REFERAT GEOINFORMATICA

Cadastrul în Argentina

Student : Ghiurca Georgiana

Grupa : 1441

1

1. INTRODUCERE

America Latină este o regiune de contraste puternice în vederea utilizării

terenurilor afectata de Amazon, pădurea ecuatorială şi zonele de creştere a defrişărilor;

mari regiuni nelocuite şi concentraţiile urbane enorm de mari. Aceste contraste derivă

din politicile terenurilor stabilite prin interese puternice, ce se perpetuează din cauza

datelor învechite şi distorsionate.

Primul sistem informatizat de înregistrare a parcelelor în America Latină a fost

înfiinţat în 1824 de către Comisia topografica din provincia Buenos Aires în Republica

Argentina. Oficiilor teritoriale de cadastru în întreaga regiune gestionează sistemele

publice de teren care înregistrează hărţi şi date despre parcelele pe care sunt

percepute impozitele şi drepturile sunt acordate proprietarilor sau ocupanţilor de

terenuri.

Înregistrările imobiliare din Argentina au început în secolul al XIX-lea. În 1824 în

provincia Buenos Aires este elaborata harta topografică a provinciei, şi este organizata

o hartă cadastrală şi registrele alfanumerice ale imobilelor. În ţara este instituit un

cadastru cu efecte civile, de înfiinţare a procedurii de anchetă şi de delimitare.

Din motive istorice Republica Argentina are un regim juridic al imobilului moştenit de la

legislaţia spaniola. Unele cadastre provinciale au fost organizate, atunci când nu era

Cod Civil.

Codul civil s-a aprobat in 1871.Nu a fost introdus registrul de publicitate.

Autorul Codul Civil face menţiune la dificultăţile de executare în ţară a unui

cadastru parcelar care permite individualizarea imobilelor, aceasta fiind cauza pentru

care nu s-a introdus registrul de publicitate printre aranjamentele Codului.

În 1881 în Buenos Aires şi in alte provincii s-a organizat Registrul Terenurilor

(Agricol). Legile care le-a instituit au impus cerinţa de înregistrare pentru transmiterea

drepturilor reale, la efectele opoziţiei către terţi, cerinţa nu a fost prevăzută în Codul

civil.

2

În mod logic această a dat naştere la conflicte ordinii constituţionale, în măsura

în care nu sunt de acord cu dispoziţiile Codului, dar în practică a continuat înregistrarea

titlurilor, prin urmare, până la aprobarea legii 17.711/68 a fost înregistrat un procent

important al imobilelor din ţară.

De atunci s-au făcut mai multe încercări de a reforma Codului civil, încercându-

se depăşirea deficienţelor sistemului, cu privire la constituirea şi publicitate a

drepturilor reale. Existenţa cadastrului teritorial era indispensabilă, şi în acele vremuri

foarte puţine provincii au început procesul de executare a cadastrului.

Situaţia a legislaţiei cu registre goale se prelungeşte până în 1968, atunci când

este modificat Codul civil şi se instituie o forma de înregistrare cu titluri de achiziţie sau

transmitere de drepturilor reale asupra imobilelor, la efectele opoziţia faţă de terţi.

S-a introdus publicitate de tip registru în sistemul juridic Argentinean, a fost

necesară organizarea registrului cadastral. Astfel, în anul 1968 a fost aprobată în Legea

nr 17.801 din Registru Agricol (Land Registry), care stabileşte regimul care va rămâne

sub incidenţa cărţilor funciare din ţară, şi introduce sistemul de înregistrare în folio real,

care este în prezent nerezolvat (restant) în toate provinciile.

2. LEGISLAŢIA CADASTRALA

Sta la loc de cinste ca element indispensabil la completarea publicităţii statului,

care a prescris Legea 17.801, în 1973 se aproba (adopta) Legea Naţională de Cadastru

N ° 20.440, care a fost încorporată în Codul Civil.

Printre modalităţile principale, această lege încorporată în regimul juridic

Argentinean de publicitate a stării imobilelor. Reglementează starea de împărţire a

imobilelor şi determinarea acestora, înregistrarea cadastrală, şi stabileşte obligaţia de

notări, judecători şi alte autorităţi să aibă în vedere şi să se refere la documentele care

autorizează, certificarea cadastrală.

Dar această lege, care stabileşte reguli cadastrale de procedură uniformă pentru

toată ţara, a avut foarte puţini ani în vigoare, din1980 a rămas întreruptă de valabilitatea

articolelor sale 5-57 inclusiv.

De atunci, instituţiile implicate în subiectele cadastrale, au elaborat proiecte

diferite de drept,dar fără ca legea naţională de cadastru să existe.

3

Referindu-se la Legea 20.440 sunt în vigoare primele patru articole, care reflectă

conceptele de bază ale normelor cadastrale, în baza cărora vor opera cadastrele de

provinciale. Primul articol stabileşte Cadastrele Teritoriale în provincii "va aduna,

înregistra şi pentru informaţiile legate de imobile cu următoarele scopuri":

a) pentru a determina locaţia corectă, limite, dimensiunile, suprafaţa si limitele

imobilelor, cu referire la titlurile juridice sau a posesiei exercitate;

b) pentru a stabili starea parcelară a imobilului şi de a gestiona dezvoltarea acesteia;

c) să cunoască bogăţia teritorială şi distribuţia sa;

d) de a elabora date statistice economice şi a bazei de impozitare pentru legislaţia şi

acţiunea de planificare a autorităţilor publice locale şi naţionale ".

Aceste patru articole prevăd(conţin) esenţa cadastrului, date de identificare şi

ordonare a parcelei. Legile provinciale au autonomie deplină în materie de cadastru.

Datorită faptului că puterea de poliţist cadastral este o atribuţie a provinciilor şi nu a fost

delegat(împuternicit) la naţiune, procedurile sunt de jurisdicţie locală. În consecinţă,

legile provinciale au efect asupra proprietăţii şi competenţă în jurisdicţiile sale

respective.

Cadastrele de Provincie îndeplinesc funcţii în principal fiscale, dar de asemenea

îndeplinesc, importante funcţii de completare la Registrul Agricol (Registru Land) la

respectiva jurisdicţiei printr-un comun element parcela, de informare existenţa reală,

prin caracteristica fizică, locaţie, posesia de stat, de fiecare dată când cartea funciară

trebuie să se înregistreze documentele care conţin acte juridice cu transcendenţă reală.

Nu sunt egale Cadastrele Provinciale, fiecare are propriile sale aspecte, funcţiile

şi structura funcţională speciale, dar cu toate punctele forte şi punctele slabe, sprijină

sistemul de înregistrare a imobilului şi a tranzacţiilor funciare speciale.

În ultimul deceniu, cele mai multe provincii au fost în procesul de punere în

aplicare de dezvoltare a unor programe cadastrale şi de tip registru, cu agenţii de

asistenţă financiară, cum ar fi Banca Mondială şi Inter - American Banca de Dezvoltare,

pentru a schimba structura organizatorică a unor cadastrele provinciale, actualizare şi

informatizarea de informaţii cadastrale, punerea în aplicare a unui sistem de informaţii

teritorială, dezvoltarea de standarde geodezice pentru georeferenciere corespunzătoare

, măsurători pentru producerea cartografie cadastrală, măsurători pentru cadastru rural

4

şi urban, informatizarea de Registru Agricol (Land Registry), crearea de baze integrate

de date, etc

3. REGISTRELE CADASTRALE

Cadastrul teritorial poate fi considerat ca o instituţie care stabileşte existenţa

parcelei, în care se înregistrează grafic şi analitic datele parcelelor.

Unitatea de înregistrare cadastrală, este parcela definită ca un element important

în extinderea teritorială continuă, pe care este exercitat un drept de proprietate sau de

posesie. Parcela trebuie să fie definită şi reprezentată într-un document cartografic

înregistrat în Cadastrul teritorial.

Datorită faptului că legile provinciale au autonomie deplină în materie de

cadastru, cadastre teritoriale sunt diferite în mai multe provincii argentiniene. Un

element esenţial al înregistrării cadastrale este harta cadastrală, acest lucru constituie

un element de bază până la susţinerea de înregistrare imobiliară (real - estate).

Clasificarea registrelor cadastrale

Toate parcelele din jurisdicţia dată, sunt înregistrate în două moduri în cadastrul

teritorial.

Una dintre ele în formă grafică pe o hartă, în care pot fi vizualizate direct parcela

reprezentată; şi cealaltă în formă analitică, informaţiile despre fiecare parcelă în parte,

sunt încorporate în registre (catastif), diferite de cele grafice, în care pot fi stabilite

(redobândite, recuperate) informaţii în mai multe şi în diferite moduri.

Acest două tipuri de înregistrări, sunt numite harta cadastrală şi cadastru

alfanumeric de înregistrare, şi care conţin:

1. Hartă cadastrală, conţine descrierea geometrică a parcelelor la diferite scări, care

depind de densitatea cu privire la conţinutul pe hartă, în acest fel sunt reprezentate

rezultatele tuturor anchetelor legate de parcele. În unele provincii parcelele sunt

reprezentate în harta cadastrală de o descriere matematică, în mod normal, bazat pe un

sistem de coordonate. Cadastrale care conţin datele grafice ale parcelelor, răspunsul la

diferitele caracteristici constructive şi de conţinut în funcţie de provincii. De asemenea,

acestea pot fi computerizate.

2. Registrele cadastrale (Record cadastral) alfanumerice, numite uneori registre

5

analitice (record analitic) sau fişiere cadastrale, conţin informaţii textuale legate de

parcele, cum ar fi anchete liniare, de suprafaţă, formă, utilizarea terenurilor,

îmbunătăţiri, numele de proprietate sau să deţină şi datele de identitate, datele din titlu

de proprietate şi de înregistrare în Registrul Agricol(Land Registry), cum ar fi data şi

numărul actului, numărul de notar, de domeniu sau folio real, etc, care în mod normal

este adnotat în forme, special concepute în fiecare dintre cadastrele teritoriale.

Informaţiile grafice conţin o mare relevanţă în plus pentru a defini forma, poziţia

şi dimensiunile parcelelor şi până la evaluarea (expertiză) şi publicitatea lor, ele sunt

legate de datele analitice, în general prin codul de identificare a parcelelor.

Unele provincii din ţară, încearcă să realizeze hărţi cadastrale computerizate, în

timp ce altele sunt în proces de integrare grafică, alfanumerică şi bază de date

cadastrală, într-un sistem statal de informaţii teritoriale, formate din unele baze de date

care se referă în special la cartea funciară.

Harta Cadastrală

Probabil prima hartă cadastrală existente în ţară, ar fi putut fi Cartografia

provinciei Buenos Aires, publicată de către Departamentul Topografic al provinciei în

1864.

Acesta a fost numită Registrul Grafic (Graphic Record), în care au fost stabilite

proprietăţile existente în mediul rural în limitata zonei de frontieră autohtonă(indigenă).

Până la aprobarea (introducerea) primei legi de Parcelare Cadastrală a ţării în

1935, au existat câteva hărţi cadastrale. Această lege a decis formarea cadastrului

parcelar în provincia Buenos Aires.

Celelalte provincii nu au dezvoltat harta cadastrală în acelaşi fel ca Buenos

Aires, dar au avut unele tipuri de cartografiere care a servit la scopul cadastral.

Numai după deceniu din ani 60’ în unele provincii, au început proiectele cadastrale cu

tendinţa de-a realiza hărţi cadastrale cuprinzătoare a tuturor teritoriilor provinciale.

În prezent, există încă diferitele provincii care nu au dezvoltat înregistrări grafice

în ansamblul jurisdicţiilor sale, deşi au fost preocupări pentru consolidarea Cadastrului

Provincial, astfel încât să reprezinte toate parcelele respective în hărţile cadastrale.

În general, se vorbeşte despre harta cadastrală ca un element unic, dar scopul

6

său fiind de a reprezenta grafic pentru toate parcelele, termenul de harta cadastrală

este folosită ca o expresie a întregului. Harta cadastrală este împărţită în mod normal în

frunze, şi în generalitatea cazurilor, aceasta dă (lasă) răspunsul la o relaţie ierarhică.

Diviziunea în frunze este o consecinţă logică a necesităţii de a descrie grafic toate

parcele şi atribuţiile de jurisdicţie, în cadrul acestora există oraşe, centre populate în

zonele rurale, case la ţară şi ferme destinate dezvoltării agricole, cele la care

parcelele au dimensiuni diferite, că acestea pot varia de la câţiva metri pătraţi până la

mii de hectare.

De exemplu, cele mai mici parcele din zonele urbane au nevoie de scări mari,

astfel încât acestea s-a poată fi descrise în mod grafic, nu este posibil să se reprezinte

tot oraşul într-o singură frunză, dar harta cadastrală neapărat trebuie să fie împărţită

pentru a face posibilă reprezentarea grafică a fiecărei parcele.

Aceasta implică faptul că acestea sunt împărţite progresiv în diferite niveluri de

detaliu, continuând de obicei, divizia de politic. Acest lucru a fost modalitatea utilizată de

către provinciile care se bazează pe propriile harţi cadastrale, care sunt divizate

succesiv în departamente, districte, şi secţiuni cadastrale. Astfel încât diferite provincii

ale ţării (aşezate, întinse) amplasate pe o cantitate variabilă de frunze din harta

cadastrală.

Toate parcelele ar trebui să fie reprezentate grafic în registre cadastrale.

Deasupra planului de secţiune cadastral, acesta ar trebui să aprecieze grafic forma şi

studiu liniar al parcelelor, precum şi respectul său pentru amplasarea sa de frontieră şi

a accidentelor topografice şi naturale existente.

Acest lucru ne indică importanţa faptului că harta cadastrală reprezintă diverse

elemente, în plus faţă de parcele, la o scară care permite ca toate elementele si detaliile

să fie vizibile în mod clar, din moment ce se reprezentând sunt fapte teritoriale cu

caracter juridic. Fiecare frunză a hărţii cadastrale este o expresie grafică al situaţiei

juridice parcelară a zonei pe care o reprezintă.

Confecţionarea de frunze şi hărţii cadastrale, se efectuează în conformitate cu

regulamentul provincial. De asemenea, pot fi găsite în cadrul unei variaţii aceeaşi

competenţă, din cauza că fiecare zonă are propriile caracteristici. Ceea ce este

important este faptul că fiecare frunză furnizează toate informaţiile posibile într-o scară

7

adecvată, cu o claritate corespunzătoare în lectură.

Ca o regulă pentru fiecare frunză în care este împărţită şi înregistrată grafic,

constituie o secţiune pe plan cadastral, care reprezintă o anumită zonă în funcţie de

parcelările existente într-o scară care să permită să individualizeze parcelele

înregistrate şi pentru a vizualiza dimensiunea şi forma.

Acesta a fost adoptată de proiecţia Gauss - Krügger pentru adoptarea

cadastrului şi a cartografiei, ceea ce a făcut posibilă legătura cu harta cadastrală şi

cartografia generală a ţării.

Unele provincii au elaborat hărţi cadastrale ale zonelor reduse, în general urban,

sau suburban şi de centrele populate, fără sprijinul unui sistem de coordonate, sau au

adoptat cartografia elaborată de către alte instituţii cu alte scopuri decât cadastrului

teritorial, cum ar fi cartografierea zonelor de irigare, la efectele bazei pe un element

cartografic, care permite să individualizeze parcelele.

În alte provincii hărţile cadastrale sunt originare din sondajul precedent de pe

teritoriu printr-un cadastru cu caracter integral. Această sarcină implică, în principal

studiul tuturor parcelelor şi a aspectelor sale fizice, juridice şi economice, stabilirea de

puncte de suport pentru anchetele ulterioare cadastrale, precum şi executarea harţilor

cadastrale in jurisdicţii diferite provinciale, precum şi împărţirea acesteia în frunze, astfel

încât toate parcelele sunt reprezentate cu precizie şi claritate în fiecare frunză a hărţii

cadastrale. Unele provincii care au dezvoltat harta cadastrală în baza unui sondaj

integrant al teritoriului şi recensământului de parcele prin acte de studiu teritoriale

efectuate de companiile contractate de către organizaţia de cadastru.

Hartă cadastrală provenită de la aceste acte sunt perfecţionate cu înregistrarea

actelor de parcelare, studiu practicat pe teren de către topografi.

În apendice sunt prezentate două frunze de planuri cadastrale secţiune, la primul

îi corespunde o zonă urbană şi al doilea pentru o zonă rurală.

8

Planul cadastral urban

Planul cadastral rural

4. ACTE DE ANCHETA TERITORIALE SI PARCELARE

În Argentina se pot distinge două tipuri de cadastre, iar legile cadastrale se

definesc ca fiind acte de anchetă teritoriale şi acte de parcelare a anchetei. Anchetele

cadastrale sunt realizate cu un anumit scop, în principal pentru a stabili limitele

parcelelor, a zonelor de domeniul public şi de jurisdicţii politice, de asemenea, ele pot fi

executate pentru a stabili limita dintre zonele de destinaţie diferite.

9

Scopul principal al sondajului cadastral este de a determina pentru fiecare

parcelă sau locaţie, localitate, oraş şi ţară, extinderea limitelor sale de suprafaţă, a

registrelor într-o hartă cadastrală, în care de asemenea vor fi afişate toate modificările

ulterioare care apar în parcelele originale de împărţire sau de unificare.

Actele de studiu teritoriale au fost definite prin Legea Naţională de Cadastru N °

20.440, ca fiind acele acte care au ca scop de a recunoaşte, de a determina şi de a

supraveghea spaţiul teritorial şi caracteristica sa.

Aceeaşi lege naţională stabileşte că sunt acte de parcelare de tip sondaj, acele

acte ale anchetei teritoriale practicate în scopul de a constitui starea de parcelare a unui

imobil,de a-l modifica sau de a-i verifica existenţa.

Aceeaşi lege a stabilit că elementul esenţial al parcelei îl constituie starea de

parcelare a unui imobil, şi prezintă o diferenţiere între actele de studiu teritoriale şi

actele de studiu parcelare, dar în acelaşi timp, include acte de parcelare în cadrul

actelor teritoriale.

Elementele esenţiale ale parcelei sunt:

a) localizarea imobiliară şi adiacentă acesteia.

b) limitele imobiliare în relaţie cu titlu legal sau posesiei exercitate.

c) sondaj liniar de unghi şi de suprafaţă a parcelei.

Ele constituie starea de parcelare a unui imobil.

Actele de anchetă teritorială, în general, sunt asociate în cadastru cu un set de

parcele, cu scopul de a le încorpora în harta cadastrală şi de înregistrare.

Studiul actelor de parcelare implică o anumită operaţiune, care să se

concentreze pentru a determina în principal condiţiile geometrice şi juridice, iar în unele

jurisdicţii condiţiile economice a unei anumite parcele. Prin aceste acte sunt determinate

cu precizie limitele parcelei respective, sondaje liniare, unghiuri le şi suprafaţă, şi sunt

reprezentate într-un document cartografic, în vederea înregistrării sale cadastrale.

În ambele cazuri, individualizarea parcelelor se realizează prin intermediul

operaţiunilor cu caracter geodezic, topografic, juridic şi cartografic, într-un mod general,

în actele de anchetă teritoriale, şi în special în acte de anchetă parcelare.

Legea Naţională de Cadastru N ° 20.440, de asemenea, a stabilit că, actele

teritoriale de sondaj care urmăresc să constituie sau să modifice starea de parcelare a

10

unei parcele se va face prin sondaj, cu citare învecinate şi documentele sale esenţiale

vor fi,survey'plan şi raportul.

În consecinţă, starea de parcelare a unui imobil este constituită atunci când un

inspector inginer determină prin sondaj elementele esenţiale ale parcelei respective.

Constituirea actului de parcelare, nu este un indicator al parcelei respective care

dobândit actul de parcelare, pentru că achiziţionarea actului parcelarea se realizează

prin act de

înscriere, prin care cadastrul teritorial include imobilul în evidenţele sale. Modificarea

actului de parcelare, se face pentru a schimba starea de parcelare a unui imobil, deja

dobândit prin înscriere, de exemplu, în cazul în care este practicată partiţia unui colet,

sau unirea a două sau mai multe parcele care aparţin acelaşi titular.

Verificarea actului de parcelare încearcă să dovedească existenţa actului de

parcelare a unui imobil, determinat de anchetă şi înregistrate în Cadastrul teritorial.

Acte de parcelare de tip sondaj sunt conduse în diferitele provincii după legi proprii

dictate de cadastrele provinciale, pentru executarea, delimitarea şi înregistrarea

planurilor sondajului.

Ca o regulă, documentul esenţial al actelor de parcelare de tip sondaj destinat să

constituie şi să modifice starea de parcelare este planul sondajului.

4.1. Aplicarea teritorială a Drepturilor

Codul civil recunoaşte următoarele drepturi reale: 1) domeniul şi condominiu, 2)

uzufruct, 3)o sală de utilizare; 4) servituţi activ, 5), dreptul de a ipotecare; 6) dreptul

gajului, 7) antichresis, 8), suprafaţa de pădure.

Iniţial, au fost şapte drepturilor reale, dreptul la suprafaţa de pădure este creat

prin lege în anul 2001 şi mai există unele provincii care nu au experimentat acest tip de

înregistrări speciale.

O proporţie mai mare a planurilor sondajului care sunt prezentate la înregistrare,

o face cea a domeniul şi condominiu.

În plus faţă de drepturile reale, sunt prezentate, de asemenea, planurile

sondajului de regimul de proprietate orizontale, care au ca rezultate împărţirea unei

clădiri. Acest regim special combină într-un singur drept de proprietate exclusiv, unele

11

părţi ale clădirii, şi proprietatea comună asupra lor, care sunt accesorii ale clădirii.

Exercitarea acestui regim este reglementat de Banca Naţională şi Legea nr 13.512 şi

Regulamentul de administrare, elaborate pentru fiecare tip de construcţie.

Regimului proprietăţii orizontale, de asemenea, este angajat pentru înregistrarea

de cazuri speciale, cum ar fi parcurile industriale, cimitire, parcuri, cluburi de câmp,

cartiere, etc.

Planurile sondajului sunt elaborate exclusiv de ingineri topografi. Aceste planuri

vizează diferite obiecte; ele pot fi executate pe domeniul imobiliar din domeniul privat

sau al statului. Printre obiectele de activitate mai frecvente sunt găsite planurile

menţionate pentru parcelarea-sondaj, subdiviziune, unificarea, divizia condominiu,

subdiviziune de orizontală regimului proprietăţii, subdiviziune pentru anexare,

prescrierea de domeniu şi pentru expropriere.

În toate cazurile, inginerul inspector determină care va fi starea de parcelare a

imobilului, iar apoi prin înregistrarea cadastrală, se dobândeşte actul de parcelare

desemnat printr-un act "de înscriere".

Înscrierea constă în atribuirea unui număr de identificare pentru fiecare parcelă.

5. RELAŢIA DINTRE CADASTRU Teritorial Şi REGISTRUL AGRICOL

Registrul Agricol şi cadastrul teritorial sunt două instituţii independente,

organizate de fiecare stat provincial. Acestea contribuie la exercitarea drepturilor reale

asupra bunurilor imobile, în modul stabilit de legea respectivă.

Cadastrul teritorial organizează evidenţele cadastrale luând ca bază parcela,

definită ca o unitate teritorială, delimitată de limitele de extindere pe care se aplică

acelaşi drept.

În schimb Cartea funciară este organizată în funcţie de tehnica de "Folio real", de

aplicarea obligatorie în toate provinciile.

Dintre aceste două instituţii există o corelaţie necesară care se manifestă în mod

diferit în funcţie de diferitele provincii, dar există un element comun, parcela, care este

elementul material de bază sau obiectul de drept reale, şi este în plus, unitatea de

înregistrare în ambele instituţii.

Ambele instituţii îndeplinesc acelaşi obiectiv, care este, acela de a înregistra

12

aspectele parcelei, motiv pentru care trebuie să fie strâns legate. Cadastrul teritorial

este cel care furnizează elementul material, parcela şi caracteristicile sale fizice şi

economice, precum şi posesia de stat, în timp ce registrul funciar oferă statului de drept.

Registrul informează Cadastrul teritorial cu privire la drepturile reale care ar

putea fi invocate cu privire la existenţa parcelelor care rezultă din documentele

înregistrate în cadastrul teritorial.

Există o legătură între aceste două organizaţii, constituite pe principiul de

specialitate, o determinare a parcelei. Această legătură oferă o siguranţa juridică,

pentru cumpărătorul care este asigurat nu numai de protecţie juridică, dar, de

asemenea, că ceea ce dobândeşte, există şi este real.

Înregistrarea proprietăţii imobiliare în cartea funciară se efectuează în funcţie de

conţinutul titlului de proprietate, care este, înregistrarea statului de drept, cu referire la

starea de parcelare imobiliară înregistrată în Cadastrul teritorial.

În cartea funciară, deschiderea unui folio real se efectuează numai cu informaţiile

înscrise în folio cadastrale a parcelei respective.

CONCLUZIE

Pe parcursul a zeci de ani guvernele provinciale au investit nu numai bani, ci şi

eforturi în scopul de a obţine o dezvoltare completă a cadastrelor teritoriale, care nu

este încă finalizată. Astfel, guvernele provinciale ar trebui să fie încurajate să facă

demersuri în această direcţie.

Majoritatea sistemelor cadastrale latino-americane înregistrează trei tipuri de

date după modelul economic tradiţional - fizic-juridic: valoarea economică, locaţia şi

forma parcelei, raportul juridic dintre proprietate şi proprietarul sau ocupant. Cu toate

acestea există un interes crescut pentru utilizarea sistemelor de informare multiple. În

procesul de tranziţie, unii administratori au decis să pună în aplicare noi aplicaţii

cadastrale bazate pe tehnologii noi, dar acest lucru nu a adus rezultatul scontat.

Această incorporare de noi tehnologii trebuie să fie însoţită de modificările necesare în

cadrul procedurilor şi a legislaţiei prin instruirea profesională a angajaţilor publici.

13