gesturile

2
Gesturile Mişcările pe care le facem cu întregul corp sau doar cu unele segmente ale lui îndeplinesc funcţii de comunicare diferite: gesturile ilustratoare – au rolul de întărire a mesajului verbal (exemplu: negarea prin clătinarea capului sau a palmei); ele nu au înţeles propriu, semnificaţia lor putând fi înţeleasă numai prin asociere cu cuvintele pe care le-au însoţit; gesturile adaptoare – indică stări emoţionale, dar nu fac parte decât segvenţial din comportament (exemplu: ne acoperim ochii când nu vrem să vedem ceva sau întoarcem capul); ele sunt neintenţionate şi, de multe ori greu de controlat; gesturile regulatoare reglează alternanţa intervenţiilor într-o conversaţie (exemplu: în timp ce punem o întrebare, privim interlocutorul în ochi, dar apoi coborâm privirea spre gură, pentru a-i indica faptul că aşteptăm să răspundă); gesturile emblemă înlocuiesc mesajul vrbal (au un înţeles de sine stătător) şi constituie convenţii specifice unei anumite culturi (exemplu: semnul făcut cu degetele pentru OK, semnul V de la victorie). Gesturile emblemă sunt de obicei strict ritualizate – plecăciunea şi salutul se fac în concordanţă cu tipul de interacţiune: salutăm cu gesturi diferite o persoană necunoscută atunci când intrăm într-o încăpere, un şef, o persoană pe care o admirăm dar nu o cunoaştem prea bine, colegii, prietenii, părinţii, fraţii. Desigur, în fiecare din situaţiile enumerate mai sus folosim, simultan cu gestul emblemă, o anumită formulă verbală de salut, potrivită tipului de relaţie şi situaţiei în care are loc interacţiunea. Fiind elemente ale conduitei expresive, gesturile vorbesc de la sine despre trăirile afective şi despre temperamentul unei persoane, la fel ca şi expresia sau postura: o persoană care gesticulează amplu, intrând în spaţiul nostru personal sau chiar intim este prcepută ca impulsivă, autoritară / agresivă; gesturile puţine indică

Upload: danieldinaa

Post on 27-Sep-2015

3 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

comunicare nonverbala

TRANSCRIPT

Gesturile

Gesturile

Micrile pe care le facem cu ntregul corp sau doar cu unele segmente ale lui ndeplinesc funcii de comunicare diferite:

gesturile ilustratoare au rolul de ntrire a mesajului verbal (exemplu: negarea prin cltinarea capului sau a palmei); ele nu au neles propriu, semnificaia lor putnd fi neleas numai prin asociere cu cuvintele pe care le-au nsoit;

gesturile adaptoare indic stri emoionale, dar nu fac parte dect segvenial din comportament (exemplu: ne acoperim ochii cnd nu vrem s vedem ceva sau ntoarcem capul); ele sunt neintenionate i, de multe ori greu de controlat;

gesturile regulatoare regleaz alternana interveniilor ntr-o conversaie (exemplu: n timp ce punem o ntrebare, privim interlocutorul n ochi, dar apoi coborm privirea spre gur, pentru a-i indica faptul c ateptm s rspund);

gesturile emblem nlocuiesc mesajul vrbal (au un neles de sine stttor) i constituie convenii specifice unei anumite culturi (exemplu: semnul fcut cu degetele pentru OK, semnul V de la victorie).

Gesturile emblem sunt de obicei strict ritualizate plecciunea i salutul se fac n concordan cu tipul de interaciune: salutm cu gesturi diferite o persoan necunoscut atunci cnd intrm ntr-o ncpere, un ef, o persoan pe care o admirm dar nu o cunoatem prea bine, colegii, prietenii, prinii, fraii. Desigur, n fiecare din situaiile enumerate mai sus folosim, simultan cu gestul emblem, o anumit formul verbal de salut, potrivit tipului de relaie i situaiei n care are loc interaciunea.

Fiind elemente ale conduitei expresive, gesturile vorbesc de la sine despre tririle afective i despre temperamentul unei persoane, la fel ca i expresia sau postura: o persoan care gesticuleaz amplu, intrnd n spaiul nostru personal sau chiar intim este prceput ca impulsiv, autoritar / agresiv; gesturile puine indic stpnire de sine sau temperament flegmatic; mersul apsat este semn de hotrre, fermitate, furie; mersul pe vrfuri fire flexibil, dinamic sau chiar intrigant; paii trii indic lene sau depresie etc.