Gesturile

Gesturile

Micrile pe care le facem cu ntregul corp sau doar cu unele segmente ale lui ndeplinesc funcii de comunicare diferite:

gesturile ilustratoare au rolul de ntrire a mesajului verbal (exemplu: negarea prin cltinarea capului sau a palmei); ele nu au neles propriu, semnificaia lor putnd fi neleas numai prin asociere cu cuvintele pe care le-au nsoit;

gesturile adaptoare indic stri emoionale, dar nu fac parte dect segvenial din comportament (exemplu: ne acoperim ochii cnd nu vrem s vedem ceva sau ntoarcem capul); ele sunt neintenionate i, de multe ori greu de controlat;

gesturile regulatoare regleaz alternana interveniilor ntr-o conversaie (exemplu: n timp ce punem o ntrebare, privim interlocutorul n ochi, dar apoi coborm privirea spre gur, pentru a-i indica faptul c ateptm s rspund);

gesturile emblem nlocuiesc mesajul vrbal (au un neles de sine stttor) i constituie convenii specifice unei anumite culturi (exemplu: semnul fcut cu degetele pentru OK, semnul V de la victorie).

Gesturile emblem sunt de obicei strict ritualizate plecciunea i salutul se fac n concordan cu tipul de interaciune: salutm cu gesturi diferite o persoan necunoscut atunci cnd intrm ntr-o ncpere, un ef, o persoan pe care o admirm dar nu o cunoatem prea bine, colegii, prietenii, prinii, fraii. Desigur, n fiecare din situaiile enumerate mai sus folosim, simultan cu gestul emblem, o anumit formul verbal de salut, potrivit tipului de relaie i situaiei n care are loc interaciunea.

Fiind elemente ale conduitei expresive, gesturile vorbesc de la sine despre tririle afective i despre temperamentul unei persoane, la fel ca i expresia sau postura: o persoan care gesticuleaz amplu, intrnd n spaiul nostru personal sau chiar intim este prceput ca impulsiv, autoritar / agresiv; gesturile puine indic stpnire de sine sau temperament flegmatic; mersul apsat este semn de hotrre, fermitate, furie; mersul pe vrfuri fire flexibil, dinamic sau chiar intrigant; paii trii indic lene sau depresie etc.