Ghid metodologic pentru servicii de dezvoltare a deprinderilor de via independent

GHID METODOLOGIC PENTRU IMPLEMENTAREA STANDARDELOR DE CALITATE PRIVIND DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR DE VIATA INDEPENDENTA

REALIZAT DE WORLD LEARNING IN CADRUL PROGRAMULUI CHILDNET

Autori:Prof.Dr.Sociolog Sorin Mitulescu

Psih. Dan Parvu

As.social Daniel Chirila

Psih. Ovidiu Ionescu, consultant World Learning.

Cuprins

1. Introducere

Despre rostul ghidului, la ce folosete ghidul, cum poate fi utilizat? Cui se adreseaz ? Organizarea intern a ghidului.

Cadrul conceptual. Ce este deprinderea de via ? Care este importana ei?

Principii n activitatea s.d.d.v.i.

2. Evaluarea iniial i adresarea

a) Clienii serviciilor de formare de deprinderi de viat (Cum sunt depistai cei care au nevoie de formare ? Cazuri, exemplificri)

b) Abordarea difereniat a deprinderilor de viata independenta si a competentelor sociale: la diferite varste, copiii cu dizabiliti. Ce servicii pot fi avute in vedere pentru deprinderi de viata adaptate clientilor cu nevoi speciale?

c) Evaluare psihologica si stabilirea potentialului de integrare socio-profesionala a adolescentilor si tinerilor: metode si tehnici de evaluare, includerea datelor evaluarii in planul individual al copilului/tanarului.;instrumente de evaluare care pot fi folosite (de ex. chestionarul puncte tari nevoi. Tehnica aplicrii acestuia.)

3. Planificarea activitii

a) Programul individualizat de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta potrivite cu varsta, personalitatea si aspiratiile fiecarui copil.

b) Planul individual de formare ( element al P.I.S i al P.I.P. ).Durata formrii n funcie de nivelul evaluat de dezvoltare a unor deprinderi.

c) Metodologia planificrii: obiective educative de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta specifice, realiste, masurabile; indicatori ( SMART ), activiti.

d) Planificare flexibil:evaluarea pe parcurs ( intermediar )

e) Participarea activa a copiilor, familiei, partenerilor sociali pentru implementarea cu succes a activitatilor de DVI

4. Asistenta clientilor in formarea deprinderilor de viata independenta PAG

a) Definitie si caracteristici ale procesului de consiliere;

b) Conditii ale consilierii eficiente. Metode si tehnici de consiliere, conditii cadru pentru desfasurarea consilierii;

5. Supervizarea

a) Definitia supervizarii si caracteristici ale supervizarii echipei profesionale;

b) Metode de supervizare (individuala si de echipa);

c) Metode de cercetare studiul de caz in analizarea eficientei programelor de deprinderi de viata si in managementul de caz.;d) Cum se poate asigura o monitorizare si un control al activitatii de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta in cadrul serviciilor alternative ale SPSPC/OPA?;

e) O mostra de strategie intersectoriala de dezvoltare a deprinderilor si integrare profesionala. (poate fi adaptata cea spaniola). (sau un model de integrare sociala si profesionala); D.P.

6. Dezvoltarea deprinderilor : activitatea s. d. v. i. a) Proceduri de oferire a serviciilor de formare n funcie de nivelul evaluat al deprinderilor de via;b) Pregtirea pentru ieirea din sistem i acomodarea cu independena;c) Servicii ( activiti ) de dezvoltare a deprinderilor de viat independent;d) Exemple de module de formare a deprinderilor; d1. Deprinderi simple , de baz. d2. Deprinderi complexe , softe) Metode i tehnici de lucru n formare.Exemple de activitati practice, de invatare, de exersare, experimentare sau activitati cu caracter profesional PAGINA 82

f) Utilizarea resurselor existente, locaii ce pot fi utilizate, costuri ale formrii de deprinderi. Exemplificri;g) Elemente specifice privind programele de formare a dvi la copii si tineri peste 18 ani care beneficiaza de sistem rezidential autonom.7. Formarea formatorilor i consilierilor pentru d.v.i.

a) Planul de formare continua pentru personal in domeniul deprinderilor de viata.

b) Cine are experien i poate fi solicitat ca resurs ? De unde se poate nva. O list a organizaiilor, centrelor de resurse cu experien n domeniul formrii de deprinderi de via;c) Resurse bibliografice, lucrri de specialitate, site-uri, instrumente ce pot fi folosite

8. Lista de termeni

9 . Lista de lucrari ce pot fi consultate

10. ANEXE

Cap 1. Introducere

________________________________________________

Ghidul metodologic este un instrument la ndemna celor care lucreaz n serviciile de formare, dezvoltare i mbuntire a deprinderilor de via independent pentru adolescenii i tinerii aflai n evidena sistemului de protecie a copilului.

Ghidul se adreseaz ntr-un stil accesibil fa de potenialii utilizatori , persoane cu pregtire divers i cu roluri diferite n raport cu clienii darr toi avnd posibilitate s ajute la formarea i dezvoltarea deprinderilor de via independent: refereni de formare, manageri de caz, lucrtori n servicii de tip rezidenial i centre de zi, asisteni maternali profesioniti, prini. Pornind de la cerinele formulate n standardele minime obligatorii n vigoare , autorii au cutat s propun soluii posibile la cerinele dezvoltrii deprinderilor de via independent ale diferitelor categorii de clieni.

Deprinderile de via independent

Specific fiinei umane este ponderea deosebit de mare a comportamentelor nvate n raport cu cele nnscute.Deprinderile reprezint asemenea comportamente nvate despre care, un cunoscut psihologspunea c l nsoesc continuu pe om, putnd reprezenta un mare ajutor dar i mai mare handicap: unele l pot propulsa nainte, asigurnd succesul aciunilor sale, altele l pot trage n jos pn la ratarea complet. Din alt perspectiv, unele deprinderi sunt abiliti de a face ceva legat de obiecte, altele sunt priceperi n relaiile cu ali oameni; unele au un caracter concret (deprinderi tangibile ), altele sunt mai abstracte, mai puin palpabile ( deprinderi intangibile ), dar tot att de importante.

Deprinderile pentru viaa independent sunt acele abiliti tehnice i psihosociale, nsuite pn la automatism, care i permit individului s duc o existen normal, fr a depinde de asistena din partea societii i folosind oportunitile pe care societatea i le ofer.

Sintagma via independent nu trebuie s ne creeze impresia c ar fi vorba despre o viaa unui individ singuratic care duce o existen n afara societii, fr reguli care trebuie respectate. Dimpotriv, viaa independent reprezint viaa de zi cu zi, n societatea modern, mpreun cu semenii notri.

Viaa independent poate fi dobndit n mai multe grade n funcie de potenialul biologic i psihologic al copiilor i tinerilor.Pentru tinerii cu handicap va fi vorba desigur despre o independen limitat .

Categorii de deprinderi

Deprinderile pentru viaa independent nu epuizez lista posibilelor deprinderi ce pot fi nsuite de un copil pn la vrsta maturitii. Cnd vorbim depre deprinderi de via independent ne referim la acel bagaj minim de abiliti care i permit deintorului s desfoare o via social normal, ne(mai)avnd nevoie de asisten sau acompaniere din partea serviciilor sociale.

Putem distinge mai multe domenii de deprinderi care se formeaz pe parcursul socializrii copilului i adolescentului, instalndu-se treptat i contribuind la formarea unei personaliti adaptate din punct de vedere social i cultural:

Domeniul deprinderilor de via zilnic : nutriie, planificarea meniului, cumprarea alimentelor, prepararea mncrii, comportamentul corect la mas, curenia buctriei i depozitarea mncrii, managementul i sigurana casei.

Domeniul deprinderilor privind gestiunea locuinei i folosirea resurselor comunitare : se refer la acele arii de deprinderi necesare pentru ca un tnr s fac o tranziie pozitiv ctre comunitate. Sunt incluse gestiunea locuirii, transportul i resursele comunitare.

Deprinderi privind managementul banilor: se concentreaz pe arii de deprinderi care i ajut pe tineri s ia decizii financiare nelepte; noiuni despre bani, economii, venituri i impozite , operaiuni bancare, obinerea de credite, plan de venituri i cheltuieli ( buget personal ), abiliti de consumator.

Deprinderi privitoare la ngrijirea personal: promoveaz dezvoltarea fizic i emoional armonioas a tnrului prin igien personal, stil de via sntos, sexualitate corect.

Deprinderi viznd dezvoltarea social: se concentreaz asupra modului n care tnrul se relaioneaz cu ceilali prin dezvoltare personal, contiin cultural, comunicare, relaii sociale.

Deprinderi pentru integrare profesional: se refer la ariile de deprinderi care i ajut pe tineri s i finalizeze programele educaionale i s urmeze o carier conform interesului lor. Acest domeniu include deprinderi privitoare la planificarea carierei , angajare, luarea deciziilor i pregtire prin studiu.

De ce formm i dezvoltm deprinderi pentru viaa independent ?

Obiectivul formrii i dezvoltrii deprinderilor pentru viaa independent este foarte potrivit mai ales pentru acei adolesceni care au fost lipsii de posibilitile normale de a-i nsui pe durata copilriei, deprinderile adecvate de via, neputnd folosi imitaia maturilor ( n absena modelului familial) sau metoda ncercrii i erorii ( primind prea multe lucruri dea gata sau fiind constrni s adopte soluiile prestabilite, iar n alte cazuri nefiind suficient de motivai s caute singuri rezolvarea).

Situaii de acest fel nu sunt specifice doar copiilor crescui n instituii. i copiii din familii naturale sau ncredinai unor asisteni maternali pot acuza deficiene n privina deprinderilor de via independent.Si ei pot avea nevoie s dezvolte anumite deprinderi, se pot confrunta cu deficiene de socializare, de adaptare la viaa social i la cultura comunitii din care fac parte.

CASETA-Serge Moscovici citat in cartea Psihologia relatiilor cu ceilalti Polirom 1998

Competente sociale

Multiple elemente ale personalitatii, precum si experienta personala, suportul colectiv precum si prezenta sau absenta unor deficiente sau incapcitati determina asa numiteleCompetente sociale. Prin acestea intelegem pattern-uri ale comportamentului social care dau indivizi competenti din punct de vedere social, cu alte cuvinte capabili sa produca efectele dorite asupra celorlalti indivizi. Acestea sunt cultivate din motive strict personale ca de ex: dorinta de a fi popular, de a se face placut celorlalti sau datorita raportarii la ceilalti , mimetismului, identificarii cum ar fi dorinta de a invata, competente profesionale, competente de viata in general (Serge Moscovici-Polirom 1998). In general, se considera ca prezenta acestor competente pot influenta radical viata sociala si chiar sanatatea mentala. Ca urmare a acestor concluzii s-au dezvoltat diverse programe de antrenare a competentelor sociale chiar si la bolnavi psihic sau chiar pentru anumiti indivizi provenind din diverse medii profesionale. Ideile progresiste propuse de aceste tipuri de programe pun in discutie chiar competente ce tin de viata intima, ex: competente si aptitudini sexuale sau munca in anumite conditii, munca in strainatate, participarea la formari de pregatire pentru interviuri profesionale,etc. Competentele sociale constituie in egala masura un model de comportament social care utilizeaza analogia intre performanta sociala si competentele motrice, de ex: sofatul.

Necesitatea antrenarii competentelor sociale

Pentru dezvoltarea competentelor sociale sunt propuse mai multe tehnici: jocul de rol, grile de indicatori efectivi ai performantei, evaluarile prin comparatie intre indivizi. Cati indivizi au nevoie de antrenare, se intreaba Moscovici, presupunand ca acest tip de formare ar fi eficace? Se poate spune ca toti indivizii si-ar putea ameliora competentele sociale insa cu siguranta se poate afirma ca exista diferente intre indivizi in ceea ce priveste prezenta acestor competente.

Dupa autor indivizii cei mai lipsiti de competente sunt:

- copiii respinsi, in general, datorita agresivitatii sau turbulentelor ori cei lipsiti de prieteni sau izolati;

- adolescenti si tineri singuri, timizi, non-conformisti sau cu probleme sexuale. Aproximativ 40% dintre studenti se declara timizi, 55% dintre ei sunt adeseori singuri;

adulti care nu au prieteni sau cei care au probleme conjugale (un al treilea divort sau probleme cu copiii;

- persoanele varstnice singure, care intampina dificultati in a pastra legatura cu familia sau care au un caracter dificil.

In contextul deprinderilor de viata, competentele sociale acopera o arie larga de elemente caracteristice comunicarii sociale. Conditiile de crestere, algoritmul superficial educativ al CP-urilor si mai ales probabilitatea redusa ca in aceste servicii copilul sa poata experimenta roluri si competente ii face subiectii principali ai unui program de antrenare. In general, majoritatea profesiilor, conditiilor de invatare, conditiilor de trai colectiv presupun contacte cu celalalt. In ceea ce priveste activitatea profesionala, meseriile in general solicita competente specifice. Stim insa, ca in ceea ce priveste performanta profesionala a tinerilor din CP este redusa precum capacitatea de a se stabiliza la un loc de munca. Adesea se constata un comportament demisiv pe fondul imposibilitatii de a se concentra pe o sarcina specifica, sensibilitatii sociale interpersonale care ii face vulnerabili in fata autoritatii pe care nu o recunosc sau ale carei exigente le considera discriminari (ex: am plecat pentru ca mi-a spus sa nu mai stau, cred ca are ceva cu mine ca sunt din casa de copii).

Ca sa descriem conceptul in aplicarea lui la diferite categorii putem adauga ca si bolnavii mintal sau persoane cu o anumita tulburare psihica au deseori carente la nivelul competentelor sociale. Multi dintre adultii neadaptati social cu tulburari nevrotice prezinta carente in functie de diferitele comportamente ale competentei sociale (in cazul nostru competenta este la un nivel superior fata de deprindere sau poate fi numita deprindere complexa) care pot fi: gratificatie, asertivitate, comunicare non-verbala deficienta, mijloace de conversatie reduse, etc.

Asertivitatea= capacitatea de a influenta, de a exprima opinia intr-un mod adecvat fara constrangeri interioare, capacitatea de a-l comada pe celalalt. Dupa Lazarus 1973 asertivitatea comporta 4 elemente:

Refuzul cererilor;

- cereri de favoruri si formularea de cereri;

- exprimarea sentimentelor pozitive si negative;

- initiere, continuarea si incheierea unei conversatii.

Gratificatia= sprijinul , considerata a fi cheia prieteniei, incurajarea, sprijinul, atentie fata de ceilalti.

Comunicarea non-verbala= semnele sociale ale competentelor sunt multe non-verbale; Factorul general de expresivitate non-verbala:

Diferite expresii ale fetei;

Privirea intensa;

Apropiere mai mare;

Voce mai puternica, mai ascutita, mai expresiva;

Mai multe gesturi indreptate spre ceilalti, mai putine gesturi indreptate spre sine

Comunicarea verbala=se afla in centrul performantei si competentei sociale;

Empatia= capacitatea de a impartasii emotia resimtita de ceilalti;

Cooperarea = consta in a tine cont de obiectivele celorlalti si de propriile obiective astfel incat sa fie atinse toate obiectivele mentionate.

Cunoasterea si rezolvarea problemelor = unele aspecte ale competentelor sociale sunt in afara constiintei, tin de subconstient dar pot fi evocate. In domeniul competentelor sociale comportamentul este stabilit de un anumit numar de reguli informale pe care indivizii le cunosc ex: regula tertului, in prietenie nu se accepta sa tradezi confidentele, sa critici in public. O alta conditie este sa cunosti si sa intelegi adevarata natura a situatiilor si relatiilor. S-a demonstrat ca adolescentii non-conformisti care nu au prieteni au idei false despre prietenie: notiuni ca loialitate, angajament si atentie acordate celorlalti le sunt total straine

Prezentarea de sine = imaginea de sine este ansamblul ideilor pe care un individ le are despre sine, despre rolul sau, despre meserie, trasaturi de caracter si corpul sau./ Respectul fata de sine este limita pana la care un individ are o parere buna despre el insusi/ Prezentarea de sine este comportamentul care vizeaza influentarea manierei in care suntem vazuti de ceilalti. (in prezentarea de sine , spre exemplu, jena face parte din anxietatea sociala rezultand in parte dintr-o atentie excesiva fata de sine si din teama de a nu fi dezaprobat de ceilalti)

Modelul competentelor sociale dupa modelul competentei motorii (ex: mersul pe bicicleta, sofatul)

Perceptie

Bucla de feedback

Motivatie Transfer Schimbari in

obiectiv lumea exterioara

Reactii

motrice

Cap 2. Cum se formeaz deprinderile pentru via independent ___________________________________________________________________

nsuirea deprinderilor necesare pentru a tri pe cont propriu reprezint un proces care dureaz ntreaga via.

Aa cum se mentioneaz n standard ( 3.2.4), pregtirea pentru viaa independent este o form particular de educaie non-formal, participativ, de stimulare i dezvoltare personal.

Formarea i dezvoltarea de deprinderi se poate face n dou modaliti:

- ca o activitate organizat cu scopul formrii sau dezvoltrii unor deprinderi de via independent;

- ca o latur a diferitelor activiti educative la care iau parte adolescenii n instituiile rezideniale sau n cadrul ngrijirii AMP.

Formatorii de deprinderi pornesc de la ideea c acele deprinderi pe care copiii / adolescentii- tinerii nu le au, se pot dobndi prin exerciiu, voin ( n baza unor motivaii corespunztoare ) i cu ajutorul unor persoane de sprijin. Dup nvare i cteva repetri, deprinderile se automatizeaz. La vrsta lor, aceti copii/adolescenti- tinerii pot nc s i mreasc eficiena aciunilor, s devin mai ncreztori n propriile fore, s i mbunteasc raporturile cu cei din jurul lor, sa dobandeasca un control mai bun asupra propriei lor viei.

O abordare bazat pe dezvoltare recunoate faptul c nvarea se produce n timp i copiii progreseaz printr-o serie de etape sau niveluri pe msur ce procesul se desfoar.

Ciclul formrii deprinderii cuprinde urmtoarele etape principale:

Definirea deprinderii :

- generarea de exemple,

- ncurajarea repetrii verbale i a aciunii,

- corectarea nelegerilor greite;

Promovarea unei deprinderi performante prin : - asigurarea condiiilor pentru a practica sub supraveghere i cu asigurarea unui feed-back adecvat; - evaluarea performanei; - emiterea unor recomandri de corectare;Asigurarea meninerii durabile a deprinderii prin :

- oportuniti pentru practica personal;

- stimularea autoevalurii i a ajustrilor de comportament.

Nivelurile de nvare utilizate n modelul de dezvoltare sunt menionate n figura de mai jos:

Niveluri de nvare

Nivel de nvareDefiniieObservaii privind metoda

ContientizareCursantul achiziioneaz informaii. La acest nivel el ar trebuis fie capabil s identifice, s descrie sau s ofere informaii depre subiectul respectiv.Instructorul urmeaz s prezinte informaii. La finalul sesiunii se va atepta ca tnrul s descrie sau s explice ce a nvat despre subiectul abordat.

Cunoatere abstract i nelegere

Cunoatere practic ( tie cum )Cursantul ncepe s aplice cunotinele dobndite prin instruire. Ar trebui s prezinte o anumit ndemnare n realizarea practic dar mai mult sub form de exerciiu didactic sau simulare n mediul de nvare.Trebuie creat ocazia de a pune n practic acel comportament despre care s-au oferit informaii.De regul se simuleaz situaii de via real. Adesea sunt acelea de care tnrul poate avea nevoie n viitor.

Capacitate de a faceCursantul ajunge s utilizeze cunotinele dobndite n afara mediului de studiu. El este capabil s demonstreze deinerea deprinderii n mod regulat, fiind contient de progresele sale.Se ofer ocazia de a exersa n lumea real, punndu-i pe cursani n situaia de a demonstra ce sunt n stare s fac i n acest fel s capete ncredere n propriile lor fore.

Sursa :

Serviciile pentru dezvoltarea deprinderilor de via independenta.Scopul principal al serviciilor pentru deprinderi de via independent este de a le oferi adolescenilor acele competene necesare pentru a tri o via adult sntoas, util i independent.

Serviciile care au ca scop formarea de deprinderi pentru o via independent trebuie s fie in concordan cu nevoile n continu schimbare ale tinerilor, pe msur ce

acetia i dezvolt competenele i i mbuntesc performanele.

Activitile pentru dezvoltarea d.v.i. se pot desfura n cadrul unui serviciu specializat sau n cadrul altor servicii pentru protecia copilului: servicii de tip rezidenial, centre de zi, asisteni maternali profesioniti.

Serviciile pentru o via independent se adreseaz adolescenilor care au fost separai de familie i au nevoie s obin acele deprinderi necesare unei viei sntoase, utile i responsabile ca aduli independeni.Asemenea adolesceni pot fi cei care:

au prsit/urmeaz s prseasc sistemul de protecie a copilului

au dizabiliti dezvoltaionale

nu au locuin

triesc ntr-o form de reziden temporar

au familii fr suficiente resurse pentru a-i sprijini n obinerea unei viei independente.Principii de lucru pentru SDVIIn activitatea serviciilor pentru dezvoltarea deprinderilor de via independent trebuie respectate o serie de principii care asigur concordana acestor servicii cu valorile recunoscute privind educaia i asistena social i cu activitatera celorlalte servicii i activiti din sistemul de protecie social.

In toate aciunile care se realizeaz in cadrul serviciului pentru formarea deprinderilor de viata primeaz interesul superior al copilului. .. (Principiul interesului superior al copilului )

Serviciul pentru formarea deprinderilor de viata se adreseaz copiilor indiferent de rasa, religie, limba, sex sau orice alta apartenena etnica, sociala sau cultura.. (Principiul nondiscriminarii si egalitii anselor)

Relaia profesionitilor cu copilul i cu familia sa pe durata formrii i dezvoltrii de deprinderi de via trebuie s in seama de :

Exprimarea liber a sentimentelor, gndurilor si temerilor copilului si ale familiei n relaia cu profesionitii;

Receptivitatea profesionistului fa de problemele copilului si familiei, dublat de capacitatea sa de a formula un rspuns adecvat;

Acceptarea si atitudinea non-acuzatoare a profesionitilor fa de slbiciunile si greelile familiei si ale copilului;

Autodeterminarea persoanei, recunoaterea dreptului si nevoilor copilului si familiei de a alege o anumit soluie, n funcie de capacitatea lor de a lua decizii pozitive;

Asigurarea confidenialitii informaiilor cu caracter personal, dezvluite n timpul relaiei profesionale cu copilul si familia acestuia.

Serviciul pentru formarea deprinderilor de viata se bazeaz pe implicarea comunitilor locale si pecolaborarea instituiilor si organizaiilor de la nivel local si judeean pentru rezolvarea situaiei copiilor. Se acorda o importanta speciala responsabilizarii comunitii in ceea ce privete rezolvarea problemelor copiilor (Principiul descentralizrii si responsabilitii comunitii )

Activitile din cadrul serviciului pentru formarea deprinderilor de viata se desfoar in spiritul demnitii, libertii si respectului fata de semeni, acordandu-se o atenie prioritara intaririi coeziunii sociale in abordarea problematicii referitoare la copil, cu referire speciala la grupurile cele mai vulnerabile - copiii in dificultate. (Principiul solidaritii).

Fiecare caz este tratat individual urmarindu-se un plan individual de intervenie. Individualizarea metodelor de lucru, adaptate la nevoile copilului, n funcie de diferenele personale: bio-psihice, educaionale, culturale etc.;

(Principiul interveniei personalizate )

Coordonarea serviciilor si resurselor se realizeaz la nivel local, cat mai aproape de clienii, copiii, adolescenii si familia care are nevoie de sprijin si asistenta.. (Principiul proximitii / subsidiaritate)

Activitile de deprinderi de viata sunt coordonate de ctre un responsabil de caz si au drept scop atingerea situaiei de permanenta si sigurana pentru copil. (Principiul permanentei si continuitii )

Toate activitile din cadrul serviciului se realizeaz pe baza de contracte de colaborare si parteneriat intre instituii, ministere, autoriti locale, organizaii neguvernamentale, etc. (Principiul contractului multiparti )

Respectarea elementelor minime de bun practic i a standardelor n vigoare) (Principiul interveniei standardizate )

Evaluarea iniial i adresarea

A . Clienii serviciilor de formare de deprinderi de via

Cea mai important i numeroas categorie de clieni pentru sdvi o reprezint tinerii care au suferit un regim ndelungat de instituionalizare, fiind privai de posibilitile normale de nsuire a deprinderilor .

Deficiene privind deprinderile la adolescenii i tinerii aflai n ngrijire rezidenial.

Studiile de specialitate relev o serie de trsturi specifice acestor adolesceni:

- ntrzieri n dezvoltarea fizic i motorie;

- retard intelectual i de limbaj;

- dificulti n comportamentul social, ca urmare a inabilitii de a forma si pstra relaii cu ceilali copii i aduli, a incapacitii de a respecta reguli, a lipsei sentimentului de vinovie;

- o tulburare emoional profund care st, n fapt la baza tuturor celorlalte distorsiuni.

Este evident c mediul de via i pune amprenta pe comportamentul i structura mental a copiilor i tinerilor crescui n instituii. O caracteristic a cadrului de via din centrele de plasament este neadecvarea sa i promovarea unor trsturi disjunctive cu mediul social. Copiii suport adesea situaii de disonan cognitiv, de confuzie. Nefiind suficient informai sau primind informaii distorsionate, neveridice, le este foarte greu s crediteze anumite date, s acorde relevana i s ia decizii n virtutea unor convingeri i certitudini.

Se pune ntrebarea : au aceti copii alt structur mental? Alt gndire? Mai degrab este vorba de cultura speciala ( instituional ) n care ei s-au maturizat i n care triesc pn la revocarea msurii de protecie. Comportamentele lor sunt patternuri nsuite prin socializarea instituional, dar care devin modaliti dezadaptative n condiii de via n mediu deschis.

Comportamentul lor se explic prin aceea c le lipsesc anumite experiene foarte timpurii. Si astfel, deprinderile lor de via ajung s fie diferite de ale celorlali oameni. Nu se poate spune c nu au deprinderi, ci numai c au deprinderi ce nu satisfac cerinele vieii independente. Deprinderile lor sunt pentru o altfel de via dect cea care i asteapt n mod normal, n viitor, n societate. Nici nu este cazul s comentm dac sunt deprinderi bune sau rele. Important este, c cele mai multe sunt deprinderi care n viaa independent nu folosesc sau pot fi duntoare.

Iat mai jos o serie de situaii de via specifice instituiilor, cu posibile repercursiuni la nivelul deprinderilor:

Domeniul deprinderilor de via zilnic

Nu se cunosc suficient alimentele de baz i compoziia felurilor de mncare care se servesc.

La un centru rezidenial , copiii nu vzuser niciodat o pine ntreag ci numai tiat n felii. Ei nu-i imaginau la ce servete o furculi pentru c pn atunci primiser la mas doar linguri (din dorina celor care i ngrijeau de a preveni posibile accidente ).

Invitai s aleag un fel de mncare de pe o list de meniuri, au avut dificulti

(pentru c niciodat nu fuseser n situaia de a opta ).

Adolesceni de 16-17 ani au fost pui n ncurcatur atunci cnd a trebuit s-i cumpere dintr-un magazin alimente pentru 2-3 zile pentru c nu puteau aprecia ct consum. Erau nclinai s cumpere cu precdere conserve sau dulciuri i se orientau greu dup alimentele pe care le cutau.

Domeniul deprinderilor privind gestiunea locuinei i folosirea resurselor comunitare

Muli nu au experimentat niciodat dormitul cu capul pe pern, asemenea accesorii normale ntr-o locuin obinuit, fiind interzise n instituie.

Curenia fiind n sarcina personalului de ngrijire, deprinderile de a face curat, de a folosi substane pentru curat sau detergeni pot ntrzia s apar.

Mai mult dect att, unii copii pot s i formeze impresia c ei nu trebuie s se preocupe de curenia locuinei pentru c exist persoane nscinate n mod expres cu aa ceva.

Deprinderi privind managementul banilor

Dac nu se primesc bani de buzunar, este de ateptat ca tinerii s nu-i formeze deprinderi corespunztoare privind gestiunea acestor bani. Cnd i au, i cheltuiesc repede, fr nici o judecat. In conditii de austeritate, copiii se obisnuiesc s utilizeze ca moned de schimb orice cadou sau obiect pe care l primesc.

Din observarea comportamentului tinerilor revocai dup instituionalizare prelungit rezult c tinerii pot avea dificulti mai ales n ce privete planificarea cheltuielilor n funcie de venituri.

Deprinderi pentru integrare profesional

Tinerii se lovesc de prejudecile unor patroni care nu vor s aud de angajai provenii din casa de copii. Cei mai muli tineri pot s aib lacune cu privire la locul- instituia unde ar putea s se adreseze pentru gsirea unui loc de munc i s nu tie s scrie un c.v. sau cum s se comporte la un interviu. Chiar dac au mai lucrat, dar fr contracte de munc, nu au suficiente cunotine cu privire la drepturile angajatului i obligaiile angajatorilor. Cnd lucreaz undeva, intr uor n conflicte sau nu reuesc s fac o impresie bun, trdndu-i inadaptarea.

Deprinderi viznd dezvoltarea social

Anumite practici n relaiile copiilor care triesc n instituii le pot crea acestora o situaie de stigmatizare n afara instituiei. Muli se pot simi etichetai fa de colegii lor din coal i din cartier. Atunci, ei evit s-i asume propria identitate . Imaginea de sine este puternic afectat i consecina este marea lor suspiciune n legtur cu prerea celorlali despre ei.

Modalitile de a-i procura cele necesare, de a stabili relaii, de a onora un contract social, de a-i face prieteni, pot fi marcate de duplicitate. Viaa n instituie duce la o pronunat dependen de grup: grupul de colegi este principala sursa de pattern - uri comportamentale i valori personale, i este mediul esential cu rol important n socializare. In acelasi timp, grupul ndeplineste i un rol de securizare, prin modul n care i ajut pe copiii s fac fa situaiilor de adversitate, momentelor de nelinite , de suferin prin intervenia suport a grupului.

O alt observaie este legat de slaba responsabilizare a tinerilor fa de viaa lor n general. Majoritatea consider c toate problemele lor ar disprea dac ar avea bani, iar aceti bani ar trebui s li se dea n virtutea faptului c sunt copii orfani, iar acest aspect le ofer, n viziunea lor, nite drepturi pe via. Expresii de genul nou cine ne d bani de haine, case, locuri de munca sunt de natur s scoat n eviden expectaii nerealiste n raport cu societatea i o lips de mobilizare fa de ei nii.

Cadrul restrns de via, limitat la scoal i centru, i poate determina s adopte un comportament defensiv fa de orice element care le-ar putea provoca insecuritate, disconfort psihic, situaii de inferioritate.

Chiar atunci cnd dispun de anumite cunotinte mai multe la anumite capitole, mai puine la altele,ceea ce le lipsete cel mai tare tinerilor din instituii este ncrederea n forele proprii, dorinta de a da piept cu viaa din afara centrelor.

Deprinderile dobndite n instituii prezint uneori i unele atuuri de adaptare ( puncte tari):

Uneori se constat o competen social mult mai dezvoltat a copiilor crescui n condiii instituionale de colectivitate dect la cei crescui n mediul familial, ntr-o constelaie restrns de relaii.

Muli copiii crescui n instituii sunt sensibili i comunicativi.

Totui, pe ansamblu, deficienele i incompetenele comportamentale rmn preponderente n raport cu punctele tari.

b.Abordarea difereniat a deprinderilor de via: la diferite vrste

Deprinderile sunt specifice anumitor grupe de vrst; la vrste mai mici ateptm deprinderi simple, concrete, la vrste mai mari ateptm deprinderi complexe, cu grad mai ridicat de abstracie. Totui, adolescenii nu nva deprinderile n ordine cronologic.Este posibil ca tineri cu vrst mai mare s fi omis o deprindere pe care semeni ai lor au nvat-o la o vrst mai mic. Acest fapt este cu att mai posibil cu ct unii tineri au avut experiena mai multor plasamente i ntreruperi succesive n educaie.

Grupa de vrst 8 14 ani evideniaz nevoia de stimulare suplimentar a dezvoltrii personalitii lor .Contactul cu mediul deschis este foarte limitat i nu sunt obinuii s dezvolte strategii adaptative.Stimularea participrii se face adesea prin oferitrrea unor mici cadouri dulciuri, fructe etc. Pentru facilitarea exprimri ieste eficient utilizarea suportului grafic.Copiii se simt adesea n competiie unii cu alii. Confruntarea , reuita sunt foarte importante, iar dorina de a fi tratai cu mai mult atenie dect restul colegilor este foarte pronunat.Pe alocuri atitudinea poate fi presrat cu comportamente cu tem agresiv la adresa celorlali, pornind de la nevoia de afeciune pe care o resimt aceti copii.

Grupa de vrst 15 -18 ani prezint o problematic aparte. Ei se apropie de momentul asumrii de responsabiliti individuale. De aici pot pleca reacii revendicative, stri de nemulumire i chiar suspiciune. Cei mai muli traiesc ntr-o stare de incertitudine n legtur cu viitorul lor i au lacune n ceea ce privete cunoaterea propriei personaliti.Uneori acestor tineri le este greu s se raporteze la cineva pe carel percep ca pe o autoritate, ca la un egal. Acest impas poate fi depit dac este practicat o comunicare dechis , sincer, n raport cu adiulii i pe tema nevoilor lor. Aceti tineri sunt reinui n a vorbi despre ei nii i a analiza n grup problemele lor. Rezistena la verbalizare este determinat uneori de team , alteori de lipsa exerciiului n a se autoevalua. Le este greu s decid pentru viitorul lor profesional care le provoac stri emoionale ncrcate negativ i au nevoie de clarificarea criteriilor de apreciere.

Practica asistentei sociale a copilului necesita cunoasterea procesului de dezvoltare a acestuia de la stadiul de sugar neajutorat la acela adultului independent, deoarece, pentru a judeca daca vreunul din aspectele emotional, sociale sau de personalitate este anormal, acestea trebuiesc comparate cu limitele normalului pentru grupul de varsta respectiv.

Primii ani de viata

Dezvoltarea normala a copilului

Este foarte important atasamentul copilului fata de parintii sai;

Sunt foarte importante legaturile emotionale selective.

Primul an de viata

- dezvoltare rapida, motorie si sociala;

- la 3 saptamani sugarul zambeste celor din jur;

- la 6 luni apare zambetul selectiv;

- la 8 luni apare frica de straini;

- curand dupa aceea, anxietate atunci cand este despartit de mama;

- la sfarsitul primului an copilul trebuie sa aiba o relatie foarte sigura si foarte apropiata cu mama sa;

- copilul a inceput sa invete obiectele din jurul lui, relatiile cauzale simple si relatiile spatiale;

- copilului ii face placere sa emita sunete, poate si cateva cuvinte.

Anul al doilea de viata

- perioada de dezvoltare rapida;

- copilul incepe sa-si doreasca sa-si multumeasca parintii;

- este anxios cand parintii nu sunt de acord cu el;

- incepe sa invete sa-si controleze comportamentul;

- comportamentul de atasare este bine stabilit;

- explozii de manie (mai ales daca nu i se indeplinesc dorintele de a explora), care nu dureaza mult si se diminueaza pe masura ce copilul invata sa accepte constrangerile;

- la sfarsitul celui de-al doilea an copilul poate lega 2-3 cuvinte.

Anii prescolari (2-5 ani)

- crestere rapida a capacitatilor intelectuale;

- crestere rapida in complexitate a limbajului;

- inceput de dezvoltare sociala care creste odata cu interactiunea cu fratii, cu alti copii, cu adultii;

- inceputul identificarii cu parintii si al adoptarii standardelor lor;

- scad in intensitate exploziile de manie si dispar inainte de varsta scolara;

- curiozitate vie; un mare numar de intrebari;

- imaginatie bogata si intensa;

- obiectele tranzitionale capata importanta pentru copil, il linistetsc si il ajuta sa doarma;

- intelege diferentele dintre barbati si femei, dupa imbracaminte, comportament si anatomie;

- jocul si explorarea sexuala sunt comune in aceasta etapa;

- de dezvolta mecanismele de aparare si, ca urmare, copilul poate face fata anxietatii izvorate din emotii inacceptabile.

Copilaria de mijloc (5-10 ani)

- copilul isi intelege identitatea (baiat sau fata);

- isi intelege pozitia in familie;

- face fata scolii (a dobandit concepte numerice, citeste, scrie);

- invata care ii sunt limitele;

- se rafineaza si dezvolta in continuare mecanismele de aparare;

- se dezvolta constiinta;

- se dezvolta standardele de comportament social.

Adolescenta

- este perioada dintre copilarie si stadiul adult;

- transformari fizice provocate de pubertate (la 11-13 ani la fete si 13-17 ani baieti);

- constientizarea propriei identitati si individualitati;

- constiinta de sine;

- preocupare despre a sti cine sunt;

- incep sa fie luate hotarari despre viitorul in viata;

- importanta crescuta a grupului de prieteni;

- apartenenta la un grup (care ajuta in dobandirea independentei);

- crestere in interes si activitati heterosexuale;

- la sfarsitul adolescentei, afectiune pentru sexul opus si dorinta sexuala.

B. Caracteristicile parintilor si ale familiilor de privenienta ale clientului.

Cu exceptia cazului in care unuia dintre copii i-au decedat toti membrii familiei, in sistemul de ocrotire si protectie a copilului sunt clienti copii ai caror parinti i-au abandonat.

Motivele abandonului sunt problemele si dificultatile in gestiunea propriei vieti dar si pe aceea a copiilor lor. Uneori problemele adultilor cu care au fost / sunt in contact copiii si mai apoi tinerii institutionalizati sunt internalizate si odata ajunsi clienti ai S.D.V.I. se manifesta adesea ca o repetare a greselilor si patologiei celor de la care au fost imprumutate. Nu trebuie in acest caz subliniata importanta sanatatiimintale si morale a celor care lucreaza cu copii.

Probleme in familia copilori institutionalizati:

1. Parinti cu afectiuni psihice.

2. Parinti imaturi afectiv.

3. Parinti provenind din medii cu risc de abandon.

4. Parinti care sunt toxico-dependenti.

5. Parinti expusi la violenta (sau victime ale violentei)

6. Parinti care au suferit mari pierderi.

7. Parinti cu condamnari penale.

8. Parinti cu nevoi speciale

9. Parinti care nu au avut parte de o ingrijire suficient de buna in copilaria lor.

Sunt relativ rare cazurile in care clientii ai S.D.V.I. au suferit tulburari la varsta copilariei totusi sunt mult mai frecvente decat in populatia generala. O parte din acestea se remit fara urmari pana in tinerete totusi o mare parte necesita supraveghere si tratament lasand urmari si sechele in personalitatea celui ce va deveni client al S.D.V.I. iar o foarte mica parte dintre tulburari necesita o ingrijire, un cadru si o atentie deosebita. Iata de ce este necesar ca aceste tulburari sa fie cunoscute nu doar de specialisti (medici, psihologi, psihoterapeuti) ci si de catre restul personalului care lucreaza direct cu copii, adolescenti si tineri care au fost institutionalizati.

Drept rezultat pot aparea:Tulburari diagnosticate pentru prima data in copilarie si adolescenta:

1.Deficienta mentala.

Se caracterizeaza printr-o functionare intelectuala semnificativ sub medie ( IQ sub 70) cu debut inainte de varsta de 18 ani si prin deficite sau deteriorari concomitente in functionarea adaptativa.

2.Tulburarile de invatare.

Se caracterizeaza printr-o functionare scolara substantial sub cea asteptata data fiind varsta cronologica a persoanei, inteligenta masurata si educatia corespunzatoare varstei. Sunt incluse aici dislexia, discalculia, disgrafia, tulburarea de invatare fara alta specificatie.

3. Tuburarea aptitudinilor motorii.

Include tuburarea de dezvoltare a coordonarii care se caracterizeaza printr-o coordonare motorie substantial sub cea asteptata, data fiind varsta cronologica a persoanei si inteligenta masurata.

4. Tuburarile de comunicare.

Se caracterizeaza prin dificultati in vorbire sau in limbaj si include tulburarea de limbaj expresiv, tulburarea mixtta de limbaj receptiv si expresiv, tuburarea fonologica, balbismul si tulburarea de comunicare fara alta specificatie.

5. Tuburarile de dezvoltare pervasiva.

Se caracterizeaza prin deficite severe si deteriorare pervasiva (in multiple domenii ale dezvoltarii). Aceastea se caracterizeaza prin: deterioare in interactiunea sociala reciproca, deteriorarea in comunicare, prezenta de comportamente, preocupari si activitati stereotipe. Tuburarile specifice incluse in aceasta sectiune sunt: tulburarea autista, tulburarea Rett, tulburarea dezintegrativa a copilariei, tulburarea Asperger, tulburarea de dezvoltare pervasiva fara alta specificatie.

6. Deficitul de atentie si tulburarile de comportament disruptiv.

Sunt incluse aici: tulburarea de hiperactivitate / deficit de atentie, carcterizata prin simptome de inatentie si/sau de hiperactivitate impulsivitate. Tuburarile de comportament disruptiv sunt: tulburarea de conduita, tulburarea opozitionismul provocator, tulburarea hiperactivitate / deficit de atentie fara alta specificatie si tuburarea de comportament disruptiv fara alta specificatie.

7. Tulburarile de alimentare si de comportament alimentar ale perioadei de sugar sau micii copilarii.

Se caracterizezaza prin tulburari persistente in alimentare si in comportamentul alimentar. Tuburarile specifice incluse sunt: pica, ruminatia si tulburarea de alimentare a perioadei de sugar sau a micii copilarii., anorexia nervoasa, bulimia nervoasa. Anorexia nervoasa se carcterizeaza prin refuzul de a mentine o greutate corporala normala minima. Bulimia nervoasa se caracterizeaza prin episoade repetate de mancat excesiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate (de ex. varsaturile auto provocate, abuzul de laxative, diuretice sau alte medicamente, posturi sau exercitii fizice excesive.

8. Ticurile.

Sunt caracterizate prin: ticuri motorii si / sau vocale. Includ: tulburarea Tourette, ticul motor sau vocal cronic, ticul tranzitor si ticul fara alta specificatie.

9. Tulburarile de eliminare.

Includ encopresisul si enurezisul.

10. Alte tulburari ale perioadei de sugar, ale copilariei sau adolescentei:

Anxietatea de separare, mutismul selectiv, tulburarea reactiva de atasament a perioadei de sugar sau a micii copilarii, tulburarea de miscare stereotipa, tulburarea perioadei de sugar, a copilariei sau adolescentei fara alta specificatie.

Abordari in formare

Principii ale muncii cu copilul respectand dezvoltarea lui (Carmen Anghelescu)

Copilul are nevoie sa fie respectat. Respectul fata de copil se obiectiveaza in timpul care se acorda fiecarui copil pentru a integra senzatiile corporate si pentru a-si construi repere pe care se structureaza psihologicul sensul individului ca existenta.

Dezvoltarea este unitara. Orice act al copilului presupune implicarea mai multor arii de dezvoltare.

Schimbarile consecutive dezvoltarii sunt complexe si pot sa fie dificil de observat sau in observabile celor de langa ei; de aceea, observatia cuiva din exterior poate evidentia ceea ce cei apropiati nu vad.

Dezvoltarea este reciproca, schimbarile dintr-un domeniu influenteaza toate celelalte domenii de dezvoltare. O achizitie motorie duce la acumulari cognitive insotite de trairi ce pot consolida achizitia sau dimpotriva, o pot bloca.

Variatia este un criteriu al dezvoltarii. Dezvoltarea este un proces individual, de exemplu, unii copii merg mai devreme si comunica verbal mai tarziu, altii invers, comunica mai intai si apoi achizitioneaza mersul.

Dezvoltarea este un proces dinamic care alterneaza. Achizitiile realizate de un copil intr-un interval de timp necesita apoi un timp pentru organizare. Organizarea si structurarea pot absorbi toata atentia copilului, ceea ce poate avea ca efect regresia in alte domenii si dezechilibre tranzitorii. Cel mai bun exemplu este cel al anxietatii fata de strain, care se manifesta in jurul varstei de 8 luni si care marcheaza achizitia diferentierii intre persoane necunoscute si cunoscute (R. Spitz).

Dezvoltarea se realizeaza cu precadere in context social si se bazeaza in copilarie pe formarea atasamentului.

Principii ale muncii cu clienti adolescenti si tineri. Actori si roluri implicate in proces.

Principii

1. Trebuie folosita experienta deja acumulata de clienti.

2. Reducerea temerilor si a perceptiei negative asociate procesului de invatare cu care unii clienti vin.

3. Angajare activa in procesul de invatare al deprinderilor. La sfarsitul fiecarei sesiuni de formare participantii trebuie sa poata face o demonstratie practica asupra a ceea ce au invatat.

4. Trebuie creata o atmosfera in care sa fie posibile erorile si greselile. O mare parte dintre sesiunile de formare se bazeza pe procedee gen Incercare Eroare (de exemplu gatitul).

5. Crearea unei atmosfere propice asocierii dintre participantii la procesul de instruire.

6. Motivarea procesului de invatare practica.

7. Trecerea gradata de la invatarea de deprinderi simple la deprinderi complexe.

8. Posibilitatea autievaluarii participantilor.

9. Folosirea feedback-ului ca metoda de evaluare continua.

10. Folosirea elementelor de practica in dauna celor de teorie care vor fi elaborate mai apoi impreuna cu clientul.

11. Folosirea resurselor unicitatii clientilor

Roluri si implicare:

Elevimplicare activa, bazata pe experienta, rtesponsabilitate in procesul de Instructor respect si egalitate fata de client si de experienta acestuia, relatie de parteneriat

Continutul practic centrat pe probleme de viata, vine in intampinarea problemelor clientului sau este chiar cerut de client

Motivatie - interioara sau in cel mai rau caz interiorizata in procesul invatarii.

Principii de abordare a deprinderilor de viata pentru toate categoriile de varsta:

1. Stabilirea si intretinerea unei relatii in care clientii sa se simta ca sunt intampinati cu sensibilitate, empatie (atentie, nu simpatie) si respect.

2. Grija si sprijin acordat in functie de nevoi.

3. Consolidarea unei retele de suport social.

4. Consolidarea functiilor de adult (matur) si stimularea interactiunilor plecand de la acest nivel

5. Concentrarea pe internalizarea modelelor si rolurilor de adult matur.

6. Incurajarea cautarii de solutii proprii pentru situatiile de criza mergand mai tarziu pana la anticiparea crizelor.

7. Reducerea stresului din institutie.

8. Terapie si asistenta in situatii de criza.

Diferente in asistenta copilului fata de cea a adultuluiPractica asistentei sociale a copilului difera de cea a adultului sub cateva aspecte importante. Arareori masura de protectie este solicitata de copil. El este adus de adulti care considera ca un anumit aspect al vietii, securitatii si dezvoltarii copilului este sau merge inspre anormalitate si / sau patologie. Foarte multe lucruri depind de atitudinile si toleranta adultilor si de felul in care ei percep comportamentul copilului. Un factor corelat este dat de faptul ca cel mai adesea problema unui copil este o reactie la tulburarile din cadrul familiei. O alta diferenta fata de protectia adultului consta in faptul ca atunci cand hotaram ce este normal si ce este anormal trebuie acordat o mai mare atentie stadiului de dezvoltare a copilului (adolescentului, tanarului) si duratei, decat problemei in sine. Ca exemplu, urinatul in pat poate si considerat normal la un copil de 3-4 ani, dar indica o serioasa problema la un tanar de 18 ani. Interventia se realizeaza punand accentul mai ales pe atitudinea profesionistilor, pe incurajarea si cresterea stimei de sine, cat si pe coordonarea resurselor (persoane de sprijin, cadru, abilitati si competente personale ale clientului).

Cu grupe de vrst diferite trebuie abordate i teme diferite. De exemplu formarea deprinderii de a completa un formular de angajare nu va putea fi n mod normal abordat nainte de vrsta de 15 ani a copilului. La fel interpretarea informaiilor privind valoarea nutritiv a alimentelor care apar pe diferitele etichete ale produselor alimentare.In schimb problema riscului de a consuma anumite alimente, n anumite condiii de igien sau cu o anumit frecven poate fi discutat de la vrste mai fragede : 10 - 11 ani.

Pentru diferitele grupe de vrst vor fi utilizate i metode de formare diferite, adaptate caracteristicilor psihosociale specifice.

Va trebui s se lucreze cu grupuri de adolesceni avnd nivel de vrst i cunotine apropiate. E bine s fie desprii cei mici de cei mari pentru a-i elibera de orice inhibiie pe cei dinti i a-i face mai responsabili pe cei din urm.

Caracteristici ale potentialilor clienti ai serviciilor de formare de deprinderi de viata

Recomandari.

1. Clientii care fac solicitari si cereri de ajutor chiar au nevoie de ajutor. Chiar daca sunt manipulativi nu inseamna ca nu sunt in suferinta si chiar pericol. Este de aceea nejustificat sa fie intampinati cu agresivitate sau indiferenta. Trebuie multa rabdare. Desigur ca este foarte posibil ca motivul pentru care se solicita ajutorul sa fie neintemeiat.

2. Este lipsit de realism sa te astepti din partea clientilor la un comportament normal si sanatos. Aceasta nu inseamna ca toti sunt bolnavi, ci doar ca toti au trecut prin evenimente si perioade dificile exact in cele mai vulnerabile momente ale lor: in copilarie. Efectele institutionalizarii trec in timp si pentru aceasta este nevoie de rabdare si de efortul sustinut al profesionistilor si a retelei de suport.

3. Indiferent de efortul depus pentru verificari, evaluari si studiul dosarului in faza initiala nu poti vedea decat varful icebergului. Este de aceea necesara o permanenta conlucrare intre institutii, referenti, asistenti sociali, psihologi si chiar apartinatori (fie ca sunt membrii ai familiea extinse sau educatori care i-au avut in agrija). Aceasta pentru a folosi resursele si intregul potential al clientului dar si pentru o permanenta reajustare a portretului acestuia si a demersurilor astfel incat sa fie adaptate situatiei din prezent clientul se maturizeaza adeseori sub ochii profesionistilor fara ca acestia sa observe si sa-si ajusteze. Desigur ca acelasi lucru se poate intampla si cu o patologie.

4. Este o greseala profesionala sa tratezi clientii (adolescenti, tineri) ca pe niste copii chiar daca uneori par a cere acest lucru si chiar se comporta copilareste. A imbraca un rol de copil (cuminte sau rebel) este un mod de adaptare la situatie comun multor oameni care duc o viata normala. Si rolul matur se invata iar agresivitatea sau ignorarea nu contribuie la aceasta.

5. Priza la realitate a clientilor este relativ slaba iar viziunea lor asupra lumii pare (uneori este) foarte diferita de a omului normal atunci cand ajung in S.D.V.I. Cu toate acestea ei incearca si reusesc o ajustare si o adaptare fara ca cineva sa le impuna acest lucru. Este de aceea necesara multa rabdare cu ei, si sa nu le cerem prea mult dintr-o data; oricum se vor maturiza. Depinde de profesionistii care lucreaza cu ei daca maturizarea si trecerea la o viata independenta se va face in salturi si dureros sau adaptat si progresiv aceasta ar trebui sa fie principiul calauzitor.

6. Nevoile clientilor sunt adesea diferite de cele pe care le exprima. Adesea profesionistii sunt asaltati de clienti cu cereri materiale. La o prima vedere acestea par indreptatite intrucat putini dintre ei se pot lauda cu un o acumulare materiala de vreun fel. Sta in capacitatile profesionistilor sa inteleaga ca, clientii au nevoie si de altceva dacat de ceea ce afiseaza si adesea revendica. De ce altceva oare banii si hainele cerute cu insistenta si obtinute cu greu se topesc misterios? In acest sens este necesar sa fie discutata problema fiecaruia sub toate aspectele si pe parcursul a mai multe intervale de timp. Aceasta se poate intampla cel mai bine si organizat in timpul reuniunilor de echipa care totusi nu trebuie sa se margineasca doar la acest rol. Adaptarea continua la realitate trebuie sa se oglindeasca in P.P.I. si sa fie unul dintre scopurile acestuia.

7. Sunt necesare studii longitudinale cu privire la evolutia pe termen lung a fostilor clienti. Adesea profesionistii considera un caz rezolvat si chiar un model de buna practica ceea ce in timp se poate dovedi un fiasco. Este de aceea necesara o monitorizare pentru o perioada de minim 6 luni. Recomandabil si frumos ar fi 2 ani.

8. Foarte putini clientii isi planifica si realizeaza o activitate din timp si in amanunt (de exemplu facutul temelor, invatatul pt. scoala). Adevarata problema este nerecunosterea adevaratelor nevoi ale copilului, adolescentului si tanarului, dintre care face parte si libertatea. A manca bine sau rau, a invata bine sau nu, a se imbraca corecect sau nu, trezit si culcat la ora reglementata, relatiile din institutii se invart in jurul acestui gen de lucruri. Pentru adolescenti si tineri este important sa fie autonomi cat mai devreme posibil. Au nevoie sa se simta iubiti si sa devina siguri pe ei in spatiu, sa castige progresiv o anumita libertate de miscare. Pot fi lasati in voia nevoii lor de experienta personala, de relatie, profesionistul se poate multumii sa asiste si sa fie la indemana clientului. Spatiul si timpul in care se pot comporta liber, frecventarea altora asemeni lui, autonomie in ceea ce priveste ritmul nevoilor sale, aceasta educa respectul limitelor de spatiu si timp. Daca este respectat acest principiu, planificarea, organizarea si punerea in ordine a timpului si in final a vietii va deveni de la sine o deprindere.

9. Stima de sine, reguli.

Interdependenta intre oameni este normala (afectiva, intelectuala sau spirituala) dar interdependenta exprimata prin amenintari si santaj distruge increderea in autoritate care reprezinta si inlocuieste parintii, dar si increderea in sine. A educa este egal cu a-l face sa devina autonom. Nu este pedagogic ca copiilor sa le impui multe dintre dorintele si regulile tale (ma refer la profesionisti, instructori, referenti de caz etc.) fara nici o valoare formatoare din punct de vedere moral. Bine si frumos ar fi ca, copilul si mai apoi adolescentul si tanarul sa aiba doar un cadru de reguli indispensabile pentru siguranta lui si experienta il va invata atunci cand va incerca sa le incalce ca sunt indispensabile si ca regulile nu sunt puse doar pentru a-l bate la cap. Trebuie totusi fermitate in a interzice ceea ce este periculos dar cu respect fata de adultul in devenire. Desigur, importanta este si interdictia sexuala intre copii si adulti, pe care copiii ar trebui sa o cunoasca, intrucat deseori ajung prada celor mari.

10. Dezvoltare fizica.

Cand copilul a crescut si a juns in adolescenta, trebuie lasat sa-si antreneze corpul. In privinta miscarii si a foamei, clientul se autoregleaza. Nu trebuie sa ne alarmam ca initial frigiderul este gol. Daca il lasam sa faca singur experiente, va invata sa fie prudent. Daca, dimpotriva., nu-l lasam sa incerce usoare si progresive esecuri, clientul va fi nepregatit pentru experiente dificile.

De asemenea nu trebuie sa ne alarmam daca clientul strica diferitele obiecte pe care le foloseste pentru prima data liber sau se ingrijeste mai putin de aspectul lui si al spatiului lui.

Taci, nu atinge, stai nemiscat, aia nu ai voie si altele sunt interdictii ce stau la baza cladirii unor personalitati nevrotice. Asa a crescut in institutie. Copilul inabusa inlautrul lui dorinta, placere si durere. Devine pasiv si timid, adica cuminte sau copil bun. Adolescent fiind, barierele se rup sau el se rupe. La baza acestei conditii sta nevoia unei parti a personalului din institutii de a avea rezultate bune, adica copii buni, cuminti. In timp conduita clientului se va rega si adapta noului statut

11. Scoala

Este exagerata importanta acordata reusitei scolare. Scoala este un loc privilegiat de intalnire cu ceilalti, dar strada , televiziunea si calculatorul sunt mediatori moderni ai cunoasterii. Cand copilul are un esec scolar, este un semn ca altceva nu merge de fapt. Caracterul, inteligenta si inserarea in social sunt indispensabile vietii, mult mai importante decat notele si aceste elemente trebuiesc urmarite si intarite (desigur preocuparea aceasta trebuie sa aiba ecou si in PPI).

12. Legile si regulile

Copiii ar putea fi, foarte devreme, pusi la curent cu adevaratele legi. Cand copilul are de luptat cu legile unui grup, ale unei institutii, ale societatii, nu va amestecati si nu comentati moraliceste ca ceea ce s-a intamplat a fost bine sau rau, totusi, regulile trebuie modificate pe masura ce copilul inainteaza in varsta, dar in nici un caz, pe cele legate de infractiuni si de Codul Penal. Adesea, in institutii, toti sunt tratati la fel sau asa este anuntat ca intentie. Nu conteaza cat de mare, inteligent, silitor, ascultator sau de dezvoltat este copilul si mai apoi adolescentul client al S.D.V.I., el trebuie sa se supuna aceluiasi regulament si acelorasi proceduri ca si cei mai mici, slabi la invatatura, handicapati sau rai. Dezvoltarea unui adolescent se poate intarzia in acest fel de asteptarea dezvoltarii colegului care are alt potential sau pur si simplu alt ritm. Tratati-l pe fiecare asa cum trebuie, fara a ceda revendicarilor rezultate din comparatii. Asumati-va raspunderea de a fi nedrepti.

13. Anxietatea la clienti

Adolescentii au in mod normal un anumit grad de anxietate. Castigati-le increderea, dati-le senzatia de siguranta, in primul rand, in dumneavoastra ca persoane si profesionisti apoi pe realitatea inconjuratoare si apoi pe ei ca principale resurse si factori de schimbare. Folositi simtul umorului din plin. Atentie, radeti cu ei, nu de ei, nu-i ironizati. De exemplu incercati sa elaborati impreuna cu ei consecintele cele mai rele ale intorsaturilor de situatie si relativizati-le apoi prin umor.

Nu va lasati atrasi in delirul lor, nu trebuie sa impartasiti viziunea lor asupra lumii, aratati-le ca exista si alte posibilitati. In nici un caz, insa, nu-i impartasiti propriile dvs. nelinisti si frici, are el suficiente, iar daca nu viata ii va oferi suficiente.

Rezistati tentatiei de a-i surprinde, de a-i speria. Evitati sa-l puneti in dificultate.

14. Revendicativitatea

In mod firesc clientii proveniti din institutii dau dovada de neincredere, suspiciozitate si prudenta. Nu este ceva patologic, nu trebuie confundat acest lucru cu o tulburare paranoida de personalitate. Ei au fost abandonati in realitate o data ( la momentul institutionalizarii) si mai apoi real sau simbolic ori de cate ori altcineva disparea din viata lor ( de exemplu la schimbarea referentului, la trecerea dintr-o institutie in alta, la plecarea unui coleg cu atat mai mult cu cat acesta a fost adoptat si respectivul nu) Explicati-va clar intentiile si conduita. Nu ii evitati. Explicati-le ca cunoasteti regulile jocului. Evitati sa le atacati stima de sine. Evitati sa le ajungeti datori, sa ii recomandati sa se caute la mansarda, sa-i barfiti. Purtati-va cu tact si prudenta..

15. Impetuozitatea solicitarii , a revendicarii.

Cererea, solicitarea, revendicarea, trebuie satisfacuta imediat, pentru ca are nevoie. Daca nu se poate cel putin sa i se spuna imediat pentru ca nu cumva sa ii incurce cineva treburile. Ori in cel mai rau caz sa i se dea ceva ca sa nu fi batut drumul degeaba sau ca demersul sa nu fie zadarnic. Acest lucru face parte cel mai adesea dintr-o strategie generala: Daca demonstrez ca problema mea este foarte acuta atunci poate se pun lucrurile in miscare mai repede si fara prea multe probleme. Acest gen de energie trebuie canalizata in directia rezolvarii personale a problemelor ce va inlocui treptat rezolvarea insotita si mai apoi rezolvarea asistata. Este desigur si mult infantilism afectiv aici: Problema mea este cea mai grava! Eu am cea mai mare nevoie de ajutor! Problema mea nu sufera amanare! Eu merit ! Este o conduita foarte asemanatoare cu aceea a unui copil care nu poate inca intelege ca nu intreaga lume se invarte injurul lui. De aceea este necesar un cadru, se impun limite, se stabileste o relatie contractuala. Nu trebuie in nici un caz acuzat clientul de egocentrism. Preocuparea pentru propria-i bunastare este o resursa ce poate fi folosita. Oricum odata cu cresterea afectiva si cu trecerea treptata la o viata independenta acest gen de conduita va deveni (cu atat mai repede cu cat resursele interioare devin mai consistente) insignifiant si va disparea.

16. Gandirea magica.

Unii clienti cred ca situatia lor se va rezolva in mod miraculos. Cineva sau ceva va interveni pe langa Bunul Dumnezeu si nu vor ramane fara noroc. O atare forma de miracol o reprezinta si ajutorul din afara care vine fara nici un fel de efort. Un astfel de miracol este spre exemplu primirea S.D.V.I . imediat cum a aparut nevoia si a fost facuta solicitarea (un bun motiv pentru care primirea trebuie temporizata).

17. Distorsiuni de gandire.

Acestea par a face parte tot din categoria gandirii magice. Astfel exista credinta ca le pot fi citite nevoile (slujba preferata, timp liber, felul de mancare preferat, etc.) sau gandurile. Acest lucru pare benefic la inceput cand toata lumea pare a le vrea binele, dar se poate transforma intr-o piedica putin mai apoi, cand trebuiesc impuse respectarile regulilor si limitelor.

18. Durata sprijinului

O mare parte dintre clienti cer sprijin pe o perioada nedefinita (Ca pana la urma s-o intampla ceva, si m-oi descurca eu) - asta ca nu zic infinita - (pana ma cheama fratele meu cu care nu am mai discutat de 8 ani peste granita, pana aranjez sa-mi donez un rinichi, pana gasesc o solutie , pana ma impac cu mama etc.) Nu trebuie sa mai explic folosirea mecanismelor foot in the door si door in the face, dar trebuie sa precizez ca rareori este vorba despre o strategie in sensul tare adica constienta si exersata cu buna stiinta. Cel mai adesea este vorba despre o miscare inconstienta si care se inscrie intr-o tendinta profund umana - de a mana pana la momentul dezvoltarii suficiente. Nu trebuie sa ridiculizam acest demers, trebuie doar lucrat pentru constientizarea limitei de timp si a inevitabilitatii parasirii sistemului. Gradarea, limitele si pasii din PPI sunt instrumente in acest sens.

19.Deresponsabilizarea.

Daca mi se intampla ceva rau profesionistii sunt de vina! Cu alte cuvinte: Daca m-ati luat, atunci sa si aveti grija de mine. Astfel ajung in rolurile unor copii (ascultatori sau nu) si ca orice copii au probleme de dependenta. Este necesara neaparat responsabilizarea clientilor si trecerea haturilor vietii de la institutie (reprezentata prin profesionisti) in mainile clientilor. Nu doar simbolic ci si fizic: la inceput demersurile (de ex. pt. obtinerea de acte de identitate) se fac impreuna a profesionistii pentru ca mai apoi sa fie doar indrumate si asistate de profesionisti.

20. Dependenta.

La inceput pare normal si in limita unor asteptari firesti ca cineva (S.D.V.I.) sa aiba grija de destinul lor, sa le gaseasca un serviciu, o casa, sa le faca existenta cat mai usoara. Este ceea ce patim si noi oamenii normali atunci cand suntem la doctor si cand asteptam asistenta si indicatii si pentru a lua o aspirina. Cu alte cuvinte nu este ceva grav, daca profesionistul poate face deosebirea si se poate comporta nuantat.

21. Proba muncii

In tot domeniul social este greu sa probezi faptul ca ai muncit, ca ai si succese, ca se schimba ceva prin munca ta. Prezentatul clientului la diferite concursuri, prezentari de caz, sarbatoriri are astfel un rol de proba: Uite, de cand a venit in S.D.V.I. cat de bine crescut a devenit! In subsidiarDe cand ma ocup eu de el uite cat de bine ii merge ! Si eu am un rol important in asta. Cu alte cuvinte Nu doar norocul, Dumnezeu, si natura mama fac cate ceva. Cate ceva mai fac si eu! Iata de ce este nevoie de recunoastere profesionala, de o fina analiza a muncii, si nu doar de tabeluri in care se bifeaza activitati. Munca cu oamenii nu poate fi cuantificata prin numar de reintegrari, reinsertii, si clienti preveniti. O monitorizare a vietii ulterioare da o adevarata masura a muncii de calitate.

22. Infantilismul.

Institutionalizarea prin ceea ce este si prin ceea ce face (ingrijire in afara familiei, ruperea relatiilor de atasament normale, duce persoanele gazduite la infantilizare. Acest lucru se intampla oricui este gazduit intr-o institutie din afara casei personale spre exemplu la spital. Trebuie facuta deosebirea inca de la inceput intre conduita infantila cu care intra in sistemul de protectie (si care este datorata varstei) si cea pe care o dobandeste aici. Unii dintre clientii protejatii incearca sa paraseasca sistemul pe portita din spate (fuga, sarcina nedorita, excludere, etc.) in dorinta de a fi recunoscute ca persoane adulte. Atentie, multi dintre acesti clienti sunt in risc de exploatare (lucru la negru, trafic, etc.) Este deci bine si frumos ca in nici un caz infantilizarea sa fie incurajata si orice progres si apropiere de maturitate sa fie marcate (unul din rolurile PPI). Nu inseamna ca tentatia nu este mare. Un beneficiar infantilizat, iti pune mai putine probleme, protesteaza mai putin, s.a.m.d. Astfel ai senzatia ca profesionist - ca lucrezi mai usor, mai bine. De aceea (pentru constientizare si ajustare) sunt necesare reuniunile de echipa, supervizarile, analiza muncii, P.P.I. ul, etc.

23. Slujbele si maturizarea

Impresia ca sunt necesari foarte multi bani pentru o viata independenta. Este de fapt vorba despre a spune in alte cuvinte ca nu se cred in stare de a avea grija in acest moment singuri de ei. Desigur ca daca ar avea un salariu mai bun (mult mai mult decat este necesar decat se poate pe moment, lucrurile ar sta altfel.) Pare firesc deci sa ramana sub protectia sistemului pana cand vor fi in stare sa castige acei bani. Iata un minunat prilej de a cauta la nesfarsit un serviciu si de a-si-l parasi cand se apropie de desprinderea de sistem. De aici si urmatoarea idee: toate problemele se pot solutiona cu bani. Clientii se simt indreptatiti sa ramana dependenti pentru ca nu au bani. De aici porneste si dezechilibrul flagrant intre calificarea pe care o au si slujba pe care o cauta. Este nevoie de multa rabdare si de fermitate pe pozitii pentru a pregati desprinderea de sistem si de mult profesionalism pentru a o face cu adevarat posibila. Este sortit esecului orice fel intarcare fortata desi exista termene si resurse limitate care preseaza partasirea sistemului.

24. Mirajul plecarii in strainatate.

Plecarea dincolo pare ca ar rezolva toate problemele. Acolo, in imparatia cainilor cu covrigi in coada, se pot castiga foarte rapid si usor bani. In plus, ar putea pleca departe tot si toate (daca au fost raniti au scapat si sunt in siguranta daca au fost sustinuti, continuti si ocrotiti demonstreaza ca reusind departe cat de independenti si maturi sunt). Este un fel de nou start, si deci o potentiala noua sansa. Trebuie avuta multa grija si mult tact caci ceea ce vad ei cel mai des sunt exemplele de succes. Iata de ce este necesara o buna informare asupra fenomenului de trafic de persoane, asupra legislatiei in domeniul muncii, asupra realitatilor conditiilor din afara tarii. In nici un caz nu vor functiona abordarile moraliste si brutale. Trebuiesc avute in vedere exemplele concrete, informarile pertinente, cifrele exacte si pericolele reale. Desigur ca este necesar ca profesionistii din S.D.V.I. sa aiba un minimum de cunostiinte in acest e domenii si trebuie sa-si actualizeze periodic cunostiintele rolul formarilor si ale schimburilor de experienta.

25. Punerea in discutie a rolului p[rofesionistilort de catre clienti

Atunci cand vorbesc despre ceea ce au facut profesionistii pentru cresterea si dezvoltarea lor se intampla ca, clientii sa uite munca profesionistilor. Uneori personalul este topit in totalitate intr-un singur mare personaj Statul - care nu satisface asteptarile adica nu este un bun parinte de substitutie - (Daca nu-mi aduc aminte de voi si nu va individualizez este pentru ca nu ati fost ati fost tot ceea ce am avut nevoie.) Desigur ca au dreptate. Nici un profesionist indiferent cat de bine calificat ar fi nu poate inlocui total o familie buna. Si nici nu poate fi perfect. Este destul sa fie doar suficient de bun pentru conditiile date. La fel sunt si parintii. Un parinte impune reguli, pune limite si iubeste (este suficient de bun, niciodata fiinta perfecta, intotdeauna oam care poate deci sa si greasca). Unui profesionist nu i se poate cere sa iubeasca clientii (nici nu este un lucru sanatos). Acesta nu trebuie sa devina un factor de descurajare sau de scadere a implicarii in educatia si cresterea aptitudinilor si deprinderilor clientilor. Trebuie doar constientizata aceasta tendinta inconstienta si deloc rauvoitoare. Odata ce clientul s-a maturizat si a devenit independent va recunoaste valoarea celor care l-au ajutat sa devina un bun adult. Insasi faptul ca poate infrunta singur viata este un indicator al unei munci de calitate.

Nu trebuie sa uitam ca cea mai mare parte din meritul maturizarii si trecerii la o viata independenta revine clientului (singurul fara de care nu se poate construi nici un fel de plan sau PPI).

26. Sarcina ca simptom

O sarcina nedorita mai ales la o varsta frageda, dezechilibreaza situatia din institutia in care se afla clienta (sau clientul in cazul tatalui adolescent). Este foarte posibil ca aceasta sa fie una dintre semnificatiile simbolice.

In subsidiar se afla nevoia de independenta. Asta inseamna ca, copilul ei este declaratia ei de independenta in fata profesionistilor, a parintilor, a concubinului, a anturajului, etc. A schimba statutul de persoana asistat cu unul de mama pare o evolutie catre independenta.Femeia care a ramas insarcinata are nevoie de cineva care sa o iubeasca. Un copil - poarta cel putin virtual promisiunea de iubire neconditionata si eventual de reparatie a trecutului ce i-a fost refuzat mamei. Prin ingrijirea adecvata a copilului se ingrijeste pe sine si arata celor din trecutul ei cum ar fi trebuit ea ingrijita. Mecanismul este asemanator si in situatia in care i-a murit o ruda apropiata sau copilul anterior

Se mai intampla ca, tanara mama (sau potentiala mama) sa aiba nevoie nevoie de ceva doar al ei cum ar fi un copil pe care sa nu-l imparta cu nimeni. Nu este asadar de mirare de ce uneori nu se mai intereseraza de soarta tatalui copilului, sau mai degraba de ce isi aleg drept concubin o persoana care nu sa nu se mai intereseze de copil.

Drogurile si mituri asociate conduitei dependente care circula printre clienti:

- Folosirea ocazionala a drogurilor nu poate face rau.

- Marihuana este la fel ca alcoolul sau ca tutunul.

- Doar cei slabi devin toxicomani.

- Toata lumea se drogheaza din cand in cand.

- Drogurile nu afecteaza decat drogatii.

- Este treaba fiecaruia daca se drogheaza sau nu.

- Drogurile nu prind la romani.

Este nevoie de un training specific pentru a combate aceste mituri / prejudecati si de aceea este neaparat necesara cooperarea cu Centrele de Prevenire si Consiliere Antidrog si consultarea legislatiei in vigoare ( 143 / 2000).

C. Cum sunt depistai cei care au nevoie de sprijin pentru formarea dezvoltarea i mbuntirea deprinderilor de via independent

Identificarea copiilor care vor beneficia de servicii de formare de deprinderi de viata, asisten specializat, se realizeaz direct, odat cu solicitarea prinilor copilului sau a reprezentanilor si legali, exprimat n scris ctre Comisia pentru Protecia Copilului sau SDVI.

Solicitarea prinilor copilului sau a reprezentanilor si legali se refer la evaluarea complex a copilului n scopul obinerii, n primul rnd, a unei imagini despre gradul de dezvoltare a DVI, iar in al doilea rind,certificat de ncadrare a copilului ntr-o categorie de persoane cu handicap i,dup caz, a eliberrii unui certificat de orientare colar sau stabilirii unei msuri de protecie a copilului. Serviciul de evaluare complexa va analiza toate aspectele legate de caz si va face propuneri pertinente , indiferent de ceea ce au solicitat iniial prinii copilului.

La nivel comunitar, persoanele care pot identifica deficienele si orienta copilul si familia sa ctre un sdvi sunt profesionitii care ndeplinesc diferite roluri sau funcii n comunitatea respectiv: educator, profesor, consilier colar, psiholog, medic de familie, medic de specialitate, asistent medical comunitar, preot, primar, asistent social, lucrtor social comunitar sau referent al primriei, alte persoane implicate n serviciile locale pentru copil si familie.

Preluarea

In urma solicitrii prinilor copilului sau a reprezentanilor legali ai acestuia, coordonatorul SDVI si managerul de caz vor desemna un responsabil de caz insarcinat de coordonarea activitilor care au drept scop principal pregtirea raportului de evaluare complex a copilului, care conine propunerile privind DVI ce vor fi abordate, orientarea colar, msurile de protecie i, ca anex, programul de interventie specifica.

d. Metodologia evalurii deprinderilor de via. Instrumente de evaluare care pot fi folosite:

Evaluarea iniial a cazului se refer la investigarea prin metode specifice a situaiei n care se afl clientul la momentul prelurii cazului. Se vor analiza resursele clientului i cele ale mediului sau social,nevoile clientului, disfunciile care apar i cauzele care le genereaz precum i ariile de intervenie imediat i pe termen lung n beneficiul clientului. In aceasta etap se realizeaz urmtoarele activiti obligatorii:

Culegerea informaiilor relevante

Organizarea informaiei

Evaluarea de tip unitar a situaiei clientului

Identificarea problemei

In general, evaluarea iniial trebuie s cuprind urmtoarele:

evaluarea punctelor tari i a nevoilor

identificarea i definirea problemelor

alegerea obiunilor posibile de via i a scopurilor

evaluarea consecinelor i procesarea rezultatelor

Evaluarea propriilor probleme

Asistentul social trebuie s-1 ajute pe tnr s-i evalueze propriile sale puncte tari i nevoile pe care le are.

Evaluarea complet a gradului n care tnrul acioneaz trebuie s determine deprinderile curente i deprinderile noi pe care trebuie s i le nsueasc pentru a deveni independent.

Reevalurile periodice l vor ajuta pe tnr s rmn contient de progresul fcut i s-i dea seama ce deprinderi mai are de dobndit.

Orientarea trebuie s se focalizeze pe acumulrile tnrului ca urmare a aciunilor pe care le-a realizat i acest lucru l va incuraja s-i mbunteasc i deprinderile pe care le stpnete mai puin.

Monitorizarea regulat a strii generale de bunstare a tnrului trebuie s ofere feedback n ce privete nivelul curent n formarea deprinderilor raportat la planul tnrului de dezvoltare a independenei.

Evaluarea iniial bazat pe puncte tari i pe nevoi

Metoda la care ne referim se bazeaz pe o abordare de tip pozitiv asupra persoanei. Ea este folosit de specialitii americani de la National Resource Center for Youth Services din Tulsa, Oklahoma i a fost prezentat n Romania cu ocazia unui stagiu de formare organizat n martie 2002 de ctre World Learning.

Se pornete de la credina c fiecare persoana deine un fond propriu de cunotine, capaciti i deprinderi, nsuiri personale i resurse. Formarea unor noi deprinderi nseamn alinierea capacitilor i resurselor interne i externe la sperane i viziuni. Formatorii i propun s lucreze cu tinerii pentru a defini mpreun un scop care se poate realiza.

Evaluarea deprinderilor de via pe baza punctelor tari i nevoilor se va face innd seama de urmtoarele recomandri:

Inainte de a ncepe un interviu, formatorii vor trebui s cunoasc foarte bine ntrebrile. Nu trebuie folosit formularul de raportare n conducerea interviului. Eventual se poate pregti o foaie ajuttoare separat.

Se va ncepe ntotdeauna prin identificarea intereselor speciale pentru c majoritatea tinerilor nu ntmpin dificulti n a discuta despre ceea ce i-ar dori ei s fac n timpul liber.

In mod normal, se trece de la partea cu puncte tari la cea cu nevoi. Dac tnrul d semne de rezisten, se vor parcurge mai nti toate ntrebrile de la categoria puncte tari.

Inc de la nceputul interviului se va arta tnrului formularul de raportare. El va fi informat c la ncheierea interviului va primi copia acestui raport.

Raspunsurile vor fi nregistrate pe scurt. Se pot adga unele ntrebri suplimentare.

La terminarea interviului, se va revizui mpreun cu tnrul formularul de evaluare completat. Se vor modifica acele date care nu sunt considerate de tnr a fi n concoirdan cu ce a declarat el.

Se va cere tnrului s identifice nevoia pe care ar vrea s o satisfc imediat i se va consemna acest fapt in formular.

In final, se va nmna tnrului o copie xerox sau la indigou a documentului.

Fisa de descriere a clientului (asamblata din rezultatele consilierii, al anchetei sociale, si al evaluarilor psihologice. Cadrul. Indicatii de lucru.

Este necesar ca inainte de inceperea interviului, evaluarii, consilierii sa fie satisfacute anumite cerinte preliminare:

desfasurare fara intreruperi,

incaperea in care se va desfasura trebuie sa fie suficient de bine izolata fonic,

clientul nu va fi asezat fata in fata cu profesionistul (educator, instructor de educatie, referent, psiholog sau asistent social),

clientul nu va fi asezat cu fata spre o sursa puternica de lumina,

clientul nu va fi asezat in imediata vecinatate a unei surse de caldura sau aer rece (radiator, ventilator, aparat de aer conditionat).

clientul nu va fi asezat pe un scaun mai scund decat al profesionistului sau incomod,

atmosfera trebuie sa fie indeajuns de degajata si sa permita observarea clientului (atat in ceea ce priveste mimica cat si gestica) dar si posibilitate de reactie de raspuns (feed - back) din partea acestuia.

adresarea va fi adaptata varstei clientului (este de preferat ca tinerii peste 18 ani sa nu fie tutuiti, aceasta pentru a accentua nivelul mai mare al responsabilitatilor, trecerea la perioada adulta dar si pentru a facilita respectul reciproc.)

este recomandabil ca pe parcursul interviului profesionistul sa-si ia notite caci astfel se economiseste timp pretios si inregistrarea este mai fidela. De asemenea este recomandat sa fie notate reactiile verbale / raspunsurile cu cat mai multe citate. este are comandabil de asemenea, ca interviul / consilierea / evaluarea sa nu depaseasca o ora.

La primele intalniri este foarte important ca profesionistul sa-si intampine clientul cu bunavointa, sa se prezinte si sa-i rosteasca numele. Daca clientul este insotit de altcineva este bine ca si acesta sa fie primit in acelasi fel si sa i se explice ca trebuie sa astepte si cat anume.

Clientului i se va explica care este rolul si functia lui profesionistului.

De exemplu, profesionistul va explica cum are de gand sa procedeze si cum anume va decurge interviul - Intai am sa va rog sa-mi spuneti cate ceva privind trecutul dumneavoastra si motivele pentru care sunteti acum aici. Clientul este astfel incurajat sa vorbeasca liber cel putin cateva minute. In tot acest timp profesionistul trebuie sa fie atent atat la ceea ce spune clientul dar mai ales la cum anume vorbeste. Abia dupa aceea poate hotara ce orientare trebuie data interviului, consilierii, evaluarii si ce anume are de aflat.

In acest timp profesionistul trebuie sa observe daca clientul este cooperant, relaxat, capabil sa vorbeasca cu usurinta sau nu, felul in care se prezinta (atitudine, vestimentatie, starea hainelor, cicatrici, tatuaje, eventuale indicii de boala sau dizabilitati (vezi Glosar de temeni, etc.).

Pe masura ce interviul continua, profesionistul trebuie sa mentina discutia in jurul punctelor importante si sa-l aduca pe beneficiar la subiect daca acesta are tendinta de a se indeparta. Acest lucru are si rolul de a organiza discursul clientului ceea ce-l ajuta pe acesta sa-si (re)formuleze problema. In timp se transforma intr-o deprindere ce ajuta la structurarea interioara.

Aceasta trebuie sa se petreaca fara utilizarea intrebarilor dirijate (vezi Glosar de temeni ) sau intrebari inchise (vezi Glosar de temeni ).

Este de preferat ca profesionistul sa foloseasca o schita a interventiei consemnand sistematic si organizat informatia in pasi simplii, atat pentru a nu scapa nimic din vedere cat si pentru a usura accesul celorlalti la informatii. Intrucat oricum este greu ca datele sa fie adunate tot timpul in aceeasi ordine dar si pentru ca clientul sa nu se simta fortat este recomandat ca demersul sa fie destul de flexibil.

Pentru inceput schita va putea fi folosita ca un ghid urmand ca mai apoi sa devina un sprijin pentru ca profesionistul sa nu treaca cu vederea vreun aspect. Nu este posibil si nici obligatoriu sau important ca aceasta schema sa fie integral completata, experienta, intuitia si bunul simt vor decide cat de adanc trebuie mers si ce anume va fi lasat pentru alta data.

Fisa de descriere este recomandabil sa fie completata in cele din urma impreuna cu intreaga echipa chiar daca initial o mare parte este completata de psiholog si /sau asistent social.

1.Persoanele care il au (l-au avut) in grija pe client (de exemplu educatorii din C.P. sau din scoala speciala de unde provine.)

Nume, relatia cu clientul, cat de apropiate / intim au fost / sunt cu acesta, de cand si cat de bine il cunosc.

Cata incredere li se poate acorda acestora.

Explicatii:

Este graitor uneori faptul ca nu a existat nici o persoana careia sa-i stie numele complet, dovada a faptului ca nu a existat nici o persoana de referinta si atasament stabila in viata clientului.

2. Familia (atat cat isi aduce aminte, cat se stie asistent social, dosare, etc.)

Parinti, frati, rude care l-au crescut

Familia extinsa

Varsta lor in prezent

Varsta lor in momentul in care au rupt legatura (sau, daca este cazul, momentul decesului). Precizarea datelor cand s-au intamplat.

Statusul lor marital

Starea sanatatii (vezi Glosar de termeni sanatate, normalitate, boala )

Ocupatia

Ce poate spune legat de personalitatea acestora (vezi Glosar de termeni personalitate)

Cum se intelegea cu acestia

Pozitia sociala a familiei

Din ce anume proveneau veniturile casei

Cum se intelegeau in familie

Care sunt problemele in familie la acest moment

Afectiuni mintale in familie care sa necesite spitalizare, tratament medicamentos, urmarire (de exemplu trisomia 21 sau epilepsie)

Droguri, alcolism (vezi Glosar de termeni alcoolism, droguri, dependenta)

Probleme cu politia

Explicatii:

Trebuie precizata atat varsta in ani cat si data nasterii pentru ca se poate intampla sa nu corespunda dand cont de problemele cu cei a caror varsta trebuie precizata, de dezorganizare interioara sau chiar de tulburari. In mod asemanator dupa ce este necesara estimarea oricarei perioade de timp este bine sa fie cerute precizate si datele.

Prezenta de afectiuni psihice in familie (apropiata sau extinsa) deoarece poate sugera posibilitatea unor afectiuni sau riscuri de afectiuni in parte ereditare. Personalitatea, atitudinea si traseul de viata al rudelor sunt importante deoarece este mediul in care clientul a crescut o parte din viata. Rivalitatea dintre frati este importanta pentru ca se poate intampla ca unul dintre ei sa fi fost institutionalizat si altul nu.

Problemele actuale sau peste care nu s-a trecut pot reprezenta un factor de involutie in dezvoltare sau un factor de stres. Problemele din familie / ale familiei pot furniza explicatii asupra unor ticuri, fobii (vezi Glosar de termeni ticuri, fobii ) sau preocupari excesive ale clientului (de ex.: frica de apa se poate datora faptului ca un frate a murit inecat, un comportament antisocial se poate datora unei identificari cu o ruda din inchisoare, etc.).

3. Date personale:

Daca stie ceva despre datele lui de la nastere (ex. scorul APGAR, daca nasterea lui a fost fatala mamei, daca a fost abandonat (vezi Glosar de termeni abandon) inca din spital, etc.)

Dobandirea primelor deprinderi (mersul, vorbirea, controlul sfincterelor, etc.)

Starea sanatatii in copilarie. Sunt interesante perioadele mari de spitalizare si bolile care pot afecta dezvoltarea SNC

Probleme cu nervii (spaime, balbism, timiditate vezi Glosar de termeni), mutenie, enurezis, intoleranta alimentara, cosmaruri frecvente, etc.)

De la ce varsta este institutionalizat. Traseul prin diferitele institutii. Perioadele

Care crede ca este cauza institutionalizarii lui.

Explicatii:

Pe langa intrebari adresate clientului trebuie facute corelari cu dosarul si inregistrarile medicale. Este neimportant daca clientul a suferit de boli contagioase (ex. pojar) in schimb poate fi crucial daca a avut meningo encefalita sau convulsii in copilarie.

Trasaturile nevrotice din mica copilarie nu au neaparat legatura cu momentul prezent dar pot da indicii in legatura cu dezvoltarea si traseul din copilarie.

Intrebarile legate de institutionalizare pot releva probleme familiale precum si indicatii in ceea ce priveste posibila lui reinsertie in familie sau indici in ceea ce priveste viitoarea / prezenta lui viata de cuplu.

4.Scolarizare

Varsta inceperii si terminarii fiecarei perioade de studiu (de exemplu daca a terminat 8 clase pana la 20 de ani, ce ani a repetat si in ce perioade)

Rezultate (medii, rezultatele de la examene)

A avut prieteni sau a fost simpatizat de colegii

Ce relatii a avut cu profesorii

Sport si alte preocupari

Calificari profesionale obtinute. Il atrag sau nu calificarile si competentele obtinute

Studii superioare (daca urmeaza, daca are ca plan de viitor)

Explicatii:

Pot fi furnizate informatii despre perioade decisive si / sau traumatizante din viata (de ex. repeta clasa de cand fratele mai mic a fost adoptat de un cuplu american, sau de cand a murit bunica).

Pot fi de asemenea furnizate informatii despre nivelul de insertie sociala si despre competentele sociale deja dobandite.

Pot fi indicate posibilitati de (re)orientare si (re)calificare profesionala (de exemplu nu si-a dorit niciodata sa devina sticlar dar a ajuns calificat in aceasta meserie pentru ca era cea mai apropiata scoala profesionala pe cand ceea ce si-a dorit sa faca mecanic auto presupunea inscrierea la o profesionala aflata la 2 ore distanta).

Este interesant de ce isi doreste sa faca o facultate ( de ex. Fac. Veterinara - ca sa mai ramana in ocrotirea DPC sau pentru ca iubeste animalele ?) pot fi obtinute astfel informatii despre nevoia clientului de autonomie sau despre dependenta afectiva a acestuia.

5. Ocupatii avute

Lista cronologica a slujbelor avute

Motivul schimbarii acestora

Felul contractului. Conditiile si remuneratia.

Situatia financiara din acea perioada.

Satisfactii profesionale.

Relatiile cu colegii si cu superiorii

Invaliditati si boli profesionale.

Planuri de viitor in aceasta directie.

Explicatii:

Informatiile obtinute pot da indicatii despre conditiile de viata din prezent (de cand lucreaza ca bucatar are suficienti bani cat sa poata pleca la mare sau la munte in fiecare weekend), despre aspiratiile personale ale clientului (de ex. lucreaza la McDonalds pentru ca asa poate deveni sef in cel mai scurt timp), despre problemele de sanatate diagnosticate si care au inraurire asupra traseului profesional ulterior (de ex. are reumatism articular de cand a lucrat in piata), despre caracteristici ale personalitatii lui (de ex. faptul ca a fost concediat in repetate randuri poate indica de exemplu din fericire nu intotdeauna un caracter dificil, agresivitate, conduite antisociale).

De asemenea daca fiecare slujba este inferioara ca salarizare, conditii si perioada celei dinainte poate fi luata in calcul o posibila tulburare mintala (ex.