ghid pentru grefieri

8/2/2019 ghid pentru grefieri

http://slidepdf.com/reader/full/ghid-pentru-grefieri 1/173

1

NELA PETRIŞOR MINODORA CONDOIU

GHID PRACTIC PENTRU GREFIERI

DREPT

COMERCIAL

PHARE EuropeAid/ 122652/D/ SER/ RO

Asistenţă Tehnică pentru Şcoala Naţională de Grefieri



2

CUPRINS

PARTEA I – DREPT MATERIAL .............................................................. ........................................... 7

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL ................................... 8

1.1 OBIECTUL DREPTULUI COMERCIAL.......................................................... ............................... 8 1.2 DEFINIŢIA DREPTULUI COMERCIAL.......................................................... ............................... 9 1.3 IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL................................................................. ...................... 9 1.4 IZVOARELE LEGISLATIVE ALE DREPTULUI COMERCIAL........................................................... 9

2 FAPTELE ( ACTELE ) DE COMERŢ................................................................. .................... 11

2.1 SEDIUL MATERIEI ................................................................................................................. 11 2.2 CLASIFICARE: ................................................................... .................................................... 12

2.2.1 Fapte de comerţ obiective.................................................................. ............................. 12 2.2.2 Fapte de comerţ subiective ................................................................ ........................... 12ă 2.2.3 Fapte de comerţ unilaterale sau mixte ......................................................... .................. 12

3 SUBIECTELE DREPTULUI COMERCIAL – COMERCIANTII ....................................... 14

3.1 DEFINIŢIE: .............................................................. .............................................................. 14 3.2 DOBÂNDIREA CALITĂŢII DE COMERCIANT .......................................................... .................. 15 3.3 Î NCETAREA CALITĂŢII DE COMERCIANT ............................................................. .................. 16 3.4 OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI ................................................................ ................... 16

3.4.1 Aspecte generale .......................................................... ................................................... 16 3.4.2 Biroul Unic ................................................................. .................................................... 17 3.4.3 Judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal .................... 18

4 SOCIETAŢILE COMERCIALE ........................................................................................ ...... 20

4.1 DEFINIŢIE: .............................................................. .............................................................. 20 4.2 FORMELE SOCIETĂŢII COMERCIALE: ..................................................................................... 20 4.3 CLASIFICAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE: ..................................................... .................. 20

4.3.1 Societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri .............................................................. 20

4.3.2 Societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată şi societăţi în care asociaţii au orăspundere limitată ....................................................................................................................... 21 4.3.3 Societăţi cu părţi de interes şi societăţi pe acţiuni ......................................................... 21 4.3.4 Societăţi care emit titluri de valoare şi societăţi care nu pot emite asemenea titluri ..... 22

4.4 REGULI GENERALE DE FU NCŢIONARE A SOCIETĂŢILOR COMERCIALE .................................. 22 4.4.1 Patrimoniul şi aportul la capitalul social ................................................................ ....... 22 4.4.2 Intenţia asociaţilor de a colabora în desfăşurarea activităţilor comerciale .................. 23 4.4.3 Realizarea şi împărţirea beneficiilor ............................................................ .................. 23 4.4.4 Organizarea societăţilor comerciale: ........................................................... .................. 24

5 GRUPURILE DE INTERES ECONOMIC .............................................................................. 25

5.1 SEDIUL MATERIEI ŞI DEFINIŢIA GRUPULUI DE INTERES ECONOMIC........................................ 25 5.2 CONDIŢII PENTRU CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA GRUPULUI DE INTERES ECONOMIC...... 25

6 PROCEDURA INSOLVENŢEI ................................................................... ............................. 27 6.1 ASPECTE GENERALE ............................................................................................................. 27 6.2 DEFINIREA UNOR TERMENI................................................................................................... 28 6.3 PĂRŢILE ............................................................................................................................... 29 6.4 PARTICIPANŢII LA PROCEDURA INSOLVENŢEI ................................................................ ....... 30 6.5 CITAŢII, NOTIFICĂRI, COMUNICĂRI.......................................................... ............................. 32 6.6 DESCHIDEREA PROCEDURII .................................................................................................. 32

6.6.1 Cererea debitorului ............................................................... ......................................... 32 6.6.2 Cererea creditorului ..................................................................................... .................. 32 6.6.3 Deschiderea procedurii la cererea debitorului .............................................................. 33 6.6.4 Deschiderea procedurii la cererea creditorului ............................................................. 33 6.6.5 Consecinţele deschiderii procedurii ............................................................. .................. 33

6.7 FALIMENTUL ........................................................................................................................ 34 6.8 ÎNCHIDEREA PROCEDURII ..................................................................................................... 35

7 PARTICULARITĂŢILE OBLIGAŢIILOR COMERCIALE ............................................... 36



3

7.1 SOLIDARITATEA OBLIGAŢIILOR ............................................................... ............................. 36 7.2 DOBÂNDA COMERCIALĂ....................................................................................................... 36 7.3 CUMULUL DOBÂNZILOR CU DESPĂGUBIRILE NU ESTE ADMIS ............................................... 37 7.4 I NTERDICŢIA ACORDĂRII TERMENULUI DE GRAŢIE ............................................................... 37 7.5 INTERZICEREA RETRACTULUI LITIGIOS ............................................................... .................. 38

8 CONTRACTUL COMERCIAL ................................................................................................ 39

8.1 ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR .................................................................. ............................. 39 8.2 MOMENTUL ŞI LOCUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI................................................................ 40 8.3 DETERMINAREA LOCULUI PLĂŢII............................................................. ............................. 40 8.4 DETERMINAREA PREŢULUI ................................................................................................... 41

9 CONTRACTE COMERCIALE SPECIALE .............................................. ............................. 42

9.1 CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ........................................................... .................. 42 9.1.1 Definiţie .......................................................................................................................... 42 9.1.2 Efectele contractului de vânzare-cumpărare............................................................ ...... 42

9.2 CONTRACTUL DE MANDAT COMERCIAL.............................................................. .................. 44 9.2.1 Definiţie .......................................................................................................................... 44 9.2.2 Condiţii de validitate ...................................................................................................... 44

9.2.3 Efectele contractului de mandat comercial ....................................... ............................. 45 9.2.4 Încetarea contractului de mandat comercial ............................................................ ...... 45 9.3 CONTRACTUL DE COMISION ................................................................................................. 46

9.3.1 Definiţie .......................................................................................................................... 46 9.3.2 Efectele contractului de comision ................................................................ ................... 46 9.3.3 Încetarea contractului de comision .............................................................. .................. 47

9.4 CONTRACTUL DE REPORT ..................................................................................................... 47 9.4.1 Definiţie .......................................................................................................................... 47 9.4.2 Efectele contractului de report ....................................................................................... 48 9.4.3 Încetarea contractului de report ................................................................. .................... 48

9.5 CONTRACTUL DE CONT CURENT .............................................................. ............................. 48 9.5.1 Definiţie .......................................................................................................................... 48 9.5.2 Efectele contractului de cont curent ............................................................................... 49 9.5.3 Desfiinţarea contului curent .............................................................. ............................. 50 9.6 CONTRACTUL DE FRANCIZĂ ................................................................................................. 50 9.6.1 Definiţie .......................................................................................................................... 50 9.6.2 Efectele contractului de franciză ................................................................ .................... 52

9.7 CONTRACTUL DE LEASING ................................................................................................... 52 9.7.1 Definiţie .......................................................................................................................... 52 9.7.2 Leasin gul financiar şi leasingul operaţional ........................................................... ...... 53 9.7.3 Trăsăturile juridice ale contractului de leasing ............................................................. 53

10 TITLURILE DE CREDIT ..................................................... .................................................... 55

10.1 CECUL, CAMBIA ŞI BILETUL LA ORDIN................................................................ .................. 55 10.1.1 Cecul ............................................................ .............................................................. 55 10.1.2 Cambia ................................................................... .................................................... 56 10.1.3 Biletul la ordin .................................................................. ......................................... 57 10.1.4 Învestirea cambiei şi a biletului la ordin cu formula executorie............................ 57

11 ANEXE PARTEA I ................................................................. .................................................... 59

11.1 ANEXA 1 - OBLIGAREA ADMINISTRATORILOR / CENZORILOR LA ÎNDEPLINIREA MĂSURII

PENTRU REGULARIZAREA SOCIETĂŢII ................................................................................................. 59 11.2 ANEXA 2 - DECLARAREA NULITĂŢII / ANULAREA SOCIETĂŢII PÂRÂTE ................................. 60 11.3 ANEXA 3 - ANULAREA HOTĂRÂRII ADUNĂRII GENERALE A ACŢIONARILOR /ASOCIAŢILOR 61 11.4 ANEXA 4 - SUSPENDAREA EXECUTĂRII HOTĂRÂRII ADUNĂRII GENERALE A

ACŢIONARILOR /ASOCIAŢILOR ............................................................................................................ 62 11.5 ANEXA 5 - OPOZIŢIE LA HOTĂRÂREA ADUNĂRII GENERALE ............................................... 63 11.6 ANEXA 6 - RETRAGEREA ASOCIATULUI.............................................................. .................. 64 11.7 ANEXA 7 - EXCLUDEREA ASOCIATULUI.............................................................. .................. 65 11.8 ANEXA 8 - DIZOLVAREA PENTRU TRECEREA TIMPULUI STABILIT PENTRU DURATASOCIETĂŢII; ........................................................................................................................................ 66 11.9 ANEXA 9 - DIZOLVAREA SANCŢIUNE................................................................ .................... 67



4

11.10 ANEXA 10 - DIZOLVARE LA CEREREA UNUI ASOCIAT ........................................................... 68 11.11 ANEXA 11 - NUMIRE LICHIDATOR ........................................................... ............................. 69 11.12 ANEXA 12 - DIVIDENDE ........................................................................................................ 70 11.13 ANEXA 13 - RADIERE ÎNMATRICULARE / MENŢIUNE ............................................................... 71 11.14 ANEXA 14 - CONVOCARE LA CONCILIERE.......................................................... .................. 72 11.15 ANEXA 15 - ACŢIUNE ÎN PRETENŢII ......................................................... ............................. 73

11.16 ANEXA 16 - ACŢIUNE CONSTATARE NULITATE CONTRACT IPOTECĂ OUG 51/1998 ............. 74 11.17 ANEXA 17 - CONTESTAŢIE LA EXECUTARE OUG 51/1998 ................................ ................... 75 11.18 ANEXA 18 - SOMAŢIA DE PLATĂ ............................................................. ............................. 76 11.19 ANEXA 19 - RECUNOAŞTEREA HOTĂRÂRII ARBITRALE ........................................................ 77 11.20 ANEXA 20 - Î NCUVIINŢAREA EXECUTĂRII SILITE A HOTĂRÂRII ARBITRALE ......................... 78 11.21 ANEXA 21 - ACŢIUNE ANULARE SENTINŢĂ ARBITRALĂ........................................................ 79 11.22 ANEXA 22 - Î NVESTIREA CU FORMULĂ EXECUTORIE A CAMBIEI ........................................... 80 11.23 ANEXA 23 - OPOZIŢIE LA EXECUTAREA CĂĂAMBIALĂ ......................................................... 81 11.24 BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 82 11.25 ACTE NORMATIVE PRINCIPALE: ............................................................... ............................. 83

PARTEA A II A ................................................................................................................................. 85

DREPT PROCESUAL .......................................................................................................................... 85

1 JUDECATA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE ................................................................. ......... 86 DISPOZIŢII GENERALE......................................................................................................................... 86 1.1 CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATĂ ................................................................ ................... 86

1.1.1 Introducerea cererii de chemare in judecată............................................................ ...... 89 1.1.2 Efectele cererii de chemare în judecată................................................................. ......... 92

1.2 ÎNTÂMPINAREA .................................................................................................................... 92 1.2.1 Noţiune şi importanţa întâmpinării .............................................................. .................. 92 1.2.2 Conţinutul întâmpinării şi depunerea întâmpinării ........................................................ 93 1.2.3 Sancţiunea nedepunerii întâmpinării............................................................ .................. 94

1.3 CEREREA RECONVENŢIONALĂ................................................................. ............................. 94 1.3.1 Noţiune ........................................................................................................................... 94 1.3.2 Condiţiile de admisibilitate ale cererii reconvenţionale................................................. 95 1.3.3 Procedura de soluţionare a cererii reconvenţionale ...................................................... 95 1.4 MĂSURILE ASIGURĂTORII ÎN MATERIE COMERCIALĂ. NOŢIUNE. REGLEMENTARE. .............. 96

1.5 CITAREA ŞI COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURĂ .......................................................... 97 1.5.1 Reguli generale. Termenul în cunoştinţă ................................................................ ........ 97 1.5.2 Cuprinsul citaţiei ............................................................................................................ 98 1.5.3 Persoanele care urmează să fie citate şi modul de citare............................................... 99 1.5.4 Înmânarea citaţiei şi a actelor de procedură ........................................................... .... 100 1.5.5 Citarea prin publicitate ......................................................... ....................................... 101

2 DEZBATERILE CONTRADICTORII ................................................................ .................. 103

2.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE..................................................................................................... 103 2.2 ŞEDINŢA DE JUDECATĂ....................................................................................................... 103

2.2.1 Activitatea premergătoare şedinţei de judecată. .......................................................... 103 2.2.2 Desfăşurarea judecăţii.................................................................................................. 106 2.2.3 Activitatea ulterioara şedinţei de judecată ............................................................... .... 110

3 PROBELE ...................................................................................................... ........................... 112

3.1 CONSIDERAŢII GENERALE. DEFINIREA NOŢIUNII DE PROBE. ............................................... 112 3.2 SUBIECTUL, OBIECTUL ŞI SARCINA PROBEI. ........................................................................ 112 3.3 REGULI GENERALE DE ADMISIBILITATE, ADMINISTRARE ŞI APRECIERE A PROBELOR.......... 113 3.4 MIJLOACELE DE PROBĂ ...................................................................................................... 113

3.4.1 Înscrisurile .................................................................. .................................................. 113 3.4.2 Mărturia sau proba testimonială................................................................ .................. 115 3.4.3 Mărturisirea(recunoaşterea) ............................................................. ........................... 115 3.4.4 Prezumţiile.................................................................................................................... 115 3.4.5 Expertizele judiciare ..................................................................................................... 116

3.5 APLICAREA PROBELOR ÎN DREPTUL COMERCIAL ............................................................ .... 116 3.5.1 Înscrisurile specifice dreptului comercial. ................................................................... 117



5

4 ETAPA DELIBERĂRII ŞI PRONUNŢĂRII HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ....... 121

4.1 DELIBERAREA ŞI PRONUNŢAREA HOTĂRÂRII ................................................................ ...... 121 4.2 HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ .............................................................. ........................... 122

4.2.1 Noţiune ......................................................................................................................... 122 4.2.2 Conţinutul hotărârii judecătoreşti ................................................................ ................ 123 4.2.3 Efectele hotărârii judecătoreşti ......................................................... ........................... 125 4.2.4 Investirea cu formulă executorie şi eliberarea titlului executoriu ................................ 126 4.2.5 Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii ......................................................... 127

5 ANEXE PARTEA A II A .............................................................. ....................................... 129

5.1 ANEXA 1 - CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ .............................................................. .... 129 5.2 ANEXA 2 - CERERE PRIVIND ALEGEREA DE DOMICILIULUI PROCESUAL .............................. 130 5.3 ANEXA 3 - CERERE PRIVIND SCHIMBAREA DE DOMICILIU................................................... 131 5.4 ANEXA 4 - CERERE DE MODIFICARE A CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ ........................ 132 5.5 ANEXA 5 - ÎNTÂMPINARE ................................................................................................... 133 5.6 ANEXA 6 - CERERE RECONVENŢIONALĂ............................................................. ................ 134 5.7 ANEXA 7 - CERERE DE SECHESTRU ASIGURĂTOR ........................................................... .... 135 5.8 ANEXA 8 - CERERE DE POPRIRE ASIGURATORIE.............................................................. .... 136 5.9 ANEXA 9 - CERERE DE RIDICARE A SECHESTRULUI ASIGURĂTOR ....................................... 137 5.10 ANEXA 10 - CEREREA DE PRESCHIMBARE A PRIMULUI TERMEN DE JUDECATĂ ................... 138 5.11 ANEXA 11 - CEREREA DE PRESCHIMBARE A TERMENULUI DE JUDECATĂ .......................... 139 5.12 ANEXA 12 - CITAŢIE........................................................................................................... 140 5.13 ANEXA 13 - DOVADA DE ÎNDEPLINIRE A PROCEDURII DE CITARE ....................................... 141 5.14 ANEXA 14 - CERERE DE INVESTIRE CU FORMULĂ EXECUTORIE .......................................... 142 5.15 ANEXA 15 - CERERE DE ÎNDREPTARE A ERORILOR MATERIALE .......................................... 143 5.16 ANEXA 16 - CERERE DE LĂMURIRE CU PRIVIRE LA ÎNŢELESUL, ÎNTINDEREA SAU APLICAREA

DISPOZITIVULUI HOTĂR ÂRII.............................................................................................................. 144 5.17 ANEXA 17 - CERERE DE ÎNLĂTURARE A DISPOZIŢIILOR POTR IVNICE CUPRINSE ÎN

DISPOZITIVUL HOTĂRÂR II ................................................................................................................. 145 5.18 ANEXA 18 - CERERE DE COMPLETARE A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ........................... 146 5.19 ANEXA 19 – ADRESA BLET PENTRU COMUNICARE NUMIRE EXPERT ................................. 147

5.20 ANEXA

20 –

A

DRESA EXPERT PENTRU EFECTUARE EXPERTIZA.......................................... 148 5.21 ANEXA 21 – ADRESE EXPERT RASPUNS LA OBIECTIUNI ...................................................... 149

5.22 ANEXA 22 – ADRESA EXPERT PENTRU EXPERTIZA NOUA.................................................... 150 5.23 ANEXA 23 – ADRESA EXPERT SUPLIMENT LA EXPERTIZA ................................................... 151 5.24 ANEXA 24 - ADRESA CAMERA DE VALORI .......................................................... ................ 152 5.25 ANEXA 25 – ADRESA DE DECLINARE................................................................ .................. 153 5.26 ANEXA 26 – ADRESA DGFP PENTRU COMUNICARE DIZOLVARE SOCIETATE ....................... 154 5.27 ANEXA 27 - ADRESA EVIDENTA PERSOANELOR ............................................................. .... 155 5.28 ANEXA 28- ADRESA REGISTRUL COMERŢULUI .............................................................. .... 156 5.29 ANEXA 29 – ADRESA COMUNICARE HOTARARE LA REGISTRUL COMERŢULUI ................... 157 5.30 ANEXA 30 – ADRESA LA REGISTRUL COMERTULUI PRIVIND SOLUŢIONAREA CAII DE ATAC

IMPOTRIVA HOTARARII JUDECATORULUI DELEGAT........................................................... ................ 158 5.31 ANEXA 31 - ADRESA TRIMITERE DOSAR IN CALEA DE ATAC ............................................... 160

5.32 ANEXA 32 – ADRESA RESTITUIRE DOSAR IN CALEA DE ATAC .............................................. 161 5.33 ANEXA 33 -ADRESA RESTITUIRE DUPA EFECTUAREA COMISIEI ROGATORII ........................ 162 5.34 ANEXA 34 - FORMULAR ÎNCHEIERE......................................................... ........................... 163 5.35 ANEXA 35 - FORMULAR ÎNCHEIERE AMÂNARE LIPSĂ DE APĂRARE..................................... 164 5.36 ANEXA 36 - FORMULAR ÎNCHEIERE AMÂNARE LIPSĂ DE PROCEDURA ................................ 165 5.37 ANEXA 37 - FORMULAR ÎNCHEIERE RE NUNŢARE LA JUDECATĂ.......................................... 166 5.38 ANEXA 38 - FORMULAR ÎNCHEIERE SUSPENDARE VOLUNTARĂ – LA CEREREA PĂRŢILOR ... 167 5.39 ANEXA 39 - FORMULAR ÎNCHEIERE SUSPENDARE – LIPSA PĂRŢILOR .................................. 168 5.40 ANEXA 40 - REZOLUŢIE LA PRIMIREA CERERII DE CHEMARE Î N JUDECATĂ......................... 169 5.41 ANEXA 41 – FORMULAR SENTINŢĂ DE PERIMARE – PĂRŢI ABSENTE ................................. 170 5.42 ANEXA 42 - FORMULAR SENTINŢĂ DE PERIMARE – PARTE / PĂRŢI PREZENTE – 242 ALIN.1

PCT.2 171 5.43 ANEXA 43 - FORMULAR SENTINŢĂ DE PERIMARE .............................................................. 172



6



7

PARTEA I – DREPT MATERIAL



8

1. Consideraţii generale privind dreptul comercial

Comerţul, ca îndeletnicire practicata îndelung si repetat, a dobânditcaracteristicile unei profesiuni. Specifica noţiunii de comerţ este activitatea umanaasupra mărfurilor exercitata nu pentru consumul propriu, ci pentru a procuraconsumatorilor bunurile de care aceştia au nevoie. Aşadar, definitorie pentruactivitatea de comerţ este circulaţia bunurilor in vederea schimbului.

De aceea, denumirea “drept comercial” impune ideea că dreptul comercialconstituie o reglementare juridică, adică un ansamblu de norme juridice privitoare lacomerţ.

Etimologic, expresia de “comerţ” provine din latinescul “commercium”, carela rândul sau reprezintă o juxtapunere a cuvintelor “cum” şi “merx”, ceea ce înseamnă“cu marfa”. Deci, comerţul ar consta în operaţiuni cu mărfuri.1

Din punct de vedere economic, comerţul este definit ca o activitate care are cascop schimbul si, prin aceasta, circulaţia bunurilor de la producător la consumator.Sub acest aspect, comerţul ar consta în operaţiunile cuprinse în intervalul dintremomentul producerii mărfurilor şi intrării lor în circulaţie, până în momentul ajungeriiacestora la consumatori.2

Din punct de vedere juridic, noţiunea de comerţ are un conţinut mai larg decâtcel al noţiunii definite în sens economic. Ea cuprinde nu numai operaţiunile deinterpunere şi circulaţia mărfurilor, pe care le realizează negustorii, ci şi operaţiunilede producere a mărfurilor, prin transformarea materiilor prime, materialelor, etc. şiobţinerea unor rezultate de o valoare mai mare, pe care le realizează fabricanţii sau, îngeneral, întreprinzătorii.

1.1 Obiectul dreptului comercial

Există două sisteme care permit determinarea sferei dreptului comercial.

Potrivit sistemului subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridicela care sunt supuşi comercianţii. Dreptul comercial este un drept profesional, care seaplică persoanelor care au calitatea de comerciant. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activităţii comerciale.

Potrivit sistemului obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridiceaplicabile comerţului, adică acelor acte juridice, fapte şi operaţiuni, calificate de lege

1 S. Angheni – Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucureşti, 2004,p.2 2 V. Pătulea, C. Turianu – Elemente de Drept comercial – Ed. Şansa SRL, Bucureşti 1993, p.5



9

ca fapte de comerţ, indiferent de persoana care le săvârşeşte. Acest sistem a constituitfundamentul Codului comercial francez de la 1807. 1

Codul comercial român are la bază, ca principiu, sistemul obiectiv.

1.2 Definiţia dreptului comercial

Dreptul comercial, ca ramura a dreptului privat, este acel ansamblu de norme juridice care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din actele juridice, faptele şioperaţiunile considerate de lege ca fapte de comerţ, precum şi raporturilor juridice lacare participa persoanele care au calitatea de comerciant.2

Istoria dreptului comercial este strâns legată de istoria comerţului si adezvoltării societăţii omeneşti.

În 1887 a fost adoptat Codul comercial român, care este şi astăzi în vigoare.La elaborarea acestui cod a fost folosit Codul comercial italian din anul 1882. ÎnItalia, Codul comercial francez a fost adoptat în 1808. Dar, ulterior, prin valorificareatradiţiei, dar şi a tot ce era nou în doctrina franceză, belgiană şi germană, în anul 1882s-a reuşit adoptarea Codului comercial Italian.

1.3 Izvoarele dreptului comercial

Art.1 C.com. dispune: “In comerţ se aplică legea de faţă. Unde ea nu dispunese aplică Codul civil.”. Din aceste dispoziţii legale rezultă că dreptul comercial are caizvoare formale Codul comercial şi Codul civil. Deşi nu sunt menţionate, izvoare aledreptului comercial sunt şi legile comerciale speciale, respectiv legile civile speciale.Un anumit rol în aplicarea reglementarii legale îl au obiceiurile, jurisprudenţa şidoctrina dreptului comercial.

1.4 Izvoarele legislative ale dreptului comercial

Codul comercial reprezintă principalul izvor de drept comercial. El cuprindenorme juridice care reglementează instituţiile fundamentale ale dreptului comercial:faptele de comerţ, comercianţii, obligaţiile comerciale şi falimentul.

Legile comerciale speciale mai frecvent întâlnite sunt: Legea nr. 31/1990republicata, cu modificările ulterioare, Legea privind Registrul comerţului, Legea

1 Lect.univ.dr.Silvia Cristea; Lect.univ.dr.Camelia Florentina Stoica - Drept comercial – www.ase.ro2 St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed.All, Bucureşti, 2005 p.2



10

privind combaterea concurentei neloiale, Legea privind impozitul pe profit, Legeainsolvenţei etc.

Cu privire la corelaţia dintre Codul comercial şi legile comerciale speciale seaplică principiile generale (specialia generalibus derogant).

Codul civil reprezintă un izvor subsidiar al dreptului comercial, aşa cumrezultă din dispoziţiile art. 1 Cod comercial. O importanţă deosebită o au dispoziţiileCodului civil privind materia obligaţiilor, în special cele referitoare la izvoarele şiefectele obligaţiilor, precum şi cele relative la contractele speciale (contractul desocietate, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de mandat etc.).

b. Uzantele comerciale nu sunt consacrate legislativ in dreptul romanesc, dar doctrinarecunoaşte uzantele interpretative (convenţionale), care isi au originea in vointaprezumata a partilor.1

Astfel, potrivit art. 970 C.civ., convenţiile trebuie executate cu bună credinţă. Deasemenea, dispoziţiile îndoielnice se interpretează după obiceiul locului unde s-a

încheiat contractul.

c. Doctrina dreptului comercial, ca şi practica judiciară în domeniu, au un rolimportant si desi sunt factori importanti de interpretare si aplicare a legii, nu sunt unizvor de drept in general si nici pentru dreptul cometcial.2

Reţineţi!

Prin Recomandarea nr. (86) 12 din 16.09.1986 privind unele măsuri pentru prevenirea şi reducerea supraîncărcării activităţii tribunalelor, Comitetul de Miniştri alConsiliului Europei recomandă tuturor statelor trecerea unor activităţi care în prezentsunt îndeplinite de judecători în competenţa grefierilor, pentru a se evitasupraîncărcarea judecătorilor şi, astfel, împiedicarea lor de a-şi îndeplini misiunea ceamai importantă, aceea de a soluţiona în condiţii optime şi într -un termen rezonabilcauzele cu care sunt învestiţi.

Pentru realizarea unei astfel de evoluţii a profesiei de grefier este necesar ca,atât viitorii grefieri, cât şi grefierii care îşi desfăşoară în prezent activitatea în

instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, să beneficieze de o pregătiresusţinută, la un nivel cât mai apropiat de cel existent în celelalte ţări europene.Şcoala Naţională de Grefieri trebuie să desfăşoare o activitate care vizează nu

numai formarea capacităţii grefierilor de a-şi îndeplini sarcinile actuale la un nivelcalitativ cât mai ridicat, dar şi pregătirea lor pentru a putea să îndeplinească, în viitor,activităţi mai complexe.

De aceea studiul „Dreptului Comercial” devine o necesitate pentru grefieri.

1 C.Bîrsan, D.A. Sitaru – Dreptul comerţului internaţional, vol.12,Universitatea Bucureşti, Facultateade Drept, 1988, p. 522 V. Pătulea, C. Turianu – Elemente de Drept comercial – Ed. Şansa SRL, Bucureşti 1993, p.20



11

2 Faptele ( actele ) de comerţ

2.1 Sediul materiei

Legea ( art. 3 Cod Comercial) consideră ca fapte de comerţ:

1. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie dupăce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şicumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de creditcirculând în comerţ;

2. Vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, şivânzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ,când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;

3. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de creditcirculând în comerţ;

4. Cumpărările şi vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale; 5. Orice întreprinderi de furnituri;6. Întreprinderile de spectacole publice;7. Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri; 8. Întreprinderile de construcţii; 9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie; 10. Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau

artistul vinde;11. Operaţiunile de banca şi schimb; 12. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale; 13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;14. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;

15. Constructiunea, cumpărarea, vânzarea şi revinzarea de tot felul de vase pentrunavigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şiaprovizionarea unui vas.

16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toatecontractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune;

17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii; 18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei; 19. Depozitele pentru cauza de comerţ; 20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra

recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, liberate de ele.

Se socotesc, afară, de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şiobligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nurezultă din însuşi actul. (art.4 Cod Comercial).

Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfurice s-ar face pentru uzul sau consumatia cumpărătorului, ori a familiei sale, deasemenea revinzarea acestor lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarulsau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dânsul.(art. 5 Cod Comercial)

Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şiasigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator. (art. 6

Cod Comercial)



12

Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ, în ce priveşte penecomercianţi, afara numai dacă ele n-au o cauză comercială.

2.2 Clasificare:

2.2.1 Fapte de comerţ obiective

a) operaţiunile de interpunere şi schimb cumpărarea şi vânzarea comercială operaţiunile de bancă şi schimb

b) operaţiunile care privesc organizarea şi desfăşurarea activităţii deproducţie

Orice întreprinderi de furnituri; Întreprinderile de spectacole publice; Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri; Întreprinderile de construcţii; Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie; Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât

autorul sau artistul vinde;c) operaţiuni conexe sau accesorii

contractul de report asupra obligaţiilor de stat sau a altor titluri decredit care circulă în comerţ

cumpărările de acţiuni sau părţi sociale ale societăţilor comerciale contractele de mandat, comision, consignaţie operaţiile de mijlocire în afacerile comerciale cambia, biletul la ordin, cecul contractul de cont curent ordinul de producte sau mărfuri operaţiunile de navigaţie depozitele pentru cauză de comerţ gajul şi fidejusiunea

2.2.2 Fapte de comerţ subiective

art. 4

Se socotesc, afara, de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şiobligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nurezultă din însuşi actul.

2.2.3 Fapte de comerţ unilaterale sau mixte

art. 56Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt

supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afara de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.

art. 6 Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şiasigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator.



13

Codul comercial român, ca şi modelul sau italian, reglementează faptele decomerţ, dar nu actele de comerţ.

Actele de comerţ sau faptele de comerţ sunt actele juridice, faptele juridice şioperaţiunile economice prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea de

lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor, cu scopul dea se obţine profit.

Faptele de comerţ reglementate de Codul comercial se împart în trei categorii:fapte de comerţ obiective, fapte de comerţ subiective şi fapte de comerţ unilaterale saumixte.

Faptele de comerţ obiective sunt actele juridice sau operaţiunile prevăzute înprincipal de art.3 Cod comercial. Ele sunt denumite obiective deoarece legiuitorul le-aconsiderat comerciale datorită naturii lor şi pentru motive de ordine publica. Orice

persoană este liberă să săvârşească ori să nu săvârşească asemenea acte sau

operaţiuni. În această situaţie, persoana în cauză intră sub incidenţa legilor comerciale. Faptele de comerţ obiective pot fi împărţite în trei mari grupe:

Operaţiunile de interpunere în schimb sau circulatie corespund noţiuniieconomice de comerţ, în sensul de activitate de vânzare – cumpărare a mărfurilor pentru a ajunge de la producator la consumator.

Pot fi considerate ca fiind comerciale şi următoarele:

Acte juridice: promisiune unilaterală de a cumpăra un fond de comerţ,

contractul de mandat comercial, contractele de gaj, ipotecă, fidejusiune Cvasicontractele: gestiunea de afaceri comerciale, plata nedatorată a uneiobligaţii comerciale, îmbogăţirea fără just temei

Delictele şi cvasidelictele: fapte de concurenţă neloială1

Reţineţi!

Faptele şi actele de comerţ reprezintă obiectul litigiilor comerciale .Buna cunoaştere a acestor noţiuni teoretice ajută grefierul în activitatea de

înregistrare a dosarelor la instanţele cu secţii specializate în materie comercială. Seprevine astfel înregistrarea greşită a cauzei la o altă secţie şi pierderea unui termen de

judecată prin declinarea de competenţă între secţii. Grefirul foloseşte aceste noţiuni şi în cursul judecăţii, atunci când instanţacalifică natura litigiului şi se stabileşte compenţa funcţională a secţiei specializate, iar grefierul redactează încheierea de şedinţă.

1 S. Angheni – Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucureşti, 2004,p.32



14

3 Subiectele dreptului comercial – comerciantii

3.1 Definiţie:

Subiectele dreptului comercial sunt participantii la raporturile juridicecomerciale. Acestia pot fi: persoane fizice, persoane juridice, respectiv societaticomerciale sau grupuri de interes econimic.1

Art. 7 C. Com . spune ca „sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avandcomertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comeriale.”

Legea nr. 507/ 2002 prevede ca sunt comercainti persoane fizice cetateni romanisau cetateni ai statelor membre UE si ai celorlalte state apartinand spatiului economiceuropean care desfasoara activitate economica independenta sau constituie asociatiifamiliale.

Legea nr. 26/1990 include in categoria comerciantilor asociatiile familiale,companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome si organizatiilecooperatiste.

Legea nr. 505/2003 prevede ca sunt comercianti persoanele fizice si asociatiilefamiliale care efectueaza in mod obisnuit acte de comert, dar si societ[tile comerciale,companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome, grupurile de interseconomic si organizatiile cooperatiste.

Clarificarea noţiunii de comerciant prezintă nu numai un intres doctrinar, si unmare interes practic. Calitatea de comerciant implică un statut juridic diferit de cel alnecomercianţilor, cu consecinţe deosebite asupra raporturilor juridice la care

participă:

a. comerciantii sunt obligati ca înainte de începerea comerţului, să cearăînmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetareacomerţului să ceară înscrierea în registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege; orice comerciant are obligaţia să ţină anumiteregistre de contabilitate (art. 22 C. com) şi de asemenea să desfăşoare activitate

comerciala în condiţiile unei concurente loiale;

b. legea instituie o prezumţie de comercialitate; toate actele şi operaţiunile săvârşitede comerciant sunt prezumate a fi fapte de comerţ şi deci supuse legilor comerciale(art.4 C.com);

c. actele comerciale încheiate de comerciant sunt supuse unor reguli speciale,derogatorii de la regimul actelor juridice civile;

1 S. Angheni – Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucureşti, 2004,p.35



15

d. în cazul încetării plaţilor pentru datoriile sale comerciale, comerciantul poate fideclarat în faliment; procedura falimentului este aplicabilă numai comercianţilor ea nuse aplică necomercianţilor, chiar dacă s-au obligat prin acte comerciale;

e. comercianţii pot participa la constituirea unor camere de comerţ şi industrie, ca

organizaţii autonome, destinate să promoveze şi să apere interesele lor;

f. comercianţii sunt supuşi impozitului pe profitul realizat prin activitatea comercială;

3.2 Dobândirea calităţii de comerciant

Cu privire la persoenele fizice, art. 7 Cod Comercial spune că: “sunt comercianţiaceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuita”

Pentru a fi comerciant sunt necesare trei condiţii:

1. să săvârşească anumite fapte de comerţ obiective;

2. să săvârşească fapte de comerţ ca profesiune;

3. să săvârşească fapte de comerţ în nume propriu;

Meseriaşul este considerat comerciant în cazurile în care cumpără mărfuri învederea prelucrării şi revânzării lor (art. 3. pct.1. C.com) sau, folosind forţa de muncă

străină, îşi organizează o întreprindere (art. 3 pct. 9 C.com.). Persoanele care exercită profesii liberale nu au calitatea de comerciant (exemplu

medicii, avocaţii, notarii publici). În cazul în care pentru exercitarea activităţii, celcare îndeplineşte o profesiune liberală cumpără şi foloseşte anumite materiale seconsideră că aceste acte sunt accesorii şi deci persoana în cauză nu devine comerciant.

Vânzarea produselor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pământulsau ori pe care le-a cultivat nu este faptă de comerţ, ci act juridic civil, ceea ceînseamnă ca agricultorii nu au calitatea de comercianţi.

b. Dobândirea calităţii de comerciant de către societăţile comerciale: potrivit art. 7C. com. pe lângă persoanele fizice, au calitatea de comerciant şi societăţilecomerciale. Sunt avute în vedere societăţile comerciale reglementate de Legea nr.31/1990: societatea, în nume colectiv, societatea în comandita simpla, societatea peacţiuni, societatea în comandita pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitata.Societatea comerciala are o unica finalitate; ea se constituie în scopul de a desfăşura oactivitate comercială; societatea este comercială numai dacă obiectul ei, prevăzutobligatoriu în actul constitutiv consta în săvârşirea uneia sau mai multor fapte decomerţ obiective. Exercitarea activităţii comerciale este raţiunea de a fi a societăţiicomerciale. În consecinţă, pentru a dobândi calitatea de comerciant, societateacomercială trebuie să se constituie cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege în acest

sens.

c. Calitatea de comerciant a altor persoane juridice:



16

1. Statul şi unităţile sale administrativ teritoriale: art. 8 C. com. prevede că: “Statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comerciant. Aceasta concepţie a coduluicomercial era justificata la data adoptării sale, când activitatea statului şi a unităţilor sale administrativ teritoriale privea numai serviciile publice. Pornind de la faptul castatul săvârşeşte pe lângă actele de autoritate necesare funcţionarii serviciilor publice

şi acte cu caracter privat, în doctrina s-a considerat ca el poate fi şi subiect alraporturilor comerciale. Deci, cu toate ca nu are calitatea de comerciant, statul poatesăvârşi anumite acte ori fapte de comerţ. 1

2. Regiile autonome: potrivit art.135 din Constituţie, proprietatea publică aparţinestatutului sau unităţilor sale administrativ teritoriale. Bunurile proprietate publică suntinalienabile. În condiţiile legii ele pot fi date în administrare regiilor autonome oriinstituţiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate. Potrivit Legii nr.15 / 1990,regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economieinaţionale. 2

3. Organizaţiile cooperatiste: întrucât prin desfăşurarea unor activităţi de producere şidesfacere de mărfuri, de prestări de servicii, se urmăreşte obţinerea de profit, aceastăactivitate are caracter comercial. În consecinţă organizaţiile cooperatiste au calitateade comerciant.3

3.3 Încetarea calităţii de comerciant

In cazul persoanei fizice, aceasta încetează să mai aibă calitatea de comerciant înmomentul în care nu mai săvârşeşte fapte de comerţ ca profesiune. Încetarea trebuiesă fie efectivă şi din ea să rezulte clar intenţia de a renunţa la calitatea de comerciant.

In cazul societăţii comerciale, calitatea de comerciant se pierde în momentul încare societatea încetează să mai existe ca persoana juridica. Societatea comerciala îşiîncetează existenţa prin dizolvare şi lichidare. izolvarea poate avea loc prin trecereatermenului stabilit pentru durata societăţii, imposibilitatea realizării obiectului deactivitate al societăţii sau realizarea acestuia, hotărârea adunării generale, faliment.Dizolvarea societăţii nu atrage după sine pierderea automată a personalităţii juridice asocietăţii. În aceasta situaţie, societatea nu mai poate face operaţiuni comerciale, dar

poate face operaţiunile necesare lichidării.

3.4 Oficiul Registrului Comerţului

3.4.1 Aspecte generale

Potrivit art.9 alin.1 şi 3 din Legea nr.29/1990, oficiile registrului comerţuluise organizează în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi

1

pentru dezvoltări a se vedea St. Cărpenaru „Regimul juridic al comercianţilor în dreptul roman”, în„Dreptul” nr.6/19922 idem3 idem



17

funcţionează pe lângă fiecare tribunal. Acesta comunică ONRC orice înmatricularesau menţiune operată, în ter men de 15 zile de la efectuare.

Potrivit alin.2 al aceluiaşi articol, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului seorganizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei.

Conform art.10 alin.1 din lege, structura organizatorică şi modul defuncţionare al ONRC şi ale oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale sestabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

În afara registrului comerţului, diferenţiat conform art.12 alin.1 din Legeanr.29/1990 re publicată, oficiul registrului comerţului va mai ţine şi dosare pentrufiecare comerciant, cu actele depuse, iar înregistrările efectuate în registru vor fievidenţiate şi în dosarul comerciantului.

Comercianţii sunt definiţi de art.1 alin.2 şi 4 din lege ca persoanele fizice şi

asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţicomerciale, companii naţionale, regii autonome şi organizaţiile cooperatiste. Nu sesupun obligaţiei de a solicita înregistrarea înmatriculării şi/sau a celorlalte menţiunimeseriaşii şi ţăranii care îşi desfac produsele din gospodăria proprie.

Art.21 din lege prevede aspectele cu privire la care există obligaţia solicităriiînregistrării de menţiuni în registrul comerţului.

Potrivit art.5 alin.1 din lege, înmatricularea şi menţiunile sunt opozabileterţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor înMonitorul Oficial al României – Partea a-IV-a sau în altă publicaţie, acolo unde legeadispune altfel.

Prin excepţie, conform alin.2 al aceluiaşi articol persoana obligată să ceară oînregistrare nu poate opune terţilor actele şi faptele neînregistrate, decât dacă facedovada că ele erau cunoscute de aceştia.

Conform art.26 alin 1 din lege, data înregistrării în registrul comerţului estedata la care înregistrarea a fost efectiv operată în acest registru.

3.4.2 Biroul UnicConform art.2 din O.U.G. nr.76/2001, în vederea obţinerii înregistrării şi

autorizării funcţionării comercianţilor, în cadrul fiecărui birou al registruluicomerţului de pe lângă tribunal se constituie şi câte un Birou Unic.

Rol şi atribuţii 1) Deşi nu este expres definit de lege, rolul registrului comerţului este cel cerezultă din interpretarea art.4 alin.1 şi art.5 alin.1 din legea nr.26/1990republicată, anume acela de a asigura opozabilitatea faţă de terţi aînmatriculării şi a menţiunilor a căror obligaţie o prevede legea în sarcinacomercianţilor.

2) Efectuarea înregistrărilor, a autorizării funcţionării comercianţilor, radiereamenţiunilor efectuate

3) Acordarea serviciilor de asistenţă prevăzute de H.G. nr.1346/2002. 4) Participarea în procesele comerciale în cererile de radiere de menţiuni,

conform prevederilor art.25 alin.3 din legea nr.26/1990 republicată, în

calitate de intimat5) Sesizarea instanţei de judecată cu cereri de dizolvare a societăţilor comerciale în condiţiile art.237 din legea nr.31/1990 republicată.



18

3.4.3 Judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului de pe lângătribunal

Art.8 din Legea 26/1990 republicată prevede că unul dintre judecătoriitri bunalului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, delegat anula de

preşedintele tribunalului, exercită controlul legalităţii operaţiunii efectuate de oficiulregistrului comerţului, acest control având loc cel puţin o dată pe lună. Controlul judecătoresc nu exonerează de răspundere personalul oficiului care

conduce şi execută operaţiunile registrului comerţului, răspunderea vizândconformitatea cu legea a datelor înscrise.

Personalul oficiului registrului comerţului asigură lucrările de grefă,secretariat şi arhivă.

Încheierile judecătorului delegat

În exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul delegat pronunţă încheieri privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări, conform dispoziţiilor art.6alin.2 din lege.

Potrivit alin.1 al aceluiaşi articol, înregistrările în registrul comerţului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreştiirevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.

Încheierile judecătorului delegat sunt executorii de drept şi sunt supuse numairecursului în termen de 15 zile. Termenul curge de la data pronunţării încheierii –

pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actuluiconstitutiv al societăţii în Monitorul Oficial al României Partea a-IV-a – pentru oricealte persoane interesate.

Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea.

Motivele de recurs se pot depune la instanţă cu cel puţin două zile înainteatermenului de judecată.

În cazul admiterii recursului, decizia instanţei de recurs va fi menţionată înregistrul comerţului.

Procedura aplicabilă cererilor de înregistrare în registrul comerţului este ceanecontencioasă, prevăzută de art.331 şi următoarele Cod procedură civilă, întrucât

pentru dezlegarea acestor cereri este nevoie de mijlocirea instanţei, fără a se urmări săse stabilească un drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Potrivit dispoziţiilor art.337 Cod procedură civilă, încheierile pronunţate de judecătorul delegat nu se bucură de puterea lucrului judecat. Ca o particularitate a acestora, trebuie remarcat că încheierile judecătorului

delegat nu sunt semnate de grefier, în activitatea curentă, conform art.8 alin.4 dinlegea nr.26/1990 republicată, rolul grefierului fiind îndeplinit de un referent.

Reţineţi!

Sbiectele dreptului comercial material devin părţi, din perspectiva dreptului

procesual civil aplicabil litigiilor comerciale.Grefierul are nevoie de cunoaşterea principalelor categorii de comercianţi pentru a fi în măsură să le identifice cu ocazia înregistrării părţilor în evidenţele



19

instanţei, dar şi în efecuarea citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură din cauzelecomerciale.

Deşi nu participă direct în procedura care se derulează la Oficiile Registrului Comerţului, grefierul trebuie să fie în măsură să recunoască actele întocmite acolo.Ele devin probe importante în calea de atac exercitată împotriva hotărârilor pronunţate

de judecătorul delegat.Pentru exemplificare a se vedea Anexa 13 p.72



20

4 Societaţile comerciale4.1 Definiţie:

Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii

se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ,corespunzător obiectului statutar de activitate, în scopul realizării şi împărţiriibeneficiilor rezultate.1

Rezultă, deci, că societatea poate fi privită dintr -o dublă perspectivă: ca instituţie juridică în sine, un organism constituit pe baze asociative în scopul obţinerii de profitşi ca un contract, cu trăsături specifice scopului pentru care s-a încheiat.2

4.2 Formele societăţii comerciale:

Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990, societatea comercială se poate constitui într-una din următoarele forme juridice:

a) societatea în nume colectiv - societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantatecu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor;

b) societatea în comandita simpla - societatea ale cărei obligaţii sociale suntgarantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitata şi solidara a asociaţilor comanditaţi; asociaţii comanditari răspund numai până la concurenta aportului lor;

c) societatea pe acţiuni - societatea al cărui capital social este împărţit în acţiuni,iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acţionarii răspund numai înlimita aportului lor;

d) societatea în comandita pe acţiuni este societatea al cărui capital social esteîmpărţit în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi curăspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditati; asociaţii comanditatirăspund numai până la concurenta aportului lor;

e) societatea cu răspundere limitata este societatea ale cărui obligaţii sociale sunt

garantate cu patrimoniul social; asociaţii răspund numai în limita aportului lor.

4.3 Clasificarea societăţilor comerciale:

4.3.1 Societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri

Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe bazacunoaşterii şi încrederii reciproce a calităţilor personale ale asociaţilor. Fac parte dinaceastă categorie: societatea în nume colectiv şi societatea în comandita simplă.1

1 O. Căpătână, Societăţile comerciale, Ed. Lumina Bucureşti, 1991, p.35 2 S. Angheni – Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucureşti, 2004,p.85



21

Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus denevoile acoperirii capitalului social, fără să prezinte interes calităţile personale aleasociaţilor. Elementul esenţial îl reprezintă cota de capital investita de asociat. Intrăîn această categorie: societatea pe acţiuni şi societatea în comandita pe acţiuni.

Societatea cu răspundere limitată nu se încadrează în nici una din acestecategorii. Această formă de societate împrumută unele caractere, atât de la societăţilede persoane, cât şi de la societăţile de capitaluri.

Ca şi în cazul societăţilor de persoane, constituirea societăţii cu răspunderelimitată se bazează pe încrederea şi calităţile asociaţilor. Acest fapt reclamă limitareanumărului asociaţilor (maximum 50 de asociaţi), precum şi condiţii restrictive pr ivindtransmiterea părţilor sociale. În ce priveşte răspunderea asociaţilor pentru obligaţiilesocietăţii, asociaţii răspund numai în limita aportului lor, ca şi în cazul societăţilor decapitaluri.

4.3.2 Societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată şi societăţi încare asociaţii au o răspundere limitată

Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită în raport de forma juridică a societăţii.

In societatea în nume colectiv, asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentruobligaţiile societăţii.

In societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată, asociaţiirăspund până la concurenta aportului lor.

In privinţa societăţii în comandita simplă sau pe acţiuni răspunderea asociaţilor este diferită: asociaţii comanditati răspund nelimitat şi solidar, iar asociaţiicomanditari numai în limita aportului lor.

4.3.3 Societăţi cu părţi de interes şi societăţi pe acţiuni

După structura capitalului social şi modul de împărţire a acestuia, societăţilecomerciale se clasifică în două categorii: societăţi în care capitalul social se divide în

părţi de interes şi societăţi în care capitalul social se împarte în acţiuni.

Capitalul social se divide în părţi de interes în cazul societăţii în nume colectivşi societăţii în comandita simplă, precum şi cazul societăţii cu răspundere limitată (părţi sociale).

Capitalul social este împărţit în acţiuni în cazul societăţii pe acţiuni şi societăţiiîn comandita pe acţiuni.

1 pentru dezvoltări a se vedea S. Angheni – Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucureşti,2004,p.86-89 şi St. Cărpenaru, op. cit. p.170-173



22

4.3.4 Societăţi care emit titluri de valoare şi societăţi care nu pot emiteasemenea titluri

Societăţi care emit titluri de valoare pot fi societatea pe acţiuni, societatea încomandita pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.

In cea de a două categorie sunt cuprinse societatea în nume colectiv şi societatea în comandita simpla.

Titlurile de valoare au un element comun: ele materializează dreptul asociaţilor asupra unei fracţiuni din capitalul social. Între aceste titluri de valoare exista odeosebire esenţială: acţiunile fac parte din categoria titlurilor de valoare negociabile,iar certificatele de părţi sociale nu sunt titluri negociabile, ci titluri de legitimare.

4.4 Reguli generale de funcţionare a societăţilor comerciale

4.4.1 Patrimoniul şi aportul la capitalul social

Aporturile asociaţilor

Sub aspect juridic, prin aport se înţelege obligaţia pe care şi-o asumă fiecareasociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială. În limitaaportului, asociatul devine debitor al societăţii cu toate consecinţele care decurg dinaceastă calitate.

Obiectul aportului îl poate constitui:

- numerarul – reprezentat de o sumă de bani pe care asociatul se obligă să o transmităsocietăţii;

- aportul în natura – reprezentat de anumite bunuri, care pot fi bunuri mobile(clădiri,instalaţii), bunuri mobile corporale (materiale, mărfuri) sau incorporale (creanţe, fondde comerţ);

- aportul în industrie – reprezentat în muncă sau activitatea pe care asociatul promite

să o efectueze în societate, având în vedere competenţa şi calificarea sa.

Capitalul social şi patrimoniul societăţii

Prin capitalul social al unei societăţi comerciale se înţelege expresia valorică atotalităţii aporturilor asociaţilor care participă la constituirea societăţii. Capitalulsocial mai este denumit şi capital nominal.

Capitalul social are o dublă semnificaţie: contabilă şi juridică. El constituie gajulgeneral al creditorilor societăţii. De aceea, este fix pe toată durata societăţii.

Capitalul subscris reprezintă valoarea totală a aporturilor pentru care asociaţii s-au obligat să contribuie la constituirea societăţii. Capitalul subscris coincide cucapitalul social.



23

Capitalul vărsat este valoarea totală a aporturilor efectuate şi care au intrat în patrimoniul societăţii.

Capitalul social al societăţii este divizat în anumite fracţiuni, denumite diferitdupă forma juridică a societăţii : părţi de interes, părţi sociale, acţiuni.

Patrimoniul societăţii, în lumina dreptului civil, îl constituie totalitateadrepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii.

Intre capitalul social şi patrimoniul societăţii există anumite deosebiri. Astfel, întimp ce capitalul social este expresia valorică a aportului asociaţilor, patrimoniulsocietăţii este o universalitate juridică, în care sunt cuprinse toate drepturile şiobligaţiile, precum şi bunurile societăţii.

4.4.2 Intenţia asociaţilor de a colabora în desfăşurarea activităţilorcomerciale

Affectio societatis presupune intenţia de colaborare voluntară a asociaţilor, de alucra în comun, suportând toate riscurile activităţii comerciale.1

Participarea la activitatea societăţii trebuie să fie efectivă şi interesată. Această participare este diferită, în funcţie de forma juridică a societăţii.

4.4.3 Realizarea şi împărţirea beneficiilor

Scopul societăţii este acela de a realiza beneficii din activitatea comercialădesfăşurată şi de ale împărţi între asociaţi sub forma de dividende. Acest scopconstituie criteriul de distincţie între societatea comercială şi asociaţie.

In general, prin beneficiu se înţelege un câştig evaluabil în bani. Realizarea saunerealizarea de beneficii poate fi stabilita numai la sfârşitul exerciţiului financiar, prinîntocmirea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi.

Pentru a putea fi repartizate, beneficiile trebuie să fie reale (art.37 din Legeanr.31/1990). Aceasta înseamnă ca trebuie să se fi înregistrat un excedent, adică osumă de bani care să fie mai mare decât capitalul social, deoarece nu pot fi distribuitebeneficii din capitalul social.

Totodată, beneficiile trebuie să fie utile, adică să reprezinte beneficiile rămasedupă întregirea capitalului social, când acesta s-a micşorat în cursul exerciţiuluifinanciar.

Potrivit legii, în contractul de societate trebuie să se prevadă „partea fiecăruiasociat la beneficii şi la pierderi” (art. 3) sau „modul de distribuire a beneficiilor” (art.8).

1 I.L.Georgescu – Drept Comercial Român, vol.2, Bucureşti, 1946, p.51-55D.D.- Gerota – Curs de societăţi comerciale, Bucureşti 1928, p.51



24

Toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să participe la suportarea pierderilor. Cum este şi firesc, criteriul care este avut în vedere este contribuţiaasociaţilor la formarea capitalului social al societăţii.

4.4.4 Organizarea societăţilor comerciale:

De regulă prin actul constitutuiv, orice societate comercială îşi stabileşteorganele de conducere, de administrare şi de control.

Organul de conducere cu plenitudine decizională este adunarea generală.

Principalele atribuţii ale adunărilor generale ordinare sunt prevăzute la art.111din Legea 31/1990 rep. privind societăţile comerciale, iar cele ale adunărilor generaleextraordinare la art. 113 din acelaşi act normativ.

Sistemul unitar de administrare are unul sau mai mulţi administratori, numărul

acestora fiind î ntotdeauna impar constituiţi într -un consiliu dfe administraţie, conformart. 137 şi urm Legea 31/1990 rep. privind societăţile comerciale.

Sistemul dualis de administrare are un directorat şi un consiliu de supraveghereconfor art. 153 şi următoarele din Legea 31/1990 rep. privind societăţile comerciale.

Controlul activităţii societăţii comerciale este realizat, după caz, prin auditulfinanciar, auditul intern si cenzori ( secţiunea a IV a din Legea societăţilor comerciale).

Reţineţi! Societăţile Comerciale sunt principalii „actori” ai cauzelor comerciale.

Societăţile comercaile sunt părţi în litigiile comerciale. Contenciosul comercial poartăîntre diferite tipuri de comercianţi, ponderea detinând-o societăţile comerciale.

Dar litigii se nasc nu numai între societăţile comerciale, ci şi în interiorulacestora. Ele sunt determinate de activitatea internă a societăţii, de conducerea şiadministrarea acesteia.

Spre exemplificare, câteva tipuri de astfel de acţiuni sunt prezentate înAnexele 1-12 de la p.57-71



25

5 Grupurile de interes economic

5.1 Sediul materiei şi definiţia grupului de interes economic

Sediul materiei este Legea nr. 161/ 2003 titlul V cap. I art. 118-231

Art. 118 alin. 1 defineşte grupul de interes economic ca o asociere între două saumai multe persoane fizice sau juridice, constituită pe o perioadă determinată, în scopulînlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a membrilor săi, precum şi alîmbunătăţirii rezutatelor activităţii economice.

Aşadar grupul de interes economic este o persoană juridică cu scop patrimonial,care poate avea calitatea de comerciant sau nu, activitatea grupului trebuind însă să seraproteze la activitatea economică a membrilor săi şi să aibă doar un caracter accesoriu faţă de aceasta.

Grupul de interes economic se aseamănă cu SNC prin pronunţatul caracter intuitu personae dar şi prin caracterul închis la grupului, unde fiecare membru nu

poate fi înlocuit cu o altă persoană prin cesionarea părţilor de interes economic.Totodată pentru constituirea unui grup de interes economic nu este prevăzut un capitalminim, el se poate constitui chiar şi fără capital. Atunci când există aporturi, ele pot fide orice natură: numerar, bunuri imobile, mobile corporale sau necorporale, aporturiîn creanţe, etc., cu excepţia aportului în muncă sau industrie.1

Grupul de interes economic se constituie prin contract autentic şi seînmatriculează la Registrul Comerţului, iar pentru opozabilitate, actul constitutiv se

publică în Monitorul Oficial

5.2 Condiţii pentru constituirea şi funcţionarea grupului de interes economic

Numărul membrilor – între 2 şi 20 reuniţi contractual.

Activitatea grupului trebuie să aibă un caracter accesoriu faţă de acesta

Numărul maxim de angajaţi nu poate depăşi 500

Limitarea poeraţiunilor de creditare şi de transmisiune de bunuri în interiorul

grupului de interes economic.

Grupului de interes economic nu poate fi membru al altui grup de intereseconomic.

Conducerea grupului de interes economic este asigurată de adunarea generală amembrilor grupului care adoptă hotărâri cu unanimitate de voturi. Regula unanimităţiivotului pentru valabilitatea hotărârilor este încă o expresie a pronunţatului caracter intuitu personae al grupului de interes economic.

1 pentru dezvoltări a se vedea S. Angheni – Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucureşti,2004,p.251-259



26

Administratea grupului de interes economic este asigurată de membrii grupuluisau de către o terţe persoane desemnate prin actul constitutiv sau ulterior de cătreadunarea generală a membrilor grupului.

Reţineţi!

Deşi încă neîntâlnite în practica instanţelor judecătoreşti, este aşteptată apariţia în litigiile comerciale şi a grupurilor de interes economic. Dezvoltarea economică vadetermina apariţia dezvoltatrea grupurilor de interes economic. Prezenţa lor se va facetot mai simţită nu numai în mediul economic, dar şi în cel al instanţelor de judecată.

Acestea vor figura în faţa instanţelor prin reprezentant. Reprezentantulgrupului de inters poate fi un avocat, un consilier juridic sau o persoană desemnată de

organul de conducere al grupului.



27

6 PROCEDURA INSOLVENŢEI

6.1 Aspecte generale

Procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 este o procedură concursuală,

colectivă, unitară, generală îndreptată împotriva comerciantului care se află îninsolvenţă, având ca scop acoperirea pasivului debitorului fie prin reorganizare

judiciară, fie prin lichidarea unor bunuri din patrimoniu până la stingerea pasivului,fie prin faliment.

Sediul materiei : legea nr.85/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 359 din 21Aprilie 2006, în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial alRomâniei.

Scopul legii: instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivuluidebitorului aflat în insolvenţă – art.2

Insolvenţa: stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile – art.3 pct.1.

Legea stabileşte cu caracter de noutate două tipuri de insolvenţă: cea prezumată cafiind vădită şi cea iminentă.

Tipuri de proceduri : - Procedura colectivă - Procedura de reorganizare- Procedura falimentului

- Procedura generală - Procedura simplificată

Domeniul de aplicare: stabileşte categoriile de debitori supuşi procedurii şidiferenţiaţi în funcţie de tipul procedurii. Conform art.1 alin.1 Procedura generală se aplică următoarelor categorii de debitoriaflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, cu excepţia celor prevăzute deart.1 alin.2 lit.c şi d.

1. societăţile comerciale 2. societăţile cooperative 3. organizaţiile cooperative

4. societăţile agricole 5. grupurile de interes economic6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi

economice.Conform art.4 alin.2 Procedura simplificată se aplică debitorilor aflaţi în stare deinsolvenţă, care se încadrează în una din următoarele categorii:

a) comercianţi, persoane fizice, acţionând individualb) asociaţii familiale c) comercianţi care fac parte din categoriile prevăzute la alin.1 şi îndeplinesc

una din următoarele condiţii: 1. nu deţin nici un bun în patrimoniul lor

2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite 3. administratorul nu poate fi găsit



28

4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrulcomerţului

d) debitorii care fac parte din categoriile prevăzute la alin.1, care nu au prezentat documentele prevăzute la art.28 alin.1 lit.b, c, e şi h în termenul prevăzut de lege

e) debitorii care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare înfaliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura dereorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege.

În ambele variante ale procedurii se reglementează şi o perioadă iniţială deobservaţie, necesară pentru clarificarea destinului debitorului.

În procedura simplificată este posibilă suprimarea acestei perioade deobservaţie, trecându-se direct la procedura falimentului. Atunci când este aplicatăperioada de observaţie, ea nu va dura mai mult de 60 de zile, necesare pentru a fi

verificate elementele menţionate la art. 1 alin. (2) lit. c) şi d).

În procedura generală, perioada de observaţie este cuprinsă între datadeschiderii procedurii şi data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment.

6.2 Definirea unor termeni

Legea nr. 85/2006 a primit denumirea adecvată: Legea privind procedurainsolvenţei.

În textul articolului 3 se distinge insolvenţa vădită de insolvenţa iminentă.Cele două concepte exprimă atât stadiul în care se află insolvenţa, cât şi percepţiaacestei stări de către subiecte de drept diferite.

Pentru creditor, insolvenţa este prezumată ca fiind vădită, atunci cânddebitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria faţă de el. Prezumţiaserveşte creditorului care nu poate cunoaşte realitatea situaţiei patrimoniuluidebitorului în ansamblul acesteia sub aspectul datoriilor şi a fondurilor băneşti. Pentrudebitor insolvenţa este certă şi efectivă atunci când fondurile băneşti de care dispunesunt insuficiente pentru plata datoriilor exigibile. Pentru acelaşi debitor insolvenţaeste iminentă atunci când are certitudinea că la scadenţă nu va putea plăti datoriile

exigibile angajate cu fondurile băneşti disponibile la aceeaşi dată.1

Caracterul colectiv al procedurii insolvenţei este de esenţa acestei proceduri.Definiţiile cuprinse în art. 3 subliniază această caracteristică: la pct. 4, când sedefineşte procedura colectivă drept procedura în care creditorii recunoscuţi participăîmpreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute de

prezenta lege şi la pct. 23, atunci când se defineşte procedura falimentului ca fiind o procedură concursuală, colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederealichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radiereadebitorului din registrul în care este înmatriculat.

1 Ion Turcu „Legea privind procedura insolvenţei – o nouă etapă în reformalegislativă” în http://www.liquidation.ro/phoenix/



29

În practică, această caracteristică esenţială a procedurii insolvenţei nu ar trebuisă permită desfăşurarea ei cu un singur creditor, după ce a fost permis, în mod firesc,să fie deschisă la cererea unui singur creditor. Cu toate acestea art. 134 prevede

închiderea procedurii numai dacă niciun creditor nu şi-a depus cererea de participare,după ce procedura s-a deschis la cererea debitorului. 3. Creditorul şi creanţa sunt

noţiuni mai precis conturate prin definiţiile din art. 3. Creditorul apt de a ceredeschiderea procedurii trebuie să posede împotriva patrimoniului debitorului o creanţăcertă şi lichidă, a cărei exigibilitate s-a împlinit de peste 30 de zile.

Creanţa trebuie să aibă o valoare prag, minimă de 10.000 RON (pct. 12) pentru a se putea obţine deschiderea procedurii la cererea creditorului. În cazulcreanţelor salariale pragul reprezintă 6 salarii medii pe economie.

Sunt creditori chirografari cei care nu posedă nici garanţii reale faţă de patrimoniul debitorului, nici privilegii însoţite de dreptul de retenţie pentru creanţelelor născute anterior deschiderii procedurii sau pentru creanţe noi aferente activităţilor

curente din perioada de observaţie (pct. 13).

Activităţile curente sunt faptele de comerţ şi operaţiunile financiare propuse afi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului său,cum ar fi: a) continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate; b)efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; c) asigurarea finanţăriicapitalului de lucru în limite curente (pct. 14).

Perioada de observaţie, în care se desfăşoară aceste activităţi curente esteconform pct. 15 perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data confirmării

planului sau, după caz, a intrării în faliment.

Falimentul este definit ca o procedură concursuală, colectivă şi egalitară avândca scop lichidarea averii debitorului pentru acoperirea pasivului, finalizată prinradierea inevitabilă a debitorului din registrul în care este înmatriculat.

6.3 Părţile

1. Debitorul este definit de art.3 pct.5 din lege drept persoana fizică sau

persoana juridică de drept privat, care face parte din una din categoriile prevăzute laart.1 din lege, al cărei patrimoniu este în stare de insolvenţă. 2. Creditorul este definit de art.3 pct.7 din lege drept persoana fizică sau

juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului şi care a solicitat, înmod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţă sau întabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de

patrimoniul debitorului, în condiţiile prezentei legi. Au această calitate, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului.

Noua lege a insolvenţei defineşte şi două tipuri apar te de creditor:a) Creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei este

definit de art.3 pct.6 drept creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului

debitorului este certă, lichidată şi exigibilă de mai mult de 30 de zile. b) Creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este definit deart.3 pct.8 drept creditorul care a formulat şi i-a fost admisă, total sau în parte, o



30

cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelul definitiv al creanţelor contradebitorului şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorului,inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul sindic, de a fidesemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa ladistribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din

lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege.1

6.4 Participanţii la procedura insolvenţei

Organele care aplică procedura: instanţele judecătoreşti, judecătorul sindic,administratorul judiciar şi lichidatorul.

1. Art.6 din lege dispune că toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cuexcepţia recursului, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are

sediul debitorul, astfel cum figurează acestea în registrul comerţului, respectiv înregistrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Acelaşi articol

prevede că aceste prevederi sunt exercitate de un judecător -sindic. Art.8 din lege prevede competenţa curţii de apel în soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art.11. În consecinţă, instanţelesunt: tribunalul, cu plenitudine de competenţă în primă instanţă şi curtea de apel, cainstanţă de recurs.

2. Judecătorul-sindic – art.9 prevede că repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de lege judecătorilor desemnaţi ca judecători-sindici se realizează potrivit art.53 din legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară republicată, în modaleatoriu, în sistem informatizat. Atribuţiile sunt prevăzute de art.11 din lege.

3. Persoanele de specialitate – art.10 prevede că, în îndeplinirea îndatoririlor sale, judecătorul-sindic va putea de asemenea, prin încheiere, persoane de specialitate,stabilindu-le şi renumeraţia. Doctrina le-a numit deja „auxiliari ai judecătorului-sindic”.

4. Adunarea creditorilor – nu este definită de lege, dar analiza logică a actuluinormativ impune concluzia că ea se compune din totalitatea creditorilor participanţi laaceeaşi procedură. Condiţiile de convocare, de funcţionare a şedinţelor, de cvorum şide majoritate pentru luarea hotărârilor sunt prevăzute la art.13 -15 din lege.

5. Comitetul creditorilor – Primul comitet al creditorilor este desemnat de judecătorul-sindic, care, în baza propunerilor, va desemna şi un preşedinte al acestui

comitet. Comitetul va putea fi schimbat la prima şedinţă a adunării creditorilor. Semnificativ este faptul că judecătorul-sindic va putea cere asistenţacomitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia (art.16). Atribuţiile şi actelecomitetului creditorilor sunt prevăzute de art.17 din lege.

6. Administratorul special este definit de art.3 pct.26 din lege dreptreprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor / asociaţilor debitorului

persoană juridică să efectueze în numele şi pe seama acestuia actele de administrarenecesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-şi administrezeactivitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului is-a ridica dreptul de administrare. Acelaşi persoane legale dispun cu privire la modul

1 Ion Turcu „Legea privind procedura insolvenţei – o nouă etapă în reformalegislativă” în http://www.liquidation.ro/phoenix/



31

de desemnare a administratorului special, iar atribuţiile acestuia din urmă sunt prevăzute de art.18 alin.2 din lege.

7. Administratorul judiciar este potrivit art.3 pct.27 din lege, persoana fizicăsau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să îşiexercite atribuţiile prevăzute de art.20 în perioada de observaţie şi pe durata

procedurii de reorganizare. Este desemnat provizoriu de judecătorul-sindic, apoiconfirmat sau propus de adunarea creditorilor, în condiţiile art.19. Atribuţiile sale sunt prevăzute de art.20 din lege şi i se pot stabili de către judecătorul-sindic şi orice alteatribuţii, cu excepţia celor date în competenţa exclusivă a judecător ului-sindic.

8. Auxiliarii administratorului judiciar sunt persoanele de specialitate pe careadministratorul judiciar le va putea desemna în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale,dar numai cu aprobarea comitetului creditorilor (art.23).

9. Lichidatorul este definit de art.3 pct.28 drept persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnată să conducă activitateadebitorului şi să exercite atribuţiile prevăzute de art.25 în cadrul proceduriifalimentului, atât î n procedura generală, cât şi în cea simplificată.

Desemnarea sa se face de către judecătorul-sindic, în cazul trecerii la faliment,cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art.19, 21, 22, 23 şi 102 alin.5 din lege.Când se stabilesc atribuţiile lichidatorului de către judecătorul-sindic înceteazăatribuţiile administratorului judiciar.

Dispoziţiile art.24 alin.3 prevăd că poate fi desemnat lichidator şiadministratorul judiciar desemnat anterior în cauză.

Atribuţiile lichidatorului sunt prevăzute de art.25 din lege.Administratorul special, persoană fizică sau persoană juridică constituie un nou

mod de reprezentare, în procedura insolvenţei, a asociaţilor/acţionarilor debitorului persoană juridică. El este definit la pct. 26 al art. 3 ca fiind reprezentantul desemnat deadunarea generală a asociaţilor/acţionarilor debitorului.

Puterile acestui reprezentant variază în raport cu stadiul procedurii. Până înmomentul intrării în procedura simplificată, el reprezintă debitorul precum şiinteresele asociaţilor/acţionarilor în procedură şi concomitent exercită prerogativeleadministrării acestuia. După intrarea în procedura simplificată, mandatul său serestrânge la reprezentarea intereselor asociaţilor/acţionarilor, iar prerogativareprezentării şi administrării debitorului este preluată de lichidator.

După intrarea în faliment, conform prevederilor art. 18 alin. (2) lit. f), participăla inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închideri, participă laşedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului şi primeşte

notificarea închiderii procedurii. Conform art. 78 tot în cazul procedurii simplificateadministratorul special participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecareaacţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80, şi formulează contestaţii în cadrul procedurii.

În ce priveşte comunicările şi notificările în procedura simplificată, în situaţiareglementată la art. 54 alin. (4), către creditor, debitor şi către registrele de publicitate,acestea se ef ectuează conform procedurii generale.

Sunt susceptibile de suspendare a executării de către Curtea de apel, atâthotărârea de intrare a debitorului în procedura simplificată, cât şi hotărârea de intrareîn faliment. În cazul ambelor hotărâri se dispune şi dizolvarea debitorului persoană

juridică. Consecutiv acestor hotărâri activitatea debitorului se restrânge la nivelulminim necesar evitării pierderilor sau limitării acestora. Concedierea colectivă a



32

salariaţilor este scutită de procedura reglementată în Codul muncii, dar trebuie săconţină preavizul individual de 15 zile.

Cazurile de închidere a procedurii simplificate sunt cele aplicabile şi în procedura generală cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 32 alin. (1).

6.5 Citaţii, notificări, comunicări

Buletinul procedurilor de insolvenţă definit la pct. 29 al art. 3 constituieinstrumentul principal de realizare a publicării: citaţiilor, convocărilor, notificărilor şicomunicării actelor de procedură. Prin excepţie, se vor comunica, în conformitate cuprevederile Codului de procedură civilă actele anterioare deschiderii procedurii,inclusiv notificarea deschiderii procedurii.

6.6 Deschiderea procedurii

Spre deosebire de procedura falimentului reglementată de Codul comercial, procedura insolvenţei nu poate fi deschisă din oficiu de tribunal, ci numai la cerereadebitorului, a creditorului sau a oricărei alte persoane sau instituţii prevăzute expresde lege, de exemplu CNVM (art. 26).

6.6.1 Cererea debitorului

Cererea debitorului, însoţită de înscrisurile enumerate la art. 28, trebuie să fieînregistrată la tribunal în termen de maximum 30 de zile de la „apariţia” stării deinsolvenţă. Prin „apariţia” stării de insolvenţă se înţelege, constatarea de către debitor,

pe baza datelor propriei contabilităţi, că fondurile sale băneşti disponibile suntinsuficiente pentru a plăti datoriile sale băneşti, certe, lichide şi exigibile, de mai multde 30 de zile. Natura comercială, civilă, fiscală etc., a acestor datorii este indiferentă.Cuantumul acestor datorii este, de asemenea, indiferent. Un prag valoric minim alcreanţelor este reglementat numai în ipoteza cererii introduse de creditor (art. 3 pct.12).

În cazul insolvenţei iminente definită la art. 3 pct. 1 lit b), introducerea cereriide către debitor este facultativă.

Introducerea prematură, cu rea-credinţă, de către debitor a unei cereri dedeschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului, persoană fizicăsau persoană juridică, pentru prejudiciile cauzate.

6.6.2 Cererea creditorului

Este îndreptăţit să ceară deschiderea procedurii creditorul definit la art. 3 pct. 6contra unui debitor prezumat ca fiind în stare de vădită insolvenţă, definită la art. 3

pct. 1 lit. a), dacă posedă o creanţă având un cuantum cel puţin egal cu pragul de10.000 lei prevăzut la art.3 pct. 12. Pentru creanţele izvorâte din raporturile juridicede muncă, pragul este de 6 salarii medii pe economie.



33

Cererea va avea conţinutul minim prevăzut la art. 31 şi la cerere se vor anexadocumentele justificative ale creanţei şi ale celorlalte susţineri din cerere.

În situaţia concursului mai multor cereri ale creditorilor, îndeplinireacondiţiilor pentru deschiderea procedurii se va analiza în raport de toate cererile, iar

dacă se înregistrează atât cererea debitorului cât şi cele ale creditorilo r, aceste cererise conexează.

6.6.3 Deschiderea procedurii la cererea debitorului

Dacă cererea debitorului corespunde cerinţelor art. 27, judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale sau a procedurii simplificate.Procedura simplificată se va deschide în cazul în care s-a cerut de către debitor saudacă acesta nu a depus documentele prevăzute la art. 28, ori dacă se încadrează în una

dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2).Încheierea de deschidere a procedurii pronunţată de judecătorul-sindic va fi notificată conform art. 61 sau art. 109, dupăcaz.

După ce au trecut 15 zile şi se constată că nu s-au înregistrat opoziţii alecreditorilor, judecătorul-sindic va dispune continuarea procedurii. Dacă s-auînregistrat opoziţii, judecătorul-sindic le va soluţiona după citarea administratorului

judiciar , a debitorului şi a creditorilor oponenţi.

Soluţiile posibile sunt următoarele: 1) admiterea opoziţiei şi revocareaîncheierii de deschidere a procedurii, dacă debitorul nu este în insolvabilitate efectivă,nici în iminentă insolvabilitate; 2) admiterea opoziţiei şi menţinerea proceduriideschise, calificându-se cererea ca prematură şi fără rea credinţă; 3) respingereaopoziţiei, luându-se măsurile pentru continuarea procedurii.

6.6.4 Deschiderea procedurii la cererea creditorului

Cererea creditorului va fi comunicată debitorului în 48 de ore de laînregistrare. Debitorul dispune de un termen de 10 zile în care fie recunoaşte starea de

insolvenţă, fie o contestă. Dacă o contestă şi ulterior contestaţia se respinge, debitorulnu mai poate cere reorganizarea judiciară. Debitorul poate cere obligarea creditorilor la cauţiune, conform art. 33 alin. (3). Contestaţia debitorului va fi sau admisă odată curespingerea cererii creditorului sau va fi respinsă. Dacă nu este înregistrată contestaţiadebitorului, se va continua procedura generală, fiind îndeplinite condiţiile de la art. 3

pct. 24 sau se va intra în procedura simplificată în situaţiile prevăzute la art. 3 pct. 25.

6.6.5 Consecinţele deschiderii procedurii

Principalele consecinţe ale deschiderii procedurii, reglementate la art. 34-61sunt similare celor prevăzute de vechea reglementare:



34

- desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului (art. 34);- obligarea debitorului să depună documente şi să furnizeze informaţii (art. 35 şi art.44);- suspendarea proceselor contra averii debitorului precum şi a procedurilor deexecutare silită (art. 36) şi posibilitatea ridicării suspendării (art. 39);

- notificarea procedurii de deschidere (art. 37) ;- continuarea furnizării serviciilor către debitor (art. 38); - suspendarea cursului prescripţiei (art. 40); - îngheţarea creanţelor negarantate (art. 41); - indisponibilizarea acţiunilor/părţilor sociale (art. 42); - menţiunile trilingve din corespondenţa debitorului (art. 45); - nulitatea actelor debitorului (art. 46);- ridicarea dreptului de administrare (art. 47-50);- situaţia contractelor financiare calificate (art. 51); - compensarea creanţelor (art. 52); - regimul juridic al bunurilor debitorului vândute (art. 53);

- prezentarea raportului de 30 de zile de către administratorul judiciar, cu propunerea privind procedura care va fi urmată (art. 54); - reconstituirea documentelor debitorului (art. 55);- îndatoririle privind probele (art. 56);- citaţiile şi notificările (art. 57); - solicitarea de informaţii (art. 58); - raportul de 60 de zile şi aprobarea lui de către adunarea creditorilor (art. 59); - adoptarea hotărârii adunării creditorilor privind intrarea în faliment (art. 60).

Suspendarea proceselor şi actelor de urmărire silită contra debitorului şi aaverii sale se produc chiar dacă hotărârea de deschidere a procedurii nu esteirevocabilă conform art. 12 din Legea privind procedura insolvenţei şi conformdispoziţiilor art. 720/8 Cod procedură civilă. Creanţele care fac obiectul dosarelor suspendate se înscriu, la cerere, în tabelul creanţelor care participă la procedurainsolvenţei.

6.7 Falimentul

Dispoziţiile art. 107 alin. (1) enumeră cazurile de intrare în faliment, similarecelor prevăzute în Legea nr. 64/1995. Conţinutul hotărârii prin care se dispuneintrarea în faliment este prevăzut de alin. (2) al art. 107. Acest conţinut diferă în raport

de procedura generală sau simplificată, în ce priveşte desemnarea lichidator ului provizoriu (procedura generală) sau confirmarea ca lichidator al administratoruluigeneral (procedura simplificată). Dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptuluide administrare a debitorului sunt dispoziţii comune ambelor proceduri, alături decelelalte dispoziţii enumerate de alin. (2) la lit. d)-f) şi la alineatele (3) şi (4).

Lichidarea averii debitorului

Măsurile pregătitoare sunt reglementate de art. 113-115. Acestea constau înaplicarea sigiliilor pe măsura inventarierii şi preluarea de către lichidator a averiidebitorului în depozit judiciar. Prezenţa debitorului, prin administratorul special nu

este obligatorie. Dacă este prezent, administratorul special îl reprezintă pe debitor şinu pe asociaţi sau acţionari, prin derogare de la ar t. 18 alin. 2 lit. f).



36

7 Particularităţile obligaţiilor comerciale

Obligaţiile comerciale sunt reglementate prin unele dispoziţii derogatorii de ladreptul comun datorită specificului relaţiilor comerciale.

7.1 Solidaritatea obligaţiilor

Sediul general al instituţiei solidarităţii este în dreptul civil şi este ca aceamodalitate a obligaţiilor care împiedică diviziunea lor, deşi prin natura lor suntdivizibile.1 Divizibilitatea creanţei este regula, iar solidaritatea excepţia. Pentru aasigura o mai deplină ocrotire a creditorilor şi securitate a tranzacţiilor, legiuitorul ainversat această regulă, solidaritatea devenind regula şi divizibilitatea creanţei,excepţia.

Astfel, în articolul 42 Cod comercial se prevede: “În obligaţiile comercialecodebitorii sunt ţinuţi solidar, afară de stipulaţia contrară”. Soluţia consacrată în

Codul comercial este diametral opusă de soluţia din articolul 1041 Cod civil, în careobligaţia solidară nu se prezumă, ci trebuie expres stipulată. În Codul Comercial se

prevede că această prezumţie există şi contra fidejusorului, chiar necomerciant; ea nuse aplică necomercianţilor pentru operaţiuni care, în ceea ce-i priveşte, nu sunt faptede comerţ.

7.2 Dobânda comercială

Problema dobânzilor este strict legată de materia daunelor pentru neexecutareaobligaţiilor contractuale. Potrivit articolului 1073 Cod civil, oricine se obligă laefectuarea unei prestaţii este îndatorat să o îndeplinească sub sancţiunea daunelor -interese. Când obligaţia constă într -o sumă de bani, daunele sunt prezumate şi nu maitrebuie să fie dovedite; ele se exprimă sub formă de dobânzi. Dobânda legală poate săcurgă de la o anumită dată, prevăzută de legiuitor; în aceste cazuri ea curge de drept.În toate celelalte cazuri, daunele-interese sub formă de dobânzi sunt datorate dinmomentul în care debitorul este pus în întârziere. Dobânda nu curge prin simplul faptal ajungerii la termen.

Potrivit articolului 43 Cod comercial, “Datoriile comerciale lichide şi plătibile în

bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”, debitorul este de drept înîntârziere prin simpla ajungere la termen. Această dispoziţie se aplică dacă este vorbade o obligaţie comercială care constă într -o sumă de bani.

Pentru ca dobânda să curgă de drept, trebuie întrunite anumite condiţii şianume:

obligaţia debitorului să constea în plata unei sume de bani; la aceastase va calcula dobânda;

obligaţia să fie lichidă; obligaţia să fie exigibilă, ajunsă la scadenţă;




37

o altă specificitate a dobânzii în materie comercială o constituieanatocismul.1

Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 reglementează regimul juridic al dobânziilegale. Astfel, în articolul 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 se prevede că prin

dobândă se înţelege nu numai suma de bani cu acest titlu, dar şi alte prestaţii suborice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţeicapitalului.

7.3 Cumulul dobânzilor cu despăgubirile nu este admis

De la această regulă, în dreptul comercial există următoarele excepţii:2

• mandatarul care întrebuinţează în alte scopuri sumele primite în contulmandatului datorează în afară de dobânzi şi daune-interese (articolul 383 Codcomercial);

• “Asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creanţe nu este eliberat câttimp societatea nu a obţinut plata sumei pentru care au fost aduse. Dacă plata nu s -a

putut obţine prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde desuma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor”. (articolul 84, alin. 2din Legea nr. 31/1990 republicată; a se vedea capitolul 4, secţiunea 3.3.);

• “Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul” (articolul 65, alin. 2 din Legea nr.

31/1990 republicată). În situaţia unui contract comercial, penalitatea (dobânda) pentruîntârziere în executare nu este limitată dacă este stabilită pe cale contractuală.

7.4 Interdicţia acordării termenului de graţie

Potrivit articolului 1021 Cod civil, dacă una din părţi nu-şi îndeplineşteobligaţiile, contractul nu este desfiinţat de drept, ci partea prejudiciată are alegerea săsilească pe cealaltă parte să execute convenţia sau să-i ceară desfiinţarea cu daune-interese; desfiinţarea se cere înaintea justiţiei care, după circumstanţe, poate acordaun termen de graţie părţii acţionate.

Articolul 44 Cod Comercial prevede că: “În obligaţiile comerciale, judecătorulnu poate acorda termenul de graţie permis de articolul 1021 din Cod civil”.

În materie comercială, debitorului îi este interzis să se prevaleze de facultatea pecare o are în materie civilă. Necesitatea apărării creditului şi a circulaţiei bunurilor cer ca obligaţiile comerciale să se execute întocmai şi la termenul stipulat. Pentru a operainterdicţia de acordare a termenului de graţie trebuie îndeplinite următoarele condiţiişi anume:

obligaţia debitorului să rezulte dintr -un contract sinalagmatic;

1 pentru dezvoltări a se vedea S. Angheni – Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucureşti,2004,p.344-3452 Lect.univ.dr.Silvia Cristea; Lect.univ.dr.Camelia Florentina Stoica - Drept comercial – www.ase.ro



38

contractul tre buie să prevadă un termen de executare; obligaţia debitorului trebuie să aibă un caracter comercial.

7.5 Interzicerea retractului litigios

În materia cesiunii de creanţă, în scopul eliminării intenţiei de speculă, în Codulcivil s-a prevăzut că atunci când se cedează drepturi litigiose debitorului, debitorulcedat va putea să se elibereze valabil plătind nu valoarea creanţei, ci preţul real pecare cesionarul l-a plătit cedentului plus cheltuielile şi dobânda de la data achitării

preţului cesiunii (articolele 1402-1404). În acest fel dobânditorii de creanţe litigioasesunt descurajaţi, sub aspectul unor eventuale intenţii speculative, nemaiavând motivsă se substituie unor creditori aflaţi în jenă financiară sau înspăimântaţi de perspectivapierderii procesului.

Având drept consecinţă o îngrădire a circulaţiei bunurilor şi o limitare sau chiar excludere a unui câştig rezultat din diferenţa dintre preţul de cumpărare şi cel devânzare, retractul litigios nu putea şi nici nu a fost acceptat de legiuitorul comercial(articolul 45 Cod comercial). Această interdicţie este însă circumscrisă la drepturilecare îşi au izvorul într -o faptă de comerţ.

Reţineţi! Nerespectarea obligaţiilor contractuale este principala sursă generatoare de

conflice ce ajung pe rolul instanţelor de judecată. Grefierul trebuie să cunoască particularităţile obligaţiilor comerciale deoarece

el este acela care consemnează susţinerile formulate de părţi, avocaţi, consilieri judiciîn faţa instanţelor de judecată. Fără înţelegerea terminologiei de specialitate,activitatea de sinteză, la care este practic obligat să recurgă grefierul, ar fi dificilă,

poate chiar imposibilă. Grefierul poate găsi un sprijin şi în studierea Anexelor 14-21 de la p.73-80



39

8 Contractul comercial

8.1 Încheierea contractelor

Acordul de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale se formează prin întâlnirea ofertei cu acceptarea ei,1 deci pe baza unei negocieri. În civilizaţiacontemporană există însă un număr considerabil de contracte care sunt încheiate fărănegociere prealabilă (de exemplu: cumpărarea unui magazin la un preţ fixat anticipat;cumpărarea unui bilet de călătorie pe calea ferată, la un tarif deja stabilit).Mecanismul întâlnirii ofertei cu acceptarea este foarte complex şi de nenumărate oriacesta este precedat de negocieri.

Negocierea este invitaţia lansată de una din părţi de a trata conţinutul unuieventual contract. Această invitaţie se deosebeşte de oferta fermă: negocierea poate fiurmată sau concretizată într -un „acord de voinţă”, practicate mai ales în comerţulinternaţional. Din punct de vedere juridic, există în această privinţă două principiicontradictorii: pe de o parte, libertatea părţilor de a desfiinţa acordul prealabil fără aantrena responsabilitatea celui care a renunţat, întemeiată pe principiul libertăţiicontractuale; pe de altă parte, există obligaţia ce revine părţilor de a se manifesta cu

bună credinţă în cadrul negocierii şi de a respecta „angajamentele de principiu”. Cu toate acestea, în măsura în care una din părţi dovedeşte rea credinţă în

respectarea negocierii prealabile, ea va răspunde pe temei delictual şi va repara prejudiciul cauzat partenerului, paguba reprezentând echivalentul cheltuielilor făcutecu organizarea negocierii.

Oferta de a contracta trebuie:- să fie fermă: ofertantul nu are posibilitatea de a o modifica sau retracta;

- să fie precisă şi completă: să cuprindă toate elementele necesare contractului; - să fie neechivocă: să exprime intenţia ofertantului de a contracta- trebuie să fie o manifestare de voinţă reală, serioasă, conştientă şi cu intenţia de aangaja din punct de vedere juridic.

Ea poate fi expresă sau tacită; în scris sau verbal; adresată publicului sau uneipersoane determinate.

Dacă oferta este cu termen, ea trebuie menţinută în limita termenuluirespectiv; aceste poate fi stabilit expres, dar poate rezulta implicit din naturacontractului şi din timpul necesar de gândire şi de acceptare de către destinatar,termen numit termen rezonabil.

Oferta poate fi revocată, în principiu, atât timp cât ea nu a ajuns la destinatar.

Caducitatea ofertei apare în situaţia în care aceasta nu poate să producă efecte,fie că ofertantul a schimbat condiţiile stabilite iniţial, fie prin expirarea termenului deacceptare. În general, oferta devine caducă în caz de moarte, faliment sauincapacitatea ofertantului pentru acele contracte cu caracter „intuitu personae”.

Oferta de a contracta nu se confundă cu antecontractul. Dacă oferta este un act juridic unilateral, antecontractul este un act juridic de formaţie bilaterală, un contract,chiar dacă există obligaţii doar pentru promitent (de exemplu, o persoană se obligăfaţă de alta să-i vândă un anumit imobil). Această promisiune unilaterală prezintă uncaracter sinalagmatic, care rezultă din următoarele două aspecte: în momentul în carese realizează opţiunea, beneficiarul va avea o datorie – preţul; deci el are pe baza

promisiunii o creanţă şi o virtuală obligaţie; promisiunea de vânzare cuprinde, de

1 pentru dezvoltări a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan „Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor,Bucureşti, 2002, p.43 şi urm.



40

regulă, obligaţia promitentului de a dispune de imobil pe durata termenului de opţiune(de a vinde sau nu).

Acceptarea ofertei este tot un act unilateral de voinţă, la fel ca şi oferta, care provine însă de la destinatarul ofertei.

Acceptarea trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie clară (să exprime clar voinţa de a încheia contractul), pură şi simplă; să fie liberă (neviciată); să fie expresă (scrisă sau verbală) sau tacită. În primul rând, acceptarea trebuie să fie clară, deci că concorde cu oferta. Dacă

acceptarea limitează, condiţionează sau excede condiţiile ofertei, se consideră căaceasta a fost refuzată şi acceptarea poate fi considerată contraofertă. În acest cazacceptarea nu mai este pură şi simplă.

Acceptarea ofertei trebuie să se facă înainte ca oferta să fi fost revocată sau să fidevenitcaducă. Acceptarea trebuie să aibă o formă expresă sau implicită; acceptarea esteimplicită atunci când ea nu face obiectul unei declaraţii speciale de voinţă, dar rezultădin situaţia de fapt (de exemplu, executarea de îndată a ofertei).

8.2 Momentul şi locul încheierii contractului

Momentul încheierii contractului este acela în care acceptarea întâlneşte oferta.Dacă părţile nu sunt prezente, contractul se încheie prin corespondenţă, motiv cedetermină clarificarea momentului încheierii contractului, datorită existenţei unuidecalaj în timp între cele două laturi ale formării acordului de voinţă: oferta şiacceptarea.

Cunoaşterea momentului încheierii contractului are importanţă din următoarele considerente: în raport de acest moment se apreciază posibilitatea revocării ofertei sau dacă

ea a devenit caducă; în cazul conflictelor de lege în timp, se va aplica legea existentă la momentul

încheierii contractului; consimţământul şi celelalte condiţii de validitate se apreciază la momentul

realizării acordului de voinţă şi, în măsura în care acestea nu sunt respectatecauzele de nulitate se stabilesc în funcţie de acest moment;

efectele contractului se produc, de regulă, din momentul realizării acordului devoinţă, dacă nu există stipulaţie contrară. Aşadar, în cazul contractelor

translative de drepturi reale, acestea se transmit (pentru bunurile individualdeterminate) din momentul încheierii contractului, cu excepţia imobilelor (terenurilor) unde acordul de voinţă al părţilor trebuie să îmbrace formaautentică.

8.3 Determinarea locului plăţii

Potrivit articolului 59 Cod comercial, obligaţiile comerciale trebuie executate: - la locul expres menţionat în contract; - la locul rezultat din intenţia părţilor; - la locul în care, potrivit materiei contractului, apare firească executarea. În cazul în care în contract nu s-a precizat în mod expres locul executării obligaţiilor şi



41

acest lucru nu rezultă din natura operaţiunii, executarea obligaţiilor se va face lasediul, domiciliul sau reşedinţa comerciantului debitor. De „lege lata” şi în dreptulcomercial, în cele din urmă plata este cherabilă. De „ lege ferenda”, se impune regulaca plata să se facă la sediul, domiciliul sau reşedinţa creditorului, deci să fir portabilă.Această regulă nu se aplică în materie de cambie, datorită existenţei unor dispoziţii cu

caracter special.

8.4 Determinarea preţului

Potrivit dreptului civil, în cazul contractului de vânzare-cumpărare preţul trebuiesă fie determinat de părţi. Codul comercial, adaptând dispoziţiile civile la traficulcomercial, modificându-le chiar, permite ca preţul să fie stabilit ulterior, prezentând încontract o indicaţie abstractă şi impersonală „preţul just” sau „preţul curent”,determinarea se va face în funcţie de locul plăţii sau de cotele oficiale ale bursei (articolul 40 Cod comercial).

Reţineţi!

Contractele comerciale sunt adeseori probe în cauzele comerciale.A se vedea Partea a II a – Drept procesual p.115-120 Datorită celerităţii ce guvernează raporturile dintre comercianţi, de multe ori

contractele nu îmbracă o formă scrisă, ci cunosc forma simplificată a comenziiurmată de executare.

Înţelegerea contractelor comerciale îl va ajuta pe grefier să conştientizezeimportanţa acestora în procesul de încuviinţare şi de administrare a probatoriilor.

Fără cunoaşterea terminologiei de specialitate, activitatea de sinteză, la care este practic obligat să recurgă grefierul în timpul şedinţei de judecată ar fi extrem dedificilă.

În cap.9 sunprezentate cele mai întâlnite contracte tocmai pentru a familiarizagrefierul cu limbajul juridic de drept comercial.



42

9 Contracte comerciale speciale

9.1 Contractul de vânzare-cumpărare

9.1.1 Definiţie

Vânzarea comercială, întocmai ca şi cea civilă, „este contractul prin carevânzătorul se obligă să strămute proprietatea unui lucru şi cumpărătorul să plătească

preţul” (articolul 1298 Cod civil). Vânzarea comercială este un contract consensual,sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate, cu executare dintr-o dată sausuccesivă.

Deosebirea dintre vânzarea civilă şi cea comercială constă în funcţiunea sa decomerţ, act de intermediere. Aşadar, ori de câte ori o vânzare, indiferent de obiect saude subiect este precedată de o cumpărare făcută cu intenţia de a revinde, vânzarea -cumpărarea devine comercială.

Obiectul contractului de vânzare poate să constea în orice fel de bunuri:mobile, imobile, corporale, incorporale, mărfuri, titluri de credit (mărci de fabrică,

brevete, invenţii, creanţe etc.) Vânzarea lucrului altuia – regula cunoscută în dreptulcivil este aceea potrivit căreia „nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturidecât el însuşi are” – este admisă în practica comercială. Această regulă este totuşiinfirmată de codul comercial, întrucât comercialul, în calitate de mijlocitor alschimbului nu este obligat să posede întreaga cantitate de marfă pe care o vinde; înacest caz însă este obligat să procure marfa în momentul vânzării şi să predeacumpărătorului, sub sancţiunea de plată a daunelor -interese.

Dacă vânzătorul vinde lucrului altuia, vânzarea este validă şi opereazătransferul proprietăţii pe ideea aparenţei de drept, cu condiţia ca vânzarea să se fi

efectuat în cadrul comerţului obişnuit al vânzătorului. Preţul reprezintă echivalentul lucrului, apreciat în mod obiectiv de ambele părţi contractante. Preţul trebuie să fie determinat sau determinabil. 1Determinarea preţuluise face: prin referire la „preţul curent”2, în funcţie de preţurile practicate pe piaţă saula bursă; printr -un arbitru care face o apreciere obiectivă a valorii obiectului vândut.Vânzarea este valabilă chiar dacă preţul nu figurează în contract, dar s -a prevăzut

posibilitatea stabilirii lui de către o terţă persoană (arbitru).

9.1.2 Efectele contractului de vânzare-cumpărare

9.1.2.1 Obligaţiile vânzătorului:

În mod normal proprietatea se transferă din momentul realizării acordului devoinţă, fie ulterior. Tot în aceste momente se transmite şi riscul pieirii fortuite a

bunului. Predarea este independentă de transferul proprietăţii. Predarea lucrului:

Ca şi în dreptul civil, în dreptul comercial vânzătorului i se recunoaşte dreptul deretenţie asupra lucrului vândut, în caz de faliment sau de insolvabilitate acumpărătorului. Cheltuielile de predarea sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de

1 Pentru dezvoltări a se vedea Fr. Deak Tratat de drept civil. Contracte speciale, Bucureşti,2001, p.55 şiurm.2 I.Turcu, L. Pop Contracte comerciale, p.75-76



43

preluare în sarcina cumpărătorului, dacă nu există stipulaţie contrarie (articolul 1317Cod civil).Această regulă este adaptată circuitului comercial, în sensul că atunci când mărfurile urmează să fie expediate de la o piaţă la alta, cheltuielile de expediere sunt suportatede cumpărător, deşi vânzătorul are obligaţia de a organiza această operaţiune.

Garanţia pentru evicţiune: Vânzătorul este obligat faţă de cumpărător să-l garanteze pentru paşnica şi deplinafolosinţă a lucrului, în aşa fel încât acesta din urmă să nu se vadă tulburat prin faptulunui terţ sau prin fapta proprie a vânzătorului care s-ar pretinde proprietar sau titularulunui alt drept real asupra bunului. În materie comercială aplicarea acestei reguli estemult mai restrânsă decât în materie civilă, unde majoritatea vânzărilor au ca obiectlucruri certe. Cu toate acestea obligaţia vânzătorului de garanţie pentru evicţiune este

posibilă în privinţa cesiunii de titluri de credit şi în general de drepturi incorporale(spre exemplu, vânzarea fondului de comerţ, a mărcii de fabrică, a brevetului de invenţie etc.).

Garanţia pentru vicii: Potrivit dispoziţiilor Codului civil, vânzătorul este obligat să garanteze

cumpărătorului că lucrul vândut nu este afectat de vicii, adică nu este alterat însubstanţa sa ori într -unul din elementele sale constitutive, în aşa fel încât să fieimposibilă întrebuinţarea sau chiar diminuată într -o oarecare măsură. Vânzătorulrăspunde faţă de cumpărător atât pentru viciile aparente cât şi pentru viciile ascunse.Această garanţie operează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: - să fie vorba despre o vânzare de mărfuri; - viciile aparente trebuie să fie observate de cumpărător în momentul cumpărăriimărfii şi cel mai târziu în termen de 48 de ore, dacă în contract nu s-a prevăzut altfelsau dacă există o cauză obiectivă de imposibilitate a invocării viciile aparente(articolul 70 Cod civil);- în cazul în care viciile ascunse există şi au fost denunţate de către cumpărător, acestaare dreptul să exercite împotriva vânzătorului aşa-zisa acţiune redhibitorie, adică săceară rezoluţiunea contractului şi restituirea preţului, cu sau fără daune-interese, dupăcum vânzătorul a fost de rea sau de bună credinţă, fie o diminuare a preţului vânzăriiîn raport cu micşorarea valorii de întrebuinţare a lucrului (acţiune quanti minoris).

9.1.2.2 Obligaţiile cumpărătorului

Principala obligaţie a cumpărătorului constă în plata preţului. Potrivit Coduluicivil, plata este cherabilă, adică se face la domiciliul debitorului (cumpărătorului). Înmaterie comercială, plata este portabilă, adică urmează să se facă la domiciliulvânzătorului, afară de cazul în care plata se face odată cu predarea şi se efectuează lalocul şi la data predării.

Cumpărătorul este îndreptăţit să suspende plata preţului dacă este tulburat saudacă are motive temeinice de a crede că există o stare tulbure cu privire la folosinţa

paşnică a lucrului vândut. Efectele suspendării pot fi înlăturare de vânzător dacădepune o cauţiune pe numele şi la dispoziţia cumpărătorului pentru asigurarea sa dedaune în cazul în care se va produce tulburarea.

Cumpărătorul este obligat să preia lucrul cumpărat la data şi la locul convenit.

Cheltuielile de predare sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de preluare în sarcinacumpărătorului, dacă părţile nu dispun altfel (articolul 1317 Cod civil).



44

9.2 Contractul de mandat comercial

9.2.1 Definiţie

Mandatul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socotealamandantului. În Codul comercial se precizează numai elementele mandatului,legiuitorul nedând o definiţie clară. Pentru a ajunge la definiţia mandatului comercial,trebuie avută în vedere definiţia mandatului civil. Temeiul legal al contractului esteart. 1532 şi urm. Cod civil.

Mandatul este contractul în temeiul căruia o persoană (mandant)împuterniceşte altă persoană (mandatar) să încheie anumite acte juridice în numele şi pe seamamandantului.1 Mandatul este comercial dacă actele încheiate sunt acte comerciale;mandatul civil are ca obiect încheierea de acte civile.Mandatul comercial are ca obiect, spre deosebire de mandatul civil, afaceri

comerciale şi nu se presupune a fi gratuity (sunt afaceri comerc iale oricare dintreactele enumerate în articolul 3 Cod comercial, care sunt fapte de comerţ pentrumandant); este un act cu titlu oneros, mandatarul fiind remunerat printr-o sumă fermăsau forfetară ori sub forma unui procent calculat la cifra de afaceri. Chiar dacă părţilenu au prevăzut în contract plata sau modalităţile de plată, mandantul datorează remuneraţie (art. 374 Cod comercial). Înabsenţa unei stipulaţii contractuale, remuneraţia este stabilită de instanţa de judecată.Mandatul comercial, fiind cu titlu oneros, nu poate fi revocat în mod unilateral. Încazul mandatului comercial se conferă mandatarului o mai mare libertate de acţiune şiindependenţă, potrivit dinamicii activităţii comerciale.

9.2.2 Condiţii de validitate

Pentru a fi valabil încheiat, contractul de mandat comercial trebuie să respectecondiţiile prevăzute de articolul 948 Cod civil: consimţământul, capacitatea părţilor,obiectul contractului şi cauza.

Obiectul mandatului comercial este „tratarea de afaceri comerciale”, deciobiectul contractului de mandat îl constituie faptele de comerţ. În afara condiţiilor generale, omune tuturor contractelor (să fie determinat sau determinabil, să fie

posibil, licit, în circuitul civil etc.), în privinţa obiectului mandatului se impunurmătoarele precizări: mandatul are ca obiect încheierea de acte juridice de către

mandatar; dacă acesta îndeplineşte şi fapte materiale, ele vor avea un caracter accesoriu (de exemplu: preluarea bunului care urmează a fi vândut de către mandatar, în numele şi pe seama mandantului);actele juridice cu caracter strict personal (de exemplu, testamentul) sau alte declaraţiistrict personale nu pot fi încheiate prin mandatar.

Cauza, ca element de validitate a contractului de mandat, trebuie săîndeplinească acele condiţii comune tuturor acelor acte juridice: să fie reală, licită,morală şi să nu contravină regulilor de convieţuire socială.

Contractul de mandat se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor (soloconsensu), având de regulă caracter consensual. Legea, respectiv Codul civil, nu

impune o anumită formă, deoarece, potrivit articolului 1533 Cod civil, mandatul poate

1 V. Pătulea, C. Turianu – Elemente de Drept comercial – Ed. Şansa SRL, Bucureşti 1993, p.140



45

fi acordat în formă scrisă, verbală sau poate fi chiar tacit. Deoarece Codul comercialnu prevede reguli derogatorii de la dreptul comun înseamnă că în privinţa formeimandatului sunt aplicabile dispoziţiile din Codul civil. În practică, mandatul esteexteriorizat, de regulă, printr -un înscris numit procură. Ea semnifică operaţiunea

juridică numită negotium prin care o persoană împuterniceşte pe altă persoană –

mandatar, procurator – să încheie unul sau mai multe acte juridice în numele şi peseama ei; din acest punct de vedere procura este un act juridic unilateral care urmeazăa fi acceptat de către mandatar prin executarea împuternicirii, dar semnifică şimijlocul juridic numit instrumentum care dovedeşte existenţa şi, mai cu seamă,conţinutul mandatului, categoriile de acte juridice care vor fi încheiate şi limiteleputerii conferite mandatarului.întocmirea unei notificări adresate debitorului).

9.2.3 Efectele contractului de mandat comercial

9.2.3.1 Obligaţiile mandatarului

1. să execute însărcinarea primită cu diligenţa unui bun comerciant, ca şi cum ar fi afacerile sale

2. să arate terţilor împuternicirea sa (articolul 384 Cod comercial) 3. să încunoştiinţeze fără întârziere pe mandant despre executarea mandatului4. să păstreze destinaţia sumelor primite pe socoteala mandantului5. este ţinut să plătească dobânzi

9.2.3.2 Obligaţiile mandantului

1. să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare pentru executareamandatului

2. (articolul 385 Cod comercial)3. este ţinut de obligaţia de plată a remuneraţiei convenite 4. să restituie cheltuielile făcute de mandatar pentru executarea mandatului

Mandantul are obligaţii şi faţă de terţele persoane în baza actelor juridice încheiate de mandatar în limitele împuternicirii sale.

Mandatarul va răspunde faţă de mandant numai în următoarele cazuri: a desemnat o altă persoană (substituit) pentru îndeplinirea mandatului fără să fi avut

încuviinţarea mandantului; a desemnat o persoană incapabilă (nedestoinică) a încheiaactele juridice cerute de mandat sau în stare de insolvabilitate notorie (articolul 1542Cod civil). În această situaţie mandatarul a avut dreptul de a se substitui, dar se facevinovat de alegerea nepotrivită a persoanei care îl substituie.

9.2.4 Încetarea contractului de mandat comercial

Contractul de mandat comercial încetează prin îndeplinirea funcţiei sale juridice. Există însă şi situaţii de natură obiectivă sau subiectivă care duc la stingerea

mandatului, respectiv: revocarea mandatului în cazuri bine justificate, ştiut fiind că mandatul

comercial este, de regulă, cu titlu oneros.În cazul în care mandatul este cu titlu



46

oneros, mandatarul poate să-i solicite mandantului despăgubiri dacă revocareasa este intempestivă sau abuzivă.

îndeplinirea termenului pentru care a fost încheiat contractul; renunţarea mandatarului este cauză de stingere a mandatului civil; moartea mandatarului sau a mandantului; incapacitatea, interdicţia, falimentul uneia din părţi.

9.3 Contractul de comision

9.3.1 Definiţie

„Comisionul este un contract având ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar pe socoteala comitetului” (articolul 405 Cod comercial) Contractulde comision, ca operaţie de sine stătătoare, se caracterizează prin faptul căintermediarul (comisionarul) are două categorii de obligaţii: obligaţii care izvorăsc dinrelaţiile cu terţii şi obligaţii faţă de comitent.

În raporturile dintre comisionar şi comitent se aplică regula mandatului. Deşide afacerea încheiată de comisionar profită comitentul, totuşi acesta din urmă,neavând raporturi contractuale cu terţii, nu poate fi obligat să execute îndatoririleasumate de comisionar.

Contractului de comision prezintă următoarele caractere juridice: este uncontractbilateral, cu titlu oneros, el neputând fi revocat pe cale unilaterală. Comisionarul este

plătit pentru serviciile făcute comitentului cu o sumă de bani, numită comision, carese stabileşte fie sub forma unei sume fixe, fie procentual, calculat la cifra de afaceri pe

care o realizează comisionarul în raportul cu terţii (comisionarul beneficiază, ca şimandatarul, de privilegiul special şi de dreptul de retenţie asupra bunurilor comitentului până la încasarea sumelor de bani ce i se cuvin).

9.3.2 Efectele contractului de comision

9.3.2.1 Obligaţiile comisionarului

Comisionarul este obligat să respecte dispoziţiile date de comitent, în limita

puterilor conferite În articolul 406 Cod comercial se prevede: „Comisionarul estedirect obligat către persoana cu care a contractat ca şi cum afacerea ar fi a sa proprie”.

Pentru încheierea contractului între comisionar şi terţi nu se stabilesc raporturi juridice între comitent şi terţi, astfel încât acţiunile comisionarului către terţi pot ficedate comitentului. De regulă, comisionarul este răspunzător faţă de comitent pentruîncheierea actelor juridice cu terţii, nu şi pentru executarea lor, afară de convenţiecontrară.

Comisionarul nu poate face operaţiuni de vânzare pe credit pe socotealacomitentului. Această regulă se justifică prin existenţa limitelor împuternicirii date.1 Comitentul trebuie să aibă siguranţa încheierii la termenul convenit sau convenabil, a




47

tuturor afacerilor încheiate cu o altă persoană pe contul său. Dacă nesocoteşte aceastăregulă, riscurile de insolvabilitate ale terţului vor fi suportate de comisionar.

Comisionarul este obligat să dea socoteală comitentului asupra îndeplinirii mandatului primit Acesta trebuie să-l informeze pe comitent asupra tuturorîmprejurărilor şi operaţiunilor de natură să modifice împuternicirea primită.

Comisionarul este ţinut să-şi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă şidiligenţa unui profesioniste Comisionarul trebuie să depună o diligenţă sporită, cerutăunui profesionist, acţionând cu bună-credinţă.

9.3.2.2 Obligaţiile comitentului Principala obligaţie este să plătească comisionul cuvenit comisionarului.

Această obligaţie curge din momentul în care comisionarul a încheiat acte juridice cuterţi, chiar dacă nu au fost executate încă obligaţiile rezultate din actele juridice

încheiate.Cea de-a doua obligaţie este să restituie cheltuielile făcute de comisionar cu

îndeplinirea însărcinării primate. În cazul în care comisionarul a efectuat anumitecheltuieli pentru ducerea la îndeplinire a mandatului, comitentul trebuie să restituieaceste cheltuieli, pe baza unor dovezi, şi să ţină evidenţa lor în registrele contabile,separat pentru fiecare operaţiune comercială.

9.3.3 Încetarea contractului de comision

Contractul de comision poate înceta prin:1. revocarea împuternicirii de către comitent; 2. renunţare la împuternicirea primită de către comisionar; 3. moartea comitentului sau comisionarului;4. interdicţia comitentului sau comisionarului; 5. insolvabilitatea sau falimentul părţilor (articolul 1552 Cod civil).

9.4 Contractul de report

9.4.1 Definiţie

„Contractul de report constă în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit,care circulă în comerţ, şi în revânzarea simultană cu termen şi pe un preţ determinat

către aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşi specie” (articolul 74 Cod comercial). Contractul de report este un act juridic complex care cuprinde o dublă vânzare:o vânzare ce se execută imediat şi o a doua vânzare cu termen şi la preţ determinat.

Potrivt Codului comercial, contractul de report este o faptă de comerţ conexă(accesorie), dobândind comercialitate datorită obiectului, anume titlurile de credit. Întemeiul acestui contract, persoana deţinătoare de titluri, denumită reportat, dă în reporttitlurile unei alte persoane, denumită reportator, în schimbul unei sume plătibilăimediat. La un anumit termen reportatorul revinde reportatului titluri de credit deaceeaşi specie (nu aceleaşi titluri pe care le-a dobândit), primind un preţ determinat.Reportatorul primeşte de la reportat o remuneraţie, denumită preţ de report saupremiu. Dif erenţa dintre suma dată şi cea încasată de reportator poartă denumirea de

report. Pentru încheierea unui contract de report trebuie îndeplinite următoarelecondiţii:



48

- să existe un acord de voinţă între reportat şi reportator; - acordul de voinţă privind vânzarea să fie simultan; - vânzarea să aibă ca obiect titluri de credit care circulă în comerţ.

9.4.2 Efectele contractului de report

Contractul de report este un contract translativ de proprietate; dreptul asupraobiectului contractului de report se transferă de la vânzător la cumpărător. În esenţă,în privinţa transferului sunt aplicate dispoziţiile dreptului comun.

În cursul duratei contractului, titlurile de credit pot produce anumite fructecivile(dividende, dobânzi etc.). Aceste fructe se cuvin reportatorului care culege fructele.Părţile pot stabili ca fructele produse de titlurile de credit să revină reportatului(articolul 74 Cod comercial),

9.4.3 Încetarea contractului de report

Contractul încetează, ca urmare a producerii efectelor sale, la termenul stabilitde părţi. Potrivit legii, la împlinirea termenului părţile pot prelungi contractul, cuobligaţia de a păstra condiţiile iniţiale.

În cazul reînnoirii contractului între părţi se lichidează diferenţele şi rămân lareportator titlurile în vederea unei noi lichidări la o nouă scadenţă.

Contractul de report poate fi: prorogat (prorogarea fiind operaţiunea juridică prin care se amână scadenţa

revânzării pe unul sau mai multe termene; preţul de revânzare rămâneneschimbat);

reînnoit (reînnoirea fiind opraţiunea ce intervine la expirarea reportului şi areca obiect titluri care diferă prin conţinut sau specie, presupunând o predareefectivă a titlurilor; este o novaţiune prin schimbarea obiectului contractului);

supus deportului (deportul este operaţiunea inversă reportului şi intervinepentru satisfacerea nevoilor de titluri de credit ale unei persoane pentru untimp; de exemplu, satisfacerea nevoilor unei persoane de a realiza un anumitstoc de acţiuni în vederea exercitării dreptului de opinie la o nouă emisiunesau pentru a obţine majoritatea de voturi în adunarea generală a acţionarilor).

9.5 Contractul de cont curent

9.5.1 Definiţie

Prin contractul de cont curent, părţile se înţeleg ca în loc să achite separat şiimediat creanţele lor reciproce izvorâte din prestaţiile făcute de una către cealaltă,lichidarea să se facă la un anumit termen, prin achitarea soldului de către partea careva fi debitoare.1

În raporturile ce decurg din contractul de cont curent, nici una dintre părţilecontractante nu se desemnează de la început ca şi creditor sau ca debitor exclusiv şinici nu se comportă ca atare în decursul executării contractului. Această situaţiuneîncetează numai la încheierea contului, operaţiunea finală care diferenţiază pe creditor

1 Lect.univ.dr.Silvia Cristea; Lect.univ.dr.Camelia Florentina Stoica - Drept comercial – www.ase.ro



49

de debitor, făcând ca cele două mase omogene de credit şi debit să se compenseze şisă dea loc la soldul creditor, pentru care se poate intenta acţiune în justiţie.

Părţile între care se încheie contractul de cont curent poartă denumirea decorentist.

Prestaţiile pe care şi le fac se numesc remise sau rimese. Ele constau în

operaţiuni prin care o parte pune la dispoziţia celeilalte părţi o valoare patrimonială deorice fel, urmând ca suma cuvenită să fie depusă în cont curent. În consecinţă, rimesa poate consta: într -o sumă de bani efectiv plătită; orice

titlu de credit emis (cambie, bilet la ordin, CEC, ordin de plată etc.) şi orice creditconcedat (de exemplu, preţul datorat ca urmare a unei vânzări de mărfuri).

Contractul de cont curent se poate încheia între: un comerciant angrosist şiunul detailist pentru toată seria continuă de vânzări comerciale intervenite între ei;între un comerciant şi un comisionar; între un comerciant şi reprezentantul său etc.

Forma cea mai uzuală a contractului de cont curent este aceea bancară, adică acontractului încheiat între o bancă (instituţia de credit) şi un client al său în scopul dea facilita circulaţia şi fructificarea banilor. Banca poate interveni şi ca simplu

intermediat între doi comercianţi care convin să-şi lichideze operaţiunile prinînregistrări în conturile ce le au deschise la aceeaşi bancă sau la bănci diferite. Deşicontractul de cont curent se consideră încheiat din momentul realizării acordului devoinţă totuşi, executarea acestui contract este evidenţiată prin înregistrarea contabilă aremiterii în cont şi stabilirea soldului.

Închiderea contului curent va avea loc la scadenţa termenelor stabilite princontractul de cont curent şi, în absenţa stipulării unui asemenea termen, la data de 31decembrie a fiecărui an, iar dobânda va curge de la data închiderii.

9.5.2 Efectele contractului de cont curent

Efectele principale privesc transferul dreptului de proprietate, novaţia,indivizibilitatea şi compensaţia (art. 370 C.com.).

Efectele secundare se referă la curgerea dobânzilor, dreptul la comision şi altecheltuieli.

Ca efect principal va opera transmiterea dreptului de proprietate avândvaloarearespectivă între transmiţător şi primitor. Prin efectuarea operaţiunilor în cont decreditare a transmiţătorului şi respectiv de debitor a primitorului, cu valoarea remisă,

primitorul devine titularul dreptului de proprietate asupra valorii în cauză. Orice valoare remisă de la o parte contractuală la cealaltă, face să opereze prin

faptul înscrierii sale în contul curent, transferul dreptului de proprietate în favoareacocorentistului care a primit-o adică al acelui care a făcut înscrierea privind debitulsău (art. 370 C.com.). Însă, este posibil să existe depuneri care să nu fi fost făcute cuscopul transferului dreptului de proprietate (de exemplu, remise numai cu mandatul deîncasare). Dar, şi în acest caz, în orice moment şi concomitent se poate restabiliechilibrul valorii remise şi primite.

Alt efect al contractului de cont este novaţía adică, transformarea cauzeiiniţiale a rimesei într-o cauză nouă, contractuală derivată din contractul de cont dincontul curent. Obligaţia iniţială se stinge şi în locul ei se nasc obligaţiile care izvorăscdin contul curent(art. 1128 Cod civil). Potrivit contractului iniţial cel care primit marfa datora preţul.

Acest preţ a fost trecut în cont ca o creanţă a celui care a transmis marfa aşa încâtobligaţia iniţială de plată a preţului a fost înlocuită cu o nouă obligaţie care apare încont, sub formă de credit şi debit (art. 370 pct. 1 C.com.). Astfel, dispărând obligaţia



50

iniţială înseamnă că, automat, se sting şi accesoriile acesteia cum ar fi: gajul, ipoteca,privilegiile etc.

Dacă obligaţiile iniţiale s-au înfăţişat sub forme diferite: vânzarea-cumpărarea,mandat, asigurare, transport etc., acestea do bândesc o unică formă, de simple crediteşi debite în contul curent.

În momentul în care o rimesă a fost trecută în cont curent ea se confundă cutoate celelalte efectuate anterior şi cu cele viitoare formând un tot unitar de naturăindivizibilă pentru a f i soldat la încheierea contului curent,

O operaţiune izolată care se efectuează nu are caracterul unei plăţi dinmomentul înscrierii ei în contul curent.

Un alt efect specific contractului de cont curent este compensarea reciprocă adebitelor şi creditelor până la concurenţa creditorului debitului final rezultat la

încheierea contului curent. Numai la data încheierii contului curent are loc efectulcompensatoriu al celor două mase de credit şi debit.

Contractul de cont curent produce efecte în privinţa dobânzilor (art. 370 pct. 3

C.com), dacă părţile nu s-au învoit altfel, dobânzile vor fi comerciale.Potrivit art. 371 Cod comercial „existenţa contului curent nu exclude

drepturile de commission şi plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contulbancar”.

Dreptul de comision se poate referi la comisionul băncii sau, după caz, lacomisionul celuilalt comerciant. În ce priveşte dreptul băncii la comision, el se

justifică prin prestaţia de servicii pe care o efectuează clientul, şi generează dobânzi. Partea care a făcut anumite cheltuieli pentru operaţiune trecută în cont, de

exemplu, cheltuieli cu poşta, vamă etc. are dreptul să i se crediteze încât aceste prestaţii vor genera şi ele dobânzi din ziua înscrierii în cont.

9.5.3 Desfiinţarea contului curent

Contractul de cont curent este un contract „intuitu personae” aşa încât sedesfiinţează prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre părţi. Contractulse poate desfiinţa şi pe cale convenţională, când părţile au stabilit un termen princonvenţia lor sau chiar până la împlinirea termenului, dacă convin astfel. Dacă nu s -a

prevăzut un termen, contractul se desfiinţează de drept în caz de faliment, datorităexistenţei efectelor patrimoniale ale falimentului: ajungerea la scadenţă a tuturor creanţelor; desesizarea falimentară, nulitatea de drept a actelor posterioare sentinţeideclarative de faliment etc.

9.6 Contractul de franciză

9.6.1 Definiţie

Contractul de franciză a apărut în SUA odată cu legislaţia antitrust prin care s-a interzis desfacerea produselor de către producător. 1

Datorită dinamismului şi rentabilităţii sale a devenit o formă de cooperarecomercială; fiind o varietate recentă şi răspândită a contractului de concesiune,franciza constituie o metodă modernă de afaceri, bazată pe colaborarea permanentă

între parteneri.

1 Lect.univ.dr.Silvia Cristea; Lect.univ.dr.Camelia Florentina Stoica - Drept comercial – www.ase.ro



51

În sistemul de drept comercial românesc franciza a fost definită legal prinarticolul 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 52/1997, modificată şi completată prinLegea nr. 79/1998, republicată în M. Of. Nr. 180 din 14 mai 1998:

„Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin

care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită beneficiar,dreptul de a exploata sau a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau unserviciu”.

Contractul de franciză este un contract bilateral, consensual şi cu titlu oneros Francizorul este un comerciant care:

este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrare; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata

contractului de franciză; conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o

tehnologie sau un serviciu; asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii

înregistrate; utilizează personal şi mijloacele financiare pentru promovarea mărcii sale, a

cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsul. Beneficiarul este un comerciant, persoană fizică sau juridică, selecţionat de

francizor, care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză aşa cum este eadefinită de francizor. Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturicontractuale între francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul promovării uneitehnologii, unui produs sau serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şidistribuţiei unui produs sau serviciu.

Know-how-ul este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor

desenate şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi altor elemente analoage care servesc lafabricarea şi comercializarea unui produs.Încheierea contractului de franciză este precedată de o fază precontractuală,

care are ca scop să permită fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a colabora.Francizorul furnizează viitorului beneficiar informaţii care-i permit acestuia să

participe, în deplină cunoştinţă de cauză, la derularea contractului de franciză. Contractul de franciză va respecta obligatoriu următoarele principii:

termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizareainvestiţiilor;

francizorul va înştiinţa pe beneficiar, cu un preaviz suficient de mare, asupraintenţiei de a nu mai reînnoi contractul la data expirării sau de nu semna un

contract nou; în cadrul clauzelor de reziliere se vor stabili circumstanţele care pot determina

o reziliere fără preaviz; condiţiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din

contract, în special condiţii de desemnare a unui succesor; dreptul de preemţiune va fi prevăzut, dacă interesul menţinerii sau dezvoltării

reţelei de franciză necesită recunoaşterea acestui drept; clauzele de non-concurenţă vor fi cuprinse în contract pentru protejarea know-

how-ului; obligaţiile financiare ale beneficiarului vor fi precizate cu claritate, astfel încât

să favorizeze obiective comune.



52

9.6.2 Efectele contractului de franciză

Francizorul se obligă să furnizeze informaţii despre: experienţa dobândită şitransferabilă; condiţiile financiare ale contractului, respectiv redevenţa iniţială sautaxa de intrare în reţea, redevenţe periodice, de publicitate, determinarea tarifelor

privind prestările de servicii şi tehnologii, în cazul clauzei tarifelor privind prestări deservicii şi tehnologii, în cazul clauzei obligaţiilor contractuale de cumpărare; elementecare permit beneficiarului să facă un calcul al rezultatului previzionat şi să-şiîntocmească planul financiar; obiectivele şi aria exclusivităţii acordate; duratacontractului, condiţiile reînnoirii, rezilierii, cesiunii.

Francizorul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: 1. să deţină şi să exploateze o activitate comercială pe o anumită perioadă,

anterior lansării reţelei de franciză; 2. să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială; 3. să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniţială şi asistenţă comercială şi/sau

tehnică permanentă pe toată durata existenţei drepturilor contractuale.

Beneficiarul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: 1. să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum şi

reputaţia acesteia; 2. să furnizeze francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi

analiza performanţelor 3. şi a situaţiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură

cu franciza;4. să nu divulge la terţe persoane know-how-ul furnizat de către francizor, atât pe

durata contractului cât şi ulterior. Beneficiarului i se va impune de către francizor respectarea unor obligaţii ferme de

protejare a caracterului confidenţial al afacerii, în special neutralizarea know-how-uluide către o reţea concurentă.

Această formă de contractare, care se bucură de o supleţe deosebită, s-adovedit a fi un instrument economic eficient, cu o rentabilitate uluitoare, deoarecereuşeşte să atragă în circuit potenţiale forţe economice care poate altfel nu ar firentabilizate optim, în afara încadrării lor în disciplina contractului de franciză.

9.7 Contractul de leasing

9.7.1 Definiţie

Operaţiunile de leasing, în conformitate cu prevederile Ordonanţei guvernuluinr.51/1997, republicată, sunt acele operaţiuni prin care o parte, denumitălocator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupraunui bun al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită utilizator, la solicitareaacestuia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing.

Astfel, se observă că termenul folosit anterior (locator) este înlocuit cu untermen mult mai clar, şi anume finanţator, eliminându-se menţiunea eronată adreptului de posesie al utilizatorului, păstrându-se corect numai titlul de folosinţă.1

Prin rată de leasing se înţelege: în cazul leasingului financiar, cota parte dinvaloarea de intrare a bunului şi a dobânzii de leasing. Dobânda de leasing reprezintă




53

rata medie a dobânzii bancare pe piaţa românească, iar în cazul leasinguluioperaţional, cota de amortizare, calculată în conformitate cu actele normative învigoare şi un beneficiu stabilit de către părţile contractante.

La sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respectedreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de

leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

9.7.2 Leasingul financiar şi leasingul operaţional

În ceea ce priveşte noţiunea de leasing financiar aceasta reprezintă operaţiuneadeleasing care îndeplineşte una sau mai multe din următoarele condiţii:

1. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asuprautilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;

2. părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferăutilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului,

3. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare vareprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţa) pe care acesta o are ladata la care opţiunea poate fi exprimată;

4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţi 75% dindurata normală de utilizare a bunului, chiar dacă, în final, dreptul deproprietate nu este transferat.Condiţiile leasingului financiar nu sunt cumulative. Ne aflăm în faţa unei

astfel deoperaţiuni dacă este îndeplinită cel puţin una din condiţiile mai sus arătate.

Leasingul operaţional reprezintă operaţiunea de leasing care nu îndeplineşteniciuna dintre condiţiile leasingului financiar.

Se poate concluziona că leasingul operaţional este o excepţie a leasinguluifinanciar.

9.7.3 Trăsăturile juridice ale contractului de leasing

Contractul de leasing este : un act juridic bilateral; un contract sinalagmatic; un contract cu titlu oneros şi conţinut patrimonial;

un contract cu executare succesivă; un contract intuitu personae în ceea ce-l priveşte pe utilizator; consensual.

Simpla manifestare de voinţă părţilor este suficientă pentru realizareaacordului în mod valabil. Încheierea contractului de leasing în forma autentică sau

prin act scris şi realizarea procedurilor de publicitate nu reprezintă condiţii devalabilitate, forma scrisă având doar valoare probatorie şi legată de opozabilitate.

Operaţiunile de leasing pot da naştere la numeroase litigii atât cu privire lanatura operaţiunilor, cât şi, mai ales, cu privire la natura obligaţiilor asumate de părţi.

Litigiile pot fi grupate în trei categorii: refuzul de finanţare livrarea neconformă a bunului neplata ratelor de leasing.



54



55

10 Titlurile de creditTitlurile de credit sunt înscrisuri sau documente ce încorporează dreptul

patrimonial prevăzut în ele, aşa încât titularul care le deţine este şi titularul dreptului încorporat.

Titlurile de credit se caracterizează prin: formalitate, literalitate şi autonomie.

După modul de circulaţie, tilurile de credit pot fi: nominative, la ordin sau la purtător, iar după conţinut ele pot fi: representative ale mărfurilor, titluri care dau daudreptul la o anumită prestaţie din partea debitorului sau titluri care încorporeazădrepturi complexe.

10.1 Cecul, cambia şi biletul la ordin

În legislaţia noastră nu există o reglementare unitară a titlurilor de credit. Ele suntreglementate în codul comercial ( conosamentul) sau în legi speciale (cambia, cecul,

biletul la ordin) sau în poliţa de asigurare.

10.1.1 CeculCecul este un instrument de plata utilizat pe scara larga in tarile cu economie

avansata (in anii '80 mai mult de 90 % din platile interne in SUA erau reglate princec), fiind utilizat in plati interne si internationale (inclusiv in turism).

In tara noastra cadrul legal al platii prin cec este dat de Legea nr. 59/ 1934asupra cecului.

Cuprinsul cecului, conform prevederilor legale din tara noastra, trebuie saincluda denumirea de "cec" redata in titlu, ordinul neconditionat de a plati (de a faceviramentul) suma de bani mentionata, denumirea bancii care trebuie sa plateasca,locul platii, data si locul emiterii, semnatura tragatorului.

Cecul este un inscris (un ordin scris - prin intermediul unui formular tipizat,pus la dispozitie de catre banci pentru titularii de conturi de cecuri) prin care opersoana (tragator, emitent) da ordin unei banci (tras), la care persoana respectiva areun disponibil in cont, de a plati o suma de bani determinata unei terte persoane(beneficiarul cecului), plata facandu-se la vedere. Pentru emiterea cecurilor, titulariitrebuie sa dispuna de conturi care sa acopere sumele ordonate de cecul emis, pe bazade disponibil, depozit bancar sau pe baza de credit (mai este utilizat si termenul deprovizion), lipsa sumelor de acoperire fiind aspru pedepsita de lege in orice tara fiindsocotita drept infractiune.

Principala functie a cecului este cea de mijloc de plata, beneficiarul platii

putand fi o persoana (beneficiar) mentionata de tragator (acesta fiind un cec de plata)sau poate fi chiar tragatorul (fiind vorba despre un cec de retragere).Deci, debitorul unei plati trage un cec in favoarea creditorului, acesta din urma

putand incasa contravaloarea cecului de la banca emitentului.El mai poate fi utilizat si pentru obtinerea de numerar de la banci (cec de

numerar - in acest caz emitentul trage un cec pe numele sau, asemenea unei retrageride disponibil din cont sub forma de numerar) sau pentru amanarea platii (credit petermen scurt din momentul nasterii obligatiei de plata pana cand cecul este efectivincasat, numai in anumite situatii - cecul se emite la o data cand proviziunea nu esteconstituita dar se va constitui pana in ziua inaintarii cecului spre incasare/ decontare,in acest interval de timp beneficiarul acordand "credit" tragatorului, asemenea cazului

unor cambii, sau cecul este predat de catre beneficiar bancii sale, pentru scont saupentru incasare, in ambele situatii banca creditand imediat contul remitentului cusuma corespunzatoare, fara a mai astepta incasarea la tras).

http://www.dorinm.3x.ro/work/legislatie/Legea59mai1934.html






56

Aşadar, funcţiile cecului sunt:a. instrument de retragere din soldul creditor al propriului cont bancar;b. instrument de plata cu moneda scripturala;c. instrument de credit.

Exista unele operatii care urmaresc cresterea sigurantei platii prin cec, cele

mai utilizate fiind garantarea unui cec prin aval, pentru intreaga suma sau o parte aacesteia - "solicitarea platii prin cec in avans". Aceasta forma este des folosita atuncicand exista riscuri majore, utilizarea sa atunci cand nu este cazul dand o impresienegativa care prejudiciaza deseori relatiile contractuale.

In cazul incalcarii prevederilor legale privitoare la cec se ajunge invariabil laincidentul de plata si/ sau interdictia bancara.

Incidentul de plata este reprezentat de imposibilitatea unui tragator (beneficiaral unui cec) de a opera si/ sau incasa una sau mai multe file cec. In general, incidentulva apare odata cu depunerea spre incasare a filei/ filelor cec respective, moment incare banca tragatorului, BNR si banca trasului (emitentului) vor "intra" intr-oprocedura tipica (precizata expres de normative legislative) initiata de refuzul de

plata/ interzicerea platii din diferite motive.

10.1.2 Cambia

Cambia este un titlu de credit sub semnatura privata care pune in legatura inprocesul crearii sale 3 persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul. Titlul este creat detragator in calitate de creditor, care da ordin debitorului sau numit tras sa plateasca osuma fixata la o data determinata in timp, fie unuibeneficiar, fie la ordinul acestuia dinurma. Pentru a fi valabila, cambia trebuie sa contina mentiunile obligatorii cuprinse inLegea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordinmodificata prin Legea nr.83/1994.Prezentarea standardului obligatoriu de continut al cambiei.

Cambia, ca instrument de plata si ca titlu de credit, a avut de-a lungul secolelorun rol deosebit in dezvoltarea si promovarea comertului european si mondial. Astfel,Conventia Internationala de la Geneva din 1930 a asigurat in interiorul tariloreuropene si in relatiile economice internationale un cadru comun normativ de mareutilitate in extinderea relatiilor comerciale.

Reintroducerea expresa a legislatiei cambiei prin O. G. nr.11 / 4 august 1993 siapoi prin Legea nr. 83/1994 nu este decat o reconfirmare romaneasca a legislatieiinternationale a cambiei.

Caracteristica principala este transferabilitatea cambiei. Transferul de creanta de la persoana la persoana, de la un creditor, la alt creditor are un caractar oneros si serealizeaza pe baza interesului, nemijlocit, al fiecareia din partile contractante.Intervine astfel negociabilitatea cambiei. Deci, se practica pentru cambia transferataun anumit pret acceptat de ambele parti, sau mai precis negociat si acceptat.

De regula, sistemul de stabilire a pretului actual este un sistem cuvalabilitate generala, aplicabil pentru oricare asemenea tranzactie, dar in principiupartile au libertatea de a negocia si de a stabili un pret convenabil pentru ambele

părţi.

Transferul de creante ca element specific al functionalitatii cambiei a fost instituit ca

principiu al dreptului cambial, bazandu-se pe cesiunea de creante si subrogare.



57

Persoanele care au avut temporar calitatea de a fi beneficiar al cambiei, cedandcambia altei persoane, nu sunt absolvite, in continuare de obligatia de a asigura plata

10.1.3 Biletul la ordin

Biletul la ordin este socotit a fi o varianta a cambiei si este un inscris prin careo persoana fizica sau juridica (emitentul) se obliga sa plateasca unei alte persoane(beneficiarul), sau la ordinul acesteia, o suma de bani la scadenta (la un anumit termensau la prezentare). Deci, se poate observa ca, fata de mecanismul cambial, in cazulbiletului la ordin exista doar emitent (care cumuleaza functiile tragatorului si trasului,fiind debitorul obligatiei de plata) si beneficiar (creditorul platii), cu toate ca biletuluila ordin ii sunt aplicabile, in general, toate prevederile referitoare la cambie cum suntgirul, avalul, scadenta, plata, regresul, etc.. El reprezinta un angajament de plataasumat prin formula "voi plati", motiv pentru care nu se pune problema acceptarii.

Elementele biletului la ordin sunt: denumirea de "bilet la ordin" inserata intitlu, locul si data emiterii, locul platii, promisiunea de plata cu trecerea sumei in cifresi litere, scadenta, obligatia (mgajamentul) neconditionat de plata, numele, adresa sisemnatura emitentului, numele celui caruia i se va plati. Daca lipseste scadenta,biletul la ordin este platibil la vedere, iar daca lipseste locul platii, este luat inconsiderare cel mentionat dupa numele semnatarului.

10.1.4 Învestirea cambiei şi a biletului la ordin cu formula executorie

Formula executorie aplicată pe cambie (şi pe biletul la ordin) de către judecătorie este reglementată de art.269 alin.1 C.pr.civ. Procedura constă înînvestirea cu forţa executorie a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi are drept efectobligarea organelor publice să procedeze la executarea ei.

S-a considerat utilă învestirea cambiei cu formula executorie, deşi cambia arevaloarea unui titlu executor, pentru a da posibilitatea judecătorului să examinezeîndeplinirea condiţiilor formale de validitate a cambiei.

Încheierea de învestire cu formula executorie nu este supusă apelului (art.61alin.3 l58/1934), dar per a contrario încheierea de respingere este supusă apelului.

Încheierea de învestire cu formula executorie, fiind dată într -o procedură

graţioasă, nu este nici un impediment ca în cazul respingerii cererii de învestir e sau aapelului, cel interesat poate să recurgă la acţiunea cambială directă sau de regres. Deşi legea nu prevede expres obligaţia depunerii protestului de neplată odatăcu cererea de executare, este neîndoielnic că, în cazul în care posesorul cambieiintenţionează să urmărească un debitor de regres, atât prin acţiune cambială directă,cât şi prin executare cambială, trebuie să dovedească prin actul de protest refuzul de

plată al acceptantului. În această situaţie posesorul-creditor al cambiei trebuie sădeţină odată cu cererea de executare şi protestul de neplată. De altfel, această obligaţierezultă în mod implicit din art.61 alin.5, care prevede că actul de protest trebuie să fiereprodus în cuprinsul somaţiei de executare.

Art. 61 alin.3 reglementând situaţia cambiilor emise în străinătate, prevede căacestea vor avea aceleaşi efecte executorii ca o cambie emisă în ţară, dacă valoarea detitlu executor este admisă de legea locului unde cambia a fost emisă. Este aplicarea



58

principiului locus regit actum, adică legea locului de emisiunea cambiei şi nu legealocului de executare a acesteia.

Art. 61 din L.58/1934 care reglementează învestirea cambiei este dezvoltatprin Normele – Cadru emise de Banca Naţională a României privind comerţul făcutde societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cambii şi bilete la ordin

pct.320.

Reţineţi! Judecătoria este instanţa cu competenţe în materia învestirii cu formulă

executorie a tilurilor cambiale. Grefierul este acela care redactează încheierea deînvestire. Pentru acest motiv, el trebuie să aibă o serie de cunoştinţe minimale dinmateria dreptului cambial. A se vedea Anexele 22-23 p. 82-83



59

11 Anexe Partea I

11.1 Anexa 11 - Obligarea administratorilor/cenzorilor la îndeplinirea măsuriipentru regularizarea societăţii

Domnule Preşedinte,

Subscrisa S.C. _________, cu sediul în _________, numărul de înmatriculareîn registrul comerţului _________, codul unic de înregistrare _________, contulbancar _________, prin reprezentant legal _________, în calitate de reclamant,chem în judecată pe _________ domiciliat în _________ şi pe S.C. _________ cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului

_________, codul unic de înregistrare _________, contul bancar _________, încalitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea administratorilor/cenzorilor la îndeplinirea măsurii pentruregularizarea societăţii

constând în ___________________

De asemenea, solicit:- obligarea administratorilor/cenzorilor la plata daunelor cominatorii în sumă

de _______ pe zi/lună de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei; - obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt: _________

Temeiul de drept: Ne întemeiem cererea pe dispoziţiile art. 48 din Legea nr.31/1990, republicată.

Probe: În dovedire, solicităm următoarele probe: _________

Anexăm: Următoarele înscrisuri: _________, precum şi chitanţa privindplata taxei judiciare de timbru în valoare de …….. lei şi timbrul judiciar de………lei.

Semnătura,

___________

Domnului Preşedinte al Tribunalului ________________

1 Pentru dezvoltări a se vedea „ Cartea de cereri şi acţiuni ” Editura All Beck – Bucureşti 2005 – Cap.IV Drept Comercial p. 443



60

11.2 Anexa 21 - Declararea nulităţii / anularea societăţii pârâte


Subsemnatul/subscrisa _________ domiciliat în _________ / cu sediul în _________, număr de înmatriculare în registrul comerţului _________, cod unicde înregistrare _________, cont bancar _________, în calitate de reclamant,chem în judecată pe S.C. _________, cu sediul în _________, număr deînmatriculare în registrul comerţului _________, cod unic de înregistrare______ ___, cont bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prinhotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Declararea nulităţii / anularea societăţii pârâte

precum şi: - numirea lichidatorilor societăţii; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele: Motivele de fapt: _________

Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 56 şiurmătoarele din Legea nr. 31/1990, republicată.

Probe: În dovedire, solicit următoarele probe: _________

Anexez: următoarele înscrisuri, chitanţă privind plata taxei judiciare detimbru în valoare de ……… lei, precum şi timbrul judiciar de …………… lei.

Semnătura,

____________

Domnului Preşedinte al Tribunalului ______________




61

11.3 Anexa 31 - Anularea Hotărârii Adunării Generale aAcţionarilor/Asociaţilor


Subsemnatul _________, domiciliat în _________, în calitate de reclamant,chem în judecată pe S.C. _________, cu sediul în _________, număr de

înmatriculare în registrul comerţului _________, cod unic de înregistrare _________ , cont bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prinhotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Anularea Hotărârii nr. ____ din data de _____ a Adunării Generale a

Acţionarilor/Asociaţilor S.C. _________De asemenea, solicit obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.



Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 132 din Legeanr. 31/1990, republicată.

Probe: În dovedire, solicit încuviinţarea următoarelor probe: _________

Anexez: următoarele înscrisuri _________, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de ……..lei, precum şi timbrul judiciar de…………… lei.

Semnătura,

____________

Domnului Preşedinte al Tribunalului ________________




62

11.4 Anexa 41 - Suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale aAcţionarilor/Asociaţilor


Subsemnatul _________, domiciliat în _________, în calitate de reclamant,chem în judecată pe S.C. _________, cu sediul în _________, număr deînmatriculare în registrul comerţului _________ cod unic de înregistrare

_________, contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prinhotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Suspendarea executării Hotărârii nr. ____ din ______ a Adunării Generalea Acţionarilor/Asociaţilor S.C. _________

De asemenea, solicit obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.


Motivele de fapt: _____________

Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 133 din Legeanr. 31/1990, republicată şi art. 581 C. proc. civ.


Anexez: următoarele înscrisuri _________, precum şi chitanţa de plată ataxei judiciare de timbru de ……………. lei şi timbrul judiciar de………………lei.

Semnătura,

____________

Domnului Preşedinte al Tribunalului _______________




63

11.5 Anexa 51 - Opoziţie la Hotărârea Adunării Generale


Subsemnatul/subscrisa _________ domiciliat în _______ /cu sediul în _________, număr de înmatriculare in registrul comerţului _________, cod unicde înregistrare _________, cont bancar _________, în calitate de oponent, chemîn judecată pe S.C. ______ cu sediul în _________, număr de înmatriculare înregistrul comerţului _________ cod unic de înregistrare _________ , cont

bancar _________ şi pe _________, domiciliat în _________, şi pe _________,domiciliat în _________, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi

pronunţa să dispuneţi

Admiterea cererii de opoziţie la Hotărârea Adunării Generale nr. ______ din______ a S.C. _________

De asemenea, solicit:- anularea totală/parţială a hotărârii menţionate, în sensul _________; - obligarea societăţii pârâte/asociaţilor pârâţi la repararea prejudiciului

cauzat, în sumă de _________; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.


Motivele de fapt: _____________

Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 61 şi art. 62 dinLegea nr. 31/1990, republicată.

Probe: În dovedirea acţiunii, solicit următoarele probe: _________

Anexez: următoarele înscrisuri _________, precum şi chitanţa de plată ataxei judiciare de timbru de ______ lei şi timbrul judiciar de ______ lei.

Semnătura,

____________





64

11.6 Anexa 61 - Retragerea asociatului


Subsemnatul _________, domiciliat în _________, în calitate de reclamant,chem in judecata pe S.C. _________ cu sediul în ________, numărul deînmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic de înregistrare

_________ şi contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prinhotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Retragerea asociatului-reclamant din S.C. _________

precum şi: - obligarea societăţii pârâte la plata sumei de _________, reprezentând

contravaloarea părţilor sociale deţinute de reclamant la capitalul social alsocietăţii pârâte;

- să dispuneţi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţiasociaţi;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.



Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit.c) şi alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, republicată.


Anexez: înscrisuri, respectiv _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de _________ lei, precum şi timbrul judiciar de_________ lei.

Semnătura,

____________





65

11.7 Anexa 71 - Excluderea asociatului


Subsemnatul/subscrisa _________, domiciliat în _________ /cu sediul în _________, număr de înmatriculare în registrul comerţului _________, cod unicde înregistrare _________, cont bancar _________, în calitate de reclamant,chem în judecată pe _________, domiciliat în _________, în calitate de pârât,

pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Excluderea asociatului pârât din S.C. _________

De asemenea, vă solicit să dispuneţi: - cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalţi asociaţi; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.



Temeiul de drept: Invoc prevederile art. 222 şi art. 223 din Legea nr.31/1990, republicată.


Anexez: înscrisuri, respectiv _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de …………..lei, precum şi timbrul judiciar de……………. lei.

Semnătura,

____________





66

11.8 Anexa 81 - Dizolvarea pentru trecerea timpului stabilit pentru duratasocietăţii;


Subsemnatul _________, domiciliat în _________, în calitate de reclamant,chem în judecată pe S.C. _________, cu sediul în _________, numărul de

înmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prinhotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Dizolvarea societăţii pârâte S.C. _________




Temeiul de drept: Îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit.e) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Probe: În dovedire, solicit următoarele pr obe: _________

Anexez: înscrisuri, respectiv _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de …………… lei, precum şi timbrul judiciar de…………… lei.

Semnătura,

____________





67

11.9 Anexa 91 - Dizolvarea sancţiune


Subsemnatul/subscrisa _________ domiciliat în _________ /cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului _________, codulunic de înregistrare _________ şi contul bancar _______ __, în calitate dereclamant, chem în judecată pe S.C. _________, cu sediul în _________,numărul de înmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic deînregistrare _________ şi contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentruca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi





Temeiul de drept: Îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 237 din Legeanr. 31/1990, republicată.

Probe: În dovedirea acţiunii, solicit următoarele probe: _________

Anexez: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ……….. lei, precum şi timbrul judiciar de

…………. lei.

Semnătura,

____________





68

11.10 Anexa 101 - Dizolvare la cererea unui asociat


Subsemnatul/subscrisa _________ domiciliat în _________ /cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului _________, codulunic de înregistrare _________ şi contul bancar _________, în calitate dereclamant, chem în judecată pe S.C. _________, cu sediul în _________,numărul de înmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic deînregistrare _________ şi contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentruca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să constataţi





Temeiul de drept: Îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit.a) din Legea nr. 31/1990, republicată.


Anexez: înscrisuri, respectiv _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ………….. lei, precum şi timbrul judiciar de…………… lei.

Semnătura,

____________





69

11.11 Anexa 111 - Numire lichidator


Subsemnatul _________, domiciliat în _________, în calitate de reclamant,chem în judecată pe _________, domiciliat în _________, pe _________,domiciliat în _________, şi pe _________, cu sediul în _________, numărul deînmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic de înregistrare

_________ şi contul bancar _________, în calitate de pârâţi, pentru ca prinhotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Numirea unui lichidator al S.C. _________

De asemenea, solicit obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.



Temeiul de drept: Îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. _________


Anexez: înscrisuri, respectiv _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ………… lei, precum şi timbrul judiciar însumă de…………….. lei.

Semnătura,

____________





70

11.12 Anexa 121 - dividende


Subsemnatul _________, domiciliat în _________, în calitate de reclamant,chem în judecata pe S.C. _________, cu sediul în _________, numărul deînmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic de înregistrare

_________, contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prinhotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtei la plata sumei de _________, reprezentând dividende

neachitate

De asemenea, solicit:- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în sumă de _________, precum şi

plata acestora în continuare, până la achitarea integrală a debitului; – obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.



Temeiul de drept: Îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 67 din Legeanr. 31/1990, republicată, ale art. 43 C. com. raportat la dispoziţiile O.G. nr.

9/2000 şi pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.


Anexez: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ______ lei, timbrul judiciar de ______ lei, precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii dir ecte.

Semnătura,

____________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului _______________




71

11.13 Anexa 131 - radiere înmatriculare/menţiune


Subsemnatul/subscrisa _________, domiciliat în _________ /cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice _________, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar _________, în calitate de reclamant, chem în judecată pe _________, cusediul în _________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului

_________, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar _________,în calitate de pârâtă, în contradictoriu şi cu Oficiul Registrului Comerţului de lalângă Tribunalul _________, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Radierea înmatriculării comerciantului ________ /menţiunii privitoare la________

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.



Temeiul de drept: Invoc prevederile art. 25 din Legea nr. 26/1990, cumodificările şi completările ulterioare.

Probe: În dovedire solicit următoarele probe: _________

Anexez: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de …………. lei, precum şi timbrul judiciar de……………. lei.

Semnătura,

____________





72

11.14 Anexa 141 - Convocare la conciliere

Convocare la conciliere

S.C._________cu sediul în _________

Către

S.C. _________cu sediul în _________

Prin prezenta vă convocăm în data de _________, ora _____, la _________,

în vederea soluţionării prin conciliere directă, conform art. 7201 C. proc. civ., alitigiului privind obligaţia dvs. de plată a sumei de _________, cu titlu de

_________ (pretenţii/despăgubiri civile) şi a sumei de _________, cu titlu de penalităţi de întârziere _________

Motivele prezentei convocări sunt următoarele:

În fapt, _________

În drept, pretenţiile noastre sunt întemeiate pe prevederile ________

Conform dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., anexăm la prezenta fotocopiileurmătoarelor documente care probează pretenţiile noastre: _________

În situaţia în care nu veţi da curs concilierii şi nu veţi achita debitul în sumă

de _________, vă vom acţiona în judecată, la termenul prevăzut de art. 7203 C. proc. civ., în scopul recuperării sumelor datorate, pretenţii la care se va adăugadobânda legală şi cheltuielile de judecată.

Prezenta convocare constituie invitaţia la concilierea directă, conform art.

7201 C. proc. civ.

Cu stimă,

______________

(reprezentant legal)




73

11.15 Anexa 151 - Acţiune în pretenţii


Subsemnata S.C. _________ cu sediul în _________, numărul deînmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic de înregistrare_________, contul bancar _________, prin reprezentant legal _________, încalitate de reclamantă, chem în judecat pe S.C. _________, cu sediul în

_________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului _________, codulunic de înregistrare _________, contul bancar _________, în calitate de pârâtă,


Obligarea pârâtei la plata sumei de _________, reprezentând contravaloaremarfă livrată şi neachitată

De asemenea, solicităm să dispuneţi: - obligarea pârâtei la plata sumei de _________ cu titlu de penalităţi de

întârziere; /obligarea pârâtei la plata de dobânzii în sumă de _________, precumşi plata acestora în continuare până la achitarea integrală a debitului;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.


Motivele de fapt: _________ Temeiul de drept: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 1294 şi ale art.1361 C. civ; ale art. 43 C. com. raportat la dispoziţiile O.G. nr. 9/2000/ale art.

1066 C. civ.; precum şi pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.

Probe: În dovedire, solicităm următoarele probe: _________

Anexăm: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ______ lei, timbrul judiciar de ______ lei, precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.

Semnătura,

____________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului _______________




74

11.16 Anexa 161 - Acţiune constatare nulitate contract ipotecă OUG 51/1998


Subsemnatul _________, domiciliat în _________, în calitate de reclamant,chem în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediulîn _________, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să constataţi nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub

nr. ____/_____

De asemenea, solicit să dispuneţi: - radierea ipotecii _________;- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.



Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 44 şi art. 45 dinO.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cumodificările şi completările ulterioare.


Anexez: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ______ lei, timbrul judiciar de ______ lei.

Semnătura,

____________

Domnului Preşedinte al Curţii de Apel ______________




75

11.17 Anexa 171 - Contestaţie la executare OUG 51/1998


Subsemnatul _________, domiciliat în _________, în calitate de contestator,chem în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul

în _________, în calitate de intimat, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţasă dispuneţi

Admiterea contestaţiei la executare

De asemenea, solicit să dispuneţi:

– anularea formelor de executare dispuse de pârâtă; – obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.



Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 44, art. 45, art.83, Capitolul X - Reguli speciale privind executarea silită din O.U.G. nr.51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cumodificările şi completările ulterioare.


Anexez: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ______ lei, timbrul judiciar de ______ lei.

Semnătura,

____________

Domnului Preşedinte al Curţii de Apel ______________




76

11.18 Anexa 181 - Somaţia de plată


Subsemnatul/subscrisa _________, cu domiciliul în _________ / cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/registrulpersoanelor juridice _________, cod unic de înregistrare _________, contul

bancar _________, reprezentată prin __________, în calitate de creditor, chemîn judecată pe _________, cu domiciliul în _________ / sediul în _________,număr de înmatriculare în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice_________, cod unic de înregistrare _________, cont bancar _________, încalitate de debitor, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Emiterea unei ordonanţe care să conţină somarea debitorului la plata sumei de _________, reprezentând contravaloareaserviciilor/lucrărilor/prestaţiilor efectuate,

De asemenea, vă solicit să dispuneţi: - obligarea debitorului la plata sumei de _________, reprezentând

dobânzi/majorări/penalităţi de întârziere, actualizată în raport cu rata inflaţieiaplicabilă la data plăţii efective;

– obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.


Motivele de fapt: _________Temeiul de drept: Invoc dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura

somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare şi _________

Probe: În dovedire solicit proba cu înscrisuri.

Anexez: înscrisuri, respectiv _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ………… lei, precum şi timbrul judiciar de…………… lei.

Semnătura,

____________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/ Tribunalului _____________




77

11.19 Anexa 191 - Recunoaşterea Hotărârii arbitrale


Subscrisa _________, cu sediul în _________, numărul de înmatriculare înregistrul comerţului, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar

_________, reprezentată prin _________, în calitate de reclamant, chem în judecată pe _________, cu sediul în _________, numărul de înmatriculare înregistrul comerţului, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar

_________, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa sădispuneţi

Recunoaşterea Hotărârii arbitrale nr. ___ din __ ___

pronunţată de _________ (denumirea instanţei străine).

De asemenea, solicităm obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.



Temeiul de drept: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 370 şi art. 3701 C. proc. civ. raportat la art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire lareglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Probe: În dovedire, solicităm proba cu înscrisuri.

Anexăm: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ………….. lei, precum şi timbrul judiciar de……………. lei.

Semnătura,

____________





78

11.20 Anexa 201 - Încuviinţarea executării silite a Hotărârii arbitrale


Subscrisa _______ cu sediul în ________, numărul de înmatriculare înregistrul comerţului, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar _________, prin reprezentant legal _________, şi, după caz, sediul ales înRomânia la _________, în calitate de reclamant, chem în judecată pe

_________, cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în registrulcomerţului, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar ___ ______,

în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Încuviinţarea executării silite a Hotărârii arbitrale nr. ___ din _____

pronunţată de _________ (denumirea instanţei străine).

De asemenea, solicităm obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.



Temeiul de drept: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 370 şi ale art.

3702 C. proc. civ. raportat la art. 173-177 din Legea nr. 105/1992 cu privire lareglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Probe: În dovedire, solicităm proba cu înscrisuri.

Anexăm: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ……….. lei, precum şi timbrul judiciar de………….lei.

Semnătura,

____________





79

11.21 Anexa 211 - Acţiune anulare sentinţă arbitrală


Subsemnatul/subscrisa _________, domiciliat în _________ /cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar _________, reprezentată prin _________, în calitate de petent, chem în judecatăpe _________, domiciliat în _________ /cu sediul în _________, numărul deînmatriculare în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice, codul unic deînregistrare _________ şi contul bancar _________, în calitate de intimat,


Anularea Sentinţei arbitrale nr. ___din _______

pronunţată de ___________________, în dosarul arbitral nr. ____/_____

De asemenea, solicit obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.



Temeiul de drept: Invoc dispoziţiile art. 364 C. proc. civ.

Probe: În dovedire, solicit următoarele probe: _________ Anexez: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de ______ lei, precum şi timbrul judiciar de______ lei.

Semnătura,

____________

Domnului Preşedinte al Tribunalului/Curţii de Apel ______________




80

11.22 Anexa 221 - Învestirea cu formulă executorie a cambiei


Subsemnatul/subscrisa ___________, domiciliat în/cu sediul în _________,numărul de înmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic de

înregistrare _________, contul bancar _________, prin reprezentant legal _________, în calitate de creditor, vă rog să binevoiţi să dispuneţi

Învestirea cu formulă executorie a cambiei

emisă asupra debitorului cu domiciliul în _________/cu sediul în _________,numărul de înmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic deînregistrare _________, contul bancar _________, pentru următoarele sume:

– suma de _________, înscrisă în cambie; – dobânda legală de la data scadenţei; – cheltuielile de protest şi cele ale încunoştinţărilor făcute (în cazul în care a

fost necesară dresarea protestului de neplată, respectiv împotriva debitorilor deregres).

Motivele cererii sunt următoarele:


Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 61 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completărileulterioare.

Probe: Depun următoarele înscrisuri: _________

Anexez: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ………….., precum şi timbrul judiciar de……………lei.

Semnătura,

____________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________




81

11.23 Anexa 231 - Opoziţie la executarea cambială


Subsemnatul/subscrisa _________, cu domiciliul/cu sediul în _________,numărul de înmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic de

înregistrare _________, contul bancar _________, prin reprezentant legal_________, în calitate de oponent-debitor, formulez prezenta

Opoziţie la executarea cambială

în contradictoriu cu intimatul _________, cu domiciliul /cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului _________, codulunic de înregistrare _________, contul bancar _________, în calitate de intimat,solicitând ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

– admiterea opoziţiei la executare; – nulitatea titlului cambial/a obligaţiei cambiale; – anularea formelor de urmărire; – suspendarea executării cambiale până la soluţionarea opoziţiei; – obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.


Motivele de fapt: _________ Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 62 din Legea nr.

58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completărileulterioare.

Probe: Depun următoarele înscrisuri: _________

Anexez: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de ______ lei, precum şi timbrul judiciar de______ lei.

Semnătura,

____________

Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________




82

11.24 Bibliografie St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed.All, Bucureşti, 2005 S. Angheni – Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucureşti, 2004 C. Capriel, Procedura reorganizării şi lichidării judiciare, Ed. Lumina Lex,

Bucureşti, 1995

C. Lefter – Societatea cu răspundere limitată, Ed. Didactică şi pedagogică,Bucureşti, 1993 Cesare Vivante, Principii de drept comercial, Ed. Cartea Românească,

Bucureşti, 1928 E. Cârcei, Societăţile comerciale pe acţiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999 Lect.univ.dr.Silvia Cristea; Lect.univ.dr.Camelia Florentina Stoica - Drept

comercial Turcu – Teoria şi practica dreptului comercial român, vol I, ed. Lumina Lex,

Bucureşti, 1998 I.L. Georgescu – Drept comercial român, vol I, Bucureşti,1946, Ed. All Back,

2002 Căpăţână – Societăţile comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1991, 1996 R. Petrescu – Drept comercial român, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1996 S. Angheni – (coordonator), Legea societăţilor comerciale pe înţelesul tuturor

Ed. Rentrop & Straton, Bucureşti, 1997 S. Angheni, Societăţile cu răspundere limitată de la A la Z, (consilier) Rentrop

& Straton 1998 S. Cărpenaru – Procedura reorganizării şi lichidării judiciare, Ed. Atlas Lex,

Bucureşti, 1996 S. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea – Societăţile comerciale,

Reglementare, doctrina juristprudenţă, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001 V. Pătulea, C. Turianu – Drept comercial, Practica judiciară adnotată,Ed. All

Beck, Bucureşti, 1999 Radu Economu - Manual practic de drept cambial - Editura Lumina Lex 1996 Ion Turcu, Falimentul – actuala procedură – tratat, Ediţia a V-a, completată şi

actualizată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005. Ion Turcu „Legea privind procedura insolvenţei – o nouă etapă în reforma

legislativă” în http://www.liquidation.ro/phoenix/ O. Spineanu-Matei, M. Prisăcaru, R. Moglan, L. Ivanovici, I.Matei:„ Cartea de

cereri şi acţiuni ” Editura All Beck – Bucureşti 2005 Revista de Drept Comercial” perioada 1990-2006 Revista “Dreptul” în perioada 1990 – 2006

Revista Juridica 2000-2001 Revista Pandectele Române – 2000 - 2006 Curierul Judiciar – 2001- 2006 Culegerile de practică judiciară în materie comercială ( Decizii ale Curţii

Supreme de Justiţie, ale Curţilor de Apel şi ale Tribunalului Bucureşti ) – 1990-2003

Buletinul juristprudenţei 1990 – 2003 Buletinul Casaţiei 2005-2006

http://www.liquidation.ro/phoenix/






83

11.25 Acte normative principale:

Codul comercial Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în M. Of. nr. 126-

127/17 noiembrie 1990, modificată şi republicată în M.Of. nr.33/ 29 ianuarie

1998, modificată prin Legea nr. 99/ 19999; OUG nr. 76/ 2001 şi prin Legea nr.161/ 2003; Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, publicată în M.Of. nr. 121/ 7

noiembrie 1990, modificată şi republicată în M. Of. nr. 49/ februarie 1998,modificată prin OUG nr. 76/ 2001 şi prin Legea nr. 161/2003;

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei publicată în M.Of. nr. 359/2006,;

Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri de accelerare a reformei economice, publicată în M. Of. nr. 236/ 27 mai 1999;

Legea nr. 300/ 2004 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţieconomice de către persoane fizice, publicată în M.Of. nr. 582/ 6 august 2002;

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei înexercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,

prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în M.Of. nr. 279/ 21 aprilie2003;

Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic publicată în M. Of. nr. 483/ 5iulie 2002;

Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate întrecomercianţi şi consumatori, publicată în M. Of. nr. 560/ 2000;

nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, publicatăîn M.Of. nr. 26/ 25 ianuarie 2000 modificată şi completată prin Legea nr. 356/2002 publicată în M. Of. nr. 425/ 18 iunie 2002;

Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplineicontractuale, publicată în M. Of. nr. 704/ 26 septembrie 2002;



84



85

PARTEA A II-A

DREPT PROCESUAL



86

1 Judecata în faţa primei instanţe

Procesul civil parcurge, de regulă, două faze: judecata şi executarea silită.Faza judecăţii cuprinde judecata în primă instanţă şi judecata în căile de atac şi

parcurge trei etape: etapa scrisa, etapa dezbaterilor, etapa deliberării şi pronunţăriihotărârii judecătoreşti.

În lucrarea de faţă vom analiza procedura de judecată a litigiilor în materiecomercială, în faţa instanţei de fond.

Dispoziţii generale

În cadrul etapei scrise, părţile se încunoştinţează reciproc prin intermediulcererii de chemare în judecată, respectiv a întâmpinării şi cererii reconvenţionale,asupra pretenţiilor şi apărărilor, precum şi in legătură cu probele ce urmează a fiadministrate in vederea dovedirii susţinerilor acestora.

În cadrul etapei scrise vom analiza cererea de chemare în judecată,întâmpinarea şi cererea reconvenţională.

1.1 Cererea de chemare in judecată

- Noţiune. În afara unor situaţii de excepţie, activitatea judiciara nu se dec1anşeazadin oficiu, ci presupune o iniţiativă din partea persoanei interesate în salvgardareaunui drept subiectiv.Aceasta iniţiativă se concretizează în formularea de către partea interesată a uneicereri1 .

Potrivit art. 109 alin.1 C. proc. civ., oricine pretinde un drept împotriva altei persoane, trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente. Cererea de chemareîn judecată reprezintă actul de procedură prin care partea interesată se adreseazăinstanţei pentru a invoca aplicarea legii de la un caz determinat, manifestarea devoinţă a celui interesat de a-şi afirma o pretenţie şi de a-şi exercita dreptul său de areclama, punerea în mişcare a acţiunii civile şi de aceea este actul iniţial al procesuluicivil2.

Este de reţinut că cererea de chemare în judecată nu se confundă cu acţiuneacivilă, ea reprezentând una din formele ei de manifestare, respectiv aceea de a investiinstanţa. Deşi uneori sesizarea instanţei reprezintă un act procedural distinct de cerere,adeseori cererea de chemare în judecată îndeplineşte şi funcţia de sesizare a instanţei3.

Formularea cererii de chemare în judecată se justifică prin două principii,anume: nimeni nu-şi poate face singur dreptate şi instanţa nu poate sa judece până cenu va fi investită de partea interesata. Prin intermediul cererii de chemare în judecată,

persoana interesată (fizică sau juridică) supune judecăţii o pretenţie, declanşând, inaceasta situaţie, procesul civil. Întreaga activitate de soluţionare a litigiului se vaderula în limitele pretenţiilor determinate de reclamant prin cererea de chemare în

judecată4.

Cuprinsul cererii de chemare in judecata

1 A se vedea Anexa 1 p.126 2

V. M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Ed. Naţională, Bucureşti, 1997,p.73 I.Leş, Principii şi instituţii de drept procesual civil, vol.II, Lumina Lex, 1999, p.7 4 I. Deleanu, , Tratat de procedură civilă, vol. I Ed. Servo Sat, Ediţia a IV-a 2004, p 256



87

Potrivit art. 7203 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie săcuprindă următoarele elemente:

a. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, ori, pentru persoanele juridice,denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrulcomerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul

bancar.Astfel, în cererea de chemare in judecată trebuie indicate atât numele şidomiciliul reclamantului, cât şi numele şi domiciliul sau reşedinţa pârâtului. În cazulin care reclamantul cheamă în judecată mai multe persoane, trebuie să arate domiciliulfiecărui pârât.

În ceea ce priveşte numele, este de observat ca textul de lege menţionat nuimpune şi arătarea prenumelui însa, potrivit art. l din Ordonanţa Guvernuluinr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativa a numeluipersoanelor fizice, aprobata prin Legea nr.323/2063, numele cuprinde numele defamilie şi prenumele.

Referitor la. celalalt atribut de identificare a persoanei - domiciliu - interesează

sub aspect procedural nu atât domiciliul în sensul de locuinţă statornică sau principală, ci locul unde persoana poate fi găsită pentru a i se comunica actele deprocedura.

În cazul în care persoana are şi domiciliu şi reşedinţă ceea ce legitimeazăalegerea uneia sau actualitatea acesteia, adică coincidenţa dintre desfăşurarea

procesului la un moment dat şi faptul de a locui atunci intr -un anume loc1.Potrivit art.93 C. proc. civ. - în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a

arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestorase va face la acea persoana, iar în lipsa unei asemenea persoane, la domiciliul părţii2.

Din dispoziţia legală menţionată reiese ca domiciliul indicat de parte în cerere poate fi nu numai cel real, ci şi unul ales în vederea comunicării actelor de procedură.

Dacă rec1amantul locuieşte în străinătate, va arata şi domiciliul ales înRomânia unde urmează a i se face toate comunicările privind procesul (art.112, alin.1,pct.1 teza a II - a C. proc. civ.).

Art.98 C. proc. civ. prevede că, schimbarea domiciliului uneia din parţi întimpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţăinstanţei prin petiţie la dosar, iar parţii potrivnice prin scrisoare recomandata a căreirecipisaăde predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţeazăinstanţa despre schimbarea domiciliului. Dacă partea nu se conformează obligaţieimenţionate, ea va fi citată în continuare la vechiul domiciliu, astfel încât schimbareade domiciliu nu va fi luată in considerare.

Altfel spus, pedeapsa neluării in seama constă în aceea că partea va fi citată lavechiul domiciliu şi după schimbarea acestuia, iar procedura de citare îndeplinită înaceasta situaţie este considerată valabilă3 . Faţă de faptul că numai instanţa poate luamăsuri privitoare la citare consideram ca pentru aplicarea sancţiunii prevăzute deart.98 C. proc civ. este suficient ca instanţa să nu fie înştiinţată de schimbareadomiciliului4. Textul de lege menţionat nu stabileşte în cât timp de la schimbareadomiciliului trebuie făcută înştiinţarea, însa apreciem că aceasta trebuie făcută deîndată, având in vedere dispoziţiile art.723 C. proc. civ.

1 V. M. Ciobanu, op.cit., vol. II, p262 A se vedea anexa 2 p. 127

3 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-IV-a civilă, dec.nr.2848/1999, Culegere de practică judiciară înmaterie civilă pe anul 1999, Ed. Rosetti, p 350 4 A se vedea anexa 3 p.128



88

Dacă rec1amantul nu cunoaşte domiciliul pârâtului, el va trebui să precizezeaceasta situaţie în cerere şi, totodată, să dovedească faptul ca a făcut tot posibilul invederea aflării domiciliului pârâtului. În acest caz, pârâtul va fi, citat prin publicitate.

În ceea ce priveşte persoanele juridice, identificarea se va face prin denumire,sediu, număr de înregistrare în registrul comerţului sau, după caz,numărul de înscriere

în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. b. Numele şi calitatea celui care angajează partea în proces, şi ale celui care oreprezintă în litigiu, anexându-se dovada calităţii. Dispoziţiile art.7203 lit b.C.proc.civ. au în vedere împrejurarea în care cererea de chemare în judecată esteintrodu-să şi de altcineva decât persoana care angajează societatea în proces.

Cererea de chemare in judecata va fi semnată de reprezentantul titularuluidreptului dedus judecăţii la care se vor anexa înscrisurile din care să rezulte calitateade reprezentant (convenţional sau legal).

Dacă reprezentantul nu îşi arată aceasta calitate în cererea pe care o face el, se prezumă ca acţionează în nume propriu. Consecinţa neprecizării calităţii dereprezentant al titularului dreptului dedus judecăţii este respingerea cererii ca fiind

introdusa de persoana fără calitate procesuală activă.c. obiectul şi valoarea cereri precum şi calculul prin care s-a ajuns la

determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Prin obiect alcererii de chemare în judecată se înţelege pretenţia concretă a reclamantului, cum ar fi: anularea unui contract, revendicarea unui bun, restituirea unei sume de bani etc.

Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să fie identificat de cătrereclamant cu exactitate, deoarece în funcţie de natura lui se determina:

- competenta generala, materiala şi teritoriala: - taxa de timbru;- admisibilitatea ori inadmisibilitatea unor probe.Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să îndeplinească anumite

condiţii: - să fie licit, adică să nu contravină legii; .. - să fie posibil, adică reclamantul să nu solicite instanţei obligarea pârâtului la

ceva ce nu se poate realiza;- să fie determinat sau determinabil deoarece în faţa instanţei se rezolva o

neînţelegere concretă,şi nu o problemă de principiu. Obiectul cererii poate fi unic, deci se poate concretiza într-un capăt de cerere

principal şi în capete de cerere accesorii1.Faţă de dispoziţiile art.132 C. proc., reclamantul nu este ţinut de obiectul

iniţial al cererii de chemare în judecată , el poate sa întregească sau să modifice la

prima zi de înfăţişare

2

.d. arătarea motivelor de fapt şi de drept precum şi a probelor pe care eîntemeiază cererea.

Arătarea motivelor de fapt şi de drept în cuprinsul cererii de chemare în judecată contribuie la determinarea cadrului în care se va desfăşura întreaga activitatede soluţionare a litigiului3.

Reclamantul trebuie să arate în cerere împrejurările de fapt din care rezultă pretenţia sa dedusa judecăţii.

1 V. M. Ciobanu, op.cit., vol. II, p292 A se vedea anexa 4 p. 129 3 I.Leş Comentariile codului de procedură civilă, vol. II, Ed.All Beck, 2004, p.632



90

Cererea de chemare în judecată se depune1 la instanţa competentă personal decătre reclamant sau printr -un reprezentant al acestuia.

La cererea de chemare în judecată se vor alătura copii câţi pârâţ i sunt precumşi anexele lor, dacă acestea sunt necesare. În cazul proceselor şi cererilor in materiecomercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată,

rec1amantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte(art. 7201 alin.1 C.- proc.civ2.Aliniatul 2 al aceluiaşi articol prevede că, în scopularătat la alin.1, reclamantul va convoca partea adversa comunicându-i în scris

pretenţiile şi temeiul lor legal, precum şi actele doveditoare pe care se sprijină acestea.Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, printelegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmitereatextului actului sau confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate f ace şi prinînmânarea înscrisurilor sub semnătura de primire. Înscrisul despre rezultatulconcilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării la alin.2, dovada ca dela data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile, se anexează la cer erea dechemare in judecata.

Nedepunerea înscrisului despre rezultatul concilierii echivalează cu nerespectareaobligaţiei, concilierii iar sancţiunea constă în respingerea cererii ca inadmisibilă3 .

Potrivit art. 109 alin.2 C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege,sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri

prealabile in condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabilese va anexa la cererea de chemare în judecata.

Taxa judiciara de timbru (anexa ce se alătura.,cererii de chemare în judecata)este reglementata de Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru cumodificările ulterioare, şi se distinge de timbru judiciar, care este reglementat deOrdonanţa Guvernului nr.32/1995 cu modificările ulterioare.

Taxa judiciara de timbru se datorează atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel4,plătindu-seanticipat, deci înainte de primirea cererii.

În cazuri excepţionale, cererea poate fi primită şi fără dovada taxei judiciarede timbru, insă partea va fi obligata să o plătească până la primul termen de judecata.

Sancţiunea care intervine în cazul în care reclamantul nu a achitat taxa judiciara de timbru este nulitatea cererii5.

Acelaşi regim juridic 11 au şi cererile pentru care se datorează timbru judiciar.

1 Pentru model de rezoluţie la primirea unei cereri de chemare în judecată a se vedea anexa 40 p.165 2 Capitolul XIV referitor la "Dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor în materie comerciala" a fostreintrodus prin pct .,224 din O.D.G. nr.138/2000 (publicata In Monitorul Oficial al României .A:r.479/02.10.2000) aprobata prin Legea nr.219/2005 (publicata In Monitorul Oficialnr.609/14.07.2005).3 Curtea de Apel Bucureşti, Culegere de practica judiciara In materie comerciala 2000 - 2001, dec.nr.655/2001, p.213-214; Dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. prevăd obligativitatea încercării soluţionăriiamia bile a proceselor şi cererilor în materie comercială evaluabile în bani pe calea concilierii directe,iar natura imperativa a dispoziţiilor legale menţionate nu pot fi învinse numai prin caracterul notoriu alîmprejurării care a dat naştere litigiului. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comerciala, Decizianr.372/R din 18.05.2004, Practica judiciara comerciala 2003 - 2004, Ed. Brilliance, Piatra-Neamtp.437439; cum obiectul cauzei îl reprezintă constatarea nulităţii absolute a unui document, respectivfactura, nefiind o acţiune evaluata in bani rezultă că nu sunt aplicabile dispoziţiile imperative ale art.7201 C. proc.civ. - Curtea de Apel Bucureşti, sectia a V -a comerciala, Decizia nr.l52/31.0 1.2003, Practica judiciara

comerciala 2003-2004, Ed. Brilliance, p.439-440.4 Curtea de Apel Bucureşti, Culegere de practică judiciară în materie comerciala 2000 - 2001,dec.31.7/2000, p.397; dec. civ. 3029/2000, p.399.5 Curtea de Apel Constanta, dec. civ. nr.l491/01.102001



91

Dacă mai mulţi pârâţi au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multecalităţi juridice, se va comunica o singură copie de pe acţiune şi de pe înscrisuri şi seva înmâna o singură citaţie (art. 113 alin.2 C. proc. civ.).

La primirea cererii de chemare in judecata preşedintele sau judecătorul care î1înlocuieşte va verifica dacă această întruneşte cerinţele prevăzute de lege. Când este

cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze1

sau să modifice cererea şi sădepună cererea şi copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiazăcererea (art.114 alin. l C. proc. civ.). Dispoziţiile art.114 alin.1 C. proc. civ. se aplicănumai la instanţele la care nu există un sistem computerizat de repartizare aleatorie adosarelor, în caz contrar se încalcă prevederile art.56 alin.l din Legea nr.304/2004privind organizarea judiciara.

Potrivit art.114 alin.2 C. proc. civ., reclamantul va completa cererea de îndată.Atunci când completarea nu este posibila, cererea se va înregistra şi i se va acordareclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin poştă,reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu menţiunea ca, până la termenulacordat, urmează să facă completările sau modificările necesare. Acordarea

termenului în condiţiile alin.2 al art.114 C.proc. civ. se face în toate cazurile, cumenţiunea ca neîndeplinirea în termen a obligaţiilor privind completarea saumodificarea cererii atrage suspendarea judecăţii potrivit art.155 indice 1 C. proc. civ.

Dispoziţiile art.1551 C. proc. civ. prevăd că, atunci când se constată cădesfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina parţii reclamante, prinneîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege sau stabilite la primirea cererii dechemare în judecată ori în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata arătând înîncheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.

Apreciem ca dispoziţiile legale menţionate au o aplicare general a în cadr ul procesului civil, instanţa având posibilitatea să suspende judecata cauzei în oricesituaţie în care reclamantul nu respectă obligaţiile impuse de lege.

În art.114 alin.5 C. proc. civ. se prevede că în procesele în care, în condiţiileart.47, sunt mai mulţi rec1amanti sau pârâţi, preşedintele instanţei, ţinând cont denumărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea normală aactivităţii de judecata, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, vaputea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii decomunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau

1 Codul de procedura civila, prin dispoziţiile art.132 distinge doua categorii de cereri de întregire şi demodificare. Distincţia este importanta deoarece potrivit art.132 şi art.134 C. proc. civ., cerer ea demodificare a acţiunii nu poate fi primită fără acordul celorlalte părţi decât la prima zi de înfăţişare.

Astfel, cererea este tardiva ca şi aceea care a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitereunde judecata se desfăşoară in limitele precis determinate in sensul dispoziţiilor art.315 C. proc. civ.,limite ce nu pot fi depăşite ori ignorate prin soluţionarea unui alt obiect al acţiunii care nu exista la datacând s-a judecat primul recurs ,- I.C.C.J., secţia civila şi de proprietate intelectuala, Decizianr.l403/23.02.2005, sunt edictate in favoarea paratului, acesta fiind singurul in drept a Ie invoca incondiţiile art.108 alin.3 C. proc. civ., până la prima zi de înfăţişare sau pana la închiderea dezbaterilor.Neinvocarea în acest termen atrage decăderea din dreptul a o mai invoca. In speţa, prescrierea cererii afost doar reţinută, fără a fi cercetata şi argumentata. Prescripţia unui capăt de cerere trebuie motivata înfapt şi în drept, potrivit art.137 C. proc. civ., şi nu reţinuta generic, ea având ca efect doar respingereaacelei cereri, şi nu a întregii acţiuni. Curtea de Apel Cluj, Decizia civila nr.I066/10.05.2002, MinisterulJustiţiei, Culegere de practică judiciara 2002, Ed. All Beck, p.l37 -138;judecarea cererii completatoare

peste termenul prevăzut de art.132 alin.l c.proc. civ., poate fi făcută in cazul in care paratul nu a invocatdepunerea cererii peste prima zi de înfăţişare pentru a se antrena judecarea ei separata. Curtea de Apel

Iaşi, Decizia civila nrş1254/07.06.2000, Jurisprudenţa Curţii de Apel Iaşi in materie civil a pe anul2000, p.176.



92

sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţimandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispoziţiile art.68 şi 1141 C. proc.civ. fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusă de cătrereclamant în condiţiile prevăzute de art.114 alin.2 C. proc. civ., iar de către pârâtodată cu întâmpinarea.

Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale privitoare la alegerea mandatarilor de către reclamant sau, pârâţi este suspendarea judecăţii în condiţiile art.155 indice 1C. proc. civ1.

Pârâtul va fi citat cu menţiunea că este obligat să depună întâmpinare ladosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. Iar în proceseleurgente, cu cel puţin 3 zile. Întâmpinarea va avea cuprinsul prevăzut de art.115,menţionându-se şi datele arătate de art.7203 alin 1lit.a şi b (art.7204 alin 2 C.proc.civ.).

1.1.2 Efectele cererii de chemare în judecată

Fiind acea formă de manifestare a acţiunii prin care se dec1anşează procesul

civil, cererea de chemare în judecată produce odată cu introducerea ei următoareleefecte juridice2

cererea de chemare în judecată investeşte instanţa cu soluţionareacauzei la care se referă; după ce a fost înregistrată cererea de chemareîn judecată, între părţi se naşte un raport procesual care guverneazădrepturi şi obligaţii atât pentru părţi cât şi pentru instanţa. Astfel,

părţile trebuie să exercite cu bună credinţă drepturile procesuale şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute, iar instanţa areobligaţia legală de a soluţiona pricina exercitându-şi rolul activ învederea lămuririi tuturor aspectelor de fapt şi de drept ale acesteia;

cererea de chemare în judecată determină cadrul procesual referitor la părţile litigante şi obiectul litigiului; instanţa nu poate lărgi cadrul procesual prin introducerea din oficiu a altor persoane în proces, şieste obligată să se pronunţe numai asupra pretenţiilor deduse judecăţii

prin cererea de chemare in judecată. Procedând altfel, instanţa încalcă principiul disponibilităţii iar sancţiunea nerespectării acestuia estenulitatea hotărârii;

în cazul competenţei teritoriale alternative, prin introducerea cererii dechemare în judecată de către rec1amant se concretizează opţiuneaacestuia pentru una din instanţele deopotrivă competente, dupăexprimarea acestei opţiuni;

introducerea cererii de chemare în judecata operează punerea în întârziere a pârâtului ceea ce înseamnă că încetează buna credinţă aposesorului.

1.2 Întâmpinarea

1.2.1 Noţiune şi importanţa întâmpinării

Întâmpinarea , la fel ca şi cererea de chemare în judecată, este un act procedural care face parte din faza scrisă a procesului civil3.

1

Ioan Leş, Comentariile...,vol.I, p.367. 2 V. M. Ciobanu, op.cit., vol. II, p51-533 În legătură cu istoricul reglementării întâmpinării la noi, vezi R.Codreanu, Întâmpinarea în condiţiileultimilor modificări aduse codului de procedură civilă, Pandectele Române nr.1/2005, p.215-216



93

Întâmpinarea este actul de procedură prin intermediul căruia pârâtul răspundela cererea de chemare în judecată arătând apărările sale faţă de pretenţiilereclamantului1.

Totuşi, pentru desfăşurarea unui proces în condiţii echitabile şi menţinereaegalităţii procesuale a părţilor, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr.138/2000 a

reintrodus caracterul obligatoriu al întâmpinării. Este firească soluţia la care s-arevenit prin consacrarea caracterului obligatoriu al întâmpinării deoarece, aşa cumreclamantul îşi formulează în scris pretenţiile sale, şi paratul trebuie sa arate în scrisapărările sale şi mijloacele de proba.

1.2.2 Conţinutul întâmpinării şi depunerea întâmpinării

Potrivit art. 1 15 C. proc. civ., întâmpinarea cuprinde:1. excepţiile de procedura pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul poate invoca atât excepţii de procedură ( excepţiade necompetenţă, excepţia dovezii calităţii de reprezentant etc.) cât şi excepţii de fond

(prescripţia dreptului de a obţine condamnarea pârâtului, autoritatea de lucru judecat,prematuritatea etc.).

Este evident ca în faza iniţiala a procesului, pârâtul invocă mai întâi excepţiile pe care le cunoaşte la data depunerii întâmpinării; eventualele neregularităţiprocedurale apărute ulterior primei zile de înfăţişare pot fi invocate de îndată ce suntcunoscute şi oral în fata instanţei de judecata.

2. răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată de către reclamant, ceea ce constituie de fapt, apărarea de fond a pârâtului.

3. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va ceredovada cu martori, pârâtul va arata numele şi locuinţa lor.

Este necesară arătarea dovezilor pe care pârâtul îşi formulează apăr areadeoarece intr-un proces echitabil este normal ca şi reclamantul să le cunoască.

Dovezile vor fi indicate de către pârât în întâmpinare, în condiţii asemănătoareca şi cele prevăzute de dispoziţiile legale pentru cererea de chemare în judecată.

4. semnătura.Deşi nu există dispoziţie legală expresă care să prevadă sancţiunea ce intervine

când întâmpinarea nu este semnată de pârât sau de reprezentantul lui, consideram calipsa semnăturii conduce la nulitatea ei.

Potrivit art. 7204 alin.2 C. proc. civ., întâmpinarea trebuie depusă de către pârât cel mai târziu cu 5 zile înainte termenul stabilit pentru judecată, ar în cazurileurgente cu cel puţin 3 zile.

La întâmpinare se vor ataşa atâtea copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sunt;de asemenea, se vor alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe carese sprijină, mai mult cu un rând de copii pentru instanţă(art.116 alin.l C. proc. civ.).

În cazul în care mai mulţi rec1amanţi au un singur reprezentant sau unreclamant stă în judecată în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru

părţile respective câte o singură copie.De asemenea, când sunt mai mulţi pârât, ei pot răspunde toţi împreună sau

numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare. Spre deosebire de cererea de chemare în judecată, care se comunică de către

instanţă părţii adverse, întâmpinarea se depune numai la dosar cu cel puţin 5 zilerespectiv 3 zile,înaintea termenului de judecata, urmând ca rec1amantul să ridice

1 A se vedea Anexa 5 p.130



94

exemplarul ce i se cuvine, ceea ce constituie modalitatea de comunicare aîntâmpinării1.

1.2.3 Sancţiunea nedepunerii întâmpinării

Caracterul obligatoriu al întâmpinării asigură egalitate de mijloace de "arme",ceea ce dă satisfacţie şi exigenţelor prevăzute de art.6 pct. l din Convenţia Eu ropeana pentru drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale pentru un proces echitabil2.

În situaţia în care pârâtul nu depune întâmpinare îşi va putea arata poziţia sa pecale orala, în faţa instanţei de judecată3. În acest sens, art. 118 alin.3 C. proc. civ.

prevede că, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat preşedintele îi va pune în vedere la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezileşi toate mijloacele sale de apărare despre care se face vorbire în încheierea de şedinţă.Instanţa îi va acorda la cerere un termen pentru pregătirea apărării şi depunereaîntâmpinării.

Apreciem ca aplicarea art. 118 alin.3 C. proc. civ. trebuie privită în mod

diferit, şi anume: - în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, judecătorul

(preşedintele completului de judecata), la prima zi de înfăţişare, îi va pune în vederesă arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, respectând în acestsens şi principiul rolului activ consacrat în art. 129 C. proc. civ.;

- în cazul în care pârâtul îşi exercită cu rea credinţă drepturile procesuale, poate fi obligat la plata unor despăgubiri câtre partea vătămată în temeiul art.723 alin.l C. proc. ciy.

Nedepunerea întâmpinării în condiţiile prevăzute de lege î1 expune pe pârât laanumite consecinţe procesuale defavorabile. Astfel, principala consecinţă anedepunerii întâmpinării este decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probeîn apărare.

Trebuie evidenţiat faptul că, deşi art.l18 alin.2 C. proc. civ. a fost abrogatodată cu adoptarea Legii nr.219/2005, sancţiunea decăderii pârâtului din dreptul de amai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, rezultă din

prevederile art.136 şi art.138 alin. l C. proc. Civ4.În spiritul principiului dreptului la apărare trebuie precizat că sancţiunea

decăderii se rezumă numai la posibilitatea de administrare a probelor, nu şi la celelalte posibilităţi de apărare. In aceiaşi ordine de idei, art.171 C. proc. civ. prevede că parteadecăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuşi să se apere discutând înfapt şi în drept temeinicia susţinerii şi a dovezilor parţii potrivnice.

1.3 Cererea reconvenţională

1.3.1 Noţiune

1 O.Ungureanu, Actele de procedură în procesul civil(la instanţa de fond), Ediţia a II -a, Ed. LuminaLex, p.1102 V, M, Ciobanu, G, Boroi, M, Nicolae, Modificările aduse Codului de procedură civilă prinOUG138/2000, Dreptul 1/2000 p.16-173 I.Leş Tratat de drept procesual civil, ed. a III, Ed.All Beck, 2005, p.386

4 A se vedea B. Diamant, "Situaţie tranzitorie privind caracterul obligatoriu al întâmpinării în instanţăde apel, faţă de modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr.21912005" (I), PandecteleRomâne nr.612005, p.158-159.



95

În procesul civil sunt situaţii frecvente când pârâtul renunţă la poziţiadefensivă, de apărare, adoptând o atitudine agresivă, invocând pretenţii proprii

împotriva reclamantului.Potrivit art. 7205 alin 1 C.proc.civ., dacă pârâtul are pretenţii împotriva

reclamantului derivând din acelaşi raport juridic poate face cerere reconvenţională. În

cazul litigiilor prevăzute de art.7201

nu este necesară o altă încercare de conciliere1

.Cererea reconvenţională este actul procedural prin intermediul căruia pârâtulurmăreşte valorificarea unui drept propriu faţă de reclamant2.

Cererea reconvenţională este o cerere incidentală formulată de pârât în replicăreclamantului, având faţă de acesta pretenţii proprii. Rezultă că cerereareconvenţionala nu este o simplă apărare, ci dimpotrivă, o veritabilă acţiune.

Prin cererea reconvenţională, pârâtul poate urmări: - neutralizarea obligaţiei care va fi pronunţată împotriva sa; - atenuarea acestei obligaţii; - obţinerea unei obligaţii la plata reclamantului, în acest din urmă caz instanţa

putând admite atât acţiunea, cât şi cererea reconvenţională, şi proceda la o

compensare a obligaţiilor băneşti reciproce3 Astfel, în cazul în care pârâtul urmăreştealături de respingerea cererii reclamantului şi valorificarea unui drept propriu faţă deacesta, atunci el trebuie să introducă a cerere reconvenţională.

Cererea reconvenţională, în principiu, are un caracter facultativ, adică pârâtulare posibilitatea fie să valorifice un drept propriu împotriva reclamantului pe caleincidentală, fie pe calea unei cereri principale care să declanşeze un nou proces civil.

Valorificarea pretenţiilor pârâtului pe cale incidentală prezintă anumiteavantaje, şi anume: asigură soluţionarea celor două litigii într -un singur cadru

procesual; determină realizarea unei economii de timp şi cheltuieli; asigurăîndeplinirea condiţiilor pentru judecată mai bună, deoarece instanţa judecătoreascăeste pusă în situaţia de a fi încunoştinţată de complexitatea raporturilor juridice dintre

părţi; elimină posibilitatea pronunţării unor hotărâri judecătoreşti contradictorii.

1.3.2 Condiţiile de admisibilitate ale cererii reconvenţionale

Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească toate cerinţele cererii dechemare în judecată.

De vreme ce trebuie să îndeplinească cerinţele pentru cererea de chemare în judecată, înseamnă că şi cererea reconvenţională poate fi anulată în condiţiile art.133C.proc.civ.4.

Alături de condiţiile generale, art.7255 C.proc.civ. prevede că pârâtul poate să

facă cerere reconvenţională dacă pretenţiile împotriva reclamantului derivă din acelaşiraporturi juridice.Rezultă că, în materie comercială cererea reconvenţională este admisibilă dacă

pretenţiile împotriva reclamantului derivă din aceleaşi raporturi juridice.

1.3.3 Procedura de soluţionare a cererii reconvenţionale

1 A se vedea anexa 6 p.1312 loan Leş, Principii şi instituţii de drept procesual civil, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1999,p.313

I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Vol. II, ED. Didactică şi pedagogică, Bucureşti,1977, p 4624 M.Tabarcă, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat cu legislaţie, jurisprudenţă şi doctrină,Ed.Rosetti, Bucureşti, 2003, p.186



96

Fiind o cerere incidentală, cererea reconvenţională se soluţionează înconformitate cu prevederile art.17 C.proc.civ., de către instanţa competentă să judececererea principală.

Cererea reconvenţională, potrivit art.7205 alin 2 C.proc.civ., se depune odatăcu întâmpinarea.

Dacă cererea reconvenţională este depusă peste termenul prevăzut de lege, eava putea fi judecată împreună cu cererea principală însă numai cu acordulreclamantului. În cazul în care părţile nu sunt de acord, sancţiunea ce intervinedepunerii de către pârât peste termen a cererii reconvenţionale este judecarea separatăa acesteia, şi nicidecum respingerea ei ca tardivă1.

Art.135C.proc.civ.dispune că, cererea reconvenţională şi introducerea unei alte persoane în judecată care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, sevor judeca deosebit, afară de cazul în care amândouă părţile consimt să se judeceîmpreună.

Art.120 C.proc.civ. dispune că cererea reconvenţională se judecă odată cucererea principală.

Când însă numai cererea principala este in stare de a fi judecată, instanţa opoate judeca deosebit (alin.2).

În cazul în care soluţionarea cererii reconvenţionale este strâns legată desoluţionarea sau pronunţarea asupra cererii principale, nu poate interveni disjungerea.

Cererea reconvenţională trebuie să fie soluţionată chiar dacă rec1amantul faceacte de dispoziţie (renunţare la judecată sau renunţare la dreptul subiectiv pretins) oriintervin în cursul judecăţii anumite incidente (după ce cauza a fost disjunsa cererea dechemare în judecată s-a perimat).

Faţă de faptul că prin formularea cererii reconvenţionale pârâtul iniţial devinerec1amant se ridică problema dacă acesta din urmă poate să formuleze cererereconvenţională faţă de cererea reconvenţională a pârâtului2.

In doctrina, soluţii1e oferite au fost diferite.Astfel, într-o opinie, răspunsul este negativ argumentat pe faptul că se

tergiversează judecata3 . Într-o altă opinie, pe care o împărtăşim, răspunsul este pozitiv, justificat pe lipsa unui text care să interzică formularea cereriireconvenţionale de către rec1amant faţă de cea a pârâtului4.

Instanţa de judecată se va pronunţa atât asupra cererii de chemare în judecată,cât şi asupra cererii reconvenţionale, printr -o singură hotărâre.

1.4 Măsurile asigurătorii în materie comercială. Noţiune. Reglementare.

Măsurile asigurătorii sunt mijloace procesuale care au ca scopindisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului sau a bunurilor care formeazăobiectul procesului, pentru a se evita dispariţia sau degr adarea lor ori diminuareaactivului patrimonial al debitorului, care astfel nu mai poate dispune de acestebunuri5.

1 Curtea de apel Bucureşti, secţia III a civilă, dec. nr. 1514/1999, în culegerea de practică judiciară peanul 1999, Ed. Rosetti, p.2412 A se vedea în acest sens V. M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit., p.2033

Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat şi adnotat, Ed. ştiinţifica, Bucureşti, 1960, vol.I,p.2754 P. Vasilescu, Tratat de procedura civila, Iaşi, 1939, vol. II, p.184-185.5 M. Tăbârcă, drept procesual civil, vol. I, ed. Universul Juridic, 2005, p.405



97

Recurge la măsuri asigurătorii creditorul care nu are titlul executoriu pe caresă-l pună în executare silită. În momentul în care obţine ti tlu executoriu, creditorul

poate să solicite valorificarea bunurilor indisponibilizate1.Potrivit art. 907 alin 1 c.com, partea interesată într -o cauză comercială va

putea deodată cu intentarea acţiunii să ceară a se pune sechestru asigurător asupra

averii mobile a debitorului său conform art.591 şi următoarele C.proc.civ. Alineatul 2 al art 907 C.com. prevede că, va putea să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său, sumele şi efectele datorate debitoruluisău de către un al treilea, conformându-se dispoziţiilor art.452 şi următoarele dinCodul de procedură civilă.

Dispoziţiile art. 908 C.com. prevăd că sechestrul sau poprirea nu se va puteaînfiinţa decât numai cu dare de cauţiune afară de cazul când cererea de sechestru saude poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin saula purtător protestat de neplată.

Din cele arătate rezultă că prin dispoziţiile articolelor 907 şi 908 codulcomercial reglementează doar sechestrul asigurător şi poprirea asigurătorie.

Cererea de sechestru asigurător şi cea de poprire asigurătorie se adreseazăinstanţei, care judecă procesul (art.592 alin 1 şi 597 C.proc.civ)2.

Instanţa va decide de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând totodată dacă este cazul cuantumul cauţiunii şi termenulînăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta. Încheierea este supusă numairecursului, în termen d 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu

precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor(art.592 alin 2 C.proc.civ.). Sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna

suma pentru care s-a înfiinţat sechestrul(art.908 alin 3 C. comercial)3.Este de reţinut că dispoziţiile speciale menţionate din Codul comercial se

completează cu prevederile codului de procedură civilă.

1.5 Citarea şi comunicarea actelor de procedură

1.5.1 Reguli generale. Termenul în cunoştinţă

Citarea este actul de procedură prin care participanţii la procesul civil suntînştiinţaţi cu privire la existenţă procesului, a termenului de judecată şi a locului undese va desfăşura acesta4.

Comunicarea este actul de procedură prin care se asigură aducerea lacunoştinţă a unui act procedural îndeplinit care trebuie să fie cunoscut de părţi5.

Potrivit art. 85 C.proc.civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decâtdupă citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel. Articolul 107 c.proc.civ. prevede că preşedintele va amâna judecarea pricinii

ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.

Din prevederile celor două articole rezultă următoarele reguli generale înmateria citării:

- în procesul civil judecata se face cu citarea părţilor. În afaracazurilor în care legea prevede altfel1;

1 Ibidem2

A se vedea anexele 7 şi 8 p. 132 -133 3 A se vedea anexa 9 p.134 4 M. Tăbârcă, Drept…, vol. I p 422 5 I. Deleanu, Tratat…, vol. I, p 289



98

- pentru judecata procesului civil nu este obligatoriu ca părţilesă se înfăţişeze, însă este obligatoriu ca ele să fie legal citate.Cu alte cuvinte, este obligatoriu citarea iar nu înfăţişarea

părţilor la judecată. De regulă, judecata unui proces nu se face la un singur termen ceea ce ar

însemna că pentru fiecare termen părţile să fie citate. Însă, art.153 alin 1 C. proc. civ., prevede că, partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenulîn cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la o înfăţişare, ea însăşi sau prinmandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în totcursul judecării la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele ulterioare.

Potrivit textului de lege menţionat reiese că are termen în cunoştinţă: - partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a

luat termen în cunoştinţă - partea care a fost prezentă la un termen, personal sau prin

mandatar chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaştetermenul.

În aceste situaţii se prezumă că partea cunoaşte toate termenele ce vor fiacordate în dosar de instanţa respectivă şi în consecinţă nu va mai fi citată.

Faţă de prevederile art. 153 alin 2 C. proc.civ. instituţia termenului încunoştinţă nu-şi găseşte aplicare:

1. în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată 2. în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu3. în cazul în care procesul se repune pe rol4. în cazul militarilor î n termen şi al deţinuţilor. Legea prevede că termenul în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţii

nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor.Soluţionarea cererii de preschimbare a primului termen de judecată este decompetenţa preşedintelui instanţei , a preşedintelui de secţie ori a judecătorului care îlînlocuieşte2. În cursul judecăţii procesului cererea de preschimbare a termenului sesoluţionează de către completul de judecată3.(art.153 alin 3 C.proc.civ.).

1.5.2 Cuprinsul citaţiei

Potrivit art. 88 C.proc. civ., citaţia4 trebuie să cuprindă: 1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;2. arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;3. arătarea instanţei şi sediul ei;

4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat;

5

5. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;51. alte menţiuni prevăzute de lege 6. parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului.Menţiunile referitoare la arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare, la

arătarea instanţei şi sediul ei, la numele, domiciliul şi calitatea celui citat, la parafaşefului instanţei şi semnătura grefierului sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

1 a se vedea articolele din codul de procedură civilă 22, 31, 40, 206, 236, 271, 3731, 3841, 411, 573,581, 592, 595, 597, 601, 7204 2 a se vedea anexa 10 p. 135 3

a se vedea anexa 11 p. 136 4 a se vedea anexa 12 p. 137 5 atunci când domiciliul/sediul părţii nu se cunoaşte, grefierul (din dispoziţia instanţei) întocmeşteadresele cuprinse în Anexele 27,28 de la p. 152-153



99

O dată cu citaţia se comunică, atunci când este cazul şi acte de procedură,respectiv copie de pe cererea de chemare în judecată şi înscrisurile ce o însoţesc,cererea modificată de către reclamant la prima zi de înfăţişare etc.1.

Scopul citaţiei este de a înştiinţa şi comunica , şi datorită acestui aspectformularul mai cuprinde o parte care se detaşează şi se restituie instanţei. Este vorba

de dovada de primire şi procesul verbal ce se completează după caz de către agentulde procedură2.Potrivit art. 100alin 1 C.proc.civ., procesul verbal încheiat de cele însărcinat

cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă: 1. anul, luna şi ziua când a fost încheiat;2. numele celui care l-a încheiat;3. funcţia acestuia;

4. numele, prenumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cuarătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcutcomunicarea locuieşte într -o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel şidacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, ori a fost afişat pe uşa acestei

locuinţe;5. arătarea instanţei de la care porneşte actul de procedură şi identificarea lui,

iar pentru citaţii şi a termenului de înfăţişare.6. arătarea înscrisurilor comunicate;7. numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a

făcut afişarea;8. semnătura celui care a încheiat procesul-verbal.De asemenea în procesul verbal se va menţiona situaţia în care cei care

urmează să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuză.In alin. 3 al art.100 se precizează că arătările de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8

sunt prevăzute sub pedeapsa nulităţii, iar în aliniatul 4 se menţionează că procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personalde cel care l-a încheiat.

In art. 96 alin 4 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor de judecătoreşti, dovezile de comunicarea a procedurilor se primesc la registraturainstanţei sub semnătură, după care se predau arhivarului, care le ataşează la dosar,făcând menţiunea despre aceasta pe conceptul de citare.

1.5.3 Persoanele care urmează să fie citate şi modul de citare

Vor fi citate părţile, inclusiv terţii care au intervenit sau au fost introduşi în

proces şi au dobândit această calitate, precum şi martorii, experţii, interpreţii şi dacăeste cazul alţi participanţi la procesul civil. Pentru persoanele juridice, persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu,

persoanele aflate în străinătate, ori pentru persoanele a căror domiciliu nu estecunoscut, art.87 c.proc.civ. prevede anumite reguli speciale de citare.

Astfel vor fi citaţi: 1. statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în

persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respectivesau, în lipsă de contencios, la sediul administraţiei;

2. persoanele juridice de dre pt privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principalal administraţiei sau la cel al sucursalei din circumscripţia instanţei;

1 V.M.Ciobanu Tratat…, vol. II p91 2 ibidem p91-92



100

3. asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei lor;

5.1 cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului prinadministratorul judiciar ari după caz lichidatorul;

6. incapabilii, prin reprezentanţii lor legali. În caz de numire a unui curator

special, citarea se va face prin acest curator;7. personalul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României,cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale, precum şi membriilor de familie care locuiesc cu ei, aflaţi în străinătate, prin Ministerul AfacerilorExterne.

Cetăţenii români, alţii decât cei prevăzuţi în alineatul precedent, aflaţi înstrăinătate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau însubordinea cărora se află cei care i-au trimis;

8. în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parteRomânia sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care seaflă în străinătate având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr -o citaţie trimisă cu

scrisoare recomandată, recipisa de predare a scrisorii, în cuprinsul căreia se vamenţiona ce acte se expediază, ţinând loc de dovadă.

Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu sunt cunoscute,citarea se face potrivit art. 95.

În toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, vafi citat şi acesta;

9. cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, potrivit art. 95;10. moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr -un curator special,

numit de instanţă.

1.5.4 Înmânarea citaţiei şi a actelor de procedură

Potrivit art. 86 alin 1 c.proc.civ., comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice altsalariat al acesteia, precum şi prin agenţi, ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.

Îndeplinirea actelor de procedură şi comunicarea lor se fac în mod gratuit.Cheltuielile necesare pentru îndeplinirea actelor de procedură şi comunicarea lor, prin

poştă sau prin alte mijloace, ocazionate de desfăşurarea procesului se acoperă dinfondurile repartizate în aceste scop de la bugetul de stat(art.722 C.proc.civ).

Citaţia sub pedeapsa nulităţii va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea

termenului de judecată iar în pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt dupăaprecierea instanţei. Dacă partea se înfăţişează personal sau prin mandatar, chiar dacănu a fost citată ori citarea s-a făcut fără respectarea termenului, orice viciu de

procedură se acoperă. Parte este însă în drept să ceară amânarea dacă nu i s-a înmânatcitaţia în termen (art. 89. C.proc. civ.).

Înmânarea citaţie şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul saureşedinţa celui citat cu excepţia anumitor situaţii speciale(art. 90 C.proc.civ).

- pentru cei ce se găsesc sub arme, citaţia se înmânează la comandamentulsuperior cel mai apropiat.

- pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comerţ, înmânarea se face, înlipsa unui domiciliu cunoscut, la căpitănia portului unde se găseşte înregistrat vasul.

- pentru deţinuţi, înmânarea se face la administraţia închisorii.

1 pct.4 al art.87 C.proc.civ. a fost abrogat prin art.1 pct.31 din OU nr.138/2000



101

- pentru bolnavii aflaţi în spitale, ospicii ori sanatorii, la direcţia aşezământului.Potrivit art.92 C.proc.civ., la înmânarea citaţiei pot apărea următoarele

situaţii1 :- cel citat se află la domiciliu şi primeşte citaţia, situaţie în care agentul

procedural va înmâna acestuia dovada pe care este obligat să o certifice;

- cel citat se află la domiciliu, însă refuza citaţia sau nu vrea să semnezedovada de primire, situaţie în care agentul procedural va afişa citaţia pe uşa locuinţeiacestuia întocmind un proces verbal;

- în cazul în care cel citat nu se găseşte la domiciliu, agentul procedural vaînmâna citaţia unei persoane din familie, sau în lipsa oricărei alte persoane carelocuieşte cu cel citat, cu excepţia minorilor sub 14 ani şi a persoanelor lipsite decapacitate de exerciţiu

- în cazul în care cel citat locuieşte la hotel sau într -o clădire cu mai multeapartamente şi nu este indicat numărul camerei sau apartamentului, portarului saucelui care în mod obişnuit îl înlocuieşte.

Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să

semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citaţia înmâna lor. În cazul în care aceştia nu doresc să primească citaţia agentul va afişacitaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie dacă nu are indicaţia apartamentului saucamerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbaldespre toate acestea(art.92 alin 4 C.proc.civ. ).

Comunicarea citaţiei a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişareîn cazul persoanelor juridice, precum şi a asociaţiilor sau societăţilor care, po trivitlegii, pot sta în judecată cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă seconstată lipsa oricărei persoane la sediul acestora(art.921 C.proc.civ.).

Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că, procedura de citare a acestor categorii de părţi este legal îndeplinită dacă la termen se constată că la momentulcomunicării citaţiei nu a fost nici o persoană la sediul acestora, ori s-a refuzat

primirea, ceea ce a condus la afişarea citaţiei2.Prin urmare, pentru valabilitatea procedurii de citare a părţilor prevăzută la art.

921 C. proc. Civ., este suficient ca, după ce agentul procedural a constat lipsa oricărei persoane la sediu sau refuzul de primire s, să afişeze citaţia, şi aceste aspecte să fieconstatate de instanţă la termen3.

Pe procesul verbal întocmit de agentul procedural nu trebuie aplicată ştampila persoanei juridice citată deoarece dispoziţiile art. 100 C.proc.civ. nu prevăd oasemenea obligaţie.

Dovada îndeplinirii procedurii de citare se poate face numai cu dovada de

primire sau procesul verbal, nefiind posibile probe extrinseci

4

.1.5.5 Citarea prin publicitate

Potrivit art. 95 C.proc.Civ., când reclamantul învederează că, deşi a făcut totce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei vadispune citarea acestuia prin publicitate(alin 1).

Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei. Citaţia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într -un ziar mai răspândit, în cazurile

1

Gh. Dinu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, ed. Europolis, Constanţa, 2007, p. 107 2 M. Tăbârcă, Drept…, Vol. II, p. 452 3 ibidem4 V.M.Ciobanu, op.cit., vol. II, p 99; A se vedea Anexa 13 p. 138



102

în care preşedintele judecătoriei sau completul de judecată apreciază că o asemeneamăsură este necesară(alin 2).

Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într -un ziar mairăspândit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată. În cazuri leurgente, preşedintele judecătoriei sau completului de judecată va putea reduce acest

termen la 5 zile(alin 3).Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fianulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivitlegii(alin 4).

În legătură cu textul de lege menţionat se impun anumite precizări1:- Reclamantul trebuie să învedereze împrejurările concrete din care să

rezulte că deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă , nu a reuşit să afledomiciliul pârâtului.

- Expresia „Preşedintele tribunalului ” folosită în alineatele 2 şi 3trebuie interpretate în sensul că se referă la preşedintele instanţei,

- Regula în realizarea procedurii de citare prin publicitate constituieafişarea citaţiei la uşa instanţei, iar excepţia o reprezintă publicareacitaţiei în Monitorul Oficial al României sau într -un ziar mairăspândit;

- Dacă citaţia a fost publicată în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, însă nu a fost afişată şi la uşa instanţei, procedura nu este legal îndeplinită, din moment ce textul are învedere „şi ”publicarea, deci în plus faţă de afişare;

- Dacă pârâtul dovedeşte că reclamantul deşi îi cunoştea adresa asolicitata cu rea credinţă, citarea prin publicitate, toate actele de

procedură săvârşite după acest moment se vor anula iar reclamantulva putea fi obligat la despăgubiri şi amendat.

Citarea prin publicitate se realizează şi atunci când comunicarea actelor de procedură nu se poate face din cauză că s-a dărâmat clădirea, a devenit de nelocuit saudin alte motive asemănătoare, agentul va depune actul la grefa instanţei, care vaînştiinţa din timp partea interesată despre această împrejurare, dispoziţiile art. 95 fiindaplicabile în mod corespunzător(art .94 c.proc.civ.)

1 M. Tăbârcă, Drept…, Vol. II, p.429-430



103

2 Dezbaterile contradictorii

2.1 Noţiuni introductive

Prin dezbatere se înţelege discutare unei cauze în faţa instanţei de

judecată de către părţile unui proces1.Într-o altă2 accepţiune prin dezbatere judiciară se înţelege modalitatea practică

şi obligatorie de expunere, în cadrul şedinţei de judecată, de către părţi a pretenţiilor şiapărărilor lor; ea reprezintă cadrul procesual necesar pentru realizarea justiţiei curespectarea principiilor fundamentale care guvernează activitatea de judecată 3.

Etapa dezbaterilor se desfăşoară în şedinţă de judecată, de regulă la mai multetermene de judecată.

În această etapă părţile, în cadrul şedinţei de judecată au posibilitatea să îşisusţină în contradictoriu pretenţiile şi apărările, să administreze probe, să depunăconcluzii.

Deoarece dezbaterea cauzei are ca obiectiv stabilirea situaţiei de fapt şi anormelor juridice aplicabile, ea reprezintă una dintre cele mai importante etape aleprocesului civil.

În cadrul dezbaterilor judecătorul are posibilitatea să-şi exercite rolul activ învederea stabilirii adevărului în cauza supusă judecăţii şi să asigure respectarea altor

principii fundamentale care guvernează procesul civil (principiul contradictorialităţii, principiul dreptului de apărare, principiul legalităţii, principiul publicităţii, principiuloralităţii, principiul nemijlocirii).

Activitatea de soluţionare a cauzei în şedinţă publică parcurge unele momenteprocesuale importante începând cu activitatea de pregătire a şedinţei de judecată,administrarea probelor, rezolvarea excepţiilor procesuale şi până la dezbaterea cauzei

în fond

4

.Dezbaterea în fond este partea finală a judecăţii în care părţile au posibilitateade a-şi expune în şedinţă publică pretenţiile şi apărările lor solicitând fiecare

pronunţarea unei hotărâri favorabile; dezbaterea în fond are loc cu prilejul ultimeişedinţe de judecata după ce la termenele anterioare au fost administrate probeleîncuviinţate cu privire la toate împrejurările cauzei5.

În continuare vom analiza cele mai importante momente ale şedinţei de judecată.

2.2 Şedinţa de judecată

2.2.1 Activitatea premergătoare şedinţei de judecată.

Potrivit art.103 din Regulament6 grefierul de şedinţă preia dosarele de la arhivă, sub

1 V.Breban, Dicţionar al limbii române, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, 1987, p.283. 2 M.Costin, I.Leş, M.Minea, O.Radu, Dictionar de drept procesual civil, Ed. ştiinţifica şi Enciclopedica,Bucureşti' 1983, p.191. 3 ibidem4 I.Leş, Tratat…, P.381 5 M.Dutu, Dicţionar de drept privat, ed. a II-a, Ed. Monden, Bucureşti 2002, p.312, M.Costin, I. Leş,M.St.Minea; D.Radu, op.cit.,p.191.6

La data intrării in vigoare a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.387 din 22 sept.2005, afost abrogata Hotărârea C.S al Magistraturii nr.159/2004 privind aprobarea R egulamentului de ordineinterioara a instanţelor judecătoreşti cu modificările şi completările ulterioare, publicate în Monit. Of.al României, Partea I nr.881 din 27 sept 2004; în continuare vom folosi termenul de Regulament.



104

semnătură în registru de termene, afişează lista cauzelor cu o zi înaintea termenului de judecată sau cel mai târziu cu o ora înainte de începerea şedinţei la instanţele la careactivitatea se desfăşoară in 2-3 timpi. Grefierul de şedinţă completează condica deşedinţă1 verifică dacă au sosit la instanţă şi s-au ataşat la dosare dovezile de înmânaresau de comunicare a citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură, precum şi relaţiile şi

actelesolicitate de preşedinte sau de instanţa de judecată. De asemenea, grefierul de şedinţăverifica legalitatea îndeplinirii procedurilor de citare sau de comunicare ataşate ladosar şi informează preşedintele completului de judecată despre deficienţeleconstatate pentru a se lua eventualele masuri. Dosarele se predau completului de

judecată. Alineatul 3 al art.98 din Regulament prevede ca preşedintele instanţei asigură

procurorului de şedinţă, părţilor şi celorlalte persoane prevăzute de lege posibilitateaconsultării din timp a dosarelor.

Conducerea şi "poliţia" şedinţei de judecată Şedinţa de judecata constituie o fază hotărâtoare în desfăşurarea procesului

civil deoarece în cadrul ei se lămuresc faptele care au generat litigiul dintre părţi şi prin administrarea, verificarea şi cercetarea întregului material probator se stabilescadevăratele raporturi dintre părţi, drepturile indicate sau contestate cu privire la careinstanţa va trebui prin aplicarea dispoziţiilor legale să pronunţe hotărârea dereintegrare a ordinii de drept încălcate2.

Dispoziţiile art.52 alin.2 din Legea nr. 304/2004 prevăd că, completul de judecată este prezidat prin rotaţie de unul dintre membrii acestuia3 .

Preşedintele deschide, suspenda şi ridica şedinţă (art.128 alin.1 C.proc. civ.). Deşi textul de lege nu prevede expres, considerăm că legiuitorul s-a referit la

preşedintele completului de judecată. Din moment ce preşedintele completului de judecată deschide, suspendă şi

ridică şedinţa, reiese că atribuţiile preşedintelui vizează întreaga desfăşurare aprocesului civil4.

Preşedintele completului de judecată "ridica" şedinţa după ce s-au luat măsuri(s-a dispus amânarea, suspendarea judecăţii, închiderea dezbaterilor) în toate dosarelerepartizate pentru termenul respectiv5.

Tocmai pentru a asigura disciplina în activitatea procesua1ă art. 128 alin. lCodul de procedura civilă se completează cu art.130 C. proc.civ. care dispune că

judecătorii sau părţile pot pune întrebări martorilor sau experţilor numai prinmijlocirea preşedintelui de complet care poate însă încuviinţa ca aceştia să punăîntrebări direct.

Şedinţele de judecată vor fi publice, afară de cazurile când prin lege se dispunea1tfel6.

1 În condica se şedinţă se trece dosarele din şedinţa respectiva, separat de complete, în ordinea înscrisă pe lista cauzelor, noul termen de judecată în caz de amânare a judecăţii, hotărârile pronunţate şinumărul acestora precum şi numele judecătorului ce le va redacta. 2 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Teoria generă…,p.466. 3 Art.22 alin.1 lit.e din Regulament prevede ea, Colegiul de Conducere stabileşte compunereacompletelor de judecată la începutul anului urmărind asigurarea continuităţii acestora. 4

I.Leş, Comentariile Codului..., vol. I, p.3575 M.Tăbârcă, Codul...,p.l93 6 Principiul publicităţii, este consacrat atât în Constituţie(art.l26) cât şi în Codul de procedură civilă(art.121 alin. l) şi în L.304/2004 (art. 11).



105

Dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi, instanţa poate să dispună ca dezbaterea să se facă în şedinţa secretă însă pronunţarea hotărârii se va face tot în şedinţă publică.

Potrivit art. 122 alin. l C. proc.civ, preşedintele exercită poliţia şedinţei putândlua măsuri pentru păstrarea ordinei şi bunei credinţe.

Textul de lege are, o importanţă deosebită deoarece îi conferă preşedintelui decomplet puteri, adecvate în vederea realizării în bune condiţii a actului de justiţie1 .În acelaşi articol sunt prevăzute şi alte reguli privind conducerea şedinţei de

către preşedintele completului de judecată precum şi masurile pe care acesta le poatedispune.

Astfel, dacă nu mai este loc în sala de şedinţă, preşedintele completului de judecată poate înlătura pe cei care au venit mai târziu sau pe cei ce depăşesc numărullocurilor.

În sala de şedinţă nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme, afară numai dacă le poartă în vederea serviciului ce îndeplineşte în faţa instanţei.

Preşedintele completului de judecată poate dispune îndepărtarea din sala a

minorilor şi a persoanelor care au o ţinută necuviincioasă.Persoanele care participă la şedinţa de judecată sunt obligate să aibă o purtare

cuviincioasă iar cei care vorbesc instanţei trebuie să stea în picioare, dacă preşedintelenu încuviinţează altfel.

Orice persoana care tulbură mersul dezbaterilor poate fi chemată la ordine de preşedintele de complet. Dacă această chemare rămâne fără rezultat el poate obliga pecel care tulbură şedinţa să părăsească şi, la nevoie, va da ordin să fie scos din sala.Preşedintele de complet poate să dispună îndepărtarea tuturor persoanelor din salădacă altfel nu se poate păstra ordinea.

Dacă printre cei îndepărtaţi din sala ar fi vreuna din părţi, înainte dedeschiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemată în sala şi, sub pedeapsa nulităţii, i sevor pune în vedere toate faptele importante petrecute în lipsa sa, precum şidec1aratiile celor ascultaţi (art.123 alin.1 C. proc. civ).

O astfel de măsură nu mai este necesară atunci când avocatul care areprezentat partea a rămas în sala de judecată, acestuia revenindu-i obligaţia să aducăla cunoştinţă părţii despre cele întâmplate. Aceasta obligaţie de a aduce la cunoştinţă

părţii despre cele petrecute în sala de judecată în lipsa sa este o obligaţie care tine dedeontologia profesională, iar nu o obligaţie impusă printr -o normă procedurală2.

Prin O.U.G. nr.l38/20003 fost introdus un nou alineat la art.122 C.proc.civ. însensul că, dacă în cursul şedinţei de judecată se săvârşeşte o faptă penală, se aplicădispoziţiile din Codul de procedură penală. În vederea aplicării alineatului 7 urmează

a fi avute în vedere dispoziţiile art.299 Codul de procedura penală

4

.Dispoziţia constituţională a art. 130 prevede că, instanţele judecătoreşti dispunde poliţia pusă în serviciul lor .

Asigurarea ordinii în timpul desfăşurării şedinţelor de judecată este unimperativ al asigurării funcţionalităţii instanţelor judecătoreşti care se impune în

1 I.Leş, Comentariile Codului..., vol. I, p.352.2 ibidem3 Alin.7 al art. 122 a fost introdus prin art. 1 pct.45 din O.U.G. nr.I38 publ. în M.Of. nr.479 din 2octombrie 2000 (aprobată prin Legea nr.219/2005), fostul alin.(7) devenind alin.(8) 4 Potrivit art.299 c. proc. penală, dacă în cursul şedinţei de judecata se săvârşeşte o fapta prevăzută delegea penala, preşedintele constata acea fapta şi identifica pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se

trimite procurorului. Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede ca, instanţa daca este cazul poate dispunearestarea preventivă a învinuitului, iar preşedintele poate emite un mandat de arestare a acestuia.Despre luarea acestei masuri se face menţiune în încheierea de şedinţa. cel învinuit este trimis de îndatăprocurorului împreuna cu procesul-verbal şi cu mandatul de arestare.



106

virtutea unor multiple raţiuni: în instanţă se confrunta interese contradictorii,hotărârile acestora influenţează starea relaţiilor sociale, ele se iau într-un spaţiu la careau acces toţi cei interesaţi1 .

Pentru asigurarea liniştii necesare desfăşurării şedinţelor de judecată seimpune ca instanţele de judecată să dispună de forţe de ordine.

2.2.2 Desfăşurarea judecăţii

Potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 106 din Regulament, grefierul va fi prezent în sala de şedinţă cu jumătate de ora înainte de începerea şedinţei de judecată pentru a pune la dispoziţie dosarele pentru consultare; acesta se îngrijeşte să fieataşate la dosar ultimele acte de procedură sau corespondenţă sosite la registratură.

Grefierul anunţă publicului din sala intrarea completului de judecată. Deschiderea şedinţei de judecată se face aşa cum am arătat, de către

preşedintele de complet. Cauzele care se amână fără să comporte discuţii, vor putea fi strigate la

începutul şedinţei în ordinea listei, dacă toate părţile legal citate sunt prezente şi cer amânarea sau s-a solicitat judecata în lipsă. La cererea părţilor instanţa va putea lăsacauza la urma, fixând o anumită ora, când dosarul va fi strigat din nou (art. 101alin.11 şi 12 din Regulament).

În acest sens, şi art.126 C.proc. civ. prevede că părţile pot cere instanţei laînceputul şedinţei amânarea pricinilor 2 care nu sunt în stare de judecată, dacă acestecereri nu provoacă dezbateri. Această amânare se poate face şi de un singur judecător.

Din dispoziţia prevăzută în art.126 reiese că amânarea cauzelor se poate facede un singur judecător la începutul şedinţei numai dacă nu sunt necesare dezbateri.

Cauzele care nu au fost amânate la începutul şedinţei vor fi strigate în ordinealistei de şedinţă, însă art.125 alin.3 C.proc.civ. că părţile pot cere schimbarea rânduluidacă împricinaţii având pricini fixate înaintea lor nu se împotrivesc.

După referatul cauzei de către grefierul de şedinţa, preşedintele completuluiverifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare precum şi atunci cândeste cazul dacă s-au îndeplinit dispoziţiile legale privitoare la taxa judiciară de timbruşi timbru judiciar.

La strigarea cauzelor se pot întâmpla trei situaţii:a) părţile să nu răspundă la apel;

b) numai una din părţi să răspundă;

c) toate părţile să răspundă

3

.Potrivit art. 7204 alin 3 c.proc.civ, judecătorii vor verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispune pentru fiecare termen şi, când este cazul,vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri; precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen.

Se va dispune de către judecători , refacerea procedurii de citare pentru care s-a constatat nelegalitatea citării.

1 M.Constantinescu, I.Deleanu, A.Iorgovan, I.Muraru, FI.Vasilescu, I.Vida, Constitutia Romanieicomentată şi adnotată, Regia Autonoma, Monitorul Oficial, Bucureşti, 1991, p.287.

2 Pentru diferite modele de încheieri de şedinţă se vor vedea Anexele 34-39 p. 159-164 3 G. Tocilescu, Curs de procedură civilă, partea a III a, Bucureşti, Tipografia Gutenburg, Joseph, Gobi,1893, p.139-140



107

În funcţie de situaţia concretă a fiecărui dosar, preşedintele completului vadispune amânarea cauzei atunci când exista motive întemeiate, suspendarea cauzei încazul în care nici una din părţi nu se prezintă la proces şi nici nu s-a cerut de cel puţino parte judecata în lipsă sau va purcede la soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte amânarea cauzei am dori să subliniem în acest , context că

acestea nu trebuie lăsate la latitudinea părţilor deşi procesul privind soluţionarealitigiului în materie comercială este guvernat de principiul disponibilităţii. Totdeauna când se solicita amânarea cauzei aceasta măsură trebuie să fie

dispusă de către judecător numai dacă sunt motive întemeiate deoarece soluţionareacauzelor impune celeritate.

Prin celeritate, operativitate sau urgenta se, înţelege soluţionarea proceselor şicererilor cât mai aproape de data sesizării instanţei prin evitarea tergiversărilor şiamânărilor repetate ale acestora1.

Potrivit art. 7206 alin1 C.proc.Civ, procesele şi cererile în materie comercialăse judecă cu precădere. Instanţa este datoare să asigure, potrivit legii, realizareadrepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi desfăşurarea cu celeritate a

procesului.Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata chiar şi asupra

fondului, poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu, în ziuaurmătoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţă părţilor. La acestetermene instanţa poate stabili, pentru parte sau pentru cel care o reprezintă, îndatoririîn ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, raspunsul scris lainterogatoriu comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termena expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei.(alin 2).

Pentru motive temeinice, alte termene se vor acorda numai ]n cayul ]n care judecata nu poate continua potrivit alin 2(alin 3.)

În legătură cu textul de lege menţionat se impun anumite precizări2 :-dacă o parte are termen în cunoştinţă pentru judecata desfăşurată în şedinţă

publică şi nu este prezent, personal sau prin mandatar, la termenul la care se dispune judecarea în camenră de consiliu, se impune citarea sa.

- faptul că judecat ase desfăşoară în cameră de consiliu nu înseamnă că şedinţaeste secretă astfel încât să fie aplicabile dispoziţiile art. 121 c.proc.civ.

Pentru eliminarea tergiversării soluţionării cauzelor în procesul civil oimportanţă aparte o are exercitarea cu bună credinţă a drepturilor procedurale.

De aceea considerăm că ori de câte ori intervine abaterea judiciară în cursul procesului judecătorul trebuie să fie mai prompt în aplicarea dispoziţiilor legale înmaterie.

Abaterea judiciară reprezintă o încălcare a obligaţiilor procesuale de către părţiau alţi participanţi la activitatea judiciara (agenţi procedurali, experţi, martori, etc)3 .Încălcarea obligaţiilor procesuale poate antrena aplicarea amenzilor judiciare

numai în cazurile anume prevăzute de codul de procedură civilă4 atât părţilor cât şialtor participanţi procesuali5.

1 G.Dobrican, Drept procesual civil, Ed. Continent, XXI, Bucureşti, 2003, p60 2 M.Tăbârcă, dreptul..., vol. II,p.310

3 M. Costin In dicţionar de drept procesual civil, p.57-58; G.Antoniu, C.Bulai, Gh.Chivulescu,Dicţionar juridic penal, Ed. ştiinţifică şi Enciclopedica, Bucureşti, 1997, p.30-31; I. Leş, Sancţiunile

procedurale în procesul civil roman, Ed. ştiinţifică şi Enciclopedica, 1988,p.338-3394

Amenzile judiciare şi despăgubirile sunt reglementate de disp.art.l081

-1085

C.pr.civ. şi fac parte dincap. IV1. Capitolul IV1 a fost introdus prin O.U.G. nr.138/2000.5I. Leş, Sancţiunile procedurale în procesul civil roman, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1998, p.339 -340.



108

În privinţa părţilor amenda judiciară se aplica cu deosebire în cazul exercităriiunor drepturi procesuale cu rea-credinţa, iar în cazul altor participanţi în situaţia încare aceştia nu îndeplinesc anumite însărcinări date de instanţă sau în cazul nesocotiriialtor obligaţii procesuale1.

Din cele arătate reiese că în legislaţia internă exista dispoziţii care asigura

soluţionarea cauzelor cu celeritate sau intr -un termen ,,rezonabil", condiţia impusă deart.6 paragraf l din Convenţia Europeana a Drepturilor OmuluiReferitor la suspendarea judecăţii cauzei, instanţa se va pronunţa în temeiul

dispoziţiilor art.242 alin.1 pct.2 C. proc. civ., respectiv, dacă nici una dintre părţi deşilegal citate nu se prezintă şi nici nu s-a cerut de cel puţin o parte judecarea în lipsă,instanţa va suspenda judecata.

Dispoziţiile art. 104 alin.13 din Regulament prevede că în cazul în care niciuna din părţi nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârşitul şedinţei,când după o nouă strigare în ordinea listei se va proceda conform dispoziţiilor legale.

În situaţia în care cauza nu s-a amânat sau suspendat, instanţa procedează lasoluţionarea acesteia şi in funcţie de complexitatea ei, procesul se poate finaliza intr -o

singura şedinţă sau se desfăşoară de-a lungul mai multor şedinţe2.În procesele şi cererile în materie comercială, în cursul judecăţii asupra

fondului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor. Înţelegerea se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie(art.7207 C.proc.civ)

Judecata poate avea loc şi atunci când o singură parte sau amândouă lipsescdar procedura de citare a fost legal îndeplinită şi cel puţin una din părţi a solicitat

judecarea în lipsă. Când instanţa se va socoti lămurită, preşedintele va declara dezbaterile

închise(art.151 C.proc.civ).Preşedintele completului va acorda mai întâi cuvântul reclamantului, apoi

pârâtului.Intervenienţii în cauză vor avea cuvântul în ordinea următoare: intervenientul

accesoriu va avea cuvântul după partea pe care o apără; intervenientul principal vavorbi după reclamant; chematul în garanţie de către pârât va vorbi după acesta. Dacă este necesar preşedintele de complet poate da cuvântul părţilor de mai multe ori,putându-l margini în timp de fiecare data, având însă grijă ca întotdeauna pârâtul săaibă ultimul cuvânt3.

Dispoziţiile art.l51 Codul de procedura civila permit instanţei de judecată sărepună cauza pe rol în acele situaţii în care, cu ocazia deliberării, constată ca au rămasîmprejurări de fapt sau de drept nelămurite. Repunerea pe rol se poate face în toată

perioada de timp rezervată deliberării, însă ea nu mai este posibilă după pronunţareahotărârii deoarece instanţa s-a dezinvestit. În cazul în care s-a dispus repunerea pe rola cauzei, instanţa va fixa termenul de judecată fiind obligată să citeze părţile pentruacest termen4.

1 Ibidem, p.340; a se vedea în acest sens D. C. Florescu, "Sancţiunile procedurale civile", Ed. Paideia,Bucureşti, 2005, p.389-392.2 V. M. Ciobanu, op.cit., vol. II, p.1 07.

3 I. Stoenescu, S.Zilberstein, Teoria Generală, p.470. 4 G. Boroi, Codul procedurii civilii, comentat şi adnotat, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti, 200 I, p.339; IL. Danila, C. Roşu, Drept procesual civil, Editia 4-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p.222-223.



109

2.2.2.1 Prima zi de înfăţişare

Din motive obiective, soluţionarea unei cauze nu se realizează la un singur termen de judecata, ci la mai multe termene.

Tocmai pentru respectarea altor principii cum ar fi, principiul

contradictorialităţii, legalităţii, dreptului de apărare, adevărului, în numeroase cazuri procesul privind soluţionarea litigiilor în materie comercială nu se poate finaliza cu pronunţarea unei hotărâri la primul termen de judecată.

Prima zi de înfăţişare nu trebuie confundată cu primul termen de judecatădeoarece dispoziţiile art. 134 Codul de procedura civilă impun doua condiţii şi anume:

1) părţile să fi fost legal citate şi 2) părţile să poată pune concluzii.

Dacă la primul termen procedura nu este îndeplinită sau, deşi, este îndeplinită,împrejurare fortuită face ca părţi1e să nu poată pune concluzii, prima zi de înfăţişarese proroga , până 1a la primul termen când vor fi îndeplinite cele doua condiţii1

După cum reiese din cele arătate prima zi de înfăţişare nu este primul termende judecată, însă, daca sunt îndeplinite cumulativ cele doua condiţii, prima zi deînfăţişare poate fi primul termen de judecata.

Prima zi de înfăţişare are importanta deosebită atât pentru părţi cât şi pentruinstanţa deoarece pe de o parte, legea leagă de acest moment exerciţiul unor drepturi

procesuale ale părţilor, iar pe de altă parte, se conturează cadrul general al dezbaterilor publice u1terioare2.

Potrivit art.132 alin. l, la prima zi de înfăţişare instanţa va pu tea dareclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii de chemare în

judecată, precum şi pentru a propune noi dovezi. În această situaţie instanţa dispuneamânarea cauzei şi comunicarea cererii modificate paratului, în vederea depunerii

î ntâmpinării.Textul de lege menţionat distinge între doua categorii de cereri şi anume:cereri de întregire, care au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii dechemare în judecată şi cereri de modificare, adică cererile prin care reclamantulurmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii iniţiale3.

Alineatul 2 al art.132 prevede patru cazuri în care cererea nu se socoteştemodificată, neacordându-se termen în acest sens, însă declaraţiile verbale vor ficonsemnate în încheierea de şedinţă. Astfel, cererea de chemare în judecată nu sesocoteşte modificata: 1) când se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii; 2) când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii;

3) când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;4) când înlocuieşte cererea în constatare printr -o cerere pentru realizarea dreptului saudimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.

Dacă pârătul lipseşte la termenul la care reclamantul face precizările întemeiul art.132 alin.2 C. proc. civ. nu este necesar să se acorde termen pentru a i seaduce la cunoştinţă aceste precizări, însă dacă procesul este în stare de judecată şi

1

I. Stoenescu, G.Porumb, op.cit. p.246.2 I.Leş, Tratat ... , p.388. 3 ibidem



110

pârâtul nu este prezent instanţă va dispune amânarea cauzei şi comunicarea către pârâta precizărilor reclamantului1.

Sub aspect probatoriu importanţa primei zi de înfăţişare constă în faptul că:reclamantul poate propune noi probe pe care nu le-a arătat în cererea de chemare în

judecată, iar în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat,

preşedintele de complet îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, sa arateexcepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare care vor fi consemnate înîncheierea de şedinţă

2.2.3 Activitatea ulterioara şedinţei de judecată

În cazul în care preşedintele completului de judecată a declarat dezbaterile închise într-o cauză urmează deliberarea, pronunţarea şi redactarea hotărârii întermenul legal prevăzut de lege.

În cazul în care judecata s-a amânat va fi întocmita de către grefier încheiereade şedinţă în care se trec toate cele petrecute la acel termen.

În realitate, încheierea de şedinţă este "in mic o hotărâre", însă trebuie săcuprindă toate cele trei părţi ale unei hotărâri, respectiv, practicaua, considerentele şidispozitivul2.

Încheierea de şedinţă este semnata de judecători şi grefieri şi trebuie să fie înforma rezumativă, oglinda celor petrecute în şedinţă de judecată3.

Încheierile care preced hotărârea se numesc încheieri premergătoare şi suntclasificate în încheieri preparatorii şi încheieri interlocutorii4.

Încheierile preparatorii sunt acelea prin care instanţa de judecată ia unelemăsuri în vederea cercetării şi soluţionării cauzei, pregătind darea hotărârii, fără însă ase anticipa soluţia. Măsurile luate de instanţa prin încheierile preparatorii nu rezolvaaspecte legale de fondul cauzei; instanţa nu este legată de aceste măsuri astfel că,

poate reveni asupra lor atunci când mai buna administrare a justiţiei o impune. Aucaracter preparatoriu încheierea de amânare a dezbaterilor, încheierea de repunere perol, încheierea prin care sunt încuviinţate probele'5.

Încheierile interlocutorii sunt acelea prin care instanţa rezolvă un aspect al procesului, o anumită împrejurare de fapt sau de drept a pricinii, lăsând să se întrevadă soluţia procesului.

Încheierea interlocutorie leagă instanţa astfel că, aceasta nu mai poate reveniasupra ei. Au caracter interlocutoriu încheierea de admitere în principiu a unei cereride intervenţie, încheierea de admitere în principiu procesele de partaj, încheierea princare instanţa s-a pronunţat asupra unei excepţii procesuale.

Deosebirea dintre cele doua categorii de încheieri. are o importanta practica şianume, aşa cum am arătat, încheierea preparatorie nu leagă instanţa care poate reveniasupra măsurii luate, pe când încheierea interlocutorie ca şi o hotărâre leagă instanţacare nu mai poate reveni asupra ei, iar la pronunţarea hotărârii problema de drept ce afost soluţionată prin încheierea interlocutorie, este considerata definitiv rezolvată.

În ceea ce priveşte importanta încheierii de şedinţă reţinem doua aspecte şianume:

1 Trib. Sup., Dec. de 'indr.nr.33/1961 'in Culegere de decizii de îndrumare 1952-1965, p.271; I. Leş,Tratat... , p.389. ..2 I.Stoenescu, Gr.Porumb, op.cit., p.2493

Ibidem.4 O.Ungureanu, Actele de procedura In procesul civil (la instanţa de fond), ediţia a III-a, Ed. LuminaLex, Bucureşti, 2000, p.1105 G. Boroi, Drept..., p.224; L. Danila, c. Roşu, op.cit.p.224.



111

1) hotărârea pronunţata de către instanţă se da numai pe baza materialului probator cercetat in contradictoriu in şedinţa de judecată şi a concluziilor puse de părţi, acestea oglindindu-se în încheiere;

2) încheierea de şedinţă permite să se verifice în cadrul controlului judiciar dacă instanţa de judecată a fost constituită potrivit legii, dacă procedura de citare a

fost legal îndeplinită, dacă părţile au fost. prezente şi au pus concluzii cu respectareaordinii legale a dezbaterilor.



112

3 Probele

3.1 Consideraţii generale. Definirea noţiunii de probe.

În procesul civil/comercial probele au o importanţă hotărâtoare deoarece cuajutorul lor părţile stabilesc în faţa instanţei de judecată faptele din care izvorăscdrepturile ce le sunt contestate. Prin mijlocirea probelor ce se administrează în faţainstanţei, părţile stabilesc faptele din care izvorăsc drepturile ce le sunt contestate şidin realitatea cărora judecătorii desprind în cele din urmă existenţa drepturilor înlitigiu1.probele se află în strânsă legătură cu adevărul, iar stabilirea adevărului esteesenţială în formarea intimei convingeri a judecătorului2.

Formarea convingerii intime a judecătorului cu privire la realitatea stării defapt, pe care trebuie să o stabilească şi pe baza căreia trebuie să-şi întemeiezehotărârea ce o va pronunţa, depinde atât de corecta şi completa desfăşurarea a

probaţiuni, cât şi de valoarea probelor administrate3.

În literatura juridică, noţiunea de probă este folosită în mai multe sensuri4.Intr-un sens mai larg, prin probă se înţelege acţiunea de stabilire a existenţei

sau inexistenţei unui anumit fapt, mijlocul legal prin care se poate stabili faptul caretrebuie dovedit, rezultatul realizat prin folosirea mijloacelor de probă.

Într-un sens mai restrâns, prin probă se înţelege fie mijlocul legal prin care încauzele supuse judecăţii se poate ajunge la dovedirea unui fapt, fie faptul probator,adică un fapt material care odată ce a fost dovedit printr-un mijloc de probă estefolosit la rândul său pentru a dovedi un alt fapt determinant în soluţionarea cauzei.

Sub aspect terminologic, sinonimul termenului „probă” este „dovadă”.

3.2 Subiectul, obiectul şi sarcina probei.

Subiectul probei este judecătorul deoarece proba se administrează în procestocmai pentru ca acesta să-şi formeze convingerea intimă. Intimaconvingere a judecătorului în materia probelor din cadrul procesului civil/comercial constă în îndatorirea legală a acestuia de a afla adevărul obiectivprin aplicarea metodei dialectice în cercetarea probelor.

Obiectul probei constă în anumite fapte afirmate de parte şi care urmează a fiinvestigate pentru a se putea constata dacă sunt sau nu reale. Cu alte cuvinte,obiectul probei poartă denumirea de fapt de dovedit sau altfel spus fapt

pretins în sprijinul cererii formulate de către solicitant5.

Potrivit art. 1169 c.civ., cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuiesă o dovedească. Cu alte cuvinte, în cursul procesului sarcina probei sedeplasează de la o parte la alta în funcţie de cine a invocat

pretenţia/excepţia.

1 A.Ionaşcu, Probele în procesul civil, ed. Ştiinţifică , Bucureşti, 1965, p5;2 S. Cristea, Proba dreptului. Sisteme probatorii, Buletinul casaţiei, nr.4, ed. ALL Beck, p.66 3 ibidem4 V.Negru, D.Radu, drept procesual civil, Ed,didactică şi pedagogică, Bucureşti, p. 133; V:M.Ciobanu,

op cit, vol. II. P147; I.Stoenescu, S.Zilberstein, op cit, p 334; A.Pop, GH.Beleiu, Drept civil, Teoriagenerală d a dreptului civil, Bucureşti, 1980, p517 5 P.Cosmovici (coordonator) tratat de drept civil, vol.I, Partea generală, ed. Academiei RSR, Bucureşti,1989, p.289.



113

3.3 Reguli generale de admisibilitate, administrare şi apreciere a probelor

În procesul civil/comercial provele, de regulă sunt propuse de către părţi însăinstanţa trebuie mai întâi să analizeze admisibilitatea lor.

După ce probele au fost admise urmează administrarea probelor iar în final

aprecierea lor.Pentru ca instanţa să încuviinţeze proba propusă trebuie ca aceasta săîndeplinească cumulativ următoarele condiţii1.

1. proba să fie legală, adică să nu contravină legii materiale sauprocesuale

2. proba să fie verosimilă, adică să tindă la dovedirea unor fapte reale; 3. proba să fie pertinentă, ceea ce înseamnă că proba propusă trebuie să

aibă legătură cu obiectul procesului;4. proba să fie utilă, proba este inutilă când tinde la dovedirea unor fapte

incontestabile;5. proba să fie concludentă, adică proba trebuie să aibă aptitudinea de a

ajuta la rezolvarea pricinii de către instanţa de judecată. Administrarea pro bei implică propunerea probei, încuviinţarea ei, şi

administrarea propriu-zisă2.Propunerea probelor se fac atât de către reclamant cât şi de către pârât. După ce probele au fost puse în discuţia părţilor, instanţa se pronunţă asupra

încuviinţării lor pr intr-o încheiere. Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra probelor este o încheiere preparatorie care nu leagă instanţa, astfel încât aceasta poatereveni asupra unei probe încuviinţate, însă trebuie să motiveze de ce administrareaprobei nu mai este utilă cauzei.

Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nudispune altfel(art.169 alin 1 c.proc.civ.).3

Administrarea propriu-zisă a probelor presupune trei reguli cu caracter generalşi anume4: probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asuprafondului(art.167 alin 2 c.proc.civ.); dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pecât cu putinţă în acelaşi timp(art.167 alin 3 c.proc.civ.); administrarea dovezilor se vaface în ordinea stabilită de instanţă(art.168 alin 2 c.proc.civ.).

Aprecierea probelor este o operaţiune logico- juridică de selectare a probelor şide evaluare a importanţei lor pentru dezlegarea pricinii înfăptuită de către judecător

potrivit intimei lui convingeri în vederea pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale5.

3.4 Mijloacele de probă

3.4.1 Înscrisurile

A. Noţiune Prin înscris se înţelege orice declaraţie despre un act sau un fapt juridic, făcută

prin : scriere cu mâna, dactilografiere, ori imprimare cu orice literă sau sistem de

1 V:M.Ciobanu, op cit, vol. II. P147; A.Pop, GH.Beleiu, Drept civil, Teoria generală a dreptului civil,Bucureşti, 1980, p517 2 I.Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol.I, ed. Serva sat, ed. aIVa, 2004, p.256; V.Negru, D.Radu,op.cit. 140-143.3

În cazul în care probele s- au administrat prin comisie rogatorie, se întocmeşte de către grefier adresacu conţinutul de la Anexa 33 p. 158 4 A.Ionaşcu op.cit. p.74-755 M.Duţu, op.cit. p.54



114

scriere, pe hârtie sau pe orice alt material: sticlă, lemn, metal, pânză, telex, telefaxetc1.

B. Înscrisul autenticPotrivit art. 1171c.civ, înscrisul autentic este acela care s-a făcut cu

solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în

locul unde s-a încheiat actul.Autentificarea îşi produce efecte din momentul în care notarul public a luatconsimţământul părţilor şi aceste au semnat2.

Din categoria înscrisurilor autentice fac parte:- actele notariale- hotărârile organelor jurisdicţionale Înscrisul autentic prezintă mai multe avantaje, şi anume3:- fac dovada datei până la înscrierea în fals; - se bucură de prezumţia de valabilitate, proba contrarie revenind celui care

îl contestă; - când prin înscris sunt contestate obligaţii şi acestea au ajuns la scadenţă,

înscrisul are putere de titlu executoriu putând fi pus în executare fără a maifi necesară sesizarea instanţei;

- face dovada, până la înscrierea în fals cu privire la constatările personaleale notarului public făcute în limitele atribuţiilor sale.

C. Înscrisurile sub semnătură privată Prin înscrisuri sun semnătură privată se înţelege orice înscris semnat de parte

sau părţile de la cere emană4.Semnătura părţilor este condiţia necesară şi suficientă cerută pentru validitatea

înscrisurilor sub semnătură privată5.În afară de semnătura părţilor, anumite înscrisuri sub semnătură privată trebuie

să îndeplinească şi alte condiţii: formalitatea multiplului exemplar şi menţiunea „bunşi aprobat”.

Potrivit art. 1179 alin 1 C. proc. civ, actele sub semnătură privată care cuprindconvenţii sinalagmatice nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplareoriginale câte părţi sunt cu interese contrarii.

În literatura de specialitate şi practica judiciară s-a stabilit că nu este necesarăformalitatea dublului exemplar în materie comercială, exceptându-se cazurile în carelegislaţia comercială cere întocmirea actului în scris6.

Actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a -i plăti osumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie făcută în scris în întregul lui deacela care l-a subscris, dau cel puţin acesta, înainte de a subsemna să adauge la

sfârşitul înscrisului cuvintele „bun şi aprobat” arătând întotdeauna în litere suma saucâtimea lucrurilor şi apoi să semneze. Deoarece menţiunea „bun şi aprobat” se referă la înscrisurile sub semnătură

privată întocmite pentru a constata obligaţii unilaterale, scopul art. 1180 alin 1 C.Civ.este, tocmai acela de a proteja debitorul împotriva abuzului creditorului care ar abţineo semnătură în alb.

Forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată rezultă din însăşi semnătura părţilor.

1 S. Angheni, M.Volonciu, C.Stoica, drept comercial, ed.a IIIa , Ed.Oscar print, 2002, p.4192 A.Pop, GH.Beleiu, Drept civil, Teoria generală a dreptului civil, Bucureşti, 1980, p517 3

L. Giosan, Fl. Măgureanu, Drept civil, Prouniversitaria, Bucureşti, 2005, p.91 4 S. Angheni, M.Volonciu, C.Stoica, op.cit., ed.a IIIa , Ed.Oscar print, 2002, p.4215 ibidem, p.4216 ibidem, p.422



115

3.4.2 Mărturia sau proba testimonială

Mărturia este relatarea făcută de o persoană în faşa instanţei de judecată cuprivire la fapte sau acte litigioase săvârşite în trecut, despre care are cunoştinţă

personală1

.În ceea ce priveşte admisibilitatea probei testimoniale trebuie să se facădistincţie între dovedirea faptelor juridice şi dovedirea actelor juridice.

Dispoziţiile codului civil nu limitează posibilitatea dovedirii faptelor juridice, prin proba testimonială, însă posibilitatea dovedirii actelor juridice prin dispoziţiilemartorilor este reglementată de art. 1191-1198 C.Civ.

Puterea doveditoare a probei cu martori este lăsată la aprecierea judecătorului,acesta fiind suveran în aprecierea probelor care îl ajută la formarea convingerii saleintime.

3.4.3 Mărturisirea(recunoaşterea)

Mărturisirea este recunoaşterea de către o persoană a unui fapt pe care o altă persoană îşi întemeiază o pretenţie sau o apărare şi care este de natură să producăconsecinţe juridice împotriva autorului ei2.

Potrivit art.1204 C.Civ, se poate opune unei părţi mărturisirea ce a făcut sauînaintea începerii judecăţii, sau în cursul judecăţii. Din dispoziţiile legale menţionaterezultă că mărturisirea poate fi extrajudiciară sau judiciară.

Mărturisirea extrajudiciară este făcută în afara judecăţii procesului în care estefolosită şi poate fi scrisă sau verbală3.

Mărturisirea judiciară este făcută înaintea instanţei de judecată care judecă procesul în cere urmează a fi folosită ca mijloc de probă4.

Mărturisirea are aceeaşi valoare probantă ca şi celelalte mijloace de probă, ea putând fi combătută prin dovada contrară.

3.4.4 Prezumţiile

Potrivit art. 1199 C.civ. prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau judecătorultrage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

Prezumţiile sunt mijloace de la dovada care nu rezultă din probe directe, cidintr-un raport între faptele constate în proces şi faptele necunoscute ce formează

concluzia necesară pentru dezlegarea procesului prin folosirea inducţiei şi deducţiei.În cazul prezumţiilor, instrumentul de cercetare este inteligenţa judecătorului5, elfăcând un dublu raţionament6.

Astfel, mai întâi din cunoaşterea probelor directe judecătorul induce, printr -un prim raţionament existenţa în trecut a unui fapt vecin şi conex cu faptul generator dedrepturi, iar, apoi din cunoaşterea faptului vecin şi conex, induce existenţa faptuluigenerator de drepturi, datorită legăturii de conexitate dintre cele două fapte.

1 ibidem p.4242 A. Ionaşcu, op.cit. p.255 3

M. Tăbârcă, Drept..., vol. I. p. 584 4 V. Negru, D. Radu, op.cit. p.1775 P. Vasilescu, op. cit, vol. III, p.7066 A.Ionaşcu, op.cit. p.286



116

3.4.5 Expertizele judiciare

Expertizele judiciare1 sunt mijloace de probă constând într -un raport deexpertiză ce cuprinde constatările unor specialişti privind anumite acte sau fapte

juridice2.

Potrivit art. 200 alin 1 C.proc.civ., când pentru lămurirea unor împrejurări defapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi lacererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi stabilind prin încheiere puncteleasupra cărora ei urmează să se pronunţe şi termenul în care ei să efectueze expertiza.Astfel, expertul numit în conformitate cu dispoziţiile legale aduce prin raportul deexpertiză lămuriri concrete, ştiinţifice, documentate privind împrejurările de fapt careformează obiectul litigiului. Obiectivele expertizei sunt fixate de către judecător sau lacererea părţii interesate3.

Asemănător celorlalte mijloace de probă şi concluziile raportului de expertizăconstituie numai elemente de convingere fiind lăsate la libera apreciere a

judecătorului.

3.5 Aplicarea probelor în dreptul comercial

De regulă, obligaţiile comerciale se dovedesc cu aceleaşi mijloace de probă caşi obligaţiile civile însă specificul obligaţiilor comerciale determină şi un anumitspecific al condiţiilor de probă a drepturilor subiective ce izvorăsc din raporturilecomerciale4.

În materie comercială domină principiul libertăţii depline a probaţiuniiobligaţiilor comerciale astfel că, se admite orice mijloc de probă, cu excepţiile

prevăzute prin dispoziţiile cu caracter special5.În dreptul comercial regulile prevăzute de art.1191 alin 1 şi 2 sunt înlăturate

faţă de principiul enunţat şi faţă de dispoziţiile art. 46.C.Com. Potrivit art. 46.C.Comobligaţiile comerciale se probează cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute deart.1191 C.civ. Cu alte cuvinte, în dreptul comercial se poate admite proba cu martoriîn lipsa unui înscris şi împotriva unui act scris oricare ar fi valoarea li tigiului. Înaprecierea probei, judecătorul este suveran, putând să încuviinţeze sau nu această

probă, insă în această din urmă situaţie va trebui să motiveze inutilitatea ei6.Cu toate acestea, art.55 C.com dispune că proba testimonială nu poate fi

admisă când legea comercială cere proba prin înscris, decât în cazurile în care probaeste permisă şi de codul civil.

Regimul probator reglementat de art.46 C.com este aplicabil şi actelor juridiceîncheiate de necomercianţi. Astfel , potrivit art.56C.com, dacă un act este comercialnumai pentru una din părţi, toţi comercianţii sunt supuşi în ce priveşte acest act, legiicomerciale, afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

În litigiile comerciale ca şi în cele civile, sarcina probei revinereclamatului(art.1169 C.civ).

1 A se vedea anexele 19-23 p.144-148 2 S. Angheni, M.Volonciu; C.Stoica, op.cit., p.4273

S. Angheni, M.Volonciu; C.Stoica, op.cit., p.4274 O.M. Corsiuc, Drept Comercial român, Ed. Fundaţiei România de Mâine, 2005, p 256. 5 S. Angheni, M.Volonciu; C.Stoica, op.cit., p.4276 I.N.Finţescu, Curs de drept comercial, Vol.I, Bucureşti 1929, p 374; G.Boroi, Codul…P.393-394



118

nu înscrisul original predat de persoana care a trimis telegrama oficiului telegrafo..- poştal.

Potrivit art.47 C. com. telegrama face proba ca înscris sub semnătura privatăcând originalul este subscris de însăşi persoana arătată în ea ca trimiţătorul ei.

Este normal ca telegrama sa aibă forţă probanta a unui înscris sub semnătură

privată din moment ce originalul semnat de persoana care a trimis-o se afla depus laoficiul telegrafo - poştal. Dispoziţiile art. 49 C. com. stabilesc ca prin telegrama se poate transmite şi o

împuternicire sau consimţământ pentru care este necesara forma solemnă, însă pentruaceasta se cere ca semnătura originalului telegramei să fie autentificată în condiţiilelegii.

Data telegramei stabileşte până la proba contrarie, ziua şi ora la care ea a fostexpediată de către oficiul telegrafo - poştal (art.47, alin. 3, C.com.).

În caz de eroare, schimbare sau întârziere în transmiterea unei telegrame, seaplica principiile generale asupra culpei, însă transmiţătorul este în afara oricăreiculpe, daca s-a îngrijit să colaţioneze telegrama în condiţiile stabilite de regulamentele

telegrafo - poştale (art.48, C. com.). d). Registrele comerciale. Printre obligaţiile profesionale ale comercianţilor,

legea prevede şi pe aceea de a ţine o evidenta a activităţii comerciale. Aceastaevidenţă poate fi ţinută prin intermediul registrelor comerciale care au, pe lângăfuncţiile de cunoaştere, evidenţa şi control şi o funcţie probatorie. Registrelecomerciale obligatorii sunt: registrul - jurnal, registrul - inventar, registrul copier şiregistrul cartea - mare1 .

Potrivit art. 50, alin.1, C. com, registrele comercianţilor ţinute în regulă, pot fifolosite ca mijloace de probă injustiţie pentru fapte şi chestiuni de comerţ.

Deşi in articolul menţionat se prevede ca registrele"regulat ţinute pot faceproba" în favoarea comerciantului, textul de lege arătat nu prevede valoarea probantăa registrului unui comerciant în caz de litigiu cu un necomerciant. În aceasta situaţie,registrul comerciantului nu face dovada împotriva necomerciantului (art.ll83 C. civ.)dar are o forţă probanta împotriva comerciantului (art.1184 C. civ.). .

Pentru ca registrele comerciale să aibă forţă probanta atât în favoareacomerciantului cat şi împotriva lui, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii,şi anume: registrele sa fie obligatorii2 ;registre1e să fie ţinute în conformitate cudispoziţiile legale; litigiul să fie între comercianţi.

Referitor la folosirea registrelor comerciale ca mijloace de proba, Codulcomercial reglementează doua modalităţi respectiv, comunicarea . registrelor comerciale şi înfăţişarea registrelor comerciale.

Comunicarea registrelor poate fi ordonată de către instanţă, la cererea părţii, înanumite situaţii: în materie succesorală, comunitate de bunuri, societăţi şi în caz defaliment (art.30 C. com.).

Înfăţişarea registrelor poate fi ordonată de către instanţa la cererea unei părţisau din oficiu, pentru a se extrage din ele numai ceea ce este privitor la litigiu (art.32C. com.).

e) Mijloacele moderne de comunicare. Datorita avantajelor pe care le prezintătelexul, telefaxul şi înregistrările electronice, acestea au pătruns şi în activitateacomercială, contribuind atât la rapiditatea efectuării operaţiunilor specificecomercianţilor, cât şi la perfectarea raporturilor juridice dintre aceştia.

1 G. Boroi, Codul ..., p. 380.

2 În acest se vezi notele la art.50 ,din Codul comercial adnotat(1994), p.110.



119

Telexul reprezintă un sistem mixt de telefonie şi telegrafie, care foloseşte princomutare acelaşi circuit de transmisie1.

Telefaxul reprezintă metode de transmitere a textelor, desenelor şifotografiilor etc., pe liniile de comunicaţie telefonice2.

Cu toate că procedeul de transmitere este diferit, destinatarul primeşte un

înscris care cuprinde conţinutul comunicării astfel ca, situaţia este asemănătoaretelegramei; forţa probantă a celor două mijloace moderne de comunicare esteasimilată cu cea a telegramei şi deci, pot fi folosite ca înscrisuri sub semnătură

privată3.În dreptul comerţului internaţional, cerinţa formei scrise se consideră

îndeplinită dacă elementele contractului de comerţ exterior rezultă dintr -o comanda şio confirmare de comandă, ambele scrise, sau dintr -o ofertă şi din acceptarea oferteirealizate, printr-un schimb de scrisori, telegrame, telexuri4.

Înregistrările electronice5 sunt folosite tot mai frecvent în activitateacomercianţilor; daca la început înregistrările electronice erau folosite numai încontabilitate, în prezent sunt folosite şi în activitatea bancară, fiind consacrate de

legiuitor.6 În literatura de specialitate nu exista un punct de vedere unitar în ceea ce

priveşte forţa probantă a înregistrărilor electronice. Într -o opinie s-a considerat căînregistrările electronice nu pot fi asimilate înscrisurilor sub semnătură privata, ci potfi considerate un început de dovada scrisa sau pot avea valoarea unei prezumţiisimple7.

Într-o alta opinie s-a arătat că din punct de vedere probatoriu, înregistrărileelectronice pot fi asimilate înscrisurilor sub semnătură privata şi pot fi considerate unînceput de dovada scrisa sau pot avea valoarea unei prezumţii simple8.

În ceea ce ne priveşte, considerăm că forţa probantă a înscrisului în formaelectronică este dată de Legea nr. 455/2000 privind semnătura electronică9.

Potrivit art.4, pct.2 din Legea nr. 455/2000, înscrisul în formă electronicăreprezintă o colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi careredau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a ficitite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

În privinţa condiţiilor şi a efectelor art.5 din Legea nr455/200l, asimilează cuînscrisul sub semnătură privată, acel înscris în formă electronică căruia i s-aîncorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă10 bazata pe un

1 V.Breban, Dicţionar general al limbii române, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1988, p 1050 2 St.Carpenaru, op.cit. p3713 ibidem, p.371-3724 B. Ştefănescu, I. Rucăreanu, Dreptul comerciantul internaţional, Ed. Didactică şi pedagogică,Bucureşti, 1983, p.l12.5 A se vedea M. Fodor, "Înscrisurile în forma electronica - mijloace de probă în procesul civil",Curierul Judiciar. 6/2005, p. 77-91.

6 O.M.Corsiuc, op.cit., p.2607 S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op.cit. p.4318 O.M.Corsiuc, op.cit., p.2609 A se vedea m acest sens, V. M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit. Ed. a II-a, p.244- 245, M. Tăbârcă,Drept…, vol.I, Ed. Universul Juridic, p.534-535 10 Art.4 pct.3 din Legea nr.455/2001 dispune ca, semnătura electronica reprezintă date în formă

electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în forma electronică şi care servesc cametodă de identificare; art.4 pct.4 prevede ca, semnătura electronică extinsă reprezintă acea semnăturaelectronica care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este legata în mod unic de semnatar; b)asigura identificarea semnatarului; c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este



120

certificat calificat1 nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cuajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice2.

Înscrisul în forma electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociatlogic o semnătura electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are acelaşiefect ca actul autentic între cei care l-au subscris şi între cei care le reprezintă

drepturile (art.6 ).În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de valabilitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşteaceasta cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnăturaelectronică extinsa, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unuidispozitiv securizat de creare a semnăturii(art. 7).

În cazul în care una dintre părţi nu recunoaşte înscrisul sau semnătura, instanţava dispune întotdeauna ca verificarea să se facă prin expertiza tehnice de specialitate.În acest scop, expertul sau specialistul este dator să solicite certificate calificate,

precum şi orice alte documente necesare, pentru identificarea autor ului înscrisului, asemnatarului sau a titlului de certificat (art.8).

legata de datele in forma electronica la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioara aacestora este identificabila.1 Conform art.4 pct.12 din Legea menţionata, certificatul calificat este acel certificat care îndeplineştecondiţiile prevăzute de art.18 şi care este eliberat de un furnizor de servicii de certificare ce satisfacecondiţiile prevăzute de art.20. 2 Art.4 pct. 7 şi 8 din Legea nr.455/200 1 prevăd ca, dispozitiv de creare a semnăturii electronicereprezintă software şi/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementă datele de creare asemnăturii electronice; dispozitivul securizat de creare a semnăturii electronice este acel dispozitiv decreare a semnăturii electronice care îndeplineşte următoarele condiţii: a) datele de creare a semnăturiiutilizate pentru generarea acesteia să apară numai o singură dată şi sa poată fi asiguratăconfidenţialitatea acestora; b) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia să nu

poată fi deduse; c) semnătura să poată fi protejată împotriva falsificării prin mijloacele tehnicedisponibile la momentul generării acesteia; d) datele de creare a semnăturii sa poată fi protejate în mod

efectiv de către semnatar împotriva utilizării acestora de către persoane neautorizate; e) să nu modificedatele în forma electronica care trebuie să fie semnate, şi nici sa nu împiedice ca acestea să fieprezentate semnatarului înainte de finalizarea procesului de semnare.



121

4 Etapa deliberării şi pronunţării hotărârilor judecătoreşti

4.1 Deliberarea şi pronunţarea hotărârii

Deliberarea reprezintă operaţia în cadrul căreia judecători stabilesc soluţia care

urmează să fie pronunţată cu peivire la litigiul dintre părţi1.În cazul în care, cu ocazia deliberării, judecătorul sau judecătorii constată

nelămurite unele aspecte de fapt sau de drept, pricina va fi repusă pe rol şi se vadispune citarea părţilor pentru termenul acordat.

Încheierea de repunere pe rol trebuie motivată arătându-se împrejurările defapt şi de drept care vor fi puse în discuţia părţilor la termenul acordat.

După încheierea dezbaterilor judecătorii deliberează în secret asupra fiecăreisoluţii, fie în şedinţă, fie în camera de consiliu.

Este de reţinut că deliberarea este secretă indiferent dacă se face în şedinţă sauCamera de Consiliu.

În cauzele mai puţin complicate, deliberarea are loc, în şedinţă, însă se varespecta secretul deliberării.

În celelalte cazuri deliberarea se face în Camera de Consiliu. Este posibil ca pronunţarea hotărârii să nu aibă loc la data dezbaterii. În această situaţie pronunţarease va amâna cu cel mult 7 zile. Termenul de 7 2 zile prevăzut de art.260 C. proc. civ.,este un termen relativ astfel că, nerespectarea lui nu atrage nulitatea hotărârii.

În ceea ce priveşte procedura deliberării trebuie să facem distincţie întredeliberarea de către completul de judecată format dintr -un singur judecător şideliberarea de către completul de judecată format din mai mulţi judecători.

În prima situaţie, deliberarea nu ridică nici o problemă de ordin procedural,deoarece judecătorul unic sau preşedintele completului de judecată, după încheierea

dezbaterilor, se retrage în Camera de Consiliu unde deliberează în secret asuprasoluţiei fiecărei cauze. Referitor la a doua situaţie - completul este format din mai mulţi judecători -

după terminarea dezbaterilor completul de judecată se retrage în camera de consiliupentru deliberare.

După deliberare preşedintele completului adună părerile judecătorilor începând cu cel mai nou în funcţie, el pronunţându-se cel din urmă.

În practica judiciară expresia preşedintele completului "adună" părerile judecătorilor înseamnă preşedintele completului "ascultă" părerile judecătorilor.

Din dispoziţia art.256 alin.2 C. proc. civ., rezultă că preşedintele completuluieste obligat să se pronunţe cel din urmă.

Este firească această soluţie, deoarece asigură imparţialitatea fiecărui judecător şi înlăturarea unei posibile influenţe pe care ar putea să o exercite preşedintele completului ca urmare a experienţei şi autorităţii sale3.

În cazul în care nu se poate întruni majoritatea legală, pricina se va judeca dinnou în complet de divergenţă, în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile (art.257 alin.! C.proc. civ.).

Alineatul 2 prevede că la instanţele de fond, părerile vor trebui să fie totdeaunamotivate înainte de judecarea divergenţei, afară de cazul când judecata se face chiar înziua când s-a ivit divergenţa.

1 Curtea de Apel Galaţi, sectia civilă; I.Leş. Dicţionar de drept civil, p.188. 2 Gr. Porumb, op.cit., I, p 515; O. Ungureanu, op.cit., p 213.3 I.Leş, Comentariile…, Vol.I, p. 578



122

Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenţă, dacă după judecarea divergenţei, vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror păreri seapropie mai mult, sunt datori să se unească într -o singură părere (art.257 alin.3 C.proc. civ.).

Legea procesuală permite că judecătorii pot reveni asupra părerilor care au

pricinuit divergenţa. În cazul în care completul de judecată este format dintr -un număr impar de judecători, soluţia poate fi pronunţată în unanimitate sau cu majoritate de voturi.

Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate se consemnează îndispozitivul hotărârii.

În susţinerea celor menţionate este art.258 alin. l C. proc. civ., care arată că,după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care sesemnează sub sancţiunea nulităţii, de către judecători şi care se va arăta, când estecazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.

Potrivit art.105 alin. 1 din Regulament, rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care va fi scrisă pe cererea de chemare în judecată (cererea de apel sau

de recurs) sau pe ultima încheiere. Minuta este actul de procedură care va alcătuidispozitivul hotărârii1.

Dacă nu există suficient spaţiu sau sunt utilizate formulare tipizate, a tunciminuta se va scrie pe o foaie sau, după caz, pe foi separate, numerotate (alin.2).

Deşi nu există nici o dispoziţie legală în acest sens, de regulă, minuta estescrisă de preşedintele completului de judecată. Acest aspect nu suportă nici uncomentariu în cazul completului de judecată alcătuit din judecător unic.

Minuta se semnează sub sancţiunea nulităţii de toţi judecătorii care au participat la dezbaterea în fond a cauzei supusă judecăţii.

În conformitate cu art.105 din teza a II-a din Regulament, preşedintelecompletului sau unul din judecătorii din complet va trece în condica de şedinţă înaintede pronunţarea în şedinţă publică, soluţia pronunţată transcriind minuta integral sau înextras.

După ce s-a consemnat în condica de şedinţă soluţia se pronunţă în şedinţă publică, chiar în lipsa părţilor, iar după pronunţarea hotărârii nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale (art.258 alin.2 şi 3 C. proc. civ.).

După pronunţarea hotărârii, partea poate renunţa în instanţă la calea de atac,menţionându-se despre acest aspect într-un proces verbal care va fi semnat de

preşedinte şi grefier. Partea poate să renunţe şi după pronunţarea hotărâriiprezentându-se in faţa preşedintelui sau prezentând un înscris autentic în acest sens .

4.2 Hotărârea judecătorească 4.2.1 Noţiune

Hotărâre a judecătorească2 reprezintă actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează conflictul dintre părţile litigante3 .

Datorită faptului că prin hotărârea judecătorească se realizează dubla sarcină ainstanţei de judecată, şi anume aceea de a rezolva pricinile concrete supuse judecăţii şiaceea de a educa pe cetăţeni în spiritul respectării legilor şi regulilor de convieţuiresocială, aceasta reprezintă actul cel mai important al judecăţii4.

1

G. Răducan, Drept procesual civil, Ed. All Beck 2005, p. 206 2 Pentru model a se vedea Anexele 41-43 p. 166-169 3 V.Negru, op. cit, P.2804 ibidem, p.280



123

Cuvântul hotărâre este întrebuinţat ca termen generic pentru a numi actul de procedură care încheie o dezbatere contencioasă, caracteristica principală a hotărârilor fiind aceea că sunt aduse de instanţele legal constituite pentru a pune capătlitigiului ivit între părţile litigante1.

4.2.2 Conţinutul hotărârii judecătoreşti

Hotărârea judecătorească trebuie să fie în formă scrisă. Această formă estenecesară pentru2:

- conservarea şi cunoaşterea motivelor pe baza cărora a fost pronunţată; - comunicarea părţilor participante la proces;3 - verificarea legalităţii şi temeiniciei de către instanţa de control judiciar; - efectuarea executării silite de către partea interesată. Hotărârea se compune din trei părţi: practicaua, considerentele şi dispozitivul. Practicaua reprezintă prima parte a hotărârii şi este întocmită de grefier pe

baza celor înscrise în caietul de şedinţă. Practicaua cuprinde menţiunile prevăzute de

art.261 pct.1-4 C. proc. civ., respectiv: arătarea instanţei care a pronunţat hotărârea şinumele judecătorilor care au luat parte la judecată; numele, domiciliul sau reşedinţa

părţilor, calitatea în care s-au judecat iar atunci când este cazul, numele mandatarilorsau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor; obiectul cererii şi susţinerile în prescurtareale părţilor cu arătarea dovezilor; arătarea concluzii lor procurorului când participareaacestuia la proces este obligatorie. Aceste menţiuni au rolul de a stabili dacă instanţa afost competentă, dacă compunerea instanţei a fost legală, dacă au fost respectatedre pturile părţilor 4. În cazul în care pronunţarea nu s-a făcut la termenul la care s-a

judecat cauza, practicaua va cuprinde numai arătarea instanţei şi a completului de judecată, celelalte menţiuni fiind cuprinse în încheierea de şedinţă la termenul la care a avut loc judecata încheiere ce face corp comun cu hotărârea. Lipsa încheierii laşedinţă5 conduce la nulitatea hotărârii.

Motivarea sau considerentele unei hotărâri înseamnă expunerea temeiurilor defapt şi de drept pe care se bazează judecătorul în darea hotărârii6. Obligaţia de amotiva hotărâre a este impusă de alin.5 al art.261 şi constituie garanţia că textele delege au fost aplicate cu stricteţe iar faptele au fost interpretate obiectiv 7. Analiza

judecătorului în legătură cu motivele de fapt şi de drept care i-au format convingereaîn vederea pronunţării unei anumite soluţii trebuie să fie clară, simplă, precisă,concisă şi fermă, adică să aibă putere de convingere8. Judecătorul este obligat să arateîn motivarea hotărârii pentru ce a admis o probă sau a respins un alt mijloc de apărare.

Pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, judecătorul nu este obligat să

răspundă în mod special fiecărui argument invocat de părţi, fiind suficient ca dinîntregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit9.

1 V.G.Cădere, Tratat de procedură civilă, Cultura naţională, Bucureşti, 1998, p.331 2 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Teoria generală, P.507 3 Pentru diferite înscrisuri procedurale şi modele de comunicări în materie comercială a se vedeaAnexele 25,26 p. 149- 150 şi 29,30 p. 154-155 4 V.M.Ciobanu, op.cit., p 3495 în practică , această încheiere mai este numită şi încheiere de amânare a pronunţării 6 V.G.Cădere, op.cit., p 349 7 ibidem, p. 3498

AI. Lesviodax, Unele aspecte ale motivării sentinţelor, j. N. nr.9/1965, pAO-49; V. M. Ciobanu, op.cit., vol.II, p.255.9 C. A. B. secţia a IV-a civil, dec. nr.l277/1999, juridică nr.l0/2000, p. 402-403, citată de M. Tăbârcă,Codul...,p.293.



124

Dispozitivul prevăzut de art.261 pct.6 C. proc. civ. reprezintă ultima parte ahotărârii şi constă în reproducerea minutei întocmită cu ocazia deliberării şi

pronunţării în şedinţă publică1. Din punct de vedere practic, dispozitivul este parteacea mai importantă a hotărârii deoarece cuprinde soluţia dată de instanţă în tranşarealitigiului, el fiind supus exercitării căilor de atac şi executării silite.

Dispozitivul trebuie să aibă un conţinut cât mai complet iar în cuprinsul său săarate în ce constă "condamnarea" pentru a putea fi pus în executare2. De aceea, atuncicând acţiunea a fost admisă, în dispozitiv, trebuie să se cuprindă toate menţiunilenecesare pentru a putea fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite3. De exemplu,dacă pârâtul a fost obligat să predea un bun, acesta trebuie să fie individualizat printoate caracteristicile sale; în cazul coparticipării procesuale pasive se va arătamodalitatea obligării, în solidar, sau pro-parte4.

Potrivit art.262 C. proc. civ., în cazurile în care judecătorul pot acorda termen pentru executarea hotărârii, ei vor arăta acest aspect prin chiar hotărâre a caredezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care au încuviinţat termenul. Astfel, îndispozitivul hotărârii instanţa poate acorda pârâtului un termen de graţie în vederea

efectuării plăţii5.Prin art.263 C. proc. civ. se face precizarea că, debitorul nu va putea cere

termen şi nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat dacă bunurile lui sevând după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitateîndeobşte cunoscută sau dacă prin fapta sa a micşorat garanţia dată prin contractcreditorului, ori nu a dat garanţiile făgăduite.

În soluţia hotărârii trebuie cuprinse şi cheltuielile de judecată, ele acordându-se la cererea părţii care a câştigat procesul.

Potrivit art.274, alin.! C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligatăla cerere să plătească cheltuieli de judecată.

Cu alte cuvinte, partea care pierde procesul suportă atât cheltuielile efectuatede ea cât şi cheltuielile efectuate de partea adversă, respectiv de partea care a câştigat

procesul, deoarece este în culpă procesuală. Este de reţinut că instanţa de judecată acordă aceste cheltuieli numai la cererea

părţii, însă înainte de închiderea dezbaterilor este obligată să atragă atenţia părţii,asupra dreptului pe care îl are de a solicita cheltuieli de judecată6.

Cheltuielile de judecată sunt compuse atât din taxele de timbru cât, şi celelaltecheltuieli necesare pentru desfăşurarea procesului, cum ar fi, sumele efectuate de

parte pentru transportul şi cazarea ei, sumele efectuate pentru administrarea robelor, plata onorariilor avocaţilor etc.

Alături de soluţia procesului, în dispozitivul hotărârii trebuie să mai fie

menţionate

7

.- calea de atac8 pe care părţile o pot exercita împotriva hotărârii şitermenul în care o pot exercita;

- arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică1

1 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Teoria generală, P.510 2 V.M.Ciobanu, op.cit., p 2563 V. Negru, D. Radu, op. cit. p.284.4 ibidem5 Art. 1101 alin 2 C.civ. prevede că, judecătorii pot în considerarea poziţiei debitorului, să acorde micitermene pentru plată şi să oprească executarea urmăririlor, lăsând lucrurile în starea în care se găsesc 6

V.M.Ciobanu, op.cit., p 2637 V. Negru, D. Radu, op. cit. p.2858 Pentru modele de adrese de inaintare/restituire de dosar in/din calea de atac a se vedea Anexele 31- 32 p. 156-157



125

- semnăturile judecătorilor şi grefierului de şedinţă; în cazul în care,du pă pronunţare, unul dintre membrii completului de judecată este înimposibilitatea de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o vasemna în locul său, iar dacă cel în imposibilitate să semneze estegrefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul şef făcându-se

menţiune despre cauza care a împiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze hotărârea (art.261 alin.2). Dacă în timpul deliberării s-a format şi o opinie separată, acesta va trebui să

fie motivată în josul hotărârii în acelaşi timp cu aceasta (art.261, alin.3 şi art.264,alin.2).

Redactarea hotărârii se va face în cel mult 30 de zile de la pronunţare de cătreunul dintre judecătorii desemnat de preşedintele completului atunci când instanţa afost alcătuită din mai mulţi judecători; în caz contrar, redactarea hotărârii se face decătre judecătorul care a prezidat completul de judecată.

Nerespectarea termenului de redactare a hotărârii nu influenţează asupravalabilităţii acesteia, însă poate atrage sancţiunea disciplinară a judecătorului

însărcinat cu redactarea hotărâri2.Hotărârea se redactează în două exemplare originale din care unul se ataşează

la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la mapa de hotărâri ainstanţei (art.266, alin. 1 ). Hotărârea se va comunica părţilor, în copie3 în situaţiacând aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelul saurecursului(art.266, alin3)

4.2.3 Efectele hotărârii judecătoreşti

Efectele hotărârii judecătoreşti sunt consecinţele juridice ce derivă dinadoptarea hotărârii prin care se tranşează dreptul său sau situaţia juridică alegată;hotărâre a judecătorească este cauza, consecinţele juridice sunt efectele provocate decauză, unele directe şi imediate, altele indirecte şi de perspectivă4.

Hotărârea judecătorească produce anumite efecte şi anume5:a) Dezinvesteşte instanţa de soluţionarea litigiului. După pronunţarea hotărârii

nici un judecător nu mai poate reveni asupra părerii sale (art.258 alin.2 C. proc. civ.).Chiar dacă judecătorul, după ce a pronunţat hotărârea, îşi dă seama că a greşit, el nu omai poate modifica, îndreptarea hotărârii făcându-se prin intermediul căilor de atac.

Cu alte cuvinte, prin dezinvestire se înţelege eliberarea judecătorului în sensulcă el nu se mai poate "ocupa de cererea ce i s-a adresat o dată ce a dat hotărârea1 ,

1

Lipsa din minută a sintagmei "pronunţată în şedinţă publică" nu atrage nulitatea unei hotărâri judecătoreşti - D. Lupaşcu, "Cu privire la lipsa din dispozitivul hotărârii judecătoreşti civile ("minuta")a menţiunii "pronunţată în şedinţă publică", Dreptul nr.I12005, p.100-103. Lipsa menţiunii din hotărârea căii de atac la care este îndreptăţită partea şi termenul de exercitare, ca şi lipsa acestora din minută nuatrag nulitatea hotărârii. Calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia sunt prevăzute de lege şi nude instanţă, iar omisiunea sau indicarea lor greşită în hotărâre nu lipsesc partea de dreptul de a exercitacalea de atac în termenul prevăzut de lege. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV -a civilă, Decizia civilă~ 133/2000 în Culegere de practică judiciară în materie civilă, 2000, p.366-367.2 Potrivit art.99 alin.1 lit. i din Legea nrJ03/2004 republicată, constituie abatere disciplinară efectuareacu întârziere a lucrărilor din motive imputabile.

3 Art.110, alin.3 din Regulament prevede că, hotărârea se va redacta în numărul de exemplare necesar spre a se asigura comunicarea acestora tuturor persoanelor pentru care legea prevede că hotărârea se

comunică integral. 4 I.Deleanu, V. Deleanu, Hotărârea judecătorească, Ed.Serva Sat, Arad, 1998, p. 515 V.M.Ciobanu, op.cit., p 268, 269; V. Negru, D. Radu, op. cit. p.287-288; M.Tăbârcă, op.cit., vol. I,,Ed. U.J.., 2005 Bucureşti, p.702 ; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Teoria generală, P.513



126

b) Hotărâre a echivalează ca valoare probantă cu un înscris autentic, astfelîncât în privinţa constatărilor personale ale judecătorilor, hotărârea face dovada pânăla înscriere în fals. Hotărârea se bucură de puterea doveditoare a înscrisurilorautentice, deoarece a fost redactată şi semnată de completul de judecată.

c) Hotărâre a pronunţată în cazul acţiunii în realizare sau constituire de

drepturi poate fi pusă în executare silită; după ce a fost investită cu formulăexecutorie, hotărâre a constituie titlu executoriu.d) Hotărâre a produce efecte retroactive în sensul că drepturile recunoscute

prin hotărâre se consideră a fi preexistente acesteia, care numai le constată. e) Hotărâre a se bucură de puterea (autoritatea ) lucrului judecat.În cazul în care instanţa consideră excepţia puterii de lucru judecat întemeiată

o va admite şi, în consecinţă, va pronunţa o hotărâre de respingere a cererii doar petemeiul excepţiei puterii lucrului judecat.

4.2.4 Investirea cu formulă executorie şi eliberarea titlului executoriu2

Dispoziţiile art.374 alin.1 C. proc. civ. prevăd că nici o hotărâre judecătorească nu va putea fi executată silit dacă nu este investită cu formulaexecutorie prevăzută de art.269 alin.1, afară de încheierile executorii, de hotărârileexecutorii provizorii şi de alte hotărâri prevăzute de lege care se execută fără formulaexecutorie.

Formula executorie constă potrivit art.269 alin.1 C. proc. civ. într -un ordin datîn numele Preşedintelui României către organele de executare să aducă la îndeplinirecele cuprinse în dispozitivul hotărârii3. Aplicarea formulei executorii pe hotărâre dănaştere titlului executoriu4.

Alineatul 2 al art.269 C. proc. civ. prevede că, hotărâre a investită se va danumai părţii care a câştigat procesul sau reprezentantului ei.

Investirea hotărârii cu formulă executorie se face de prima instanţă (art.374,alin.2), printr-o încheiere supusă recursului în condiţiile prevăzute de art.336 C. proc.civ.5. Se arată că se investesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitiveori au devenit irevocabile, înscrisurile autentice, precum şi orice alte hotărâri sauînscrisuri pentru ca acestea să devină executorii în cazurile anume prevăzute de lege.

Hotărârile care se bucură de execuţie vremelnică (de drept sau judecătorească)nu se investesc cu formulă executorie.

Potrivit art. 7208 C.proc.civ., hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nususpendă de drept executarea. Astfel hotărârea de primă instanţă este executorie ceea

ce înseamnă că poate fi pusă în executare chiar dacă partea interesată a formulat apel. Hotărârea judecătorească dată în materie comercială care se aduce laîndeplinire prin executare silită, hotărârea purtând menţiunea că este irevocabilă,constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi(art.7209C.proc.civ.).

1 V.G.Cădere, op.cit., p 356-3572 Pentru învestirea cu formulă executorie a sentinţelor arbitrale a se vedea Partea I Anexa 20 p. 77 3 M.Duţu, dicţionar de drept privat, ed. a IIa, Ed. Monden, 2002, p. 390 4 ibidem5 Potrivit art.336 alin.!, încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie. Ea este supusărecursului. Termenul de recurs curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă, şi de la

comunicare, pentru cei care au lipsit. Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacăaceastă persoană na fost citată la dezlegarea cererii. Executarea încheierii poate fi suspendată deinstanţa de recurs cu sau fără plata unei cauţiuni. Recursul se judecă în camera de consiliu.



127

Comparând cele două texte de lege, respectiv aer. 7208 şi 7209 C.proc.civ.rezultă că numai hotărârea irevocabilă ”se bucură” de înlăturarea formalităţii deinvestire cu formulă executorie.

În literatura de specialitate a fost exprimată opinia 1, pe care o împărtăşim, căfaţă de prevederile art.374 alin 1 C.proc.civ care nu impun această formalitate

hotărârilor cu execuţie vremelnică, nici hotărârea în primă instanţă nu trebuieinvestită pentru a fi pusă în executare.

4.2.5 Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii

4.2.5.1 Îndreptarea hotărârii

Potrivit art.281 alin. 1 C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire lanumele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori

materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Instituţia îndreptării erorilor materiale este aplicată în scopul remedierii

greşelilor materiale strecurate în hotărâre cu prilejul redactării ei2. Noţiunea de "eroarematerială" are prin urmare înţelesul de erori materiale vizibile săvârşite cu prilejulredactării hotărârii iar nu greşeli de fond3 .

Pentru a se dispune îndreptarea erorilor sau omisiunilor nu trebuie ca acesteasă existe numai în dispozitivul hotărârii sau al încheierii ci sunt supuse prevederilor art.281 alin.1 şi erorile sau omisiunile din practicaua sau componentele hotărârii4.

Îndreptarea erorilor sau omisiunilor poate fi dispusă de către instanţă lacererea oricărei persoane interesate sau din oficiu.

Asupra cererii de îndreptare se va pronunţa instanţa care a dat hotărârea sau încheierea.

Potrivit Instrucţiunilor emise de Consiliul Superior al Magistraturii înaplicarea Hotărârii nr.71/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii cererea deîndreptare a erorilor materiale ca şi cea de completare a hotărârii se soluţionează decătre completul care a pronunţat hotărârea. În situaţia în care membrii completului nu mai funcţionează în cadrul instanţei cererea se va soluţiona de către completul care vaavea acelaşi număr de judecători corespunzător completului care a dat hotărâre ainiţială.

În cadrul soluţionării cererii de îndreptare, părţile vor fi citate numai dacăinstanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri (art.281 lin.2 teza a II -a C.

proc. civ.).Asupra cererii de îndreptare instanţa se pronunţă printr -o încheiere dată încamera de consiliu, care este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea a cărei

1 M.Tăbârcă, op.cit. p.311 2 I.Leş, Tratat …, p.521; A se vedea Anexa 15 p. 140 3 V. Negru, D. Radu, op. cit. p.2914 În acest sens CAB. Secţia aIV, decizia nr.2015/2002, nepublicată, citaă de M.Tăbârcă, Drept..., vol I,Ed.UJ. ; nota 1188, p.732 ; cererea de îndreptare a hotârârilor în care s-a trecut eronat numele părţii se

justifica chiar dac greşela nu este a instance ci a priai, care a indiçât eronat nucelle i chiar dac a trecut

mai multi tip de la data greşela, déparée art.281 C.proc. Civ. nu conditionnez admisibilitatea de oeroare a instanţelor şi formularea cererii într -un anumit termen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Decizia nr. 555/27.01.2005, Jurisprudenţa secţiei civile peanul 2005, ed. Hamangiu, p.522-523.



128

îndreptare se solicită. În situaţia hotărâri lor, îndreptarea se va face în ambeleexemplare ale hotărârii.

Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor efectuate în cadrul proceduriiîndreptării hotărârii (art.2813 alin.2 C. proc. civ.).

4.2.5.2 Lămurirea hotărârilor

Art. 2811alin 1 C.proc.civ. prevede că, în cazul în care sunt necesare lămuriricu privire la înţelesul hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile potcere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispoziţiile potrivnice1.

Procedura lămuririi hotărârii se aplică la cererea părţilor în cazul în caredispozitivul hotărârii nu este clar sau când acesta cuprinde dispoziţii potrivnice.Astfel, prin această procedură nu se modifică dispozitivul hotărârii ci se interpretează.

Cererea de lămurire se soluţionează de urgenţă prin încheiere dată în camerade consiliu şi numai cu citarea părţilor(art.2811 alin.2 C. proc. civ.). încheierea se vaataşa la hotărâre atât în dosarul cauzei cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei(art.2811

alin.3 C. proc. civ.).Ca şi încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de îndreptare a

erorilor sa omisiunilor, încheierea prin care este soluţionată cererea de lămurire estesupusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea a cărei lămurire s-a solicitat. Nici înaceastă situaţie părţile nu pot fi obligate la cheltuieli de judecată

4.2.5.3 Completarea hotărârii

Potrivit art.2812 alin. 1 C. proc. civ., dacă prin hotărâre a dată instanţa a omissă se pronunţe asupra unui capăt de cerere pr incipal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen încare se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazulhotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termenul de 15 zile de la

pronunţare. Instituţia completării hotărârii este utilă deoarece prin aplicarea ei se înlătură

necesitatea exercitării unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cerericonexe sau incidentale2.

Se poate solicita completarea hotărârii şi atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sauapărătorilor cu privire la drepturile lor (art.2812 alin.3).

Cererea de completare a hotărârii se soluţionează de urgenţă şi întotdeauna cucitarea părţilor. Asupra cererii de completare a hotărârii, instanţa se pronunţă prinhotărâre care este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s -asolicitat completarea (art.2813 alin.1 C. proc. civ.). Părţile nu vor fi obligate lacheltuieli de judecată legate de completarea hotărârii (art.2813 alin.2).

1 A se vedea Anexele 16,17 p. 140-1412 Î. Leş. Tratat…, p.525; A se vedea Anexa 18 p. 143 ; Prin procedura reglementată de dispoziţiile art.

281-2813

c.proc. civ., nu se poate completa hotărârea a cărei executare silită s-a încuviinţat prinadăugare la dispoziţiile hotărârii, a actualizării creanţelor care n-au făcut obiectul judecăţii. ICCJ, secţiacivilă şi de proprietate intelectuală, Decizia nr. 4008/16.05.2005, Jurisprudenţa secţiei civile pe anul2005, Ed. Hamangiu, P. 572-574



130

5.2 Anexa 2 - Cerere privind alegerea de domiciliului procesual1


Subsemnatul ___________, în calitate de __________________(reclamantsau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, revizuient, intimat etc.) în dosarulnr._________/__ al acestei instanţe, cu termen de judecată la data de ____, vă rog săluaţi act că înţeleg să îmi aleg domiciliul procesual la ________, ce are următoareaadresă ______________________, unde urmează să îmi comutaţi toate actele de

procedură ce se vor efectua în legătură cu acest proces.

În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 93. C.proc.civ.

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie __________________

1 A se vedea „Ghidul practic pentru grefieri cuprinzând acte procedurale utilizate de către instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea” aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 370 din 17.05.2006 .

http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/21_06_2006__4845_ro.pdf






131

5.3 Anexa 3 - Cerere privind schimbarea de domiciliu1

Instanţa________ Secţia__________ Dosar nr._______

Termen la data de ___________


Subsemnatul ____________ în calitate de ____________ (reclamant, sau,după caz, pârât, intervenient etc.) în cauza având ca obiect vă solicit să luaţi act că mi-

am schimbat domiciliul la adresa următoare şi vă solicit ca în continuare de procedurăsă-mi fie comunicate la noua adresă.

Învederez instanţei că am înştiinţat partea adversă prin scrisoare recomandată,iar recipisa este anexată acestei cereri.

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi deCasaţie şi Justiţie _____________________








132

5.4 Anexa 4 - Cerere de modificare a cererii de chemare în judecată1

Instanţa________ Secţia__________ Dosar nr._______

Termen la data de ___________


Subsemnatul ___________,domiciliat în _________ în calitate de reclamant îndosarul nr.______/____, având termen la data de __________la instanţa____________, în contradictoriu cu pârâtul__________, înţeleg să formulez prezentacerere de modificare a cererii introductive de instanţă în sensul că înţeleg să

________(să completez motivarea/ să modific obiectul acţiunii/ să modific cauzaacţiunii) şi vă solicit să – l obligaţi pe pârât la ___________şi la plata cheltuielilor de

judecată Motivele cererii sunt următoarele: În fapt: _____________În drept îmi întemeiez cererea pe art. 114 si art. 132 C. proc.civ., precum şi

_________________________Probe: Solicit să - mi încuviinţaţi următoarele probe

______________________Anexez la prezenta cerere un exemplar al cererii pentru instanţă, o copie

pentru a fi comunicată pârâtului, înscrisuri certificate ca fiind conforme cu originalul,chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de __________lei, precumşi timbrul judiciar de _____________lei.

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului _______








133

5.5 Anexa 5 - Întâmpinare1

Instanţa________

Secţia__________ Dosar nr._______Termen la data de ___________


Subsemnatul ___________,domiciliat în _________ în calitate depârât încauza de faţă, formulez prezenta întâmpinare la cererea de chemare în judecă având ca

obiect______________, formulată de reclamantul __________în dosarul nr.____, prin care vă solicit să o respingeţi şi să-l obligaţi pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele întâmpinării În fapt, motivele invocate de reclamant nu corespund realităţii întru-

cât_________Apărări pe fond: Învederez instanţei că______________________________ În drept , invoc dispoziţiile art. 115 C.proc.civ. şi _______________________ Probe: vă solicit încuviinţarea următoarelor

probe_________________________Anexez la prezenta cerere o copie a întâmpinării pentru reclamant, copie

înscrisuri, certificate pentru conformitate, pentru reclamant, lista cu numele şidomiciliul martorilor.

Semnătura

Domului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului ____








134

5.6 Anexa 6 - Cerere reconvenţională1

Instanţa________

Secţia__________ Dosar nr._______Termen la data de ___________


Subsemnatul ________, domiciliat în _____________ în calitate de pârât înacţiunea având ca obiect ____________, formulată de reclamantul _____________,formulez prezenta cerere re convenţională prin care vă solicit să dispuneţi obligarea

reclamantului la _________, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele cererii sunt următoarele: În fapt. _____________În drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 119 C. proc.civ. şi ______ Probe: Solicit încuviinţarea următoarelor probe _____________________ Anexez la prezenta cerere o copie pentru pârât, copii înscrisuri pentru pârât,

certificate pentru conformitate, lista cu numele şi domiciliul martorilor propuşi,chitanţa ce atestă plata taxei de timbru judiciar în cu antum de _______ lei, timbrul

judiciar mobil în valoare de _____________lei.

Semnătura









135

5.7 Anexa 7 - Cerere de sechestru asigurător1


Subsemnatul __________________, domiciliat în ____________, chem în judecată pe pârâtul _____________ domiciliat în _____________, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale pârâtului până la concurenţa sumeide________________ lei.

Motivele cererii sunt următoarele: În fapt. _____________

În drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 907-908 C. comProbe: În dovedirea pretenţiilor solicit proba cu_____________________

Anexez la prezenta cerere copii certificate de pe următoarele înscrisuri _________, taxa judiciară de timbru de________ lei şi timbrul judiciarde___Iei, precum şi recipisa de plată a cauţiunii în valoare de ___________ lei.

Semnătura









136

5.8 Anexa 8 - Cerere de poprire asiguratorie1

Domnule preşedinte,

Subsemnatul___________ , domiciliat în___________ , chem în judecată pepârâtul-debitor ______________, domiciliat în ___________--, şi pe pârâtul-terţpoprit ____, domiciliat în _________, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi

pronunţa să dispuneţi înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra _____________pânăla concurenţa sumei de_______________ lei.


În fapt. _____________În drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art.907-908 C.comProbe :în dovedirea cererii , solicit încuviinţarea probei cu înscrisuri. Anexez la prezenta cerere certificate de pe următoarele înscrisuri __________

taxa judiciară de timbru de ________lei şi timbrul judiciar de__________ lei, precumşi recipisa de plată a cauţiunii în valoare de ________________lei.

Semnătura

Domnului preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului

1 A se vedea „Ghidul practic pentru grefieri cuprinzând acte procedurale utilizate de către instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea” aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 370 din 17.05.2006.








137

5.9 Anexa 9 - Cerere de ridicare a sechestrului asigurător1

Domnule preşedinte,

Subsemnatul ____, domiciliat în _____________, solicit ca în contradictoriucu intimatul _____________, domiciliat în _____________, să dispuneţi ridicareasechestrului asigurător/popririi asigurătorii instituit(ă) de această instanţă prinîncheierea dată în camera de consiliu la data de ______________ asupra următoarelor ______________ (bunuri/sume de bani/titluri de valoare etc.).


În fapt. _____________În drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 908 alin 3 C.com Probe: În dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţar ea probei cu înscrisuri.

Anexez la prezenta cerere certificate de pe următoarele înscrisuri __________ taxa judiciară de timbru de ________lei şi timbrul judiciar de__________ lei.

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului ______








138

5.10 Anexa 10 - Cererea de preschimbare a primului termen de judecată1

Instanţa________ Secţia__________

Dosar nr._______


Subsemnatul ________, domiciliat în _____________ în calitate de________,în cauza ce formează obiectul dosarului nr.________/________având primul termen

de judecată la data de _________prin prezenta cerere vă solicit preschimbareatermenului de judecată de la _________şi acordarea unui termen scurt, întru-cât_______________

În drept îmi întemeiez cererea pe dis part. 153 alin 3 c.proc.civ.

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/curţii de Apel/Înaltei Curţi deCasaţie şi Justiţie ______________________









139

5.11 Anexa 11 - Cererea de preschimbare a termenului de judecată1

Instanţa________ Secţia__________

Dosar nr._______Termen_________


Subsemnatul ________, domiciliat în _____________ în calitate de________,în cauza ce formează obiectul dosarului nr.________/________cu termen de judecată

la data de _________prin prezenta cerere vă solicit preschimbarea termenului de judecată de la _________în oricare altul, întru-cât_______________

În drept îmi întemeiez cererea pe dis part. 153 alin 3 c.proc.civ.

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/curţii de Apel/Înaltei Curţi deCasaţie şi Justiţie _____________________








140

5.12 Anexa 12 - Citaţie1

ROMÂNIAJUDECĂTORIA/TRIBUNAL/CURTE DE APELÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Str.____Dosar nr.____/An___ Ştampila cu data prezentării

CITATIE

CĂTRE, Numele şi prenumele (denumirea)___________________________________

domiciliul sau reşedinţa (sediul):str,___________________nr._____bloc____scară___ etaj___apart_____________

Recomandata Localitatea___________________ Nr.____ Judeţul(Sectorul)_______ _______Ştampila cu Codul_______________________ data sosirii Oficiul poştal ________________

ROMÂNIAJUDECĂTORIA/TRIBUNAL/CURTE DE APELÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIEStr.____Dosar nr.____/Anul________

CITATIEemisă la_________luna_____anul

Numele şi prenumele (denumirea)_________________________________ ________ din comuna, satul______________ srt._____________________________nr.______________

oraşul, municipiu blocul____scară___ etaj___apart_______, sector _ __________________este chemat în

judeţ această instanţă, camera______, completul_________pentru ziua______luna________ anul________ora_________, în calitate de _____________în procescu______________________________________________________________________

Odată cu prezenta se comunică şi următoarele acte________________________

Până la termen, sunteţi obligat a depune taxa de timbru în sumă de ________lei, şitimbru judiciar în sumă de _________lei, sub sancţiunea anulării cererii. L.S.PREŞEDINTE Grefier,








141

5.13 Anexa 13 - Dovada de îndeplinire a procedurii de citare1

Dosar ________nr.__________/an__________Cu termen la______________/an

Ştampila

cu data prezentării Dovadă CĂTRE,JUDECĂTORIA/TRIBUNAL/CURTE DE APELÎNALT A CURTE DE CASA ŢIE ŞI JUSTIŢIEStr.________Nr.____ Localitatea_____________

Cod______________Recomandata nr. _________ Oficiu poştal______________

Ştampila Ştampila cu data înapoierii cu data sosirii

JUDECĂ TORIA/TRIBUNAL/CURTE DE APEL COMPLETUL_________ ÎNALT A CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE Dosar nr._______/An____ TERMEN LA

Dovada de îndeplinire a procedurii de citarePROCES-VERBAL

Subsemnatul___________agent procedural, având de înmânat citaţia în dosarul cu nr.de mai sus, emisă de ______şi următoarele acte_______ m-am deplasat în comuna. satul ______~, str. _____________ oraşul, municipiul nr. ___bloc___scara___etaj___ap. ___ sector ____Ia adresa numitului _____citat în calitate de în procesul cu ______ pentru

____________În ziua de luna ____anul____ora __la , cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de_____lei şi timbru judiciar În sumă de ________lei, unde: 1. Găsind pe _________destinatar, sOţ, rudă cu destinatarul, persoană care locuieşte cudestinatarul, portar, administrator, serviciul de registratură sau funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, serviciul personal, administraţia spitalului, comandamentul unităţiimilitare, administraţia locului de deţinere*: a) acesta a primit semnând în faţa noastră; b) refuzând primirea, am afişat actul; c) primindactul, a refuzat să semneze de primire; d) primind actul nu a putut să semneze deoarece___________________________2. Am afişat actul pe uşa principală a locuinţei destinatarului; pe uşa principală a c1ădirii*, ahotelului*:a) persoana prevăzută la punctul 1 a refuzat primirea; b) nici o persoană prevăzută la punctul

1 nu a fost găsită; c) în lipsa persoanelor de la punctul 1, nu s-a putut afla data când cel citat poate fi găsit; d) persoanei citate, schimbându-şi adresa, nu i s-a putut afla noua adresă (nouaadresă este ); e) persoana citată, fiind o societate, s-a refuzat primirea.Semnătura agentului, Semnătura primitoruluiactului__________

L.S Calitatea în care a primit actul,___________

Actul de identitate al primitorului________. Se vor sublinia cuvintele care corespund modului de Îndeplinire a procedurii

1 A se vedea „Ghidul practic pentru grefieri cuprinzând acte procedurale utilizate de către instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea” aprobat pr in Hotărârea C.S.M. nr. 370 din 17.05.2006 .







142

5.14 Anexa 14 - Cerere de investire cu formulă executorie1


Subsemnatul _______________ reclamant în dosarul nr.__________ /__ alacestei instanţe, soluţionat în sensul admiterii acţiunii mele prin sentinţa civilă nr.

__________/__, rămasă definitivă şi irevocabilă prin deciziile nr. ______________/__ şi nr. _____/_________ ale Curţii de Apel____________,respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vă rog să dispuneţi investirea cu formulăexecutorie a acestei _______________pentru a o putea pune în executare.

În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 269, art., art. 374 şi art.376C.proc.civ

Anexez la prezenta cerere copia legalizată a sentinţei civile nr._____/______, chitanţade plată a taxa judiciară de timbru de ________lei şi timbrul judiciar de__________ lei.

Semnătura









143

5.15 Anexa 15 - Cerere de îndreptare a erorilor materiale1

Domnule Preşedinte,.

Subsemnatul ___________., în calitate de _________ (reclamant sau, dupăcaz, pârât, intervenient, apelant, recurent, contestator, revizuient, intimat) în dosarulnr. ___/____ al acestei instanţe, soluţionat prin _____________ (sentinţa civilă sau,

după caz, decizia civilă) nr. _____/______, vă rog să dispuneţi îndreptarea erorilor materiale strecurate în această hotărâre, constând în___________________________________________________________________________________________________________


În fapt__________În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 281C.proc.civ

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi deCasaţie şi Justiţie ______








144

5.16 Anexa 16 - Cerere de lămurire cu privire la înţelesul, întinderea sauaplicarea dispozitivului hotărârii1


Subsemnatul__________domiciliat_____________vă rog ca , încontradictoriu cu intimatul ______________, domiciliat în_____________ sădispuneţi lămurirea înţelesului/întinderii/aplicării dispozitivului

___________(sentinţei sau, după caz, deciziei civile) nr.___________ /___________,

pronunţată de dosarul nr. _________/ ______________

Motivele cererii sunt următoarele: În fapt__________În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 2811C.proc.civ

Semnătura










145

5.17 Anexa 17 - Cerere de înlăturare a dispoziţiilor potrivnice cuprinse îndispozitivul hotărârii1


Subsemnatul__________domiciliat_____________vă rog ca , încontradictoriu cu intimatul ______________, domiciliat în_____________ sădispuneţi înlăturarea dispoziţiilor potrivnice cuprinse în dispozitivul

___________(sentinţei sau, după caz, deciziei civile) nr.___________ /___________,

pronunţată de dosarul nr. _________/ ______________

Motivele cererii sunt următoarele: În fapt__________În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 2811C.proc.civ

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi deCasaţie şi Justiţie








146

5.18 Anexa 18 - Cerere de completare a hotărârilor judecătoreşti1


Subsemnatul ____, domiciliat în ____. vă rog ca în contradictoriu cu intimatul ____, domiciliat în ____, să dispuneţi completarea sentinţei/deciziei civilenr._________ \ ._______ pronunţată de____________, în dosarul nr. ___/__ prinsoluţionarea _________________( unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori acererilor conexe sau incidentale) cu privire la care instanţa urmează să se

pronunţe_______________ Motivele cererii sunt următoarele: În fapt__________

În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 2811C.proc.civ.

Semnătura









147

5.19 Anexa 19 – Adresa BLET pentru comunicare numire expert1

ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ................................................

..........................................................Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............

Dosar nr. ...... /...../......Termen de judecată acordat la .........................Obiectul cauzei: ..................................................Reclamant: ..........................................................Pârât: ...................................................................

Către

TRIBUNALUL ..................................................

BIROUL LOCAL DE EXPERTIZE JUDICIARE TEHNICE ŞI

CONTABILE

Sediul

....................................................................

Vă aducem la cunoştinţă că în prezentul dosar, înregistrat sub nr.

......./....../........., cu termen de judecată la data de .............. a fost desemnat să

efectueze expertiza tehnică .................... domnul ..............................

Termenul pentru depunerea raportului este ..........................

Onorariul provizoriu stabilit de către instanţa în sarcina .................... este de

................. lei şi a fost achitat conform recipisei nr. .......... din data de ................

eliberată de .................Obiectivele stabilite de instanţă împreuna cu dovada plăţii onorariului

provizoriu au fost înaintate expertului la data de ........................ .

Vă mulţumim pentru colaborare,

PREŞEDINTE GREFIER








148

5.20 Anexa 20 – Adresa expert pentru efectuare expertiza1 ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................

Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............


În răspuns vă rugăm sămenţionati numărul dosarului

şi termenul de judecată

Către ..................................................................................(numele şi prenumele expertului desemnat)

Domiciliu/Sediul ....................................................................

.....................................................................Potrivit dispoziţiilor acestei instanţei din data de ............. aţi fost numit expert

în prezenta cauză, motiv pentru care vă solicităm să efectuaţi şi să depuneţi cu cel

puţin 5 zile înainte de termenul de judecată acordat la ................, în exemplare

suficiente pentru instanţă şi fiecare parte, raportul de expertiză având ca obiective:

..........................................................................................................................................

.

S-a stabilit un onorariu provizoriu în cuantum de .......... lei în sarcina

..................., care a fost achitat de ..................., conform recipisei nr. .......... din data

de ................ eliberată de .................

La lucrarea dumneavoastră vă solicităm a ataşa dovezile de încunoştiinţare a

părţilor despre data, locul şi orele la care urmează a culege date necesare efectuăriiraportului de expertiză.

Vă aducem la cunoştinţă că refuzul de a primi lucrarea sau nedepunerea

lucrării în termenul fixat se sancţionează cu amendă judiciară, potrivit legii.


PREŞEDINTE GREFIER








149

5.21 Anexa 21 – Adrese expert raspuns la obiectiuni1 ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................

Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............




Către..................................................................................

(numele şi prenumele expertului desemnat)


.....................................................................

Potrivit dispoziţiilor acestei instanţei din data de .................. vă solicităm să

răspundeţi la obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de ...................................

şi să depuneţi cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată acordat la ...............,

în exemplare suficiente pentru instanţă şi fiecare parte, suplimentul la raportul de

expertiză având ca obiective:

..........................................................................................................................................

...................................................................................................................................


părţilor despre data, locul şi orele la care urmează a culege date necesare efectuăriisuplimentului raportului de expertiză.




PREŞEDINTE GREFIER








150

5.22 Anexa 22 – Adresa expert pentru expertiza noua1 ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................

Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............






.....................................................................

Potrivit dispoziţiilor acestei instanţei din data de .................... vă solicităm să

efectuaţi o nouă expertiză şi să depuneţi cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de

judecată acordat la ......................, în exemplare suficiente pentru instanţă şi fiecare

parte, raportul de expertiză având ca obiective:

..........................................................................................................................................

S-a stabilit un onorariu provizoriu în cuantum de .......... lei în sarcina


de ................ eliberată de .................


părţilor despre data, locul şi orele la care urmează a culege date necesare efectuării

raportului de expertiză.




PREŞEDINTE GREFIER









151

5.23 Anexa 23 – Adresa expert supliment la expertiza1 ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................

Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............





Domiciliu/Sediul ...................................................................Potrivit dispoziţiilor acestei instanţei din data de ............. vă solicităm să

întregiţi expertiza dispusă în sarcina dumneavoastră prin încheierea din ......... şi

întocmită la data de ............. şi să depuneţi cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de

judecată acordat la ................, în exemplare suficiente pentru instanţă şi fiecare parte,

suplimentul la raportul de expertiză având ca obiective: ..........................................................................................................................................

.......................................

S-a stabilit un onorariu suplimentar în cuantum de .......... lei în sarcina


de ................ eliberată de .................


părţilor despre data, locul şi orele la care urmează a culege date necesare efectuăriisuplimentului raportului de expertiză.




PREŞEDINTE GREFIER








152

5.24 Anexa 24 - Adresa camera de valori1

ROMÂNIA

(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............


Către

CAMERA DE VALORI A ...............................

Potrivit dispoziţiilor instanţei, stabilite în prezentul dosar prin încheierea de

şedinţă pronunţată la .............., vă înaintăm alăturat, în original, în vederea păstrării,

Recipisa de consemnare nr. ............... emisă de către ...............la data de .........., pentru

suma de ........................... lei, reprezentând cauţiune în dosarul nr. ......./...../....... al

........................., depusă în cauză de către ........................


PREŞEDINTE GREFIER

............................................. ................................................








153

5.25 Anexa 25 – Adresa de declinare1

ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............

Dosar nr. ...... /...../......Obiectul cauzei: ..................................................Reclamant: ..........................................................Pârât: ...................................................................

Către.....................................................................................

(instanţa)

Sediul ....................................................................

....................................................................

În conformitate cu dispoziţiile Sentinţei civile nr. ......... pronunţate la data de

............ în acest dosar de către instanţa noastră, sentinţă rămasă irevocabilă prin

nedeclararea recursului/ prin decizia civilă nr. ........... pronunţată la data de ........ în

dosarul nr. ........... de către ......................, potrivit căreia s-a dispus declinarea

competenţei de soluţionare a prezentei cauze privind pe reclamantul

.......................... şi pârâtul ........................ în favoarea dumneavoastră, vă înaintăm

alăturat dosarul nr. ......../......./..........., cusut şi numerotat, conţinând ........ file (compus din ....... volume).


PREŞEDINTE GREFIER








154

5.26 Anexa 26 – adresa DGFP pentru comunicare dizolvare societate1

ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............

Dosar nr. ...... /...../......Obiectul cauzei: ..................................................Reclamant: ..........................................................Sediu: ...................................................................Pârât: ...................................................................Sediu: ...................................................................

Către

DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR

PUBLICE

.........................................................................

Sediul....................................................................

....................................................................

În temeiul dispoziţiilor art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, vă

comunicăm sentinţa comercială nr. ......./.........., pronunţată de Tribunalul

.............................., în dosarul nr. ..............., prin care s-a dispus dizolvarea SC

..............................., cu sediul în ................................., având număr de înregistrare în

registrul comerţului ................... şi C.U.I. ................ .


PREŞEDINTE GREFIER

............................................. ................................................








155

5.27 Anexa 27 - Adresa Evidenta Persoanelor1 ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............




Către

SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR

PENTRU EVIDENŢA PERSOANELOR

...................................... Sediul

....................................................................


şedinţă pronunţată la .............., vă solicităm ca până termenului de judecată acordat la

................., să ne comunicaţi care sunt domiciliul şi reşedinţa numitului

....................................... fiul/fiica lui .................. şi al .................., născut la data de

.......... în ...................., cu ultim domiciliu cunoscut în ..........................

Vă aducem la cunoştinţă că refuzul sau omisiunea de a comunica instanţei de

judecată, la termenul fixat, relaţiile solicitate se sancţionează cu amendă judiciară,potrivit legii.


PREŞEDINTE GREFIER









156

5.28 Anexa 28- Adresa Registrul Comerţului1 ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................

Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............




Către

OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI

DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL .....................

Sediul

....................................................................


şedinţă pronunţată la .............., vă solicităm ca până termenului de judecată acordat la

................., să ne comunicaţi sediul actual al S.C. ............................, înregistrată sub

nr. ......................, cod fiscal nr. ......................., ultim sediu cunoscut la ..............,

având calitatea de ................. în prezenta cauză.

Vă aducem la cunoştinţă că refuzul sau omisiunea de a comunica instanţei de

judecată, la termenul fixat, relaţiile solicitate se sancţionează cu amendă judiciară,

potrivit legii.


PREŞEDINTE GREFIER

............................................. ................................................








157

5.29 Anexa 29 – Adresa comunicare hotarare la Registrul Comerţului1 ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................

Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............


Către


DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL

............................................

Sediul ....................................................................

.....................................................................


comunicăm hotărârea judecătorească nr. ......../.........., pronunţată de

........................................, în dosarul nr. ..............., prin care s-a constatat nulitatea S.

C. ................................................., cu sediul în ................................., având număr de

înregistrare în registrul comerţului ................... şi C.U.I. ................, pentru a fi

menţionată în registrul comerţului.


PREŞEDINTE GREFIER








158

5.30 Anexa 30 – Adresa la Registrul Comertului privind soluţionarea caii deatac impotriva hotararii judecatorului delegat1 ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ................................................

..........................................................Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............


Către


DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL

............................................

Sediul ....................................................................

....................................................................


comunicăm decizia nr. ......../................., pronunţată de ............................................., în

dosarul nr. ..............., prin care a fost admis recursul declarat de

............................................................, împotriva încheierii nr. .................... din data

de ................., pronunţată de judecătorul delegat în dosarul nr. ............., privind pe SC

........................................, cu sediul în ............................, având număr de înregistrare

în registrul comerţului ................... şi C.U.I. ................, pentru a fi menţionată în

registrul comerţului.


PREŞEDINTE GREFIER

............................................. ................................................








159



160

5.31 Anexa 31 - Adresa trimitere dosar in calea de atac1 ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................

Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............

Dosar nr. ...... /...../......Obiectul cauzei: ..................................................Reclamant: ..........................................................Pârât: ...................................................................

Către.....................................................................................

(instanţa)

Sediul ....................................................................

....................................................................

Vă înaintăm alăturat, spre competentă soluţionare, dosarul nostru nr........../......../......... împreună cu apelul (recursul) declarat de ......................................

împotriva sentinţei /deciziei civile nr. .............. pronunţate la data de ............ în

meţionatul dosar de către instanţa noastră, solicitându-vă ca acesta să ne fie restituit

de îndată ce nu vă va mai fi necesar.

Dosarul nr. ......../......./..........., cusut şi numerotat, conţine ........ file (compus

din ....... volume).


PREŞEDINTE GREFIER








161

5.32 Anexa 32 – Adresa restituire dosar in calea de atac1 ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................

Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............

Dosar nr. ...... /...../......Obiectul cauzei: .....................................................Apelant /recurent: .................................................Intimat: ...................................................................

Către.....................................................................................

(instanţa)

Sediul ....................................................................

....................................................................

Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. ........./......../......... împreună

cu dosarul nostru nr. ........./......../.........., în care s-a pronunţat decizia civilă nr. ..........

din data de ................ pentru a lua măsurile corespunzătoare conform legii.






PREŞEDINTE GREFIER








162

5.33 Anexa 33 -Adresa restituire dupa efectuarea comisiei rogatorii1 ROMÂNIA(INSTANŢA) .....................................Sediul ..........................................................................................................

Telefon .......................Fax .............................

Emisă la ...............

Dosar nr. ...... /...../......Obiectul cauzei: ..................................................

Către

.....................................................................................(instanţa)

Sediul ....................................................................

....................................................................

Potrivit dispoziţiilor instanţei stabilite în prezentul dosar prin încheierea de

şedinţă pronunţată la data de .......... vă înaintăm alăturat încheierea de şedinţă dindata de .............. prin care s-a constatat îndeplinită comisia rogatorie privind

efectuarea .................................., la solicitarea dumneavoastră în dosarul nr .

.........../......./......., însoţită de ..................................


PREŞEDINTE GREFIER









163

5.34 Anexa 34 - Formular încheiere1 JUDECĂTORIA …......................... Sediul .................................................

Formular pentru încheiere

DOSAR nr. ........../...../......

Î N C H E I E R EŞedinţa publică din data de : ...................................

Judecător : .............................................. preşedinte Grefier : ..................................................

Reclamant: ....................................... prezent/absent/asistat/reprezentatdomiciliu/sediu..................................................

Pârât : ............................................... prezent/absent/asistat/reprezentatdomiciliu/sediu...................................................

Obiect : .........................................Stadiul judecăţii : ..........................Procedura de citare legal îndeplinită.

(Alte aspecte procedurale:)* Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează şi că ................

.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

J U D E C Ă T O R I A

........................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................

....................................................................................În numele legii,

D I S P U N E:

......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Amână judecarea cauzei şi fixează termen de judecată la data de ........., ora .........,completul ........., sala ........., pentru când părţile/reclamantul/pârâtul au/are termen încunoştinţă/ se va cita ............

Cu apel/recurs odată cu fondul.Pronunţată în şedinţă publică azi, ...................

Preşedinte, Grefier,(prenume şi nume) (prenume şi nume)








164

5.35 Anexa 35 - Formular încheiere amânare lipsă de apărare1 JUDECĂTORIA …......................... Sediul .................................................

Lipsă apărare

DOSAR nr. ........../...../......







Reclamantul/Pârâtul solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, motivândcă ....................

Pârâtul/Reclamantul solicită admiterea/respingerea cererii formulate, motivând că................................


Constatând că cererea reclamantului/pârâtului pentru lipsă de apărare este temeinicmotivată, întrucât .....................,

În conformitate cu dipoziţiile art. 156 alin.1 C.p.civ.,În numele legii,

D I S P U N E:

Admite cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare formulată dereclamant/pârât.

Amână judecarea cauzei şi fixează termen de judecată la data de ........., ora .........,completul ........., sala .........

Cu apel/recurs odată cu fondul. Pronunţată în şedinţă publică azi, .....................









165

5.36 Anexa 36 - Formular încheiere amânare lipsă de procedura1 JUDECĂTORIA ….........................

Sediul .................................................

Procedură de citare nelegal îndeplinită

DOSAR nr. ........../...../......



Reclamant: ....................................... prezent/absent/asistat/reprezentatdomiciliu/sediu..................................................Pârât : ............................................... prezent/absent/asistat/reprezentat

domiciliu/sediu...................................................Obiect : .........................................Stadiul judecăţii : ..........................Procedura de citare nu este legal îndeplinită, întrucât ....................................


Reclamantul/Pârâtul solicită amânarea judecării cauzei, în vederea îndepliniriiprocedurii de citare.


Constatând neîndeplinirea legală a procedurii de citare a pârâtului/ reclamantului, întrucât ................................................................, astfel că, potrivit art. ....... C.p.civ.citaţia/dovada de primire/procesul verbal de înmânare a citaţiei este lovit(ă) de nulitate,

Având în vedere prevederile art.107 coroborat cu art. 85 C.p.civÎn numele legii,

D I S P U N E:

Amână judecarea cauzei şi fixează termen de judecată la data de ........., ora .........,completul ........., sala ........., pentru când se va cita ...........

Cu apel/recurs odată cu fondul. Pronunţată în şedinţă publică azi, .....................









166

5.37 Anexa 37 - Formular încheiere renunţare la judecată1

JUDECĂTORIA …......................... Sediul .................................................

Renunţare la judecată

DOSAR nr. ........../...../......







Reclamantul, legitimându-se în faţa instanţei cu C.I. seria ..... nr............. eliberată dePoliţia ........... la .............., arată că înţelege să renunţe la judecarea cererii de chemare în judecată.

Pârâtul ......................... şi solicită/nu solicită cheltuieli de judecată.


Constatând că reclamantul declară că renunţă la judecarea cererii sale de chemare în judecată,

În conformitate cu dipoziţiile art. 246 C.p.civ., În numele legii,

D I S P U N E:

Ia act că reclamantul ............................ renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul .....................

................................. (cheltuieli de judecată) ..................Cu recurs în 15 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţă publică azi, .....................









167

5.38 Anexa 38 - Formular încheiere suspendare voluntară – la cererea părţilor1

JUDECĂTORIA …......................... Sediul .................................................

Suspendare voluntară – la cererea părţilor

DOSAR nr. ........../...../......







Reclamantul solicită suspendarea judecăţii. Pârâtul este de acord cu suspendarea judecăţii.


Constatând că amândouă părţile cer suspendarea judecării cauzei, În temeiul dipoziţiilor art. 242 alin.1 pct.1 C.p.civ., În numele legii,

D I S P U N E:

Suspendă judecata cauzei formulată de reclamantul ............................................. împotriva pârâtului ..............................

Cu recurs cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. Pronunţată în şedinţă publică azi, .....................









168

5.39 Anexa 39 - Formular încheiere suspendare – lipsa părţilor1 JUDECĂTORIA …......................... Sediul .................................................

Suspendare voluntară – lipsă părţi

DOSAR nr. ........../...../......



Reclamant: ....................................... absentdomiciliu/sediu..................................................

Pârât : ............................................... absentdomiciliu/sediu...................................................


(Alte aspecte procedurale:)* Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează şi că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.


Având în vedere că niciuna din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu acerut în scris judecarea în lipsă,

În temeiul dipoziţiilor art. 242 alin.1 pct.2 coroborat cu art. 242 alin.2 C.p.civ., În numele legii,

D I S P U N E:

Suspendă judecata cauzei formulată de reclamantul ............................................... împotriva pârâtului ..............................

Cu recurs cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. Pronunţată în şedinţă publică azi, .....................










169

5.40 Anexa 40 - Rezoluţie la primirea cererii de chemare în judecată1 INSTANŢA .................................. DOSAR NR. ........../......../.............OBIECT ........................................TEMEI JURIDIC .........................

COMPLETUL NR. ..........TIP TERMEN ..................COMPLEXITATE ..........

REZOLUŢIE

Data primirii acţiunii: .............................................

Termen de judecată: ................................................

Termen în cunoştinţă reclamant: DA/NU

(contestator, revizuient, petent, creditor etc.)

Nume şi prenume reclamant/reprezentant: .............................................................................

Legitimat cu: ............................................................

Semnătură reclamant/reprezentant (de luare la cunoştinţă a termenului de judecată şi amăsurilor dispuse la primirea cererii): ...............................................

Pune în vedere reclamantului / se citează reclamantul cu menţiunea:

să facă dovada plăţii/completării taxei judiciare de timbru în cuantum de

....................... lei, până la primul termen de judecată sub sancţiunea anulării cererii

în termen de ................. zile, sub sancţiunea suspendării judecăţii:

să completeze sau să modifice cererea în sensul

..............................................

...........................................................................................................................

...........................................................................................................................

..............................

să depună copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiază

cererea

Se citează pârâtul cu copie de pe cerere şi de pe înscrisuri şi cu menţiunea obligaţiei de a

depune la dosar cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.

Alţi participanţi la proces ........................................

Anulat taxă judiciară de timbru în valoare de ..................... lei, achitată prin chitanţa/ ordinul

de plată nr. .............. emis(ă) de ....................... la data de ......................

Anulat timbru judiciar în valoare de ........................... lei.

Scutit de plata taxei de timbru în temeiul art. ....... din ............................

Alte măsuri:……………………………………………………………………………….

Judecător,

Nume şi prenume Semnătură








170

5.41 Anexa 41 – Formular Sentinţă de perimare – părţi absente1 JUDECĂTORIA …......................... Sediul .................................................

Perimare – părţi absente (242 alin.1 pct.2)

DOSAR nr. ........../...../......

SENTINŢA CIVILĂ NR. Şedinţa publică din data de : ...................................


Reclamant: ....................................... absentdomiciliu/sediu..................................................

Pârât : ............................................... absentdomiciliu/sediu...................................................


(Alte aspecte procedurale:)* Grefierul învederează că prin încheierea de şedinţă dindata de ........... judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor şi că,potrivit referatului întocmit de grefă, la data de .............. s -a dispus, din oficiu, repunerea perol a cauzei pentru constatarea perimării.

Instanţa invocă din oficiu excepţia perimării cererii de chemare în judecată şi rămâne în pronunţare asupra excepţiei.


Asupra acţiunii civile introduse de reclamantul ................. împotriva pârâtului................ înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ..................., având ca obiect....................;

Având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act deprocedură a fost efectuat la data de ............., când cauza a fost suspendată în temeiuldispoziţiilor art. 242 alin.1 pct.2 C.p.civ pentru lipsa nejustificată a părţilor;

Văzând că în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. 3 C.p.civ orice cerere dechemare în judecată se perimă de drept, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas înnelucrare din vina părţii timp de 6 luni, iar potrivit dispoziţiilor art. 252 C.p.civ perimarea sepoate constata şi din oficiu;

Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas înnelucrare mai mult de 6 luni din vina părţilor, nemaîndeplinindu -se nici un act de procedură învederea judecării pricinii;

Instanţa, în baza art.248 şi urm Cpciv, urmează a constata perimată acţiunea de faţă. Pentru aceste motive,

În numele legii,H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite excepţia de perimare a cererii de chemare în judecată. Constată perimată acţiunea civilă formulată de reclamantul ..............................

împotriva pârâtului ............. ................................Cu recurs în 5 zile de la pronunţare. Pronunţată în şedinţă publică azi, ..................









171

5.42 Anexa 42 - Formular Sentinţă de perimare – parte/părţi prezente – 242alin.1 pct.21 JUDECĂTORIA …......................... Sediul .................................................

Perimare – parte/părţi prezentă/e (242 alin.1 pct.2)

DOSAR nr. ........../...../......



Reclamant: ....................................... prezent/absent/reprezentat/asistatdomiciliu/sediu..................................................

Pârât : ............................................... prezent/absent/reprezentat/asistatdomiciliu/sediu...................................................


(Alte aspecte procedurale:)* Grefierul învederează că prin încheierea de şedinţă dindata de ........... judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor şi că,potrivit referatului întocmit de grefă, la data de .............. s -a dispus, din oficiu, repunerea perol a cauzei pentru constatarea perimării.

Instanţa invocă din oficiu excepţia perimării cererii de chemare în judecată şi o pune în discuţia părţilor.

Reclamantul solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legepentru a se constata perimarea cererii pe care a dedus-o judecăţii, întrucât...................................................................

Pârâtul solicită să se constate că în cauza dedusă judecăţii a operat, de drept,perimarea întrucât ........................... şi că solicită/nu solicită obligarea reclamantului la platacheltuielilor de judecată.

J U D E C Ă T O R I A Asupra acţiunii civile introduse de reclamantul ................. împotriva pârâtului................ înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ..................., având ca obiect....................;

Având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act deprocedură a fost efectuat la data de ............., când cauza a fost suspendată în temeiuldispoziţiilor art. 242 alin.1 pct. 2 C.p.civ. pentru lipsa nejustificată a părţilor;

Văzând că în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. 3 C.p.civ. orice cerere dechemare în judecată se perimă de drept, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas înnelucrare din vina părţii timp de 6 luni, iar potrivit dispoziţiilor art. 252 C.p. civ perimarea sepoate constata şi din oficiu;

Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas înnelucrare mai mult de 6 lunidin vina părţilor, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în

vederea judecării pricinii; Instanţa, în baza art.248 şi urm Cpciv, urmează a constata perimată acţiunea de faţă. Pentru aceste motive,



împotriva pârâtului ............. ................................Cu recurs în 5 zile de la pronunţare. Pronunţată în şedinţă publică azi, .....................









172

5.43 Anexa 43 - Formular Sentinţă de perimare1 JUDECĂTORIA …......................... Sediul .................................................

Perimare – parte/părţi prezentă/e (formular)

DOSAR nr. ........../...../......



Reclamant: ....................................... prezent/absent/reprezentat/asistatdomiciliu/sediu..................................................

Pârât : ............................................... prezent/absent/reprezentat/asistatdomiciliu/sediu...................................................


(Alte aspecte procedurale:)* Grefierul învederează că prin încheierea de şedinţă dindata de ........... judecarea cauzei a fost suspendată pentru ............................ şi că, potrivitreferatului întocmit de grefă, la data de .............. s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol acauzei pentru constatarea perimării.

Instanţa invocă din oficiu excepţia perimării cererii de chemare în judecată şi o pune în discuţia părţilor.

Reclamantul solicită ................................................................................................. Pârâtul solicită ..........................................................................................................

J U D E C Ă T O R I A Asupra acţiunii civile introduse de reclamantul ................. împotriva pârâtului

................ înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ..................., având ca obiect

....................;

Având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act deprocedură a fost efectuat la data de ............., când cauza a fost suspendată în temeiuldispoziţiilor art. ........ C.p.civ. pentru ..............................;

Văzând că în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. 3 C.p.civ. orice cerere dechemare în judecată se perimă de drept, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas înnelucrare din vina părţii timp de 6 luni, iar potrivit dispoziţiilor art. 252 C.p.ci v perimarea sepoate constata şi din oficiu;

Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas înnelucrare mai mult de 6 luni din vina părţilor, nemaîndeplinindu -se nici un act de procedură învederea judecării pricinii;

Instanţa, în baza art.248 şi urm Cpciv, urmează a constata perimată acţiunea de faţă. Pentru aceste motive,



împotriva pârâtului ............. ................................Cu recurs în 5 zile de la pronunţare. Pronunţată în şedinţă publică azi, .....................







ghid pentru grefieri

Documents