Tata soarePatru fete are:Prima îngheţată,A doua dezgheţată,A treia rodeşte,A patra strânge şi agoniseşte.Împreună soarele nu le-ntâlneşte;Să vedem, cine ghiceşte?(Anotimpurile)

Surori patru sunt pe lumeCare n-au acelaşi nume;Una trece prin ninsori,Alta calcă printre flori,Una seceră secară,Alta-acasă rodul cară.(Anotimpurile)

Suntem patru surioareOmului folositoare.Îi aducem daruri mii,Bucurii pentru copii!Ghici, cine sunt cele patru surioare?(Anotimpurile)

Patru surori gemene Par să nu se-asemene. -

Una ţese flori pe ramuri, Alta ţese flori pe geamuri; Una coase în câmpii,

Holde galbene-aurii. Cealaltă ne cheamă-n vie La cules de razachie. Patru surori gemene Par să nu se-asemene, Dar noi ştim de mult că toate Sunt la fel de minunate.(Anotimpurile)

Doisprezece fraţi aleargă,Anul cât este de lung;Fug de zor prin lumea-ntreagă,Niciodată nu se-ajung.(Lunile anului)

Am un copac cu patru crengi:Una înverzeşte,A doua rodeşte,A treia vestejeşte,A patra se usucă. (Anul)

A venit baba din munţi,Peste râuri făcând punţiŞi a prins spunând poveşti,Flori de gheaţă la fereşti. (Iarna)

Cine vine cu steluţeAlbe-n frunteDinspre munte? (Iarna)

De zăpadă câmpul e acoperit,Nu mai stă ninsoarea. Cine a venit? (Iarna)

Mic, uşor, purtat de vânt,Cade, cade la pământ,Ţine cald ca un veşmânt.(Fulgul de zăpadă)

Parc-ar fi nişte petale,Ori steluţe ce danseazăNorii le presară iarna

Şi pe gene ţi le aşează.(Fulgii de zăpadă)

Vin oiţe de la muteCu steluţe-n frunte.(Fulgii de zăpadă)

Deşi nu e vară,Albi fluturii zboară.(Fulgii de zăpadă)

Stele reci de vânt purtateAu căzut pe drum, pe stradă,Parcă-s stele de mătase,

Şi sunt albe şi uşoare,Ce să fie oare?...(Fulgii de zăpadă)

Ştrengar ce umblă hai-hui,Uite-l în palmă. Nu-i!(Fulgul de zăpadă)

De la mare pân’ la munte,Picură stele mărunte. (Ninsoarea)

Albă ca şi creta,Moale ca lâna,Uşoară ca pana,Piere ca spuma. (Zăpada)

Moale, albă şi pufoasă,Pentru câmp e haină groasă.(Zăpada)

Laptele cerului,Sub streaşina cerului. (Zăpada)

Albă plapumă şi moaleS-a întins pe deal, pe vale,Iar când vine primăvara,Se topeşte plăpumioara. (Zăpada)

În văzduh plutesc, Pământul eu îl albesc.

De mă prinzi în mâna ta, Las o lacrimă pe ea. (Zăpada)

Ca făina, alb se cerne,Alb covor ea se aşterne. (Zăpada)

Nu-i făină, dar se cerne.Nu-i covor, dar se aşterne.(Zăpada)

Ce e alb şi cade din cer iarna?(Zăpada)

Din argint, cernut din cer,Ţese iarna lăicer,

Şi-l întinde, alb şi mare,Să-ţi ia ochii până-n zare.(Zăpada)

Sunt albă şi pufoasă,Mă aştern pe străzi, pe case,Bulgări moi eu fac din eaŞi un mare om de nea. (Zăpada)

Cine-i meşter iscusitŞi cu iarna a venitŞi-n fiecare dimineaţăÎmi pictează flori de gheaţă?(Gerul)

Pe fereastră prinde floriŞi-n obraji lasă bujori. (Gerul)

Cine pune peste noapteUn pod zdravăn peste ape?(Gerul)

Tot cu vârfu-n josCreşte, mereu creşte,Soare-l dă jos!Gerul îl ocroteşte!(Ţurţurele de gheaţă)

Om făcut de mâna mea,Cu ochi negri şi lulea.

Nici-un viscol nu-l răstoarnă,Că e sprijinit de…iarnă.(Omul de zăpadă)

Stă în curte, lângă pom.Îi zici om, dar nu e om;Şi când soarele-ncălzeşte,Nu-l mai vezi, că se topeşte.(Omul de zăpadă)

Stă pe loc şi nici nu-i pasăŞi-i atâta de răcit!Dar nu vrea să vină-n casă...Că nu-i place!  - L-aţi ghicit?(Omul de zăpadă)

Când nu e zăpadăDoarme în ogradă,

Dar când ninge-afarăCu copiii zboară. (Sania)

Are tălpi, n-are picioare,Fuge iute doar la vale,Iar la deal, urcă agale. (Sania)

Cu ea iarna sus în deal Vin iute nu am habar, Pe zăpadă alunec tare, Nimeni nu ne stă în cale?(Sania)

Fără cai şi fără roate,O nălucă cu tălpiciFuge pe şosea de lapte...Ce-o fi asta?... Ghici! (Sania)

Intră pe horn şi sub bradÎţi lasă un cadou. Cine e?(Moş Crăciun)

Intră pe hornNoaptea când dorm. (Moş Crăciun)

E un moş,Cu nasul roş’.

Iarna lasă jucăriiLa cei mai cuminţi copii.(Moş Crăciun)

Cine-i oare moşul bunCe dă daruri de Crăciun?(Moş Crăciun)