George Toprceanu Singuri

Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n cas.

Tremurnd s-a stins vpaia lumnrii de pe mas,

Iar acuma numai ochiul de jratic din cmin

Licrete-n umbra dulce, ca o piatr de rubin.

Bate vnt cu ploaie-n geamuri

i e noapte neagr-afar...

Plnsul streinii suspin ca un cntec de vioar

Monoton, optind povestea unei vremi de mult uitate...

Nici o raz nu ptrunde prin perdelele lsate.

Ci-ntunericul prieten stpnind pn departe,

i de oameni i de patimi fericirea ne-o desparte.

Singur eu veghez n noapte,

Ploaia cnt tot mai tare...

i m-apropii, ochii negri s-i deschid cu-o srutare.