1

GEOMORFOSTRUCTURI RELEVANTE ȘI SPECTACULOASE.AMPRENTA ÎN PEISAJ ȘI SEMNIFICAȚII UTILITARE

Conf. univ. dr. Vasile Loghin

1. O privire de ansamblu

Structura scoarței terestre reprezintă modul de dispunere a materieiminerale (a rocilor) în acest mediu litosferic. Este stilul arhitectural alformațiunilor constitutive crustei Pământului: al sedimentelor din mediul marin,lacustru și continental, al formațiunilor metamorfozate și dislocate plicativ saudisjunctiv/ruptural, al magmelor consolidate în interiorul scoarței (batolite,lacolite) sau al materialelor eruptive din cadrul edificiilor vulcanice. Așadar,geostructurile sunt diferențiate după modul de configurare și punere in situ, fiindrezultatul litogenezei (sedimentarea și cimentarea materialelor minerale șiorganice generate de acțiunea agenților externi), al metamorfismului regional(presiuni și temperaturi mari pe aliniamentele de convergență ale plăcilorlitosferice, unde se produc orogenezele) și de contact (contact cu magmele înascensiune prin fracturile/faliile scoarței), al mișcărilor orogenice (de încrețire șiînălțare) și al celor rupturale, al magmatismului și vulcanismului.

Structura și roca în sine, într-un mediu extern concret, variabil în spațiu șitimp, sub acțiunea agenților externi modelatori (gliptogeneză, denudație,planație), a eroziunii diferențiale (selective), au impus un anumit tip de relief –relieful structural și petrografic. Geomorfostructurile, la rândul lor, la scară mare(continentală și regională) sau redusă (locală), dau nota dominantă în peisajulfizico-geografic(natural). Mai mult, prin caracteristicile geologice,geomorfologice și de peisaj în general, ele au influențat și influențează diferitecomponente ale activității umane: habitatul, organizarea și amenajareateritoriului (în special ordonarea spațiului agricol și dezvoltarea infrastructurii detransport etc.). Vorbim deci de adaptarea, de-a lungul timpului, a practicilorsocietății umane (utilitare, strategice etc.) la potențialul oferit de diferite tipuride geomorfostructuri.

Observăm, de asemenea, că o serie de geomorfostructuri prezintă însușiriexcepționale, prin ele însele, dar și prin asocierea cu calitatea de ecosisteme

2

unicat, cu funcțiile strategice și civile îndeplinite în decursul istoriei (fortificații,orașe-cetăți, castele etc.). Ele sunt incluse în categoria geositurilor protejate, custatut de monumente ale naturii, parcuri naturale sau parcuri regionale saunaționale. Multe dintre ele sunt incluse pe lista patrimoniului mondialUNESCO: Meteora, San Marino, Etna, Vezuviu, El Teide, Mauna Kea, LaChaîne des Puys etc.

În acest articol nu avem în vedere megastructurile scoarței terestrecontinentale – unitățile de platformă și unitățile de orogen –, ci numai fragmentede mici dimensiuni din cadrul acestora, eșantioane reprezentative șiimpresionante în același timp, cu reflex în peisajul local sau regional, curepercusiuni în habitat și în amenajarea și utilizarea teritoriului. Cele mai multesunt eșantioane selectate cu ocazia numeroaselor excursii și aplicații de studiuefectuate de-a lungul anilor în Europa și America de Nord. Au fost reținuteunele dintre cele mai relevante și mai interesante sub raport științific și practic.

În majoritate, secvențele la care ne referim se dezvăluie în mod natural, înaflorimente deschise pe cale tectonică, vulcanică sau erozivă, dar altele pot fiobservate numai ca urmare a diferitelor intervenții de ordin ingineresc:exploatări miniere la zi (cariere) sau în subteran (de exemplu, salinele), lucrăride infrastructură (fundații pentru construcții, excavații pentru căile de transport:tuneluri, canale etc.).

Aspectele de interes expuse aici se succed în ordinea următoare: tipuri destructuri și forme de relief structural specifice (geomorfostructuri), exemple degeomorfostructuri relevante și spectaculoase, influențe asupra peisajului naturallocal și regional, raporturi cu activitatea umană (cu așezările și strategiile deapărare aplicate în timp, cu modul de organizare, amenajare și utilizare ateritoriului în general).

2. Structuri sedimentare orizontale, forme de relief structuralspecifice și amprenta în peisaj

Structurile sedimentare orizontale (tabulare) sunt caracteristice pentruunitățile de platformă, alcătuite dintr-un fundament vechi, stabil tectonic,peneplenizat, și cu o cuvertură de sedimente nedeformată sau slab deformată

3

tectonic. Așa sunt Podișul Moldovei, Podișul Volâno-Podolic (din PlatformaEst-europeană), Podișul Dobrogei de Sud și Podișul Prebalcanic (din PlatformaMoesică).

Aceste structuri sunt proprii și marilor bazine sedimentare care aufuncționat între lanțurile orogenice, cum sunt cele intracordiliere: PodișulMarelui Bazin, Podișul Colorado și Podișul Mexican.

Primele generează un relief de joasă și medie altitudine, un relief și unpeisaj relativ monotone, de câmpii și podișuri vaste, cu interfluvii plate sau largondulate, cu văi largi, cum este Câmpia Europei de Est, Podișul Dobrogei deSud sau Podișul Prebalcanic. Aceste spații întinse și relativ omogene suntfavorabile habitatului, utilizării agricole și dezvoltării căilor de comunicație.

În cel de-al doilea caz, structurile orizontale au fost ridicate tectonic întimpul diferitelor faze orogenice la altitudini considerabile (1000 m, 2000 m șipeste aceste valori hipsometrice), ceea ce a generat un profil longitudinalaccentuat al răurilor și o eroziune fluvială energică. În aceste condiții a rezultatun relief spectaculos în formațiuni stratificate orizontal și diferențiatepetrografic: interfluvii plate (mesa), ca suprafețe structurale corespunzătoareplanului orizontal al stratelor, și văi de tip canion, văi profunde, cu versanți întrepte structurale. Spectaculozitatea acestui tip de relief și peisaj este dată deprofunzimea canioanelor (unele, precum canionul Colorado, cu adâncimea, peanumite sectoare, de 1500-2000 m, ating șisturile cristaline vechi, precambriene,din fundament), de dantelăria formelor sculptate în treptele structurale deversant, de procesele și formele torențiale și de meteorizație, de formelereziduale bizare de la nivelul suprafețelor structurale interfluviale, de cromaticavariată a stratelor care aflorează pretutindeni. Să amintim că aceste văi caresecționează atât de adânc formațiunile scoarței terestre, prin succesiuneaorizontală a stratelor de diferite vârste, oferă posibilitatea studierii unei părțiimportante din istoria Pământului. În sensul celor expuse, sunt edificatoareexemplele canioanelor din Podișul Marelui Bazin (canionul lui Green River) șidin Podișul Colorado (canionul Colorado), care, pe lângă semnificația geologicăexcepțională, ne oferă imagini uluitoare ale naturii. Aici sunt delimitate uneledin cele mai renumite arii protejate din S.U.A. (parcuri naționale, parcuristatale), multe înscrise în patrimoniul mondial UNESCO.

4

Structuri orizontale cu formele de relief induse de acestea se întâlnesc șiîn ariile orogenetice, structuri aflate în contact direct cu structurile cutate șifaliate ale munților. Avem în vedere marginile alcătuite din calcare mezozoiceale insulelor Sicilia (sudul și sud-estul Siciliei, în sectorul Siracusa-Ragusa-Agrigento), Sardinia (ca pe litoralul vestic, în regiunea Nurra, la vest de orașulAlghero - Capul Caccia, acolo unde se află Grotta di Nettuno), Corsica (înpartea sudică, în sectorul Bonifacio). Expresia morfologică a acestor structurieste adesea spectaculoasă și frecvent exploatată utilitar, în plan civil și militar:faleze abrupte, în care se evidențiază stratificația, fracturarea sau faliereaformațiunilor, relieful carstic (cca. 300 de peșteri în jurul Sardiniei), stânciimpresionante etc. La Bonifacio, structura orizontală a depozitelor de calcar,respectiv suprafața structurală tabulară, constituie amplasamentul citadeleimedievale și a orașului actual. Se observă cum o parte a orașului, aflată pemarginea falezei surplombate, se află sub risc ridicat

5

6

.

7

8

9

3. Structuri monoclinale, relieful structural specific, influențe induseîn peisajul natural, în habitat și organizarea spațiului

Întocmai morfostructurilor orizontale, structura monoclinală și reliefuladaptat acestuia (suprafețele structurale monoclinale, cuestele, văileconsecvente, subsecvente și obsecvente) sunt caracteristice unităților deplatformă, respectiv cuverturilor sedimentare, ca în Podișul Moldovei. Deasemenea, sunt specifice bazinelor sedimentare din erele secundară și terțiară,cum se întâlnesc în Bazinul Transilvaniei și în Bazinul Parisului.

Văile subsecvente și custele create de acestea sunt cele mai semnificativeși mai spectaculoase forme de relief sculptural în structurile sedimentaremonoclinale, ca, de exemplu, cuestele (coastele) din Podișul Moldovei (CoastaIașilor) sau cuestele (les côtes) din estul Bazinului Parisului (regiuneaChampagne).

Structuri monoclinale și relief impus de acestea pe cale tectonică, erozivăsau tectono-erozivă sunt frecvent întâlnite și în unitățile de orogen, undedepozitele sedimentare au suferit dislocații plicative și rupturale sub formă decute și falii. Aici, structurile monoclinale aparțin flancurilor de sinclinale,respectiv de anticlinale. Deosebit de spectaculoase sunt abrupturile tectono-structurale ale sinclinalelor suspendate tectonic, în care se succed, de regulă, maimulte rânduri de cueste sau trepte structurale, detașate prin eroziune, procese dedescompunere a rocilor și procese gravitaționale. Acesta este stilulmorfostructural al abrupturilor pravohean și brănean din Masivul Bucegi,compartiment carpatic grandios, aferent unui sinclinal înălțat în fazeleorogenetice alpine ale cretacicului.

Observațiile proprii au reținut ca fiind revelatoare și impresionantestructura monoclinală și formele corespunzătoare din versantul stâng al văiiPinios din Munții Pindului, acolo unde, într-un monoclin conglomeratic devârstă terțiară, s-a format un relief structural și petrografic ruiniform, prineroziune torențială de versant, prin dezagregări de rocă și desprinderi/prăbușiride blocuri. Este complexul de stânci (turnuri, ace, cetăți naturale) în care se vedestratificația înclinată a conglomeratelor, complex cunoscut sub numele de„Meteora” (în sensul de forme „venite din cer”). Să numim acest tip de reliefprin acest termen (relief de tip „Meteora”). Prin caracteristicile dimensionale și

10

de formă, ele au oferit o siguranță sporită, astfel încât au fost alese de monahi,mai întâi ca adăposturi săpate în pereții de piatră, iar apoi, începând cu secolul alXIII-lea, ca locuri pentru amplasarea mănăstirilor. Pe suprafața de strat aconglomeratelor au fost fondate 21 de mănăstiri care încununează stâncile„Meteora”, dintre care 6 sunt funcționale și astăzi. Caracterul degeomorfostructură unicat, suportul oferit grupului de mănăstiri, însemnătateaspiritual-culturală a acestui mare centru monastic al Greciei, al doilea dupăMuntele Athos, au condus la obținerea statutului de site de valoare națională șimondială. Meteora se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO din anul1988.

Constatăm, totdată, că în epoca medievală, cuestele au fost folosite pentruamplasarea construcțiilor și așezărilor fortificate (cetăți, castele, orașe-cetăți).Abruptul cuestei, uneori cu o diferență de nivel de zeci sau chiar sute de metri,oferea, cel puțin pe o latură, o foarte bună apărare. Multe cetăți și castele erauîncastrate chiar pe muchia cuestei. Mai târziu, în perioada modernă, când orașeles-au extins dincolo de zidurile de cetate, acestea aveau să ocupe părți tot maimari din suprafața structurală, favorabilă orașului deschis prin declivitatemoderată sau mică, conformă planului de strat. Numeroase exemple găsim înItalia, așa cum sunt Agrigento și Enna din Sicilia. Menționăm aici, prinspectaculozitate și interesul de ordin istoric și cultural, San Marino, situat pe ocuestă din calcare: Monte Titano, având cota maximă de 739 m. Frontul cuesticabrupt poate fi urmărit, fragmentar, pe toată latura nord-estică a MunțilorApenini, către Bologna. Tot în Italia, în insula Sicilia, pe litoralul sudic, amîntâlnit orașe situate pe suprafața structurală cu substrat calcaros. Spre exemplu,orașul Ragusa s-a dezvoltat pe o astfel de suprafață topografică, remarcându-seprintr-o rețea de străzi principale paralele, conform cu înclinarea stratelorgeologice, intersectată perpendicular de străzi secundare. Unele orașe s-audezvoltat în întregime în cadrul văilor consecvente, cum este Ispica din sud-estulSiciliei.

La noi în țară, cu o amplă desfășurare este Coasta Iașilor, de pe înălțimeacăreia (peste 400 m), în sectorul Mănăstirii Cetățuia, ni se înfățișează osplendidă panoramă asupra marelui oraș. Spectaculoasă este și Culmea Pietricicade 590 m, cuestă care, prin abruptul său pietros (conglomerate, gresii etc.) și

11

pronunțat, oferă un cadru natural impunător părții centrale a orașului PiatraNeamț. Exemplele pot încă continua.

12

13

14

15

16

17

4. Structuri cutate, relieful structural caracteristic și prezența insolităîn peisaj. Câteva exemple semnificative.

Cutele, cutele-falii și șariajele sunt dislocații plicative și plicativ-rupturalegenerate de mișcările orogenice care au avut loc de-a lungul timpului geologic:orogeneza caledonică (silurian), orogeneza hercinică (carbonifer-permian),orogeneza alpină (cretacicul superior – cuaternarul inferior). Astfel s-au ridicatlanțurile/sistemele muntoase caledoniene, hercinice și alpine pe aliniamenteletectonice de convergență ale plăcilor crustale care funcționau în perioadelerespective.

Formele de relief adaptate la structurile cutate sunt de concordanță directă– culmi de anticlinal și văi/depresiuni de sinclinal (relief jurasian) și deconcordanță inversă – culmi de sinclinal și văi / depresiuni de anticlinal /butoniere (inversiuni de relief, relieful appalachian).

Aceste geostructuri stau mărturie transformărilor radicale prin care autrecut formațiunile scoarței în cadrul geosinclinalelor, acele medii marine careau funcționat în lungul contactelor de coliziune și subducție ale plăcilorlitosferice. Aici, la temperaturi și presiuni extraordinare, se producemetamorfismul mineralelor și rocilor (metamorfismul regional, de strestectonic), cu cristalizarea și recristalizarea materiei, se produce comprimareastratelor (litogeneza) și schimbarea stilului structural al formațiunilor prindeformări plicative și rupturale, prin șariaje. De asemenea, pe faliile apărute seproduce o activitate magmatică / vulcanică specifică ariilor de orogeneză, caregenerează metamorfismul de contact al mineralelor și rocilor, care genereazăstructuri magmatice și vulcanice caracteristice, cu caracter intruziv și extruziv(efuziv); batolite, lacolite, neck-uri, dyke-uri (filoane), sill-uri; conuri și craterevulcanice, caldere, curgeri lavice și piroclastice etc.

În cazul lanțurilor muntoase vechi, caledonice și hercinice, aflate în fazamorfogenetică de peneplenă sau pediplenă, relieful prezintă altitudini modeste șiun grad avansat de nivelare, interfluvii plate sau rotunjite, cu aspect general depodiș/platou. Astfel se înfățișează Masivul Central Francez, Masivul ȘistosRenan, Masivul Boemiei, Masivul Harz (Hercinia), toate aparținând orogenuluihercinic de la sfârșitul erei paleozoice (perioadele carboniferă și permiană). Deaceeași origine și vârstă sunt și Munții Appalachi. Aici, stadiul de evoluție a

18

reliefului prin modelare subaeriană este atât de avansat încât peneplena(suprafața de nivelare) care reteza formațiuni de mare varietate litologică a fosttransformată, prin eroziune diferențială, în forme caracteristice reliefuluiinversat: culmi de sinclinal și văi de anticlinal. Modelul geomorfostructural esteatât de relevant și impresionant, încât s-a impus în literatură sub numele de„relief appalachian”.

Lanțurile/sistemele orogenice alpine (sistemul alpino-hymalaian, sistemulCordilierilor și Anzilor) sunt, în ele însele, spectaculoase prin desfășurarealiniară pe sute și mii de kilometri, prin altitudinea de mii de metri, prinfragmentarea tectonică și erozivă accentuată pe verticală (energia reliefului) șipe orizontală (densitatea fragmentării) cu valori ridicate, prin declivitatea mareși foarte mare a versanților, prin formele specifice și impresionante rezultate dinacțiunea proceselor exogene (formele eroziunii fluviale și torențiale, formeleglaciare și periglaciare, formele generate de descompunerea rocilor și dedeplsările în masă).

În munții tineri, alpini, pot fi întâlnite aflorimente în care se relevă în chipuimitor, adesea spectaculos, structura formațiunilor constitutive. Sinclinalele,inclusiv sinclinalele înălțate tectonic (sinclinalele suspendate), anticlinalele,cutele faliate, șariajele se lasă observate în aflorimente, uneori punctual, alteoriîn ample și impresionante desfășurări panoramice. Acestea dau măsura efortuluitectonic din perioadele deformării scoarței terestre și punerii în loc a structurilorrespective. Este cazul, îndeosebi, al cutelor deversate, al cutelor orizontale, alcutelor-falii, al șariajului. Astfel de aspecte am întâlnit în Prealpii Francezi(Bauges, Chartreuse, Vercors), cu ocazia excursiilor de studii din mai 2004 șimai 2006, în compania profesorilor și studenților de la Universitatea Savoia(Université de Savoie) din Chambéry.

Relieful structural format pe sinclinale suspendate este reprezentativ șispectaculos în mai multe masive din Carpații Românești, dintre care MunțiiBucegi și Masivul Piatra Craiului. Abrupturile marginale tectono-structurale încare sunt decupate mai multe rânduri de trepte structurale („brâne” în Bucegi) șimicroformele detașate din abrupturile de cuestă (turnuri, colți, ace, blocurioscilante etc.), suprafețele structurale vaste din domeniul alpin (în Bucegi),torenții de pietre, conurile și trenele de grohotiș, toate dau grandoare șifrumusețe celor două masive monotone, ceea ce explică calitatea de destinații

19

turistice preferate. Să adăugăm aici că cele două unități montane dispun și de obună infrastructură turistică.

În Subcarpați, cea mai nouă parte a orogenului carpatic (zonă mio-pliocenă), structurile cutate și faliate din aria saliferului (diapirului) suntdeosebit de importante sub raport științific și de mare atractivitate pentrupublicul larg. Ele se află la vedere în salinele de la Ocnele Mari, Slănic Târgu-Ocna, Turda, Praid, în pereții, plafonul și podeaua impresionantelor galerii deexploatare, astăzi incluse circuitului turistic. Aceste aflorimente formidabile neinvită la autentice lecții de geologie structurală. Cutele de diferite tipuri,accentuate de variația cromatică a sării, induc impresii puternice și certificăformarea prin încrețire și înălțare a dealurilor subcarpatice.

20

21

22

23

24

25

26

27

28

5. Structuri faliate și expresia lor morfologică. Câteva exemplepunctuale și regionale cu pregnanță în peisaj

Fracturiile, faliile și sistemele de falii sunt dislocații rupturale generate depresiunea tectonică și magmatică din mediul crustal și subcrustal, propagatăinegal în plan vertical și orizontal. Unele rupturi nu provoacă discontinuități aleformațiunilor afectate, nu conduc la efecte în relief, fiind cazul fracturilor.Altele, mai profunde și prin asociere (sisteme de falii), provoacă denivelări aleformațiunilor de aceeași alcătuire petrografică și vârstă. Acesta este cazulfaliilor, ele generând consecințe evidente în topografie, în relief, unele deamploare continentală sau regională, altele locale. Ne referim la rifturicontinentale (riftul est-african / Rift Valley), la depresiuni și culoare tectonice(grabene) – Culoarul Rinului, Culoarul Campidano din Sardinia, CuloarulBistrei, Depresiunea Brașovului –, la horsturi (blocuri înălțate, delimitate deplanuri de falie) – Masivul Central Francez, Masivul Harz, horstul Nord-Dobrogean etc.

De mare interes științific sunt toate tipurile de falii, pentru că permitgeologilor să formuleze explicații asupra geodinamicii interne, asupra proceselorasociate rupturilor scoarței terestre (vulcanismul și hidrotermalismul), iargeomorfologilor le dau posibilitatea explicării modului de formare a reliefuluicondiționat de structurile faliate.

La scară regională și locală, falieri s-au produs în toate categoriile deformațiuni: în structuri sedimentare orizontale sau înclinate, în structuri cutate(în depozite sedimentare, în formațiuni metamorfice - șisturi cristaline), înstructuri vulcanice. Aici reținem, spre exemplificare, Falia Limagne din MasivulCentral Francez, de care se leagă genetic vulcanismul terțiar și cuaternar dinacest bloc hercinic faliat și peneplenizat. Este cunoscută linia vulcanică Cantal-Sancy (Mont-Dore) – Chaîne des Puys. Aceasta este extrem de interesantăpentru cercetarea științifică privitoare la vulcanism și vulcani. Varietateamorfostructurală a edificiilor vulcanice de pe acest aliniament este cu totulremarcabilă: stratovulcani, vulcani monogenici (conuri de cenușă și piroclastite),domuri de lavă, maare. Multe dintre ele sunt excepționale prin formeledesăvârșite pe care le au conurile și craterele relativ recente din punct de vederegeologic. Avem exemplul La Chaîne des Puys, care este cel mai lung lanț

29

eruptiv cuaternar din Europa. Pe cei cca. 40 km se aliniază peste 80 de vulcanimonogenici. De asemenea, această dizlocație rupturală a generat un lung șipronunțat abrupt de linie de falie.

De asemenea, fracturile sau faliile străbat depozitele stratovulcanilor,acestea făcând posibilă ascensiunea lavei din bazinul magmatic pe conductulprincipal și pe ramificațiile acestuia și, în consecință, producerea erupțiilorcentrale și fisurale de flanc (pe cratere centrale și de flanc) și formarea, princonsolidarea lavei, de sill-uri, dyke-uri (filoane) și neck-uri, edificarea deconuri/cratere centrale și secundare (laterale, de flanc, adventive). Suntcunoscute și cazurile de mari dislocații rupturale de flanc, care genereazăprăbușiri și caldere (de exemplu, caldera Valle del Bove de pe flancul estic alEtnei, care atinge profunzimi de cca. 1000 m), alunecări de teren masive, ca înInsula Tenerife (alunecările de la Güimar și Orotava).

30

31

6. Structuri vulcanice și expresia morfologică, specificitatea în peisaj,însemnătatea științifică și utilitară

Edificiile vulcanice prezintă o mare diversitate morfostructurală, înfuncție de compoziția chimică și mineralogică a magmelor / lavelor, de dinamicaeruptivă (erupții explozive, erupții efuzive, tranziționale, freatice șifreatomagmatice), respectiv de tipul activității eruptive (islandez, hawaiian,strombolian, vezuvian, plinian, péléean). Aceste caracteristici sunt diferite, înprimul rând, după aria tectonică în care se desfășoară activitatea eruptivă: ariilede convergență ale plăcilor crustale, ariile de divergență (de rift) sau în așa-numitele „puncte fierbinți” ale scoarței. Ele pot să se schimbe în timp, chiar șipentru același punct eruptiv, încât este posibil ca un vulcan să fie produsul maimultor tipuri de erupții. Acesta este tipul vulcanului compozit, cum este și Etna.

Concret, studiile vulcanologice identifică următoarele tipurimorfostructurale de aparate vulcanice: stratovulcani andezitici (stratoconuri),vulcani-scut bazaltici, caldere, vulcani monogenici bazaltici (de scorii, decenușă), domuri, maare.

Structura unui stratovulcan, forma cea mai răspândită de edificiu vulcanic,cu dispunerea radiară a stratelor de lave consolidate și de piroclastite în jurulconductului, se poate observa în mod relevant în aflorimentele din perețiicraterelor și calderelor (cratere mari formate prin prăbușire), somitale saulaterale (de flanc), cum sunt caldera și craterul din complexul Somma-Vezuviu,caldera Santorini, caldera Valle del Bove din flancul estic al Etnei, unde strateleaflorează, pe anumite porțiuni, până la 1000 de metri. Aflorimentele pot fideschise și prin eroziunea exercitată de scurgerile radiare pe conul vulcanic,fiind vizibile în lungul organismelor torențiale create (barrancosuri). Deasemenea, structurile vulcanice sunt relevate în mod spectaculos prinexploatarrea în carieră a rocilor eruptive, ca în cazul vulcanilor Lemptégy din LaChaîne des Puys (Masivul Central Francez) și Cerro Gordo din PodișulCalatrava (Castilia Nouă, Spania), ambii transformați astăzi în vulcani-muzeu;de asemenea, în cariera de la Nicolosi din flancul sud-estic al Etnei, înapropierea drumului Nicolosi-Rifugio Sapienza. În același sens, amintim șilucrările de infrastructură rutieră care secționează formațiunile eruptive, cumsunt în Etna - șoseaua în serpentină Nicolosi-Rifugio Sapienza, ori în Tenerife -

32

șoseaua care urcă spre caldera Las Cañadas, până la baza vulcanului El Teide(adică la 2.300 m).

Expresia morfologică a vulcanilor nu este dată numai de structura în sineși de activitatea eruptivă (în cazul vulcanilor activi), ci și de modelareasubaeriană a acestor edificii. Agenții externi, în primul rând rețeauahidrografică, deplasările în masă (în special prăbușirile și alunecările) șiprocesele de descompunere a rocilor sunt cele care, în timp, aduc la zicomponentele interne ale aparatului vulcanic: camera magmatică ca lacolit,filoanele ca dyke-uri, conductul (coșul/hornul) vulcanic ca neck, toate forme derelief eruptivo-erozive specifice vulcanilor mai vechi, aflați în diferite stadii deeroziune.

Vulcanii se impun în peisaj prin caracteristicile morfografice șimorfometrice, prin formele constitutive (diferențiate în funcție de rocileeruptive, de structură, de stadiul evolutiv), prin stilul eruptiv (în cazul vulcaniloractivi). În primul rând, ei se identifică și se individualizează prin forma de consau trunchi de con, uneori de o perfecțiune arhitecturală uimitoare. Numai atuncicând aceste edificii eruptive se ridică accentuat la înățimi de mii de metri și, înplus, sunt solitare, vulcanii capătă grandoare, oferind imagini inegalabile,adevărate spectacole ale naturii. Este cazul multor stratovulcani. Din păcate,spectacolele din timpul episoadelor paroxismale ale stratovulcanilor activicomportă și un mare risc. De neuitat sunt imaginile oferite de Vezuviu (1.281m), Etna (3.330 m), El Teide (3.718 m), Fuji San (3.776 m), St. Helens (2.650m), Popocatepetl (5.465 m), Cotopaxi (5.911 m), Araratul Mare (5.165 m) etc.În același timp, sunt memorabile efectele distructive ale erupțiilor unor vulcani„calmi și frumoși”: Vezuviu, Etna, Krakatau, Pinatubo, Nevado del Ruiz, St.Helens etc. În cazul vulcanilor-scut bazaltici, ca cei din Hawaii, deși altitudinilesunt foarte mari (Mauna Kea – 4.206 m, Mauna Loa – 4.169 m,), aspectulmonumental este atenuat de forma larg convexă (formă de scut). Pe de altăparte, există și vulcani, în general vulcani monogenici, care, deși de micidimensiuni, se disting prin formele de o perfecțiune rară a conurilor și craterelor.Așa sunt cei peste 80 de vulcani (conuri de piroclastite, domuri, maare) carealcătuiesc La Chaîne des Puys din Masivul Central Francez.

Un alt element morfologic al vulcanilor este craterul. Acesta aredimensiuni și forme diferite, în funcție de forma conductului vulcanic, de tipul

33

erupțiilor (exploziv, efuziv), de poziția în cadrul edificiului vulcanic, de vârstavulcanului și stadiul aparatului eruptiv. Avem în vedere forma circumferinței(circulară sau eliptică, sinuoasă), diametrul și profunzimea craterului,singularitatea sau asocierea craterelor, poziția în aparatul vulcanic (crateresomitale / centrale, cratere secundare / de flanc sau laterale, cratere periferice(excentrice). Craterele sunt punctele de cel mai mare interes științific pentruvulcanologi, în special craterele active. Aici se cercetează compoziția chimică alavelor și a gazelor vulcanice, tipul de erupții, stratigrafia și structura depozitelorcare alcătuiesc partea superioară a conului vulcanic.

Când craterele capătă dimensiuni foarte mari, de ordinul sutelor și miilorde metri, acestea se numesc caldere. Ele sunt rezultatul prăbușirii părțiiterminale a conului vulcanic, pe direcția verticală a conductului, în urma unorerupții explozive paroxismale, cu degasificarea magmei și depresurizareabazinului magmatic, care a generat o implozie, un colaps al vulcanului. Astfel defenomene pot avea loc și pe marile fisuri laterale ale edificiului vulcanic. Defapt, caldera este un stadiu natural în evoluția vulcanilor. De exemplu, Etna(Etna Nouă) a trecut prin mai multe stadii alternative de stratocon și caldere înistoria sa cuaternară. Caldera superioară actuală, numită Il Piano, se găsește laaproximativ 2.900 m. Din aceasta se ridică conul terminal / central de astăzi –Gran Cono – la cota de peste 3.300 m (3.330 m cota maximă pe conul / craterulde NE), cu cele 5 cratere active: Craterul de NE, Craterul Central (cu douăcratere asociate: Voragine și Bocca Nuova), Craterul de SE și Noul Crater deSE. În Etna s-a format și o mare calderă de flanc – Valle del Bove, cu oprofunzime care atinge cca. 1000 m, în abrupturile căreia se poate citistratigrafia edificiului vulcanic.

De asemenea, vulcaul Vezuviu (1.281 m) s-a ridicat din interiorul uneicaldere formate în Muntele Somma în timpul erupției explozive din anul 79d.Hr., stratovulcan care depășea 2000 m.

Vulcanul activ El Teide din Insula Tenerife s-a înălțat dintr-o calderă –Las Cañadas –, cea mai mare de pe Glob, de cca. 16 km în diametru. Suntimpresionante formele de relief de contur al acestei caldere, curgerile șiacumulările lavice și piroclastice provenind din El Teide și craterele secundare,apoi dyke-urile cu forme lor fantastice, vulcanii monogenici bazaltici numeroși.

34

Spectaculozitatea unor caldere derivă din aceea că sunt ocupate de lacuri,în care vulcanul este în chip de insulă, cum este cazul vulcanului Rinjani dinIndonezia (Insula Lombok), sau de apele mării, cum este caldera Santorini dinGrecia, din care se înalță, la mică altitudine (127 m), vulcanul activ actual – NeaKameni. Sunt splendori ale naturii care au primit statut de arii protejate la nivelnațional și mondial, dar care, în mod coordonat, sunt exploatate cu succes înplan turistic.

Să nu uităm însă că exemplele menționate reprezintă aparate vulcaniceactive, care comportă un anumit grad de risc, erupțiile neputând fi anticipate cuprecizie. Tocmai de aceea, vulcanii activi se află sub supravegherea permanentăa observatoarelor de specialitate, inclusiv în cadrul unor programe vulcanologiceregionale, naționale și mondiale (de exemplu, Global Volcanism Program).

35

36

37

38

39

40

41

42

43

Referințe

Levin L.H. (1990), Contemporary Physical Geology, Third Edition, SaundersCollege Publishing, Washington University, Saint Louis;

Loghin V. (2016), „Structuri geologice și forme de relief structural relevante șicartografiate prin interpretarea hărții satelitare Landsat 7 ETM+”, înStudii și referate, Edit. Cetatea de Scaun, Târgoviște;

Loghin V. (2016), „Edificii vulcanice. Posibilități de caracterizare șicartografiere cu ajutorul imageriei satelitare”, în Studii și referate, Edit.Cetatea de Scaun, Târgoviște;

Loghin V. (2017), „Meteora. Constituția geologică și relieful din situl Meteora(Grecia). Raporturi cu funcția monastică”, vasileloghin.wordpress.com