Cursul 4 Teoria tectonicii globale (tectonica placilor)

Cea mai moderna teorie care explica structura scoartei terestre , evolutia paleogeografica indepartata megarelieful suprafetei Pamantului.

Un ansamblu de conceptii ale carui componente sunt :

1 Teoria derivei continentelor, imaginata de Alfred Wegener care explica originea, dinamica si configuratia uscatului.

2 Teoria expansiunii fundului oceanic (Seafloor Spreading), formulata de Harry Hess si Robert Diet . Conform acestei teorii , mantaua este animata de o miscare de convectie ce se realiyeaya prin mai multe celule.Magma ce se ridica din interiorul Pamantului in lungul dorsalelor mediu-oceanice creaya fund oceanic nou care apoi se indeparteaza de creasta dorsalei active. Simultan , parti mai vechi de scoarta oceanica se consuma datorita scufundarii lor , prin , fose, in astenosfera, unde sunt topite si asimilate. In aceasta viziune dinamica , fundurile oceanice sunt permanent „reciclate” pintr-o miscare asemanatoare unei benzi de conveier.

3 Teoria placilor litosferice, ne ofera argumente asupra relatiilor dintre scoarta continentala si oceanica si despre raporturile lor cu mantaua dedesubt.

Trasaturi principale :

Globul are o structura stratificata , paturile constituiente avand caracteristici reologice diferite.

Partea periferica a globului este constituita dintr-un mozaic de placi litosferice aflate in miscare pe substratul subiacent, astenosfera.

Scoarta oceanica este regenerata continuu pe de o parte datorita mecanismului creator, iar pe de alta parte datorita consumarii scoartei mai vechi in fosele marginale.

Curentii de convectie de sub placi misca placile litosferice in directii diferite.

Radioactivitatea din manta reprezinta sursa de caldura ce dirijeaza curentii de convectie.

Principalele placi litosferice:

Placi mari : pacifica, americana, euroasiatica, africana, indo-australiana, antarctica. Placi mai mici : nazca, cocos, gorda, juan de fuca, filipine,somaleza, scotia,

caraibeana,araba, anatoliana, egee

Raporturile geodinamica intre placi:

Divergente :cu extensie si formare de scoarta noua pe masura ce placile se indeparteaza unele de altele

1

Convergente :cu compresie si distrugere de scoarta pe masura ce o placa se subduce sub alta placa ,generand adevaratele orogene.

Culisare :nu se creaza nici nu se consuma scoata deoarece placile aluneca lateral.

Pe benzi largi: unde limitele intre placi nu sunt bine definite si efectele interactiunii placilor sunt inca neclare .

Progrese in cercetarea scoartei si a reliefului oceanic

Aceste progrese au fost legate de 4 elemente mai importante:

1. Perfectionarea tehnicii sonarului : - initial se considera ca fundul oceanului era plat, la mij.sec.19 , cand s-a montat cadrul translatic s-a observat ca fundul oceanului e neregulat.

-primele sondaje au fost facute prin lansarea de cabluri lungi cu greutati de plumb . Aceste sondaje au condus la stabilirea in linii mari la conturul bazinului oceanic.

- 1922 nava Meteor a folosit pentru prima data in Atlanticul de Nord un aparat sonic de masurarea adancimei apei din mers .

- 1930 nava daneza a descoperit in Oceanul indian Dorsala Carlsberg.

-in anii ’ 50 SUA instaleaza pe fundul oceanului un sistem de supraveghere a altor submarine care consta intr-o retea de senzori acustici(hidrofoare)montate in locuri cheie pe fundul oceanului.

-ca o concluzie consideram ca , cu ajutorul ultra-sonor s-au pus in evidenta particularitatile reliefului fundului oceanului.

- au fost descifrate grandioase forme de relief (dorsale, fose, munti suboceanici razleti, arcuri insulare, platouri si campuri abisale)

Dorsalele oceanice

reprezinta un vast lant montan de aprox 64.000 km , lungime care nu se gaseste intr-o forma asemanatoare pe continent.

majoritatea sunt dispuse dupa meridian , in mijlocul oceanelor, „serpuiesc” ca o coloana vertebrala a Terrei , fiind elementul sau cel mai dinamic .

2

2 tipuri ( atlantic – Ridge – engl ; pacific – Rise – engl)

Cu sant ( rift ) lat 25-50km h 1800-3600 fara sant

Dorsala atlantica - Latimea de 1000km , inaltimea 2000m , fragmentata de falii transversale , deplasata in plan oriziontal

Fosele oceanice

Constituie al doilea element al reliefului oceanic Ca forma , sunt rectilinii, dezvoltate in oc Pacific , au lungimi de peste 1000 km si latimi

de 100 km la partea superioara si 10 km la fund.

Fosa Marianelor ( latimea 11035m, lungime 2500 km ), aceasta se continua prin Fosa Izu-Bonin cu cea a Japoniei, Curile , Aleutine si in E Peru-Chile.

Fosa Ming-Danao (Filipinelor) , Fosa Diamantina ( la vest de coastele Australiene, vsv de Perth ) , Fosa Java, Fosa Sandwich ( margineste microplaca Scotiei), Fosa Puerto Rico, Fosa Hispaniola

Platourile si campiile abisale ( se gasesc la o adancime de 5000-6000m )

Platoul Blake – E SUA Platoul Falkland

Campia abisala argentiniana

Campia abisala a Somaliei

Platoul albatros la V de Mexic

Arcurile insulare si muntii razleti ( dezvoltare deosebita in Oc Pacific)

Muntii Imparatului – Hawaii – Midway – Fosa Aleutine – aliniament > 5000km

2. Investigatia seismometrica

Este o etapa strans legata de strategii militare ; in vederea culegerii de date privind testele nucleare efectuate de adversare , marile puteri si-au dezvoltat diferite tipuri de seismometre

S-a pus in evidenta focarele seismice, la nivel global si s-a constatat o corelatie puternica intre distributia cutremurelor superficiale si raspandirea dorsalelor oceanice

3

Ex . centura seismica circum pacifica „corelatia cea mai mare se realizeaza intre distributia cutremurelor si marginile placilor tectonice”

Hipocentrele cele mai profunde in jurul pamantului sunt situate in zonele de subductie intre 20-700 km, iar pozitia lor este situata pe niste suprafete inclinate ce inclina cu cca 45-50 ̊( planuri Benioff)

Metoda detonarilor – prezinta interes prin masurarea vitezei de propagare a undelor sonore . Cel mai mare succes a constat in faptul ca scoarta oceanica are cca 6 km grosime. Aceasta crusta oceanica are aceeasi structura pe tot globul, este tanara, vulcanica si deci este total diferita fata de scoarta continentala.

3. Explorarea depozitelor sedimentare

Progresele din acest domeniu sunt legate de ratiuni economice, la inceputul anilor 60 se considera ca este necesar sa se realizeze foraje adanci si in domeniul oceanic pentru depistarea noilor zacaminte de petrol

Proiectul de forare Mohole ( 1961) prin crusta terestra cu intentia de a se ajunge la manta

La 75 km la Est de Insula Guadalupe ( Antilele Mici), in apa adanca de 3600m , dupa ce s-a trecut prin sedimente miocene de 183 m , s-a patruns pentru prima data in 13 m de strat bazaltic, apoi s-au obtinut rezultate deosebite in DSD Project in 1968, cu ajutorul unei nave americane Glomar Challenger.

Descoperiri importante :

Dorsalele sunt acoperite de o slaba cuvertura sedimentara, in zona crestei lipseste. Grosimea sedimentelor creste pe masura ce ne deplasam spre marginea bazinelor

oceanice

Cele mai vechi sedimente – 180 de mil de ani ( cul albastra – Jurasic , verde – Cretacic), soclul oceanic este cu atat mai tanar , cu cat este mai aproape de creasta si este mai vechi spre marginile bazinului oceanic.

4. Investigatiile magnetometrice

Pana la al doilea Razboi Mondial deriva continentelor pentru geologi din emisfera sudica. Principalul impuls s-a consemnat in deceniul al saselea al secolului trecut odata cu dezvoltarea rapida a cercetarilor de paleomagnetism ( magnetism vechi al rocilor )

Instrument = magnetometru

Magnetismul rocilor = argumentimportnatn de fundamentare a problemei derivei continentale.

4

Rocile magmatice – initial foarte fierbinti (1200 ̊C) nu sunt magnetizate pt ca caldura distruge prop magnetice . Dupa ce acestea s-au solidificat sub 600 ̊C particulele minerale de Fe devin magnetizate in directia campului magnetic existent in acel moment. Magnetizarea la 600 ̊C devine foarte stabila si conservata in lava astfel incat schimbarile ulterioare ale campului magnetic nu deformeaza magnetizarea initiala , ce reprezinta un adevarat certificat de nastere al rocilor.

Geologi din SUA au observat ca unele lave mai vechi sunt magnetizate invers fata de campul magnetic actual preocuparile a 2 savanti britanici Vine si Mathew.

Vine pune in evidenta faptul ca majoritatea fundului oceanic este magnetizat invers , el a studiat un segment din dorsala medio-atlantica, unde de-o parte si de alta a dorsalei, a pus in evidenta dispunerea simetrica a unor benzi cu magnetizare pozitiva la care se acumuleaza magnetismul actual cu cel initial si benzi cu magnetizarea inversa unde intensitatea magnetica este mai redusa decat a campului actual . H Hess a sugerat ca fundul oceanic este la fel unui covor rulant (convoyer belt)

Studiul unor depozite terestre vechi

Studiul unor formatiuni precambriene din Am de sud ( Pod Guianelor ) prezinta interes pentru diamante ( marimea creste de la Vest la Est)

Teoria Tectonicii actuale ( cea mai moderna teorie)

Teoria derivei continentale ( 1911 Wegener) Teoria expansiunii fundului oceanic (1959 Hess)

Teoria placilor litosferice ( 1968)

Cursul 5 Geomorfologia tectono structurala

I. Morfo-structura II. Morfo-litologia

Geomorfologia tectono-structurala reprezinta acea parte a geomorfologiei care se ocupa cu studiul principalelor componente structurale si morfologice ale continentelor si oceanelor, respectiv cu muntii, podisurile, campiile, adica, vizeaza acele componente conditionate in primul rand de catre factorii interni(tectonica, structura , litologie).

I. Morfo-structura

Miscarile tectonice reprezinta deplasarea mecanica a maselor de roci care provoaca modificari ale structurii initiale orizontale a scoartei terestre .

5

Dupa sensul in care se produc, se disting :

1. Miscari verticale (oscilatorii sau epirogenetice)2. Miscari orizontale (plicative sau de cutare)

Un rol important in geneza si evolutia reliefului revine particularitatilor litologice ale rocilor si mai ales modului de dispunere a formatiunilor geologice.

La niv. Globului au fost separate 2 categorii de unitati morfo-structurale :

De platforma (cratogene) De orogen (geosinclinale) carora le corespund muntii

Regiunea de platforma :

1. s-au consolidat treptat , ingloband nucleele precambriene ale marilor scuturi continentale la care s-au adaugat treptat noi domenii ale uscatului.

2. Principalele trasaturii : - prezenta unor miscari epirogenetice :miscarii care au determinat transgresiuni si regresiuni marine materializate prin intinse cuverturi sedimentare si lacune stratigrafice. (ex. Platforma moldoveneasca)

-o mare stabilitate tectonica si o istorie geologica indelungata.

- incidenta redusa a fenomenelor magmatice si seismice

-existenta unor bombarii si depresiuni structurale largi de tipul anteclizelor (ex. Voronej in platforma Rusa, Abaggar in Algeria, ) si depresiuni subforma sineclizelor (sud de Moscova si sud-vestul Libiei)

-strucutura geologica relativ simpla constituita de obicei dintr-un fundament cristalin, cutat , vechi , nivelat si o cuvertura sedimentara slab deformata(ex marea platforma est-europeana)

-pe suprafata platformelor predomina relieful de campie (Siberia de vest, Romana ) podisuri ( Colorado, Moldovei) si uneori munti reziduali .

Podisurile - reprezinta trepte de relief cu altitudini variate obisnuit peste 200 de m care ocupa o pozitie intermediara intre unitatile de campie si zonele montane.

- unitate sau treapta de relief care domina cel putin dintro parte unitatile vecine.(pod.central moldovenesc)

6

- se deosebesc prin altitudinea lor , prin aspectul vailor (la campii sunt estompate , iar in podisurii sunt mai conturate si mai adanci)

-dupa geneza podisurile sunt de 2 tipuri : structurale si sculpturale

-podisurile structurale sunt alc, din formatiuni geologice orizontale a caror inaltime este provocata de miscari neo-tectonice de inaltate sau de prezenta unor horsturi(pod. Colorado )

-podisurile sculpturale reprezinta peneplene inaltate (pod. Podolic , Apalasian)

Campiile de platforma au intinderii impresionate ajungand la dimensiuni continentale si pot ingloba sectoare cu trasaturi genetice diferite

-dupa geneza sunt clasificate astfel: de acumulare, structurale si sculpturale

-campiile de acumulare sunt cele mai reprezentative. Ocupa suprafete joase ale uscatului unde predomina procesele de sedimentare. Sunt cele mai tinere unitati de relief , au structura tabulara si fragmentare redusa.

-dupa pozitie acestea sunt litorale =acestea se continua deseori cu campiile submarine ale selfului, ale platf.continentale.

-continentale = vechi campii maritime , puternic aluvionate cu formatiuni proluviale ,acoperite de depozite eoliene sau glaciare. Dupa natura depozitelor acestea sunt aluviale (campii tinere care se termina prin campii deltaice –campia Romana) proluviala (piemontane- acumulari de conuri de dejectie la periferia zonelor montane si din combinarea mai multor conuri rezulta glacisuri proluviale => campie piemontana.) glaciare ( apar pe fundul unor campii mai vechi – campia Canadiana , Germano-Polona)eoliene (reprezentate prin nisipuri dunificate sau prin coloane de loess) si mixte( c. Interioara din partea centrala a C. Am. N, in vest- campii piemontane, in nord de natura glaciara si in centru cordoane de loess, iar in lungul Mississippi-aluviale).

-campiile structurale – protejate la partea superioara de strate de roci mai rezistente la eroziune

-campiile sculpturale – au un relief mai accidentat, colinar-deluros(c.colinara a Jijiei- unde se pareciaza ca substratul predominant salmatian apare pe mai mult de 50% din suprafata , din cauza proceselor de eroziune).

Relieful structurilor tabulare si monoclinale

Mobilitatea tectonica redusa a unor regiuni , cum sunt cele de platforma , este evidentiata de structura lor geologica relativ simpla in care formatiunile cuverturii sunt dispuse de obicei orizontal sau monoclinal.

7

Relieful structurilor tabulare Eroziunea selectiva pe baza de fasces petrografic in conditiile unei structuri orizontale contribuie la formarea de : interfluvii structurale netede si intinse si vai simetrice cu aspect diferit .

Intr-o asemenea regiune cvasiorizontala , eroziunea va indeparta mai usor formatiunile moi si va intarzia la nivelul celor dure, dand nastere platourilor structurale. Sectionarea sau distrugerea partiala a plat.structurale duce la detasarea unor martori de eroziune de tip Mesa sau a unor martori mai restransi subforma de turnuri .

Trasatura de baza a reliefului dezvoltat intr-o regiune cu structura orizontala ete data de caracterul simetric al vailor sculptate aici.

In profilul transversal pe formatiunile mai dure se pot forma o serie de platouri secundare terase, apoi in functie de grosimea si consistenta depozitelor se pot intalni vai in areale cu formatiuni moi.

S-au evidentiat doua tipuri de relief specifice regiunilor cu structura orizontale :

A.Relieful de tip Colorado =avem de-a face cu un dublu contrast –contrastul dintre netezimea si intinderea mare a platoului colorado cu alt. Intre 1800-2400 m. Si Marele Canoin Colorado , creat de fluviu Colorado , care are o adancime medie de cca.1600m.

-al doilea se regaseste in interiorul canionului, contrastul este impus de alcatuirea geologica variata ; in baza profilul transversal este ingust deoarece sunt sectionate formatiuni precambriene de cca.16 mi.ani , iar in partea mijlocie si cea superioara , profilul transversal devine larg intre muchii, latimea de 13km si avem formatiuni sedimentare paleozoice-calcare ,gresii, marne.

B.Relieful de tip hamada =il intalnim in Sahara si in alte zone aride unde platourile structurale litologice sunt supuse unor intense procese de dezagregare la care adaugam si actiunea eoliana si platourile sunt inconjurate de margini abrupte cu aspect de faleza si uneori de acumulari haotice de blocuri(masivul tibesti)

2. Relieful structurilor monoclinale =trasatura definitorie a acestui relief este asimetria. Aceasta este pusa in evidenta pe de o parte de platouri , culmi si versanti prelungi, atunci cand suprafata este conforma cu inclinarea stratelor .

In cazul in care eroziunea a adus la zi formatiuni mai dure si aici pe rocile mai consistente se formeaza platouri structurale(po. Central Moldovenesc)

Pe de alta parte avem coaste abrupte si denivelari accentuate atunci cand eroziunea se produce pe capetele de strat.

8

Cele mai tipice forme de relief sunt cuestele si hogback-ul .din arealele cu relief de cuesta cele mai celebre sunt:Lorena franceza, belgiana.

Prin cuesta intelegem forma asimetrica de relief monoclinala alcatuita din2 elemente importante: revers si frunte de cuesta . Fruntea este scurta si abrupta , situata in totdeauna pe capete de strat si inversa inclinarii stratelor. Reversul este larg extins , cu o inclinare redusa afectat de obicei de eroziunea in suprafata si frecvent folosit ca teren arabil. In cazul in care partea sup. a reversului sunt roci dure =>platourile structurale(Repedea)

Cursul 6 Reteua de vai din regiunile cu structura monoclinala

Tipuri de vai

a. Vaile consecventeb. Vaile subsecventec. Vaile obsecvente

a. Sunt considerate vaile a caror orientare este conforma cu inclinarea stratelor. Mai poarta denumirea de vai cataclinale (se apreciaza ca sunt primele vai care se instaleaza pe suprafetele nou-emerse si ele practic urmaresc retragerea liniei de tarm).

Ele reprezinta prima generatie de vai, avand profilul lor transversal simetric, cu versanti domoi (slab inclinati), uniformi, de regula slabi degradati.

Pod Moldovei – Vai din areale mai tinere din S, , col Tutovei, col Covurluiului

- Vai reconsecvente ( vai mult mai tinere , consecventa cu structura geologica se reia pe un plan derivate, mai coborat in raport cu suprafata initiala)

b. Sunt vai orientate aproximativ transversal, perpendicular pe directia de inclinare a formatiunilor geologice .

- Profil transversal cu asimetrie accentuata (versant larg extins, cu lungime mare, panta domoala, folosit frecvent ca arabil si afectat doar de eroziunea de suprafata).

- Acest versant este conform cu directia de inclinare a stratelor si reprezinta de fapt un revers de cuesta.

9

- Celalalt versant , reteaza capetele de strat si de regula este scurt, abrupt, puternic degradat ( procese de alunecare si eroziune) frecevent folosit ca pasune , teren neproductiv, paduri si foarte rar teren arabil , reprezentand o frunte de cuesta ( in sens invers directiei de inclinare a stratelor)

Ex. Barladul superior, valea Bahluiului la vest de Podu Iloaiei, toti afluentii de pe stanga Barladului de pe dealurile Falciului.

Pod Mold – toate vaile orientate pe directie V-E (Barladul sup), fie invers E-V 9inclinarea generala a formelor geologice este pe directie N-NV – S-SE, aproape N-S vaile subsecvente sunt orientate aprox transversal , ele se mai numesc vai ortoclinale.

c. Sunt vai orientate invers inclinarii stratelor , de obicei cu profil transversal simetric , cu o simetrie degradata.

Ex. Afluentii de pe partea dreapta a Bahluiului .

1 – Dl Breazu

2 – R. Bahlui

3 – Dl Cetatuia

4 - Coasta Iasilor

5 – Dl Repedea

Particularitatile reliefului de cuesta din Podisul Moldovei

Majoritatea vailor consecevnte (incusiv reconsecvente) din Pod Moldovei in loc sa prezinte un profil transversal simetric, se constata dimpootriva un profil transversal asimatric, dar mai estompat in raport cu profilul transversal al vailor subsecvente. Totdeauna versantul lor drept este mai larg extins ( revers de cuesta cu expozitie estica), iar versantul stang are trasaturi de frunte de cuesta totdeauna cu orientare spre orogen, cu expozitie vestica.

10

Ex. Valea Seaca – Barlad – consecventa dar asimetrica; Valea pereschivului Mic – col Tutovei

Pentru intelegerea corecta a reliefului de cuesta din Pod Moldovei Ion Ionita recomanda luarea in considerare a unu dublu system de pante stratigrafice si anume un plan principal pe directie N-S de cca 6-7m pe km care genereaza asimetria structurala de ordinul 1. Aceasta inglobeaza toate vaile subsecvente, vai in care avem de-a face cu o asimetrie accentuata a profilului transversal a Barladului sup, a Bahluiului (orientat E-V sau V-E). Un plan secundar de inclinare a stratelor pe directie V-E de cca 3 m, plan care este provocat de bascularea 9 ridicarea) mai pronuntata a ramei vestice a Pod Moldovei datorita inaltarii neotectonice mai accentuate a orogenului carpatic care a antrenat si rama vestica. Aceasta inclinare secundara este responsabila de asimetria structurala de ordin 2 unde este inclusa marea majoritate a vailor consecvente si unele vai obsecevnte mai evoluate ( valea Nicolinei , vaile sunt orientate de la S-N , vers stang CUG – revers , vers drept – frunte ) Din combinarea celor 2 planuri de inclinare rezulta structura general monoclinala a Pod Moldovei. Cu cat vaile evolueaza cu referire pentru vaile consecvente , tiparul asimetric se estompeaza. In schimb asimetria din bazinul lor se reintalneste pe afluenti ( V. Pereschivului Mare , V. Pojorata) Vaile consecvente simetrice au o incidenta foarte rara ( se intalnesc mai putin ) dar in asemenea situatii orientarea lor face un unghi de 30° fata de nordul geografic .

Relieful structurilor ondulate

Apare in regiunile unde scoarta terestra poate prezenta deformari cu raza mare de curbura sub forma unor bolti (cupole) sau lasaturi (cuvete), dupa modul in care au fost provocate de miscari neotectonice ( de ridicare sau coborare).

Domurile sunt bombari largi provocate de o miscare de ridicare in care stratele inclina in directii diferite .Forme principale de relief axate pe domuri

o In zona centrala, deoarece miscarea este mai pronuntata se formeaza o depresiune centrala denumita butoniera.

o Spre exterior, in functie de valoarea inclinarii stratelor se formeaza o serie de cueste concentrice sau eliptice sau hogback-uri (se formeaza cand stratele sunt foarte puternic inclinate , avem simetrie)

Pe rocile moi, fruntea cuestelor este orientata spre interior, reversul are o expozitie spre exterior . Intre cueste se formeaza uluce depresionare pe rocile mai moi de forma inelara sau eliptica; reteaua hidrografica este preponderent circulara, inelara, insa reteaua secundara are o dispunere radiara si intre 2 asemenea vai radiare se formeaza niste vai specifice de relief cu aspect triunghiular denumite fiare de calcat ( flatirons).

Au fost diferentiate 2 tipuri de domuri :

11

a. Domuri tesite (aplatizate) in care inclinarea stratelor este redusa, slaba, aprox 1-2° ( regiunea Weald din Marea Britanie pe formatiuni cretacice si jurasice, regiuean Boulogne din Franta si Pays de Brays in baz Parisului).In Romania , domuri tesite se intalnesc in Campia Transilvaniei, de la Sincai-Craesti, Nades, Salmacel etc.

b. Domuri pronuntate (montane) – Black Hills – 160 km lungime , 60 km latime , forma eliptica situat in Estul statului Wyoming si Vestul statului Dakota de Sud .DPDV morfologic reprezinta un grup izolat de munti plasat pe rama vestica a marilor campii americane pe care le domina cu cca 600 -1200m .

Structural nu reprezinta decat o bombare, umflatura in marile campii americane in care rocile mai vechi cristaline, precambriene sunt inconjurate de formatiuni sedimentare de varsta cambrian-cretacica sup . Grosimea initiala a fost de 2500m. In urma miscarii de bombare a eroziunii, a fost erodat si de aceea in jumatatea estica a domului apare soclul cristalin precambrian de 1,6 mld de In jumatatea vestica se remarca un platou calcaros, cambrian ai carei margine se pune in evidenta o frunte de cuesta . Spre exterior urmeaza un uluc depresionar dezvoltat pe roci moi, triasice ( argile si marne ) Ulucul este coborat cu 150-160 m sub nivelul hogback-ului dezvoltat pe gresia de Dakota Spre est , mai inafara se dezvolta a alta serie de cueste si uluce depresionare de amploare mai redusa. Cele mai tinere formatiuni sedimentare deformate apartin cretacicului sup , in schimb spre exteriror formatiunile oligocene se dispun discordant si nu sunt deformate. Bazinele sunt determinate de unele miscari de coborare ex baz Parisului dezvoltat pe depozite tertiare si cretatice , stratele inclina centriped

Relieful structurilor faliate

Apare in zonele in care stratele geologice au suferit dizlocari rupturale, au fost afectate de falii sau asociatii de falii. Faliile sunt dizlocatii de suprafata si de adancime care duc la ruperea stratelor si la deplasarea relativa a compartimentelor afectate. Asociatiile de falii prezinta importanta pentru geomorfologie prin generarea de structuri faliate si impicit prin denivelarile pe care le produc in relief.

Cele mai importante structuri sunt horsturile si grabenele Horstul reprezinta un compartiment ridicat al scoartei terestre cutat sau necutat (bloc de scoarta) delimitat de 2 sau mai multe falii cu orientare variata. De aici asocierea usoara cu muntii bloc . Ex. Masivele hercinice – M. Central Francez , din Germania, Tian San , Masivul Dobrogei de Nord, Digitatia Apusenilor (Zarand, Codru moma, Padurea Craiului, Muntii Ses, Meses – horsturi separate de depresiuni , grabene)

Grabenele reprezinta o zona scufundata prinsa intr-un sistem de falii care se inscrie in relief sub forma depresionara, deci corespund depresiunilor, culoarelor, zonelor de rift, ce sunt delimitate de abrupturi suprapuse liniilor de falie.

12

Ex. Grabenul Rhinului lung 240 km , latime 30-50km . Depres Barsei ( caracter de campie de acumulare); Marele rift Est African cu 2 ramificatii (orientala si occidentala), riftul reprezinta o vale larga de 50 km cu fundul situat la cca 2000m sub nivelul platourilor inconjuratoare. Riftul Marii Moarte – 600km lung , 10-20 km latime , este asimetric drnat de raul Iordan Riftul Baikalian – sistem de rift intercontinental ce include 13 bazine esalonate pe 1800km lungime

13