ghid de bune practici bazat pe experienşa ţărilor membre ... · managementul riscului la...

1Proiect finantat de,

UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.

ţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficialăa Uniunii Europene Pentru eventuale sesizări, contactaţi: [email protected]

1

Ghid de bune practici bazat pe experienşa ţărilor membre UE în domeniul managementului inundaţiilor – Teme relevante şi exemple selectate din ţări membre ale Uniunii Europene

Lucrare pregătită de Jari Silander, SKYE, Finlanda.

Proiect de înfrăţire instituţională RO PHARE 2005/ 017-690.01.04 – „Contribuţia pentru stabilirea unei administraţii pentru managementul la dezastre, la nivel regional şi local”

Septembrie 2008

Proiect finantat de,UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


22

CUPRINS

PREFAŢĂ 3

ACRONIME 4

1. INTRODUCERE 5

2. ASPECTE RELEVANTE 7

2.1. Consideraţii generale 7

2.2. Principii de bază 7

2.3. Politicile UE pentru inundaţii 8

3. ACŢIUNI ÎNAINTEA UNEI INUNDAŢII 9

3.1. Măsuri non-structurale de prevenire a inundaţiilor 9

3.2. Evaluarea riscului de inundaţie, cartografierea şi planificarea managementului 12

3.3. Reducerea vulnerabilităţii prin planificare spaţială la nivel local 15

3.4. Viituri 16

3.5. Exerciţii 17

3.6. Furnizarea informaţiilor către populaţie - „comunicarea riscului” 19

3.7. Aspecte sociale în reducerea riscului de inundaţii 21

4. ACŢIUNI PE TIMPUL UNEI INUNDAŢII 23

4.1. Comunicarea riscului 23

4.2. Protecţia temporară împotriva inundaţiilor 23

4.3. Evacuarea 26

5. ACŢIUNI DUPĂ O INUNDAŢIE 29

5.1. Reabilitare şi reconstrucţie 29

5.2. Politica de asigurări 31

5.3. Evaluarea pagubelor produse de inundaţii 33

CONCLUZII 35

BIBLIOGRAFIE 36

GLOSAR DE TERMENI 38

ANEXĂ 39

2 3Proiect finantat de,

UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


2

PrefaţăInundaţiile catastrofale rezultă din interacţiunea dintre evenimente hidrologice extreme şi procese de mediu, sociale şi economice. Cantităţile de apă în exces caracterizează zonele umede naturale, contribuind astfel la susţinerea mediului înconjurător şi a activităţilor economice, dar, din păcate, accentul se pune în general pe natura distructivă a acestora. Din acest motiv, o abordare integrată a managementului inundaţiilor poate juca un rol important în dezvoltarea durabilă.

Această publicaţie prezintă abordări care vin în sprijinul tratării problemelor referitoare la gestionarea inundaţiilor în cadrul procesului de management integrat al acestora, precum şi nevoia de implicare a factorilor de decizie în acest proces, având ca principală ţintă municipalităţile şi managerii regionali/judeţeni ai inundaţiilor. De asemenea, explică scopul propus de Directiva privind inundaţiile (2007/60/EC), care este acela de a stabili un cadru pentru activitatea de evaluare şi management al riscului la inundaţii, având ca obiectiv reducerea consecinţelor negative asupra sănătăţii omului, asupra mediului înconjurător, a moştenirii culturale şi a activităţilor economice asociate cu inundaţii în comunitate /1/.

Este fezabil a reduce riscul de inundaţie prin combinaţii practice de măsuri în raport cu magnitudinea catastrofei şi cu gradul de expunere şi de vulnerabilitate a comunităţii. Este necesară o înţelegere clară a riscurilor existente şi potenţiale de inundaţii pentru a stabili măsuri preventive de reducere a riscului care constituie abordarea managementului inundaţiilor. Voluntarii locali pot fi mobilizaţi pentru măsuri preventive şi pentru a constitui capacitatea de rezistenţă a comunităţii, dacă riscurile pe care aceasta le are de înfruntat sunt evaluate în totalitate.

În trecut, riscul de inundaţii a fost de cele mai multe ori abordat folosind măsuri structurale. De asemenea, s-a încercat şi aplicarea de reglementări privind utilizarea judicioasă a terenurilor, înregistrându-se un oarecare succes. În orice caz, experienţa a arătat că siguranţa absolută faţă de inundaţii nu este nici fezabilă din punct de vedere economic, nici nu este dezirabilă din punct de vedere al mediului înconjurător.

Una dintre cele mai bune metode de a reduce expunerea la riscul rezidual la inundaţii şi de a adopta o strategie bazată pe ideea de a trăi cu inundaţiile o constituie implementarea efectivă a planurilor de apărare împotriva inundaţiilor. Totodată, planificarea funciară participativă, care reuneşte toate părţile implicate de la diferitele nivele, este esenţială.

Mecanismul de reacţie în caz de urgenţă necesită cooperarea între diversele sectoare şi nivele administrative, planuri de pregătire aprobate, mobilizarea resurselor şi un flux informaţional continuu, la timp şi exact.

Pentru faza de reabilitare şi reconstrucţie post inundaţie, o componentă cheie a unui asemenea plan, comunitatea afectată trebuie să înveţe din greşelile anterioare şi să înţeleagă şi să coopereze efectiv. La nivelul de bază, comitetele pentru situaţii de urgenţă ale comunităţilor se pot dovedi eficace în pregătirea şi planificarea reacţiei comunităţii la urgenţe.

Bineînţeles, nu există soluţii universale care să faciliteze implicarea tuturor factorilor de decizie şi a societăţii civile în luarea deciziilor cu privire la managementul inundaţiilor. Este însă crucial să se adopte practici adecvate circumstanţelor dintr-un context socio-economic dat. Prin urmare această publicaţie nu prezintă linii directoare de bună practică, ci mai degrabă oferă exemple de abordare raţională din alte ţări europene.


)

Con.


44

Acronime

EFD – Directiva Europeană privind Inundaţiile

EXCIMAP – Circuit de schimb a cartografierii inundaţiilor

FLOODsite – Proiectul fondat European FP6 Integrat FLOODsite (2004 – 2008)

CRUE EU – Proiect de coordonare fondat de programe de cercetare a inundaţiilor (ERA –NET)

ISDR – Strategia Internaţională de Reducere a Dezastrelor

EXCIFF – Schimb de experienţă care promovează comunicarea riscului


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


4

1. INTRODUCEREInundaţiile recente, în special inundaţiile din 1993, 1995, 1997, 2002, 2005, 2006 şi 2007 din Europa au provocat pierderi de vieţi omeneşti, au lăsat mii de oameni fără adăpost şi au cauzat pierderi care se ridică la câteva mii de milioane de Euro în multe ţări din Europa. De atunci s-au întreprins mai multe acţiuni care sunt în concordanţă cu scopul acestui manual, printre acestea putând fi menţionate: Directiva privind inundaţiile 2007, EXCIMAP – Circuit de schimb al cartografierii inundaţiilor, proiectul fondat de UE FLOODsite şi CRUE – reţeaua de programe de cercetare a inundaţiilor.

Figura 1. Principalul obiectiv fiind reducerea efectelor inundaţiilor, este necesară identificarea riscurilor din zonele posibil afectate. Foeni, Jud. Timiş, România.

Documentul de faţă, şi anume ”ghidul de bune practici”, se bazează pe experienţa ţărilor UE, dar se limitează la aceasta. Acesta se bazează de asemenea pe linii directoare cum ar fi ”Liniile Directoare pentru Prevenirea Durabilă a Inundaţiilor” (2000) /doc. 2/ şi ”Ghidul de bune practici în prevenirea, protecţia şi ameliorarea inundaţiilor” /doc. 3/. În managementul inundaţiilor se conturează câteva principii de bază. Aceste principii sunt prezentate în caseta de mai jos /5/. De asemenea, alte bune practici sunt prezentate în casetele cuprinse în acest manual şi în porţiunile cu litere îngroşate.

Principiile de bază ale managementului inundaţiilor

Abordarea bazinală a managementului inundaţiilor

Abordarea multidisciplinară a managementului inundaţiilor

Reducerea riscului şi vulnerabilităţii datorate inundaţiilor

Participarea comunităţii

Conservarea ecosistemului


)

Con.


66

Managementul riscului la inundaţii cuprinde mai multe componente prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1: Componentele Managementului Riscului la Inundaţii.

Managementul riscului la inundaţii

Analiza de risc Evaluarea riscului Măsuri diminuare risc 1.1 Determinarea pericolului 2.1 Perceperea riscului 3.1 Măsuri înainte de inundaţii 1.2 Determinarea vulnerabi-lităţii

2.2 Riscul tolerabil de inundaţii

3.2 Managementul evenimentului de inundaţii

1.3 Riscul de inundaţii actual / viitor

3.3 Măsuri după inundaţii

• Managementul inundaţiilor este un subansamblu al managementului integrat de cercetare a apelor şi se adresează interdependenţei dintre aspectul benefic al inundaţiilor, pe de o parte, şi riscurile provocate de evenimente extreme asupra dezvoltării durabile în zone inundabile (zone expuse inundaţiilor), pe de altă parte.

Măsurile de reducere a riscurilor cum ar fi cele structurale (primare) şi cele non-structurale (secundare) pot fi folosite pentru reducerea riscurilor inundaţiilor actuale şi viitoare până când se atinge un nivel tolerabil. Termenul reducere, ca termen general pentru toate măsurile structurale şi non-structurale, corespunde politicilor europene şi naţionale actuale a privind managementul apelor /5/. Din acest motiv, reducerea comprimă toate măsurile cu potenţial de minimizare a riscurilor referitoare la inundaţii, care pot fi luate înainte, în timpul sau după inundaţie.

Măsurile de reducere a riscului înaintea inundaţiei se desfăşoară înainte să aibă loc o inundaţie. Se disting două abordări în acest caz:

(1) Prevenirea inundaţiilor şi a impactului negativ al inundaţiilor, de exemplu dezvoltând planuri urbanistice pentru a descuraja dezvoltarea în zone inundabile şi realocarea dezvoltării în zone fără risc.

(2) Starea de pregătire este capacitatea de a asigura o reacţie eficientă la impactul produs de catastrofe, incluzând problematica alarmării efective din timp şi evacuarea temporară a persoanelor şi bunurilor din zonele ameninţate /6/. Pentru a dezvolta această capacitate este nevoie de timp şi resurse. Prin urmare, ar trebui să fie privită ca măsură de reducere a inundaţiei înaintea producerii acesteia care este legată foarte strâns de managementul evenimentelor /5/.

Măsurile de reducere a riscului pe timpul inundaţiei cuprind toate activităţile de la începutul şi din timpul manifestării inundaţiei, de exemplu monitorizarea evenimentului şi evacuarea efectivă a populaţiei. Acţiunile tipice se referă la evenimente neaşteptate. Acea capacitate de auto-organizare devine crucială pentru combinarea abordărilor formale şi informale în managementului evenimentelor.

Măsurile de reducere a consecinţelor după inundaţie cuprind toate acţiunile şi deciziile care sunt luate după producerea unei inundaţii. Destul de des acestea se concentrează pe reinstalarea structurii care a existat înainte de producerea inundaţiei prin aplicarea de mecanisme de compensare financiară şi măsuri structurale de refacere a lucrărilor de protecţie împotriva inundaţiilor /5/.

Măsurile dinaintea, din timpul şi de după inundaţie sunt, teoretic, categorii distincte din punct de vedere analitic, dar în realitate, acestea sunt interdependente. De exemplu, mecanismele de asigurare financiară nu doar remediază pagubele produse de inundaţii, ci au de asemenea o influenţă asupra aşteptărilor celor implicaţi privind plăţile viitoare de asigurare împotriva pagubelor produse de inundaţii. Acestea pot descuraja sau încuraja dezvoltarea în văile inundabile şi din acest motiv, ele influenţează condiţiile pentru managementul riscului înaintea producerii unei inundaţii.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


6

2. ASPECTE RELEVANTE

2.1. Consideraţii generale

Dezastrele naturale şi inundaţiile fac parte din natură. Acestea au existat din totdeauna şi vor continua să existe. Cu excepţia inundaţiilor provocate de ruperea unor baraje sau alunecări de teren, inundaţiile sunt, din punct de vedere climatologic, fenomene influenţate de condiţiile geologice, geomorfologice, de relief, de sol şi de vegetaţie. Procesele meteorologice şi hidrologice pot fi rapide sau lente şi pot produce viituri sau inundaţii care evoluează mai lent şi sunt mai uşor de prevăzut, numite şi inundaţii fluviale.

Este preconizat ca probabilitatea de inundaţii să crească: clima pământului se schimbă rapid. Comisia Inter-guvernamentală pentru Schimbarea Climatică (IPCC 2007) presupune că în secolul 21 se va înregistra o creştere medie a temperaturii de 2 până la 4 grade Celsius /7/. Pe baza acestei presupunerii se aşteaptă o creştere a nivelului mării de la 20 cm până la 60 cm până în anul 2100. Modelul precipitaţilor se va schimba şi el. Zonele umede vor deveni în general şi mai umede, iar zonele aride vor deveni şi mai aride. Cantitatea de precipitaţii va fluctua de asemenea mai brusc. În general, aceasta înseamnă o mai mare probabilitate de inundaţii şi niveluri extrem de scăzute ale râurilor în timpul perioadelor uscate. Nivelul în creştere al mării va face mult mai dificilă vărsarea râurilor în mare, în zona deltelor. Impactul inundaţiilor creşte: impactul inundaţiilor din punct de vedere al sănătăţii umane şi al pierderilor economice a crescut şi astfel planificarea protecţiei împotriva inundaţiilor nu se va mai putea limita la protejarea unor construcţii izolate de anumite tipuri de pericole.

Protecţia împotriva inundaţiilor nu este niciodată absolută, iar lucrurile pot evolua într-o direcţie nedorită. Va trebui să ţinem cont de faptul că natura este imprevizibilă. Întrebarea care apare de regulă este ce siguranţă este disponibilă şi la ce preţ, şi cât de mult din riscul rezidual trebuie acceptat de societate /7/.

2.2. Principii de bază

Sunt câteva principii de bază şi abordări cu privire la prevenirea durabilă în cazul inundaţiilor, pentru a căror implementare este necesară cooperarea la toate nivelurile guvernamentale şi coordonarea politicilor sectoriale privind protejarea mediului înconjurător, planificarea urbanistică, agricultura, transportul şi dezvoltarea urbană/3/. Principiile pot fi împărţite pe diferitele faze ale inundaţiilor, astfel:

Înaintea inundaţiei

Utilizarea umană a văilor inundabile ar trebui adaptată la hazardul existent. Instrumentele şi măsurile indicate, ca de exemplu analiza şi hărţile de risc, ar trebui dezvoltate pentru a reduce riscul de pagube produse de inundaţii. Hărţile de risc, prin care este cartografiat riscul potenţial, pot conţine, de exemplu, frecvenţa estimată a inundaţiilor; amplasamentele fabricilor chimice şi ale altor surse de hazard, ale locuinţelor, clădirilor publice şi al sistemului de transport supuse riscului.

Majoritatea populaţiei trăieşte în areale urbane, iar eforturile de evitare a problemei inundaţiilor ar trebui să fie orientate asupra acestor areale. Ieşirea râurilor din matcă nu cauzează întotdeauna inundaţii în zone urbane; acestea pot fi provocate, de asemenea, de intensităţi mari ale precipitaţiilor asupra oraşelor, combinate cu existenţa unor sisteme de canalizare inadecvate. Ar trebui acordată o atenţie specială sistemului actual de drenaj al apei de ploaie, de exemplu capacităţii sistemelor de canalizare a oraşelor.

Experienţa a demonstrat, de asemenea, că măsurile locale de protecţie împotriva inundaţiilor pot avea efecte negative atât în aval, cât şi în amonte. Din acest motiv, este necesară o abordare unitară pentru a lua în calcul întregul bazin al râului. O asemenea abordare unitară se bazează pe cooperarea multilaterală, incluzând planificarea interdisciplinară pentru întreaga zonă de colectare a apelor.

Acolo unde este cazul, trebuie organizate exerciţii comune de reacţie la inundaţii şi la ruperi de baraje.

Autorităţile ar trebui să se asigure că informaţiile cu privire la prevenirea în cazul inundaţiilor şi planurile de apărare sunt transparente şi uşor accesibile publicului. Informaţia ar trebui diseminată din timp şi în mod activ, nu doar la cerere, fiind necesar a fi însoţită de procedurile prevăzute pentru participarea populaţiei.

În zonele inundabile, ar trebui luate măsuri preventive pentru a reduce posibilele efecte adverse ale inundaţiilor asupra ecosistemelor acvatice şi terestre, cum ar fi poluarea apei şi a solului.


)

Con.


88

Solidaritatea este esenţială pentru a nu pasa problemele de management al apei dintr-o regiune în alta.

În timpul inundaţiei

Avertizarea asupra inundaţiilor, informaţiile şi prognozele ar trebui transmise în timp real între zonele afectate sau ţările riverane, urmând o procedură prestabilită. Informaţiile relevante ar trebui de asemenea aduse la cunoştinţa publicului prin media, prin internet sau prin alte metode potrivite. Aceste comunicate ar trebui să conţină de asemenea informaţii referitoare la ceea ce trebuie să facă populaţia.

Populaţia trebuie încurajată să îşi ia propriile măsuri de prevenire împotriva inundaţiilor şi să fie informată asupra modului de acţiune din timpul unui eveniment de acest fel. Oricine ar putea avea de suferit în urma unui asemenea eveniment ar trebui să îşi ia, pe cât posibil, propriile măsuri de precauţie.

După inundaţie

Planurile cuprinzătoare asupra evenimentelor neprevăzute la nivel naţional şi local pentru a răspunde la evenimente de inundaţie trebuie actualizate corespunzător în timp util dacă este necesar. În viitorul apropiat autorităţile trebuie să aibă, de asemenea, capacitatea de a reacţiona la asemenea evenimente, în conformitate cu planul de urgenţă relevant.

Un alt efect al inundaţiilor asupra sănătăţii umane este posibila întrerupere a serviciilor ”normale” de sănătate şi a serviciilor sociale. Personalul serviciilor sociale şi de sănătate este posibil să fie profund implicat în reacţia la impactul imediat şi de durată ale dezastrului, această activitate îndepărtându-i de activităţile de îngrijire pe care le desfăşoară în mod normal.

Încă o dată, este necesară o cooperare interdisciplinară privind toate fazele managementului riscului. La finalul acestui ghid există un exemplu de bune practici din bazinul hidrografic „Crişuri” din România.

2.3. Politicile UE pentru inundaţii

Directiva 2007/60/EC privind evaluarea şi managementul riscului de inundaţie, a intrată în vigoare în noiembrie 2007, cere Statelor Membre să evalueze dacă toate cursurile de apă şi liniile de coastă sunt supuse riscului la inundaţii, să cartografieze întinderea inundaţiei, proprietăţile şi oamenii care sunt în pericol în aceste zone şi să ia măsuri adecvate şi coordonate pentru a reduce acest tip de risc. Totodată, prin această directivă se consolidează drepturile populaţiei de a accesa aceste informaţii şi de a avea un cuvânt de spus în procesul de planificare.

Scopul acesteia este de a reduce şi de a administra riscurile pe care inundaţiile le prezintă pentru sănătatea umană, pentru mediul înconjurător, pentru moştenirea culturală şi pentru activitatea economică. Directiva cere Statelor Membre să desfăşoare în primă fază o evaluare preliminară a inundaţiilor până în 2011 pentru a identifica bazinele râurilor şi zonele de coastă asociate care sunt supuse riscului de inundaţii. Pentru asemenea zone vor trebui apoi cartografiate hărţi de risc la inundaţii până în 2013 şi vor trebui stabilite planuri de management al riscului la inundaţii care să se concentreze pe prevenţie, protecţie şi pregătire până în 2015. Directiva se aplică atât pentru apele interioare cât şi pentru toate apele de coastă de pe întreg teritoriul UE.

Directiva va fi pusă în aplicare în coordonare cu directiva cadru a apelor, şi anume prin coordonarea planurilor de management al riscului şi a planurilor de management al bazinelor râurilor, şi prin coordonarea procedurilor de participare a populaţiei în cadrul elaborării acestor planuri. Toate evaluările, hărţile şi planurile elaborate vor fi puse la dispoziţia publicului larg.

Mai mult, Statele Membre vor trebui să îşi coordoneze practicile de management al riscului la inundaţii în bazinele râurilor pe care le împart, incluzând şi ţări terţe, şi ar trebui ca din solidaritate să nu întreprindă măsuri care să crească riscul de inundaţii în ţările învecinate. Statele Membre trebuie să ia în considerare evoluţiile pe termen lung, incluzând modificările climatice, precum şi practicile de utilizare durabilă a terenurilor în ciclul de management al riscului la inundaţii la care se referă această directivă.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


8

3. ACŢIUNI ÎNAINTEA UNEI INUNDAŢII

Figura 2Nu trebuie să acceptăm inundaţiile.

3.1. Măsuri non-structurale de prevenţie a inundaţiilor

Măsuri non-structurale Prevenirea şi protecţia de tip non-structural trebuie să includă zonarea Identificarea zonelor de risc Reprezentarea pe hartă a pericolelor şi zonelor cu risc ridicat trebuie integrată în

politicile de planificare funciară

Măsurile structurale vor rămâne elemente importante ale prevenirii şi protecţiei împotriva inundaţiilor. Cu toate acestea, aceste măsuri trebuie să fie concentrate în primul rând asupra protejării sănătăţii şi siguranţei umane, precum şi a bunurilor de valoare şi a proprietăţii. De asemenea, trebuie luate în considerare cerinţele de management de conservare a naturii şi a reliefului /2/. Experţii în inundaţii fac o distincţie între măsurile non-structurale şi cele structurale. Pentru publicul larg acest fapt ”are o mai mică importanţă” şi de obicei se vorbeşte doar despre responsabilitatea publică şi privată.

Figura 2 prezintă categorii care aparţin de măsurile structurale şi non-structurale /14/.


)

Con.


1010

Figura 3: între măsurile structurale şi non-structurale /14/.

Măsurile non-structurale se împart în categoriile generale de informare şi educare a publicului, prognoza inundaţiilor, planificarea în situaţii de urgenţă, etc. Dacă se foloseşte mai mult de una dintre măsurile non-structurale poate fi extrem de dificil, dacă nu imposibil, de a izola eficacitatea acestor măsuri. Mai târziu în acest document sunt abordate planificarea utilizării terenurilor, viiturile, asigurarea de inundaţii şi comunicarea riscului, care sunt de asemenea măsuri non-structurale (figura 3).

privat . Figura 2 prezint categorii care apar�in de m surile structurale �i non-structurale /14/.

Figura 3: Distinc ia între m surile structurale i non-structurale /14/.

M surile non-structurale se împart în categoriile generale de informare i educare a publicului, prognoza inunda iilor, planificarea în situa ii de urgen , etc. Dac se folose te mai mult de una dintre m surile non-structurale poate fi extrem de dificil, dac nu imposibil, de a izola eficacitatea acestor m suri. Mai târziu în acest document sunt abordate planificarea utiliz rii terenurilor, viiturile, asigurarea de inunda ii i comunicarea riscului, care sunt de asemenea m suri non-structurale (figura 3).

M suri structurale

M suri de control a utiliz rii terenurilor

M suri de control a apelor

Baraje, rezervoare, bazine de reten ie

Modific rile canalelor

Diguri cu taluze

Impermeabilitate la inunda�ii

Modificarea bazinelor de reten ie Scheme de drenaj i protec ie la inunda ii Prognoz de inunda ie, alarmare

Planificarea controlului

Achizi ii & relocare

Asigur ri la inunda ii

Informare public & educa ie

Ajutor financiar & reducerea pierderilor

M suri non-structurale


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


10

Figura 4: Distrugere de zăpor pe râul Kokemäenjoki în Finlanda, ianuarie 2005 (fotografie: Juha Aaaltonen). În acest caz este dificil să diferenţiem între măsurile structurale şi non-structurale. Distrugerea zăpoarelor se foloseşte cu succes pentru a preveni aglomerările de gheaţă.

Trebuie avut în vedere că prevenirea şi protecţia non-structurală ar trebui să includă zonarea, bazată pe studii de evaluare hidrologice şi de risc. Identificarea şi cartografierea pericolului şi a zonelor cu risc ridicat, ar trebui integrate în politicile de planificare a utilizării terenurilor.

Cu toate acestea, dacă sunt necesare măsuri structurale, înainte de a folosi asemenea mijloace tehnice, trebuie dovedită ordinea potrivită a măsurilor preventive şi de protecţie. De asemenea trebuie realizat că construirea excesivă în văilor inundabile, chiar dacă sunt protejate de diguri şi de ziduri de protecţie, creşte nivelul pagubelor potenţiale în caz de inundaţie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru construirea de rezervoare în aval. Permiterea unor asemenea activităţi este în momentul de faţă considerată o greşeală deoarece acest fapt a avut consecinţe fatale pentru sănătatea umană şi pentru proprietăţi pe timpul inundaţiilor /2/.


)

Con.


1212

Măsurile şi politicile de control al inundaţiilor ar trebui direcţionate în sensul reducerii pagubelor produse de inundaţii, decât spre prevenirea împotriva inundaţiilor. De ce? Deoarece fiecare dolar cheltuit în Statele Unite în direcţia minimizării consecinţelor este asimilat unei economii de 3 - 4 dolari pentru reabilitarea zonelor afectate de dezastrele viitoare.

Un exemplu de măsuri non-structurale este asigurarea împotriva inundaţiilor. În Regatul Unit al Marii Britanii există din anul 1961 o asigurare ieftină împotriva inundaţiilor. Până în 2002 aproximativ 20 – 30% din toate casele noi erau construite în zone cu risc de inundaţie. Aproximativ 40% din toate obiecţiile formulate de Agenţia de Mediu au fost respinse. În ianuarie 2003 asigurarea la inundaţii nu mai era garantată pentru zonele cu risc ridicat. În Scoţia nu exista aproape nici o casă nouă în zone cu risc ridicat de inundaţie. Asigurarea ieftină permite mai multor oameni să se pună pe sine în pericol /24/.

3.2. Evaluarea riscului de inundaţie, cartografierea şi planificarea managementului

Cartografierea inundaţiilor

Scara adecvată / exactitatea trebuie definită la nivel naţional sau local pe baza informaţiilor şi resurselor disponibile

Identificarea persoanelor vulnerabil

Identificarea zonelor de risc, inclusiv a celor excepţionale

Actualizarea regulată a hărţilor

Programul pentru implementarea directivei inundaţiilor defineşte când trebuie efectuate evaluarea riscului la inundaţii, cartografierea şi planificarea managementului. Programul se derulează astfel:

1. Până în 2011 să se efectueze o evaluare preliminară a riscului de inundaţie a bazinelor râurilor şi a zonelor de coastă asociate, pentru identificarea zonelor unde există un risc potenţial de inundaţie semnificativ.

2. Acolo unde există un risc real de pagube produse de inundaţii, trebuie elaborate până în 2013 hărţi de hazard şi hărţi de risc la inundaţii.

3. Până în 2015 trebuie trasate planuri de management al riscului la inundaţii pentru aceste zone.

Evaluarea preliminară a riscului la inundaţii are ca scop evaluarea nivelul de risc la inundaţii în fiecare zonă de bazin al râurilor sau unitate de management şi selectarea acelor zone pe care să se realizeze cartografierea inundaţiilor şi planurile de management de risc la inundaţii.

Hărţile de hazard la inundaţii şi hărţile de risc de inundaţii vor identifica zonele cu o probabilitate medie de inundare (cel puţin 1 eveniment la 100 de ani) şi evenimentele extreme sau cele cu o probabilitate mică, în care trebuie indicat nivelul aşteptat al apei. În zonele identificate ca fiind supuse riscului trebuie indicat numărul locuitorilor potenţial expuşi riscului, activitatea economică şi potenţialele pagube ale mediului înconjurător.

Planurile de management al riscului de inundaţie trebuie să includă măsuri de reducere a probabilităţii inundării şi consecinţele potenţiale ale acestora. Acestea se vor adresa tuturor fazelor ciclului de management al riscului de inundaţii, dar se vor concentra în special asupra prevenirii (sarcini înaintea inundaţiei).

Destul de des nivelul riscului la inundaţie este cunoscut destul de bine şi putem începe direct cartografierea zonelor sau le avem deja cartografiate. Astfel, aici se pune accent în principal pe cartografierea riscului la inundaţie. Specialiştii din diferite ţări ar trebui să utilizeze aceeaşi bază pentru informare /8/.

Conform cu EFD ”Riscul de inundaţie este combinarea probabilităţii unui eveniment de tip inundaţie cu consecinţele potenţiale adverse pentru sănătatea umană, pentru mediul înconjurător şi pentru activităţile economice asociate cu un eveniment de tip inundaţie”. Acest risc este egal cu produsul dintre consecinţele adverse potenţiale şi probabilitatea de manifestare a riscului.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


12

EXCIMAP au trecut în revistă practicile curente cu privire la cartografierea inundaţiilor în Europa. A fost posibilă identificarea caracteristicilor hărţilor de inundaţii disponibile în Europa /8/. Acestea sunt prezentate în tabelul 3.1.

Tabel 3.1. Trecerea în revistă a practicilor curente în cartografierea inundaţiilor în Europa /8/.

Hartă de hazard de inundaţii Hartă de risc de inundaţii

Conţinut informaţional

Întinderea apei Adâncimea apeiViteza de curgerePropagarea inundaţieiGradul de pericol

Vulnerabilitatea la inundaţiePagube şi pierderi estimate Bunuri supuse riscului

Utilizare În management şi planificare, cum ar fi utilizarea terenurilor, urgenţe şi bazine de recepţie

Pentru a creşte gradul de conştientizare a publicului

Evaluarea riscului

Stabilirea priorităţilor pentru măsuri

Prevenire şi minimizare a inundaţiei

Managementul urgenţelor

Pentru a creşte gradul de conştientizare

Scară Nivel local 1:5,000 până la 1:25,000, de multe ori sunt limitate la zonele urbane

Nivel naţional 1:50,000 până la 1:1,000,000, pe întreg bazin al râului

1:5,000 până la 1:25,000

1:50,000 până la 1:1,000,000

Acurateţe Nivel local de acurateţe mare

Nivel naţional acurateţe scăzută

Nivel local des detaliat

Nivel naţional - nu foarte detaliată

Utilizator final Public

Cei care planifică utilizarea terenului

Managementul apelor

Serviciile de urgenţă

Companii de asigurări

Cei care planifică utilizarea terenului

Managementul apelor

Serviciile de urgenţă

Practicile curente indică că faptul că în unele ţări adâncimea apelor nu este prezentată, hărţile sunt folosite în planificarea utilizării terenurilor, acurateţea variază iar publicul este privit de fiecare dată ca un utilizator final.

De exemplu, în Finlanda, acurateţea topografică digitală variază între 0,3 până la 1,8 m, iar rezoluţia spaţială variază de la 5 la 250 m, doar în zone foarte limitate fiind disponibilă o rezoluţie de 5 metri. Scala depinde de acurateţea modelului topografic digital, care variază de la 1:20 000 până la 1:250 000. De asemenea există hărţi de inundaţie istorice. Hărţile sunt diseminate prin internet în format *.pdf pentru publicul larg. Hărţile nu au fost produse pentru ploi torenţiale produse în zona urbană. Hărţile de hazard de inundaţie vor fi produse pentru aproximativ 60 de zone, conform evaluării preliminare de risc la inundaţii. Un exemplu al unei astfel de hărţi de risc din Finlanda este prezentat în figura nr.4.

Este posibil să fie necesare diferite tipuri de hărţi pentru grupurile diferite de utilizatori finali în funcţie de circumstanţele locale. De exemplu, unele companii de asigurări pot avea nevoie de informaţii mai detaliate. Pe de altă parte putem pur şi simplu identifica grupurile de utilizatori finali importanţi pe plan


)

Con.


1414

local şi putem produce hărţi pentru aceştia. De exemplu, următoarele grupuri de utilizatori finali sunt de cele mai multe ori identificate:

• Personalul care se ocupă de managementul riscului de inundaţie

• Personalul care planifică amenajările funciare

• Personalul din serviciile de urgenţă

• Publicul larg

• Companiile de asigurări.Exemple de diferite hărţi de risc şi de pericole la inundaţii sunt disponibile pe internet. Hărţi de inundaţii trans-frontaliere pot fi găsite de exemplu, cele de pe Elba http://www.ella-interreg.org/ şi fluviul Dunărea http://www.icpdr.org/ /8/. Sisteme de hărţi interactive din Anglia http://www.environment-agency.gov.uk şi Franţa http://cartorisque.prim.net/index.html. Hărţile de urgenţă pot conţine informaţii de la nivelurile apelor, operaţii de răspuns, evacuare şi vulnerabilitate.

În Statele Europene sunt aproape tot atâtea tipuri de hărţi câte state sunt. Fiecare metodă în parte are avantaje şi dezavantaje. Astfel, nu există nici o metodă considerată superioară. Oricum, este important de avut în vedere că actualizarea hărţilor şi producerea de modele digitale topografice sunt de asemenea foarte costisitoare. Astfel scara/ acurateţea potrivită trebuie să fie definită naţional şi/ sau local bazându-se pe informaţiile şi resursele disponibile. De asemenea, zonele de interes trebuie luate în ordinea priorităţii deoarece procesul necesită ani pentru a fi finalizat.

Figura 5. Hartă a inundaţiilor în Finlanda. Harta arată densitatea populaţiei şi adâncimii apei.

Pe râul Bistriţa din România s-au produs în ultimii 30 de ani inundaţii de amploare repetate, în 1970, 1975, 1991 (1995 şi 2003 produse de zăpoare) şi s-au înregistrat pierderi de vieţi omeneşti. Date fiind aceste condiţii hărţile nu trebuie să se bazeze doar pe debite. Trebuie folosite cunoştinţele la nivel local pentru a identifica zonele cu risc de zăpoare, de exemplu zonele unde panta râului nu este destul de abruptă sau există meandre cu multe curbe strânse /30/.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


14

3.3. Reducerea vulnerabilităţii prin planificare spaţială la nivel local

Planificarea spaţială

Acordaţi atenţie managementului dezvoltării înainte de a se crea presiuni pentru utilizarea mai intensă a zonelor de risc

Cheia succesului este implicarea populaţiei în toate etapele procesului

Dezvoltarea de normative în construcţii, de reglementări de zonare sau recomandări pentru reducerea pagubelor la inundaţii în zonele expuse

Hărţile de planificare a amenajărilor funciare sunt folosite pentru a aloca teren pentru dezvoltare, pentru planificarea infrastructurii şi regularizarea prin amenajarea bazinelor de recepţie. Hărţile de inundaţii servesc scopului managementului riscului la inundaţii pentru a preveni construirea clădirilor în noile zone de risc, reducerea riscului existent şi adaptarea la riscurile variabile. Vulnerabilitatea este definită ca potenţialul unui sistem de a fi afectat. Acest potenţial poate fi definit ca produs al susceptibilităţii şi a valorii sistemului.

Se manifestă din ce în ce mai mult un consens, atât la nivelul comunităţii ştiinţifice europene, cât şi la nivelul politicilor aplicate, că reducerea riscurilor la inundaţie în perioada pre-dezastru necesită ca planificarea spaţială să se desfăşoare mult mai intens şi mai sistematic decât până acum. În 2005, încă era un deficit mare în ceea ce priveşte dovada empirică cum că acest lucru se întâmplă de fapt şi cum pot îmbunătăţite practicile curente. În mod special trebuie analizat mai departe rolul autorităţilor în planificare locală şi problemele de cooperare între autorităţile locale, autorităţile de administrare a apelor şi organizaţiile regionale /10/.

De exemplu, în Germania, metodele de planificare a amenajărilor funciare ar putea fi folosite pentru limitarea numărului de case afectate în zonele cu potenţial de inundare sau evitarea construirii apartamentelor la parter. Prin urmare, este o lipsă de cunoaştere concretă care arată de ce autorităţile locale de planificare nu utilizează sistematic planificarea spaţială pentru reducerea riscului la inundaţie şi cum strategiile bazate pe planificare pot fi puse în practică /10/.

Unele dintre lecţiile învăţate din experienţa la nivel local demonstrează că aceste comunităţi trebuie să fie imaginative şi în acelaşi timp pragmatice. Acestea trebuie să fie prevăzătoare în strângerea de date credibile, pregătirea hărţilor, construirea unui consens prin planificare, şi să fie extrem de atente în ceea ce priveşte managementul dezvoltării înainte de a se constitui presiuni în sensul utilizării mai intensive a zonelor de risc. Comunităţile trebuie să profite de aceste ”ferestre de oportunităţi” /10/.

Noţiunea de ”ferestre de oportunitate” înseamnă că lecţiile învăţate în urma evenimentelor cu consecinţe majore, dar cu o probabilitate mică, sunt puse în practică imediat în vederea schimbării abordării reactive într-o abordare pro-activă, strategică. Autorităţile locale care nu beneficiază de sprijin politic şi capabilităţile strategice au dificultăţi în folosirea inundaţiilor severe ca oportunităţi pentru desfăşurarea planificării spaţiale. După aceea devine încă şi mai dificil de a dezvolta o abordare strategică asupra reducerii riscului /10/.

Un factor cheie al succesului îl constituie conştientizarea populaţiei asupra riscurilor în caz de dezastre şi a faptului că trebuie să îşi reducă gradul de vulnerabilitate propriu. Implicarea acestora în identificarea problemelor proprii, a soluţiilor şi implementarea strategiilor proprii le acordă acestora un sentiment de putere. Tehnologiile adecvate sunt introduse pentru a creşte capacitatea de reacţie a oamenilor. Cheia succesului este implicarea oamenilor în toate stadiile procesului /9/.

Procesul de planificare participativ implică factori de decizie de la nivel local, în special cetăţenii. În acest caz, este pusă la dispoziţie o platformă pentru discutarea efectelor pe termen lung dezvoltării în zonele zonelor cu grad de risc ridicat şi scăzut, şi astfel conştientizarea cetăţenilor creşte sistematic în ceea ce priveşte riscul la inundaţii, pentru a întări abilitatea acestora de a aborda inundaţiile. În cele ce urmează, ideea de reducere a riscului la inundaţii prin planificare spaţială este conturată mai departe /10/.

Buna practică necesită dezvoltarea unor reguli de construcţie potrivite, reglementări de planificare zonală sau recomandări pentru reducerea pagubelor produse de inundaţii în zonele predispuse la inundaţii.


)

Con.


1616

Exemplu din Franţa. Primul pas major în direcţia managementului apelor a fost crearea în 1960 a Direcţiilor de Ape, şi instalarea unui sistem de management descentralizat care situa managementul apelor la nivelul zonelor bazinale. În ceea ce priveşte prevenirea pagubelor produse de inundaţii, de-abia la începutul anilor 1980 sistemul a evoluat de la managementul tehnic al pagubelor produse de inundaţii (statul a început amenajarea de construcţii hidrotehnice pentru a preveni inundaţiile) către un sistem de management preventiv în ceea ce priveşte pagubele produse de inundaţii, prin reducerea vulnerabilităţii, utilizând planificarea spaţială a dezvoltării. Un aspect important în planificarea spaţială/dezvoltarea teritorială şi prevenirea pagubelor produse de inundaţii este informarea şi participarea cetăţeanilor, atât în mod direct cât şi prin reprezentanţii acestora, fapt pe care legile recente îl consolidează /25/.

3.4. Viituri

Viituri

Dezvoltarea de strategii de precizie pentru prognozare şi observare

Documentarea privind inundaţiile anterioare

Examinarea tendinţelor în caz de precipitaţii torenţiale, elaborarea de norme, revizuirea acestora şi identificarea zonelor expuse la viituri

Autorităţile locale administrează cel mai bine viiturile

Inundaţiile produse de torente de pe versanţi diferă de inundaţiile provocate de râuri, cele din urmă survenind pe bazine mai mari cu caracteristică mai mare de timp. În cazul inundaţiilor produse de torente de pe versanţi, apa creşte în câteva ore şi viteza este mai mare. Acest fapt face ca inundaţiile să fie mult mai periculoase pentru oameni. Termenul de inundaţie produsă de torente de pe versanţi doreşte să acopere ambele „tipuri de inundaţii produse de torentele de pe versanţi” produse de exemplu prin acumulări de ploi deasupra zonelor naturale de revărsare care în mod obişnuit depăşesc 200 mm într-o perioadă mai scurtă de 6 ore, sau cele produse, chiar mai rapid, în zone urbane prin furtuni scurte unde, într-o perioadă mai mică de o oră, se produc precipitaţii de peste 50mm /11/.

De exemplu, o asemenea inundaţie s-a petrecut în Barcelona, Spania, pe 25 septembrie 1962. Râul Besos a inundat sectorul Terrasa în urma unei furtuni care a produs precipitaţii de peste 250 mm în două ore, iar peste 500 de oameni au murit. Inundaţia produsă de furtună în Alger pe data de 10 noiembrie 2001 a cauzat 886 victime. Bineînţeles că mortalitatea specifică inundaţiilor variază de la o ţară la alta. Mai mult de 90% din studiile desfăşurate în Statele Unite au arătat că înecul este prima cauză a mortalităţii asociate cu evenimente de inundaţii. În general, mortalitatea datorată înecului este în mod frecvent observată în inundaţiile produse de torente de pe versanţi, când căderi masive de precipitaţii inundă în mod neaşteptat comunităţile /2/.

Chiar şi după 40 de ani după inundaţia produsă de torente de pe versanţi din Spania numărul victimelor e mare. Noile tehnologii cu observaţii în timp real şi previziunile mai rapide asupra inundaţiilor produse de torente de pe versanţi ar trebui să ne sprijine în scopul obţinerii în timp util de prognoze şi al scăderii gradului de inexactitatea al prognozelor. Timpul total poate fi redus prin îmbunătăţirea prognozelor, a reţelei de observaţie şi reducerea timpului total de alarmare în caz de inundaţie.

Pentru a îmbunătăţi prognoza în cazul inundaţiilor produse de torente de pe versanţi, trebuie să identificăm nişte precursori pentru a previziona mai bine evenimente. În mod clar orografia are un rol major în producerea ploilor torenţiale. De asemenea, sunt necesare observaţii exacte, cu rezoluţie mare, care să acopere regiuni destul de mari cu o frecvenţă rezonabilă. De multe ori este necesară utilizarea bazelor de date pe termen lung şi a modelelor meteorologice mezo-scală pentru a stabili o climatologie pentru regiune. Aceste lucruri ar trebui să ajute la identificarea unor precursori pentru a prognoza mai bine evenimentele care conduc la o inundaţie produsă de torentele de pe versanţi.

De exemplu, în Finlanda, modelele hidrologice utilizează date radar ca date de intrare şi prognozează apa scursă de pe suprafaţa bazinului la fiecare oră, dar doar atunci când este nevoie. Ca o concluzie este necesar de a dezvolta strategii de prognozare şi observare cu rezoluţie mare.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


16

Inundaţiile produse de torentele de pe versanţi nu sunt de cele mai multe ori atât de bine documentate ca inundaţiile obişnuite. Astfel, documentarea privind inundaţiile produse de torente de pe versanţi experimentate anterior, ar fi necesară la nivel local.

Evenimentele extreme şi schimbările climatice trebuie luate în considerare la nivel naţional. Tendinţele în cazul evenimentelor cu precipitaţii masive trebuie examinate, trebuie revizuite liniile directoare trasate şi trebuie identificate zonele sensibile la inundaţiile provocate de torente de pe versanţi (zone de câmpie, zone montane).

Datorită timpului scurt de reacţie necesar în cazul inundaţiilor produse de torente de pe versanţi în zonele montane, alarmarea în astfel de situaţii ar trebui să fie bazată pe informaţii, în timp real, de la o reţea automată de măsurare a nivelului precipitaţiilor, combinată cu date radar cantitative ale precipitaţiilor şi să fie sprijinită de o prognoză cantitativă asupra ploilor /2/.

Inundaţiile din bazinul fluviului Dunărea din 2006 au fost cauzate de topirea zăpezii concomitent cu căderi masive de ploaie, de exemplu în zona râurilor Tisa şi Sava. Comparaţia dintre zonele inundabile de dinainte şi cele recente, indică clar pierderea dramatică a zonelor de retenţie: Dunărea de mijloc şi de jos au pierdut aproximativ 70% din zonele inundabile morfologice iniţiale. Mai mult, s-au pierdut peste 90% din zonele inundabile iniţiale de pe râul Tisa. Pierderea zonelor inundabile are un impact major asupra hidromorfologiei sistemului râului, şi poate provoca în mod adiţional creşterea viiturii, în mod particular, în apropierea aşezărilor umane, unde măsurile structurale şi alte infrastructuri construite au redus mai mult capacitatea de descărcare. Din acest motiv protecţia zonelor inundabile şi restaurarea lor este importantă în prevenirea inundaţiilor provocate de torente de pe versanţi /26/.

În decembrie 2007 a fost publicat „Ghidul Managementului Inundaţiilor provocate de torente de pe versanţi” care este bazat pe experienţe recente din Europa Centrală şi de Est. Una dintre concluziile importante este „Datorită caracteristicii locale a acestora şi apariţiei lor rapide, inundaţiile provocate de torente de pe versanţi sunt administrate cel mai bine de autorităţile locale cu o implicare activă şi efectivă a oamenilor care sunt supuşi riscului” /27/.

Viiturile sau inundaţiile provocate de gheţuri/ zăpoare necesită reacţie rapidă.

Exemplu din România, în 2008. Serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă s-au regrupat cât mai aproape de zona de generare a riscului, pentru a reduce timpul de reacţie. Exemplu:

a) Cu ajutorul CLSU, al Consiliului Judeţean, Prefecturii şi comunităţilor locale din zonă a fost stabilită o sub-unitate nouă în Poiana Teiului, începând cu 12/01/2008 – Garda de Intervenţie Nr. 2 a unităţii de pompieri Târgu Neamţ. Una dintre sarcinile acestei sub-unităţi este monitorizarea permanentă a evoluţiei zăpoarelor şi acţionarea în timpul inundaţiilor în vederea evacuării populaţiei şi limitării impactului dezastrului.

b) b) Una dintre măsurile obligatorii care se iau în timpul şedinţelor CLSU Neamţ referitoare la managementul inundaţiilor, care se impune după primirea codului portocaliu, este regruparea mijloacelor şi utilajelor grele care aparţin judeţului şi administraţiei naţionale a drumurilor, precum şi a SGA Neamţ pentru a interveni în cel mai scurt timp în zonele vulnerabile, având în vedere că transportul acestor utilaje presupune logistică specială şi necesită mult timp.

3.5. Exerciţii de inundaţii

Exerciţii de inundaţii

Dezvoltarea şi desfăşurarea de exerciţii comune, periodic, pentru a reacţiona la inundaţii, exerciţii practice şi consultanţă la faţa locului.

În Directiva asupra inundaţiilor este definit faptul că, Comisia Europeană organizează cursuri de pregătire pentru echipele naţionale de intervenţie şi exerciţii majore. Un exerciţiu ar face posibilă testarea cooperării între autorităţile locale de administrare a apelor, serviciile de salvare, poliţie, administraţia drumurilor,


)

Con.


1818

forţele militare, companiile hidroelectrice şi industria locală, şi facilitează crearea de legături şi schimb de informaţii cu privire la desfăşurarea unor analize de risc ca o bază pentru pregătirea efectivă la dezastre, planificarea de a trasa pe plan regional o metodologie compatibilă pentru asemenea analiză şi de a face disponibilă această informaţie prin seminarii, aducând laolaltă academicieni, cercetători şi practicieni. Acest fapt ar duce finalmente la efectuarea unor evaluări şi la implementarea recomandărilor cu scopul de operaţionaliza sistemul de răspuns /3/.

Este de la sine înţeles că atunci când este necesar, trebuie organizate şi desfăşurate exerciţii comune obişnuite de răspuns la inundaţii pentru a se menţine starea de conştientizare pre-inundaţie şi starea de pregătire.

Exerciţiile pot însă să ducă la o învăţare excesivă şi un mod de lucru negativ, cum s-a întâmplat în 1995. Unele autorităţi au tins să solicite mai multă asistenţă decât era de fapt necesar, însă mult mai des impactul a fost pozitiv chiar şi atunci când nu a existat o pregătire suplimentară /12/.

A fost de asemenea concluzionat că 85% din persoane nu au fost pregătite pentru inundaţiile din 2002. Aceleaşi studii au arătat că nu exista o relaţie lineară între „a fi afectat”, „a fi conştient” şi „a fi pregătit”. În ciuda acestui fapt, nivelul de aplicabilitate a măsurilor de prevenire a crescut după inundaţiile din 2002 /13/.

Figura 6. În 2002 guvernul german a desfăşurat forţe ale THW şi ale Armatei pentru a ajuta populaţia. În 2005 unităţi ale THW au intervenit în România pentru purificarea apei.

De exemplu, a fost organizat în Finlanda un exerciţiu pe un curs major de apă. Mulţi oficiali de la administrarea cursurilor de apă, serviciile de salvare pe apă, administrarea drumurilor, mediu şi din partea comunităţii locale, au fost aduşi laolaltă. Grupul de instructori le-a dat punctul de pornire a situaţiei hidrologice. Grupul de experţi trebuia să comunice unul cu celălalt şi cu alte organizaţii relevante, cum ar fi reprezentanţii ministerelor nominalizaţi pentru exerciţiu, în acord cu dezvoltarea situaţiei de pe cursul de apă, situaţie care le era adusă la cunoştinţă de grupul de planificare. Experienţa acumulată în urma acestui exerciţiu a fost foarte bună deoarece a scos la iveală anumite puncte slabe în comunicare, luarea deciziilor şi lipsa informaţiei.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


18

Exerciţii de inundaţii în România. De exemplu, şeful CLSU Neamţ a dispus formarea unei comisii mixte formate din CJSU Neamţ şi SGA Neamţ sub conducerea prefectului de judeţ sau a subprefectului pentru a testa utilizarea planului de măsuri pentru managementul fenomenului, precum şi desfăşurarea următoarelor activităţi /30/:

Instructajul membrilor comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă în satele afectate cu privire la responsabilităţile în caz de inundaţii;

Suplimentarea măsurilor de alarmare în aceste trei sate cu mijloacele Consiliului Judeţean Neamţ depozitate la CJSU Neamţ (moto-sirene);

Identificarea persoanelor cu nevoi speciale care trebuie evacuate şi distribuirea lor în caz de evacuare;

Verificarea zonelor folosite pentru cazarea în caz de evacuare şi dotarea acestora. CJSU va aplica măsurile în vederea dotării acestor locaţii cu echipamente adecvate.

Exerciţiile şi pregătirea pentru protecţia civilă se desfăşoară cel mai bine prin exerciţii practice şi consiliere la faţa locului. De multe ori există o dispută vis-a-vis de faptul că reducerea consecinţelor dezastrului este mai bine integrată în activităţile existente decât desfăşurate ca un exerciţiu separat. Exerciţiile pot implica şi şcoli. Participarea la un exerciţiu măreşte percepţia de cunoaştere a răspunsului şi a muncii în echipă pentru toţi participanţii.

Recent au fost organizate exerciţii de inundaţii în Vrbovce (Slovacia). Acestea au fost organizate şi desfăşurate pentru a simula ameninţarea unei inundaţii şi răspunsul potrivit la alarma de inundaţie. Aceste exerciţii au avut o valoare educaţională foarte mare (învăţarea prin experienţă), la care s-a adăugat faptul că media (TV, Internet) a transmis rapoarte asupra exerciţiului. Au fost selecţionaţi reprezentanţi ai comunităţii locale pentru a dezvolta planul de limitare a consecinţelor inundaţiei din ambele ţări, Polonia şi Slovacia, ţinându-se con de faptul că unul din scopurile acestei planificări era educarea participanţilor în acest sens. Acestui grup i s-au furnizat cunoştinţele necesare asupra limitării pagubelor produse de inundaţii, şi astfel aceştia au devenit o sursă de încredere pentru informarea viitoare a celorlalţi rezidenţi locali /27/.

3.6. Furnizarea informaţiilor către populaţie - „comunicarea riscului”

Comunicarea riscului

Deseori este necesară facilitarea procesului de avertizare

Informaţiile cu privire la planurile de prevenire şi protecţie împotriva inundaţiilor sunt transparente şi uşor accesibile publicului.

Informaţiile trebuie diseminate din timp şi în mod activ.

Toate măsurile legate de informarea publică şi conştientizare sunt mai eficiente dacă implică participarea la toate nivelurile.

Avertizările cu privire la inundaţii, informările şi prognozele trebuie diseminate în timp real.

Comunicarea riscului este un aspect vital în cazul unei ameninţări următoare iminente şi în final acute a publicului.

Un studiu comparativ asupra inundaţiilor din 1993 şi 1995, când erau dominante inundaţiile pe râuri, arată că în patru ţări era utilizată o varietate de modele de alarmare: megafoane, comunicate de presă, foi volante, etc. Studiul a indicat că un timp îndelungat nu a avut întotdeauna efecte pozitive asupra procesului de alarmare. În Franţa, în anul 1995, primarii şi agenţiile locale au declanşat alarmarea efectivă şi nu au aşteptat alarmările oficiale pentru a trece la luarea de măsuri efective. Oficialii au fost nehotărâţi în ceea ce priveşte alarmarea datorită stării de incertitudine. În unele regiuni nu au fost transmise alarmări


)

Con.


2020

deloc. În toate cele patru ţări studiate, oamenii au avut tendinţa de a nu da suficientă atenţie alarmării date de autorităţi. În anul 1995, oamenii au judecat alarmarea pe baza experienţelor inundaţiilor anterioare, care au fost mai puţin severe /12/.

Ajustarea procesului de alarmare este des necesară (/2/, /12/ şi /16/).

Un studiu de vulnerabilitate socială asupra inundaţiei din 2002 din Germania este bazat pe peste 400 de răspunsuri şi o rată de răspuns de 74% în zona Mulder. Nu a fost găsit nici un indicator care să explice de ce nu au contribuit în mod semnificativ nici măsurile de precauţie şi nici activităţile ad-hoc la diminuarea pagubelor financiare. O explicaţie rezonabilă ar fi severitatea inundaţiilor din anul 2002. Cererea mai multor măsuri de reducere a consecinţelor părea a avea efecte pe termen scurt, deoarece acest punct de vedere nu era împărtăşit de o mare parte a populaţiei. Măsurile publice de protecţie împotriva inundaţiilor au fost privite ca cele mai potrivite pentru reducerea pagubelor. Studiile arată că cei care nu au primit nici o informaţie au fost în pericol, şi cu atât mai mult cei care nu erau implicaţi în viaţa socială /13/.

Autorităţile ar trebui să se asigure că informaţiile cu privire la prevenirea inundaţiilor şi planurile de apărare sunt transparente şi uşor accesibile publicului larg. Informaţia trebuie diseminată din vreme şi în mod activ, nu doar la cerere. Acestea ar trebui însoţite de procedurile prevăzute pentru participarea publicului /2/.

Figura 7. Copii din România după inundaţii

Un exemplu de comunicare este ghidul pentru populaţie denumit „Controlul apelor şi a inundaţiilor”, produs de Cheung County Soil & Water Conservation District în anul 2002, New York, SUA. Acest ghid abordează problemele dinaintea cumpărării sau construirii unei case în zone inundabile, şi sunt adresate întrebări ca de exemplu „Cumpăr o casă într-o zonă inundabilă?”.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


20

Toate măsurile legate de informarea publică şi conştientizare sunt mai eficiente când acestea implică participarea la toate nivelele, de la comunitatea locală, trecând prin guvernul central, până la nivel regional şi internaţional /2/.

O publicaţie având ca temă bunele practici în transmiterea informaţiei a fost finalizată în anul 2007 /16/. Aceasta recomandă ca nivelurile de alarmare publice să fie definite şi să li se comunice oamenilor gradul de probabilitate. De exemplu, în Italia se foloseşte probabilitatea scăzută/medie şi mare. Totuşi, în acest caz poate fi făcută recomandarea că alarmările de inundaţii, informaţiile şi prognozele incerte ar trebui diseminate în timp real. Trebuie de asemenea avut în vedere că gradul de vulnerabilitate socială este mai mare pentru persoanele în vârstă, cele cu un grad de educaţie scăzut sau cele cu venituri mici.

Publicul poate fi avertizat utilizând câteva metode. De exemplu în Marea Britanie a fost implementat un serviciu SMS de mesaje, pentru a se transmite pre-alarmări pentru public. În Germania şi în multe alte state staţiile de măsurare sunt echipate cu aparate automate de răspuns. Acest tip de sisteme sunt comercializate de o perioadă lungă de timp. Staţiile de emisie TV cu pagini de teletext şi subtitrare, precum şi revistele sunt de cele mai multe ori pregătite să coopereze în aceste probleme. În Olanda, în anul 1995, au fost evacuaţi 200.000 de oameni. Ulterior a fost publicată o broşură pentru publicul larg care descria inundaţiile mari şi mici /16/.

În România, CLSU din Vânători Neamţ, un sat localizat în bazinul râului Ozana, a fost afectat de inundaţiile mari din 2005 şi 2006. Mijloacele existente folosite de CLSU sunt următoarele /30/:

Post TV local prin cablu, există un acord semnat între CLSU şi postul local de televiziune Poliţie - nou. Aceste forţe sunt primele care merg la clădirile cu risc mare de inundare şi la persoanele

cu nevoi speciale, mai ales în zonele de care răspund (bătrâni, bolnavi, copii); Consilierul local, responsabil pentru fiecare sat sau stradă ; Poliţişti cu maşini echipate cu sisteme optice şi sonore; Serviciul Voluntar pentru situaţii de urgenţă testează funcţionarea mijloacelor de alarmare şi asigură

permanenţa serviciului (inclusiv clopotele bisericilor ).După luarea de măsuri de avertizare aceste forţe au sarcina de a supraveghea permanent râul şi de a informa centrul operativ pentru situaţii de urgenţă de la nivel local. Datorită acestei organizări nu s-au înregistrat pierderi de vieţi omeneşti şi s-au redus la maxim pagubele, deşi fenomenele au avut loc şi ziua şi noaptea.

3.7. Aspecte sociale în reducerea riscului de inundaţii

Aspecte sociale

Se pot identifica grupuri socio-demografice şi socio-economice cu vulnerabilitate mai mare

Aceste grupuri ar avea de câştigat dacă s-ar îmbunătăţi atât reţelele formale, cât şi cele informale

În transmiterea informaţiei sunt importante reţelele sociale ale comunităţii. Pot fi identificate anumite grupuri socio-economice şi socio-demografice cu o vulnerabilitate potenţială mai mare în ceea ce priveşte inundaţiile. În principal, pe baza cercetării hazardului sociologic şi geografic, dar şi pe mai multe idei generale ale sociologiei asupra inegalităţii sociale (care este practic cea mai generală idee de vulnerabilitate), pot fi identificate următoarele grupuri /13/:


)

Con.


2222

• Persoane în vârstă şi foarte în vârstă (65 şi 75 de ani sau mai mult, respectiv),

• Gospodării cu persoane dependente,

• Persoane cu slabă pregătire,

• Persoane fără loc de muncă,

• Persoane cu venituri foarte mici.

Ipoteza din spatele acestei categorizări este că aceste grupuri sociale prezintă o mai mare vulnerabilitate decât persoanele care nu deţin aceste caracteristici. În unele cazuri a fost luată în considerare partea opusă a continuum-ului social (cei foarte tineri, persoanele cu venituri foarte mari/calificare înaltă, etc.) deoarece, cel puţin implicit, există ipoteza că aceste grupuri sunt mai puţin vulnerabile la inundaţii şi la impactul acestora.

Figura 8. Oamenii în vârstă sunt foarte vulnerabili la inundaţii.

Ca un exemplu asigurarea la inundaţii era deţinută mult mai des de persoane înstărite decât persoanele cu venituri mici, dar oamenii mai în vârstă deţineau asigurări la un nivel mai mare. Totuşi, nu a fost nici o variabilă (de exemplu vârstă, venit, etc.) care ar putea să explice în mod coerent şi pentru fiecare fază în parte vulnerabilitatea unor grupuri specifice. Evaluarea a arătat că ambele, reţelele formale şi cele informale, au fost cele mai importante resurse pe care s-au bazat oamenii. Reţelele informale, de exemplu includ membrii familiei şi prietenii. În plus, există o dovadă empirică bazată pe experienţa din timpul inundaţiilor din 2002 că în special grupul de cetăţeni peste 60 de ani, precum şi persoanele cu o pregătire formală slabă, se pare că au primit mai puţin sprijin /13/.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


22

4.ACŢIUNI ÎN TIMPUL UNEI INUNDAŢII4.1.Comunicarea riscului

Comunicarea riscului

În comunicarea riscului trebuie selectate timpul, viteza şi canalul de comunicare în funcţie de situaţia de inundaţie. Metoda de comunicare trebuie să fie stabilă şi proiectată din timp

Pe timpul unei inundaţii, ideea principală este de a utiliza comunicaţiile pentru a reduce pierderile. Viiturile şi inundaţiile obişnuite sunt două tipuri diferite de evenimente. Viiturile cauzează creşteri rapide ale debitelor, fapt care duce la o creştere rapidă a nivelului apelor, pe când inundaţiile obişnuite cauzează o creştere treptată şi mai lentă a nivelului apelor. Acest fapt duce la un timp total mai scurt şi la necesitatea unei comunicări mai rapide pe timpul unui eveniment de tip viitură.

De exemplu dacă este necesară evacuarea. Trebuie să li se comunice oamenilor cum şi când trebuie evacuată o zonă, dar trebuie să li se spună de asemenea când vor putea să se întoarcă la casele lor. În anul 1995, când au fost evacuaţi 200.000 de oameni în Olanda, mesajul de evacuare a fost dat prima dată publicităţii în cadrul unei conferinţe de presă. Astfel acest mesaj a fost diseminat şi prin comunicate de presă, transmisii audio şi prin centrele de transmisie TV către public. Primul mesaj transmis a fost sfatul de a evacua zona, fapt care a oferit puţin timp în plus pentru a putea lua în calcul grupurile sociale speciale, cum sunt persoanele în vârstă şi cele din spitale. În al doilea mesaj public, populaţia a fost obligată să evacueze zona /16/.

Bazat pe experienţa inundaţiilor din 1993 şi 1995 s-a observat faptul că, de exemplu în Bollène, nu au existat alarmări oficiale înainte de inundaţie. În ciuda acestui fapt pompierii locali şi oficialii au transmis alarmarea în timp util la faţa locului. În Franţa în anul 1995, primarii şi agenţiile locale au recurs la emiterea de alarmări efective. Toate cele patru state au avut problemele lor cu prognozele şi au existat posibile discrepanţe între prognozele bazate pe date meteorologice. Într-o situaţie incertă, agenţiile naţionale au ezitat să emită mesaje de alarmare. Comunicarea şi diseminarea informaţiei între belgieni şi olandezi a fost mai degrabă oneroasă /12/.

Pe timpul inundaţiei de pe râul Oder, din anul 1997, au existat dificultăţi de comunicare care au avut ca rezultat o stare de confuzie în rândul salvatorilor. Primăria şi districtul rural nu au reacţionat corect, deoarece de la toate nivelurile reprezentanţii acestora se implicau crezând că sunt experţi în asemenea probleme. Un primar local a menţionat că munca sa a fost îngreunată datorită fluxului informaţional confuz /15/.

Experienţa inundaţiei din 2002 a demonstrat că în primele două ore de la producerea inundaţiei alimentarea cu energie electrică a căzut, iar reţeaua de telefonie mobilă era supraîncărcată şi din această cauză a fost aproape imposibilă comunicarea normală în primele ore şi zile ale inundaţiei /13/.

În comunicarea riscului sincronizarea, viteza şi canalele de comunicaţie trebuie selectate în funcţie de situaţia de inundaţie existentă. Metodele de comunicare trebuie să fie stabile şi proiectate dinainte.

4.2.Protecţia temporară împotriva inundaţiilor

Protecţia temporară împotriva inundaţiilor

Se recomandă ca tehnicile de protecţie la inundaţii să fie exprimate, proiectate şi aplicate sub supravegherea personalului cu experienţă

Lucrările de întreţinere trebuie efectuate regulat

Trebuie planificate locurile din care se procură nisip şi utilajele de excavare şi transport necesare


)

Con.


2424

Protecţia temporară împotriva inundaţiilor înseamnă construirea de diguri de apărare din saci de nisip, ridicarea de structuri temporare şi protejarea construcţiilor care pot fi avariate. Este important să ne concentrăm nu doar asupra construcţiilor, ci şi asupra protejării infrastructurii cum ar fi alimentarea cu apă potabilă, serviciile de asistenţă sanitară şi adăposturi (de cele mai multe ori fiind asigurată dinainte impermeabilitatea acestora). Agenţia federală de management pentru situaţii de urgenţă a Statelor Unite împarte măsurile de asigurare a impermeabilităţii în cinci grupe /17/:

1. Relocare: mutarea din zona inundabilă;

2. Elevarea: ridicarea construcţiei deasupra nivelului de inundaţie, fie pe piloni, fie pe zonele mai înalte de teren;

3. Ziduri de protecţie: ziduri de beton sau de oţel care să nu permită pătrunderea apei;

4. Impermeabilizare uscată: impermeabilizarea clădirii;

5. Impermeabilizare umedă: permiterea inundării subsolului şi parterului în timp ce spaţiile de locuit ale clădirii sunt situate deasupra nivelului de inundaţie.

Este de dorit ca aceste tehnici de impermeabilizare la inundaţii să fie exprimate, proiectate şi implementate sub atenta supervizare a personalului cu experienţă, pentru a se lua în calcul toţi factorii care ar putea avea o influenţă asupra siguranţei şi eficacităţii tehnicilor respective. Mentenanţa trebuie efectuată conform instrucţiunilor şi la timp. Este important de amintit că inundaţiile pot depăşi nivelul de protecţie oferit de impermeabilizare. Din acest motiv, securizarea proprietăţilor şi evacuările din timpul evenimentelor de inundaţii severe ar trebui planificate dinainte, iar prognozele şi alarmările de inundaţie trebuie monitorizate constant.

În timpul inundaţiei din 2002, aproximativ 6% din cei care au răspuns la chestionar au încercat să îşi securizeze locuinţa, de exemplu prin încercarea de a împiedica apa să intre în case, folosind saci de nisip. Din acest motiv a fost şi o mare lipsă de saci de nisip /13/, dar s-a folosit hârtie presată şi carton ca soluţie alternativă.

Figura 9. În Helsinki, Finlanda în 2006 personalul cu experienţă a construit un dig protecţie la inundaţii folosind în principal hârtie şi carton (Foto: Mikko Sane).


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


24

Figura 10. România 2006. Taluz construit să reziste la inundaţii. Taluzul este destul de lat şi permite traficul rutier pe el.

Materialele de protecţie împotriva inundaţiilor ar trebui să fie depozitate dinainte în zonele critice şi ar trebui determinat modul în care se vor folosi şi personalul care va fi utilizat în acest scop. De asemenea, ar trebui planificate locurile din care se poate aduce nisip şi utilizarea excavatoarelor şi utilajelor de transport.

Măsurile de protecţie temporare reduc probabilitatea de a se produce pagube. Dacă nivelul inundaţiei este mare, această metodă devine inutilă.

Exemplu. Efectuarea de lucrări de apărare de către CLSU Bicaz Chei şi Bicaz Ardeal în România, în sate din zona montană în bazinul râului Bicaz, afectate de inundaţii provocate de scurgeri de apă pe torente şi colectate de râul Bicaz. Punctele vulnerabile pot provoca inundaţii în apropierea râului sau torentele sunt identificaţi în starea lor normală mai ales că aceste fenomene au crescut anual în intensitate din anul 2000. După primirea informaţiilor referitoare la pericolul de inundaţii se consolidează lucrările de apărare de pe mal sau se protejează cu copaci ancoraţi şi plantaţi în albia râului, se înalţă malurile cu pietre din minele din zonă (SC CARPATCEMENT SA).

Aceste măsuri pot fi aplicate dacă reprezentanţii Ocolului Silvic din zonă stabilesc ce copaci pot fi utilizaţi la aceste lucrări încă din starea de normalitate (trebuie să fie membri CLSU) sau au încheiat acorduri cu companiile de minerit şi exploatare forestieră. După ce s-a depăşit pericolul de inundaţie aceste pietre pot fi reintroduse în circuitul tehnologic. Succesul acestor măsuri în timp depinde de buna cooperare dintre conducerile CLSU şi ale companiilor din aria lor de competenţă (Ocolul Silvic etc.) /30/.

Pe data de 3 aprilie 2006 s-a declarat stare de urgenţă în Ungaria. Ungaria a cerut asistenţă prin Mecanismul Comunitar al UE pentru Protecţie Civilă pe data de 7 aprilie 2006. Au fost solicitate măsuri de protecţie temporară împotriva inundaţiilor, constituite din 600.000 de saci de nisip. În decurs de câteva ore au început să sosească ofertele de asistenţă. În acest caz a fost solicitată asistenţă deja în decurs de 4 zile, pe când în Bulgaria a fost nevoie de peste 10 zile până la solicitarea de asistenţă internaţională /28/.


)

Con.


2626

4.3. Evacuarea

Evacuarea

Mesajul de evacuare trebuie să fie clar şi inteligibil pentru public. Pregătiţi planuri de evacuare care să conţină diverse momente de avertizare şi modele de

evacuare. Faceţi diferenţa între evacuarea voluntară şi cea obligatorie. Informaţi populaţia când se poate întoarce în locuinţe.

Alarmarea eficientă şi decizia de evacuare sunt părţi esenţiale ale managementului inundaţiilor. Evacuarea poate să aibă loc din timp, în ultimul minut sau deloc. Evacuarea este un mod de a preveni pierderile de vieţi omeneşti. În cele ce urmează sunt prezentate câteva exemple din unele ţări europene.

În cazul inundaţiilor din anul 2002 de pe râurile Elba şi Mulde, alarmarea a fost ulterior criticată ca nefiind adecvată /13/ (tabelul 4.3.1). În timpul inundaţiei din anul 1993, oamenii nu au vrut să îşi părăsească casele, iar în adăposturi au fost prezente mai puţine persoane decât s-a preconizat, deoarece cele mai multe persoane evacuate au fost adăpostite de rude sau prieteni. Au fost probleme la primirea şi înregistrarea persoanelor care veneau la adăposturi. Câţiva fermieri nu au avut destul timp să îşi mute vitele. De asemenea, întoarcerea la casele acestora a cauzat probleme. Au existat şi evacuări în ultimul minut şi motivele obişnuite au fost /12/:

• Situaţii imediate

• Lipsa de planificare în caz de dezastre

• Comunicare insuficientă

• Negarea ameninţării iminente

• Familiarizarea cu pericolul în 1995.

Tabelul 4.3.1. După inundaţiile din 2002 s-a efectuat un sondaj punându-se întrebarea „Care a fost primul

lucru pe care l-aţi făcut când aţi auzit că va fi o inundaţie de proporţii?” /10/.

Activitate ad-hoc Debut brusc n=56 (%)

Debut lent n=226 (%)

Nu au primit informaţii 33 5

Nu au făcut nimic 7 17

Au părăsit locuinţa 4 39

Au încercat să asigure unele bunuri

30 23

Au încercat să asigure multe lucruri /casa

26 16


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


26

În Limburg în anul 1995, un număr mare de persoane au plecat voluntar, iar factorii de decizie nu au găsit necesară evacuarea obligatorie. În Gelderland în anul 1995, cele mai multe probleme au fost legate de evacuarea spitalelor şi a azilelor de bătrâni. Unele evacuări au durat doar câteva ore, altele mai mult. Au existat două metode de evacuare, şi anume una în lipsă totală de timp de alarmare, astfel constituind o surpriză pentru cei evacuaţi şi cea de-a doua în care a fost destul timp pentru alarmare /12/.

În România se iau măsuri de evacuare preventivă. Mai ales când se aşteaptă zăpoare pe râul Bistriţa, CLSU evacuează preventiv animalele şi hrana din satele care ar putea fi afectate de inundaţii. Scopul acestor evacuări este de a reduce pierderile materiale şi de a scurta timpul de evacuare a caselor dacă se depăşeşte cota de apărare. Animalele şi hrana sunt evacuate la rude sau în locuri care nu se inundă, dar se află în apropierea caselor. În general, aceste evacuări preventive nu presupun costuri pentru CLSU /30/.

Figura 11. Tractoarele de la ferme pot fi folosite eficient la evacuare, România

Se recomandă starea de pregătire şi menţinerea acesteia pentru evacuări la scară largă, diferite tipuri de modele de evacuare şi timpi de alarmare, şi pentru faptul că oamenii nu părăsesc întotdeauna zona. Ar fi de asemenea util de a se distinge între evacuarea voluntară şi cea obligatorie.

Într-o situaţie de evacuare, cu cât are mai târziu loc alarmarea cu atât mai importantă devine înţelegerea situaţiei. Acest lucru se întâmplă, în special dacă o persoană trăieşte într-o zonă inundabilă şi nu i s-a spus niciodată că în acea zonă nu este în siguranţă în caz de inundaţie. O altă problemă o poate constitui mesajul de alarmare; în cazul în care mesajul nu este înţeles de cei cărora li se adresează în sensul intenţionat, acesta devine inutil. Atunci când, în anul 2002, a fost transmis de către oficiali un mesaj de alarmare, l-au recepţionat aproximativ 80% dintre persoane. De-a lungul a cinci zone studiate, procentajul persoanelor care au recepţionat acest mesaj variază de la 23 – 98%. Aproximativ 90% din acestea şi-au părăsit locuinţele, iar reţelele sociale au jucat de asemenea un rol important în alarmare /13/.

Mesajul de evacuare trebuie să fie clar şi uşor de înţeles pentru publicul larg. Este de asemenea recomandată identificarea şi cartografierea atât a structurilor şi reţelelor vulnerabile, cât şi a spitalelor, azilelor de bătrâni, etc., înaintea inundaţiei, pentru ca acestea să aibă posibilitatea să efectueze evacuarea fără probleme.


)

Con.


2828

Este recomandată pregătirea planurilor de evacuare care să conţină informaţiile necesare pentru a fi un sprijin pentru măsurile eficiente de evacuare. Un asemenea plan trebuie să conţină, de exemplu, informaţii cu privire la îndepărtarea materialelor periculoase şi locul posibilelor tabere pentru sinistraţi.

Pe data de 12 aprilie 2006, în Bulgaria, au fost întreprinse pregătirile pentru evacuarea municipalităţilor aflate în pericol de-a lungul Dunării şi s-a stabilit o tabără de corturi în zona Vidin pentru 3.000 până la 4.000 de persoane evacuate. Autorităţile bulgare au raportat că peste 1.000 de case au fost afectate/27/.

Figura 12. Familiile tind să se grupeze, separat de alte familii în tabăra de sinistraţi din România. Acest lucru reflectă importanţa structurilor sociale care au resurse chiar şi în situaţii de urgenţă, îşi pot instala propriile corturi.

Exemplu de măsuri dispuse de CLSU în zonele de risc din România. Pe timpul inundaţiilor, CLSU BORCA, FARCAS şi POIANA TEIULUI au dispus următoarele măsuri /30/:

Formarea echipelor de alarmare; Verificarea mijloacelor de alarmare şi asigurarea funcţionării acestora; Supravegherea permanentă a râului Bistriţa, zi şi noapte de către personal de la Garda de

Intervenţie Nr.2 Poiana Teiului, unitatea de pompieri Târgu Neamţ şi SGA NEAMT, persoane angajate special în acest scop şi membri ai comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă;

Organizarea evacuării populaţiei, animalelor şi bunurilor având în vedere studiul referitor la hrană din 2003 şi situaţia existentă pe râul Bistriţa;

Schimb de informaţii, inclusive Jud. SUCEAVA; Informarea permanentă a cetăţenilor direct prin televiziune prin cablu cu privire la potenţialele

riscuri şi reguli de comportament în astfel de situaţii; Elaborarea de liste cu persoanele care au nevoie de ajutor pentru evacuare

În cazul creşterii nivelului apelor pe râul Bistriţa din cauza temperaturilor ridicate sau precipitaţiilor se adaugă următoarele măsuri:

Convocarea centrului operaţional cu activitate temporară;


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


28

Se intensifică tururile de supraveghere pe râul Bistriţa Alertarea SVSU; Utilizarea de explozibil în punctele critice concomitant cu măsuri hidrotehnice la acumulările

de la Topoliceni; Informare şi avertizare; Evacuare

5. ACŢIUNI DUPĂ O INUNDAŢIE5.1. Reabilitare şi reconstrucţie

Reabilitare şi reconstrucţie În orice caz reabilitarea trebuie promovată şi trebuie să aibă loc cât mai repede şi să fie

completă. De exemplu, este de preferat reducerea consumului imediat faţă de o investiţie capitală

Reabilitarea în urma unei inundaţii necesită şi unele tipuri de măsuri de compensaţie care sunt puse la dispoziţia oamenilor. Poate fi vorba de asigurări, după cum este descris în următorul capitol, sau/şi alte măsuri de compensaţie. Guvernul naţional decide care este cea mai bună strategie de reabilitare pentru promovarea unei reabilitări rapide, care poate influenţa în mare măsură pagubele indirecte. Este preferabil ca reabilitarea să se facă prin reducerea imediată a consumului decât să se treacă la o investiţie majoră de capital şi să se reducă creşterea pe termen lung /18/. Din acest motiv nu ar fi pertinente, de exemplu, reducerea numărului de angajaţi pentru reconstrucţia infrastructurii şi utilizarea economiilor.

În Bangladesh, după inundaţiile din anul 2002, poate cea mai importantă concluzie a rapoartelor este că a fost disponibilă creditare insuficientă în perioada de reabilitare, iar, în ciuda reţelei foarte întinse şi bine dezvoltate de instituţii de micro-finanţare a Bangladesh-ului, dobânzile s-au dublat. Oricum, împrumuturile ar trebui realizate într-o formă care să se încadreze în reţeaua de creditare extensivă şi existentă, şi ar trebui evitate împrumuturile de consum imediat (care vor fi dificil de restituit) /22/. Una dintre cele mai evidente caracteristici ale muncii organizaţiilor non-guvernamentale sunt împrumuturile acordate predominant femeilor, iar majoritatea acestor împrumuturi merg direct către gospodăriile sărace /21/.

Pentru a se redresa după inundaţiile din anul 2002, Germania a amânat reducerea de impozit pe venit, iar aceasta a fost probabil o măsură corectă pentru a finanţa reconstrucţia /18/. Belgia are un fond naţional de compensare în urma dezastrelor, şi totuşi susţin că progresul a fost lent. S-a ajuns chiar şi la situaţia că pagubele produse de inundaţia din 1993 nu au putut fi achitate până la apariţia inundaţiilor în anul 1995.

Figura 13. Reabilitarea rapidă necesită utilaje mari care să deschidă drumuri, România.


)

Con.


3030

În Bangladesh în anii 1998 – 1999, a avut loc o inundaţie de proporţii. Preţul mediu al orezului a crescut cu această ocazie cu aproximativ 12 procente pe lună, în primele 10 luni ale anului s-ar fi putut achiziţiona altceva, de exemplu, materiale de construcţie, forţă de muncă, etc. Astfel capacitatea de achiziţionare a hranei a scăzut. Guvernul a redus cu 2,5 procente suprataxa de dezvoltare asupra importurilor de orez şi a instruit ofiţerii vamali să urgenteze procedurile pentru importurile de orez /21/.

Inundaţiile recente au demonstrat că reţelele sociale sunt foarte importante. Oamenii cu un număr foarte mic de prieteni sau de rude au primit de obicei ajutor în ambele faze, cea de reabilitare şi cea de reconstrucţie, fie prin legături informale slabe, fie prin reţele formale. Acestea sunt veşti bune referitoare la vulnerabilitatea socială, indicând că, ipotetic, reţelele informale ”deficiente” pot fi completate cu succes de alte posibilităţi de ajutorare. De asemenea, există dovezi că oamenii din zonele inundabile au încercat să folosească ”momentele oportune” primite în perioadele de reconstrucţie. Aceştia au aplicat măsuri de precauţie la un grad semnificativ mai mare faţă de perioada de dinainte, în special atunci când trăiesc pe proprietatea lor /13/.

Reabilitarea trebuie promovată prin toate mijloacele şi ar trebui să fie cât se poate de rapidă şi completă. De exemplu reabilitarea poate fi accelerată prin crearea de stocuri de echipamente şi consumabile.

Un exemplu elocvent este reprezentat de inundaţiile din România din anul 2005, 17 - 22 aprilie, în care ploi puternice au cauzat pagube majore. Peste 600 de case au fost complet distruse şi în jur de 10.000 de case au fost avariate. În urma cererii de asistenţă internaţională, s-a oferit asistenţă din partea a două state pe data de 19 mai şi în două zile primele echipe de asistenţă internaţională au sosit la faţa locului. Lecţiile învăţate sunt: activarea ar fi trebuit să aibă loc mai repede; au existat câteva întârzieri la intrarea în ţară a câtorva echipe/20/. Probabil cel mai solid sprijin a venit din partea Fondului de Solidaritate al UE adoptat la Bruxelles, în 10 martie 2006 România primind 71,2 mil. EUR (Referinţă: IP/06/292 data 10/03/2006) pentru inundaţiile din aprilie/mai 2005 şi iulie/august 2005. Pagubele totale au fost estimate în cadrul acestui raport şi se situează la valoarea de 1.500 mil. EUR. S-au fost primit fonduri şi din alte surse.

Figura 14. Reabilitarea rapidă ajută la evitarea problemelor de sănătate. Sticle cu apă distribuite în România.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


30

Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene a fost înfiinţat după inundaţiile din vara anului 2002, în scopul venirii în ajutor oricărui Stat Membru în eventualitatea unui dezastru natural major. Fondul are un buget anual de un miliard de Euro. Instituţiile care au pus bazele acestui fond s-au preocupat de asemenea de-a lungul anilor, de exemplu, de planul de acţiune în caz de inundaţie, de faptul că proiectele de anvergură de infrastructură au dus la o creştere substanţială a corupţiei – Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională al guvernului Marii Britanii (DFID 2002). Informaţii generale despre finanţarea europeană găsiţi la: http://europa.eu.int/comm/environment/funding/intro_en.htm.

5.2. Politica de asigurări

Politica de asigurări

Luaţi în considerare diversele grupuri sociale. Promovaţi planificarea funciară durabilă. Gândiţi-vă la posibilităţi pentru a acoperi toate tipurile de catastrofe naturale şi în caz de forţă

majoră. Trebuie fixate termenele pentru plăţile compensatorii.

Asigurarea creşte gradul de conştientizare şi scade riscul financiar pentru indivizi. De asemenea, asigurările minimizează efectele evenimentelor extreme şi reduce vulnerabilitatea zonelor inundabile. Politica naţională în ceea ce priveşte asigurările variază în întreg spaţiu european. Înainte de a ne gândi la politica naţională de asigurări în privinţa inundaţiilor, ar trebui să ne gândim la poliţa noastră curentă de asigurare, dacă aceasta acoperă alte tipuri de dezastre naturale cum ar fi seceta, inundaţiile produse de căderi masive de precipitaţii şi ruperi de baraj.

Iniţial, în Finlanda, erau acoperite de asigurări pagubele produse de inundaţii luându-se decizia în fiecare caz în parte, dar nu acoperea decât inundaţiile produse de revărsări ale râurilor. La început, cea mai mare parte a compensaţiilor acopereau pagubele din agricultură. În timp situaţia s-a schimbat datorită urbanizării, majoritatea pagubelor fiind produse clădirilor. În 1981 a intrat în vigoare o nouă lege a inundaţiilor şi a apărut ideea de a face acordarea compensaţiilor mult mai uşoară, mai rapidă şi la fel de fiecare dată. Astăzi, inundaţiile urbane produse de căderile masive de precipitaţii sunt acoperite de asigurările voluntare sau serviciile de administrare a apelor. Serviciile de administrare a apelor pot fi private, şi acestea acoperă cheltuielile dacă de exemplu are loc o inundare a subsolului cauzată de suprasolicitarea reţelei de canalizare, dar doar dacă nu este vorba de o situaţie de forţă majoră. În timpul inundaţiilor din 2005, a reieşit că sistemul guvernamental era încă prea lent în compensarea pagubelor produse de inundaţii, deşi scopul legii din 1981 era să accelereze acest proces. De asemenea, au avut loc recent inundaţii cauzate de creşteri ale nivelurilor mărilor şi ploi puternice care nu sunt acoperite de legea actuală. Astfel, în anul 2006, un grup de lucru pe problema inundaţiilor a propus o nouă metodă de compensare a pagubelor. O nouă asigurare de inundaţie va fi obligatorie pentru toţi doar pentru o perioadă de 8 până la 12 ani, după care este de aşteptat ca politicile companiilor private de asigurări să fie bine dezvoltate, iar asigurările obligatorii se pot transforma în asigurări de inundaţie voluntare. S-a propus de asemenea ca asigurările să acopere inundaţiile produse de ploi puternice şi de nivelurile ridicate ale mărilor. Se crede că această perioadă de timp de 8 până la 12 ani este necesară deoarece pagubele produse de inundaţii sunt relativ mici în Finlanda.

Dacă hărţile de inundaţii de dată recentă sunt puse la dispoziţia companiilor de asigurări va fi mult mai uşor pentru acestea să definească valoarea ratelor de asigurare. Poate fi reţinut faptul că, de exemplu în Marea Britanie, unele dintre companiile de asigurări şi-au creat propriile hărţi de inundaţii. Hărţile de inundaţii nu opresc activităţile de construcţie din zonele cu grad de risc de inundaţie, iar astfel gradul de risc creşte. Acest fenomen nu poate fi oprit decât dacă există o politică naţională care să interzică construirea în zone inundabile. S-a luat de asemenea în calcul că astfel valoarea proprietăţilor ar scădea mult, dar de cele mai multe ori acest lucru nu se confirmă, deoarece după cum s-a observat, oamenii tind să prefere să locuiască aproape de apă.

Următorul exemplu este bazat pe experienţa inundaţiilor din 1994 şi 1995. Franţa avea atunci un sistem formal stabilit prin lege în care asigurarea acoperă riscurile de inundaţie, iar guvernul acţiona ca o entitate


)

Con.


3232

arbitrară. Totuşi, companiile de asigurări erau reticente în ceea ce priveşte asigurarea persoanelor din zonele cu risc ridicat. Francezii au fixat cadrul de timp legal de efectuare a plăţilor la o perioadă de 3 luni. Cu toate acestea, au existat dificultăţi cu companii de asigurări când acestea au anulat unele asigurări datorită frecvenţei dese a inundaţiilor (forţă majoră). În Belgia exista o compensaţie bazată pe resurse guvernamentale. În Germania exista doar posibilitatea limitată de asigurare împotriva inundaţiilor utilizând o asigurare privată. Cu toate acestea, situaţia din diferitele state federale este destul de diferită /12/. Trebuie ţinut cont şi de aspectul social (tabelul 5.2.1).

Figura 15. Este nevoie urgentă de compensaţii pentru daune pentru a construi locuinţe noi pentru populaţie. Poate fi stresant să locuieşti mai mult timp într-o tabără de sinistraţi, România.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


32

Tabelul 5.2.1. Persoane care au avut asigurări înainte de inundaţiile din 2002, după vârstă şi venituri pe cap de locuitor, n-numărul celor care au răspuns /10/.

Asigurare (%)

<30 ani(n=18)

30-39 ani(n=41)

40-49 ani (n=70)

50-59 ani(n=68)

60-69 ani(n=96)

70+ ani(n=93)

Da 28 37 37 60 54 66

Nu 72 63 63 40 46 34

Asigurare (%)

0-250€(n=12)

0-250€(n=49)

0-250€(n=119)

750-1000 €(n=69)

1000-1250 €(n=57)

1250+ €(n=14)

Da 17 37 56 48 53 64

Nu 83 63 44 52 47 36

Ar fi foarte bine dacă s-ar putea interzice la nivel naţional construirea în zonele inundabile şi s-ar putea reloca populaţia din acele zone cu ajutorul unor compensaţii. Chiar şi într-un asemenea caz s-ar putea să apară excepţii, ca de exemplu, o centrală electrică care are nevoie de cantităţi mari de apă pentru răcire. Această opţiune ar putea reduce costurile de management al inundaţiilor şi ar rezulta mai mulţi bani pentru consum sau pentru alte servicii. Cu toate acestea această soluţie este deseori greu de acceptat şi în acest caz este nevoie de asigurare.

Se pot recomanda asigurările private sau cele similare neobligatorii deoarece reduc costurile pentru societate şi permit celor care consideră acest lucru înţelept din punct de vedere economic, să construiască în zone inundabile urmând reglementările în vigoare privind construcţia în zone inundabile (respectarea acestora fiind o condiţie preliminară pentru asigurări). Chiar şi în acest caz trebuie să decidem cine întreţine structurile de apărare şi acoperă cheltuielile de management al inundaţiilor. În cazul acestei opţiuni trebuie să luăm cu grijă în considerare diferitele grupuri sociale. În faza de tranziţie guvernul ar trebui să scadă treptat compensaţiile pentru pagubele produse de inundaţii pe mai mulţi ani până când nivelul compensaţiilor guvernamentale atinge 0%. Destul de des numărul de gospodării care cumpără asigurări creşte odată cu creşterea veniturilor. Asigurările pot de asemenea să descurajeze gospodăriile în luarea de măsuri proprii pentru reducerea pagubelor potenţiale. Tot bazat pe experienţă se ştie că chiriaşii iau mai puţine măsuri de precauţie decât proprietarii de case.

5.3. Evaluarea pagubelor produse de inundaţii

Evaluarea pagubelor Strângerea de informaţii trebuie să înceapă imediat după inundaţie. Sondajele trebuie efectuate imediat după incident şi trebuie adunate date hidrologice în

decurs de câteva luni Actualizarea practicilor existente dacă este necesar

O metodă de a aduna experienţă este de a strânge informaţii de la un eveniment de inundaţie imediat după ce acesta a avut loc. Informaţia trebuie strânsă folosind proceduri standardizate şi sistematizate de investigaţie. Înregistrările din satelit sunt o metodă de identificare a pagubelor (figura 15). Ar trebui strânse informaţii cu privire la declanşatorii evenimentului şi procesele hidrologice, în special în cazul unei inundaţii provocate de torentele de pe versanţi. Ar trebui de asemenea efectuată şi o evaluare economică a pagubelor. În cele ce urmează se prezintă un proces de evaluare a pagubelor produse de o inundaţie majoră.

Colectarea informaţiei ar trebui începută imediat după ce evenimentul a avut loc, trebuie efectuate nişte survolări imediat după eveniment, iar datele hidrologice trebuie colectate în decurs de câteva luni /19/. În primul rând ar trebui verificată valoarea bunurilor supuse riscului, şi astfel susceptibilitatea acestor bunuri la pagube produse de inundaţii.


)

Con.


3434

Figura 16. Zone inundate monitorizate din satelit. Un algoritm automat a detectat zone acoperite de apă din imagini înregistrate din satelit. Zonele inundate sunt conturate cu linie roşie. Zona taluzului Rintala se află în vestul Finlandei.

În al doilea rând, trebuie să definim variabilele cheie care au provocat extinderea pagubelor şi nivelul de agregare a datelor cerute. În al treilea rând, ar trebui estimată probabilitatea de inundaţie, pentru a converti pagubele evenimentului în medie anuală a pagubelor produse de inundaţii /18/. Activele supuse riscului cum sunt reţelele de gaz şi de energie electrică sau contaminarea ar trebui tratate cu mare atenţie. Ar trebui luată în calcul de asemenea susceptibilitatea, de exemplu dacă un computer îşi pierde toată valoarea, susceptibilitatea acestuia ar fi de 100%. Astfel, pagubele potenţiale produse de inundaţii sunt evaluate ca susceptibilitate ori media valorii reziduale. Investigaţia trebuie să ia în calcul de asemenea variabilele socio-economice, cum ar fi atât numărul de victime cât şi comportamentul de reacţie.

În Anglia s-a remarcat faptul că este necesar să se actualizeze regulat datele profunzimii pagubelor, deoarece sunt schimbări în valoarea proprietăţilor. De asemenea, evaluarea pagubelor ex-ante şi ex-post ar trebui să ducă la o valoare similară a pagubelor. În evaluarea pagubelor este recomandată folosirea valorii medii a pierderilor pentru tipurile de proprietăţi din toate grupurilor sociale (Richardson 2005), deoarece acest fapt probabil nu va duce la tratament preferenţial al diferitelor grupuri sociale. În Olanda potenţialul pagubelor este actualizat o dată la fiecare 4 ani. De asemenea, datele de utilizare a terenurilor sunt actualizate regulat.

La inundaţiile din iunie şi iulie 2007 din Anglia şi Ţara Galilor, precipitaţiile masive excepţionale nu numai că au provocat inundaţii fluviale, dar au fost cauza a 13 morţi şi a pagube în aproximativ 48 000 de locuinţe şi 7000 de firme. Evenimentul este relatat cuprinzător /29/. Raportul conţine în total 15 recomandări şi 72 de concluzii temporare. Raportul recomandă, de exemplu, ca “Agenţia de Mediu”, sprijinită de autorităţile locale şi regiile de apă să identifice de urgenţă zonele cu risc maxim de inundare a suprefeţelor, acolo unde acestea sunt cunoscute, să informeze Forumurile Locale de Reacţie şi să facă demersuri pentru identificarea riscurilor reziduale mari în următoarele luni”.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


34

De exemplu, România a câştigat o experienţă bogată în decursul anilor în ceea ce priveşte managementul zăpoarelor prin analiza pertinentă a activităţilor efectuate şi popularizarea lecţiilor învăţate. De exemplu, în anul 2008 s-au desfăşurat următoarele activităţi pentru managementul inundaţiilor provocate de zăpoare care duc la următoarele concluzii:

Acest fenomen trebuie administrat înainte de a apărea prin eforturile conjugate ale tuturor entităţilor implicate în sistemul judeţean de management al situaţiilor de urgenţă;

Cooperarea la nivel judeţean şi inter-judeţean este o condiţie esenţială pentru prevenirea pierderilor de vieţi omeneşti şi pagubelor;

Consiliile locale trebuie să asigure CLSU fondurile necesare pentru a administra acest fenomen; Populaţia trebuie instruită permanent pentru a aplica măsurile de prevenire şi protecţie; Metodele de distrugere aplicate pentru materialul lemnos trebuie adaptate şi aplicate pentru

dinamitarea digurilor plutitoare. Soluţia teoretică trebuie adaptată în funcţie de situaţia concretă din teren. Nu există o procedură unică unanim acceptată pentru această misiune;

Dinamitarea zăpoarelor de pe râul Bistriţa este eficientă numai dacă apa din râu este suficient de mare ca nivel pentru a transporta gheaţa ruptă.

În România aceste concluzii au fost prezentate în cadrul instructajelor cu personalul şi au fost înaintate către IGSU /30/.

6. CONCLUZIIÎn prima decadă a Secolului al XXI-lea, Europa a avut parte de câteva inundaţii majore şi a investit foarte mult pentru a realiza un management al inundaţiilor mai eficient. Politicile s-au schimbat în această perioadă în Europa. Directiva privind inundaţiile a intrat în vigoare în anul 2007. Planificarea spaţială şi managementul durabil al inundaţiilor cu măsuri non-structurale au devenit populare. Vulnerabilitatea socială, persoanele cu venituri mici şi persoanele în vârstă sunt luate în considerare mai des.

Diferite practici, în mare bazate pe experienţă, sunt aplicate şi au ca scop reducerea probabilităţii şi/sau a impactului inundaţiilor. Diferenţa dintre practicile bune şi cele mai bune este dificilă şi uneori sunt diferite metode care au fost aplicate cu succes în diferite ţări şi circumstanţe socio-economice. Astfel, scopul principal este de a învăţa din experienţa altora şi de a îmbunătăţi managementul durabil al inundaţiilor.

Se pot da câteva recomandări în ceea ce priveşte bunele practici actuale aplicate cu succes în Europa:

• Este importantă planificarea spaţială participativă, lucrând împreună cu politicienii pentru interzicerea construcţiilor în zonele inundabile. În cazul în care construcţia este absolut necesară, ar trebui admise doar construcţii adaptate inundaţiilor. Ar trebui de asemenea definite zonele cu risc de inundaţie pentru a da o temă de analiză celor care planifică lucrările de îmbunătăţiri funciare.

• Este foarte importantă planificarea în avans a evacuării, în mod clar, uşor de înţeles şi în mesaje care să inspire încredere, din timp şi cu un flux de informaţie exact, care ar trebui diseminate în rândul publicului larg. Vulnerabilitatea socială, persoanele cu venituri mici şi persoanele în vârstă trebuie luate întotdeauna în considerare.

• Reabilitarea şi toate acţiunile ulterioare unei inundaţii ar trebui privite ca o oportunitate, deoarece oamenii sunt pregătiţi să înveţe şi să accepte mai uşor măsurile de minimizare imediat după o inundaţie. În această perioadă ar trebui de asemenea prezentate planuri de management al inundaţiilor bine întocmite şi noi măsuri de minimizare a riscurilor de inundaţie, şi ar fi chiar posibilă relocarea unui număr de oameni. Reabilitarea ar trebui să influenţeze mai puţin creşterea economică dacă cheltuielile populaţiei sunt reduse în principal la folosirea economiilor.

• Politicile de asigurări ar trebui să încurajeze oamenii să nu construiască în zone inundabile. De asemenea, cumpărătorii de case ar trebui atenţionaţi, în special dacă aceştia cumpără proprietăţi într-o zonă inundabil.

Obiectivul este de a reduce impactul advers al inundaţiilor şi probabilitatea inundaţiilor. Buna practică în managementul inundaţiilor – măsurile de control şi politicile ar trebui să aibă în vedere reducerea riscurilor.


)

Con.


3636

BIBLIOGRAFIE

/1/ DIRECTIVE 2007/60/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL

of 23 October 2007 on the assessment and management of flood risks (Text with EEA relevance). Official Journal of the European Union 6.11.2007.

/2/ United Nations and Economic Commission for Europe Guidelines (UN/ECE) on Sustainable flood prevention (2000).

/3/ Best practices on flood prevention, protection and mitigation.2003

/4/ SCHANZE J (2005), Theoretical and Methodological Basics of Transdisciplinary Flood Risk

Management Research, Schanze J, Zeman, E, Marsalek, J & Roncak, P (eds.), Flood risk

management – Hazards, vulnerability, mitigation measures, Dordrecht, Kluwer (in

preparation).

/5/ Gérard Hutter (2005). Strategies for Pre-Flood Risk Management January 2004. FLOODsite Report T13-05-01 . 28.1.2005, revision v1_0_P4.

/6/ ISDR – INTERNATIONAL STRATEGY FOR DISASTER REDUCTION (2004),

Terminology: Basic terms of disaster risk reduction, http://www.unisdr.org/eng/library/libterminology-eng%20home.htm (17.06.04)

/7/ IPCC 2007. Climate Change 2007. IPCC Fourth Assessment Report The Synthesis Report released in Valencia, Spain, on 17 November 2007, http://www.ipcc.ch/. [WWW, referenced 7.12.2007.]

/8/ EXCIMAP, 2007. A Guide of good practices for flood mapping in Europe. Draft–Version 4.14 – 15 October 2007.

/9/ United Nations 2007. Building Disaster Resilient Communities Good Practices and Lessons Learned. A Publication of the “Global Network of NGOs” for Disaster Risk Reduction

Geneva, June 2007.

/10/ Gérard Hutter 2005. Strategies for Pre-Flood Risk Management. Framework to Analyse Strategies for Pre-Flood Risk Management. Outline of the Comparative Case Study Design. January 2005, FLOODsite project report T13-05-01 (contract GOCE-CT-2004-505420).

/11/ Edited by S. ANQUETIN, J.-D. CREUTIN, G. DELRIEU, V. DUCROCQ, E. GAUME, I. RUIN Laboratoire d’étude des Transferts en Hydrologie et Environnement Grenoble, France. March 2004. Increasing the forecasting lead-time of Weather Driven Flash-floods. Institute for Environment and Sustainability, Joint Research Centre.

/12/ Rosenthal, U. et.al 1997. The 1993 and 1995 floods in western Europe. A comparative study of disaster response. Crisi Research Center. Leiden University

/13/ Steinführer, Annett et.al. 2007. Social vulnerability and the 2002 flood. Country report Germany (Mulder river). FLOODsite Project Report T11-UFZ-01 on 15.6.2007 (contract GOCE-CT-2004-505420).


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


36

/14/ PENNING-ROWSELL E & PEERBOLTE B (1994), Concepts, Policies and Research, Penning-Rowsell E & Fordham M (eds.) (1994), Floods Across Europe. Flood Hazard Assessment, Modelling and Management, London, Middlesex University Press, pp. 1-17.

/15/ Grundewald Uwe et. al. 1998. The Causes, Progression and Consequences f the River Oder Floods in Summer 1997. Including remarks on the existence of risk potential. An interdisciplinary study- Abridged version. International decade for natural disaster reduction (IDNDR). German IDNDR-Series Nr. 10e.

/16/ Frederique, M. and Ad De Roo (eds.) 2007. Good practice for delivering flood-related information to the general public. EUR 22760 EN. European Comission. Joint Research Center. Institute for Environment and Sustainability. ISSN 1018-5593.

/17/ Social Aspects and Stakeholder Involvement in Integrated Flood Management 2006. FLOOD MANAGEMENT POLICY SERIES. Geneva, Switzerland August 2006. ASSOCIATED PROGRAMME ON FLOOD MANAGEMENT. WMO-No. 1008. ISBN: 92-63-110008-5.

/18/ Messner Frank et.al. 2007. Evaluating flood damages: guidance and recommendations on principles and methods. FLOODsite project report T9-06-01, revision date 15.2.2007 (contract GOCE-CT-2004-505420).

/19/ Gaume Eric, 2006. Post Flash-flood Investigations - Methodological Note. FLOODsite project report T23-06-02 , revision date 17.5.2006 (contract GOCE-CT-2004-505420).

/20/ Billing, P. 2005. Floods in Romania May 2005. European Commission, DG Environment, Civil Protection Unit. Power point presentation.

/21/ Hazard Management Unit. Learning Lessons from Disaster Recovery: The Case of Bangladesh. WORKING PAPER SERIES NO. 11. World Bank. [Ref: http://www.reliefweb.int/library/documents/2005/wb-bgd-30apr.pdf]

/22/ Meyer, J. 2001. Emergency Food Aid Assistance to Flood-affected People in South-western Bangladesh. Evaluation Report. London: DFID.

/23/ DFID. 2002. Making connections. Infrastructure for poverty reduction. London: DFID.

/24/ Professor David Crichton from Middlesex University in London. Insurance and Maladaptation. Presentation held in Bonn 12th May 2003

/25/ Nature-oriented flood damage prevention. [Ref: http://nofdp.bafg.de/servlet/is/14510/, 30.1.2008]

/26/ 2006 Floods in the Danube River Basin. Flood risk mitigation for people living along the Danube: The potential for floodplain protection and restoration. Working paper Vienna, July 2006.

/27/ Guidance on Flash Flood Management. Recent Experiences from Central and Eastern Europe. Associated Programme on Flood Management December 2007. [Ref: http://www.apfm.info/pdf/pilot_projects/APFM-CEE-Synthesis_web.pdf]

/28/ Anagnosti, Sergej 2006. REPORT ON APRIL 2006 FLOODS IN SOUTH EASTERN EUROPE. Disaster Preparedness and Prevention Initiative Secretariat. April 27, 2006.

/29/ Pitt Michael, 2007. Să învăţăm din inundaţiile din 2007. Inundaţiilr din Anglia şi Ţara Galilor. Un raport privind urgenţele legate de inundaţii în vara anului 2007. [Ref: http://www.cabinetoffice.gov.uk/thepittreview.aspx]

/30/ IGSU 2008. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Conform Ordinului Nr. 75987 din 04/10/2008 referitor la bune practice ale agenţilor implicaţi în managementul situaţiilor de urgenţă provocate de inundaţii.


)

Con.


3838

GLOSAR DE TERMENI

Pagubă reprezintă efectul negativ al unui eveniment sau proces.

Viitură – termenul poate fi folosit atât în cazul „viiturilor” produse în urma acumulării apei de ploaie în cantitate de peste 200 mm în mai puţin de 6 ore în bazine naturale de apă, pe suprafeţe de la 25 la 2500 km2 , cât şi în cazul „viiturilor urbane” produse în zone construite, pe suprafeţe de la 1 la 100 km2, rezultate în urma acumulărilor de durată mai scurtă de peste 50 mm în mai puţin de 1 oră/11/.

Pagubă produsă de inundaţii – pierderi de vieţi omeneşti, pierderea valorii elementelor ameninţate (clădiri, rezerve, infrastructură, bunuri, bunuri culturale sau ecologice) comparativ cu situaţia dinaintea producerii inundaţiilor şi pierderea producţiei ca urmare a inundaţiilor.

Inundaţia reprezintă acoperirea temporală cu apă a unui teren care nu este acoperit de apă, în mod obişnuit. Această definiţie include inundaţiile cauzate de râuri, torente de munte, cursuri intermitente de apă de tip mediteranean şi inundaţiile produse de mare în zonele costiere, şi nu include inundaţiile produse de sistemele de canalizare (EFD).

Harta pericolelor la inundaţii reprezintă zonele care pot fi inundate, ţinându-se cont de trei probabilităţi (redus, mediu, ridicat), dar şi de: tipul inundaţiei, proporţiile, adâncimea apei sau nivelul apei; când este cazul, viteza sau direcţia fluxului de apă (EFD).

Harta zonelor inundabile reprezintă zonele geografice care pot fi inundate (de către oricare sursă, exceptând sistemele de canalizare – vezi mai sus definiţia inundaţiei) ţinându-se cont de una sau mai multe probabilităţi: inundaţii cu o probabilitate redusă sau scenarii de evenimente extreme; inundaţii cu o probabilitate medie (perioada probabilă de producere ≥ 100 de ani); inundaţii cu o probabilitate ridicată, după caz.

Riscul de inundaţii combinaţia dintre probabilitatea apariţiei unor inundaţii şi efectele potenţial adverse pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural şi activitatea economică asociate apariţiei unei inundaţii (EFD).

Managementul riscului la inundaţii – analiza societală continuă şi completă, evaluarea şi limitarea efectelor riscului la inundaţii.

Măsura de management al riscului la inundaţii - acţiunea luată fie în scopul reducerii probabilităţii de producere a inundaţiei, fie pentru reducerea consecinţelor inundaţiilor sau combinarea celor două.

Harta riscurilor la inundaţii indică posibilele consecinţe adverse asociate inundaţiilor, având în vedere anumite probabilităţi, exprimate de: numărul locuitorilor potenţial afectaţi, tipul activităţii economice desfăşurate în zona potenţial afectată, instalaţiile care pot provoca poluare accidentală în cazul producerii de inundaţii, alte informaţii pe care statele membre le pot considera folositoare (EFD).

Adâncimea inundaţiei – înălţimea apei revărsate măsurată de la nivelul solului, într-o anumită zonă.

Risc rezidual reprezintă partea de risc rămasă activă după implementarea şi evaluarea acţiunilor de management al riscului la inundaţii.

Vulnerabilitatea – este definită ca potenţialul de avariere a unui sistem. Acest potenţial poate fi definit ca produsul susceptibilităţii şi valorii.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


38

ANEXĂ

A. Descrierea bazinului hidrografic “Crişuri”

Din lungimea totală de 5875 km a reţelei hidrografice din bazinul Criş aproape jumătate curge pe teritoriul judeţului Bihor. Jumătate din suprafaţa totală a bazinului hidrografic de 14,860 km2, (7,530 km2) se află în Bihor.

Deschiderea largă spre Câmpia Tisei permite pătrunderea liberă a maselor de aer din S-V, V şi N-V pe teritoriul judeţului şi astfel, în bazinul de colectare al Crişurilor există atât influenţe climatice mediteraneene, oceanice şi continentale care compun în general climatul temperat continental.

Trebuie menţionate caracteristicile specifice ale bazinului Crişurilor, unde, din cauza configuraţiei reliefului care se desfăşoară pe distanţe cu pantă abruptă de la munte la câmpie, râurile sunt scurte şi au pante abrupte. Astfel viiturile sunt scurte şi se scurg repede la vale. Deseori curg în torenţi provocând pagube considerabile.

Debitele maxime care s-au înregistrat au fost provocate de ploaie, cu excepţia bazinelor cu suprafaţă mare unde aceste debite au avut cause mixte (topiri de zăpadă şi ploaie).

Valorile maxime ale debitelor variază din punct de vedere al probabilităţii de apariţie de 1% între aprox. 500 şi 2500 l/s km2. Bazinul inferior al râului Ierului este zona cu cea mai scăzută cantitate de precipitaţii şi Stâna de Vale este polul cantităţilor maxime de precipitaţii. Pe timp de vară aversele


)

Con.


4040

sunt foarte frecvente şi este greu de prevăzut cât durează, acoperind suprafeţe mari. Precipitaţiile sunt însoţite de furtuni şi grindină, acestea pot depăşi 80/100 l/m2 în 24 h sau mai puţin şi pot genera viituri care distrug mai ales sectorul agricol în sezonul de vegetaţie. Uneori viiturile se produc în scurt timp în bazinele hidrografice mici din podişuri şi din munţi punând în pericol vieţi oemeneşti, deoarece sunt foarte greu de anticipat şi controlat.

Defrişarea masivă necontrolată, mai ales în ultimii 15-20 de ani a redus capacitatea de retenţie în zona montană. În bazinul superior au fost afectate albiile râurilor, materialul erodat a fost transportat în aval şi depunerile din albiile râurilor au redus capacittaea de curgere, provocând inundaţii în sate, şcoli, fabrici, pe căile de comunicaţie, de transport şi câmpuri.

Aceste activităţi necontrolate în combinaţie cu lipsa echipamentelor în zona forestieră (planta-rea de copaci noi, lucrări anti-eroziune, lucrări de protecţie pe torenţi) duc la inundaţii mai frecvente şi mai mari cauzate de debite mai mari şi care se soldează cu pagube mai mari.

In judeţul Bihor aceste fenomen apare în bazinele hidrografice ale Crişului Negru Superior, V. Sighiştel, V. Crăiasa, V. Roşia, Crişul Pietros, Tărcăiţa, V. Finiş, v. Holod basins, V. Borod şi V. Bistra.

B. Inundaţii caracteristice în bazinele hidrografice ale “Crişurilor”

I. Viituri care apar în:- Bazine cu suprafeţe mici;- Pante line;- La precipitaţii abundente în torenţi.- Acest tip de viituri sunt specifice pentru zonele de S şi S-E ale judeţului Bihor ((Crişul Pietros, Crişul Băiţa, Valea Roşia, Meziad, Valea Finişului, Valea Holodului, Valea Topa, Valea Bistra, Valea Fânaţelor). Timpul în care viitura se umflă până să atingă maximul este foarte scurt, numai câteva zeci de minute şi apele curg foarte repede. Aceste caracteristici ale viiturilor au de obicei un impact devastator asupra populaţiei luate prin surprindere.

II. Inundaţiile “lente” De obicei inundaţiile lente apar din cauza cantităţilor mari de precipitaţii de intensitate mare, pe durată lungă de timp, primăvara în combinaţie cu topirea rapidă a zăpezilor de pe pante (bazinul hidrografic al râului Crişu Negru).

C. Inundaţii naturale în bazinul hidrografic “Crişul Negru (23-29.04.2001)

Judeţul Bihor s-a confruntat cu situaţii de urgenţă provocate de inundaţiile din ultimii ani (2005-2008). Acum ne vom referi la inundaţiile din perioada 23-29.04 2001- “inundaţii naturale în bazinul hidrografic al râului Crişul Negru) (vezi foto). Aceste inundaţii au afectat oraşul Beiuş şi au implicat structurile de management al situaţiilor de urgenţă la nivel judeţean şi local.

a) Măsuri de prevenire a inundaţiilor - Identificarea zonelor inundabile şi evaluarea pericolului de a surveni pagube; - Instruirea autorităţilor şi personalului pentru a se implica în măsuri de prevenire şi limitare a

impactului inundaţiilor, de intervenţie în timpul inundaţiilor şi după inundaţii;- Conştientizarea în rândul factorilor de decizie (nivel judeţean, local) cu privire la necesitatea de

a intensifica eforturile în sensul reducerii pericolului şi elaborării planurilor de control şi management al inundaţiilor (planuri de protecţie la inundaţii, planuri de alarmare în aval de diguri, planuri de evacuare);

- Pregătirea populaţiei prin exerciţii, aplicaţii, simulări etc. ;- Implicarea în aplicarea măsurilor de prevenire/limitare al impactului inundaţiilor şi fenomenelor

meteorologice periculoase precum şi a măsurilor de urgenţă în timpul inundaţiilor.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


40

- Actualizarea şi dezvoltarea sistemului de monitorizare şi prognozare meteorologică; - Primirea şi diseminarea de avertismente hidro-meteorologice şi măsuri urgente către:

Membrii Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă; Regiile de utilităţi publice care nu fac parte din Comitetul Judeţean pentru Situaţii de

Urgenţă; Comitetul local pentru situaţii de urgenţă; Mass-media locale şi regionale pentru ca acestea să avertizeze în timp util populaţia şi

autorităţile;- Testarea funcţionării fluxului informaţional-decizional: Membrii Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă; Dispeceratele autorităţilor publice şi companiilor; Comitetul local pentru situaţii de urgenţă; Nivelul superior, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;- Actualizarea situaţiei referitoare la: Existenţa echipamentelor, mijloacelor şi forţelor de intervenţie, precum şi alte resurse

materiale pentru intervenţie; Asigurarea cazării şi hranei pentru populaţia evacuată, după caz;- Testarea funcţionării mijloacelor de alarmare - Pregătirea personalului care asigură permanenţa;- Menţinerea colaborării mai ales cu unităţile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative,

a Oficiului pentru Sănătate Publică, Direcţia sanitar-veterinară, S.C. Electrica, Direcţia Drumuri Naţionale, Şosele şi Telecomunicaţii;

- Asigurarea funcţionării secretariatului ethnic permanent al Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă.


)

Con.


4242

b) Măsuri în timpul inundaţiilor:- Fluxul informaţional şi centralizarea datelor referitoare la inundaţie; - Informarea permanentă a prefectului judeţului, preşedintelui Consiliului Judeţean şi IGSU

cu privire la evoluţia fenomenului şi urmările acestui;- Transmiterea Ordinului Prefectului pentru convocarea Comitetului Judeţean pentru Situaţii

de Urgenţă;- Asigurarea transmiterii măsurilor luate în teritoriu de către Comitetul Judeţean pentru

Situaţii de Urgenţă, precum şi asiguarea fluxului informaţional în zonele afectate şi cu autorităţile de la nivel judeţean şi naţional:

- Avertizarea populaţiei în zonele afectate şi caracteristicile undei de viitură;- Implicarea personalului unităţii în acţiunile de sprijin luate de comitetul local pentru situaţii

de urgenţă;- Asigurarea interfeţei între comitetul local pentru situaţii de urgenţă, institutţiile publice la

nivel judeţean şi companii;- Aplicarea măsurilor de evacuare urgentă şi cazare a populaţiei evacuate, intervenţia

pentru a ajuta populaţia afectată;


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


42

Notă: Acitivităţile desfăşurate pentru controlul fenomenului apărut în această perioadă au fost corelate prin dispeceratul Direcţiei Ape “Crişuri” Oradea.

c) Măsuri pentru restabilirea normalităţii:- Participarea la elaborarea rapoartelor informative către autorităţile competente şi mass-

media;- Participarea în activitatea comitetelor de evaluare a pagubelor;- Participarea la reconstruirea şcolilor etc. şi ajutorarea populaţiei;- Distribuirea de ajutoare oferite de organizaţii non-guvernamentale, companii şi guvern;- Centralizarea datelor referitoare la pagube;- Participarea la elaborarea unor decizii ale Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă

şi unor proiecte de decizie ale Guvernului în vederea îndepărtării consecinţelor şi ajutorarea populaţiei afectate;

- Elaborarea de rapoarte-sinteză, precum şi a unor propuneri de măsuri;- Analiza în cadrul Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi Inspectoratului

Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă cu privire la modul de funcţionare a fluxului informaţional-decizional, fenomenele apărute, consecinţele acestora, managementul intervenţiei, precum şi elaborarea de măsuri pentru perioada următoare.


)

Con.


4444

Informaţii pentru cetăţeni în caz de inundaţii

Conţinut:

Liste de verificare igienă

Listă cu stocuri 45Articole de igienă 46Dulăpior cu medicamente 46, 47Bagaje de urgenţă 48Echipament suplimentar inundaţii 48Documente 49Conţinutul mapei cu documente 49Căderea curentului electric 50Protecţie la incendiu 50Adrese importante 50Telephon 50Adresă 50

Măsuri de igienă

Fazele de aplicare a măsurilor 51Prevenire inundaţii 52Prevenire construcţii noi 52Faza pre-acută a inundaţiilor 53Faza acută inundaţii 54După inundaţii 55Surse 56


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


44

List

ă cu

sto

curi

Ce

exis

tă d

eja?

danu

Can

titat

ea*

Perio

ada

de v

alab

ilita

te

Con

serv

e de

car

ne, p

eşte

şi c

ârna

ţikg

kg1-

2 kg

2 an

i sau

Perio

adă

min

imă

de v

alab

ilitat

ePr

epar

ate

cons

erva

te ş

i con

serv

e de

sup

ăkg

kg4

kg2

ani s

auPe

rioad

ă m

inim

ă de

val

abilit

ate

Con

serv

e de

fruc

tekg

kg3,

5 kg

1-2

ani

Con

serv

e de

legu

me

kgkg

5,5

kg1-

2 an

i M

arm

elad

ă, m

iere

kgkg

0,5

kg1

anLa

pte

cond

ensa

tl

l1

l6

-12

luni

Lapt

e pr

afkg

kg0,

5 kg

6 -1

2 lu

niC

aşca

val

kgkg

0,25

kg

6 lu

niU

lei a

limen

tar,

untu

ră, g

răsi

mi v

eget

ale

kgkg

0,5

kg6

-12

luni

Pâin

e, b

iscu

iţi, p

âine

inte

gral

ă, p

esm

et, b

iscu

iţi u

scaţ

ikg

kg5,

5 kg

1 an

Prod

use

alim

enta

re (f

ulgi

de

ovăz

, pas

te fă

inoa

se)

kgkg

0,5

kg1

anZa

hăr

kgkg

0,5

kgne

limita

tSa

re, c

ondi

men

tekg

kg0,

25 k

gne

limita

tC

afea

măc

inat

ăPr

af e

xtra

caf

ea,

Cea

i neg

ru, c

eai d

e pl

ante

med

icin

ale

şi c

eai d

e fru

cte,

ca

cao

kgkg

0,5

kg

1 an

3 an

i6

luni

Apă

min

eral

ăl

l30

lm

ai m

ulţi

ani

Sucu

ri de

legu

me

şi fr

ucte

vita

min

izat

el

l5

l1-

2 an

i M

ânca

re p

entru

beb

eluş

ikg

kgdu

pă n

eces

itate

Perio

adă

min

imă

de v

alab

ilitat

eM

ânca

re p

entru

dia

betic

ikg

kgdu

pă n

eces

itate

Perio

adă

min

imă

de v

alab

ilitat

eTa

blet

e cu

vita

min

e şi

min

eral

ekg

kgdu

pă n

eces

itate

mai

mul

ţi an

i*1

4 zi

le/ p

erso

ane

cu u

n ne

cesa

r ziln

ic d

e 20

00kc

al


)

Con.


4646

Articole de igienăCe există deja? da nuLighean Buc. Buc.Detergenţi kg kgApă potabilă l lSubstanţe de sterilizare (apă) l lApă menajeră curată l lPerie de dinţi, Buc. Buc.Pastă de dinţi Buc. Buc.Veselă de unică folosinţă Buc. Buc.Tacâmuri de unică folosinţă Buc. Buc.Prosoape de hârtie Role RoleHârtie igienică Role Roleeventual toaletă ecologică Buc. Buc.Găleată pentru toaletă cu capac Buc. Buc.Şervele umede şi şerveţele de curăţare teancuri teancuriSaci de gunoi (20l /120l) Buc. Buc.Saci de rezervă Buc. Buc.Rumeguş, praf de turbă sau clorură de var kg kgMijloace de dezinfectare l lSăpun lichid Buc. Buc.Mănuşi menajere Buc. Buc.Mănuşi de unică folosinţă Buc. Buc.

Dulăpior cu medicamenteCe există deja? da nuPansamenteTifon pentru pansamentFaşă de tifonFaşă de pansamentPansamente elasticeRolă de plasturePansament rapid pentru răniFaşă de pansament pentru arsuriDezinfectant pieleDezinfectant răniMedicamenteMedicamente prescrise de medicGel contra înţepăturilor de insecteCremă de protecţie contra radiaţiei solareGel pentru arsuri solareMijloace de dezinfectare a rănilor uşoare


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


46

Tinctură de amică pentru compreseAnesteziceSupozitoare anticonvulsiveMedicamente de stimulare a sângeluiAntitusivMedicamente contra guturaiuluiPastile pentru gâtMedicamente pentru gripăMedicament pentru gargarăPreparat contra inflamării mucoasei bucaleSedative (de ex. picături de valeriană)Medicamente contra dizenterieiMedicamente contra constipaţieiAntipireticeCeaiuri folosite în mod uzual (de ex. ceai de muşeţel, ceai de mentă)Pentru copii miciMedicamente în cazul unor dureri de dinţiMedicamente pentru balonăriPicături de nas pentru copii miciUnguent pentru iritaţii ale pieliiSupozitoare contra febreiInstrumenteFoarfece pentru pansamenteAce de siguranţăPensetăEşarfă de susţinut braţulOchelari de protecţie a ochilorBeţişoare de vatăSpatulăTermoforTermometru pentru copiiPlasă conra muştelor


)

Con.


4848

Bagaje de urgenţă

Ce există deja? da nuMedicamente personaleMaterial de prim ajutorDocumente personaleCI, bani, lucruri de valoare, ev. portofel de agăţat la gât sau „Plăcuţe cu date personale“Plăcuţe cu date personale pentru copii sau persoane cu pierderi temporare de memorie ce conţin numele, data naşterii şi adresa.Hrană pentru 2 zile Îmbrăcăminte de protecţie provizoriePătură de lână sau sac de dormitCovor izolantLenjerie de corp, ciorapiÎncălţăminte rezistentă cu talpă groasă sau cizme de cauciuc

Termos cu pahareDeschizător de conerve şi briceagÎmbrăcăminte impermeabilă, îmbrăcăminte rezistentă, groasă

LanternăOglindăCăciulă, cască de protecţieMască de protecţie sauProtecţie respiratorie provizorie

Mănuşi de lucru

Echipament suplimentar inundaţii

Ce există deja?Ce s-a realizat deja

da nu

Vestă de înot sau vestă de salvareSaci de nisip cu material de umpluturăPompă submersibilă cu comutator de protecţie FI şi furtun

Cablu prelungitor impermeabilMufe de legătură şi brăţări pentru furtun


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


48

Bandă adezivăFolie de acoperire groasăConductorTrusă de sculeScânduri de cofraj (placă şarpantă hidrozolantă)Silicon pentru etanşareLopeţiFierăstrăuAgregate cu curent din sursă de rezervă şi combustibil Barcă pneumaticăFrânghieGăleatăRecipient apă potabilă

Documente

Ce există deja? da nu

Sunt documentele ordonate în mod practic?

Aţi stabilit ce fel de documente sunt indispensabile?Există copii, evtl. legalizate ale documentelor importante ?Aţi elaborat o mapă mapă cu documente?Sunt mapa cu documente sau documentele importante accesibile?

Conţinutul mapei cu documenteCe există deja? da nu

Documente familiale (certificate de naştere, căsătorie şi documente fiscale) resp. registru genealogicCertificate legate de pensii şi venituri

CEC-uri, acţiuni, talon auto etc.

Poliţe de asigurări

Documente justificative de plată a primelor de asigurare, în special asigurări de pensiecertificate, contracte, extrase din cartea funciară, testamente etc.


)

Con.


5050

Căderea curentului electricCe există deja? da nuLumânăriChibrituri, bricheteLanterne, lampă de avertizareCurent electric pentru cazuri de urgenţă independent de reţeaBaterii de rezervă Reşou de gătit cu cu combustibilTelefon mobil cu baterie încărcatăSursă de căldură (Butelie cu gaz cu suport de încălzire)Cărbune, brichete, lemn

Protecţie la incendiuCe există deja? da nuGolirea pivniţei şi a poduluiExtinctorStropitor Furtunuri de grădină sau de spălat maşiniSemnalizator de fumPătură de stingere (în caz că e necesar pătură din lână)Recipient pentru apă de stins foculGăleată de apă

Adrese importante Telephon Adresă

Spitale

Unităţi de pompieri

Serviciu de salvare¦

Medic de familie

Firma de salubritate

Nivelul apei la inundaţii

Primărie


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


50

Fazele măsurilor

Prevenire inundaţii

Faza pre-acută a inundaţiilor

Faza acută inundaţii

Faze de reabilitare


)

Con.


5252

Prevenire inundaţiiAsiguraţi pivniţia, rezervoarele subterane, canistrele cu combustibil, rezervoarele cu petrol şi gaze contra inundării şi luării de către ape

Participaţi la campaniile de informare în legătură cu exercitţii de apărare contra pericolelor organizate de către judeţe, oraşe şi sate

Stabiliţi împreună cu membri familiei şi vecinii, cine, ce sarcini preia. Discutaţi pericolele iminente. Stabiliţi reguli de comportament.

Luaţi măsuri de precauţie pentru animalele domestice şi animalele de companieGândiţi-vă unde puteţi merge, dacă trebuie să vă părăsiţi casa.Stabiliţi din timp unde puteţi să lăsaţi copii, la rude sau prieteni.

Asiguraţi rezervoarele din pivniţă şi cele subterane contra scurgerilor şi luării acestora de către ape

Asiguraţi-vă că rezervoarele de gaz şi benzină şi toate racordurile şi orificiile sunt etanşate

Curăţarea regulată a alimentărilor şi a evacuării canalizăriiAsiguraţi-vă o rezervă de hrană şi apă potabilă pentru 1-2 săptămâniPregătiţi evacuarea animalelor În caz de pericol există posibilitatea căderii reţelei de telefonie fixă şi mobile, de aceea se recomandă stabilirea unui cod de semne în caz de urgenţă cu vecinii şi pompierii.

Informaţi-vă fiecare membru al familiei asupra măsurilor luate, comportamentul corect şi elemente importante a precauţiilor private.

De la autorităţile locale competente şi de la unităţile de pompieri veţi primi informaţii, indicaţii şi eventual adrese de la firmele specializate.

Prevenire construcţii noiEvitarea construirii unei pivniţe

Alegerea unei construcţii cu grad diferit de impermeabilitate a pivniţei (alb - beton „impermeabi“, negru - beton mai puţin impermeabil)

Construirea parterului deasupra cotei de inundaţieConstrucţia caselor pe piloniInstalarea unor instalaţii de încălzire şi a unor dulapuri de distribuţie cu protecţie la inundaţiiEvitarea încălzirii cu uleiFolosiţi materiale de construcţii rezistente la apă şi izolarea spaţiilor ce prezintă pericole.Porniţi dispoziţiile de protecţie contra retenţiei apei de canalizare


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


52

Faza pre-acută a inundaţiilorÎndepărtaţi recipientele cu ulei uzat, chimicale, vopseli, lacuri, detergenţi de vase sau de spălat, substanţe periculoase şi substanţe nocive pentru mediul acvatic

Goliţi tomberoanele de gunoi

Goliţi puţurile drenante, puţurilor cu bălegar

Aduceţi bolnavii şi persoanele care neceistă îngrijire în siguranţă

Asiguraţi tomberoanele de gunoi şi produsele secundare contra luării acetora de către ape

Eliminaţi deşeurile voluminoase

Respectaţi indicaţiile autorităţile

Implementaţi măsurile dispuse

Informaţi-vă asupra reglementărilor specilale din cadrul localităţii dvs.

Aduceţi în siguranţă animalele domestice

Asiguraţi rezervoarele din pivniţă

Demontaţi eventual dispozitivele tehnice

Aduceţi automobilul într-o zonă sigură

Pregătiţi măsuri de blocare şi etanşare

Evacuaţi copii şi persoanele care necesită îngijire din zona periculoasă

Etanşaţi uşile şi geamurile, orificiile de evacuare etc., ce prezintă pericole.

Organizaţi acţiunile de într-ajutorare.

Închideţi robineţii principali pentru gaz, apă şi curent electric

Îndepărtaţi obiectele importante din zonele aflate în pericol.

Bagajele se vor păstra în locuri accesibile

Urmăriţi anunţurile meteo şi a avertizărilor asupra inundaţiilor de către posturile regionale de radiu şi videotextului a posturilor TV regionale. Informaţi-vă şi familia

Verificaţi măsurile de precauţie luate şi completaţi-le, dacă este necesar

Asiguraţi instalaţiile de încălzire şi cele elecrice în spaţiile aflate în pericol, resp. decuplaţi-le

Verificaţi instalaţiile de drenaj a caselor şi clapetele de retenţie.

În caz de urgenţă umpleţi rezervoarele de petrol ne-ancorate cu apă

Umpleţi toate recipientele de dimensiuni mai mari, inclusiv căzile şi chiuvetele cu apă

Folosţi substanţe de sterilizare în apa depozitată


)

Con.


5454

Faza acută inundaţii

Dacă intraţi în contact cu substanţe periculoase, schimbaţi-vă hainele şi încălţămintea la intrarea în casă

Lăsaţi hanele şi încălţimintea în afara casei

Spălaţi-vă bine mâinile, faţa, părul, dar şi nasul şi urechile. Vă recomandăm de asemenea folosirea substanţele de dezinfectare a mâinilor

Ascultaţi radio (ultra-scurte, posturile regionale) şi urmaţi indicaţiile autorităţilor şi a forţelor de intervenţie

Preluaţi trecătorii aflaţi în pericolDecuplaţi ventilatoarele şi instalaţiile de climatizareEvitaţi pivniţele şi spaţiile aflate în subsolTelefonaţi doar în cazuri de urgenţăNumere de telefon importantePoliţie PompieriServiciu de salvareServiciu ambulanţă/medic de familieCaz de urgenţă întoxicăriFarmaciiAtelierePrimărieCaz de urgenţă Unde s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? Câţi răniţi s-au înregistrat? Ce tip de accident? AŞTEPTAREA întrebărilor!Foc Unde arde? Ce arde? Amploarea incendiului? Ce fel de pericole apar? (persoane aflate în pericol, butelii de gaze etc.) AŞTEPTAREA întrebărilor!

Dacă este posibil se vor oferi informaţii suplimentare forţelor de salvare, de ex. dacă nr. caselor nu sunt lizibile sau dacă ieşirea se face prin spate.

Anunţaţi pompierii, dacă apar scurgeri de substanţe toxice.


UNIUNEA EUROPEANA

)

Con.


54

După inundaţii

Curăţaţi aluviunile cât timp nămolul este încă ud

Anunţaţi existenta cadavrelor animaliere. Entsorgen Sie Tierkadaver nicht selbst

Hausbrunnen entkeimen und Wassergüte überprüfen lassen? (Gesundheitsamt)

Începeţi cu pomparea apei din fântâni, dacă nivelul apei începe să scadă (apa subterană).

Evitaţi locurile de scăldat şi locurile de joacă

Eliminaţi hrana dezgheţată

Eliminaţi alimentele contaminate

Începeţi cu lucrările de curăţenie cât timp nămolul este încă ud

Debarasaţi podelele şi placajele fonoabsorbante afectate din clădiri

Uscaţi cât mai repede zonele afectate pentru a evita defecţiunile de construcţii, ciupercile şi alţi dăunători.

Verificaţi elementele de construcţie afectate (statica).

Puneţi în funcţiune instalaţiile electrice abia după verificarea acestora de către personalul de specialitate.

Solicitaţi verificarea rezervoralor de păcură.

Anunţaţi pompierii în cazul scurgerilor de substanţe toxice, de ex. pesticide, vopsele, lacuri, detergenţi, păcură.. (Eliminarea se va face de către firme de specialitate)

În cazul scurgerilor de petrol, lianţii pentru petrol se vor folosi doar după consultarea pompierilor. (Se recomandă folosirea rumeguşului)

Spaţiile de lucru se vor aersi permanent. În cazul unor scurgeri de substanţe toxice se va evita fumatul sau flacra deschisă.

Eliminaţi mobia şi alimentele contaminate.

Nu consumaţi fructe, legume sau salată din zonele inundate.

În cazul în care grădinile sau terenurile agricole sunt contaminate cu un strat gros de reziduri petroliere

Luaţi în calcul apariţia dăunătorilor, de ex. ţânţari.


)

Con.


56

Surse

NI Normativ inundaţii Centru inundaţii Köln, Canalizare oraş Köln, AöR www.hochwasserinfo-koeln.de Tel: 0049-(0)221-221-24242 / 26161 03.2006

Amonte Comisia Internaţională IKSR pentru protecţie Rinului CP00253 D-5602 Koblenz Tel: 0049-(0)261-12495 www.iksr.com 2003

vlhg Jochen Langer Artilleriestraße 7 51147 Köln Tel: 0049-(0)2203-1832136 [email protected] www.vlhg.de

Abecedarul protecţiei la inundaţii Ministerul Federal pentru Transport, Costrucţii şi Dezvoltare Urbană Invalidenstraße 44 10115 Berlin Tel 0049 (0)30/2008-0

Precauţie pentru cazuri de urgenţă Oficiul Federal pentru Protecţia Populaţiei şi a Asistenţei în caz de catastrofă (BBK) CP 200 351 · 53133 Bonn Telefon: (01888) 550-0 Internet: www.bbk.bund.de E-Mail: [email protected]

DKKV Deutsches Komitee Katastrophenvorsorge e.V. Friedrich-Ebert-Allee 40 53113 Bonn

CP 12 06 39 53048 Bonn

Tel.: 0228 / 44 60 - 1828 /-1827/-1826/-1815/-1814 Fax: 0228 / 44 60 - 1836

EMail: [email protected] Internet: http://www.dkkv.org

DAV Deutscher Apotheker-Verband e. V. (DAV) CP 080463 10004 Berlin Tel. 030 / 40004-0 Fax 030 / 40004-598 E-mail: [email protected] Internet: http://www.abda.de

ghid de bune practici bazat pe experienşa ţărilor membre ... · managementul riscului la...

Documents