gheorghe lascu - repere metodologice

7/29/2019 Gheorghe Lascu - Repere Metodologice

1/9

Gheorghe Lascu, Imagologia literara comparata. Citeva repere teoretice simetodologice,Caietele Echinox2002 volume 2 Teoria si practica imaginii1pp. 78-86 ISSN 1582-960X, ISBN 973-35-1333-4

Comparative literary imagology. Theoretical and methodological approaches

Abstract: The paper reconsiders the importance of the imagology studies and theirrelevance within the contemporary cultural and literary researches.

Keywords: Comparative literature; imagology; image theory; the other

O directie de cercetare in domeniul stiintelor umane, despre care se vorbeste tot maimult la noi in ultimii ani, este imagologia, sau studiul reprezentarilor colective desprestrain - despre "celalalt" -, crista-lizate in stereotipii, clisee, imagini.Imagologia, ca domeniu si metodologie de cercetare, este revendicata si practicata invarii ipostaze, reprezinta o entitate proteica, dupa cum fac apel la ea comparatistii

lite-rari, istoricii, etnopsihologii, dar si politologii, specialistii in relatii publice sau inmanipularea opiniilor etc. De fapt exista mai multe imagologii, adaptate domeniuluispecific de aplicare - ceea ce explica si titlul nostru; ne vom referi cu precadere laimagologia aplicata literaturii comparate.O constanta este totusi punctul de plecare: notiunea de "imagine", care trebuie luatain sens figurat, si nu de imagine reala, fotografica, a realitatii straine. Imaginea"imagologica" este o reprezentare concentrata, simplificatoare, realizata sub formacliseului, a stereotipului. Ne aflam, din acest punct de vedere, pe terenul psihologiei,unde imago este o reprezentare, o constructie mentala. Sa notam in trecere capentru stu-diul imaginilor reale, conforme cu realitatea, menite sa ajute ladiagnosticare si tratament, medicina foloseste termenul de "imagistica".

Imagologia opereaza cu reprezentari colective, socializate, ce tradeaza o mentalitatecolectiva si care sunt considerate ca reprezentative pentru acea comunitate.Exprimarile condensate, memorabile, sint admise ca atare, axiomatic, avind o functiedescriptiva si de (re)cunoastere, ocupind un loc important in imaginarul social.Acestea sint cliseele, sau stereotipiile nationale: "scotian zgircit", "roman harnic siospita-lier", "francez iubaret", "evreu cu simt de afaceri" si asa mai departe.Caracterele atribuite diferitelor popoare sint puse sub semnul imuabilitatii, de aceeain textele de factura folclorica apar aluzii la divinitate ca garant al datului vesnic. Neamintim inceputul Baltagului: "Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pusrinduiala si semn fiecarui neam. Pe tigan l-a invatat sa cinte cu cetera si Neamtului i-a dat surubul etc. etc."Se pare ca primul care a folosit termenul de stereotip cu referire la reprezentarilesociale a fost jurnalist american Walter Lippmann in cunoscuta sa lucrare despreopinia publica (1950). Pentru acesta, a vedea totul prin categorii ("types andgeneralities") reprezinta un mod economicos de cunoastere, dar si una dintre celemai subtile si insidioase metode de influentare (astazi am spune manipulare). "Ni sespune despre univers inainte de a-l vedea. Ne imaginam cele mai multe lucruriinainte de a le cunoaste personal." in acelasi timp, atrage atentia W. Lippmann,sistemul de stereotipuri este legat de traditii si de propria pozitie in societate. "Oricealterare a stereotipurilor seamana cu o zguduire a temeliilor lumii."Imaginile nationale sint rareori mono-stereotipii, adica reduse la un singur element,ca in exemplele citate mai sus ("scotian zgircit", "francez iubaret", "roman ospitalier"etc.). Acestea pot fi considerate un caz limita, de reductie extrema operata demecanismul stereotipiei. Poate n-ar fi lipsit de interes sa reamintim aici observatiilelui George Calinescu privitoare la specificitatea caracterelor nationale: "Francezii sint
http://lett.ubbcluj.ro/~phantasma/caiete/main.htmlhttp://lett.ubbcluj.ro/~phantasma/caiete/main.html


2/9

rationalisti, germanii idealisti, englezii pragmatici, rusii mistici, orientalii fatalisti. [...]O cultura contine in sine toate notele posibile, precum un individ toate aspectelecaracterologice. Francezii sint cartezieni, dar unii sint mistici, englezii sint pragmatici,dar multi sint niste visatori, germanii sint romantici si sistematici, dar printre ei sintsceptici si dezordonati. Specificitatea nu e o nota unica, ci o nota cu precadere."1

Mono-stereotipiile fiind discutabile si mai usor de demontat, cliseele se cumuleaza infascicole, constelatii, corp cu multiple fatete, sau, ca in terminologia lui Cadot -preluata de Pageaux -, "agregat mitoid". Numele Elvetiei evoca, pentru un roman dinzilele noastre, "munti, ceasuri, banci, ciocolata si.... reuniuni internationale"2,ameste-cind elemente de cadru natural cu produse traditionale si viata politica.Imaginea traditionala a turcului cuprindea elemente exotice ce tin de o civilizatiestraina (fes, salvari, iatagan, moschee, harem etc.), ca si trasaturi fizice si decaracter valorizate negativ, el fiind dusmanul (uritime, cruzime, neomenie, lasitate).Peste aceste straturi se suprapun imagini contemporane, de asemenea din registruldepreciativ, negativ, rezultate din contacte umane de un anumit tip: negustor debazar, sofer de TIR etc.

Poli-stereotipia poate proveni si din reflectarea aceleiasi strainatati (alteritati) decatre autori diferiti, sau pe o perioada mai indelungata. insumarea multiplelor fateteva contura o "imagine medie", un fel de "portret-robot", pentru a prelua, impreunacu Klaus Heitmann, un termen din recuzita politiei criminale 3.

Un studiu interdisciplinar

Imagologia, ca metoda de investigatie, este o disciplina de granita, interdisciplinara.Ea intereseaza etnopsihologia, sau psihologia popoarelor, unde a prilejuit anchetediagnostice si actiuni concrete. Sociologia, istoria si istoria mentalitatilor studiaza si

ele imaginea "celuilalt", strain, marginalizat sau minoritar. Imaginea celuilalt simecanismele alteritatii a fost chiar tema generala a unui congres mondial de stiinteistorice desfasurat la Stuttgart in 1985, care a analizat rolul mentalului colectiv inmodelarea devenirii istorice. De fapt, apreciza un istoric clujean, in urma congresuluide la Stuttgart imagologia "si-a cistigat dreptul la existenta in cetate,institutionalizindu-se in universitati, in programe academice, de doctorat saumasterat". in istoriografia romana studiile de imagologie si imaginar social aucunoscut o adevarata "explozie" in ultimii ani4, luind-o probabil, pe teren romanesc,inaintea comparatismului literar.Reflectarea strainului, a "celuilalt", este si o parte componenta a imaginarului social:delimitarea fata de alteritate permite grupului sa-si afirme propria identitate, faceparte din structura discursului identitar. Politica nu ramine nici ea imuna fata deimaginile stereotipe, uneori prejudecati. Imaginile negative pun in miscaremecanisme de blocare a contactelor bilaterale si internationale, cita vreme o imagineatragatoare stimuleaza astfel de legaturi. De exemplu, unificarea Germaniei areinviat in memoria colectiva a europenilor atitea imagini razboinice, ingrijoratoare.Doua siruri de distinctii se cuvin a fi operate intre mai multe concepte inrudite, intrecare exista deseori suprapuneri: imagologia practicata de comparatismul literar; fatade cea descinsa din istoria mentalitatilor (domeniu istoric) si, pe de alta parte, de ceacu care opereaza etnopsihologia,.Imagologia comparata foloseste ca surse cu precadere textele literare, jurnale,memoriale de calatorie, studiaza strainul ca personaj literar, apoi traduceri sicomentarii critice care profileaza imaginea la un moment dat a "geniului creator" al

altui popor. Imagologia literara comparata, fara a exclude cu desavirsire studiile destricta contemporaneitate (cum ar fi cele ale lui J.M. Moura despre imaginea Lumii a


3/9

Treia amenintatoare in romanul occidental), are mai curind o perspectiva istorica,manifesta un recul fata de prezent, proiecteaza imagini din trecut: calatori francezi(occidentali) in Persia in secolul al XVIII-lea, imaginea Portugaliei din sec. al XVIII-lea, Rusia sec. al XIX-lea etc.Aceasta din urma trasatura o apropie de istoria mentalitatilor, de care insa o

desparte (pe linga buna parte din izvoarele scrise) si profilarea exclusiva spre imagininationale - imaginea glo-bala a strainului ca reprezentant al altei tari, al altui popor,- cita vreme pentru istorici "celalalt" poate fi o categorie sociala marginalizata, unelement alogen intern. Acest tip de abordare nu e absent din domeniul literar, fiindstudiate figurile literare ale marginalitatii existentiale (vrajitoarea, imigrantul, negrul,evreul, maurul, diferite minoritati religioase sau sexuale etc.). Aceste studii, ca sicele cu o problematica literar-filosofica a identitatii, a "dublului", se circumscriu maidegraba tematologiei decit imagologiei, aceasta din urma isi rezerva domeniul"imaginilor nationale".intrucit istoricii folosesc si ei tot mai frecvent termenul de imagologie, se va puneproblema continutului termenilor: imagologia comparatistului, dupa cum am vazut

mai sus, nu va fi exact acelasi lucru cu imagologia istoricului.Etnopsihologia (sau psihologia popoare-lor) - pentru a trasa si in acest caz o linie dedemarcatie - foloseste si ea documente literare ca izvoare documentare, dar mergepina la anchete-sondaje pe subiecti selectionati pentru a corespunde unui esantionreprezentativ. Acest tip de imagologie este preocupata de stricta contemporaneitatesi propune masuri corective, o actiune de contracarare a efectelor sociale alecliseelor si stereotipiilor nationale. Perspectiva studiului imagologic este aicifundamental rasturnata; daca, pentru comparatistii literari si pentru istorici, studiindimaginea din oglinda putem cunoaste mai bine oglinda ("privitorul"), etnopsihologiivor compara imaginea cu una considerata mai "corecta", mai "adevarata" si voraplica in consecinta oglinzii corectiile necesare. Un caz particular, adevarat sportnational in Romania, este contemplarea imaginii propriei etnii in ochii strainilor (vezidiscutiile recente ocazionate de aparitia lucrarii Firea romanilor).

Imagologia si literatura comparata

Teoreticienii comparatismului literar accepta astazi ca, pe linga raporturile gene-tice,de intertextualitate, trebuie cuprinse in domeniul literaturii comparate si raporturileinterdisciplinare pe care textul literar le intretine cu artele plastice, cu muzica, cuartele scenice, cu filmul si televiziunea, dar si cu alte domenii ale gindirii si actiuniiumane, cum ar fi filosofia, psihologia, sociologia, religia, economia, politica etc.5in atentia imagologilor nu se afla numai textele literare propriu-zise, beletristica demare valoare, capodoperele. in general se considera ca tocmai textele sau literaturade valoare medie exprima mai limpede si fara echivoc opinia publicului. Capodoperaiese din tiparele generale, este o exceptie. Creatorul de exceptie, genial, exprimamai ales crezul propriu, nefiind exponentul sau purtatorul de cuvint al opiniei medii,generale. De aceea capodopera nu este indeobste semnificativa ca purtatoare a uneiimagini nationale.Atentia imagologului va fi retinuta de o gama variata de texte, care toate potcontribui la conturarea unei imagini nationale: in primul rind relatarile de calatorie sioperele literare care aduc in scena strainul ca personaj, apoi lucrari lexicografice,manuale, descrieri geografice, publicistica, li-teratura populara, calendare,almanahuri, memorii, jurnale, diferite alte texte literare, lingvistice etc.

Imaginea strainului si a strainatatii, sau imagologia, se subscrie in mod firesc unorabordari comparatiste. Relevarea trasaturilor "celuilalt", ale "alteritatii", se face


4/9

printr-o contrapondere, explicita sau implicita, a imaginii de sine, a propriilorcaracteristici individuale, locale, regionale sau nationale, vezi rasiale. Proiectiacondensata a propriei colectivitati cu care se identifica individul (indivizii) sint auto-imaginile care stau la baza esafodajului semi-mtic al constiintei si identitatiinationale, dupa cum arata si cercetarile lui Lucian Boia (Istorie si mit in constiinta

romaneasca) sau a lui Sorin Mitu (Geneza identitatii nationale la romanii ardeleni).Prin contrapondere cu imaginea de sine (auto-imaginea) se cristalizeaza imagineaceluilalt, diferit de noi, deci strainul. Aceste imagini au fost denumite hetero-imaginisi se bazeaza pe aceleasi mecanisme de construire a imaginii."Imaginea strainului / a strainatatii" s-a impus ca o problematica distincta in cadrulscolii comparatiste franceze si se poate fixa cronologic in perioada imediat urmatoarecelui de-al doilea razboi mondial. Studii sporadice au aparut si anterior (ca deexemplu cel al lui Ch. Drouhet, din 1924, despre imaginea romanului in literaturafranceza), aici ne referim insa ca directie de cercetare fundamentata metodologic sievidentiata ca atare in sintezele teoretice. Paul van Tieghem, in cunoscuta sa lucrareLiteratura comparata (1931, cu mai multe editii succesive) nu o mentioneaza inca

printre directiile de cercetare comparatista; iar M. F. Guyard o considera (in 1951) caun domeniu nou in literatura comparata. Elementul de noutate este subliniat la noide Al. Dima: "o noua problematica a comparatismului, in care multi au vazut otendinta de reinnoire a disciplinei"6.Orientarea spre imaginile strainatatii este atribuita profesorului parizian Jean-MarieCarr, autorul unui studiu privind scriitorii francezi si mirajul german (1947)7 sicreator de scoala. Discipolii sai ii dedica in 1964 volumul colectiv Connaissance del'tranger, cu un continut subsumat temei principale enuntate: .Alte lucrari "clasice" din primii 25 de ani ai imagologiei trateaza subiecte cum ar fi(sa remarcam si varietatea de formulari din titluri): criza germana a filosofieifranceze, personaje americane in romanul si teatrul francez, Rusia in viataintelectuala franceza, Marea Britanie si Statele Unite in fata opiniei franceze, imaginiale Portugaliei in literatura franceza etc., care devin repere ale cercetarilor ulterioaresi jaloneaza dezvoltarea domeniului.in anii '80 devine tot mai uzual, mai ales la autorii germani, termenul de imagologie,indeosebi in sintagmele "imagologie lite-rara" sau "imagologie comparata". in Franta,Daniel-Henri Pageaux este cel care il impune, inlocuind termenul mai vechi de

Elemente de analiza imagologica

Investigatiile imagologice se pot efectua pe axa diacroniei si/sau a sincroniei.Exemplu pentru prima orientare (diacronia) ar fi studiul lui Klaus Heitmann despreImaginea romanilor in spatiul lingvistic german - 1775-19188, care acopera circa unveac si jumatate. Daca transa cronologica avuta in vedere se ingusteaza mult, ladimensiunile unei generatii (20-30 de ani), se poate deja vorbi despre o abordaresincronica. Sincro-nia este cu atit mai evidenta pentru situatia abordarii unui singurmoment istoric sau in cazul unor cercetari de stricta contemporaneitate.Cercetatorii au constatat ca stereotipiile culturale sint deosebit de rezistenta laactiunea timpului. Unele elemente pot fi regasite la intervale mari de timp ("scotianzgircit" etc.). Cu toate acestea imaginile nationale nu sint complet "inghetate",dimpotriva, ele sint fluide, sufera modificari (se imbogatesc, se subtiaza, saracesc),dupa cum apar unele elemente constitutive noi, altele dispar sau se estompeaza, senuan-teaza. Pentru un studiu imagologic, este de cea mai mare importantaurmarirea acestei dinamici in timp a stereotipiilor.

Pe axa sincroniei se constata coexistenta mai multor imagini, divergente chiar.Deseori un popor (re)prezinta pentru vecin o imagine dubla, bipolara, constituita din


5/9

extreme contradictorii. Antagonismul isi gaseste uneori sursa in realitatea insasi. infunctie de stinga si dreapta politica si ideologica, Mihai Ralea vorbea despre douaFrante: o Franta progresista si o Franta conservatoare (reactionara). Ardelenii nostrisi, pe urmele lor, Eminescu au dezvoltat in se-colul trecut o reprezentare bivalenta aFrantei. Pentru ei, ca si pentru calatorii latino-americani din jurul anului 1900,

coexistau doua Parisuri: cel al civilizatiei, stiintei si artelor; iar pe de alta partecentrul distractiilor si al coruptiei moravurilor (sunt magna bona mixta cum malismagnis). Este "Babilonul modern", stralucit centru cosmopolit, dar si corupt, unde sepoate pierde cel care nu e bine calauzit.9La fel se poate vorbi despre o imagine bipolara a Germaniei, cea militarista (prusacasau hitlerista) opunindu-se imaginii Germaniei artei, stiintei si filosofiei. O astfel dereprezentare au avut francezii inainte de primul razboi mondial, prin etape succesivede constituire.Diferentele imagologice se pot datora deci si deosebirilor de optica, de conditionareculturala, filosofica si/sau sociala ale emitentilor. Cercetatorul va trebui sainregistreze toate aceste imagini divergente, din insumarea carora se va degaja

portretul-robot de care vorbea Heitmann, un fel de imagine medie care va regrupamai multe fascicule de imagini punctuale.O alta perspectiva comparatista vrednica de luat in considerare este aceea acompararii imaginilor nationale despre aceeasi tara in doua culturi diferite. Turcul luiMoliere este departe de turcul romanilor, iar "mirajul rus" al intelectualilor francezinu va fi fost impartasit de contemporanii lui Eminescu... Figura elvetianului inliteratura clasica franceza (Moliere, Perrault) era cea a unui personaj greoi, naiv,timpit chiar, grosolan ti cu aplecare spre bautura, pe cind la romani el apare maicurind ca un perso-naj abstract, intruchiparea unei inalte idei morale (cinstit, virtuos,animat de dragostea de libertate etc.)10in crearea imaginii despre o tara straina, contribuie o multitudine deelemente, incepind cu aspecte geografice, politice, istorice (care stirnesc anumitereactii psihologice sau reactiveaza sedimente culturale). Finlandei i se ataseaza inmod frecvent sintagma "tara celor 10.000 de lacuri", Norvegia este "tara fiordurilor",Islanda - "tara geyserelor", Olanda - "tara lalelelor", Australia - "tara cangurilor" etc.,in imagini care mizeaza pe caracteristici geografice sau naturale specifice. Unele dinaceste elemente se regasesc ca simboluri pe insemnele oficiale ale statului (Canada -frunza de artar) sau ale suporterilor sportivi (Franta - cocosul). Cadrul natural sealtoieste cu elemente politico-istorice: Elvetia, "tara cantoanelor", este "pitoreascatara alpina", "republica libertatilor cetatenesti", "patria lui Wilhelm Tell" etc. Unanumit sistem politic poate stirni simpatii sau antipatii; "tara sovietelor" prezentataadmirativ de o anumita literatura marxista, nu a fost altceva decit un imens "gulag"pentru adversarii sistemului.Prezentele umane sint de cea mai mare importanta pentru definirea imaginilornationale. Aspectul fizic caracteristic, sau fenotipul, este chiar unul dintre primelestereotipii vehiculate in legatura cu un neam strain. Talia, tinuta, culoarea parului (afetei, a ochilor), coafura, gesticulatia, vestimentatia etc., trasaturi ale indivizilorobservati direct sau indirect, se convertesc in trasaturi definitorii pentru intreagacategorie etnica sau nationala. Cu cit tinuturile sint mai indepartate si realitatileumane mai diferite, acestea capata mai pregnant virtuti definitorii de incadrare intr-ocategorie rasiala, in primul rind (arab, asiatic, amerindian, negru).Trasaturile fizice, care de la bun inceput sint de natura sa sugereze atitudini desimpatie sau, dimpotriva, de antipatie, se dubleaza de observatii privind trasaturilede caracter si comportament, mult mai explicite in privinta acelor atitudini favorabile

sau defavorabile, rezultate din compararea cu valorile si normele din propriacivilizatie.


6/9

Referintele culturale despre o tara straina sint in mod inevitabil selective, iar aceastaselectie este in cel mai inalt grad semnificativa. Traducerile efectuate, anumitemotive literare poarta cu ele imaginea tarii si culturii de origine, si acelasi lucru estevalabil si pentru celelalte creatii artistice, monumente etc. Germania, bunaoara, estepentru orice persoana de cultura medie, tara lui Werther si a lui Faust, a concertelor

lui Bach si simfoniilor lui Beethoven.Cadrul social si un anumit mod de viata se convertesc si ele in "etichete" ce se aplicastrainului pentru a fi identificate anumite trasaturi nationale. in aceasta ordine deidei s-ar putea cita numeroase clisee de tipul: englezii aristocrati, italienii ocupati cu"siesta", francezii bautori de vin iar nemtii de bere etc. Preferintele gastronomice sintsi ele sursa de "etichetari": italienii ma-caronari, romanii mamaligari, pentruamericani francezii sint "frog eaters" iar nemtii "krauts" (mincatori de broaste, devarza), etc. Coroborind astfel de observatii nu inseamna citusi de putin ca facemsociologie; nu ne propunem sa studiem organizarea sociala, cutume si traditii, studiulimagolo-gic urmareste modul in care reflectarea acestora in texte scrise dintr-o altacultura creeaza o anumita imagine socotita reprezentativa.

Vestimentatia, costume (traditionale sau nu), pieptanatura, accesorii (palarie, bastonde promenada etc.) constituie si acestea caracteristici etnice, dublate de anumiteconotatii sociale. Nu e intimplator, de exemplu, ca primele haine europene de la noiam fost denumite "nemtesti", urmare a contactului cu negustorii din Leipzig care aulasat si numele strazii Lipscani din Bucuresti. Prin opozitie, "islicul" si "caftanul" devinsimbolurile anacronice ale unei epoci condamnate la disparitie, iar oamenii de rind,taranii, sint denumiti "opincari".Uneori stereotipii durabile au putine contacte cu observarea realitatii. Sursa cli-seelore uneori neasteptata. Daniel Pageaux arata ca intr-o anumita perioada franceziiasociau imaginea portughezilor de buna dispozitie, de veselie, si aceasta din cauzaunei arii la moda cu refrenul: "Les Portugais sont toujours gais / Qu'il fasse beau,qu'il fasse laid ....". Ce sa mai spunem de rima scolareasca traditionala de la noi - "avenit vacanta / cu trenul din Franta" - unde orice legatura cu realitatea este, evident,exclusa. Toti romanii pastreaza, cu toate experientele ulterioare, o prima ima-gine avecinilor nostri balcanici datorita versurilor invatate pe dinafara in anii de scoala -"bulgaroi cu ceafa groasa", "grecotei cu nas subtire", ca sa nu mai vorbim de ima-ginea anistorica a turcului ramas la nivelul de ienicer-iatagan-salvari-fes, invins inlupta dreapta de eroii nostri nationali.O chestiune ce se ridica adesea in legatura cu imaginile nationale priveste raporturilecu adevarul, respectiv lipsa de concordanta intre cele doua. Turcii "adevarati" nu sintcei pe care-i cunoastem noi din literatura noastra nationala. Imaginea despre Spaniaa francezilor este foarte diferita de cea a latino-americanilor. Care este ceaadevarata ?Lasind la o parte faptul ca notiunea de "adevar" este uneori o notiune vaga si deseorirelativa, fireste ca reprezentarile genera-lizatoare nesocotesc o serie intreaga derealizari individuale.Mai mult, cliseele sau stereotipiile culturale, puternic inradacinate in mentalulcolectiv, rezistente in timp, ajung adesea sa piarda contactul cu realitatea. WalterLipp-mann, cel care a lansat termenul de stereotipie, imprumutat din limbajulprofesional al tipografilor, era chiar de parere ca in majoritatea cazurilor acestea sintgresite. Influenta lor, in practica sociala contemporana, este socotita pernicioasa,ducind la tensiuni intre popoare. Practicienii etnopsihologiei recomanda programe deactiune avind ca finalitate atenuarea sau chiar eliminarea efectelor negative aleimaginilor nationale.

Imaginile nationale si diverse alte asemenea stereotipii culturale fac parte si dinarsenalul propagandei si al tehnicilor de manipulare a opiniei publice, care vehicu-


7/9

leaza imagini idealizate sau, dimpotriva, "demonizate", deopotriva departe de"adevar" si de cunoasterea obiectiva, stiintifica. Sa ne amintim intreaga gama deimagini vehiculate la noi in anii '50 de propaganda oficiala comunista in legatura cu"mareata Uniune" si tot ce venea din rasarit, in contrapondere cu reprezentariledespre "Apus" si "unchiul Sam". Campaniile propagandistice sint functie de interese

politice versatile. Aliatul este laudat iar inamicul ponegrit. Orwell, in celebra sa utopiepolitica 1984 duce aceasta situatie la consecintele sale ultime: un personaj al sau,angajat al Ministerului Adevarului (sic!), rescrie absolut toata documentatia oficialadespre tara vecina in functie de aliantele momentului.Obiectia initiala este asadar corecta: imaginile nationale, din varii motive, nu coincidcu adevarul si, fie-ne permis sa o spunem, nici nu ar avea cum, intrucit sintgeneralizari ce tin de domeniul opiniilor si contin o doza mai mare sau mai mica deprejudecati si presupuneri. Ne aflam in fata unei "realitati fluide", in termenii folositide Heitmann. Dar nu aici este problema. Imagologia comparata nici nu-si propune samasoare gradul de corectitudine si de veridicitate al informatiilor vehiculate, daca elesint conforme sau nu cu realitatea, complete sau incomplete, fanteziste sau chiar de

rea-credinta. Toate proiectiile mentalului colectiv trebuie consemnate si analizate intotalitate, fara a le elimina pe cele "neadevarate" sau "incomode". Obiectivitateacercetarii, ca tel si deziderat, nu trebuie confundata cu obiectivitatea imaginilor,absolut iluzorie.Confruntati cu "strainatatea", calatorii decupeaza realitatea "celuilalt" potrivit unoridei preconcepute, a unui "orizont de asteptare" sui generis determinat in maremasura de stereotipuri culturale. in mare masura pozitia calatorului este de aidentifica daca impresiile personale corespund sau nu cu orizontul de asteptare.Calatorii ardeleni din secolul trecut, ca orice calator, spre deosebire de exploratoricare pasesc in necunoscut, aveau o cunoastere livresca si/sau imaginara adestinatiei; pasind pe pamintul Frantei exprimau satisfactia de a obtine o confirmarea asteptarilor sau, dimpotriva, surprinderea ca realitatea contrazice ima-ginea pecare si-o faceau ei. Asa, bunaoara, aspectul fizic al francezilor, putin impozant, iidezamageste, li se pare nepotrivit cu repu-tatia de protagonisti ai epopeiinapoleoniene. Ar fi dorit sa vada niste voinici ca-n poveste, vrednici de faptele dearme cu care erau creditati.Imaginea, asa cum am descris-o mai sus, permite si exprima cristalizarea unor atitu-dini fata de "celalalt", este un instrument de cunoastere si clasificare. Studiulimagolo-gic, analiza imaginilor permit cercetatorului sa avanseze in cunoastereasubiectilor care produc si vehiculeaza acele imagini. Prin valentele sale deabstractizare si simplificare, imaginea reduce noul si necunoscutul polivalent la unfascicul deja cunoscut de semnificatii care pot fi inventoriate. Felul si naturaimaginilor, evolutia lor diacronica, diversitatea, cristalizarea lor in stereotipii, toateacestea ne spun mai mult despre cel care isi formeaza imaginea, despre apetenteleculturale si aprehensiunile sale subiective. Cu alte cuvinte, propunindu-ne sacercetam ce imagine aveau francezii despre Rusia, nu ne vom imbogati cunostinteledespre Rusia, in schimb ne asteptam sa aflam multe despre francezi.

Interpretarea rezultatelor

Un studiu imagologic va determina in final polii aprecierii. Orice imagine natio-nalaexprima in mod necesar fie sentimente de simpatie, fie de antipatie, pendulind intrexenofilie si xenofobie. Acesta este cazul tipic, recomandat si de Joep Leerssen.

Cercetarile lui Daniel-Henri Pageaux ne ofera o grila mai nuantata de interpretare sivalorizare a rezultatelor, in care urmeaza sa fie incadrate imaginile rezultate din


8/9

studierea surselor.Dupa profesorul francez, modelul simbolic sau atitudinea fundamentala seidentifica cu una dintre situatiile pe care le descrie ca fiind caracterizateprin compusii cu particulele lexicale manie, fobie sau filie, precum si o apatra posibilitate de regrupare la nivel transnational (cu compusi pan-

si/sau -ism)11.Manie (ex. anglomanie; francomanie sau galomanie de care erau acuzati la noi insec. al XIX-lea "frantuzitii", "bonjuristii") este atitudinea care considera realitateastraina (in totalitate sau anumite parti ale ei) ca indiscutabil superioara in comparatiecu cea de origine. Valorizarii puternic pozitive a strainatatii ii corespunde o viziunenegativa, depreciativa a culturii de origine. Angloma-nia filosofilor francezi aiLuminilor decurgea si din constatarea unor "lipsuri" franceze : intoleranta, mai putinelibertati democratice etc. Mania se asociaza cu procesul prin care valorile culturiistraine, socotite superioare, sint adoptate pentru a inlocui valorile locale. Alti autorifolosesc pentru a desemna o imagine favorabila, o atractie intensa, termenii de mirajsau cel de mit pentru o imagine favorabila puternica, persistenta, acesta din urma

inlocuind termenul mai vechi de legenda.Fobie - aceasta a doua atitudine fundamentala este contrariul primei. Autorul saugrupul proiecteaza o imagine puternic nefavorabila asupra realitatii straine, vazutainferioara sau plina de defecte in comparatie cu propria cultura si civilizatie, aceastadetinatoarea tuturor calitatilor. Din comparatia implicita decurge in acest caz omanie, un miraj in ce priveste auto-imaginea. Germanofobia manifesta in Frantadupa 1870 e dublata de recunoasterea "ideii latine", de un miraj latin, civilizator,contrapus "barbariei" germanice (prusace, teutone).Filie - desemneaza a treia atitudine posibila. Realitatea straina este perceputafavorabil, pozitiv, dar fara dispretuirea propriei culturi. Se recunoaste ocomplementaritate a celor doua, decurgind de aici un adevarat dialog intercultural,fecund - spre deosebire de manie care produce mai curind imitatii sterile, exterioare(vezi cazul dandysmului francez sau a "bonjuristilor"), o "aculturatie mecanica". Citavreme fobia exprima re-fuzul fata de "celalalt", respingerea lui, filia il accepta faraprejudecati, valorizindu-l in ce are unic si irepetabil, fara ca prin aceasta sa producao depreciere a imaginii proprii.in sfirsit, profesorul francez teoretician al imagologiei creioneaza o a patraatitudine prezentauneori, care merge in sensul regruparii in entitati mai largi, cedepasesc granitele nationalului, cum ar fi: panslavismul, pangermanismul,cosmopolitismul si alte internationalisme ("ideea latina", sionismul, ortodoxismul,francofonia etc., am adauga noi). Directia ar fi aceea a crearii (recrearii) unei unitatice pare fireasca, avind un liant puternic, iar judecatile de valoare (pozitive, negative)sint amestecate sau pot lipsi.Orice cercetare imagologica se va misca in aceasta grila de interpretare, in care vapredomina un lexic de tip "optico-specular" (imagine, a oglindi, a reflecta, prisma,vazut de ...).Dupa cum aratat mai sus, foarte adesea hetero-imaginile sint contrapuse auto-ima-ginilor, intr-un cuplu antagonic. Rareori raporturile sint de egalitate: cel mai adeseapredomina complexele de inferioritate sau de superioritate. Situatiile de confruntarepotenteaza o xenofobie latenta si cultiva mindria nationala. Dupa cum observa cuumor un cercetator german: "Nu exista pe lume o singura natiune ai careireprezentanti sa nu considere ca dragostea de libertate, generozitatea, vitejia,sagacitatea si alte asemenea virtuti sint tot atitea elemente constitutive alepropriului caracter national, la fel cum, dimpotriva, nu exista natiune care sa nu

socoteasca faptul ca vrajmasii ei exceleaza in cruzime, perfidie, spirit de razbunareetc."12


9/9

in ce priveste pe romni, pe linga acest aspect al complexului de superioritate,exprimat de exemplu fata de turci (din punctul de vedere al frumusetii fizice saumorale), sau exprimate generic in clisee de tipul "un popor harnic si ospitalier", maisint caracteristice alte citeva atitudini. inainte de toate, mai ales in prima jumatate asecolului al XIX-lea dar cu prelungiri pina in zilele noastre, e ceea ce a fost numit

"complexul Dinicu Golescu" - resimtirea dureroasa a unui complex coplesitor deinferioritate, dublat de impulsul de a urma modelul strain pentru a asigura un viitormai fericit patriei. Legat de acesta - o proiectie puternic pozitiva a "tarilor civilizate",mitul civilizatiei moderne si al viitorului national. Aspiratia spre progres se altoiestepe necesitatea adoptarii unor modele straine, cind franceze, cind germane, intrind inconflict cu o anumita atitudine "autohtonista". O alta atitudine reperabila in culturaromaneasca este cea a "epigonismului", care deplinge prezentul nedemn incomparatie cu un trecut glorios, o "epoca de aur" mai apropiata sau mai indepartata.Recentele discutii legate de integrarea noastra europeana, de "revenirea in Europa",au dat prilejul de manifestare publica a acestor atitudini variate si ar merita probabilsa faca obiectul unui studiu sistematic de imagologie.

Note

Note

1 G.Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pina in prezent, editie noua,Craiova, 1993, pag. 973.2 Confederatia elvetiana sarbatoreste astazi 700 de ani, in Cotidianul, I, nr. 60, 1aug. 1991, pag. 4.3 K.Heitmann, Imaginea romanilor in spatiul lingvistic german 1775-1918 - un studiu

imagologic, Bucuresti, Editura Univers,1995, p. 5.4 Cuvint inainte la volumul Identitate si alteritate. Studii de imagologie,coordonatori: Nicolae Bocsan, Valeriu Leu, Resita, Editura Banatica, 1996, pag. 5.5 Y. Chevrel, La littrature compare, Paris, PUF, 1989; D. H. Pageaux, La littraturegnrale et compare, 1994; etc.6 Al. Dima, op. cit., pag. 136. Atributul de noutate s-a atenuat, astfel ca uncercetator din zilele noastre denumeste acest domeniu (J. M. Moura, Imagologielittraire et mythocritique: rencontres et divergences de deux recherchescomparatistes, in vol. Mythes et littrature, Paris, 1994, pag. 129).7 J. M. Carr, Les crivains franais et le mirage allemand (1800-1940), Paris, Boivinet Cie, 1947. Pe de alta parte, Moura citeaza ca pionieri ai imagologiei pe F. Balden-sperger si pe P. Hazard (op. cit., pag. 129-130).8 Heitmann, op. cit.9 Vezi studiul nostru (Gh. Lascu), Imaginea Frantei la romanii din Transilva-nia pinain anul 1918, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj, 2000.10 Pentru imaginea elvetianului in literatura franceza vezi Histoire de la littrature enSuisse romande, vol. I, Payot, Lausanne, 1996, pag. 225-226; imaginile romanesti laGh. Lascu, Images roumaines de la Suisse, in Versants - revue suisse des littraturesromanes, Slatkine, Geneve, 1998, nr. 34, pag. 33-48.11 D.-H. Pageaux, La littrature gnrale et compare, Paris, Armand Colin, 1994,pag. 71-73.12 Citat de D. Hincu in Introducere la K. Heitmann, op. cit., pag. 6

gheorghe lascu - repere metodologice

Documents