gheorghe rĂducan: întrebare – întrebări - revistă de ... · pdf filespune...
TRANSCRIPT
Gheorghe RĂDUCAN: Întrebare – Întrebări - Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Written by Ştefan Doru DăncuşWednesday, 23 October 2013 08:51
Întrebare – Întrebări: CE ESTE IUBIREA?... CE ESTE DRAGOSTEA?... Dacă, săpresupunem, m-aş afla pus dintr-odată, în faţa acestor întrebări, iar cel care le pune ar fi derutatdacă sunt două sau o singură întrebare, i-aş răspunde ferm că e una singură, în mii de variante,în toate limbile şi dialectele Terrei, dintr-un refren ce-l cântă nu doar omenirea, nici doar viaţa înîntregul ei, ci însăşi Existenţa, de multe miliarde de ani. Căci e noţiunea de maximă generalitate, identică cu însăşi existenţa... M-ar putea întreba unii,de unde am luat-o şi pe asta. Îmi pare rău că nu sunt eu cel care, ştiind că Dumnezeu s-a numitpe Sine, lui Moise, Cel ce Este, mai ştiind faptul că Dumnezeu este Iubire, şi legătura era destulde uşor de făcut, am gândit-o întâi. Dar a făcut-o alt autor. M-am bucurat mult descoperind-o. Din această perspectivă, priveşte, cel care întrebi, nu doar spre animale, cu multitudinea, şi,adeseori rafinamentul, jocurilor lor de seducţie, şi adeseori fidelitatea lor, nici chiar spre oameni,fiinţe complexe, la care şi iubirea este complexă şi diferenţiată, dar tot iubire este, ia o piatră înmână şi încearcă să o simţi cum vibrează! Priveşte apoi în jurul tău şi simte tot ce vibrează,învaţă limbajul lui Dumnezeu, Cel ce a scris în faţa ochilor tăi totul, Dumnezeu, Cel ce Este, Celce Iubire Este! Apoi, lasă-l pe hâtrul de ocazie, să facă el, şi pentru sine, comparaţii între iubirea animală şi ceaumană! Lasă chiar şi documentarele care te conduc în lumea necuvântătoarelor pentru a leobserva, cu indiscreţie, ritualurile de împerechere! Şi mai ales lasă comparaţiile cu acestea,căci tu nu eşti doar natură... Dar dacă totuşi vrei să faci astfel de comparaţii, te-aş trimite către înţelepciunea vechilorchinezi, care, într-o carte minunată, Cartea Schimbărilor, compară pe cel de al doilea principiual lumii, şi anume receptivul (primul fiind creatorul), cu un animal minunat, calul, mai precis iapacu tăria ei, greu de supus, dar de o docilitate totală atunci când este în faţa celui care o ştieconduce. Să revenim mai către secolul XX, acum, după ce am depăşit comparaţiile oamenilor derutaţi, cudoar ceea ce văd în natură, pe care nu o ştiu privi, şi să-l abordăm pe om, fiinţă complexă, care,la modul cel mai absurd, cu cât e mai complex, cu atât mai mult poate păţi şi el, şi cu toţi ampăţit-o, acea nebunie a îndrăgostirii, singura nebunie acceptată unanim. Un autor din veacul abia scurs, Carl Gustav Jung, temerar căutător prin adâncurile sufletuluiomenesc, tocmai pentru a-şi explica inexplicabilul, descooperă că acolo, în străfunduri, există ofiinţă de sex opus, cu voinţă proprie, care nu ascultă deloc de instanţa conştientă a fiinţeinoastre. E total autonomă, şi se poate repezi către un chip de prin preajma noastră, sau abia cunoscut,semnificativ însă pentru noi, nu ştim din ce cauze, devastându-ne. Ne-am îndrăgostit! S-a produs dintr-odată, ne lasă perplecşi, nu ştim nimic despre persoana din faţa noastră, darnu mai putem trăi fără ea. Vreţi absurditate mai mare? Acestei fiinţe din interior, Jung i-a spusAnima
1 / 7
Gheorghe RĂDUCAN: Întrebare – Întrebări - Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Written by Ştefan Doru DăncuşWednesday, 23 October 2013 08:51
. Când se proiectează asupra cuiva, dacă suntem bărbaţi, scoate rapid din femeia ce ne stă înfaţă, perechea sa, Animus. Astfel s-a produs reciprocitatea, şi nu doar sângele e fierbinte, totul s-a aprins, e o vâlvătaiegreu de stins, şi, adeseori, doar pe cale naturală. Să-l lăsăm însă şi pe Jung cu arhetipurile lui, modelele ideale, ale bărbatului pentru femeie, alefemeii pentru bărbat, şi să coborâm într-o lume obişnuită, cu suferinţele ei, unele chiar dindragoste. Rafail Noica, monah, şi, fericit fiu al părintelui său - filosoful român Constantin Noica, întrebatfiind de către un tânăr, dacă e păcat că a făcut dragoste, dar n-a mers până la capăt, cerându-ipacă monahului să-i spună cam în ce grad de păcătoşenie se află, acesta a zâmbit şi l-aîntrebat dacă există în dragoste vreun capăt. Tot el continuă (parafrazez), că dacă ar avea vreun capăt, dragostea cere prin sine să mergipână la el. În dragoste totul merge până la capăt! Dar, dacă tânărul se referă doar la dragosteatrupească, trebuie să ştie din capul locului că e bună foarte, căci Dumnezeu, după ce a treminattoată creaţia Sa, a privit în jur şi a văzut că toate-s bune foarte. Dar, să nu uite tânărul, că ceea ce a încercat el să facă, nu a fost decât o îngânare, o copieimperfectă a iubirii. Va trece repede peste ea, crezând că alta îl va satisface, şi în felul acestava cădea în deznădejde, descoperind pe propria-i piele imperfecţiunea celor lumeşti. Vechii greci aveau trei noţiuni pentru a desemna iubirea. Eros, Philiaşi Agape. Prima ar putea desemna atracţia trupească, a doua, atracţia sufletească, a treia, cea careimplică şi jertfa, dăruirea complexă de sine, întrepătrunderea cu fiinţa celuilalt, în toateaspectele ei, şi rezistentă în pofida tuturor obstacolelor. În ce priveşte iubirea dintre un soţ şi o soţie, Părinţii Bisericii, marii gânditori creştini, spun căeste, ca şi călugăria, o cale către mântuire. Este al doilea versant al urcuşului către vârf, la felde grea ca şi călugăria. Ambele cer mai sacrificii de sine. Dar, în căsătorie, cei doi soţi se mântuiesc unul pe celălalt. Înlume însă, nimeni nu se mânuieşte de unul singur, toţi, şi fiecare în parte, se mântuiesc prin„celălalt”. Comuniunea. Ieşirea din sine către un altul, dialogul viu şi eliberator. Căci astaînseamnă mântuire, eliberare, vindecare, realizare de sine, comuniune, iubire. Mulţi plasează acest sentiment puternic în zona inimii, pe plan fizic, şi în zona sufletului, pe plan
2 / 7
Gheorghe RĂDUCAN: Întrebare – Întrebări - Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Written by Ştefan Doru DăncuşWednesday, 23 October 2013 08:51
psihic. Se pare că înşişi oamenii de ştiinţă au descoperit în jurul inimii, dar şi în centrul ei,formaţiuni ciudate, ca un fel de al doilea creier, sau ca un loc tainic (în centrul inimii), cu atribuţiiincerte. Nu fac decât să confirme ceea ce gânditorii creştini au descoperit de vreo şaisprezeceveacuri, nu cu ajutorul disecţiilor, microscoapelor electronice sau altor instrumente performante,ci coborând ei înşişi în adâncul neştiut al inimii... În ceea ce priveşte sufletul, cel care, pe lângă trup, şi de care este legat prin legăturiindestructibile (dacă avem în vedere crezul ortodox pe care-l mărturisim), reprezintă omul, decisufletul, are trei atribute: partea raţională, partea poftitoare şi parea mânioasă. Din punct de vedere psihologic, deşi nu intrăm în amănunte, această clasificare este cea maiveridică şi i se pot aduce o multitudine de argumente de ordin ştiinţific, psihologic, duhovnicesc.El, sufletul, iubeşte sau urăşte, aici, în el, se coc toate, bune şi rele, aici erosulse poate apropia periculos de thanatos (moarte), aici se poate macula şi tot aici se poate purifica fiinţa umană. Multe de spus... Să ne rezumăm doar la faptul că e bine să avem curiozităţi, e minunat să cercetăm, dacă s-arputea doar teoretic, dar, dacă, din întâmplare, pe aceste teritorii am intrat şi practic, să neechipăm ca pentru urcuş greu, să învăţăm pasul măsurat al omului de la munte, pentru că şiurcuşul e greu... Iar dacă vrem, nu imensitatea iubirii ci căldura ei, măcar să fim sinceri cu noi înşine şi cusemenul nostru... Nu cred că sunt eu primul individ care pune, și, își pune această întrebare. Dar, care întrebare,că sunt două! Ce este iubirea? Ce este dragostea? Pot primi aceste două întrebări același răspuns? Uneori, se poate spune, da, alteori, ba. Păi,cum este atunci? Ce este iubirea? Este ea un simțământ lăuntric care te frământă, care tefurnică, te face să vibrezi, te neliniștește? De unde vine iubirea? Din inimă? Din suflet? Dacă pe inimă o mai putem defini, ce facem cu sufletul? Ce este el?Am spus-o mai sus, dar mai pot fi pe lumea asta mii de definiții. Un comentariu scurt de tot armai fi acela că dragostea este din specia acelor sentimente inefabile care sunt cu atat mai dificilde înteles cu cât încercăm mai mult să le explicăm... Există iubire față de cei dragi, față de oameni, față de vietuitoare, dar mai ales, dragostea deviață, de sănătatea lumii, de natură. Există dragostea față de Dumnezeu, care are grijă de ce merităm și de ce nu merităm. Religia
3 / 7
Gheorghe RĂDUCAN: Întrebare – Întrebări - Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Written by Ştefan Doru DăncuşWednesday, 23 October 2013 08:51
altfel definește dragostea și iubirea, dar și acolo par două noțiuni instabile. Suntem pe această lume o sferă gânditoare, care se înmulțeste ca orice viață, având iubireade la Adam și Eva, în păcat sau în nepăcat, creștinesc sau necrestinesc, nu mai contează. Copii sunt rodul și rolul noastru-perpetuu, viața cu urmași. Există părinți, bunici, ei sunt cesuntem noi acum, frumoși și plini de sănătate sufleteasacă cu dragoste și cu iubire în noi. Caredragoste? Care iubire? Chiar dacă nu suntem nemuritori, nemurirea este în dragoste și iubire, dar ce sunt ele? Sespune că noi murim, numai ele, dragostea și iubirea rămân nemuritoare. Natura neatacată de „microbi”, este scena mirifică a vieții, chiar uneori eclipsată de vreme saude răutățile noastre. Păi, se poate răutate în iubire sau în dragoste? Există totuși o refelxie a binelui, înrădăcinată în noi. Răutățile care ne macină gândurile, devinopace când vorbim de iubire. Armonia acestei lumi, este iubirea și dragostea față de tot ce neînconjoară, numai așa vom rezista. El veghează ca noi să fim pământeni, să ne îmulțim, să gândim, să ne trăim viața așa cum știm,căutând fericirea, care, spun unii este cea mai mare provocare, de asta este căutată și stipulatăca fiind un drept suprem. Se poate confunda iubirea cu dragostea și cu ... sexul? Îți iubești mama, părinții, copii, frații, bunicii și prietenii cum îți iubești soția (soțul)? Ce asemănare și ce diferență este între cele două iubiri? Sunt ele aceleași? Dar cu dragostea cum este? Ce este ea? Cum este dragostea de mamă, de părinți, de copii, defrați, de bunici, de prieteni și cum este dragostea față de soție (soț)? Se face dragoste cu iubire? Ce este dragostea? Și ce este iubirea? Un hâtru, ca o replică la celebra expresie „Facerea de bine”,spunea: -N-ai văzut câine f... pe măsa? La animale cum o fi cu dragostea și iubirea? Cățeaua nu ridicăcoada la orice câine. O ridică la cel pe care-l iubește, pe care-l simte ea că este pe placul ei. Priveam odată la televizor o scenă cu doi șerpi uriași, la fel de otrăvitori amândoi, aceeași rasă.S-au împerecheat, s-au iubit, au făcut ... dragoste. Dar, spunea comentatorul acelui pasaj,acelui film, că ea, șerpoaica, purta în pântece ouăle altui șarpe. După ce s-au iubit, după ce au făcut dragoste, el, șarpele și-a înfipt dinții în gâtul șerpoaicei și a
4 / 7
Gheorghe RĂDUCAN: Întrebare – Întrebări - Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Written by Ştefan Doru DăncuşWednesday, 23 October 2013 08:51
ucis-o. A fost dragoste? A fost iubire? Și totuși ce a fost, în afară de o crimă, de un omor? Sepoate pune semnul egal între dragoste, iubire și moarte? Ce este dragostea? Ce este iubirea? Sunt întrebari existentiale, personale, fiecare om e unic, are răspunsul său, chiar dacă, aici, seface o paralelă între rutul animalelor care se manifesta sexual periodic datorita hormonilor șiom, care are o cu totul alta structură. Dragostea ste dragoste, iubirea este iubire, dar ce suntele? Iubirea există, spun unii, dragostea, doar este. Altfel, spus, iubirea este asemenea vieții, pecând dragostea este un moment, o clipă a iubirii. Iubesc o persoană, iubesc o floare, iubesc un obiect. Iubirea vine din inimă. Este un sentiment,pe când dragostea ține de simțuri. Ea este produsul atracției fizice (de aici, formularea, am făcut dragoste). Ar mai zice altii. Se poate dragoste făra iubire? Dar iubire fără dragoste? Și iarăși: Ce esta dragostea? Ce esteiubirea? Sunt aceleași? Care este diferența? Care este asemănarea? Se folosește des expresiile: dragoste fierbinte, iubire fierbinte, că și în cazul acestor fierbințeli,de fapt sângele este cel care o ia razna, că el se înfierbântă. De ce: De la care? De la cine?: Dela dragoste? Ori de la iubire! Lumea mai vorbește de sângele de nobil, de sângele albastru pe care, la primul auz, ai senzațiasă crezi că este un sânge foarte bun, curat, de nobil, pe care-l vezi un om la fel de puternic șicurat. Nimic adevărat. Sângele de nobil, sângele albastru, în această explicație este un sânge stricat.Dat în alterare, înspre albăstrire. Pe vremuri, în vechiul regat al Marii Britanii mai ales, nobilimea își însura copii între ei și întrerude ca să nu-și înstrăineze averile. Tot perpetuându-și averile din neam în neam, la fel și cu copii, după mai multe generații, copiiacestora, moștenitorii averilor deveneau niste oameni bolnavi, cu sângele albastru, sânge denobili ce erau. Era iubire și dragoste ceea ce se întâmpla între acei însurăței rude? Era dragoste între tinerii căsătoriți? Era iubire? Ce era dacă ei își stricau până și sângele? Copii tiganilor care se căsătoresc la 10-12 ani. Se iubesc? Se iubesc ei cu dragoste? Ce estedragostea lor? Dar iubirea lor? S-ar mai zice că iubirea și dragostea este o atracţie, un altfel deapropiere între fiinţe, chiar dacă acestea sunt de altă specie, de alt neam sau rasă. Este un fel de magnetuism care face ca fiinţele să se comporte în aceeaşi direcţie cu aceleaşisimţăminte, indiferent de intelectul lor. S-ar mai concluziona pe ici pe colo că dragostea cuiubirea sunt sinonime doar că sunt exprimate diferit, altfel.
5 / 7
Gheorghe RĂDUCAN: Întrebare – Întrebări - Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Written by Ştefan Doru DăncuşWednesday, 23 October 2013 08:51
Se mai spune, în unele situații, că sângele albastru deține secretul supravieţuirii și că omul cândnu iubește, sângele îi aleargă mai încet. Din cauza lipsei de dragoste sau a lipsei de iubire? Pentru unele animale, sângele albastru este, într-adevăr, cheia supravieţuirii în medii dificile.Astfel, caracatiţele sunt răspândite în toate oceanele lumii, chiar şi în apele polare, graţie uneicapacităţi de adaptare de-a dreptul uimitoare. Care este secretul acestei „superputeri”? Dragostea dintre ele ? Iubirea dintre ele? Ce,caracatițele nu fac dragoste? Nu se iubesc? Ce este și cum se definește dragostea lor? Dariubirea lor? Diversele specii de caracatiţe pot trăi în medii cu temperaturi foarte diferite, de la -1,8 gradeCelsius la peste 30 de grade. Sângele lor albastru (nu este sânge de nobil) își menține turația laacelași mediu, dar nu și când se iubesc, când fac dragoste. Culoarea sângelui le conferă puterea de a se adapta, este capacitatea lor de a menţineaprovizionarea ţesuturilor, chiar la temperaturi joase, când această activitate este, în modnormal, mult diminuată. Iar această capacitate se datorează sângelui lor „albastru”. O ia sau nu razna sângele loralbastru când se iubesc, când fac dragoste? Vorbind de dragoste, de iubire, trebuie să vorbim șide sânge. Totuși : Ce este dragostea ? Ce este iubirea ? Este dragostea și iubirea același lucru?Greu ,,capitol'' ar, mai spune unii. Sunt doua noțiuni total diferite, se mai poate concluziona, cu sensuri și înțelesuri diferite. Iubirea trăiește o veșnicie, pe când dragostea are termen de valabilitate. În dragoste este ca la piață ( îți dau, îmi dai) pot spune mulți. Dar, ce este iubirea? Dragosteace este? Au vreo legatura între ele? Se contopesc cumva? Sunt diferite? Se poate una fărăalta? Tot vorbind cu nenumărați prieteni, am concluzionat că pe lângă dragoste, pe lângă iubire (oriinvers) a mai apărut și sângele despre care un pic am vorbit, dar a mai aparut și gelozia, a maiapărut și moartea. Și totuși, toate acestea, în jurul iubirii și al dragostei. Dar, fraților; Ce este iubirea? Ce este dragostea?
6 / 7
Gheorghe RĂDUCAN: Întrebare – Întrebări - Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Written by Ştefan Doru DăncuşWednesday, 23 October 2013 08:51
Care dintre ele este prima? Băile Olănești 17 noiembrie 2013
7 / 7