidă (mai ales în zonele sudice aleParcului). În practica modernă, sistemul dinbârne masive de lemn este consideratneeconomic – din cauza consumului mare

de lemn, ind preferat cel cu stâlpi şi grinzi.Pentru închiderea pereţiilor exteriori se

Soluţii de termoizolare pentru diferite tipuri de pereţi Ilustrare tipuri de soclu


22/49

42 43

folosesc preponderent vată minerală şi plăcide OSB. Altă soluţie este cea a umpluturilordin zidărie cu termoizolaţie exterioară. În Parc sunt admise toate sistemele. Reco-mandate sunt însă cele care utilizează încea mai mare parte materiale naturale, bio-degradabile: lemn, cărămidă, paie, lut, var.După 1950, în satele din Parc au apăruttot mai des construcţii din zidărie portantă. În prezent această tehnică este cea mairăspândită, atât pentru că e ieftină, câtşi pentru că ş tiinţa construirii din lemns-a pierdut în bună parte. În societatea

contemporană s-a înrădăcinat prejudecatacă lemnul este un material slab comparativcu betonul şi cărămida, care ar faceconstrucţia mai rezistentă. Acest lucruprovine din educaţia şi propaganda celor50 de ani de comunism, când pentru a justica industria de beton şi prefabricate,lemnul (material exclusiv pentru export) eradesconsiderat şi se încerca eliminarea luidin construcţii8.

8 Ana Maria Zahariade, Arhitectura în proiectulcomunist România 1944-1989/ Architecture in theCommunist Project Romania 1944-1989 (Bucureşti,Simetria, 2011) p. 35.

În Parc se admit construcţiile din zidărieportantă, cu sâmburi şi planşee de beton,care însă trebuie să respecte proporţiile şiformele tradiţionale.

Pereţi și finisaje exterioarePentru nisarea exterioară a pereţilor, în zonă se folosea în mod tradiţional otencuială de lut văruită sau o tencuială devar. Clădirile din cărămidă portantă, apărutedupă Primul Război Mondial în zonelerurale, foloseau pentru exterior tencuieli devar, iar după 1940, tencuielile de cimentzugrăvite. Ulterior s-au răspândit tencuielilede ciment şi pe pereţii din bârne de lemnsau din paiantă, existând convingerea căduritatea tencuielilor de ciment conferărezistenţă şi protecţie pe termen lungpereţilor „slabi”. Acest lucru este fals.Cimentul realizează o suprafaţă rigidăincompatibilă cu structurile elastice din lemnsau cu pereţii din paiantă. Din acest motiv, în timp, tencuiala de ciment se crapă, sedesprinde de pe suport şi permite inltareaapei, care duce la putrezirea lemnului.

În plus reduce permeabilitatea peretelui,inuenţând negativ climatul interior (vezi

secțiunea Comportamentul zic al unei clă-diri – performanţa energetică, arhitectura

sustenabilă). Pe suprafeţele din cărămidă,tenuielile de ciment sunt adecvate, dar reduccapacitatea peretelui de a „respira” (de apermite transferul liber de vapori de apă). Osoluţie mult mai sănătoasă, mai sustenabilăşi chiar mai estetică sunt tencuielile de var. O soluţie specică zonelor Măgura şi Peş-

tera este placarea pereţilor exteriori – atâtzidăriile de cărămidă, cât şi pereţii de bârnesau paiantă – cu lemn (e cu scânduri cufalţ tratate pentru exterior, e cu şindrilă).Această îmbrăcăminte are rolul de a oferi oprotecţie suplimentară, mai ales pe laturilefoarte expuse, şi este recomandată pentruprotejarea materialelor de termoizolare moi(vată minerală, saltele de lână etc.).

Schemă explicativă – tipuri posibile de structură

Tencuială tradiţională dinpământ, văruită pe perete din

bârne de lemn

Placări din lemn pentru pereţiexteriori, sisteme tradiţionale


23/49

44 45

Peste materialele moderne de termoizolare(polistiren, vată minerală, vată de lemn,panouri de cânepă, panouri de lână etc.)nisajul exterior diferă de la material lamaterial. Materialele sintetice (polistirenul)sunt parte dintr-un întreg sistem (piese şiadeziv de xare, bandă de rosturi, amorsă,strat nal) bazat în principal pe componentesintetice. Tencuiala cea mai răspândită estepe bază de silicon, iar culorile care se potrealiza (practic nenumărate) au aspectarticial. Pentru vată minerală sau de lemneste preferabilă tencuiala silicatică, care areo capacitate de difuzie a vaporilor mult maibună decât cea siliconică. Se pot realizanuanţele naturale recomandate pentruconstrucţiile din Parc (vezi anexa 1 Indicaţiide culoare).Se interzice folosirea imitaţiilor de materialesau tehnici de aplicare. Se interzice placareapereţilor cu tablă (simplă, cutată, tip bondetc.). Materialele sintetice nu se patinează,ci îşi păstrează aspectul artical o perioadădeterminată după care se deteriorează,adesea brusc, ind permanent un elementnepotrivit în peisaj. De asemenea, lamaterialele industrializate, rapiditatea şiperfecţiunea execuţiei nu mai depind demunca manuală. În acest fel muncitorii îşipierd îndemânarea, priceperea, înţelegerea

materialelor şi devin simpli aplicanţi.Execuţia mecanizată este impersonală,uniformă şi nu creează implicit confortfuncţional şi/sau estetic.Se recomandă folosirea preponderentă amaterialelor naturale locale (lemn, piatră,var). Materialele naturale de provenienţălocală au avantajul că sunt mai uşor de pro-curat, au calităţi adaptate necesităţilor dinzonă, iar cererea lor pe piaţă poate asigurapăstrarea sau revitalizarea unor meşteşuguri

locale. Ele se încadrează cel mai bine înmediul natural şi pot genera o arhitecturăautentică, atât ca tehnică, cât şi ca imagine.Materialele naturale se schimbă odată cutrecerea timpului, devenind mai rezistente,şi se integrează resc în peisaj.Există însă şi riscuri ca: supraexploatare a re-surselor, poluare prin tehnologii neadecvatede prelucrare sau din proasta gestionare adeşeurilor rezultate etc. O slabă cunoaşterea aplicaţiilor tradiţionale ale materialelor na-turale şi ceea ce s-ar putea numi o „lipsă derespect şi înţelegere a calităţilor materialului”

pot duce la o aplicare sau „interpretare”eronată a unor tehnici tradiţionale, o exe-cuţie defectuoasă, o lipsă a calităţii la nivelde detaliu sau supraîncărcarea cu decoraţiiinadecvate. Pentru a evita aceste neajunsuri,recomandăm consultarea experţilor ParculuiNaţional Piatra Craiului.

AcoperișCel mai răspândit tip de acoperiş este cel în patru ape repezi, cu pante egale de 40º-50º (84-120%). În mod tradiţional, raportul între înălţimea pereţilor şi a acoperişuluivariază între 1/1 şi 1/2. Streaşina esteorizontală şi continuă, dar se admit, pezona expusă vântului dominant, „aplecători”– prelungiri ale pantei acoperişului până

aproape de sol, sub care se realizează deobicei spaţii de depozitare. O formă mairecentă de acoperiş (început de secol XX)este cel în două ape, care însă se realizeazăcu aceleaşi pante ca şi cel în patru ape.Nu se admit jocurile de acoperiş cu maimulte ape, cu pante diferite, cu diferenţe denivel la coamă, cu forme provenite din altezone sau aşa-zis „moderne”.Se acceptă şi acoperiri cu pantă mică, deminimum 10%, doar cu învelitoare din

AŞA NU!

Combinaţia de materiale vechişi noi este nepotrivită ca aspectşi denaturează modul iniţial defuncţionare a clădirii (în sistemdeschis) prin extinderea structuriidin lemn cu zidărie de BCA şi

înlocuirea ferestrelor originale cutâmplărie din PVC.

AŞA NU!

Etanşarea bârnelor din lemn cuspumă poliuretanică grăbeşteputrezirea lemnului deoarece

împiedică uscarea naturalăa materialului şi păstrează

umiditatea în zid.


24/49

46 47

strat înierbat cu vegetaţie locală, doar acolounde sunt necesare soluţii speciale deaşezare pe sit şi integrare în peisaj: volumecomplet îngropate (nu mai mult de 10%din suprafaţa construită), garaje sau spaţiitehnice parţial sau total îngropate, carepentru integrare în peisaj se acoperă cu stratvegetal. Se interzic acoperişurile tip terasă. În acoperiş sunt permise ferestrele tiplucarnă, care respectă proporţiile şi formeletradiţionale. Acesta nu vor depăşi 20% dinsuprafaţa învelitorii. Se admite utilizareaferestrelor de mansardă tip Velux, cu ramăde lemn, pe o suprafaţă de maxim 20% dinsuprafaţa învelitorii.

ÎnvelitoareMaterialul tradiţional de învelitoare estelemnul sub formă de şiţă sau şindrilă.Şiţa este o scândură subţire (5-7 mm)şi îngustă (7-14 cm), cu lungimi de30/35/40/45/50 cm, din lemn de esenţămoale, realizată prin despicare, nu prin tă-iere9. Şindrila este o scândură prevăzută culambă şi uluc, are lungimi de 35/40/50 cm,lăţime între 5-13 cm, grosimea cantului cuuluc 15 mm, a cantului fără uluc 3 mm, iaradâncimea ulucului 10 mm.După Primul Război Mondial apare însate ţigla ceramică pentru învelitoare şi,pe alocuri, tabla plană. În zonele expusevânturilor puternice, ţigla ceramică, dar şitabla plană îmbinată cu falţ, pot dislocate9 Indicaţiile tehnice pentru realizarea învelitoriişi specicaţiile materialelor pot consultate înnormativul C 37/88 Normativ pentru alcătuirea şi executarea învelitorilor la construcţii . Deşi acestnormativ a fost actualizat cu NP 069/2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitoriloracoperişurilor în pantă la clădiri , prescripţiile deexecuţie pentru învelitorile tradiţionale (lemn şi ţiglăceramică) sunt incomplete.

dacă nu sunt xate adecvat. În perioadacomunistă târzie au fost introduse camaterial de învelitoare plăcile ondulate deazbest. Acesta era un material produs pescară largă şi ieftin, dar cu un aspect totalnepotrivit pentru specicul satelor din Parc. În plus, azbestul s-a dovedit dăunător atâtsănătăţii oamenilor, cât şi mediului, indinterzis în prezent. În cazul schimbării unei învelitori de azbest, panourile nu pot aruncate la întâmplare, ci trebuie evacuate în mod corespunzător de către rmele de

salubritate.Tendinţa actuală este de a folosi ţiglă dintablă, vopsită în culori articiale puternice,sau plăci din bre organice şi bitum, tipondulin. Acestea sunt materiale industriale,cu o mare răspândire, uşor de montat delucrători fără calicări speciale şi relativaccesibile. Ele creează însă o imaginestrăină de specicul aşezărilor din Parc,nepotrivită pentru peisaj. În concordanţăcu principiile şi obiectivele Parcului, acestemateriale nu sunt acceptate.

În Parc se admit în prezent doar învelitoridin şiţă, şindrilă sau ţiglă ceramică.Pentru realizarea învelitorilor cu aceste ma-teriale se vor respecta prescripţiile tehniceale normativului C 37/88, cu privire la pan-te, mod de aşezare, număr de straturi etc.Conform acestor prevederi şiţa şi şindrilase aşază în două straturi, panta minimăind de 60% (30˚) și cea uzuală de 70-180% (35-60˚). Şiţa se poate aşeza pânăla cinci straturi la o pantă minimă de 50%(25˚), cea uzuală ind de 60-110% (30-47˚). Panta acoperişului va respecta însăprevederile regulamentului Parcului (vezisecțiunea Acoperiş).

acoperiș în două ape acoperiș în două apecu teșitură pe timpan

acoperiș în patru ape acoperiș în patru ape cu foișor

Schemă explicativă – forme deacoperiş acceptate în aria Parcului

Schemă explicativă –

acoperiş înierbat

ŞA NU!

și casa are o formă simplă, cu un acoperiș cuuă pante egale, ea nu este potrivită pentruna Parcului deoarece foloseşte o decoraţiefaţadă care aminteşte de clădirile tradiţionaleFachwerk din Europa Centrală, pantele

operișului sunt mult prea abrupte, formaarnei este atipică şi foloseşte o învelitoare dină metalică.

AŞA NU!

Acoperişul în două ape asimetrice şi cu coama decalată nueste acceptabil.

AŞA NU!

Forma acoperişului nu este specică locului şi nici adaptatăacestuia (vânturi puternice, zăpadă etc.)


25/49

48 49

Ţiglele ceramice potrivite în Parc sunt celetip solzi şi cele cu jgheab, trase sau presate.Olanele nu se încadrează în specic.Pantele uzuale depind de numărul destraturi. În cazul ţiglelor solzi panta va deminimum 60% (30˚) pentru un strat, deobicei 70-90% (35-42˚), respectiv cel puţin45% (24˚) pentru două s traturi, de obicei55-70% (28-35˚). În cazul ţiglelor trase,panta minimă este de 45% (24˚) pentrudouă straturi, de obicei 55-70% (28-35˚),iar pentru ţiglele presate panta minimăeste de 35% (19˚), de obicei 45-70%

(24-35˚). Panta acoperişului va respecta însă regulamenul Parcului (vezi secțiunea Acoperiş). În zonele cu vânturi puternice,toate ţiglele ceramice (tip solzi şi celetrase sau presate) din câmpul învelitorii, lastreaşină şi la margini, se vor lega de şipcicu sârmă zincată.

Goluri și tâmplărie În arhitectura tradiţională din zonele Parculuipredomină pereţii plini, golurile (ferestre,uşi) reprezentând maximum 15% dinsuprafaţa faţadelor. Golurile de fereastrărecomandate trebuie să aibă forme şiproporţii specice zonei – dreptunghiulareorientate pe verticală sau pătrate. Se admitca accente compoziţionale bine justicate(deschidere către peisaj, folosire pasivăa energiei solare) panourile vitrate dedimensiuni mai mari.Ferestrele şi uşile locuinţelor erau realizate,tradiţional, din lemn cu una sau două foi custiclă simplă.Tendinţa actuală este de a folosi materialelecele mai ieftine, precum PVC-ul, alb, coloratsau cu imitaţie de lemn, însă acesta nu esteun material sustenabil. În spiritul principiilor Parcului, esteobligatorie folosirea unei tâmplării din lemn

~ 1 5 0

4 0 ° ÷ 5 0 °

șiță așezată în trei straturi

șipci (leațuri)

țiglele se leagăde șipci cu sârmă

Acoperiş tradiţional cu învelitoare din şiţă, satul Peştera

Acoperiş tradiţional cu învelitoare din şiţă, satul Măgura

Acoperiş tradiţional cu învelitoare din ţiglă ceramică, satul Măgura

Detaliu schematic pentru o învelitoare din şiţă

Schemă explicativă – mod de îmbinare a şindrilei

Detaliu schematic pentru o învelitoare dinţiglă ceramică în zonă cu vânturi puternice

AŞA NU!Aglomerare de clădiri în satul Peştera care scade valoarea peisajului şi calitatea locuirii: distanţa dintrecase e prea mică, ferestrele au forme nepotrivite, culorile sunt stridente, materialele de învelitoare(tabla plană sau tip ţiglă) nu sunt cele tipice pentru zonă, regimul de înălţime este prea mare.


26/49

50 51

Forme de ferestre şi lucarne specicepentru zonele Parcului


27/49

52 53

– masiv sau straticat, băiţuit sau vopsit.Pentru a respecta cerinţele actuale deecienţă energetică, în prezent se utilizeazăgeamul termoizolant (din două foi de s ticlăcu un strat vidat sau cu gaz rar între ele).Chiar şi pentru vitrinele spaţiilor comercialeeste obligatorie folosirea tâmplăriei cu rama

de lemn. Vitrinele nu pot acoperi mai multde 30% din faţada pe care sunt amplasate.

Terase și balcoane În arhitectura tradiţională a satelor de mun-te, datorită climei şi reliefului, dar şi a mo-dului de locuire, terasa şi balconul nu suntelemente specice. Modul actual de locuire, în special cu destinaţie turistică, a introdusaceste forme, inspirate din modele străinezonei (pentru admirarea peisajului, utilizarea

spaţiului de lângă casă în mod confortabil –la adăpost de intemperii, soare, vânt). În cazul terenurilor în pantă, sunt dicil derealizat suprafeţe orizontale pe sol, în directăcomunicare cu parterul. Pentru aceastasunt necesare lucrări de sistematizare sauconstrucţii suspendate (pe ziduri sau stâlpi).

Suprafeţele teraselor care necesită stâlpi sauconstrucţii suplimentare se includ în calcululcoecienţilor de urbanism (POT, CUT). Înspiritul principiilor şi obiectivelor Parcului,nu se recomandă terasele suspendatesau cu amenajări de teren complicate.Datorită regimului de înălţime permis înzona Parcului, nu se recomandă realizareabalcoanelor. În zonele sudice ale Parcului, cu specicmuscelean, casele tradiţionale au un parter

Casă din bârne cu acoperiş armonios şi învelitoare din şiţă, satul Măgura Casă tradiţională musceleană, cu parter înălţat, prispă şi învelitoare din şită, satul Dâmbovicioara

AŞA NU!

Chiar dacă se prevăd balustrade din lemn, balcoanelenu sunt elemente tipice zonei şi conferă clădirii unaspect de locuinţă colectivă din mediul urban (ca laoraș).

AŞA NU!

Clădirea deranjează prin culoare, proporţii, formaferestrelor, balconul de la etaj, ind pe ansambluo construcţie banală, posibil de realizat în orice satsau oraş, fără nici o legătură cu specicul locului.

Împrejmuirea este de tip urban, din plasă cu soclu debeton – interzisă prin regulament în zona Parcului.


28/49

54 55

înalt, terasa ind echivalentă cu tindasau prispa. Formele noi de arhitecturăau renunţat la acest element în favoareaparterului pe sol şi a unor amenajări deterasă separate de construcţia propriu-zisă, fapt care înstrăinează construcţiile despecicul local. Aici se recomandăadoptarea formelor tradiţionale de tindă în locul teraselor „moderne”, iar în loculbalcoanelor ieşite în consolă, cu balustradeaşa-zis „rustice”, se recomandă logiamusceleană.

AccesoriiPărţile vizibile ale coşurilor pentru sobe,şeminee sau centrale termice vor realizate/nisate cu piatră sau cărămidăaparentă, urmărind armonizarea cuconstrucţia, dar şi integrarea în peisaj.Se admit reclame şi rme doar pentrudotările de turism şi comerţ. Acestea se voramplasa pe poarta de intrare sau pe faţadaprincipală, în zona intrării. Vor discrete, dinmateriale care se armonizează cu specicullocal. Iluminatul nocturn va asigura strictul

necesar de lumină ca rma să e lizibilă şiaccesul vizibil. Nu se admit rme luminatecu tuburi uorescente, cu jocuri de culori şiintensităţi luminoase. Nu se admit reclamepentru produse şi rme comerciale nici pedomeniul public, nici pe terenuri private.Se va evita amplasarea antenelor pefaţadele principale şi se va încercapoziţionarea lor cât mai discret.

8. Încadrarea în peisajLocuirea este o interacţiune permanentă cu

mediul natural. Rezultatul interacţiunii este recongurarea continuă şi în profunzimea mediului 10. Aspectul satelor din Parceste expresia acestui proces organic,interacţiunea dintre cadrul natural şi celmodelat de om având ca rezultat un produscare, în cazul Parcului, este considerat unpeisaj valoros şi, de aceea, protejat.Peisajul11 este propriu ecărui teritoriu în10 Kázmér Kovács , Peisaj cu grădină şi casă(Bucureşti, Simetria 2011) p. 69.11 Conform Convenţiei Europeane a Peisajului(Florenţa, 2000).

parte, rezultând din combinarea factorilornaturali cu factorii creaţi de om. Peisajul înseamnă mai mult decât văz, includezgomotele, mirosurile şi gusturile locului(natură, populaţie, produse locale etc.).Construcţiile, culturile, plantaţiile şi îmbinarea lor cu zonele naturale, sălbaticecreează acest tablou unicat, specic.Schimbările radicale în modul de a locui(activităţi, tehnică, semnicaţii etc.) şi înmodul oamenilor de a se raporta la mediuse regăsesc în noul mod de percepere apeisajului: ca parte din natură care formează

un ansamblu artistic şi este prinsă dintr-osingură privire – privelişte. Această viziunecorespunde tipului de turism care s-adezvoltat în ultima perioadă, care priveştedin exterior, nu se integrează în peisaj şi în mediul natural şi consumă nesustenabilpeisajul. În arhitectură, acest lucru se

reectă în obiectele recent construite, createpentru a privi din interiorul lor către afară(către creastă, către vale etc.), dar care suntevitate cu privirea din exterior.O clădire este parte a peisajului, nu doar unpunct de a privi în exterior. Orice construcţieeste parte a mediului, trebuie să e într-olegătură naturală cu el (schimb de aer, îm-bătrânire, biodegradare etc.)și face parte,

în acelaşi timp, din sistemul de locuire, depractici agricole şi de producţie locală. Înpeisaj, mediul natural, nu obiectul construit,este cel dominant. Nu se recomandă obiec-

tele de arhitectură sau amenajările care reali-zează contraste sau accente în peisaj. ParculNaţional are ca obiectiv conservarea armo-niei dintre mediul natural şi cel amenajat,astfel încât orice activitate de construire sauamenajare trebuie să studieze atent integra-rea în peisaj (relief, vegetaţie, tradiţie etc.).

AŞA NU!

Nu se admit forme contrastante, „moderne” (în special ca din prim-plan dreapta), chiar dacă în sine obiectul dearhitectură poate armonios compoziţional. Aceste forme sunt stridente în peisaj şi rup armonia localităţii. Locuinţe armonios integrate în peisaj prin forme, materiale şi o bună relaţie cu terenul şi natura, satul Peştera.


29/49

56 57

Desene de casetradiţionale din ariaParcului, realizate destudenţii Universităţii deArhitectură şi Urbanism„Ion Mincu” Bucureşti,2002.


30/49

58 59

Fondul istoric construit din toate aşezăriledin Parc s-a redus foarte mult şi nu estevaloricat corespunzător. Din păcate, tendin-ţa actuală este e de a demola aceste clădiripentru a face loc altora noi, „moderne”, ede a le termoizola, extinde şi modica înspirit „modern”, pentru a adăposti facilităţituristice. Acest lucru conduce la scăderea

valorii lor turistice, fapt pe care nici adminis-traţiile locale, nici investitorii, nici localniciinu-l conştientizează sucient. În Parc se încurajează activităţile de ecotu-rism şi agroturism, care pleacă de la premi-sa că turismul este o completare a activităţi-lor tradiţionale (păstorit), nu un înlocuitor almodului de viaţă tradiţional. Alături de con-servarea activităţilor, agroturismul pune ac-cent pe specic şi pe valoricarea fonduluiistoric construit. Chiar dacă nu există clădiricu statut de monument în aceste localităţi12,sunt încă multe clădiri cu valoare ambienta-lă mare. Lista Monumentelor Istorice (LMI)este un document de lucru permanentactualizat, care poate completat în funcţiede necesităţile de protecţie constatate întimp. Legislaţie specică există doar pentruconstrucţiile declarate monument, caretrebuie să respecte reguli anume pentruorice lucrări de întreţinere şi reparaţii. Se potexecuta lucrări de restaurare şi la clădirile cuvaloare ambientală, dacă beneciarul optea-ză pentru punerea în valoare a substanţeiistorice şi a specicului.Deşi nu există o denire legală clară a12 Conform Listei Monumentelor Istorice 2010, încomuna Dâmbovicioara se găsesc câteva vestigii, ruineşi cruci de piatră cu statut de monument istoric.

clădirilor cu valoare ambientală şi nici oprotecţie specială, obiectivele Parcului deprotejare a peisajului şi specicului stabilescdrept clădiri cu valoare ambientală toateconstrucţiile dinainte de 1950 şi majoritateacelor realizate înainte de 1990 care nu ausuferit transformări majore în ultimii 20de ani. Aceste clădiri folosesc materialetradiţionale şi fac parte din specicul locului.Pentru lucrările de restaurare sau modicarea clădirilor, chiar parţiale, se va întocmi o do-cumentaţie în conformitate cu legea, însoţităde releveul clădirii, studii istorice, fotograicu clădirea şi strada (frontul stradal) saufotomontaje.Clădirile şi ansamblurile cu statut de monu-ment şi cele cu valoare ambientală trebuiepăstrate ca volum general.Intervenţiile pe o clădire existentă trebuie săţină cont de proprietăţile higrotermice alepereţilor, să le conserve şi să le corectezeunde e cazul. Nu există o soluţie universală,ecare caz depinde de particularităţileclădirii, de vecinătăţi etc.Clădirile vechi au pereţi permeabili la vaporiide apă, clădirea funcţionând în sistem

deschis (vezi secțiunea Comportamentulzic al unei clădiri – performanţaenergetică, arhitectura sustenabilă). Pereţiisunt construiţi cu materiale naturale, carenu au impact asupra mediului, au consumredus de energie şi emisii scăzute de CO2.Marea calitate a pereţilor vechi (din bârnemasive, cărămidă, piatră sau paiantă) esteinerţia. Ei păstrează timp mai îndelungatcăldura sau răcoarea (cu excepţia clădirilorocupate rar – la sfârşit de săptămână sau

Capitolul V

Principii și reguli pentru renovare/reabilitare/restaurare

Casă locuită de tip ocol închis, satul Măgura

Casă tradiţională, satul Ciocanu,comuna Dâmbovicioara


31/49

60 61

sezonier). Pe timp de iarnă aceşti pereţirestituie căldura treptat. Pe timp de varădegajă căldura adiţională din timpul zileiabia în timpul nopţii, când clădirea sepoate ventila natural prin ferestre. Nu estenecesară climatizarea. În interior, pereţiicreează senzaţia de prospeţime şi răcoare.Există cazuri în care este necesarăameliorarea termică (pentru a aduceconsumul mediu sub valoarea de 125 kWh/m2 /an, corespunzătoare clasei energeticeA13). Acest lucru trebuie să ţină cont decaracteristicile higroscopice ale materialelor,de compatibilitatea între sisteme şimateriale şi, nu în ultimul rând, de valoareade patrimoniu, valoarea arhitecturală şipeisagistică a clădirii.

În Parc se întâlnesc tot mai multe clădiri„denaturate”, construcţii vechi în care ma-rea majoritate a părţilor originale au fost înlocuite cu materiale şi tehnici moderneincompatibile, care împiedică respiraţia şiurmăresc transformarea clădirii într-un sis-tem închis. Dacă bariera în calea vaporiloreste la interior (peretele este impermea-13 Conform Ordinului 157/2007 pentru aprobareareglementării tehnice „Metodologie de calcul aperformanţei energetice a clădirilor”.

bil la vapori sau nisat impermeabil cu ovopsea acrilică sau de ulei), aerul interiordevine tot mai umed, poate condensa peperete şi este nevoie de ventilaţie mecanicăsuplimentară. Dacă bariera contra vaporiloreste pe faţa exterioară a peretelui (îmbrăcat într-un material impermeabil – tencuială deciment, polistiren etc.), umezeala rămâne îninteriorul peretelui, se acumulează în timp şi îi afectează rezistenţa – lemnul putrezeşte,cărămida se fărâmă.Pentru a stabili diagnosticul unei clădiri vechişi modul cel mai bun de intervenţie, esteimportant să e analizată prezenţa apei. Arhi-tectura unei case se studiază „din cap până-npicioare” – de la acoperiş până la fundaţii.

Acoperişurile trebuie să-şi menţină formaoriginală – şarpante din lemn cu învelitoride ţiglă ceramică sau din şiţă sau şindrilă(vezi capitolul IV, Reguli pentru construcţii noi ). Se interzic materiale precum azboci-mentul, plasticul, cartonul asfaltat, tabla. Seinterzice înlocuirea acoperişurilor existentecu acoperişuri tip terasă. E important ca po-durile locuite sau nelocuite să e bine ven-tilate, pentru conservarea în stare bună atâta şarpantei, cât şi a învelitorii. Eventualelemateriale pentru nisaj interior trebuie să epermeabile la vapori. Îmbunătăţirea termică

nu trebuie să se opună uxului vaporilor deapă şi nici să e o barieră contra umidităţii.

Lucarnele se vor păstra în forma iniţială, iarlemnul va tratat după caz cu insecticideşi fungicide. Se interzice înlocuirea lor cuforme străine zonei. Se admite realizarea denoi lucarne, care vor respecta însă e formalucarnelor existente (dacă există), e formetradiţionale din zonă (dacă acoperişul nuare lucarne). Modicările la acoperiş (formă,

material de învelitoare, ferestre noi) se faccu autorizaţie de construire.La imobilele existente nu se admite adăuga-rea de balcoane.Renovarea clădirilor cu valoare ambienta-lă poate include şi reabilitarea termică.Aceste lucrări vor ţine cont de prevederilecapitolului IV, Reguli pentru construcţii noi . În cazul clădirilor cu valoare de monument,studiul istoric şi analiza materialelor şi a pro-prietăţilor zico-chimice pot stabili dacă şicum se pot reduce pierderile de căldură. Deexemplu, în cazul construcţiilor din lemn sepoate realiza o căptuşire interioară ecientă,pentru a nu afecta faţadele. Limitarea pier-derilor de căldură e importantă atât pentrureducerea costurilor de întreţinere, cât şipentru reducerea consumului de energiepoluantă (rezultată din arderi).

Materialele folosite pentru renovări/restau-rări trebuie să e compatibile cu materialeletradiţionale. Se recomandă folosirea mate-rialelor naturale, sustenabile, locale, puse în operă prin tehnici tradiţionale (lemn, var,pământ, piatră, cărămidă).Pentru nisajul exterior se va ţine cont deexplicaţiile şi prevederile pentru realizareanisajelor exterioare (vezi capitolul IV, Reguli pentru construcţii noi ). Tencuielile pe bază

de ciment nu sunt compatibile cu construc-ţiile din lemn. Se recomandă tencuielile dinmortar de var şi nisip, cu culori e conserva-te sau restaurate de specialişti, e asemănă-toare cu cele vechi.La clădirile monument istoric sau cu valoareambientală, tâmplăria se repară sau sereface identic cu cea existentă, din lemn,dar se admite folosirea geamului termoizo-lant. La clădirile cu valoare de monumenttâmplăria se recondiţionează identic sau se

reface după un model relevat de pe o con-strucţie de acelaşi tip şi din aceeaşi epocă. În ciuda unei anumite presiuni comerciale,nu trebuie luată o decizie pripită pentruschimbarea tâmplăriei originale. Reabilitareatâmplăriei trebuie să e obiectul unei ana-lize globale (arhitectură, acustică, termicăetc.) şi al unui examen atent al ferestrelor şiuşilor existente. Ferestrele tradiţionale suntun element bioclimatic – în general ferestre-le clădirilor vechi sunt dispuse atent în func-ţie de orientare, mai mari spre sud pentru abenecia de aport solar şi ferite de vânt etc.Ferestrele sunt o sursă de ventilaţie naturalăa locuinţei – prin „defectele” de etanşeitateferestrele permit circulaţia aerului şi o ven-tilare naturală a clădirii. La reabilitare, darmai ales la înlocuire, e recomandat să sepăstreze posibilitatea de ventilaţie naturală.Tâmplăria tradiţională foloseşte materialedurabile şi ascunde adesea calităţi greu deimitat.

Coşurile de fum şi ventilaţiile se vorrepara/restaura, iar cele noi se vor realizadupă modelele existente. Se interzic: coşuri-le din beton aparent, metalice şi cu diversesisteme de ventilaţie mecanică amplasateaparent.

Lucrările de feronerie se vor conserva şirestaura: grilaje, parapeţi metalici, decoraţii;cele noi se vor face cât mai apropiate caformă şi dimensiuni cu cele existente. Seinterzice confecţionarea acestor elementedin metal cromat, inox sau alamă.

Împrejmuirile tradiţionale şi cu rol deose-bit în peisaj se vor repara/conserva/proteja(vezi capitolul VII, Principii şi reguli pentruamenajări exterioare).

Reparaţie la o casă veche din bârne, satul Peştera


32/49

62 63

Tipuri de împrejmuiri specice satelor din aria Parcului


33/49

64 65

Capitolul VI

Principii și regulipentru demolare

Pentru conservarea specicului şi a valoriisatelor din Parc, este importantă întreţinereacorespunzătoare a tuturor clădirilor, cu saufără valoare deosebită. În spiritul dezvoltăriidurabile, e de preferat valoricarea uneiconstrucţii existente decât demolarea şiconstruirea uneia noi.Din aceste motive, este interzisă degradareaintenţionată a unei clădiri în scopul demo-lării sale. În cazurile în care se impune demolarea

unei clădiri, această operaţie trebuie să res-pecte principiile de protecţie a mediului, pe-isajului şi dezvoltării durabile. Astfel, demo-larea clădirilor se va face prin demontareaatentă a elementelor de construcţie, pentrua recondiţionate şi refolosite, în măsura încare este posibil: învelitoare, tâmplărie, bâr-ne de planşeu, stâlpi de lemn. Demontarease face atent, pentru a preveni prăbuşireasistemului constructiv. Se desfac mai întâinisajele interioare şi exterioare, tâmplă-

ria, apoi învelitoarea şi structura şarpantei.Acestea se sortează în funcţie de modul dereutilizare/reciclare.Pereţii din bârne de lemn se pot refolosipentru alte construcţii. Lemnul vechi, ne-deteriorat, este deja stabil la umezeală,are un aspect apreciat („rustic”) şi ajută laeconomisirea de lemn nou şi, prin aceasta,la protejarea pădurilor şi a mediului. Dinpereţii cu schelet de lemn ş i umplutură depaiantă se poate reutiliza atât lemnul, câtşi umplutura de pământ. Pentru reutilizare,paianta nu trebuie amestecată cu tencuialade var sau alte impurităţi, care trebuie săe îndepărtate în prealabil. Din pereţii dezidărie se poate refolosi în proporţie mare

cărămida, dacă demolarea se face atent şinu prin sfărâmare. Cărămida se poare refo-losi atât în zidării noi, cât şi pentru amenajăriexterioare (pavaje, borduri, decoraţii etc.)După desfacerea pereţilor, se desinţeazăfundaţiile şi se reface mediul natural, dacănu se construieşte altceva în loc. Molozulşi deşeurile care nu pot reciclate saucare sunt toxice (de exemplu azbestul) vor evacuate de către rma de salubritatecerticată.

Biserică în ruină, satul Peştera

Clădire abandonată, satul Peştera


34/49

66 67

1. Domeniul public

Spaţii publiceSpecicul spaţiului public rural – „la ţară”– este uiditatea şi polivalenţa spaţiilor. Te-renul de întâlnire este şi zonă de păşunat,şi loc de adunare (nunţi, pomeni etc.), şiteren de fotbal. Iarba întâlneşte pietrişul într-un mod delicat, natural, apa se scurge

prin mici şanţuri înierbate, uneori pavate.Spaţiul public rural montan nu se ascundesub o vegetaţie bogată, ci caută un loc bine însorit. Banca nu se ascunde la umbra co-pacului. Se poate observa câte un brad sau

un molid cu valoare simbolică lângă o bise-rică sau un grup de sălcii fasonate la ecare3-4 ani prin tundere (crengile se dau la oi).Nu există nimic gratuit, fără scop. Fântâna,troiţa, copacul au toate valoare funcţională.Materialele folosite sunt cele locale: lemn,piatră, pietriş, iarbă. Nu se foloseşte metal,nu se pun ori decorative (sunt mâncate deanimale).Acest specic nu trebuie distrus prin diverseamenajări urbane (ca în orașe: pavele, tro-tuare cu borduri etc.). Pentru a-l conservaintact, se recomandă evitarea amenajării cu

Imagine de drum tipic pentrusatele din aria Parcului

Schemă explicativă – polivalenţaspaţiului public în mediul rural

Capitolul VII

Principii și reguli pentru amenajări exterioare:curţi, grădini, drumuri, alei, garduri, spaţii publice, parcări


35/49

68 69

decoraţii tip – căruţe cu ori, fântâni artezi-ene sau plantaţii horticole de ori şi arbuşti.Spaţiul public rural de munte trebuie să-şipăstreze autenticitatea, să conserve auste-ritatea, simplitatea şi uiditatea. Materialelefolosite trebuie să e exclusiv cele locale, iarelementele de mobilier (bănci etc.) trebuieconfecţionate cu meşte

ghid piatra craiului_web.pdf

Documents