ghid pentru studii universitare de licenŢĂ · lista facultăţilor, domeniilor şi...

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI JURNALISM

GHID PENTRU STUDII UNIVERSITARE

DE LICENŢĂ

anii universitari 2006-2009

Specializări • FILOSOFIE

• ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII

Editura Fundaţiei România de Mâine 2006

3

C U P R I N S

Universitatea Spiru Haret în anul de învăţământ 2006-2007 …. 7

Metodologia admiterii în ciclul de studii universitare de licenţă în anul universitar 2006-2007 ………………………..

14

Lista facultăţilor, domeniilor şi specializărilor care organizează admiterea la studii universitare de licenţă în anul universitar 2006-2007 ……………………………………………………

18

Facilităţi ……………………………………………………… 21

Înmatricularea ………………………………………………. 21

Înscrierea ……………………………………………………. 22

Evaluarea ……………………………………………………. 22

Prezentarea facultăţii ………………………………………… 25

Structura anului universitar 2006-2007 ……………………… 33

Specializările Filosofie şi Jurnalism

Planul de învăţământ – Anul I ……………………………….. 37

Programele analitice ale disciplinelor – Anul I ……………… 38

Planul de învăţământ – Anul II ……………………………… 61

Programele analitice ale disciplinelor – Anul II …………….. 62

Specializarea Filosofie

Planul de învăţământ – Anul III ……………………………... 85

Programele analitice ale disciplinelor – Anul III ……………. 86

4

Specializarea Jurnalism

Planul de învăţământ – Anul III …………………………. 107

Programele analitice ale disciplinelor – Anul III ………... 108

Pregătirea practică a studenţilor …………………………. 123

Pregătirea pentru cariera didactică ………………………. 124

Obţinerea certificatului de competenţă lingvistică ………. 125

Perioada/perioadele în care se optează pentru disciplinele la alegere (opţionale) sau facultative ……………………..

126

Transferul de credite în interiorul Universităţii Spiru Haret ……………………………………………………... 126

Accesul la Biblioteca virtuală a Universităţii şi la Internet …... 127

Centre şi colective de cercetare la nivelul facultăţii ……... 127

Cercuri ştiinţifice studenţeşti ……………………………... 128

Centrele teritoriale ID ……………………………………. 129

Extrase din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor ………………………………………………

133

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

5

în anul de învăţământ 2006-2007

UNIVERSITATEA SPIRU HARET în anul de învăţământ 2006 – 2007

La 19 ianuarie 1991, pe baza

prevederilor art.1 din Legea pentru persoanele juridice nr.21/1924, adu-narea generală constitutivă a Fundaţiei România de Mâine a aprobat Actul constitutiv, prin care s-a înfiinţat Fundaţia România de Mâine – instituţie social-umanistă de cultură, ştiinţă şi învăţământ, autonomă, fără scopuri politice sau patrimoniale, persoană juridică de drept privat, având în structura sa, ca parte integrantă, Universitatea Spiru Haret.

Acreditarea Universităţii Spiru Haret – proces premergător înfiinţării prin lege – s-a realizat prin hotărârea din data de 14 februarie 2000 a Consiliului

Prof.univ.dr. Aurelian Bondrea

Rectorul Universităţii Spiru Haret

Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare, organism creat în vederea evaluării şi acreditării instituţiilor de învăţământ superior, pentru asigurarea calităţii procesului de învăţământ, aflat sub control parlamentar.

Prin Legea privind înfiinţarea Universităţii Spiru Haret din Bucureşti nr.443 din 5 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr.491 din 9 iulie 2002, Universitatea Spiru Haret este definită ca „instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ”.

7

8

În prezent, Universitatea Spiru Haret are, în structura sa, 30 de facultăţi şi 49 de specializări, toate acreditate sau autorizate să funcţioneze, în conformitate cu prevederile legale (vezi p. 18-20).

În baza prevederilor Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în structura Universităţii Spiru Haret funcţionează formele de învăţământ de zi, la distanţă şi cu frecvenţă redusă, precum şi programe de masterat.

Universitatea Spiru Haret cultivă valorile ştiinţei şi culturii naţionale şi universale, asumându-şi misiunea:

• de a forma specialişti cu studii superioare pentru necesităţile economiei, învăţământului, ştiinţei, culturii, artelor, în domeniile dreptului, ştiinţelor administrative, sociologiei, psihologiei, ştiinţelor educaţiei, filosofiei, ştiinţelor comunicării, marketingului, contabilităţii, managementului, finanţelor, administrării afacerilor, geografiei, istoriei, matematicii, informaticii, medicinei, limbilor şi literaturilor străine, limbii şi literaturii române, relaţiilor internaţionale şi studiilor europene, arhitecturii, muzicii, teatrului, culturii fizice şi sportului;

• de a asigura aprofundarea pregătirii în domeniul studiilor de licenţă sau într-un domeniu apropiat sau obţinerea de competenţe complementare în alte domenii, prin programe de masterat;

• de a dezvolta cercetarea ştiinţifică, în permanentă cola-borare cu instituţii similare din ţară şi de peste hotare;

• de a asigura pregătirea tinerilor proveniţi din alte ţări; • de a sprijini promovarea principiilor democratice,

respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în cadrul statului de drept.

Universitatea Spiru Haret • oferă tinerilor şansa unei pregătiri superioare, în

condiţii care să permită valorificarea capacităţilor şi înclinaţiilor acestora;

• pune accent pe acele domenii de studii de licenţă şi specializări, pentru care tinerii manifestă interes deosebit şi care răspund necesităţilor actuale şi viitoare ale României;

9

• realizează un învăţământ superior dinamic, în măsură să integreze operativ, în planuri şi programe de învăţământ, cuceririle noi, semnificative pe plan mondial, ale cunoaşterii şi culturii;

• valorifică tradiţiile înaintate ale învăţământului românesc şi contribuţiile româneşti la dezvoltarea ştiinţei şi culturii;

• promovează interdisciplinaritatea în desfăşurarea procesului de învăţământ şi a cercetării ştiinţifice;

• asigură un învăţământ formativ, capabil să ofere viitorilor absolvenţi deprinderea de a-şi perfecţiona pregătirea de specialitate şi pe cea de cultură generală.

Universitatea Spiru Haret a aderat la idealurile şi principiile înscrise în Magna Charta Universitatum, adoptată la Bologna, în anul 1988.

Rectorul Universităţii, prof.univ.dr. Aurelian Bondrea, a semnat, în septembrie 2005, la Bologna, Magna Charta Universitatum, angajându-se, în numele Universităţii Spiru Haret, să respecte şi să promoveze valorile şi drepturile universitare fundamentale, cuprinse în acest document programatic.

În întreaga sa activitate, Universitatea Spiru Haret promovează principiile autonomiei universitare şi ale libertăţii academice, valorile democratice şi umaniste, în spiritul respectului deplin faţă de drepturile fundamentale ale omului.

Începând cu anul universitar 2005-2006, se aplică prevederile Legii nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare şi ale Hotărârii Guvernului României nr.88/2005 privind organizarea studiilor universitare de licenţă. În acest sens, au intrat în vigoare noile planuri de învăţământ pentru studiile universitare de licenţă, începând cu anul I de studii.

Pentru domeniile de licenţă din structura Universităţii Spiru Haret,, se organizează admitere, în anul I de studiu 2006-2007, în perioada iulie-septembrie 2006.

În cadrul facultăţilor Universităţii învaţă peste 100.000 de studenţi la formele de învăţământ de zi, cu frecvenţă redusă şi la distanţă.

10

În ultimii 10 ani, au absolvit cursurile Universităţii peste 50.000 de studenţi.

A luat amploare învăţământul la distanţă. În toate judeţele ţării şi în municipiul Bucureşti, Universitatea Spiru Haret a înfiinţat o reţea naţională de 44 centre teritoriale pentru învăţământ la distanţă. Astfel de centre funcţionează, de asemenea, în SUA, Spania, Canada, Israel, Republica Moldova, urmând ca, în perioada imediat următoare, să ia fiinţă altele, în Marea Britanie, Franţa, Italia, Germania, Grecia, Ungaria, R.P. Chineză. Această formă modernă de desfăşurare a procesului învăţării beneficiază de o infrastructură de excepţie, constând în peste 3.000 de calculatoare de ultimă generaţie, care au conexiune continuă la Internet, precum şi de programul de evaluare Exam.ViewPro, folosit în marile universităţi din ţările dezvoltate.

În acelaşi timp, au fost organizate 61 de programe de studii de masterat, la care au fost înscrişi, în perioada 2004-2006, circa 5.000 de masteranzi. Având în vedere creşterea ponderii studiilor de masterat în ansamblul activităţii universitare şi ţinând seama de interesul şi solicitările privind această formă superioară de formare şi perfecţionare profesională, Senatul Universităţii Spiru Haret a hotărât organizarea studiilor de masterat online la programe avizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru forma de învăţământ de zi. În concordanţă cu strategia proprie de modernizare a procesului de învăţământ, pe baza introducerii noilor tehnologii informatice, Universitatea Spiru Haret a achiziţionat, cu un efort financiar deosebit, o platformă infor-matică dintre cele mai moderne – platforma Blackboard pentru învăţământul online.

În baza prevederilor legale în vigoare şi, având în vedere orientările strategice ale Universităţii, prin hotărâri ale Senatului au luat fiinţă şi funcţionează următoarele departamente: Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă, Departamentul pentru Învăţământul cu Frecvenţă Redusă, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, Departamentul de Limbi Străine, Departamentul pentru Coordonarea Programelor de Masterat online, Departamentul I.T., precum şi Centrul de Consiliere şi Orientare în Carieră.

Personalul de învăţământ şi cercetare al Universităţii însumează 1.500 cadre didactice şi cercetători ştiinţifici, cu vocaţie didactică şi ştiinţifică incontestabilă.

11

Activitatea de cercetare ştiinţifică se desfăşoară în cele peste 70 de colective de cercetare, organizate pe programe, proiecte şi teme. În Universitate funcţionează 40 de laboratoare de cercetare. Activitatea acestor unităţi este integrată cu cele 6 institute de cercetare de profil din cadrul Fundaţiei România de Mâine şi al Universităţii Spiru Haret: Institutul de Sociologie şi Opinie Publică, Institutul de Studii pentru Dezvoltarea Economico-Socială a României, Institutul de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, Institutul de Cercetare Medicală Ştefan Milcu, Institutul de Ştiinţe Juridice şi Administrative şi Institutul de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară.

Cadrele didactice şi de cercetare din Universitatea Spiru Haret au desfăşurat şi desfăşoară activitate de cercetare pe bază de contract cu numeroase instituţii din ţară şi străinătate, participă la Programul Leonardo da Vinci, Programul Socrates şi Programul CERES.

Perioada ultimilor ani a fost marcată de amplificarea relaţiilor de cooperare, în plan intern şi internaţional, între Fundaţia România de Mâine şi Universitatea Spiru Haret şi fundaţii, asociaţii, universităţi, alte instituţii. Fundaţia şi Universitatea au participat la manifestări importante, interne şi externe, au stabilit relaţii de colaborare în diverse domenii.

Membră, încă din anul 1991, a Alianţei Universitare pentru Democraţie, care grupează peste 150 de universităţi din Statele Unite ale Americii şi din ţări ale Europei Centrale şi de Est, instituţia noastră a fost prezentă, având o participare activă, la reuniunile desfăşurate anual.

Din luna mai 2006, Universitatea Spiru Haret a devenit membră a Asociaţiei Universitare Europene (EUA), fiind invitată la primul Forum privind asigurarea calităţii învăţământului superior, care va avea loc în luna noiembrie 2006, la München.

Fundaţia România de Mâine şi Universitatea Spiru Haret au fost vizitate de ambasadori, de personalităţi ale vieţii academice, ştiinţifice şi culturale, au încheiat parteneriate sau au stabilit raporturi de cooperare cu instituţii similare din S.U.A, Japonia, R.P. Chineză, Marea Britanie, Franţa, Germania, Federaţia Rusă, Spania, Grecia, Israel, Danemarca, Olanda, Elveţia, Italia, Liban.

Universitatea a participat la manifestări ştiinţifice de anvergură naţională, a fost prezentă la evenimente educaţionale de nivel mondial – Târgul Mondial al Educaţiei, Lisabona, 2003; Târgul de Educaţie

12

din Orientul Mijlociu, Beirut, 2004; Expoziţia Internaţională de Educaţie, Beijing, 2005; Conferinţa Internaţională „Online Educa”, Berlin, 2005 etc.

Cu prilejul celebrării a 25 de ani de Pontificat, Universitatea Spiru Haret a decernat titlul de Doctor Honoris Causa Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, preşedintele Fundaţiei România de Mâine şi rectorul Universităţii Spiru Haret fiind invitat, de Suveranul Pontif, la Castel Gandolfo. Totodată, au fost decernate Diplome de Excelenţă unui număr mare de personalităţi ale vieţii academice, ştiinţifice şi culturale din ţară şi de peste hotare.

Universitatea Spiru Haret a dezvoltat şi consolidat, an de an, baza materială proprie, astfel încât, în prezent, dispune de 33 imobile, cu o suprafaţă de peste 100.000 m2, pentru desfăşurarea, în condiţii deosebite, a procesului de învăţământ, a activităţii de cercetare ştiinţifică, cultural-educative şi sportive în Bucureşti, la Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca, Braşov, Râmnicu Vâlcea, Câmpulung Muscel, Blaj.

Investiţii substanţiale au fost făcute şi pentru achiziţionarea de calculatoare de ultimă generaţie, echipamente performante pentru edi-tare de carte, aparatură pentru echiparea şi buna funcţionare a postului propriu de televiziune România de Mâine. Post naţional universitar şi cultural, singurul cu acest profil în audiovizualul din ţara noastră, Televiziunea România de Mâine transmite emisiuni specializate pentru învăţământ, precum şi emisiuni cu caracter ştiinţific, cultural, educativ şi sportiv, informativ universitar, de larg interes public.

Sub egida Fundaţiei România de Mâine şi a Universităţii Spiru Haret apare publicaţia periodică Opinia Naţională, în care se publică materiale didactice.

Fundaţia România de Mâine şi Universitatea Spiru Haret dispun de editură, laborator de tehnoredactare şi complex tipografic digital de ultimă generaţie proprii. Editura Fundaţiei România de Mâine a editat, pentru anul universitar 2006-2007, peste 250 de titluri (cursuri, caiete de seminar, teste grilă şi alte materiale didactice), într-un tiraj de 410.000 exemplare, cu o valoare totală de circa 6.000.000 RON.

În anul universitar 2000-2001 a fost dat în funcţiune un modern complex multifuncţional studenţesc – Clubul Fundaţiei România de Mâine şi al Universităţii Spiru Haret, situat în Bd. Metalurgiei nr.87. În acelaşi scop, au fost realizate amenajări importante la Braşov şi

13

Câmpulung Muscel. Căminele Universităţii, situate în Bucureşti, Aleea Moldoviţa nr.5-10 şi Bulevardul Energeticienilor nr.9-11, totalizează peste 1.200 locuri.

Universitatea oferă studenţilor condiţii deosebite pentru practicarea activităţilor sportive în cadrul Complexului sportiv, situat în Şos. Berceni nr. 104, care cuprinde: stadion cu o capacitate de 10.000 locuri, terenuri de fotbal, tenis, volei, handbal, baschet.

În vederea dezvoltării în condiţii optime a bazei materiale proprii, a fost elaborat proiectul Complexului Universitar şi Cultural România de Mâine, în cadrul căruia vor fi construite, în următorii ani, un nou edificiu al Universităţii, un Spital clinic universitar, un Centru de conferinţe, un hotel-cămin pentru studenţi, un hotel de 4 stele pentru visiting professors, amplasate în Calea Văcăreşti şi Bulevardul Tineretului.

Toate aceste aspecte evidenţiază deschiderea amplă spre ţară şi spre lume a Fundaţiei România de Mâine şi a Universităţii Spiru Haret. Prin întreaga sa activitate, Universitatea Spiru Haret face dovada de necontestat a prestigiului câştigat, a menirii sale de promovare a valorilor învăţământului, ştiinţei, culturii naţionale în spaţiul universal.

Se poate spune că Universitatea noastră, al cărei spirit tutelar este marele sociolog şi matematician de recunoaştere internaţională Spiru Haret, creator al învăţământului românesc modern, se afirmă, prin realizările sale, prin calitatea activităţii didactice şi de cercetare, prin condiţiile de studiu pe care le oferă studenţilor, drept una dintre prestigioasele universităţi din sistemul naţional de învăţământ.

14

METODOLOGIA ADMITERII ÎN CICLUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ ÎN ANUL UNIVERSITAR 2006–2007 În conformitate cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995,

republicată, cu modificările ulterioare; În conformitate cu prevederile Legii nr. 288/2004 privind orga-

nizarea studiilor universitare; În temeiul Hotărârii de Guvern nr. 88/2005 privind organizarea

studiilor universitare de licenţă şi a dispoziţiilor din O.M.E.C. nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licenţă pentru anul 2006–2007.

Senatul Universităţii Spiru Haret stabileşte următoarea Metodologie:

I. ORGANIZAREA ADMITERII

Art. 1. Ciclul de studii universitare de licenţă se organizează pe domenii de studiu.

Art.2. (1) Admiterea în Universitatea Spiru Haret se organizează pe domenii de studiu de licenţă.

(2) Constituirea formaţiunilor de studiu pe specializări se face după exprimarea opţiunilor de către candidaţii admişi, cu luarea în considerare a planului strategic al universităţii.

Art.3. Admiterea se organizează pe domenii de studiu prevăzute în Hotărârea de Guvern nr. 88/2005, la specializările acreditate şi autorizate ale Universităţii Spiru Haret.

Art. 4. Pentru toate formele de învăţământ ale ciclului universitar de licenţă, admiterea se organizează astfel:

– în perioada mai–septembrie a.c., pentru candidaţii posesori de diplomă de bacalaureat din promoţiile anterioare anului 2006;

– în perioada iulie-septembrie a.c., pentru candidaţii absolvenţi de liceu ai promoţiei 2006, care au promovat examenul de bacalaureat, pe baza adeverinţei eliberate de liceu, în care se

15

precizează media generală şi notele obţinute la probele susţinute, până la dobândirea diplomei de bacalaureat.

Art. 5. Admiterea pentru anul universitar 2006–2007 se desfă-şoară pentru formele de învăţământ Zi, Frecvenţă redusă (F.R.) şi Învăţământ la distanţă (I.D.).

II. CANDIDAŢII LA ADMITERE

Art. 6. Pot candida la admiterea în învăţământul superior, în ciclul de studii universitare de licenţă, absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă cu aceasta.

Art. 7. Documentele necesare înscrierii la admitere sunt urmă-toarele:

– diploma de bacalaureat (diplomă echivalentă cu aceasta) sau adeverinţă eliberată de liceu, pentru candidaţii care au pro-movat examenul de bacalaureat în anul 2006, în original;

– certificatul de naştere, în copie (xerox); – certificatul de căsătorie (dacă este cazul), în copie (xerox); – adeverinţă medicală tip; – copie după buletinul (cartea) de identitate, care să cuprindă

codul numeric personal; – 3 fotografii tip buletin de identitate; – adeverinţă de la facultatea la care se află diploma de

bacalaureat, în original (pentru cei care urmează a doua facultate);

– un dosar plic. Art. 8. Candidaţii din străinătate, conform Ordinului Ministrului

Educaţiei şi Cercetării nr.4501/2003, se pot înscrie numai la specia-lizări acreditate, din cadrul Universităţii noastre şi pot fi înmatriculaţi după primirea aprobării scrise din partea MEC – Direcţia Generală Relaţii Internaţionale.

Pentru aceasta, candidaţii respectivi vor depune dosarele de studii, care vor cuprinde:

- diploma de bacalaureat – copie legalizată a documentului original şi traducere legalizată, în limba română;

- copii ale certificatelor de naştere, de căsătorie, paşapoartelor şi altor acte de identitate.

16

Art.9. (1) Taxa de înscriere la admitere este de 60 RON. (2) Fiii de ţărani, cadre didactice, pensionari şi şomeri,

aflaţi în întreţinerea părinţilor, sunt scutiţi de plata taxei de înscriere pentru admitere.

Această facilitate se acordă: – candidaţilor fii de ţărani, în baza adeverinţei eliberate de

primăria comunei unde domiciliază părinţii lor, care să ateste că unica sursă de venit a acestora este agricultura;

– candidaţilor fii de cadre de didactice, în temeiul unei ade-verinţe eliberate de şcoala unde funcţionează părintele;

– candidaţilor fii de pensionari, în baza cuponului de pensie din ultima lună;

– candidaţilor fii de şomeri, în temeiul unei adeverinţe care să ateste statutul de şomer al părintelui;

(3) De asemenea, sunt scutiţi de taxa de admitere şi taxele de şcolarizare candidaţii care au obţinut distincţii la olimpiadele naţionale, olimpiadele şi concursurile internaţionale.

Art.10. Înscrierea şi admiterea se desfăşoară la sediul central al Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, Str. Ion Ghica nr. 13, Sectorul 3, la sediile facultăţilor din Bucureşti, Constanţa, Braşov, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Câmpulung-Muscel, Blaj şi la Centrele pentru învăţământ la distanţă ale Universităţii Spiru Haret din ţară şi din străinătate.

III. DESFĂŞURAREA ŞI REZULTATUL ADMITERII

Art. 11. (1) Admiterea în anul I se face, în principal, pe baza rezultatelor obţinute la examenul de bacalaureat, a fişei-chestionar şi a discuţiei pe care o poartă un membru al comisiei de admitere cu fiecare candidat în parte, pe marginea răspunsurilor din fişa-chestionar.

(2) Pentru domeniile/specializările: arhitectură, teatru, muzică, cultură fizică şi sport, limbi şi literaturi, relaţii internaţionale şi studii europene, facultăţile organizează teste de aptitudini.

(3) Fişa-chestionar se semnează de cadrul didactic care a realizat interviul şi se validează de conducerea facultăţii respective.

(4) Rezultatele admiterii se comunică după susţinerea interviului şi, după caz, a testelor de aptitudini.

17

IV. ALTE PRECIZĂRI ŞI DISPOZIŢII FINALE

Art. 12 (1) Taxele de şcolarizare pentru anul universitar 2006-2007 se menţin la acelaşi nivel ca în anii precedenţi, fiind următoarele:

Forma de organizare Specializarea ZI ID; FR Drept; Administraţie publică; Contabilitate şi informatică de gestiune; Finanţe şi Bănci; Marketing; Afaceri internaţionale; Administrarea afacerilor; Management; Sociologie; Psihologie; Pedagogie; Filosofie; Jurnalism; Geografie; Pedagogie muzicală; Limba şi literatura română – O limbă şi literatură străină; Istorie; Relaţii internaţionale şi studii europene; Matematică; Informatică.

1.200 RON 900 RON

Limba şi literatura străină A – Limba şi literatura străină B; Educaţie fizică şi sportivă. 1.500 RON 900 RON

Artele spectacolului de teatru; Kinetoterapie şi motricitate specială; Arhitectură. 1.500 RON -

Medicină veterinară. 2.200 RON -

(2) Prezenta Metodologie pentru admiterea în ciclul de studii universitare de licenţă în anul universitar 2006–2007 a fost aprobată de Senatul Universităţii Spiru Haret la data de 25 aprilie 2006.

Rectorul Universităţii Spiru Haret, Prof. univ. dr. Aurelian Bondrea

18

LISTA FACULTĂŢILOR, DOMENIILOR ŞI SPECIALIZĂRILOR ACREDITATE ŞI AUTORIZATE LA CARE SE ORGANIZEAZĂ

ADMITEREA LA STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ PENTRU ANUL UNIVERSITAR 2006-2007

Facultatea Domeniul

de licenţă Specializarea Forma de organizare

Limba şi literatura străină A (engleză, franceză) - Limba şi literatura străină B (franceză, engleză, ger-mană, spaniolă, italiană, rusă, latină)

ZI/ID/FR Limbi şi Literaturi Străine, Bucureşti

Limbă şi literatură

Limba şi literatura străină A (engleză, franceză) - Limba şi literatura străină B (arabă, japoneză)

ZI/ID

Drept Drept ZI/ID/FR Drept şi Administraţie Publică, Bucureşti

Ştiinţe administrative Administraţie publică

ZI/ID/FR

Educaţie fizică şi sportivă ZI/ID/FR Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti

Cultură fizică şi sport Kinetoterapie şi motricitate

specială ZI

Marketing Marketing ZI/ID/FR Marketing şi Afaceri Economice Internaţionale, Bucureşti

Economie şi afaceri internaţionale

Afaceri internaţionale ZI/ID/FR

Contabilitate Contabilitate şi informatică de gestiune ZI/ID/FR Management

Financiar-Contabil, Bucureşti Management Management ZI/ID/FR

Finanţe şi Bănci, Bucureşti

Finanţe Finanţe şi Bănci ZI/ID/FR

Medicină Veterinară, Bucureşti

Medicină veterinară Medicină veterinară ZI

19

Facultatea Domeniul de licenţă Specializarea Forma de

organizare Filosofie Filosofie ZI/ID/FR Filosofie şi

Jurnalism, Bucureşti

Ştiinţe ale comunicării Jurnalism ZI/ID/FR

Sociologie Sociologie ZI/ID/FR Sociologie-Psihologie, Bucureşti Psihologie Psihologie ZI/ID/FR

Management Management ZI/ID/FR Management, Braşov Contabilitate Contabilitate şi informatică

de gestiune ZI/ID/FR

Muzică, Bucureşti Muzică Pedagogie muzicală ZI/ID/FR

Geografie, Bucureşti Geografie Geografie ZI/ID/FR

Contabilitate Contabilitate şi informatică de gestiune ZI/ID/FR


Management Financiar-Contabil, Constanţa Management Management ZI/ID/FR Teatru, Bucureşti Teatru Artele spectacolului de teatru ZI

Limba şi Literatura Română, Bucureşti

Limbă şi literatură

Limba şi literatura română – O limbă şi literatură străină (engleză, franceză)

ZI/ID/FR

Istorie, Bucureşti Istorie Istorie ZI/ID/FR

Relaţii Interna-ţionale şi Studii Europene, Bucureşti

Relaţii internaţionale şi studii europene

Relaţii internaţionale şi studii europene ZI/ID/FR

Ştiinţe administrative Administraţie publică ZI/ID/FR Ştiinţe Juridice şi

Administrative, Braşov Drept Drept ZI/ID/FR


Finanţe Finanţe şi Bănci ZI/ID/FR Management Financiar-Contabil, Craiova

Economie şi afaceri internaţionale

Afaceri internaţionale ZI/ID/FR

20

Facultatea Domeniul de licenţă Specializarea Forma de

organizare Drept şi Administraţie Publică, Craiova

Drept Drept ZI/ID/FR



Contabilitate şi Finanţe, Câmpulung Muscel Administrarea

afacerilor Administrarea afacerilor ZI/ID/FR

Matematică Matematică ZI/ID/FR Matematică şi Informatică, Bucureşti Informatică Informatică ZI/ID/FR

Arhitectură, Bucureşti Arhitectură Arhitectură ZI

Drept Drept ZI/ID/FR Drept şi Administraţie Publică, Constanţa

Ştiinţe administrative Administraţie publică ZI/ID/FR

Psihologie Psihologie ZI/ID/FR Psihologie şi Pedagogie, Braşov

Ştiinţe ale educaţiei Pedagogie ZI/ID/FR

Drept şi Administraţie Publică, Râmnicu Vâlcea

Drept Drept ZI/ID/FR

Contabilitate Contabilitate şi informatică de gestiune ZI/ID/FR Contabilitate şi

Finanţe, Râmnicu Vâlcea Finanţe Finanţe şi Bănci ZI/ID/FR Finanţe şi Bănci, Blaj Finanţe Finanţe şi Bănci ZI/ID/FR

Management Financiar-Contabil, Blaj

Administrarea afacerilor Administrarea afacerilor ZI/ID/FR

Matematică-Informatică, Blaj

Informatică Informatică ZI/ID/FR

21

FACILITĂŢI Universitatea Spiru Haret acordă studenţilor, inclusiv celor care

susţin admiterea în anul 2006, următoarele facilităţi: a) menţinerea taxelor de şcolarizare în anul universitar 2006-2007

la nivelul celor din anii anteriori şi posibilitatea achitării lor în trei rate; b) neperceperea de taxe de înscriere la admitere pentru fiii de ţărani,

cadre didactice, pensionari şi şomeri (aflaţi în întreţinerea părinţilor); c) acordarea de burse de merit, în valoare de peste 3 miliarde lei

pentru anul universitar 2006-2007, pentru studenţii de la forma de învăţământ de zi care au obţinut, în anul de învăţământ precedent, medii între 9 şi 10, asigurându-le, astfel, studii gratuite; se stimulează, prin burse, competiţia, se motivează efortul şi se pun în valoare capacităţile intelectuale, aptitudinale şi talentul studenţilor Universităţii Spiru Haret;

d) achiziţionarea de cursuri şi manuale universitare, realizate în editura şi tipografia proprii, cu o reducere de 30%;

e) vizionarea emisiunilor Televiziunii România de Mâine (TvRM) – post naţional universitar şi cultural, creat special pentru a veni în spijinul celor dornici să înveţe şi să se cultive – şi accesul gratuit la publicaţia Opinia naţională, săptămânal de opinie, informaţie şi idei de larg interes naţional;

f) masa, în cantinele proprii din Bucureşti şi Braşov, subvenţionată cu 30% de către Fundaţia România de Mâine;

g) cazare în căminele proprii din Bucureşti; h) acces gratuit la cluburile studenţeşti proprii din Bucureşti şi

Braşov şi în Complexul sportiv propriu din Bucureşti, care cuprinde un stadion de 10.000 de locuri, terenuri de fotbal, tenis, volei, handbal, baschet etc.

ÎNMATRICULAREA Studenţii admişi în anul I de studiu sunt înmatriculaţi prin

Ordinul Rectorului Universităţii, pe baza aprobării cererii de înscriere şi a semnării Contractului anual de studii între student şi Universitate.

Studenţii transferaţi de la alte universităţi sunt înmatriculaţi prin Ordinul Rectorului Universităţii Spiru Haret, în baza aprobării cererii de transfer şi a semnării Contractului anual de studii între student şi Universitate.

22

ÎNSCRIEREA Înscrierea studentului(ei) în anul I se face la cererea acestuia

(acesteia), în maximum 10 zile de la data la care a fost declarat(ă) admis(ă), dacă are dosarul complet, a achitat integral sau prima rată a taxei de şcolarizare, a completat şi semnat fişa de înscriere şi contractul anual de studii. Fiecare student(ă) este înscris(ă) în registrul matricol, sub număr unic, valabil pentru întreaga perioadă de şcolarizare, în facultatea respectivă.

Înscrierea studentului(ei) în anul al II-lea şi următorii se face pe baza rezultatelor şcolare din anul universitar precedent. Pentru a fi înscris, studentul(a) este obligat(ă) să completeze şi să semneze contractul anual de studii şi fişa de înscriere, în care se consemnează şi numărul chitanţei cu care a achitat taxa anuală de şcolarizare stabilită sau prima rată a acesteia. Contractul anual de studii şi fişa de înscriere, completate la fiecare început de an universitar, constituie dovada că studentul(a) a luat la cunoştinţă de Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor şi că s-a angajat să-l respecte. Data până la care se poate face înscrierea este 1 octombrie al fiecărui an.

Absolvenţii cu diplomă ai învăţământului superior de scurtă du-rată (colegii universitare, institute pedagogice de 3 ani) pot continua, cu aprobarea Rectorului Universităţii, la recomandarea decanilor, studiile în cadrul ciclului universitar de licenţă (ZI, FR, ID), la profilul/domeniul studiat iniţial sau apropiat, cu susţinerea examenelor de diferenţă.

EVALUAREA Evaluarea cunoştinţelor se realizează electronic prin programul

Exam.ViewPro. Pregătirea are la bază cursul titularului de curs şi bibliografia minimală obligatorie indicată în programa analitică.

La disciplinele cu caracter practic, modalităţile de evaluare sunt stabilite în funcţie de specificul facultăţii.

FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI JURNALISM


23

• JURNALISM

PREZENTAREA FACULTĂŢII FACULTATEA DE FILOSOFIE

ŞI JURNALISM a fost înfiinţată ca o componentă a Universităţii Spiru Haret în anul 1991, fiind autorizată de către Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare să funcţioneze începând cu acelaşi an, autorizaţie confirmată prin H.G. nr. 1371/11.XII.1996 şi reconfirma-tă ulterior, în anii 1999, 2000 şi 2002.

Ca urmare a condiţiilor optime de studiu şi a rezultatelor obţinute, prin care a îndeplinit toate standardele fixate de CNEAA, facultatea a fost acreditată ca efect al Legii nr. 443/05.VII.2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 491/09.VII.2002, prin care a fost acreditată Universitatea Spiru Haret, şi prin Hotărârea de Guvern nr. 675/11.IX.2002 publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 675/11.IX.2002.

Prof.univ.dr. Ioan N. RoşcaDecanul Facultăţii

de Filosofie şi Jurnalism, Bucureşti

În urma acreditării, facultatea organizează examen de licenţă. De asemenea, în urma acreditării, prin aprobarea dată de

Ministerul Educaţiei şi Cercetării, facultatea organizează două masterate, unul pe Probleme fundamentale ale filosofiei contem-porane (Om, societate, valori şi cultură în gândirea contemporană), iar altul de jurnalism, intitulat Mass-media şi comunicarea. Ele se adresează atât licenţiaţilor Facultăţii de Filosofie şi Jurnalism, cât şi celor ai altor facultăţi, care doresc fie să-şi lărgească orizontul

25

26

teoretico-filosofic necesar oricărei specializări, fie să se perfecţioneze în domeniul mass-media.

Facultatea funcţionează cu trei forme de învăţământ: de zi, cu frecvenţă redusă şi învăţământ la distanţă.

Iniţial, facultatea a funcţionat cu o specializare dublă: Filosofie-Jurnalism, cu durata de 4 ani la Zi şi I.D. şi 5 ani la F.R.

Rezultatele obţinute până în prezent la licenţa susţinută în dubla specializare sunt foarte bune. De exemplu, promovabilitatea la licenţa din februarie 2005 a fost de 94 %, iar la licenţa din iulie 2005 de 98 %.

Începând cu anul universitar 2005-2006, în care, pe plan naţional, s-a trecut la restructurarea învăţământului superior pe trei cicluri (Licenţă, Masterat, Doctorat), ca urmare a prevederilor Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările şi completările ulterioare şi a Hotărârii Guvernului nr. 916/11 august 2005, precum şi în conformitate cu hotărârea C.N.E.A.A., Facultatea de Filosofie şi Jurnalism funcţionează cu două specializări acreditate, specializarea Filosofie şi specializarea Jurnalism, rezultate din divizarea dublei specializări anterioare acreditate, durata ciclului de licenţă fiind de 3 ani, atât pentru Zi, cât şi pentru F.R. şi I.D.

În consecinţă, pentru studenţii care vor absolvi ciclul de licenţă în anul universitar 2007-2008 şi pentru cei din promoţiile următoare licenţa se va susţine fie în filosofie, fie în jurnalism.

Obiectivele principale urmărite prin cele două specializări, de filosofie şi de jurnalism, vizează, pe de o parte, formarea de viitori profesori de ştiinţe sociale care să posede nu numai cunoştinţele de specialitate necesare, ci şi ştiinţa de a le expune, iar pe de altă parte, formarea de viitori jurnalişti cu un larg orizont de cunoaştere, oferit de disciplinele filosofice, astfel încât să poată nu numai să înregistreze evenimentele, ci şi să le înţeleagă şi să le comenteze.

Având în vedere obiectivele amintite, ca şi rezultatele foarte bune obţinute prin dubla specializare, între care faptul că absolvenţii facultăţii şi-au găsit mai uşor un loc pe piaţa muncii, plan de învăţământ al fiecărei specializări include un trunchi comun de doi ani, cu discipline filosofice şi discipline jurnalistice, iar pentru anul al III-lea conţine în exclusivitate discipline care ţin de specializarea

27

respectivă. De aceea, şi opţiunea definitivă se va face la înscrierea în anul al III-lea, când studenţii vor menţiona şi tema aleasă pentru lucrarea de licenţă.

Planurile de învăţământ sunt structurate astfel încât să corespundă exigenţelor unui învăţământ de calitate şi adaptabilităţii la cerinţele mediului intern şi internaţional, la posibilităţile integrării active în viaţa profesională. Pe lângă disciplinele obligatorii, ele cuprind şi unele discipline opţionale sau facultative.

Fiecare disciplină din planurile de învăţământ este prevăzută cu un număr de credite, sistemul modern de credite transferabile practicat în cadrul facultăţii, ca şi în întreaga universitate, facilitând mobilitatea activităţii studenţilor noştri.

După absolvirea ciclului de 3 ani, studenţii pot obţine atât licenţa la specializarea pentru care au optat, cât şi o a doua licenţă, la cealaltă specializare, dacă vor susţine, fie în anul al III-lea, fie după încă un an de facultate, examenele de diferenţă de la cea de-a doua specializare.

În timpul celor trei ani de studiu, studenţii vor efectua practică jurnalistică şi, dacă urmează modulul psiho-pedagogic, care este facultativ, practică pedagogică.

Facultatea acordă un loc şi un rol important practicii jurnalistice, începând cu iniţierea în redactarea de materiale de diferite genuri şi continuând cu practica efectivă în presa scrisă, la radio şi Tv. Studenţii de la învăţământul de zi efectuează practica de specialitate (jurnalistică) în principal în laboratoarele facultăţii, la postul de televiziune România de Mâine şi la publicaţia „Opinia naţională”, care aparţin Fundaţiei România de Mâine, iar cei de la F.R. şi I.D. vor prezenta adeverinţe de practică de la ziare sau posturi de radio sau televiziune locale.

Studenţii de la învăţământul de zi au ca formă specifică de pregătire participarea la cursurile predate, la seminariile sau labora-toarele aferente cursurilor, care presupun parcurgerea unei bibliografii indicate, precum şi prin realizarea unor referate semestriale, toate aceste activităţi fiind creditate şi având o anumită pondere în stabilirea notei finale la fiecare disciplină.

28

Studenţii de la învăţământul cu frecvenţă redusă au prevăzute, la rândul lor, cursuri de sinteză şi ore de laborator, precum şi obligaţia unor referate semestriale.

Studenţii de la forma de învăţământ la distanţă găsesc pe Internet, prin accesarea Site-ului Facultăţii, sinteze ale cursurilor, teste de autoevaluare, teme pentru lucrări individuale, întrebări cu variante de răspuns, bibliografii şi întreţin un dialog cu cadrele didactice în sistem de online.

Sintezele sunt completate de cursuri, consultaţii şi dezbateri televizate, care constituie, pentru toţi studenţii, un alt auxiliar preţios.

Pentru toţi studenţii, de la toate formele de învăţământ, titularii de curs au elaborat manuale, care acoperă aproape toate disciplinele din planul de învăţământ. Manualul fiecărei discipline prezintă problematica prevăzută în programa analitică şi, de aceea, studierea ei, precum şi a bibliografiei anunţată pentru disciplina respectivă este obligatorie pentru examen. Manualele, publicate la Editura Fundaţiei România de Mâine, pot fi achiziţionate cu o reducere de 30%.

Facultatea stimulează cercetarea ştiinţifică a studenţilor atât prin dezbaterile de seminar, cât şi prin îndrumarea cercurilor lor teoretice şi organizarea anuală a unei sesiuni ştiinţifice studenţeşti şi publicarea celor mai izbutite comunicări în „Analele Universităţii Spiru Haret ” – seria „Studii de filosofie” şi seria „Jurnalism”.

Cei mai valoroşi dintre absolvenţii facultăţii pasionaţi de cercetare au devenit doctoranzi sau au obţinut deja titlul de doctor în filosofie.

Studenţii Facultăţii de Filosofie şi Jurnalism beneficiază de cele mai bune condiţii pentru a-şi însuşi cunoştinţele şi a dobândi abilităţile necesare promovării fiecărui an de studiu şi viitoarei lor profesiuni.

Facultatea de Filosofie şi Jurnalism dispune de un corp profesoral de elită, care cuprinde atât personalităţi cu multă experienţă şi recunoscute, prin lucrările lor, pe plan naţional şi internaţional, cât şi tineri universitari de o deosebită valoare.

Paralel cu activitatea instructiv-educativă, cadrele didactice desfăşoară şi o intensă muncă ştiinţifică şi de cercetare, pe baza unor planuri de cercetare anuale, care includ teme individuale sau colective, unele cercetări fiind realizate pe bază de grant. De regulă, munca

29

ştiinţifică şi de cercetare este legată de cerinţele procesului de învăţământ şi stă la baza perfecţionării continue a acestuia. O parte a activităţii de cercetare realizată de membrii corpului profesoral se concretizează în comunicările susţinute la Sesiunea ştiinţifică anuală a cadrelor didactice din facultate, sau la sesiuni şi simpozioane organizate de alte universităţi sau institute de cercetare din Bucureşti sau din ţară, cu care colaborăm, precum şi în cele două serii ale revistei „Analele Universităţii Spiru Haret” – seria „Studii de Filozofie” şi seria „Jurnalism”, care servesc şi activităţii seminariale a studenţilor.

Facultatea dispune de o infrastructură de excepţie: săli de cursuri şi de seminarii spaţioase, un laborator de informatică, laborator multimedia, laborator de foto-ziaristică, o bibliotecă modernă, situată în aceeaşi clădire cu facultatea şi care este înzestrată cu lucrări clasice şi cele mai noi apariţii de specialitate, inclusiv colecţii de periodice. Studenţii pot utiliza, de asemenea, şi biblioteca virtuală accesibilă prin Internet, postul TvRM şi periodicul „Opinia naţională”, care prezintă prelegeri, consultaţii etc.

Prin materialele difuzate de cadrele didactice, de la sinteze şi până la bibliografii de specialitate, biblioteca virtuală constituie pentru studenţi, pentru masteranzi şi, desigur, pentru viitorii doctoranzi, un ghid indispensabil nu numai pentru însuşirea unei anumite discipline filosofice, ci şi pentru o cercetare aprofundată. Desigur, la contri-buţiile amintite, se adaugă toate informaţiile care pot fi obţinute prin internet.

Dat fiind că Universitatea Spiru Haret dispune de mijloacele electronice (calculatoare) necesare unui învăţământ performant, examenele susţinute la facultăţile universităţii, inclusiv la Filosofie şi Jurnalism, se desfăşoară pe calculator.

Conform prevederilor din Legea Învăţământului nr. 84/1995, precum şi prevederilor celorlalte dispoziţii legale referitoare la finalizarea studiilor universitare de licenţă, examenul de licenţă constă din două probe: 1) evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate; 2) prezentarea şi susţinerea lucrării de licenţă.

Tematica şi bibliografia pentru proba 1 sunt propuse de titularii de discipline în conformitate cu planurile de învăţământ şi programele analitice şi sunt aprobate de către Consiliul Facultăţii, fiind apoi publicate pe Internet.

30

Tematica lucrărilor de licenţă (proba 2) şi coordonatorii se stabilesc de catedrele de specialitate şi se aprobă de Consiliul Facultăţii, fiind, de asemenea, publicate pe Internet. Pot fi aprobate şi teme propuse de absolvenţi pentru care titularii de curs şi-au dat acordul.

Pentru înscrierea la examenul de licenţă sunt necesare: a) 180 de credite obţinute pe baza promovării examenelor/ co-

locviilor/verificărilor la disciplinele obligatorii şi la cele opţionale din planul de învăţământ;

b) certificat de competenţă lingvistică într-o limbă modernă de circulaţie internaţională eliberat de catedra de profil sau de Centrul de Limbi Străine din cadrul Universităţii Spiru Haret.

Examenul de licenţă constă în două probe, şi anume: 1. Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate; 2. Prezentarea şi susţinerea lucrării de licenţă. La fiecare probă, evaluarea se încheie prin acordarea unei note

întregi, nota minimă de promovare este 5,00. Examenul de licenţă este promovat dacă media aritmetică a celor două note obţinute la probele componente – media de promovare a examenului – este de cel puţin 6,00. Pentru promovarea examenului de licenţă se alocă, conform hotărârii Senatului, 10 puncte de credite (câte 5 credite, la fiecare probă).

Proba promovată într-o sesiune este recunoscută pentru sesiunea următoare. Dacă absolventul nu este satisfăcut de nota obţinută la proba promovată, poate solicita susţinerea în întregime a examenului de finalizare a studiilor.

Facultatea de Filosofie şi Jurnalism oferă viitorilor absolvenţi şanse sporite de a-şi găsi un loc pe piaţa muncii, fie ca profesori de filosofie, logică, ştiinţe socioumane, jurnalism sau cercetători în filosofie şi în domeniul ştiinţelor socioumane, fie ca jurnalişti (redactori) în diferitele domenii ale mass-media – presă scrisă (ziare, reviste), radio, televiziune, agenţii de presă, jurnalismul online, fotoziaristică – sau în cultură (redactori în edituri, la reviste de ştiinţă şi cultură, funcţionari în ministere). Sunt mulţi licenţiaţi ai Facultăţii care au devenit nume cunoscute în unul sau altul din domeniile amintite, sau chiar în ambele.

Structura anului universitar 2006-2007

31


• JURNALISM

ANUL I

• Planul de învăţământ

35

• Programele analitice

În atenţia studenţilor anului I

Studenţii din anul I, anul univer-sitar 2006-2007, au, în continuare, toate informaţiile esenţiale utile (Planurile de învăţământ, Programele analitice şi in-formaţii generale) pentru tot ciclul Stu-diilor universitare de licenţă (anii I-III, respectiv anii universitari 2006-2009).

36

Deci, Ghidul va constitui îndru-mar de studii şi pentru anii II şi III.

Facu

ltate

a: F

ILO

ZOFI

E ŞI

JUR

NA

LISM

D

omen

iul d

e st

udii

univ

ersi

tare

de

licenţă

: FIL

OZO

FIE;

ŞTI

INŢE

ALE

CO

MU

NICĂ

RII

Spec

ializ

area

FIL

OZO

FIE şi

Spe

cial

izar

ea JU

RN

ALI

SM

Form

a de

învăţă

mân

t: Zi

, FR

, I.D

. D

urat

a st

udiil

or (n

r. c

redi

te):

3 an

i

37

38

PROGRAME ANALITICE ANUL I

INTRODUCERE ÎN FILOSOFIE

INTRODUCTION TO PHILOSOPHY Disciplină obligatorie; sem. 1; ore săptămânal – învăţământul de

zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 5 credite; examen.

I. CONŢINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

Obiectul şi problematica filosofiei. Definiţii ale filosofiei. Filosofia sistematică şi modul de a expune filosofia sub formă de fragment. Semnificaţia istoriei filosofiei pentru reflecţia filosofică. Autonomia filosofiei ca formă a culturii.

Disciplinele filosofice. Diviziuni ale filosofiei. Metafizica. Ontologia. Teoria cunoaşterii şi epistemologia. Etica şi axiologia. Deosebirea dintre disciplinele filosofice şi disciplinele ştiinţifice.

Raportul filosofiei cu celelalte forme ale culturii. Filosofia şi cunoaşterea ştiinţifică. Filosofia şi religia. Filosofia şi arta.

Metoda în filosofie. Specificul preocupării privind metoda în filosofie. Metode reprezentative în istoria filosofiei. Metode ştiinţifice şi influenţa lor asupra gândirii filosofice.

II. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE

1. Lucian Blaga, Despre conştiinţa filosofică, în Opere, vol. 8, Editura Minerva, Bucureşti, 1983.

2. Mircea Florian, Filosofie generală, Editura Garamond, Bucureşti, 1995.

3. Andrei Marga, Introducere în metodologia şi argumentarea filosofică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992.

4. Wilhelm Dilthey, Esenţa filosofiei, trad. de R. G. Pârvu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002.

5. Ion Tudosescu, Metafilosofie, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

6. Ion Tudosescu, Filosofia şi condiţia umană, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

39

FILOSOFIE ANTICĂ I

ORIENTAL & EARLY GREEK PHYLOSOPHY Disciplină obligatorie; sem. I; ore săptămânal – învăţământ de zi:

2 curs, 1 seminar; total ore semestru: 42; 5 credite; examen.

I. CONTINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

(FILOSOFIA ORIENTULUI ANTIC ŞI FILOSOFIA PRESOCRATICĂ) Introducere. Concepţii paradigmatice despre istoria filosofiei ca

disciplina filosofica: a) istoria filosofiei ca Filosofia însăţi (Hegel, Noica, neokantienii etc.); b) istoria filosofiei ca ocupaţie nefolositoare (Nietzsche, Nae Ionescu, Cioran etc.). Filosofia nu poate exista fără exprimarea unor concepţii filosofice multiple.

Filosofia orientală. Spiritul uman ar fi mai sărac fără filosofia orientala. Elemente de filosofie in textele mesopotamiene, egiptene şi iraniene. Principalele etape şi forme de gândire în India antică: vedismul, brahmanismul, Upanisadele, Şcoala Samkya etc. Gândirea chineză: speculaţiile despre yin şi yang din Cartea schimbărilor, daoismul, confucianismul.

Filosofia presocratică. Premise ale filosofiei greceşti. Şcoala din Milet, pythagorismul, şcoala eleată, Heraclit, Anaxagoras, Empedocles, Democrit şi atomismul. Sofistica: specificul şi impactul ei asupra culturii şi filosofiei greceşti.

II. BIBLIOGRAFIE MINIMALA OLIGATORIE

1. Gh. Al. Cazan, Filosofie antica, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

2. Mircea Eliade, Istoria ideilor si credinţelor religioase, 3 vol., Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.

3. Jean Filliozat, Filosofiile Indiei, Humanitas, Bucureşti, 1993. 4. Max Kaltenmark, Filosofia chineză, Humanitas, Bucureşti, 1995. 5. *** Filosofia greaca pana la Platon, 2 vol., Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1979-1984.

40

LOGICA I LOGICS I

Disciplină obligatorie; Semestrul I, ore săptămânal – învăţământ la

zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestrul I = 42; Credite = 5; Evaluare: colocviu


1. Introducere în logică: Momente cruciale în dezvoltarea logicii; Concepţii despre logică şi concepţia curentă despre logică; Logica formală, teoria ştiinţei, filosofia logicii; Logica deductivă şi logica inductivă; Logică, limbaj, metalimbaj; Logica standard a epocii contemporane şi noile logici (logici extinse, logici alternative, alte modalităţi de prezentare a logicii); Utilizările logicii.

2. Logica propoziţiilor: Sintaxa (limbajul) logicii propoziţiilor (alfabet, reguli de formare, expresie bine formată); Conjuncţia, disjuncţia, negaţia, condiţionalul, bicondiţionalul, alte tipuri de propoziţii compuse; Relaţii logice (de echivalenţă, de inferenţă ş.a.) şi verificarea relaţiilor logice între propoziţii compuse; Semantica logicii propoziţiilor, reguli de interpretare adevăr şi fals, model, contramodel, validitate, contradicţie, realizabilitate, infirmabilitate, consecinţă semantică; Metode de decizie în logica propoziţiilor (tabele de adevăr, metoda raţionamentelor prescurtate, metoda lui Quine, metoda deducţiei naturale, metoda formelor normale, metoda axiomatică ş.a.).

3. Logica propoziţiilor de predicaţie. Silogistica: Propoziţii simple de predicaţie (propoziţii categorice), formă, clasificare, reprezentare grafică (diagramele Euler, Venn ş.a.), distribuirea termenilor; Reducerea la forma standard a propoziţiilor din limbajul natural; Relaţii logice între propoziţii de predicaţie (pătratul logic, legi logice); Inferenţe imediate, conversiunea şi obversiunea, inversiunea, tipologia inferenţelor imediate (tabelul lui J.N. Keynes), verificarea validităţii inferenţelor imediate; Silogismul categoric, axioma silogismului, figurile şi modurile silogismului, reguli generale şi speciale ale silogismului; Metode de verificare a validităţii silogismelor (distribuirea termenilor, reducerea directă, reducerea indirectă, reguli generale şi speciale ale silogismului, diagramele Euler şi Venn ş.a.); Forme eliptice şi compuse ale silogismului (entimema, polisilogismul, soritul, epicherema, dilema); Silogismul în interpretare propoziţională şi deductiv-naturală; Silogismele ipotetice şi disjunctive, silogistica cu propoziţii singulare, inferenţe nesilogistice cu propoziţii predicative.

41

4. Raţionamente nedeductive: Inducţia completă (totalizantă), incompletă (amplificatoare), prin simpla enumerare, prin eliminare, inducţia de la singular la singular (educţia sau transducţia), inducţia ştiinţifică; Inducţia şi deducţia, raţionamentul deductiv deghizat, inducţia demonstrativă; Inducţia cauzală, condiţii şi cauze, metodele de cercetare inductivă; Erori neformale, specifice raţionamentelor inductive; Raţionamentul prin analogie, analogia ştiinţifică şi analogia pripită, tipuri de raţionamente prin analogie, analogie şi modelare, analogie, explicaţie şi decizie

III. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Aurel M. Cazacu, Logica fără profesor, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 1998, pp. 79-110, 111-130, 149-175

2. Gheorghe Enescu, Tratat de logică, Editura Lider, Bucureşti, 1997, pp. 94-139, 140-146, 154-184, 185-191, 203-219, 220-249

3. Gheorghe Enescu, Logica simbolică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971, pp. 24-86

4. Dumitru Gheorghiu, Logica generală, vol I, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004

De consultat: – Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1985 sau Editura Tehnică (ediţia a II-a), Bucureşti, 2003

– William Kneale, Martha Kneale, Dezvoltarea logicii, (traducere din limba engleză), Editura Dacia, Cluj-Napoca, vol. I-1974, vol. II-1975

– Marie-Dominique Popelard, Denis Vernant, Elemente de logică, (traducere din limba franceză), Editura Institutul European, Iaşi, 2003

42

INTRODUCERE ÎN SISTEMUL MASS-MEDIA INTRODUCTION TO MEDIA SYSTEM

Disciplină obligatorie; Semestrul I, ore săptămânal-învăţământ la

zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru = 42; Credite = 5; Evaluare: examen


Cursul reuneşte, sub forma unei sinteze, cele mai importante etape ale constituirii sistemului mass-media, de la „protoistoria” fenomenului până la cele mai recente realizări din domeniu, cunoscute sub denumirea multimedia: De la comunicare la mass-media: istoria unui fenomen social. Sistemul mass-media. Istoric. Definiţii. Structura sistemului mass-media. Comunicarea pe suport de hârtie (carte, presă, afişe). Mass-media pe suport electronic (telegrafia, telefonia celulară, cinema, radio, televiziune). Multimedia (desktop publishing, e-mail, internet). Structuri constituite după modelul comuni-caţional: serviciile de relaţii publice şi publicitatea; Funcţiile socio-culturale ale mass-media. Mass-media, fenomen contemporan. Influenţe şi determinări. Mass-media şi sistemele sociale. Mass-media şi viaţa politică. Controlul juridic al mass-media. Mass-media în mileniul trei.


1. Chişu Lucian, Introducere în sistemul mass-media, ediţia a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

2. Coman Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iaşi, 1999.

3. Le Roy Wilson Stan, Mass-media/ Mass culture -an introduction, McGraw-Hill, Inc., 1993, 3-rd edition.

4. Jeanneney, Jean Noel, O istorie a mijloacelor de comunicare, Iaşi, 1999.

5. Marshall McLuhan, Mass-media sau mediul invizibil, Editura Nemira, Bucureşti, 1997.

43

TEORIA COMUNICĂRII THE THEORY OF COMMUNICATION

Disciplină obligatorie; sem. 1; ore săptămânal – învăţământ zi,

F.R., I.D.: 2 curs 1 seminar; total ore semestru 42; 5 credite; examen


Teoria comunicării ca ştiinţă de frontieră (definiţii, clasificări, evoluţia cercetărilor).

Sistemul social şi comunicarea (etape de dezvoltare, spaţiu public, spaţiu privat). Informaţia şi comunicarea (definiţii, tipuri de informaţie, ştiinţa comunicării). Instrumentele comunicării (limbajul, limba). Funcţiile şi barierele comunicării. Teorii şi modele ale comunicării. Comunicarea non-verbală. Comunicarea orală. Comunicarea scrisă. Comunicarea audio-vizuală. Publicul (categorii psiho-sociale). Opinia publică – sursă şi efect al comunicării.


1. Sultana Craia, Introducere în teoria comunicării, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006

2. Vasile Tran, Irina Stănciugelu, Teoria comunicării, Bucureşti, 2001 3. Denis McQuail, Comunicarea, Iaşi, 1999 4. John Fiske, Introducere în ştiinţele comunicării, Iaşi 2003 5. Mihai Dinu, Comunicarea, Bucureşti, 2000 6. Melvin de Fleur Sandra Ball Rokeach, Teorii ale comunicării de

masă, Iaşi, 1999 7. Guy Lochard, Henri Boyer, Comunicarea mediatică, Institutul

European, Iaşi, 1998

44

LIMBA ROMÂNĂ ROMÂNIAN LANGUAGE


2 curs 1 seminar; total ore semestru 42; 3 credite; colocviu


Cursul descrie succint organizarea şi funcţionarea limbii române contemporane, pe niveluri (fonetic/fonologic, lexical şi gramatical) cu unele referiri la stadiile anterioare ale unor fenomene de interes actual, punând accent pe aspectele normative (corect-incorect, recomandat-admis) ale limbii române literare dar şi cu trimiteri spre terminologia şi structurile limbajului domeniilor filosofiei şi jurnalisticii. Conţine următoarele aspecte: Lexic (Structura generală a lexicului românesc. Vocabularul. Probleme de semantică. Împrumuturi lexicale în limba română. Îmbogăţirea vocabularului). Fonetică şi fonologie (Sunetul şi fonemul. Sistemul fonologic al limbii române). Probleme de ortografie şi ortoepie (Semne şi reguli ortografice). Probleme de morfosintaxă (Categoriile lexico-gramaticale ale limbii române. Raporturile sintactice).


*** Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005.

*** Gramatica limbii române (Gramatica Academiei), 2. Vol., Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006.

*** Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995

*** Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1982.

Toma Ion, Sivestru Elena, Chişu Lucian, Compendiu de limba română, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005

45

TEORIE ECONOMICĂ ECONOMIC THEORY


2 curs; total ore semestru 28; 2 credite; examen

I.CONŢINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

• Economia şi ştiinţa economică • Caracterizarea generală a economiei de piaţă • Piaţa. Cererea şi oferta • Factorii de producţie şi combinarea lor • Concurenţa şi formarea preţurilor • Pieţe şi venituri • Creşterea şi dezvoltarea economică • Şomajul şi inflaţia • Probleme actuale ale economiei României • Probleme ale economiei mondiale


1. Enache, Constantin, Mecu Constantin (coordonatori)

- Economie politică, vol. I, II, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

2. Cohen Daniel - Bogăţia lumii, sărăcia naţiunilor, Editura Eurosong & Book, 1998.

3. Constantinescu, N.N. (coordonator)

- Tranziţia la economia de piaţă, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1997.

4. Friedman, Milton - Capitalism şi libertate, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995.

5. Galbraith, J.K. - Ştiinţa economică şi interesul public, Editura Politică, Bucureşti, 1970.

6. Keynes, J.M. - Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970.

46

FILOSOFIE ANTICĂ II CLASICAL GREEK & ELENISTIC PHYLOSOPHY

Disciplina obligatorie; sem. 2; ore săptămânal – învăţământ de zi:

2 curs, 1 seminar; total ore semestru: 42; 5 credite; examen


Socrate: filosofia ca mod de viata; finalismul concepţiei sale; virtutea ca problema centrala a socratismului; metoda socratica.

Şcolile „micilor socratici”: cinicii, cirenaicii, megaricii. Platon. Viata. Opera ca dialog. Concepţia ontologica: Lumea ideilor şi

lumea lucrurilor sensibile; relaţiile dintre ele: participarea, amestecul; autocritică platoniciană. Concepţia despre cunoaştere: simţuri şi intelect; ştiinţa veritabilă şi obiectul ei; consideraţii despre metodologia platonică. Concepţia despre suflet, despre om ca fiinţa morală şi socială.

Aristotel. Viaţa şi opera. Doctrina metafizică; doctrina cauzalităţii; principiu; cauza; substanţa. Concepţia despre cunoaştere, om, suflet. Omul şi statul.

Filosofiile elenistice. Prezentare generală. Epicureism, stoicism, scepticism. Alte şcoli.

II. BIBLIOGRAFIE MINIMALA OBLIGATORIE

1. Gh. Al. Cazan, Filosofie antică, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

2. Mircea Florian, Indrumare în filosofie, Editura Garamond, Bucureşti, 2001.

3. Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, Editura Academiei, Bucureşti, 1963.

4. Leon Robin, Platon, Editura Teora, Bucureşti, 1996. 5. Ion Banu, Aristotel, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996.

47

FILOSOFIE MEDIEVALĂ MEDIEVAL PHILOSOPHY

Disciplină obligatorie; sem. 2; ore săptămânal- învăţământ de zi:

2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 5 credite; colocviu


• Ce numim Ev Mediu filosofic? • Iudaism-creştinism timpuriu- creştinism. • Gândirea în pre-Evul Mediu. • Filosofia creştină propriu-zisă. • Scolastica culminantă. • Marile sinteze scolastice. • Scolastica decadentă.


1. Boşca, Loredana Cornelia, Filosofie medievală, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

2. Gilson, Étienne, Filosofia în Evul Mediu, Editura Humanitas, Bucurşti, 1995.

3. Goff, Jacques le, Omul medieval, Editura Polirom, Iaşi, 1999. 4. Huizinga, Johan, Amurgul Evului Mediu, Editura Humanitas,

Bucureşti, 2002. 5. Libera, Alain de, Cearta universaliilor. De la Platon la sfârşitul

Evului Mediu, Editura Amarcord, Timişoara, 2002. 6. Libera, Alain de, Gândirea Evului Mediu, Editura Amarcord,

Timişoara, 2000.

48

LOGICĂ II LOGICS II

Disciplină obligatorie; sem. 2; ore săptămânal- învăţământ de zi:

2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 5 credite; examen


1. Analiza şi evaluarea argumentelor în logica predicatelor: Noţiunea de predicat în logica predicatelor. Simbolismul logicii predicatelor. Scheme de propoziţii despre indivizi. Scheme de propoziţii uniform cuantificate. Formule închise cu scheme de predicate diadice. Probleme ale formalizării limbii române în limbajul logicii predicatelor. Aspecte ale problemei deciziei în logica predicatelor. Metoda deducţiei naturale. Teoria relaţiilor şi logica predicatelor.

2. Sisteme deductive: Cerinţe impuse sistemelor deductive; Un sistem deductiv de calcul propoziţional clasic; Extinderi ale sistemelor deductive de calcul propoziţional clasic.

3. Extinderi şi modificări ale logicii propoziţionale clasice: Negaţia contrară şi negaţia subcontrară. O logică propoziţionlă relevantă. O logică propoziţională modală.

4. Argumente plauzibile: Implicaţii certe şi implicaţii plauzibile. Examinarea unei consecinţe certe. Examinarea succesivă a mai multor consecinţe certe. Examinarea unei ipoteze posibile. Examinarea succesivă a mai multor ipoteze posibile. Examinarea unei consecinţe plauzibile; Disjuncţii neexclusive şi disjuncţii exclusive. Examinarea unui disjunct neexclusiv. Examinarea unui disjunct exclusiv. Examinarea unor ipoteze incompatibile. Respingere şi incompatibilitate. Argumente plauzibile complexe.


1. Dumitru Gheorghiu, Logică generală, vol. II, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

2. Dumitru Gheorghiu, Negaţia contrară şi negaţia subcontrară, Analele Universităţii Bucureşti, seria Filosofie, 1997

3. Dumitru Gheorghiu, Logică şi argumentare, Editura Teora, Bucureşti, 1999

De consultat: Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985 sau Editura Tehnică (ediţia a II-a), Bucureşti, 2003

49

TEHNICI DE COMUNICARE TECHNICS OF COMMUNICATION




Jurnalismul şi ştiinţele informării. Sursele de informare. Instrumentele de informare. Tehnici de lectură. Competenţe în informare-comunicare. Aptitudinile necesare în comunicarea mediatică.

Domenii conexe comunicării mediatice. Comunicarea publică (administrativă, ştiinţifică, educaţională, politică. Publicitatea (modele, forme, agenţi). Relaţii publice (principii, instrumente, funcţii ş.a.). Comunicarea „perversă” (propaganda, dezinformarea, informarea tendenţioasă).


1. Sultana Craia, Tehnici de informare şi comunicare, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005

2. Nicki Stanon, Comunicarea, Iaşi, 1995 3. Pierre Zemor, Comunicarea publică, Iaşi, 2003 4. Cathala Henri-Pierre, Epoca Dezinformării, Editura Antet,

Bucureşti, f.a., sau altă ediţie 5. Cristina Coman, Relaţiile publice. Principii şi strategii, Editura

Polirom, Iaşi, 2001, sau altă ediţie 6. Mihaela Nicola, Publicitate, Bucureşti, comunicare. Ro. 2001 sau

altă ediţie.

50

GENURILE PRESEI THE TYPES OF PRESS




Introducere în teoria genurile; genul ziaristic, definiţie, clasificare; relaţia genurilor-conţinut informaţional-ideatic; interferenţa genurilor în practica ziaristică.

Ştirea. Articolul. Interviul. Reportajul. Ancheta. Cronica literar-artistică. Eseul. Pamfletul. Definiţii; delimitarea de alte genuri ziaristice; clasificări; trăsături şi funcţii specifice.


1. Stoian M., Genuri ziaristice (Note de curs), Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004

2. Coman M. (coordonator), Manual de jurnalism, vol. I, Editura Polirom, Iaşi, 1997 şi vol. II (1999)

3. Randall D., Jurnalistul universal, Editura Polirom, Iaşi, 1998 4. Arghezi T., Ars poetica, Editura Dacia, 1974 5. Brunea Fox F., Memoria reportajului, Editura Eminescu, Bucureşti,

1985.

51

ISTORIA RELIGIILOR THE HISTORY OF RELIGIONS

Disciplină obligatorie; sem. 2; ore săptămânal – învăţământ de zi,

2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 4 credite; examen.


Elemente de filosofia religiei. Definiţii ale religiei. Metode în studiul religiei. Filosofia religiei şi mistica. Scopuri ale studiului religiei. Clasificări ale religiilor. Religii arhaice, religii orientale, religii indo-europene şi religii clasice. Religii istorice şi religii cosmice. Marile religii în lumea contem-porană: creştinismul, islamul, buddhismul, hinduismul, confucianismul şi iudaismul. Conceptul de „istoria religiilor”. Istoria religiilor ca hermeneutică totală. Istoricul religiilor ca savant şi spirit enciclopedic.

Istoricul şi Izvoarele. Textele sacre, sursele scrise aflate la baza religiilor. Textele sfinte şi revelate. Religii cu o singură carte sfântă. Religii cu mai multe cărţi sacre. Religii care au cărţi de literatură devenite sacre.

Cosmogonia. Semnificaţiile şi funcţiile mitului. Exemple de mituri. Mitul cosmogonic drept arhetipal. Variante cosmogonice în religiile lumii. Antropogonia şi eshatologia.

Doctrinele religioase. De la politeism şi henoteism la monoteism şi monism-panteism. Specificul doctrinar al fiecărei clase de religii: şamanismul pentru religiile arhaice, panteismul pentru religiile orientale, politeismul pentru religiile indo-europene şi monoteismul pentru religiile clasice.

Pantheonul zeilor. Exemple de zei în religiile lumii. Caracteristici ale zeilor. Zeul suprem.

Profetul. Viaţa profeţilor. Învăţătura profeţilor. Natura umană şi natura divină.

Cultul. Vindecarea, mantica, magia, vrăjitoria, sacrificiul, ofrandele, ritualurile, ceremoniile, meditaţia, rugăciunea, sacramentele şi sărbătorile.

Ritul funerar. Îmbălsămarea. Mumificarea. Incinerarea. Îngroparea. Sufletul. Diviziuni ale sufletului. Nemurirea sufletului. Judecata de

Apoi. Viaţa de după moarte. Filosofia şi hermeneutica. Idei religioase. Interpretarea şi înţelegerea

unor texte religioase. Dialogul religiilor. Ecumenismul. Confesiunile creştine. Dialogul

intrareligios. Dialogul interreligios. Actualitatea şi perenitatea religiei. Omul religios.

52


1. Mircea Eliade, Istorie a credinţelor şi a ideilor religioase, vol. I-III, tradusă din franceză, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.

2. Philippe Gaudin (editor), Marile religii. Iudaismul, creştinismul, islamismul, hinduismul şi budismul, tradusă din franceză de Sanda Aronescu, Editura Orizonturi şi Editura Lider, Bucureşti, 1995.

3. Mircea Itu, Filosofia şi istoria religiilor, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

4. Alexandru Stan, Remus Rus, Istoria religiilor. Manual pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991.

5. Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987.

53

PSIHOLOGIA COMUNICĂRII THE PSYCHOLOGY OF COMMUNICATION

Disciplină obligatorie; Semestrul 3, ore săptămânal – învăţământ la

zi: 2 curs; total ore semestru = 28 ; Credite = 2; colocviu


1. Domeniul general şi paradigme ale comunicării - Paradigma structural-expresivă;

- Paradigma tranzacţională; - Paradigma relaţională; - Paradigma fenomenologică.

2. Personalitate şi comunicare 3. Forme ale comunicării

- Comunicarea paradoxală; - Comunicarea defensivă; - Comunicarea proiectivă; - Comunicarea persuasivă; - Comunicarea nonviolentă;

- Comunicarea eficientă. 4. Psihologia comunicării cotidiene

- Cuplu; - Organizaţie.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Abric, J.-C., Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iaşi, 2002 2. Georgescu, M., Introducere în consilierea psihologică, Editura

Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004 3. Georgescu, M., Vademecum în psihologie proiectivă, Editura Oscar

Print, Bucureşti, 2003 4. Minulescu, M., Psihologia comunicării, e-boock, Facultatea de

Sociologie-Psihologie, Universitatea Spiru Haret 5. Mucchielli, A., Arta de a comunica, Editura Polirom, Iaşi, 2005 6. Mucchielli, A., Arta de a influenţa, Editura Polirom, Iaşi, 2005 7. Pânişoară, I.-O., Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2004 8. Prutianu, Şt., Antrenamentul abilităţilor de comunicare, Editura

Polirom, Iaşi, 2005 9. Rosenberg, M., Comunicarea nonviolentă, EFP, Bucureşti, 2005

54

LIMBA ENGLEZĂ ENGLISH LANGUAGE

Disciplină facultativă; semestrul I şi II; ore săptămânal –

învăţământ de zi: 1 curs, 1 seminar, total ore 56; total credite 6; colocviu


Prezentarea vocabularului şi verificarea însuşirii lui ca: pronunţare şi intonaţie;

Vorbirea – realizarea unui exerciţiu cât mai extins, împreună cu profesorul şi individual (în afara orelor), pentru însuşirea corectă a vorbirii-rolul efortului propriu, în vederea unei pronunţări cât mai bune;

Citirea – prezentarea şi însuşirea transcrierii fonetice, pentru o corectă pronunţare şi intonaţie. Deosebirile dintre limbile română şi engleză.

Scrierea – Însuşirea unei scrieri corecte – ulterior ascultării, vorbirii şi citirii, prin exerciţii intense în timpul orelor şi, mai ales, individual, prin copiere, dictare şi diverse exerciţii de scriere, reguli de ortografie.

Predarea lexicului şi a gramaticii şi însuşirea activă a acestora. Prezentarea vocabularului esenţial şi a structurilor gramaticale, în

forme şi structuri care se regăsesc în conversaţia uzuală, respectiv prezentarea lexicului nu în structuri cunoscute şi a structurilor noi cu ajutorul lexicului cunoscut.

Însuşirea vocabularului şi a structurilor începe printr-un proces pasiv (înţelegerea unei comunicări orale sau a unui text, fără exprimarea lui orală) şi apoi prin activarea materialului pasiv, folosirea acestuia în conversaţii, prin activităţi specifice în timpul orelor şi, în special, prin studiul individual, exerciţii cât mai multe şi diverse. Se urmăreşte însuşirea şi utilizarea unui vocabular activ, bazat pe vocabularul esenţial al limbii engleze, în vorbire (dialog), scriere (compuneri) etc. Aceasta este constituit din cuvintele de primă necesitate, împreună cu structurile gramaticale de bază.


1. xxx Come along, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005 2. S. Marcoci, Janeta Lupu, Essentials of Journalism, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti, 2002. 3. Adina Mihaela Barbu, Sebastian Chirimbu, English Language for

daily use, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

55

LIMBA FRANCEZĂ FRANÇAIS LANGUAGE

Disciplină facultativă; semestrul 1 şi 2; ore săptămânal –

învăţământ de zi: 1 curs, 1 seminar; total ore-56; credite 6; colocviu


a. Situaţii de comunicare curentă socio-profesională orală şi scrisă. Relaţii socio-profesionale: Saluer, s’informer,Prendre contact, nationalités, Demander son chemin, Voyager, A l'hôtel, Téléphoner, Se plaindre de sa chambre d’hôtel. Moyens de transport, Prendre le train, Prendre l'avion, Appeler un taxi, Prendre le métro, Prendre le repas, Au café:, Prendre un verre; Au restaurant. Les petits commerces : Chez le boulanger, Chez l'épicier, Chez le boucher, Faire des achats, Acheter un cadeau, Au bureau de poste.

b. Morfosintaxa propoziţiei: L'article (défini, indéfini, partitif), Le nom (genre, nombre), L'adjectif (démonstratif, possessif, interrogatif-exclamatif, numérique), Le pronom (personnel, démonstratif, possessif), Le verbe, Le mode: indicatif, impératif, conditionnel présent, Les temps de l'indicatif (présent, futur, imparfait, passé composé)


1. Bondrea, E., Drăgoi, S., Le français en situations, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005

2. Bondrea, E. (coord), Iliuţă, S., Le français en situation, Discours quotidien, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

3. Cristea, T., Bondrea, E., Eléments de grammaire française, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004

56

PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI PSYCHOLOGY OF EDUCATION

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curriculum-ului

pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 1; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs; 2 seminar; total ore semestru 56; 5 credite; examen.


• Specificul studiului psihologiei educaţiei: statutul epistemologic al psihologiei educaţiei; priorităţi ale studiului psihologiei educaţiei.

• Dezvoltarea psihică şi educaţia: problematica educabilităţii; dez-voltarea cognitivă, afectivă, socio-morală şi consecinţele în plan educativ.

• Formarea şi dezvoltarea personalităţii: structura personalităţii; formarea caracterului; dezvoltarea aptitudinilor.

• Elemente de psihologia învăţării: caracteristicile şi condiţiile învăţării; metode de învăţare eficientă.

• Succesul şcolar şi social: factori determinanţi; evaluarea şi prevenirea insuccesului; problematica devianţei comportamentale.

• Dimensiuni psihologice ale activităţii educative: rolul profesional şi personalitatea profesorului.


1. Radu N. (coord.), Psihologia educaţiei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

2. Cosmovici, A., Iacob L.(coord.), Psihologie şcolară, Editura, Polirom, Iaşi, 1998/1999.

3. Creţu C., Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iaşi, 1997.

57

INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE FUNDAMENTALS OF PEDAGOGY

TEORIA ŞI METODOLOGIA CURRICULUMULUI THE THEORY AND METHODOLOGY OF THE CURRICULUM


pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; anul I, sem. 2; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs; 2 seminar; total ore semestru 56; 5 credite; examen.


• Pedagogia şi sistemul ştiinţelor educaţiei: educaţia – obiectul specific de studiu al pedagogiei, caracteristicile şi structura educaţiei, perspectiva pedagogică în abordarea şi studierea educaţiei, problematica contemporană a educaţiei. Formele educaţiei: educaţia formală, nonformală şi informală; relaţiile, notele definitorii şi continuitatea dintre formele educaţiei. Domeniile educaţiei: educaţia intelectuală, moral-civică, profesională, estetică, fizică, religioasă; noile educaţii. Sistemul instituţional al educaţiei: şcoala, familia, comunitatea locală, organizaţiile cultural – educative, şi nonguvernamentale, asociaţiile profe-sionale, societăţile ştiinţifice unităţile economice, mass-media etc.

• Teoria şi metodologia curriculum-ului: curriculum-ul – concepte fundamentale: curriculum general, Curriculum Naţional, curriculum specializat, curriculum subliminal, curriculum formal, curriculum informal, curriculum scris, curriculum predat, curriculum învăţat, curriculum recomandat. Componentele curriculare: finalităţi, (ideal, scopuri, obiective), conţinut – tendinţe în organizarea conţinuturilor curriculare (monodisciplinaritatea, multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea, transdis-ciplinaritatea); timp (plaja orară), strategii de predare-învăţare, strategii de evaluare. Produsele curriculare: documente oficiale (planul – cadru de învăţământ; programele şcolare; manualele şcolare) şi materialele auxiliare, în sprijinul profesorilor şi elevilor (curriculum-ul de suport). Evaluarea curriculum-ului – cadru conceptual şi metodologie; calităţile unui bun curriculum: extensia, echilibrul, relevanţa, diferenţierea, continuitatea şi progresia, calităţi fundamentale ale curriculum-ului.


1. Radu, I., T., Pedagogie, fundamente teoretice, Editura V. & I Integral, 2002.

2. Dewey, J., Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992.

58

3. Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ - Dobridor, I., Pânişoară, I.- O., Prelegeri pedagogice, Iaşi, Polirom, 2001.

4. Cucoş, C., Pedagogie (Ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Editura Polirom, Iaşi, 2002.

5. Creţu, C., Teoria curriculumului şi conţinuturile educaţiei, Editura Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi,1999.

6. Şerdean, I., Pedagogie – Compendiu, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004.


• JURNALISM

ANUL II


59


În atenţia studenţilor anului I

Studenţii anului II, anul universitar 2006-2007, au, în continuare, toate infor-maţiile esenţiale utile (Planuri de învăţă-mânt, programe analitice şi informaţii generale pentru următorii 2 ani – II şi III, respectiv anii universitari 2006-2008).

60

Ghidul va constitui un îndrumar până la finalizarea ciclului de studii universitare de licenţă.

Facu

ltate

a: F

ILO

ZOFI

E ŞI

JUR

NA

LISM

D

omen

iul d

e st

udii

univ

ersi

tare

de

licenţă

: FIL

OZO

FIE;

ŞTI

INŢE

ALE

CO

MU

NICĂ

RII

Sp

ecia

lizar

ea F

ILO

ZOFI

E şi

Spe

cial

izar

ea JU

RN

ALI

SM

Form

a de

învăţă

mân

t: Z

i, FR

, I.D

. D

urat

a st

udiil

or (n

r. c

redi

te):

3 a

ni

61

62

PROGRAME ANALITICE ANUL II

FILOSOFIE MODERNĂ I MODERN PHILOSOPHY I

Disciplină obligatorie; sem. 3; ore săptămânal – învăţământ zi:

2 curs 1 seminar; total ore semestru 42; 5 credite; examen


− Problematica filosofiei moderne − Umanismul renascentist − Sistemele filosofice renascentiste (Cusanus şi Bruno) − Principiile empirismului modern − Raportul materie-formă, gnoseologia şi metoda inductivă la Bacon − Conceptele de corp, cunoaştere şi stat la Hobbes − Distincţia calităţi primare-calităţi secundare şi fundamentarea

gnoseologiei empiriste la Locke − Subiectivism şi nominalism la Berkeley − Scepticismul şi problema cauzalităţii la Hume − Principiile raţionalismului modern − Dualismul, raţionalismul şi metoda intuitiv-deductivă la Descartes − Monismul, raţionalismul şi problema libertăţii la Spinoza − Pluralismul, formele adevărului şi libertatea la Leibniz


- Ioan N. Roşca, Filosofie modernă (empirismul şi raţionalismul), Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005

- Ioan N. Roşca (coordonator), Filosofie modernă. Sinteze şi texte alese, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.

- Francis Bacon, Noul Organum – partea I, Editura Academiei, Bucureşti, 1957

- John Locke, Eseu asupra intelectului omenesc, vol. I, cartea I: Despre ideile înnăscute, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961.

- René Descartes, Discurs asupra metodei, Editura Academiei, Bucureşti, 1990

- Benedict Spinoza, Etica – partea I şi a IV-a, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972 (sau altă ediţie)

- G. W. Leibniz, Mondologia, în Opere filosofice I, Editura Ştiinţifică, 1972.

63

ONTOLOGIE I

ONTOLOGY I Disciplină obligatorie; sem. 3; ore săptămânal – învăţământ zi:



A. Obiectul, problematica şi rostul ontologiei Ontologia ca teorie a fiinţei şi teorie a existenţei. Locul şi rolul

ontologiei în sistemul disciplinelor filosofice. Semnificarea principalelor concepte cu care operează ontologia (fiinţa, existenţa, devenirea). Raporturile dintre individual şi universal; mecanismele şi motivaţiile transcenderii; transcenderea ca diferenţiere ontologică; ideea de participare. Ştiinţa şi proiectarea ontologică. Nevoia actuală de transcendent şi de ontologie. Problematica ontologică. Raporturile dintre fiinţă şi existenţă, dintre fiinţă şi nefiinţă (neant), dintre fiinţă pură şi fiinţă determinată, dintre lumea ideilor şi lumea lucrurilor. Structura lumii obiective. Ideea de întreg (unu) şi parte (multiplu). Principiul ca temei şi principiu ontologic.

Ontologie primă şi ontologie secundă; ontologiile regionale. Universul ca existenţă, arhitecturarea existenţei; existenţă „dată” (obiectivă) şi existenţa „creată” (de subiect); omul ca instanţă existenţială, ca entitate ontic-ontologică.

B. Modele ontologice în istoria filosofiei Modelarea ontologică în filosofia antică (Parmenide, Socrate, Platon,

Aristotel, Plotin); în filosofia medievală (Augustin, Toma d'Aquino); în filosofia modernă (Descartes, Spinoza, Leibniz, D'Holbach, V. Conta, Kant, Hegel, Marx); în filosofia contemporană (B. Russell, L. Wittgenstein, R. Carnap; M. Heidegger, J.P. Sartre, K. Ispers; Nicolai Hartmann, K. Popper); în filosofia românească (L. Blaga, C. Noica).

C. Semnificări actuale ale conceptelor ontologice şi ale proble-maticii ontologice

Fiinţa în sine şi fiinţa determinată. Cercul devenirii; cunoaşterea ca modalitate a devenirii. Ştiinţa şi proiectarea ontologică

Ontic şi ontologic în conceperea existenţei umane. Transcendent şi imanent în perspectivă filosofică şi teologică. Conceptul de lume şi conceptul de realitate. Omul ca entitate centrică a lumii; locul şi rolul lui Dumnezeu în lumea Omului.

64


1. Tudosescu Ion, Tratat de Ontologie, vol. I, Fiinţă, esenţă, existenţă, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,2002;

2. Heidegger Martin, Repere pe drumul gândirii, Editura Politică, Bucureşti, 1988.

3. Wittgenstein Ludwig, Tractatus logico-philosophicus, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991.

4. Noica Constantin, Devenirea întru fiinţă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1981.

5. Popper Karl, Epistemologie fără subiect cunoscător, în vol. Epistemologie, orientări contemporane, Editura Politică, Bucureşti, 1974.

65

EPISTEMOLOGIE I

EPISTEMOLOGY I Disciplină obligatorie; sem. 3; ore săptămânal – învăţământ zi:



Cunoaşterea comună şi cunoaşterea ştiinţifică. Metoda în ştiinţă şi în filosofie. Empirismul lui Fr. Bacon şi raţionalismul cartezian ca programe epistemologice şi metodologii generale. Contribuţia lui Kant la problematica epistemologică.

Raţionalismul critic fondat de K. Popper. Ştiinţa „normală” şi revoluţiile ştiinţifice potrivit lui Th. Kuhn.

Epistemologia genetică în viziunea lui Piaget Logicism, formalism hilbertian şi intuitismul în epistemologia matematicii.

Teorii despre adevăr şi despre criterii ale adevărului; tipuri principale de adevăr.

Teoria ştiinţifică – nivele de construcţie şi de verificare; axiomatizare şi formalizare. Etapele observaţiei şi ale experimentului în cercetarea ştiinţifică. Model şi modelare în ştiinţă. Ipoteza ştiinţifică – caracteristici şi tipuri principale.


1. A. Dobre, Introducere în epistemologie, Editura a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

2. St. Georgescu, M. Flonta, I. Pârvu, Teoria cunoaşterii ştiinţifice, Editura Academiei Bucureşti, 1982 (capitolele 2, 4, 5, 7).

3. Im. Kant, Critica raţiunii pure, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969 (Prefaţa lui Kant la ediţia a doua, Introducere, Estetica transcendentară, Antinomiile raţiunii pure, p. 372 – 399).

4. Th. Kuhn, Structura revoluţiilor ştiinţifice, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.

5. J. Piaget, Epistemologia genetică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973.

66

TEORIA ARGUMENTĂRII ŞI EXPLICAŢIEI

THE THEORY OF ARGUMENTATION AND EXPLANATION Disciplină obligatorie; Semestrul 3; ore săptămânal – învăţământ la

zi: 2 curs 1 seminar; total ore semestru 42; 5 credite; Evaluare: examen


• Repere clasice şi contemporane în determinarea argumentării – Argumentarea între filosofie, logică şi retorică – Revigorarea teoriei argumentării: neoretorica la Chaïm Perelman şi

Lucie Olbrecht-Tyteca; modelul analitic şi substanţial la Stephen Toulmin – Noi direcţii de integrare şi analiză a discursului argumentativ: logica

informală (J. Anthony Blair, Ralph H. Johnson, John Woods, D. Walton); logica discursivă (Jean-Blaise Grize); problematologie (Michel Meyer); pragmatică dialectică (Frans H. van Eemeren, Rob Grootendorst); practică lingvistică (Oswald Ducrot, Jean-Claude Anscombre)

• Specificitatea discursului argumentativ – Raţionament şi argumentare – Argumentare şi demonstraţie – Explicaţie şi argumentare – Argumentare şi retorică • Argument şi non-argument. Indicatori argumentativi • Modalităţi de reprezentare a argumentărilor – Schemele analitice şi substanţiale la Stephen Toulmin – Diagramele Beardsley-Thomas • Tipuri de argumentare • Tehnici de argumentare • Evaluarea argumentărilor • Argumentare şi cotra-argumentare • Persuasiune şi manipulare. Sofismul în practica argumentativă • Explicaţia – Aspecte teoretice şi metodologice – Tipuri şi modele de explicaţie


1. Teodor Dima, Explicaţie şi înţelegere, vol. I – Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980 şi vol. II – Editura Grafix, Iaşi, 1994

67

2. Andrei Marga, Introducere în teoria argumentării şi metodologie, Editura Presa Universitară Clujeană, 2004

3. Constantin Sălăvăstru, Teoria şi practica argumentării, Editura Polirom, Iaşi, 2003

4. Drăgan Stoianovici, Argumentare şi gândire critică, Editura Universităţii Bucureşti, 2005

5. Nigel Warburton, Cum să gândim corect şi eficient, Editura Trei, Bucureşti, 1999, traducere din limba engleză de Carmen Dumitrescu, cu „Prefaţă” de Sorin Vieru

68

LIMBAJUL JURNALISTIC THE JOURNALISTIC LANGUAGE




Cursul prezintă importantele mutaţii produse în structura stilistică a jurnalismului contemporan, începând cu anul 1990. Conţine: Limbajul în viziunea lui Ferdinand de Saussure. Accepţiuni ale conceptului de stil. Stiluri artistice şi stiluri nonartistice. Constituirea unii stil publicistic, o chestiune controversată. Opinii pro şi contra. Evoluţia stilistică a presei româneşti între 1948-1989. Caracteristici. Tipuri de publicaţii. Presa românească între 1990 şi 2004. Diversitatea ei stilistică. Tipologizări. Reprezentanţi. Ghiduri, dicţionare şi lucrări de referinţă despre mass-media românească


Miclău Paul, Sistemul limbajului, în Sistemele limbii, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1970, pp. 7-26.

Petcu Marian, Tipologia presei româneşti, Editura Institutul European, Iaşi, 2000

Roşca Luminiţa, Producţia tetului jurnalistic, Editura Polirom, Iaşi, 2005.

Toma Ion, Sivestru Elena, Chişu Lucian, Compendiu de limba română, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Zafiu Rodica, Diversitatea stilistică în româna actuală, Editura Universităţii din Bucureşti, 2001.

69

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ROMÂNEASCĂ ROMANIAN CULTURE AND CIVILISATION


2 curs; total ore semestru 28; 2 credite; colocviu


Afirmarea spiritului naţional în prima jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a intrării culturii româneşti în contextul curentului romantic dominant în Europa vremii. „Dacia Literară”.

Spiritul critic al „Junimii” exprimat de Titu Maiorescu. Critica lui nu se mărgineşte doar la literatură, ci cuprinde şi instituţiile, adică structurile societăţii româneşti (formele fără fond). Epoca sintezelor literare: Eminescu, Caragiale, Creangă. Ctitorii specificului naţional formaţi la şcoli europene: Nicolae Grigorescu, George Enescu.

Momentul N. Iorga: literatura românească apreciată în comparaţie cu literatura străină la sfârşitul secolului al XIX-lea. Afirmarea specificului naţional după ce cunoscuse realităţile europene. „Semănătorul”, „Viaţa Românească”, problema ţărănească şi ideea de România Mare, reacţia simbolistă. Întrebarea esenţială pusă la începutul secolului XX: ce am preluat de la cultura univer-sală, cu ce am contribuit la definirea ei? (G. Ibrăileanu, C. Rădulescu-Motru).

Afirmarea plenară a culturii româneşti între anii 1919-1944. Specificul naţional ortodoxist (Nichifor Crainic), românismul

(C. Rădulescu-Motru), sincronismul (Eugen Lovinescu), idealul calsic (Tudor Vianu, G. Călinescu), sinteza universală (C. Brâncuşi, G. Enescu). Sinteza românească (G. Călinescu, T. Vianu, E. Lovinescu).

1944-1947. Lupta împotriva tradiţiilor şi a specificului naţional în numele principiului internaţionalist şi al luptei de clasă.

II. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Valeriu Râpeanu, Orientări în cultura română modernă, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

2. N. Iorga, O nouă epocă de cultură, Editura Fundaţiei România de Mâine, colecţia Mari ziarişti români, ediţie de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 2000.

3. G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, în Opere I, Editura Minerva, Bucureşti, 1974, pp. 3 – 173.

4. C. Rădulescu-Motru, Românismul, Editura Ştiinţifică, 1992, ediţie Gh. Al. Cazan.

5. Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, Editura Cugetarea. 6. Ion Zamfirescu, Spiritualităţi româneşti, Editura Vivaldi, 2001.

70

POLITOLOGIE POLITOLOGY




Introducere. Obiectul şi problematica ştiinţei politice. Politologia şi ştiinţele socio-umane. Metode şi criterii analitice în politologie. Funcţiile politologiei.

Perspectiva teoretică; concepte, principii, doctrine. Sistem politic şi raporturi politice; cultură şi valori în sfera politicii. Procese şi situaţii politice; teoria grupurilor. Interese, idealuri, ideologii. Puterea politică. Putere şi opoziţie; finalitate socială a politicii.

Perspectiva praxiologică. Analize şi concluzii aplicative. Regimurile politice şi schimbarea socială. Regimuri şi sisteme politice contemporane; diversitatea tipologică. Dinamica instituţiilor politice. Efecte în plan instituţional ale integrării europene. Statul – instituţie politică fundamentală. Partide şi sisteme de partide Democraţiile. Structuri şi forme de guvernare democratică. Parlamente şi reprezentare. Guvernele. Politicile publice. Comunicarea politică. Mass-media în viaţa politică. Procese politice în spaţiul internaţional. Globalizarea.


1. Mitran, Ion, Nichiţelea, Pamfil, Politologie, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006

2. McLean. Iain (coordonator.), Oxfort. Dicţionar de politică, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001

3. Goodin Robert Klingemann (coordonator.), Manual de ştiinţă politică, Editura Polirom, Iaşi, 2005

4. Pasquino, Gianfranco, Curs de ştiinţă politică, Editura Institutul European, Iaşi, 2002

71

FILOSOFIE MODERNĂ II MODERN PHILOSOPHY II




− Materialismul francez din secolul al XVIII-lea − Iluminismul francez: Voltaire (principiile ontologice şi cele

gnoseologice, filosofia istoriei); Rousseau (ontologia, gnoseologia, concepţia despre om, stat, societate, cultură).

− Filosofia lui Kant (cunoaşterea pe treapta sensibilităţii, a intelectului şi a raţiunii; conceptul de metafizică; etica; estetica; filosofia istoriei).

− Raportul dintre Eu şi Non-Eu şi problematica omului la Fichte − Principiul identităţii sau al indiferenţei contrariilor la Schelling − Filosofia lui G.W. Fr. Hegel (structura filosofiei hegeliene, sistemul

categoriilor şi filosofia istoriei)

II. BIBLIOGRAFIA MINIMALĂ OBLIGATORIE

- Ioan N. Roşca (coord), Filosofie modernă. Sinteze şi texte alese, Editura Fundaţiei România deMâine, Bucureşti, 2003

- Gh. Al. Cazan, Introducere în filosofie. Filosofia medievală şi modernă (cap. Iluminismul, J.-J. Rousseau, Imm. Kant), Editura Actami, Bucureşti, 1996

- P.P. Negulescu, Scrieri inedite III Filosofia modernă, Editura Academiei.

- Imm. Kant, Critica raţiunii pure (Introducere), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969

- Imm. Kant, Prolegomene, Editura All, Bucureşti, 1996 - G.W.Fr. Hegel, Prelegeri de filosofie a istoriei (Introducere), Editura

Academiei, Bucureşti, 1963.

72

ONTOLOGIE II (TEORIA EXISTENŢEI) ONTOLOGY II (THE THEORY OF EXISTENCE)




A. Teoria generală a existenţei. Ştiinţa şi problema ontologică Materie şi materialitate. Perspectivă ontologică asupra conceptului de

materie. Spaţiul şi timpul. Materie, mişcare şi spaţio-temporalitate din perspectivă relativistă şi postrelativistă; timp şi eternitate. Timp fizic, timp biologic, psihic, social. Infinitatea universului în ştiinţa şi filosofia modernă. Raporturile dintre finit şi infinit. Dimensiuni şi ipostaze ale infinitului în filosofia şi ştiinţa contemporană. Conceptul de unitate a universului; universul metagalactic şi universul deschis. Tabloul actual al universului. Posibilitate şi realitate; probabilitatea. Conceptul de realitate (fizică); realitatea ca act şi posibilitate înfăptuită; posibilitatea ca potenţă şi virtualitate, ca realitate în devenire. Reflectare şi conştiinţă. Constanţă de sine şi conştiinţă pentru sine, conştiinţa individuală şi conştiinţă socială.

B. Dialectica devenirii şi determinismului Existenţă şi devenire. Entropie şi negentropie, emergenţă şi

autoorganizare, departe de echilibru şi aproape de echilibru, stabilitate structurală şi disipare structurală în procesul devenirii. Ideea de progres. Determinism şi indeterminism. Hazard şi necesitate. Cauzalitate şi proba-bilitate; conceptul de cauzalitate statistică. Cauzalitate imanentă şi cauzalitate tranzitivă. Cauzalitate şi condiţionare, cauzalitate inversă. Problema cauzalităţii în ştiinţa contemporană.

Finalitate şi scop. Finalitatea ca raport cauzal biunivoc (conexiune inversă). Ideea de scop; scopul ca modalitate finalistă de raportare cognitivă şi practică. Funcţionalitatea scopului în acţiunea umană. Paradigma actuală a ideii de determinism, determinism şi finalism, determinism şi indeterminism în ştiinţa contemporană. Predeterminism şi autodeterminare, necesitate şi libertate, libertate şi destin în determinismul vieţii sociale şi umane. Libertate răspundere şi responsabilitate

C. Ontologia umanului - elemente Omul şi condiţia umană. Omul ca existenţă, subiect şi agent. Esenţă

umană şi condiţie umană. Model uman şi problematică umană. Libertate şi destin uman. Înstrăinare şi dezînstrăinare. Principiul umanismului.

73


1. Tudosescu Ion, Tratat de ontologie, vol. II (Esenţă, devenire, determinism); vol. III (partea a III-a – Existenţă şi înfăptuire umană), Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003, şi, respectiv, 2004.

2. Pârvu Ilie, Infinitatea lumii, Editura Politică, Bucureşti, 1985 3. Hawking, Stephen, Scurtă istorie a timpului. De al Big-Bang la

gândurile negre, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994. 4. Prigogine, Ilya; Stengers, Isabell Noua alianţă. Metamorfoza ştiinţei

(Introducere, capitolul IV), Editura Politică, Bucureşti, 1984. 5. Suppes, Patrick, Metafizica probabilistă, Editura Humanitas,

Bucureşti,1990.

74

EPISTEMOLOGIE II EPISTEMOLOGY II




Problema şi problematizarea în ştiinţă. Inferenţa inductivă: tipuri principale şi trăsături caracteristice. Forme ale inferenţei deductive în ştiinţă; critica „cercului vicios” al deducţiei. Modele ale cauzalităţii în filosofie şi ştiinţă. Complexitatea cauzalităţii în viaţa socială. „Temele” lui G. Holton şi rolul lor în evoluţia cercetării ştiinţifice. Creaţia şi creativitatea în ştiinţă, ca problemă epistemologică. Structuri logice şi construcţii metaforice ale limbajului; rolul acestora în creativitatea ştiinţifică. Conceptul de risc în ştiinţă şi tehnologie. Interacţiunea dintre morală, ştiinţă şi tehnologie. Critica „neutralităţii etice” a ştiinţei


1. A. Dobre, Introducere în epistemologie, ediţia a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

2. St. Georgescu, M. Flonta, I. Pârvu, Teoria cunoaşterii ştiinţifice, Editura Academiei, Bucureşti, 1982 (capitolele 13, 15, 16).

3. K. Popper, Mizeria istoricismului, Editura All, Bucureşti, 1996. 4. P. Suppes, Metafizica probabilistă, Editara Humanitas, Bucureşti,

1990 5. xxx Istoria ştiinţei şi reconstrucţia ei conceptuală (coord.

I. Pârvu) Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.

75

UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN PRESĂ THE USE OF COMPUTER IN MEDIA




– Implicaţiile informaticii şi microelectronicii în presă – Noile tehnologii – Istoria calculatorului personal – Ce este un calculator? – Descriere (principalele componente) - caracteristici - domenii de utilizare şi limitări - hardware şi software – Tipuri de computere – Componentele calculatorului - Microprocesorul - Memoria internă - Memoria externă - Elemente periferice - Tastatura - Monitorul - Imprimanta - Mouse-ul - Diverse – Prelucrări – Tehnoredactare computerizată

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE

1. Mareş, Daniel Marius, Informatică şi bazele generale de operare pe calculator, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001.

76

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI

THE CONCEIVEMENT AND CREATION OF THE NEWSPAPER




Introducere în studiul disciplinei. Mijloace de comunicare – funcţiile lor. Presa scrisă. Efecte şi forme de influenţare exercitate de presa scrisă. Tipologia presei scrise. Premise ale ziarului modern. Scurt istoric al conceperii publicaţiilor. Presa românească şi tranziţia.

Structura tematică a cursului. Redacţia – organizatorice, ierarhii şi atribuţii profesionale. Statutul psiho-profesional al ziaristului (Reporterul, Editorul). Program şi politică editorială. Şedinţa de sumar. Secretariatul de redacţie – departamentul sinteză. Machetarea. Management de presă.


1. Brielmaich P., Wolf E., Ghidul tehnoredactare, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

2. Gailland Pr., Tehnica jurnalistului, Editura Ştiinţifică, 2000. 3. Guery L., Le secretariat de redaction, Paris, 1995 (Biblioteca

facultăţii). 4. Cernat Mihai, Conceperea şi elaborarea ziarului (curs), Editura

Fundaţiei România de Mâine, 2003.

77

JURNALISMUL DE AGENŢIE THE JOURNALISM OF AGENCY




Noţiuni privind agenţiile de presă. Definirea şi rolul agenţiilor. Locul agenţiilor de presă pe piaţa de informaţie. Informatizare şi standardizare în activitatea agenţiilor.

Teoria şi practica jurnalismului de agenţie. Particularităţile jurnalismului de agenţie. Organizarea şi funcţionarea agenţiilor de presă. Sursele: culegerea, verificarea, atribuirea şi difuzarea informaţiilor. Genurile jurnalismului de agenţie.. Metode şi tehnici standard de redactare şi relatare. Relatarea fragmentată în flux continuu. Aplicaţii practice: relatarea evenimentelor neanticipate; relatarea evenimentelor anticipate. Obiectivitate şi subiectivitate în jurnalismul de agenţie.

Agenţiile de presă în sistemul mass-media. Apariţia şi evoluţia agenţiilor de presa. Tipologia agenţiilor de presă: agenţii specializate, agenţii naţionale şi internaţionale, agenţii mondiale. Agenţiile de presă din România: agenţii de stat şi agenţii particulare.


1. *** La început a fost cuvântul. Manualul Agenţiei France Presse, vol. 1, Editura 2-a, Editura Fundaţiei Rompres, Bucureşti, 1999.

2. Bertrand Claude-Jean, (coordonator), O introducere în presa scrisă şi vorbită, Editura Polirom, Iaşi, 2001.

3. Ph. Gaillard, Tehnica jurnalismului, Editura Ştiinţificã, Bucureşti, 2000

4. Pamfil Nichiţelea, Agenţii de presă, Editura a 2-a, Editura Arvin Graphics Press, Bucureşti, 2003

5. Florica Vlăsceanu, Un secol de agenţii de presă româneşti, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2000.

78

LIMBA ENGLEZĂ ENGLISH LANGUAGE

Disciplină facultativă; sem. 3; ore săptămânal – învăţământ zi:

1 curs, 1 seminar; total ore semestrul: 28; 3 credite; colocviu


Prezentarea vocabularului şi verificarea însuşirii lui ca: pronunţare şi intonaţie;

Vorbirea – realizarea unui exerciţiu cât mai extins, împreună cu profesorul şi individual (în afara orelor), pentru însuşirea corectă a vorbirii-rolul efortului propriu, în vederea unei pronunţări cât mai bune;

Citirea – prezentarea şi însuşirea transcrierii fonetice, pentru însuşirea corectă a pronunţării şi intonaţiei. Deosebirile dintre limbile română şi engleză.

Scrierea – Însuşirea unei scrieri corecte – ulterior ascultării, vorbirii şi citirii, prin exerciţii intense în timpul orelor şi, mai ales, individual, prin copiere, dictare şi diverse exerciţii de scriere, reguli de ortografie.

Predarea lexicului şi a gramaticii şi însuşirea activă a acestora. Prezentarea vocabularului esenţial şi a structurilor gramaticale, în

forme şi structuri care se regăsesc în conversaţia uzuală, respectiv prezentarea lexicului nu în structuri cunoscute şi a structurilor noi cu ajutorul lexicului cunoscut.

Însuşirea vocabularului şi a structurilor începe printr-un proces pasiv (înţelegerea unei comunicări orale sau a unui text, fără exprimarea lui orală) şi apoi prin activarea materialului pasiv, folosirea acestuia în conversaţii, prin activităţi specifice în timpul orelor şi, în special, prin studiul individual, exerciţii cât mai multe şi diverse. Se urmăreşte însuşirea şi utilizarea unui vocabular activ, bazat pe vocabularul esenţial al limbii engleze, în vorbire (dialog), scriere (compuneri) etc. Aceasta este constituit din cuvintele de primă necesitate, împreună cu structurile gramaticale de bază.


1. xxx Come along, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

2. S. Marcoci, Janeta Lupu, Essentials of Journalism, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.

79

LIMBA FRANCEZĂ FRANÇAIS LANGUAGE

Disciplină facultativă; semestrul 3; ore săptămânal – învăţământ zi:

1 curs, 1 seminar; total ore sem.: 28; 3 credite; colocviu


• Metoda comparată; • Studierea limbii orale şi scrise, în funcţie de context şi împrejurări:

„expression orale, expression écrité”; • Analiza de text; • Principii de: – realizarea unui interviu (expression orale) – conceperea unui articol de ziar, unei ştiri: „compte-rendu”, rezumat,

editorial synthese (expression écrite). Revizuirea cunoştinţelor de limbă: − noţiuni de fonetică cu exerciţii aferente − gramatică comparată: − substantivul şi determinanţii săi; − verbul şi valoarea timpurilor şi a modurilor; − propoziţia şi implicaţiile ei în franceză spre deosebire de limba

română; − lexicul şi plasarea lui în context. Articolul de dicţionar; alegerea

vocabularului adecvat în funcţie de sinonimie, registru de stil şi principiile formării corecte în limba franceză;

− semantica expresiei idiomatice şi a locaţiunii.


1. Metodă modernă de franceză, Editura Univers, Bucureşti, 1997 2. Franceza de astăzi - Le français branché, Editura Humanitas, Bucureşti 3. Dicţionar modern român-francez DIMORF, Editura Univers, Bucureşti,

1998 4. Ziare şi reviste franceze de actualitate (din 2006)

80

TEORIA ŞI METODOLOGIA INSTRUIRII THE THEORY AND METHODOLOGY OF TRAINING

TEORIA ŞI METODOLOGIA EVALUĂRII THE THEORY AND METHODOLOGY OF ASSESMENT


pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 3; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 2 seminar; total ore semestru 42; 5 credite; examen.


Teoria şi metodologia instruirii: Procesul de învăţământ şi instruire. Procesul de învăţământ ca sistem; concepte fundamentale; instruire, predare, învăţare, evaluare; principiile şi organizarea procesului de învăţământ. Metode de instruire; delimitări conceptuale: metodologie, metode, strategie didactică; modele de instruire; sistemul metodelor de instruire. Esenţa şi conţinutul principalelor metode de instruire: metode expozitive, metode active şi interactive, metode de explorare sau metode bazate pe contactul cu realitatea, metode de comunicare scrisă. Proiectarea activităţii didactice; delimitări conceptuale: lectura programei în contextul aplicării noului currriculum naţional; planificarea calendaristică; algoritmul proiectării didactice pentru: proiectul unităţii de învăţare, activităţii de evaluare; relaţia dintre lecţie şi unitatea de învăţare. Stiluri de comunicare didactică şi competenţe educaţionale ale personalului didactic.

Teoria şi metodologia evaluării: Concepte-cheie ale evaluării educa-ţionale: măsurare, apreciere, judecată expertă. Tipuri de rezultate şcolare supuse acţiunilor evaluative. Calităţi metrologice ale instrumentelor de evaluare. Tipologia demersurilor şi instrumentelor de evaluare educaţională. Evaluarea iniţială; evaluarea formativă; evaluarea finală. Tehnici de evaluare a rezultatelor şcolare; metodologia şi tehnicile construirii instrumentelor de evaluare a rezultatelor şcolare. Calitatea şi eficienţa instrumentelor de evaluare educaţională.


1. Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2004.

2. Jean Vogler (coord.), Evaluarea în învăţământul preuniversitar, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

81

3. Lisievici, P. (coord.), Ţăranu Mihaela, Tudorică Roxana, Pedagogie. Concepte, metode şi tehnici esenţiale, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

4. Lisievici, P., Evaluarea în învăţământ. Teorie, practică, instrumente, Editura Aramis, Bucureşti, 2002.

5. Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.

82

DIDACTICA FILOSOFIEI PHILOSOPHY DIDACTICS

Disciplină facultativă (în vederea obţinerii Adeverinţei de

profesor); Sem. 4; Ore săptămânal-învăţământ de zi: 2 curs, 2 seminar; Total ore semestru 56; Credite 5; examen


• Disciplinele filosofice în contextul curricumului naţional: noul curriculum, concepte, principii; planurile-cadru de învăţământ; programele şcolare; standardele curriculare de performanţă; proiectarea curricumului local; aplicaţii.

• Îndrumarea instruirii: instruirea centrată pe elev; instruirea diferenţiată; conflictul paradigmatic; o didactică a problemelor; formarea deprinderilor de gândire analitică; argumentarea filosofică; interpretarea textului filosofic; aplicaţii.

• Metode de predare: metoda dialogală, metoda magistrală, demonstraţia, grupul de discuţie şi de dezbatere, brainstorming, Phillips 66, sinectica, focus-grup, fishbowl, controversa creativă, studiul de caz, rezolvarea creativă a problemelor, organizatorul grafic ş.a.; aplicaţii.

• Evaluarea: specificitate, traseul modern al evaluării şi efectul backwash; evaluarea formativă şi sumativă, criterială şi normativă; test şi item, itemi obiectivi (cu răspuns selectat), semiobiectivi şi subiectivi (cu răspuns deschis); clonarea şi dezvoltarea itemilor; evaluarea capacităţilor de nivel superior; matricea de specificaţii; strategii alternative de evaluare (observaţia sistematică, grila de evaluare/autoevaluare, chestionarul, referatul, investigaţia, proiectul, portofoliul); aplicaţii.

• Proiectarea demersului didactic: analiza programelor şcolare; planificarea calendaristică; conceptul de unitate de învăţare; proiectarea secvenţială; aplicaţii.


Aurel M. Cazacu, Didactica filosofiei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006


ANUL III


83


86

PROGRAME ANALITICE ANUL III

FILOSOFIE CONTEMPORANĂ I CONTEMPORARY PHILOSOPHY I




• Succesiunea hegeliană (L. Feuerbach, M. Stirner, K. Marx, F. Engels) • Neohegelianismul (F. de Sanctis, B. Croce, G. Gentile, R. Kroner,

T.H. Green, F. Bradley) • Neo-kantianismul (F.A.Lange, H.Cohen, P.Natorp, W.Windelband,

H.Rickert, E.Cassirer) • Pozitivismul şi neo-pozitivismul (A.Comte, E.Mach, R.Avenarius,

B.Russell, L.Wittgenstein, R.Carnap, M.Schlick, K.Popper, Th.Nagel, G.Ryle) • Filosofia vieţii şi intuiţionismul (A.Schopenhauer, Fr. Nietzsche,

W.Dilthey, H.Bergson) • Evoluţionismul (Ch. Darwin, H.Spencer)


1. Alexandru Boboc, Ioan N. Roşca, Filosofie contemporană în texte alese şi comentate, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004

2. N.Bagdasar, V.Bogdan, C.Narly, Antologie filosofică. Filosofi străini, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 1995

3. P.P.Negulescu, Istoria filosofiei contemporane, vol. I-IV, 1941-1944 4. *** Istoria filosofiei moderne. Omagiu prof. Ion Petrovici, vol. II,

III şi IV, Societatea Română de Filosofie, 1938-1941 5. F.Fellmann (ed.), Istoria filosofiei în secolul al XIX-lea, Editura

ALL, Bucureşti, 2000. 6. Al. Boboc, Filosofia contemporană. Orientări şi stiluri de gândire

semnificative, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

87

FILOSOFIE ROMÂNEASCĂ I ROMANIAN PHILOSOPHY I




Introducere. Conceptul de „filosofie naţională”. Problema începuturilor filosofiei româneşti. Posibile periodizări.

Umanismul. Sensurile termenului de umanism. Umanismul românesc în contextul lui European. Elemente de filosofie în operele umaniştilor români reprezentativi: Neagoe Basarab, Nicoloaus Olahus, Grigore Ureche, Miron Costin, Udriste Nasturel, Nicolae Milescu Spatarul, Consttantin Cantacuzino Stolnicul. Dimitrie Cantemir sau prima manifestare filosofica romaneasca in forma sistematica. Articulatiile concepţiei lui Cantemir: metafizica, ontologia, cosmologia, gnoseologia, antropologia, logica.

Neoaristotelismul. Curentul european; curentul românesc; Theophil Corydaleu; importanţa neoaristotelismului pentru dezvoltarea filosofiei romaneşti instituţionale.

Iluminismul. Context european; orientări româneşti; elemente filosofice in opera principalilor iluminişti romani: Gh. Sincai, P. Maior, I. Budai Deleanu, Gh. Lazar, Gh. Asachi, E. Poteca. Samuil Micu Klein – filosoful „titular” al Iluminismului romanesc.

Generaţia paşoptistă. Concepţia trinitaristă a lui I. Heliade Rădulescu. Nicolae Bălcescu – o teorie a revoluţiei.

„Profesorii de filosofie” şi alţi gânditori din sec. XIX. Titu Maiorescu. Viata ca „opera”. Concepţia despre relaţie, divinitate,

nemurire, filosofie şi ştiinţa. Teoria „reconstrucţiei culturale” şi rolul lui Maiorescu in cultura romana din vremea sa.

Vasile Conta. Opera lui V. Conta şi importanta ei. Metafizica, principiile şi cunoaşterea.


1. Gh.Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984.

2. Gh.Al. Cazan, Filosofie românească. De la Zalmoxis la Titu Maiorescu, Editura Şansa, Bucureşti, 2001.

3. *** Istoria filosofiei româneşti, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, coord. D.Ghişe şi N. Gogoneaţă.

4. N. Bagdasar, Istoria filosofiei româneşti, în Scrieri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1988.

5. C. Noica, Pagini despre sufletul românesc, Humanitas, Bucureşti, 1991.

88

SISTEME LOGICE ŞI METALOGICĂ I LOGICALAYSTEMS AND METALOGICS I

Disciplină obligatorie; sem 5, ore săptămânal, învăţământ zi,



Existenţa, limbile naturale, discursul şi operatorii logici. Axiomatica logicii propoziţiilor. Axiomatica logicii predicatelor. Metode de decizie în logica predicatelor. Formele normale în logica predicatelor. Bazele relaţionale de cunoştinţe şi demonstraţia. Logica predicatelor şi teoria definiţiilor. Logica predicatelor şi teoria clasificărilor. Axiomatizarea logicii predicatelor. Teorema deducţiei.


1. Cornel Popa, Logică şi metalogică, vol I, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000

2. Cornel Popa, Logică şi metalogică, vol II, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002

89

AXIOLOGIE ŞI FILOSOFIA CULTURII I AXIOLOGY AND PHILOSOPHY OF CULTURE I




Orientări axiologice fundamentale: neokantiană (Wilhelm Windelband, Heinrich Rickert); fenomenologică (Max Scheler); orientarea ontologică a idealităţii (Nicolai Hartmann).

Contribuţii axiologice româneşti: logicismul lui Petre Andrei; emoţionalismul lui Tudor Vianu; viziunea stilistică a lui Lucian Blaga.

Principalele probleme ale filosofiei valorilor: geneza şi natura valorilor; distincţia valori-bunuri-aprecieri, caracteristicile valorilor, tipurile de valori; clasificarea şi ierarhizarea valorilor; „criza valorilor” şi sensul vieţii.


1. Ioan N. Roşca, Introducere în axiologie, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001

2. Tudor Vianu, Introducere în teoria valorilor, în Opere, vol. 8, Editura Minerva, Bucureşti, 1979

3. Petre Andrei, Filosofia valorii, în Opere sociologice I, Editura Academiei, Bucureşti, 1983.

4. Lucian Blaga, Artă şi valoare, în Trilogia valorilor (orice ediţie sau în Opere vol. 10, Editura Minerva, Bucureşti, 1987)

5. Heinrich Rickert, Obiectul cunoaşterii, în Filosofia contemporană, texte, Editura Garamond.

90

ESTETICĂ AESTHETICS

Disciplină obligatorie; sem. 5, ore săptămânal – învăţământul de

zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 5 credite, examen.


• Obiectul prezumtiv al esteticii. • Raportul dintre artă şi frumos. • Frumosul. • Frumos natural – frumos artistic. • Problema gustului estetic. • Categoriile estetice. • Sublimul. • Urâtul. • Opera de artă. • Artistul. • Teoria geniului original. • Receptarea operei de artă. • Metoda în estetică. • Raportul esteticii cu alte discipline.


1. Dima, Alexandru, Gândirea românească în estetică, Editura Dacia, Cluj, 2003.

2. Ianoşi, Ion, Lecţii de estetică, Universitatea Bucureşti, Bucureşti, 1974.

3. Isac, Dumitru, Frumosul în filosofia clasică greacă, Editura Dacia, Cluj, 1970.

4. Gilbert, Katharine Everett şi Kuhn, Helmut, Istoria esteticii, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972.

5. Vianu, Tudor, Estetica, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968. 6. Tatarkiewicz, W., Istoria esteticii, vol. I-IV, Editura Meridiane,

Bucureşti, 1978.

91

ANTROPOLOGIE FILOSOFICĂ PHILOSOPHICAL ANTHROPOLOGY




• Obiectul şi statutul antropologiei filosofice: Antropologia filosofică, discurs asupra fiinţei umane – ca sistem autoorganizat – în orizont ontic şi axiologic, în plan genetic şi situaţional şi din perspectivă sincronică şi diacronică. Registrul problematic al antropologiei filosofice. Interrelaţiile antropologiei filosofice cu sistemul ştiinţelor despre om şi cu antropologiile de ramură. Finalitatea antropologiei filosofice – integrarea omului într-o concepţie coerentă asupra lumii.

• Antropologia filosofică în arhitectonica sistemelor filosofice: Omul, temă statornică şi prioritară a filosofiei, punctul de plecare şi finalitatea oricărei intreprinderi umane practice şi teoretice. Lumea, uma-nitatea şi „chipul” omului concret în gândirea antică, creştină, modernă şi contemporană. Orientări, curente, stiluri de gândire în antropologia filosofică contemporană.

• Ontologia umană: Discursul ontologic despre om şi condiţia umană: omul ca gen de existenţă. Existenţă şi esenţă umană; Ideea şi conceptul de natură umană. Dubla ipostază ontologică a omului de fiinţă generică şi individualitate bio-psiho-socială. Unitatea fiinţei umane: corp-suflet-spirit.

• Principalele teme ale ontologiei umane: Originea empiric-istorică a omului (obiect al cercetării ştiinţifice) şi originea „metafizică” a omului; Poziţia omului în lume. Unicitatea şi singularitatea universului uman; Existenţă şi creaţie umană; Capacitatea demiurgică a fiinţei umane. Omul, lumea „dată” şi lumea creată (socio-culturală). Constrângere şi libertate în comportarea omului. Necesitate şi valoare. Valoare, cultură, civilizaţie; Individ şi societate. Omul în societate: controverse privind sociabilitatea ca dimensiune definitorie a omului. Persoană şi rol. Colectivitate socială; Cunoaştere şi comunicare.

• Om, umanitate, umanism: Umanitatea, caracter al genului uman. Autenticitate şi alteritate în fiinţarea omului. Alienarea şi dezalienarea umană. Tema alienării umane în filosofia contemporană.

92


1. Blaga, L., Aspecte antropologice, Editura Facla, Timişoara, 1976. 2. Blaga, L., Fiinţa istoriei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977. 3. Cassierer, Er., Eseu despre om, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994. 4. Marcel, G., Omul problematic, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca,

1998 5. Teilhard de Chardin, P., Fenomenul uman, Editura Aion, Oradea,

1997 6. Vlăduţescu, Gh. şi colaboratorii, Antropologie. Teme, texte,

Tipografia Universităţii Bucureşti, 1981.

93

FILOSOFIA RELIGIEI THE PHILOSOPHY OF RELIGION


2 curs; total ore semestru: 28; 2 credite; colocviu


Introducere în studiul filosofiei religiei: Obiectul şi statutul filosofiei religiei. Registrul problematic al filosofiei religiei. Conţinutul conceptului de credinţă religioasă. Filosofia religiei în arhitectonica filosofiei. Interrelaţiile filosofiei religiei cu sistemul disciplinelor teologice şi cu ramurile ştiinţei care studiază fenomenul religios. Filosofia şi istoria religiilor.

Concepţia teistă despre lume şi om: Teism, politeism, henoteism, monoteism, monism, panteism, deism, ateism. Originea religiei. Rolul mitului în constituirea religiosului. Sacrul şi profanul. Conştiinţă religioasă, dogmă şi raţiune. Cultul şi organizarea instituţională a religiei. Marile religii monoteiste: Iudaism, Creştinism, Islamism.

Dumnezeu – om – omenire: Conceptul filosofic de Dumnezeu. Cunoaşterea şi înţelegerea lui Dumnezeu în orizontul ideilor şi credinţelor religioase. Revelaţia naturală. Revelaţia supranaturală. Problema existenţei şi problema fiinţei lui Dumnezeu. Raţionalul şi iraţionalul în cunoaşterea lui Dumnezeu. Finitudinea şi infinitudinea omului. Moartea – expresie temporală a finitudinii umane. Nemurirea sufletului. Umanismul religios pe traiectoria istoriei omenirii.


1. Caillois, Roger, Omul şi sacrul, Editura Nemira, Bucureşti, 1997. 2. Eliade, Mircea, Sacrul şi profanul, Editura Humanitas, Bucureşti,

1992. 3. Geisler, Norman L., Filosofia religiei, Editura Cartea Creştină,

Oradea, 1999. 4. Meslin, Michel, Ştiinţa religiilor, Editura Humanitas, Bucureşti,

1993. 5. Otto, Rudolf, Sacrul, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992.

94

FILOSOFIE CONTEMPORANĂ II CONTEMPORARY PHILOSOPHY II




• Pragmatismul, utilitarismul şi neopragmatismul (C.S. Peirce, W.James, J.Dewey, J.S. Mill, H.Vaihinger)

• Existenţialismul (S.Kierkegaard, K.Jaspers, M.Heidegger, J.-P. Sartre) • Fenomenologia (Fr. Brentano, Editura Husserl, M.Scheler,

M.Merleau-Ponty) • Structuralismul (Cl. Lévi-Strauss, M.Foucault) • Hermeneutica (R.G.Collingwood, H.G. Gadamer, P.Ricoeur)


1. N.Bagdasar, V.Bogdan, C.Narly, Antologie filosofică. Filosofi străini, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 1995

2. P.P.Negulescu, Istoria filosofiei contemporane, vol. I-IV, 1941-1944 3. *** Istoria filosofiei moderne. Omagiu prof. Ion Petrovici, vol. II, III şi

IV, Societatea Română de Filosofie, 1938-1941 4. Al. Boboc, Filosofia contemporană. Orientări şi stiluri de gândire

semnificative, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995 5. Al. Boboc, Confruntări de idei în filosofia contemporană, Editura

Politică, Bucureşti, 1983 6. Al. Boboc, I. Roşca, Filosofie contemporană, Editura Garamond,

Bucureşti, f.a.

95

FILOSOFIE ROMÂNEASCĂ II ROMANIAN PHILOSOPHY II

Disciplina obligatorie; sem. 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru: 42; 5 credite; examen.

I. CONTINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI FILOSOFIA ROMÂNEASCĂ DIN SECOLUL AL XIX-LEA Prezentare generala. Orientări şi reprezentanţi. C. Radulescu-Motru. Viata şi opera. Critica teoriei kantiene a

conştiinţei. Concepţia personalismului energetic: conceptele ei fundamentale şi geneza personalităţii. Concepţia despre cultura. Românismul şi psihologia poporului roman.

P.P. Negulescu. Concepţia despre istoria filosofiei. Evoluţionism şi materialism în filosofia lui Negulescu. Ontologie, cosmologie şi cunoaştere.

I. Petrovici. Critica iraţionalismului. Metafizica şi religia. Metodologia. Logica.

Mircea Florian. Concepţia filosofica: datul, obiectul, experienţa şi existenta. Critica raţionalismului şi a iraţionalismului. Critica metafizicii tradiţionale.

Nae Ionescu. Concepţia despre filosofie. Metafizica şi religie. Cunoaşterea şi ştiinţă. De la logica la iraţionalism.

Lucian Blaga. Viata şi opera. Caracterul sistemic al filosofiei sale. Conştiinţa filosofică. Ontologie şi cosmologie. Doctrina cunoaşterii. Metodologia blagiană. Filosofia culturii, a valorilor şi istoriei. Metafizica.

D.D. Roşca. Concepţia despre tragismul existentei umane şi implicaţiile ei filosofice.

Constantin Noica. Ontologia lui Noica şi noutatea ei. Alţi gânditori. N. Crainic, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Mircea

Eliade etc.


1. Gh.Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti, 1984.

2. *** Istoria filosofiei româneşti, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, coord. D. Ghişe şi N. Gogoneaţă.

3. N. Bagdasar, Istoria filosofiei româneşti, în Scrieri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1988.

4. Gh.Al. Cazan, Dincoace de Maiorescu…, Editura Agerpress Typo, Bucureşti, 2004.

5. Gh.Al. Cazan, Mircea Florian şi Nae Ionescu…, Editura Agerpress, Bucureşti, 2005.

96

SISTEME LOGICE ŞI METALOGICĂ II LOGICAL SYSTEMS AND METALOGICS II

Disciplină obligatorie; sem. 6, ore săptămânal, învăţământ zi,



Logica modală aletică şi teoria demonstraţiei. Demonstraţie, comunicare şi convingere. Logica temporală, discursul şi activităţile umane. Logica dinamică şi programarea activităţilor umane. Logica deontică. şi teoria sistemelor de norme. Logica asertării şi teoria actelor de comunicare. Logica epistemic, cercetarea, învăţarea şi evaluarea cunoştinţelor. Logica opiniilor. Relaţia dintre opinii şi cunoştinţe. Logica scopurilor. Trebuinţe, scopuri şi înfăptuiri. Logica acceptării şi teoria judecăţilor de valoare.


1. Cornel Popa, Logică şi metalogică, vol I, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2000

2. Cornel Popa, Logică şi metalogică, vol II, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002

3. Cornel Popa, Asertare, acceptare şi convingere, în „Analele Universităţii Spiru Haret”, seria Jurnalism, Anul IV, nr. 4, 2003

97

AXIOLOGIE ŞI FILOSOFIA CULTURII II AXIOLOGY AND PHILOSOPHY OF CULTURE II

Disciplină obligatorie; sem 6, ore săptămânal, învăţământ zi,


I . CONŢINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

Raportul dintre axiologie şi filosofia culturii. Raportul cultură-natură, cultură-societate. Definiţii şi explicaţii ale culturii: valoristă; stilistică (Friedrich

Nietzsche, Oswald Spengler, Lucian Blaga); funcţionalist-dinamică (Ernst Cassirer).

Principalele forme ale culturii. Raportul dintre cultură şi civilizaţie. Stil cultural şi comunicarea interculturală. Sensul istoriei şi problema idealului cultural.


1. Tudor Vianu, Filosofia culturii, în Opere, vol.8, Editura Minerva, Bucureşti, 1979

2. Lucian Blaga, Trilogia culturii (Spaţiul mioritic) - orice ediţie. 3. Alexandru Tănase, Cultură şi civilizaţie, Editura Politică, Bucureşti,

1977

98

ETICĂ ETICS

Disciplină obligatorie; sem 6, ore săptămânal învăţământ zi:

2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 5credite; examen

I . CONŢINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

• Noţiuni introductive. Obiectul şi problematica eticii • Etică şi valoare. Caracterul valorilor etice. Virtuţile morale. • Etică şi religie. Începuturile meditaţiei etice. • Etica în Grecia Antică. Relaţia etic-politic. • Liberul arbitru. Etica în Evul Mediu şi Renaştere. • Conceptul de datorie. Viziunea etică a lui I. Kant. • Etică şi ideal. Concepţia lui F. Nietzsche. • Etica utilului. Viziunea lui J. S. Mill.


1. Aristotel, Etica Nicomahica, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988

2. Bauman, Zygmunt, Etica postmodernă, Editura Amacord, Timişoara, 2000

3. Bergson, Henri, Cele două surse ale moralei şi religiei, Editura Institutul European, Iaşi, 1998

4. Kant, Immanuel, Bazele metafizicii moravurilor, Editura Antet, Bucureşti, 1995

5. Mill, John Stuart, Despre libertate, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994

99

SISTEMUL SOCIAL ŞI ACŢIUNEA UMANĂ SOCIAL SYSTEM AND HUMAN ACTION


2 curs; total ore semestru 28; 3 credite; colocviu


Izvoare teoretice şi tradiţii în gândirea acţionalistă: filosofia acţiunii (Platon, Aristotel, Hegel, Marx, Gramsci, Lukacs), sociologia acţiunii (Durkheim, Weber, Pareto, Parsons); praxiologia (Kotarbinschi); Praxiologia şi teoria acţiunii sociale. Conceptul actual de acţiune umană. Obiectul praxiologiei (şi implicit al teoriei acţiunii sociale). Misiunea actuală a praxiologiei. Praxiologia ca metapraxiologie.

Structura generală a acţiunii umane. Termenii principali (primitivi) ai acţiunii umane (agent, scop, mijloace pacient). Produsul acţiunii umane eficiente. Determinismul complex al acţiunii sociale şi structura lanţului praxiologic. Rolul intereselor în determinarea acţiunii; motivaţie (nomologic-informaţională, psihologică, axiologică), scop şi ideal în acţiunea umană; strategie şi situaţie acţională (condiţii, mijloace, norme); realizare (decizie, conducere, comandă), execuţie, control şi valorizare a produsului acţiunii umane. Tipologia acţiunilor sociale.

Structurile organizaţionale ale societăţii şi eficienţa acţiunii. Tipologia şi sistemul structurilor organizaţionale. Statul şi partidele politice; Ştiinţă şi teleologie în construcţia viitorului. Previziune şi scop în cunoaşterea viitorului; unitatea dintre nomologic şi teleologic în structurarea demersurilor viitorologice, prospectarea şi determinarea viitorului. Conceptul de eficienţă (economică, socială, umană); criterii şi factori de eficienţă a acţiunii sociale; condiţii actuale de eficienţă în societăţile democratice.


1. Tudosescu, Ion, Acţiunea socială eficientă, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000.

2. Popa, Cornel, Teoria acţiunii şi logica formală (capitolol I: Conceptul de acţiune; Natura şi condiţiile acţiunii umane; capitolul II: Acţiunea socială şi structurile organizatoriale, paragrafele 1 şi 2), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.

3. Kotarbinski, Tadeusz, Tratat despre lucrul bine făcut, Editura Politică, Bucureşti, 1976.

100

FILOSOFIA ISTORIEI THE PHILOSOPHY OF HISTORY




Istorie şi filosofia istoriei. Definirea istoriei şi a filosofiei istoriei şi limitele unor interpretări.

Istorie şi realitate. Istorism şi simţ istoric. Soluţia imanentistă şi soluţia transcendentistă în conceperea istoriei. Obiectiv şi subiectiv în istorie; problema selecţiei. Izvoarele istorice. Metoda în istorie. Istorismul şi simţul istoric.

Originile filosofiei istoriei. Legitimitatea şi scopurile ei. Istoria, valorile şi proiectele umane. Raportul dintre faptul istoric şi

valoare. Semnificaţiile mitului grec Clio. Proiectul uman de a trăi – condiţie ineluctabilă a întregii istorii. Proiectele umane şi codurile de valori. Naţiunea – comunitate de valori şi de idealuri. Proiectele colective ale Americii, Germaniei şi Franţei. Proiecte colective supranaţionale. Definirea istoriei în perspectiva proiectelor colective şi a codurilor de valori. Sensul istoriei.


1. Ioan C. Ivanciu, Filosofia istoriei – Idei şi controverse, Bucureşti, 2003

2. N. Bagdasar, Filosofia contemporană a istoriei, Bucureşti, 1931 3. Jerzy Topolski, Metodologia istoriei, Bucureşti, 1987 4. Francis Fukuyama, Sfârşitul istoriei şi ultimul om, Bucureşti, 1966 5. Raymond Aron, Introducere în filosofia istoriei, Bucureşti, 1997 6. Mircea Florian, Introducere în filosofia istoriei, Bucureşti, 1997

101

DISCIPLINE FACULTATIVE

SOCIOLOGIA EDUCAŢIEI SOCIOLOGY OF EDUCATION


pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 5; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 4 credite; colocviu.


Sociologia educaţiei ca disciplină ştiinţifică; geneza şi evoluţia socio-logiei educaţiei ca ramură a sociologiei; locul sociologiei educaţiei în sistemul ştiinţelor sociale şi în sistemul ştiinţelor educaţiei; societate şi educaţie; relaţiile dintre idealul social, idealul uman şi educaţie. Sistemul social instituţional al educaţiei; condiţionarea socială a structurilor şi conţinuturilor instructiv-educative; şcoala ca organizaţie şi instituţie socială; ştiinţa, tehnologia şi cultura, educaţia şi învăţământul; cunoaşterea con-temporană, educaţia şi exigenţele dezvoltării sociale. Coordonate sociologice ale continuităţii şi permanentizării educaţiei; învăţarea permanentă şi continuitatea educaţiei; eficienţa economico-socială şi umană a educaţiei; resursele umane, educaţia şi dezvoltarea; viitorul educaţiei; evoluţii şi tendinţe în sistemele educaţionale contemporane.


1. Bernstein E., Studii de sociologia educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.

2. Comisia Europeană, Memorandum, privind învăţarea permanentă, tipărit şi difuzat sub îngrijirea Centrului Naţional „Leonardo da Vinci” (aprilie, 2001).

3. Costea Şt. (coord.), Ştiinţă, tehnologie, dezvoltare socială şi umană, Editura Politică, Bucureşti, 1984.

4. Costea Şt., Educaţia şi învăţământul în concepţia lui Dimitrie Gusti, în vol.: Dimitrie Gusti – Studii critice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1980.

5. Costea Şt., Educaţia viitorului şi viitorul educaţiei (în „Opinia Naţională” nr. 353, 3 februarie 2003 şi nr. 357, 17 martie 2003).

6. Durkheim, E., Educaţie şi sociologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.

102

MANAGEMENT EDUCAŢIONAL EDUCATIONAL MANAGEMENT


pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 4 credite; colocviu.


Managementul ca ştiinţă. Esenţa şi obiectivele managementului; funcţii, activităţi şi roluri

manageriale; tipologia, competenţele şi calificările manageriale; unităţile şi organizaţiile educaţionale, ca organizaţii întemeiate pe cunoaştere.

Managementul educaţional; general şi specific în managementul educa-ţional; managementul sistemului instituţional al învăţământului şi educaţiei; opţiuni şi decizii fundamentale în managementul de sistem; managementul unităţilor şi instituţiilor educaţionale; managementul formaţiunilor, proceselor şi activităţilor educaţionale; managementul clasei de elevi; managementul calităţii şi al calităţii totale în domeniul educaţiei şi învăţământului; conceptul şi sensurile conceptului de calitate; principiile, obiectivele şi sistemul calităţii în învăţământ şi educaţie; criterii, indicatori, standarde, acreditarea şi certificarea calităţii; managementul calităţii şi al calităţii totale la nivelul sistemului, unităţilor, grupurilor, proceselor şi activităţilor educaţionale.


1. Costea Şt., General şi specific în managementul învăţământului, în Tratat de management universitar, Editura LuxLibris, Braşov, 1998.

2. Cristea S., Managementul organizaţiei şcolare, EDP, Bucureşti, 1996. 3. Joiţa Elena, Management educaţional. Profesorul manager: roluri şi

metodologie, Editura Polirom, Iaşi, 2000. 4. *** Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ – MEC,

ISE, Bucureşti, 2001. 5. Păun E., Şcoala ca organizaţie. Abordare sociopedagogică, Editura

Polirom, Iaşi, 1999.

103

PRACTICĂ PEDAGOGICĂ 1 TEACHING PRACTICE 1


pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 5; ore săptămânal – învăţământ de zi: 3 lucrări practice/laborator; total ore semestru 42; 5 credite; colocviu.

I. CONŢINUTUL PRACTICII

Întâlnire cu directorul unităţii de învăţământ şi cu profesorii-mentori şi diriginţi.

Participarea la unele activităţi metodice ale catedrei de specialitate şi/sau întâlniri cu şefii catedrelor de specialitate.

Asistenţă la lecţii sau la alte forme de organizare a procesului de învăţământ.

Activităţi de practică observatorie (asistenţă la ore). Discuţii de analiză în urma orelor asistate. Activităţi de proiectare curriculară: Planificare anuală, Proiectul unei

unităţi de învăţare din trunchiul comun-obligatoriu, Proiectul unei unităţi de învăţare din CDS, Proiecte de lecţie.

Proiectul unei unităţi de învăţare din CDS (curriculum la decizia şcolii). Activităţi extraşcolare: excursii, emisiuni radio-tv, schimb de experienţă cu

alte unităţi de învăţământ de profil ş.a. Participarea la o şedinţă a comisiei metodice.


1. MEC; Gliga, Lucia (coord.), Standarde profesionale pentru profesia didactică, Bucureşti, 2002.

2. Florea, Nadia; Tudorică, Roxana, Caiet de practică pedagogică, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

3. MEC, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programele şcolare pentru ariile curriculare / disciplinele vizate.

4. MEC, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ghid metodologic, pentru aplicare programelor şcolare, aria curriculară, liceul şi profilul cores-punzător specialităţii.

104

PRACTICĂ PEDAGOGICĂ 2 TEACHING PRACTICE 2


pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 3 lucrări practice/laborator; total ore semestru 42; 5 credite; colocviu.

I. CONŢINUTUL PRACTICII

Activităţi de proiectare curriculară: Planificare anuală, Proiectul unei unităţi de învăţare din trunchiul comun-obligatoriu, Proiectul unei unităţi de învăţare din CDS, Proiecte de lecţie.

Realizarea/conceperea unui material didactic personal, necesar în predarea unei lecţii/sistem de lecţii la disciplina de specialitate.

Asumarea rolului de manager al procesului educaţional Proiectarea a diferite tipuri de probe de evaluare: comune, pentru toţi

elevii şi cu caracter diferenţiat; Proiectarea şi realizarea unei lecţii de probă. Discuţii de analiză a lecţiei de probă. Principii în activitatea de consiliere şi de orientare. Analiza rubricilor Fişei de caracterizare psihopedagogică. Participarea la unele activităţi extracurriculare planificate, derulate cu

elevii.


1. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997 sau Metodologia didactică în „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.63-99.

2. Florea, Nadia; Tudorică, Roxana, Caiet de practică pedagogică, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Specializări • JURNALISM

ANUL III


105


108

PROGRAME ANALITICE ANUL III

ISTORIA PRESEI ROMÂNEŞTI

THE HISTORY OF ROMÂNIAN PRESS Disciplină obligatorie; sem. 5; ore săptămânal – învăţământ de zi:


I. CONŢINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI Presa românească: model european şi structuri naţionale − Pionierat şi căutarea expresiei – Presa de atitudine, presa de partid,

presa de informaţie în secolul al XIX-lea. Definirea unei concepţii despre societatea românească in paginile presei (M. Eminescu).

− Scriitor – om de cultură, ziarist. Profesionalizarea ziaristicii. Reviste literare, reviste de cultură, reviste ideologice, reviste magazin. Specificul presei ardelene până la Marea Unire.

Primele două decenii ale secolului XX: preponderenţa presei independente, apariţia primei reviste moderne la noi (Viaţa Românească).

Explozia calitativă a presei româneşti interbelice. Marile cotidiene indepen-dente (Curentul, Adevărul, Dimineaţa, Universul, Timpul, Jurnalul). Sinteza dintre comentariul social-politic, informaţie, reportaj. Presa de partid trece in penumbra interesului public. Reviste de direcţie culturală (Sburătorul, Gândirea). Un deceniu (1938 – 1947) de luptă inegală între dictatură şi democraţie în presa românească.

II. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE 1. N. Iorga, Istoria presei româneşti, Editura Muzeul Literaturii Române. 2. P. Haşdeu, Publicistică, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 2001 3. M. Eminescu, Ziaristică, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 2000 4. N. Iorga, O nouă epocă culturală, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 2000 5. Pamfil Şeicaru. Scrieri din exil - vol. 1: pag. 17-61; pag. 67-135;

pag. 390-394; 6. vol 2: pag. 182-191, pag. 235-245. Editura Saeculum I.O. 2002 7. Nae Ionescu. Roza Vânturilor. Editura Roza Vânturilor, 1990 8. Tudor Teodorescu – Branişte. Între presă şi literatură. Vol I. Editura

Minerva 1989 9. N. Carandino. Rezistenţa prima condiţie a victoriei. Editura

Fundaţiei Pro, 2001

109

INIŢIERE RADIO INTRODUCTION TO RADIO

Disciplină obligatorie; sem. 5; ore săptămânal – învăţământ de zi:



• Scurt istoric al radioului • Specificul canalului audio; • Componenta tehnică a radioului; • Particularităţi de stil în jurnalismul radio; • Ştirea radio. Tehnici de scriitură; • Interviul radiofonic (vox-pop-ul, interviul şi microinterviul); • Relatarea şi reportajul pentru ştiri; • Jurnalul de ştiri.


1. Jacques Larue Langlois, Manuel de jurnalism radio-télé, Editura Saint Martin, Québec, 1980.

2. Manual de Jurnalism, Tehnici fundamentale de redactare, Editura Polirom, Iaşi, Ediţia a II-a, 2001, vol I şi II.

3. Vasile Traciuc, Jurnalism radio, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003. 4. Guy Groussy, La communication audio-visuelle, Les Editions,

d’Organisation, Paris, 1990.

110

INIŢIERE TV INTRODUCTION TO TELEVISION

Disciplină obligatorie; sem. 5; ore săptămânal – învăţământ de zi:



Având în vedere faptul că studenţii stăpânesc tehnicile de lucru în ceea ce priveşte cuvântul rostit, prin parcurgerea cursurilor de radio din anii anteriori se va pune accent pe elementele şi mijloacele de obţinere a unei imagini de calitate. Se propun următoarele teme:

-Scurt istoric; -Specificul televiziunii; -Tehnici şi mijloace de obţinere a imaginii în televiziune (de la film la

camera video); -Elemente şi reguli care definesc o imagine bună (cadrajul, unghiurile

şi regulile de filmare şi de compoziţie) -Redactarea textelor şi relaţia cuvânt-imagine-sunet -Ştirea de televiziune; -Interviul de televiziune; -Jurnalul de ştiri în televiziune -Reportajul -Ancheta -Talk-show-ul


• Ion Bucheru, Fenomenul Televiziune. Limbajul imaginii. Publicistică. Producţie. Programe, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1997.

• Jacques Larue Langlois, Manuel de journalism radio-télé, Editura Saint Martin, Quebec, 1980.

• Mihai Coman (coord.),Manual de Jurnalism, Tehnici fundamentale de redactare, Editura Polirom, Iaşi, Ediţia a II-a, 2001, vol I şi II.

111

JURNALISM TEMATIC TOPICS IN JOURNALISM




• Jurnalistul, numitor comun al lumii reale şi al lumii de imagine • Ponderea informaţiei şi a comentariului în textul jurnalistic de autor • Contextul creează interesul. Nivelul de civilizaţie ca arbitru • Previzibilul necesar, provocarea şi surpriza în textul jurnalistic • Mersul în tandem al jurnalistului şi cititorului • Spaţiul de manevră al comentatorului. Excesul diminuează credibilitatea • Presa afirmativă, faţă în faţă cu presa contestatară. Ineficienţa

dreptului la replică • Tentaţia politicii pentru jurnalistul - director de opinie • Competiţia şi efectul social al publicaţiilor. Diferenţa între cititor,

alegător, cumpărător • Textul la comandă. Exagerarea. Minciuna. Adevărul incomplet.

Citatul scos din context. Rezumatul calomnios • Simpatie, antipatie, empatie. Moralitate, imoralitate, amoralitate • Zonele interne ale publicaţiei de informare generală: Politic,

Economic, Social, Actualitate, Eveniment, Dezvăluiri, Societate, Fapt divers, Divertisment, Monden, Ştiinţă, Sănătate, Cultură, Artă, Educaţie, Documentar, Corespondenţă cu cititorii, Pagini dedicate vârstelor, spaţiului de viaţă şi genurilor, Publicitate, Utile, Externe, Umor, Sport. Interviul de destin. Interviul punctual. Lecturi, interdependenţe şi influenţe în paginile publicaţiilor. Formate de publicaţii. (Semnătura, Titlul, Supratitlul, Şapoul, Subtitlul / Intertitlul, Data, Locul, Cifrele, Tehnoredactarea – Prezentarea grafică, Imaginea, Rubricizarea, Formate de publicaţii, Textul propriu-zis). Textul jurnalistic. Tehnici de potenţare. Capcane. Presa naţională. Presa locală şi regională. Presa de informare generală. Presa specializată. Tipuri de apropiere. Tipuri de presă specializată. Specializare, funcţii, conţinut, redacţii, elaborare, public-ţintă, exemple din contemporaneitate, la: Presa de informare, sinteză şi atitudine (magazinul multispecializat), Presa economică, financiar-bancară, Presa culturală, artistică şi istorică, Presa de informare despre mass-media şi spectacol, Presa pamfletară, umoristică, Presa politică, de partid, Presa genurilor, Presa utilitară, casnică, Presa mondenă, Presa sexului, erotică, Presa

112

vârstelor, Presa sportivă, Presa divertismentului, Presa socio-profesională, Presa diasporei, Presa minorităţilor etnice, Presa confesiunilor, Presa pentru străini, Presa supliment, Presa ad-hoc, Presa promoţional-publicitară, Alte publicaţii şi tipărituri.


1. Marian, Petcu, Tipologia presei româneşti, Institutul European, Iaşi, 2000

2. Mihai, Coman, Introducere în sistemul mass-media, Polirom, Bucureşti, 1999

3. Mihai, Coman, Manual de jurnalism, vol. 1 şi vol. 2, Polirom, Bucureşti, 2001

4. Rodica, Şerbănescu, Presa de proximitate 5. Andrei, Păunescu, Jurnalism tematic, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 2005

113

LEGISLAŢIA ŞI DEONTOLOGIA PRESEI LEGISLATION AND DEONTOLOGY OF PRESS




Teoretizează diferenţele dar şi complementaritatea între normele deontologice, reperele morale ale profesiunii şi jurisprudenţa, legislaţia în domeniu. Stabilind nevoia de coduri etice la nivelul informaţiei mediatice, argumentăm, în fapt, moralitatea informării în demersul jurnalistic, prin selecţia unor fapte de interes public. Delimitarea comunicării media ca imanenta spaţiului public este un argument democratic. Democraţia (statul de drept) presupune dezbateri, mereu actuale, între reglementare (legislatie) şi autoreglementare (deontologie).

Spre exemplu, luarea în consideraţie a unor teorii despre: necesitatea principiilor etice formative în presa, libertatea de conştiinţă, libertatea presei şi respectul faţă de adevăr, responsabilitatea jurnalistului faţă de societate şi faţă de cetăţean, violenţa limbajului mediatic, tentaţia senzaţionalului în redactarea ştirilor etc.

Analiza principiilor etice ale profesiunii este completata de prezentarea cadrului legislativ în vigoare, intern şi internaţional, spre exemplu: tratatele internaţionale privind drepturile omului, articolele din Constituţie referitoare la libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, libertatea de informaţie etc.


1. Miruna Runcan, Introducere în etica şi legislaţia presei, Editura All, Bucureşti, 1998

2. Kent Middleton, Robert Trager, Bill Chamberlin, Legislaţia comunicării publice, Editura Polirom, 2002

3. Jean-Claude Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare, Editura Institutul European, Iaşi

4. Clifford Christians, Mark Fackler, Kim Rotzoll, Kathy McKee, Etica mass-media. Studii de caz, Editura Polirom, 2001

5. Peter Gross, Mass-media si democraţia in tarile Europei de Est, Editura Polirom, 2004

114

MASS-MEDIA ŞI CULTURA I MEDIA AND CULTURE I




• Naţional şi universal în opera lui Mihai Eminescu (poeziile Doina şi Oda în metru antic)

• Publicistica lui Octavian Goga (din volumul „Mustul care fierbe”, articolele Rostul scriitorilor, Cultul tinereţii, Avram Iancu, Monumentul lui Eminescu, Părintele Lucaciu)

• Critica de întâmpinare, titlu de nobleţe al presei dintotdeauna • Un proces care continuă: Apărarea lui Socrate (de Platon). Dreptul la

dezacord • Mari texte ale unităţii naţionale • Mari poeţi ai veacului XX: Sandburg, Kavafis, Esenin, Bacovia • Trecutul şi prezentul la nivel de deşertăciune a deşertăciunii şi

vânare de vânt (în Ecleziastul biblic şi poezia lui Bob Dylan)


1 - Istoria literaturii române – George Călinescu 2 - Mustul care fierbe – Octavian Goga 3 - Critice – Titu Maiorescu 4 - Agende literare. Sburătorul - Eugen Lovinescu 5 - Apărarea lui Socrate – Platon 6 - Carmen Saeculare Valachicum (antologie de texte, Editura Minerva,

Bucureşti, 1979) 7 - Nobel contra Nobel, Propuneri, prezentări şi antologie de Laurenţiu

Ulici (2 volume), Cartea Românească, Bucureşti, 1988 8 - Biblia. Vechiul Testament (ediţia tradusă de Gala Galaction) 9 -Trilogia culturii (Spaţiul Mioritic) – Lucian Blaga

115

FOTOZIARISTICĂ PHOTOGRAPHIC JOURNALISM




Ce este fotografia ? Genuri fotografice. Generalităţi tehnice. Aparatul fotografic. Materiale fotosensibile:

filmul şi hârtia. Expunerea şi exponometrul. Surse de lumină Fotografia: Cunoştinţe teoretice. Formarea deprinderilor tehnice.

Realizarea practică a fotografiilor (pozitiv) Laboratorul fotografic: Prezentare. Utilizarea aparaturii Developarea negativului: Scoaterea filmului din aparat. Prezentarea

soluţiilor utilizate. Influenţe care pot provoca probleme. Necazuri: Unde? Când? Cum? Ce nu am ştiut? Corectarea deficienţelor

Subiectul fotografiilor de presă: Alegerea subiectului. Ce se întâmplă înainte de declanşare. Ce se întâmplă după ce am apăsat pe declanşator


1. Comănescu Spiru, Evitarea greşelilor la fotografie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1962

2. Comănescu Spiru, Evitarea greşelilor în laboratorul fotografic, Editura Tehnică

3. Costantinescu Dinu-Teodor, Fotografia. Mijloc de cunoaştere, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984

116

MASS-MEDIA ŞI CULTURA II MEDIA AND CULTURE II




• Interviul ca reparaţie istorică • Locul femeii în creaţie. Femeia - creator • Pamfletul de idei, de limbaj, de colaj • Poezia identitară. Naţionalul universal • A construi publicaţii, emisiuni şi spectacole • Un geniu pe cont propriu (Nicolae Labiş), Redescoperirea lirismului

(Nichita Stănescu), Democratizarea limbajului (Marin Sorescu, Ion Gheorghe), Poezia credinţei (Nichifor Crainic şi Ioan Alexandru)

• Editorialul şi directoratul de opinie. Plurivalenţa şi dreptul la replică.


1 - Sub semnul întrebării (interviuri, ediţia a doua, 1979) - Adrian Păunescu

2 -1001 de poezii româneşti (10 volume) - antologie de Laurenţiu Ulici (Editura Du Style)

3 - Istoria Literaturii Române - George Călinescu 4 - Nobel contra Nobel, Propuneri, prezentări şi antologie de

Laurenţiu Ulici (2 volume), Cartea Românească, Bucureşti, 1988.

117

RELAŢII PUBLICE PUBLIC RELATIONS




Principalele teme abordate sunt: definirea, originile şi evoluţia relaţiilor publice; raportul dintre activitatea de relaţii publice şi alte domenii (jurnalism, publicitate, relaţii cu publicul, psiho-sociologie, drept), activităţile de relaţii publice şi rolul lor în actuala societate, planificarea şi organizarea campaniilor de relaţii publice, rolul acestora în rezolvarea situaţiilor de criză, tactici şi tehnici de relaţii publice, tendinţe actuale în relaţiile publice.


1. Coman C., Relaţiile publice şi mass-media, Editura Polirom, Iaşi, 2000

2. Dagenais B., Campania de relaţii publice, Editura Polirom, Iaşi, 2003

3. Hiltrop M. J., Udall S., Arta negocierii. Procesul de negociere. Negocierea interpersonală. Cultura negociatorului. Greşele comune, Editura Teora, Bucureşti, 2000

4. Newsom D., VanSlyke Turk J., KrucKeberg D., Totul despre relaţiile publice, Editura Polirom, Iaşi, 2003

5. Vlăsceanu M., Organizaţiile şi cultura organizării, Editura Trei, Bucureşti, 2002

118

STILISTICA PRESEI THE STYLISTICS OF PRESS




• Stilul sobru, rigoarea expresiei, abordarea ştiinţifică (ex.: Titu Maiorescu). • Stilul polemic, analitic; expresia spiritului de sinteză (ex.: M. Eminescu,

N. Iorga). • Stilul aluziv, parodic, maliţia (ex.: I.L.Caragiale). • Arta pamfletului (M.Eminescu, T. Arghezi). • Stilul evocator – arta portretului în publicistică (ex.: N. Iorga). • Comentariul evenimentelor, comentariul fenomenelor (ex.: Nae Ionescu,

T. Teodorescu Branişte). • Stilul percutant, paradoxul (ex. Mircea Eliade). • Stilul aforistic (ex.: Emil Cioran). • Stiluri distincte în arta reportajului (ex. Brunea Fox). • Analiza fenomenului cultural. Stilurile cronicii literare, dramatice,

muzicale, de artă (ex.: Ş.Cioculescu, N. Carandino, Cella Delavrancea). • Stilul colocvial. Arta interviului (ex.: Ion Biberi, M. Eliade). • Analiza socială. Arta argumentării (ex.: N. Ionescu). • Procedee ştiinţifice în publicistica radio. • Procedee stilistice în presa culturală, ştiinţifică, (academică şi de

popularizare).


1. Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, ediţie de Al. Piru, pag. 123-125; 322; 343; 419-420; 515-516; 545-546; 601-602; 885-886; 887-891

2. Iorga, Nicolae, O nouă epocă de cultură, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2000

3. Maiorescu, Titu, Critice, Editura Vivaldi, 1997

119

PUBLICITATE ŞI TEHNICI DE MANIPULARE ADVERTISMENT AND TECHNICS

OF MANIPULATION Disciplina obligatorie; semestrul 6; ore săptămânal – învăţământ de

zi; 2 curs, 1 seminar; total ore semestru - 42; 3 credite; colocviu


• Definirea evoluţia publicităţii şi clasificarea publicităţii; • Etapele procesului publicitar; • Studiere a comportamentului publicului consumator; • Formele publicităţii; • Crearea şi selectarea mesajului publicitar: Tipologia mesajelor.

Principii şi abordări în conceperea mesajului. Aspecte de analiza a mesajelor. Evoluţia relaţiei dintre imagine şi text;

• Publicitate în absenţa produsului; • Faţa nevăzută a publicităţii: dezinformare, persuasiune, manipulare.


1. Bonnage C., Thomas C., Don Juan sau Pavlov ? Eseu despre comunicarea publicitară, Editura Trei, Iaşi, 1999.

2. Boutaud J. J., Comunicare, semiotică şi semne publicitare, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003.

3. Larson Ch., Persuasiunea – receptare şi responsabilitate, Editura Polirom, Iaşi, 2003.

4. Goddard A., Limbajul publicităţii, Editura Polirom, Iaşi, 2002. 5. Moldoveanu M., Miron D., Psihologia reclamei, Editura Libra,

Bucureşti, 1995.

120

DISCIPLINE OPŢIONALE

TEHNICI DE REALIZARE A EMISIUNILOR ÎN RADIO ŞI TELEVIZIUNE

TECHINICS OF CREATING RADIO AND TV SHOWS Disciplina obligatorie; semestrul 6; ore săptămânal – învăţământ

de zi; 2 curs, 1 seminar; total ore semestru - 42; 3 credite; colocviu


Fiind vorba de cele două componente (radioul şi televiziunea), temele abordate se vor referi, atunci când este posibil, la ambele zone sau separat când diferenţele sunt sesizabile. Se propun următoarele teme:

Funcţiile presei audio-vizuale; Tipuri de posturi şi grile de programe; Structuri şi tipuri de public; Formate radio; Tipuri de emisiuni în radio şi televiziune; Etapele şi echipa necesare pentru realizarea unei emisiuni; Tipuri de management şi proiectul de emisiune; Talk-swoul în radio şi televiziune; Reportajul şi documentarul în televiziune;


1. Cazeneuve, J., Sociologie de la radio-tele, 1965, Press Universitaires du France

2. Garvey, Daniel, E., Rivers, W, Newswriting for the electronic media, 1982, Wadsworth.

3. Ion Bucheru, Fenomenul Televiziune. Limbajul imaginii. Publicistică. Producţie. Programe, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

4. Jacques Larue Langlois, Manual de journalism radio-tele, Editura Saint Martin, Quebec, 1980.

5. Manual de Jurnalism, Tehnici fundamentale de redactare, Editura Polirom, Iasi, Editia a II-a, 2001, vol I şi II.

6. Vasile Traciuc, Jurnalism radio, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003.

PROGRAME COMPLEMENTARE ŞI

INFORMAŢII GENERALE

121

123

PREGĂTIREA PRACTICĂ A STUDENŢILOR MODUL DE ORGANIZARE ŞI DESFĂŞURARE A PRACTICII JURNALISTICE

Facultatea de Filosofie şi Jurnalism a Universităţii „Spiru Haret”

organizează, în fiecare an de studiu, practica jurnalistică în vederea pregătirii practice a studenţilor. La sfârşitul anului universitar, studenţii susţin un colocviu şi primesc o notă la practica jurnalistică.

Studenţii din anul I de la forma de învăţământ de zi desfăşoară pe grupe o oră de laborator săptămânal intitulat Jurnalism – lucrări practice. În urma absolvirii acestei practici, ei vor fi deprins tehnica redactării principalelor genuri ziaristice. Evaluarea studenţilor se reali-zează pe baza unor lucrări scrise de ei sub îndrumarea cadrelor didactice de la Catedra de Jurnalism.

Studenţii din anul al II-lea de la forma de învăţământ de zi, organizaţi pe grupe, urmează săptămânal o oră de practică de specia-litate, sub îndrumarea unor cadre didactice de prestigiu. Studenţii sunt instruiţi în legătură cu tehnoredactarea în revista „Opinia naţională”în vederea realizării unei pagini studenţeşti. Universitatea „Spiru Haret” dispune de un laborator de computere necesar bunei funcţionări a activităţii practice de jurnalism scris.

Studenţii din anul al III-lea de la forma de învăţământ de zi se vor perfecţiona în ceea ce priveşte practica jurnalistică în Jurnalismul electronic, la radio şi televiziune. Pe baza unui act, a unei convenţii de practică, semnate de către conducerea facultăţii şi de către directorul instituţiei unde studenţii desfăşoară practica jurnalistică şi în confor-mitate cu planul de învăţământ, studenţii desfăşoară un stagiu de practică jurnalistică la un post de radio sau televiziune din Bucureşti sau din ţară. Studenţii de la învăţământul de zi efectuează practica Tv, în marea lor majoritate, la postul TvRM. Instituţia respectivă şi conducerea facultăţii stabilesc un reprezentant care va asigura legătura între cele două instituţii şi va îndruma practica jurnalistică a studentului. Evaluarea constă într-un calificativ consemnat pe convenţia de practică ori pe un document oficial eliberat de postul de radio sau de postul de televiziune, precum şi într-un raport de activitate anexat de student. Studenţii Facultăţii de Filosofie şi Jurnalism a Universităţii „Spiru Haret” au posibilitatea efectuării practicii jurnalistice la postul de televiziune România de Mâine, sub îndrumarea cadrelor didactice.

124

Studenţii de la formele de învăţământ la distanţă şi învăţământ cu frecvenţă redusă sunt evaluaţi la sfârşitul fiecărui an universitar în baza unei adeverinţe eliberate de către instituţia unde au efectuat practica jurnalistică, în care se precizează perioada desfăşurării practicii şi acti-vităţile depuse. Pe convenţia de practică, se va face o apreciere de către conducerea instituţiei sau de către persoana nominalizată din redacţie. Studentul anexează şi un raport de activitate. Pe baza acestora, cadrul didactic responsabil de practica jurnalistică îl va evalua. Pentru studenţii de la forma de învăţământ frecvenţă redusă există un cadru didactic desemnat pentru toţi anii de învăţământ.

PREGĂTIREA PENTRU CARIERA DIDACTICĂ Concomitent cu studiile universitare de licenţă de specialitate,

Facultatea în colaborare cu Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, entitate academică distinctă a Universităţii, abilitată să asigure pregătirea viitorilor profesori, oferă tuturor studenţilor interesaţi şi Programul de pregătire pentru cariera didactică. Programul se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare, în conformitate cu Planul naţional unitar de formare iniţială a personalului didactic, care prevede studiul psihologiei educaţiei, fundamentelor pedagogiei, teoria şi metodologia curriculum-ului, instruirii şi evaluării în învăţământ, metodica specialităţii, practica pedagogică, sociologia educaţiei şi management educaţional.

Studenţii înscrişi au obligaţia de a participa la cursurile, semi-nariile şi celelalte activităţi didactice, de a îndeplini sarcinile specifice disciplinelor de studiu şi de a promova probele de evaluare la toate disciplinele din planul de învăţământ, precum şi proba de evaluare finală cu care se încheie Programul.

Absolvirea Programului se finalizează cu: • obţinerea unui număr de 30 de credite transferabile supli-

mentare, pe baza cărora studenţii dobândesc o a doua calificare, pe lângă cea de specialitate;

• obţinerea unei Adeverinţe de absolvire însoţită de o anexă cu-prinzând situaţia şcolară şi competenţele absolventului, act oficial de studii fără de care nu este posibilă practicarea profesiei didactice şi ocuparea de posturi didactice în învăţământ;

• şanse sporite de inserţie şi integrare în viaţa profesională activă, învăţământul reprezentând un domeniu vast, care prin natura sa, oferă permanent locuri de muncă pentru absolvenţii studiilor universitare de licenţă, calificaţi pentru munca în învăţământ;

125

• oportunităţi de promovare profesională în carieră, personalul didactic având posibilitatea de a participa, pe întreaga durată a carierei, la programe de formare şi formare continuă şi la concursuri pentru ocuparea posturilor de conducere, de îndrumare şi control din întregul sistem al învăţământului preuniversitar.

Participarea la program se face pe baza taxei stabilită de Senatul Universităţii.

Înscrierea şi înmatricularea la Program se face odată cu înscrierea anuală a studenţilor la secretariatele facultăţilor sau la secretariatul Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din strada Ion Ghica nr. 13, etajul 5, camerele 510 şi 511.

Informaţii suplimentare la: D.P.P.D., strada Ion Ghica nr. 13, etaj V, camera 511, sector 3, Bucureşti; telefon 3140075/149,353, fax 3121538, e–mail: ushdppd @spiruharet.ro.

OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENŢĂ LINGVISTICĂ, NECESAR PENTRU ÎNSCRIEREA LA EXAMENUL DE LICENŢĂ

• Certificatul de competenţă lingvistică se eliberează gratuit de către Departamentul de Limbaje Specializate studenţilor facul-tăţilor în care limba străină este obligatorie şi care au promovat examenul/colocviul de limbă străină, indiferent de forma de învăţământ (ZI/FR/ID).

• Se eliberează Certificate de competenţă lingvistică, studenţilor facultăţilor în care limba străină este facultativă, după cum urmează:

a) studenţii de la forma de învăţământ ZI pot urma cursuri de limbă străină (2 ore pe săptămână), cu achitarea unei taxe pe semestrul de studii, stabilită de conducerea Universităţii, în grupe de 15-20 studenţi; în urma cursului, li se eliberează gratuit Certificatul de competenţă lingvistică;

b) studenţii de la formele de învăţământ ID/FR, care nu au susţinut la bacalaureat o probă la limba străină, dar cunosc o limbă străină, pot susţine un examen, la cerere, la limba străină, în cadrul Centrului de Limbi Străine, cu achitarea unei taxe; Certificatul de competenţă lingvistică se eliberează contra unei taxe;

c) studenţilor, de la formele de învăţământ ZI/FR/ID, care au sus-ţinut la bacalaureat o probă la o limbă străină, li se eliberează Certificate de competenţă lingvistică în urma achitării unei taxe;

126

d) punctele b şi c se aplică studenţilor şi în cazul în care limba

străină nu este inclusă facultativ în planul de învăţământ. PERIOADA/PERIOADELE ÎN CARE SE OPTEAZĂ

PENTRU (PACHETE DE) DISCIPLINE OPŢIONALE ŞI FACULTATIVE cuprinse în planul de învăţământ al semestrului/ anului următor.

• studenţii admişi în anul I fac opţiunile odată cu înscrierea în anul I sau cel mai târziu în perioada 1-15 septembrie 2006 (pentru semestrul I) şi în perioada 15-25 ianuarie 2007 (pentru semestrul al II-lea);

• studenţii care au promovat anul I sau îndeplinesc condiţiile pentru înscrierea în anul al II-lea optează pentru disciplinele opţionale/ facultative odată cu înscrierea în anul al II-lea sau cel mai târziu în perioada 1-15 septembrie 2006 (pentru disciplinele din semestrul I) şi în perioada 15-25 ianuarie 2007 (pentru semestrul al II-lea);

• studenţii care au promovat anul II sau îndeplinesc condiţiile pentru înscrierea în anul III optează, în raport cu structura planului de învăţământ al anului respectiv de studii, pentru o disciplină/pachet de discipline opţionale, o dată cu înscrierea în anul III sau în perioada 20-27 septembrie 2006 (pentru disciplinele din semestrul I) şi în perioada 15-25 ianuarie 2007 (pentru disciplinele din semestrul II).

Şcolarizarea la disciplinele facultative se realizează cu perceperea unei taxe.

TRANSFERUL DE CREDITE ÎN INTERIORUL

UNIVERSITĂŢII SPIRU HARET se poate efectua la orice disciplină, dar îndeosebi, la disciplinele complementare sau de cultură generală şi la disciplinele opţionale şi facultative.

Transferul de credite se realizează, la solicitarea studenţilor, prin acordul facultăţilor în condiţiile în care:

• numărul de ore de curs la disciplina de la facultatea de la care se face transferul este identic, apropiat (mai mic cu cel mult 10%) sau mai mare în raport cu cel de la facultatea la care se face transferul;

• numărul de credite alocat disciplinelor este identic sau mai mare; • programa analitică a celor două discipline este, în conţinutul ei

aceeaşi, apropiată sau compatibilă.

127

ACCESUL LA BIBLIOTECA VIRTUALĂ A UNIVERSITĂŢII ŞI LA INTERNET

Studenţii Facultăţii de Filosofie şi Jurnalism au acces gratuit la Avizierul virtual şi la Biblioteca virtuală ale Universităţii Spiru Haret.

Accesul la Internet se face prin pagina web: www.spiruharet.ro. Studenţii îşi pot crea un cont la Biblioteca virtuală şi la Avizierul virtual, prin completarea unui formular de înscriere: nume, prenume, parola (pe care o alege fiecare student), codul numeric personal, adresa de e-mail. La user name se va introduce codul numeric personal şi la password – parola aleasă la crearea contului. După selectarea formei de învăţământ, a anului şi a facultăţii se face click pe butonul „Trimite”.

Contul este creat numai dacă datele personale ale studentului: numele şi codul numeric personal sunt incluse în baza de date. Dacă aceste date nu sunt operate şi transmise de secretariatele facultăţilor studenţii nu îşi vor putea crea cont la Biblioteca virtuală şi la Avizierul virtual.

CENTRE ŞI COLECTIVE DE CERCETARE LA NIVELUL

FACULTĂŢII La nivelul facultăţii funcţionează mai multe colective de

cercetare, unele la Catedra de Filosofie altele la Catedra de Jurnalism. Colectivele de filosofie sunt axate pe următoarele teme incluse

în planurile de cercetare pe 2006 şi anii următori, fiind coordonate după cum urmează:

1. Problematica omului în filosofia contemporană, coordonată de prof. univ. dr. Ioan Roşca şi prof. univ. dr. Ion Tudosescu.

2. Filosofie şi politică în gândirea românească a secolului XX în context european, coordonator: prof. univ. dr. Gh. Al. Cazan.

3. Dialogul intercultural şi identitate culturală în perspectiva Europei unite, coordonator prof. univ. dr. Ioan N. Roşca.

4. Om, societate, valoare în gândirea filosofică a secolului XX, coordonator prof. univ. dr. Gh. Al. Cazan.

5. Analiză şi comunicare, coordonatori prof. univ. dr. Acsinte Dobre şi lector univ. dr. George Lăzăroiu.

Colectivele de jurnalism abordează următoarele teme incluse în planurile de cercetare pe anul 2006 şi anii următori fiind coordonate după cum urmează:

1. Presa românească şi ideea europeani. Studiu, antologie şi dosar critic, coordonator conf. univ. dr. Pamfil Nichiţelea.

128

2. Probleme actuale ale democraţiei: Autenticitate şi formalism în viaţa politică românească în procesul de integrare europeană, coordonator conf. univ. dr. Pamfil Nichiţelea.

CERCURI ŞTIINŢIFICE STUDENŢEŞTI În Facultatea de Filosofie şi Jurnalism funcţionează următoarele

cercuri ştiinţifice studenţeşti: 1. Cerc de Istoria filosofiei şi metafizică, îndrumători: lector

univ. dr. Loredana Boşca, lector univ. drd. Ilie Pintea, lector univ. drd. Sergiu Bălan.

2. Cerc de Epistemologie şi Logică, îndrumători prof. univ. dr. Acsinte Dobre, prof. univ. dr. Cornel Popa, lector univ. drd. Gabriel Iliescu.

3. Cerc de Ştiinţele comunicării, îndrumători: conf. univ. dr. Sultana Craia, lector univ. drd. Sofia Georgescu.

4. Cerc de Filosofie şi Literatură „Lucian Blaga”, îndrumători: prof. univ. dr. Ioan N. Roşca, stud. Suzana Saraj.

129

CENTRELE TERITORIALE I.D.

Nr. crt.

Centrul teritorial ID Adresa Centrului ID Telefon, fax, e-mail

la sediul Centrului 1. BUCUREŞTI Str. Ion Ghica, nr. 13 021/312.11.50 – telefon

021/312.22.17 – telefon [email protected] [email protected]

2. ALBA IULIA Str. Mihai Viteazul, nr.31

0258/832.199 (telefon şi fax) [email protected]

3. ALEXANDRIA Str. Libertăţii, nr. 202A / A5 0247/421.006 (telefon şi fax) [email protected]

4. ARAD Str. Corneliu Coposu, nr. 8bis

0257/270.242 (telefon şi fax) 0257/231.307 (telefon şi fax) [email protected]

5. BACĂU Str. Mioriţei, nr.76 Bis


6. BAIA MARE B-dul. Independenţei, nr.4


7. BISTRIŢA Str. Vasile Conta, nr.1


8. BLAJ Str. T. Vladimirescu, nr.80 0258/711231 – telefon 0258/711868 – fax [email protected]

9. BRAŞOV Str. Turnului, nr.5 0268/420437– tel. (0268)427432 – fax [email protected]

10. BRĂILA Calea Călăraşilor nr. 15,


11. BOTOŞANI Str. Arhimandrit Markian, nr. 9 0231/511.440 (telefon şi fax) [email protected]

12. BUZĂU Str. Nicolae Bălcescu, nr. 38


13. CÂMPULUNG-MUSCEL

Str. Traian, nr.223 0248/512284 – tel 0248/512283 – fax [email protected]

14. CĂLĂRAŞI Str. Bucureşti, nr. 72


130

15. CLUJ-NAPOCA

B-dul. 21 Decembrie 1989, nr. 74


16. CONSTANŢA Str. Unirii, nr.32-34 0241/541491 0241/541.490 0241.545.015 (telefon şi fax) [email protected]

17. CRAIOVA Str. Brazda lui Novac, nr.4 0251/599.282 0251/423.395 (fax) [email protected]

18. DEVA Str. 22 Decembrie, nr.37/A 0254/214.433 (telefon şi fax) [email protected]

19. DROBETA TR. SEVERIN

Str. Antonini, nr. 2 0252/324728 (telefon şi fax) [email protected]

20. FOCŞANI Str. Dimitrie Cantemir, nr. 4 0237/231.158 (telefon şi fax) [email protected]

21. GALAŢI Str. Brăilei, nr. 134 0236/466.575 (telefon şi fax) [email protected]

22. GIURGIU Str. 23 August, nr. 9 0246/215.986 (telefon şi fax) [email protected]

23. IAŞI B-dul. Carol I, nr. 8 0232/273.071 (telefon şi fax) [email protected]

24. MIERCUREA-CIUC

Piaţa Libertăţii, nr. 16 0266/311.226 (telefon şi fax) [email protected]

25. ORADEA Str. Roman Ciorogariu, nr. 18 0259/432.389 (telefon şi fax) [email protected]

26. PIATRA NEAMŢ

B-dul. Republicii, nr. 15 0233/223.741 (telefon şi fax) [email protected]

27. PITEŞTI Piaţa Vasile Milea, nr. 3 0248/213.118 (telefon şi fax) [email protected]

28. PLOIEŞTI B-dul. Republicii, nr. 65 0244/546.788 (telefon şi fax) [email protected]

29. REŞIŢA B-dul. Alexandru Ioan Cuza, nr. 7


30. RÂMNICU VÂLCEA

B-dul. Grl. Praporgescu, nr.22 0350/401.626 (telefon şi fax) [email protected]

31. SATU MARE B-dul. Transilvania, nr. 3 0261/711775 (telefon şi fax) [email protected]

32. SFÂNTU GHEORGHE

Piaţa Mihai Viteazul, nr. 15 0267/317.592 (telefon şi fax) [email protected]

33. SIBIU

Str. Emil Cioran, nr. 1A 0269/214.075 (telefon şi fax) [email protected]

131

34. SIGHETU MARMAŢIEI

Str. Ioan Mihali de Apşa, nr. 2 0262/316.766 (telefon şi fax) [email protected]

35. SLATINA Str. Independenţei, nr. 1 0249/415.552 (telefon şi fax) [email protected]

36. SLOBOZIA Bdv. Chimiei, nr. 10 0243/236710 (telefon şi fax) [email protected]

37. SUCEAVA Str. Ştefan cel Mare, nr. 20A, et.2

0230/522393 (telefon şi fax) [email protected]

38. TÂRGOVIŞTE Piaţa Mihai Viteazul, nr. 1 0245/640.328 (telefon şi fax) [email protected]

39. TÂRGU-JIU B-dul. C-tin Brâncuşi, nr. 3A 0253/223.500 (telefon şi fax) [email protected]

40. TÂRGU- MUREŞ

Str. Cuza Vodă, nr. 22 0265/269.852 (telefon şi fax) [email protected]

41. TIMIŞOARA B-dul. 16 Decembrie 1989, nr. 26


42. TULCEA Str. Piaţa Independenţei, nr.1 0240/510.669 (telefon şi fax) [email protected]

43. VASLUI Str. Mihail Kogălniceanu, nr. 19 0235/312.279 (telefon şi fax) 0335/402.143-tel [email protected]

44. ZALĂU Str. 9 Mai, nr. 2 0260/615.267 (telefon şi fax) [email protected]

45. CHIŞINĂU Str. Sfatul Ţării, nr. 18 00373/ 22 234.896 (telefon secretariat) [email protected]

46. MADRID

C/IGLESIA, nr. 2, 1-A 28891 Madrid

0034-665-345.684 (telefon) ush_madrid @spiruharet.ro

47. NEW YORK 30-18 50th Street Woodside, NY 11377

001-718-626-6013 (telefon) 001-718-626-0507 (fax) [email protected] [email protected]

48 TEL AVIV HASHUK ST. no. 43/14 Tel Aviv, Israel

00972-507.443.210 – telefon 00972-3-518.97.92 – fax [email protected]

49. TORONTO 7 Cadillac Crescent Brampton – Toronto, Ontario L7A3B3

001-905.495.4828 – telefon [email protected]

132

EXTRASE DIN REGULAMENTUL PRIVIND ACTIVITATEA PROFESIONALĂ A STUDENŢILOR

Art. 18. La începutul fiecărui an universitar, conducerile

facultăţilor aduc la cunoştinţa studenţilor disciplinele prevăzute în planul de învăţământ în anul respectiv de studiu, formele de evaluare a cunoştinţelor (examen, colocviu, verificare pe parcurs etc.), precum şi structura anului universitar.

Art. 19. Anul universitar este format din două semestre, durata unui semestru fiind de 14 săptămâni, cu excepţia semestrelor anului terminal, care, având în vedere examenul de licenţă, pot avea o altă durată, stabilită de consiliile facultăţilor.

Art. 20. În Universitatea Spiru Haret se organizează 3 sesiuni de exa-mene: sesiunea din iarnă, sesiunea din vară şi sesiunea din toamnă. Volumul şi nivelul cunoştinţelor cerute la examene şi colocvii se stabilesc în concordanţă cu programa analitică a disciplinei respective.

Art. 23. Examenele şi celelalte forme de evaluare a cunoştinţelor, prevăzute în planul de învăţământ al unui an de studiu, se susţin, fără taxă, în sesiunile stabilite pentru anul de studiu respectiv, conform structurii anului universitar.

Art. 24. Studenţii au dreptul să se prezinte la examen/colocviu numai dacă şi-au îndeplinit toate obligaţiile profesionale (lucrări practice, proiecte, referate etc.) stabilite prin programa analitică a disciplinei respective şi şi-au achitat toate obligaţiile financiare (taxa de şcolarizare, taxa de examen-restanţă, cazarea la cămin etc.).

Art. 34. Înscrierea studentului(ei) în anul următor de studiu se face, la cerere, cu condiţia obţinerii în anul universitar precedent a numărului de credite stabilit de Senatul Universităţii.

Art. 36. Studentului (ei) care repetă anul i se echivalează, la cerere, examenele/colocviile promovate în anul universitar anterior.

Art. 37. Examenele/colocviile restante din anul sau anii de studiu anteriori se pot susţine, la cererea scrisă a studentului şi cu aprobarea conducerii facultăţii, în sesiunile stabilite prin structura anului universitar sau în presesiuni special organizate pe parcursul anilor universitari următori, cu plata taxei stabilite de Senatul Universităţii.

133

Art. 39. Pe baza cererii scrise, aprobate de decanul facultăţii, studentul(a) poate susţine, în sesiunile prevăzute prin structura anului universitar, examen de mărire a notei la una sau mai multe discipline pe care le-a promovat anterior, în anul respectiv de studiu, cu plata taxei stabilite de Senatul Universităţii. Examenul de mărire de notă se acordă la disciplinele din anul de studiu în care studentul este înscris. În situaţia în care studentul (a) dovedeşte o pregătire superioară, profesorul examinator consemnează, în catalogul disciplinei, nota mărită obţinută şi menţionează: mărire de notă. La acordarea bursei de merit se ia în consideraţie prima notă de promovare obţinută, şi nu cea mărită.

Art. 40. În Universitatea Spiru Haret, planurile de învăţământ sunt alcătuite conform sistemului de credite transferabile. Creditele sunt o valoare numerică alocată unei discipline de studiu, valoare care desemnează volumul de muncă al studentului (ei), - participarea la ore de curs, seminar, laborator, pro-iecte, studiu individual, pregătire pentru examen, activitate practică/stagii clinice etc., suficientă şi necesară pentru a asigura asimilarea disciplinei respective.

Art. 42. Numărul de credite obligatoriu pentru un an de studiu, obţinute la disciplinele obligatorii şi opţionale, este de 60, la toate formele de studii universitare de licenţă. […]

Art. 44. Sunt declaraţi absolvenţi ai facultăţii şi se pot înscrie la examenul de licenţă numai studenţii care au promovat toate examenele din toţi anii de studiu, obţinând cele 180 de credite necesare. […]

Art. 48. Transferul la Universitatea Spiru Haret al studenţilor de la specializări autorizate sau acreditate, din cadrul altor instituţii de învăţământ superior, se face în condiţiile îndeplinirii criteriilor prevăzute în prezentul Regulament pentru studenţii proprii (art.34), cu recunoaşterea perioadelor de studiu efectuate şi cu obligaţia susţinerii examenelor/colocviilor restante sau de diferenţă. Transferul se aprobă de Rectorul Universităţii.

Art. 49. În cadrul Universităţii Spiru Haret, studenţii se pot transfera de la o specializare la alta, din domenii de licenţă identice sau apropiate, de la o formă de învăţământ la alta (zi, frecvenţă redusă, învăţământ la distanţă) în cadrul aceleiaşi facultăţi, cu susţinerea examenelor de diferenţă. Cererile de transfer se depun, cu cel puţin o săptămână înaintea deschiderii anului universitar, la secretariatele facultăţilor care urmează să primească studentul(a), se avizează de către

134

decanul facultăţii de la care pleacă studentul(a) şi se aprobă de către decanul facultăţii care îl(o) primeşte.

Art. 52. Activitatea profesională a studentului(ei) de la învăţământul de zi, de la învăţământul cu frecvenţă redusă sau învăţământul la distanţă poate fi întreruptă în cazuri motivate, la cererea acestuia, fără a se considera repetenţie, cu aprobarea decanului facultăţii. Situaţia şcolară a acestor studenţi se încheie cu menţiunea: întrerupere de studii. Reînscrierea în anul respectiv se face în baza cererii de întrerupere, cu plata taxei de şcolarizare şi nu necesită o altă aprobare.

ghid pentru studii universitare de licenŢĂ · lista facultăţilor, domeniilor şi...

Documents