GEORGE COŞBUC (1866 – 1918)

S-a născut la 20 septembrie 1866, în comuna

Hordou, jud. Bistriţa-Năsăud, azi, comuna George

Coşbuc, ca al optulea dintre cei 12 copii ai preotului

Sebastian şi ai preotesei Maria Coşbuc. Copilăria

şi-o petrece la Hordou, într-un sat cu un folclor

bogat, în tovărăşia basmelor povestite de mama sa,

care îi vor influenţa opera de mai târziu. Învaţă să

citească încă de la vârsta de 5 ani. Începe să scrie

versuri încă din clasa a V-a. E pasionat de studiile

clasice, frecventând cursurile de istoria grecilor

vechi, a romanilor şi istoria literaturii latine.

Din cauza lipsurilor materiale, se retrage de la

facultate, dar devine redactor al revistei „Tribuna”

şi preia conducerea mai multor reviste literare. Scrie

poezii, cuprinse în volumele Balade şi idile (1893),

Fire de tort (1896), Ziarul unui pierde vară (1902),

Cântece de vitejie (1904 şi traduce, cu succes, Don

Carlos de Schiller, Divina comedie de Dante

Aligheri, Eneida, Odiseea lui Homer, etc.

Este ales membru al Academiei române în 1916.

Poezii cunoscute:

Iarna pe uliţă

Povestea gâştelor

Nunta Zamfirei

Mama

La oglindă

Noi vrem pământ!

Paşa Hassan

Trei, Doamne, şi toţi trei!

Statuia lui George Coşbuc

din Bistriţa-Năsăud

• Hordou (BN)