1

Geografia a�ez�rilor urbane �i rurale Tema 1

1. Conceptul de a�ezare uman�.

A�ez�rile umane sunt rezultatul adapt�rii active a colectivit��ii umane ce î�i desf��oar� activitatea pe un anumit teritoriu, în condi�iile existen�ei unor rela�ii sociale, economice �i istorice. Teritoriul pe care se situaeaz� a�ez�rile umane se particularizeaz� prin componentele structurii fizico-geografice, prin diversitatea �i prin poten�ialul material �i concret al condi�iilor naturale, dar �i prin factorii de natur� economico-social� în care au ap�rut �i se dezvolt� a�ez�rile omene�ti (V. Cucu, 2000).

A�ez�rile umane reprezint� totalitatea comunit��ilor omene�ti, sate �i ora�e, indiferent de pozi�ia, de m�rimea �i de func�iile ce le îndeplinesc. A�ezarea uman� poate fi considerat� un peisaj geografic integrat� condi�iilor naturale �i sociale necesare existen�ei locuin�elor, muncii, �i echip�rii (alimentarea cu energie, ap�, transporturi, comunica�ii, salubritate, etc.).

A�ezarea uman� este un trup de mo�ie, respectiv o form� regulat� de teren cu o vatr� (Stahl, 1973), pe care însu�irile de ordin social �i teritorial se desf��oar� �i se dezvolt�.

Termenul de localitate define�te o a�ezare uman�, rural� sau urban�, delimitat� în func�ie de num�rul locuitorilor, caracterul fondului construit, gradul de dotare social�, echiparea tehnico-edilitar�, func�ie, etc.

A�adar, a�ez�rile umane sau habitatul uman se refer� la o serie de componente precum popula�ia, construc�iile, pie�ele, str�zile, platformele industriale, locuri de odihn� �i agrement.

A�ez�rile umane se sprijin� pe unitatea factorilor naturali, sociali, materiali, spirituali, culturali �i organizatorici, incluzând necesit��ile legate de locuin��, munc�, aprovizionare cu energie, comunica�ii, ap�, salubritate, servicii, asigur�ri sociale, sisteme de administra�ie, facilit��i culturale, de recreere �i de odihn� (V. Cucu, 1981).

Satul este cea mai veche form� de locuire uman�, ce prezint� caracteristici de ordin etnografic, istoric, economic, social sau edilitar. Satul repreznit� grup�ri de locuin�e �i de oamnei ce î�i scot mijloacele lor de existen�� dintr-un spa�iu social determinat (S. Mehedin�i).

Comuna reprezint� o form� de organizare administrativ-teritorial� ce cuprinde exclusiv a�ez�ri rurale, mai exact sate, al c�ror punct comun este reprezentat de caracterul economic unitar, social, cultural sau etnografic. În alc�tuirea acesteia pot intra unul sau mai multe sate.

2

Ora�ul a fost definit de F. Ratzel prin existen�a a trei elemente: activitatea profesional�, concentrarea locuin�elor �i num�rul de locuitori.

„Ora�ul, ca element al peisajului este un organism legat de spa�iul geografic, in�untrul c�ruia el îndepline�te o func�ie precis�: concentreaz�, transform� �i redistribuie bunurile materiale �i spirituale”. (V. Mihailescu, 1941)

2. Componentele habitatului uman.

Habitatul rural presupune prezen�a unor componente de natur� uman� �i teritorial�.

Cele trei componente ale acestuia sunt: 1. Vatra, reprezentat� de intravilan, aceasta delimitând gospod�riile cu

locuin�e �i construc�ii aferente. 2. Mo�ia (�arina, hotarul) reprezentat de locul de munc� al locuitorilor,

terenurile agricole pe care ace�tia î�i desf��oar� activitatea. 3. Popula�ia.

Habitatul urban reprezentat de a�ez�rile urbane are dou� componente de baz�:

1. Componente teritorial� care este suprapus� perimentrului construit, acesta reprezentând ceea ce se cheam� vatra, delimiteaz� spa�iul aferent cl�dirilor de locuit; uneori se suprapune intravilanului.

2. Componenta socio-economic� se refer� la popula�ie dar �i la locul de munc�, acestea fiind strâns legate de teritoriul ora�ului.

3. Elemente prioritare în delimitarea a�ez�rilor urbane �i rurale.

No�iunea de habitat urban presupune un anumit cadru �i un anumit mod de via�� care se exprim� în peisajul geografic prin urm�toarele atribute : 1. concentrare mare a popula�iei ; 2. densitate mare a fondului construit ; 3. echipare tehnico-economic� (dotare tehnic�,servicii comunale) complex� 4.o anumit� structur� �i zonificare func�ional� ; 5. pondere însemnat� a popula�iei angajate în activit��i preponderent neagricole. În defini�ia ora�ului se au în vedere urm�toarele elemente : 1. Pozi�ia geografic� �i poten�ialul teritoriului înconjur�tor : -accesibilitatea prin re�eaua c�ilor de comunica�ie ; -condi�ii geomorfologice favorabile ; -condi�ii geotehnice ; -resurse de ap� ; -condi�ii edafice favorabile ; -elemente climatice f�r� risc.

3

2. Dimensiuni demografice : -m�rimea demografic� ; -densitatea ; -cre�terea popula�iei ; -dinamica pozitiv�. 3. Func�iile economice si sociale : -tipuri de economie ; -posibilit��i de amplasare a unit��ilor productive ; -valoarea produc�iei industriale, agricole �i de servicii ; -func�ii locale. 4. Structura profesional� a popula�iei : -populatia activ� (populatia neagricol� peste 45%) ; -tipul ora�ului dup� structura popula�iei active (profil industrial, balneoclimateric); 5. Echiparea urban�: -dotari sociale,culturale �i sanitare; -re�ea de transport în comun ; -comunica�ii urbane ; -dot�ri pentru deservirea popula�iei în domeniul public, aprovizion�ri cu bunuri materiale.

I. A�ez�rile rurale.

Habitatul rural cuprinde in mod riguros formele de localizare a comunitatilor umane, practic varietatea tipurilor de sate si comune Satul reprezinta un spatiu geografic cu o anumita delimitare teritoriala in care apar structuri economice diferite determinate de activitatea productiva a comunitatilor umane in corelatie cu conditiile fizico-geografice. In formarea habitatului rural si a peisajelor rurale un rol important revine factorilor sociali,respectiv : -coeziunea locuitorilor ; -permanenta si omogenitatea structurilor sociale. In functie de caracterul relatiilor sociale,se disting : 1. insusirile societatii comunitare ; 2. tipul de habitat ; 3. morfologia spatiului rural ; 4. peisaje in curs de formare(nediferentiate). Procesele de formare si evolutie arata ca asezarile rurale au la baza teritoriul unei comunitati umane marcara de o anumita forma de organizare familiala si de

4

suporturile spatiului productiv folosit direct,respectiv de functionalitatea acestuia.

Asezarile rurale se constituie ca elemente dominante ale peisajului gografic, al majoritatii tarilor aflate in curs de dezvoltare. De-a lungul existentei sale,satul s-a dovedit a fi o realitate sociala care a contribuit din plin la transformarea mediului geografic imbogatind patrimoniul civilizatiei nationale si universale. Ca element permanent, sedentar si de continuitate, satului i-a fost caracteristica dintotdeauna o anumita filozofie definita prin prezenta unei vetre bine intuite in care se concentreaza locuintele si dependintele localitatilor si mosia pe care se desfasoara activitatile productive de baza ale populatiei. In configurarea retelei de asezari rurale,omul a avut in vedere trei elemente : 1. amplasarea sau localizarea ; 2. securizarea; 3. durabilitatea sau permanentizarea. Orice asezare rurala trebuie privita ca rezultanta a urmatorilor factori: 1. Factori naturali:relief,altitudine,climat,ape,sol. 2. Factori geoeconomici:imprima o anumita forma si structura satelor. 3. Factori istorici :intervin adeseori direct sau indirect asupra genezei permanentizarii si concentrarii populatiei in mediul rural ;pot contribui la disparitia sau la schimbari in vatra satelor. 4. Factori administrativi si politici :configuratia si pozitia asezarilor rurale au fost influentate de legislatie sau de masuri administrativ-teritoriale.

1) Organizarea si vechimea asezarilor rurale. Asezarile rurale constituie,in acelas timp, un teritoriu destinat adapostirii si stabilitatii poporului, cat si un anumit mod de viata. Originea asezarilor rurale este strans legata de evolutia culturilor materiale. Factorii de favorabilitate au oferit omului posibilitatea practicarii unei activitati permanente si adaptarea activa la un anumit mod de viata corespunzator indeletnicirilor practicate : - agricole ;

- piscicole ; - silvice ; - pastorale ; - industriale (miniere).

S-a conturat, astfel,un spatiu productiv,dimensionat de capacitatea de valorificare a membrilor comunitatii. Treptat, s-a trecut la fermele primitive de locuire (determinate de perfectionarea uneltelor si de cerintele de valorificare a surplusului de productie) la

5

ferme evoluate.

S-a consolidat si amplificat astfel functia rezidentiala sau de locuire si cea de loc de obtinere a produselor.S-a creat astfel,o relatie bidimensionala natura-om-natura in care influenta omului este din ce in ce mai evidenta. Orice asezare rurala a trecut prin urmatoarele faze de evolutie :

1) forma primara :adapost-spatiu de existenta-ferme dispersate ; 2) satul :omogenizarea functiilor (rezidentiala,productiva).

Daca fermele primitive dispersate erau reprezentate prin: bordei,odaie,salas si crang, satul are o structura mult mai evoluata,o forma structurata,cu vatra bine precizata in teritoriu,de la care locuitorii pleaca spre spatiul de productie agricola.

3) comuna:este o forma superioara de asezare in care se remarca foarte bine conturarea unui teritoriu polarizat administrativ de un centru. In cadrul comunei, se remarca diversificarea functionala si structurarea formelor rezidentiale.

4) satul-targ se caracterizeaza prin amplificarea interrelatiilor functionale teritoriale.Se remarca functia de tranzitie,spre sistemul urban. Asezarile de tip sat presupun o unitate spatiala.Formele primitive de locuire si satele care nu au perspectiva de dezvoltare si au un potential economic si demografic redus, sunt considerate sisteme inchise autarhice, bazate pe functiile de locuire si pe cele de productie agricola destinate consumului propriu. Forme primitive de adapost : - grota troglodita,

- adapost in arbori, - constructii megalitice (Insula Pastelui), - adaposturi primitive romane, - coliba de tip german (dimensiuni reduse), - chilii in stanca, - tabara (populatie aborigena din America deNord), - cort (aborigeni din Canada).

2. Factorii principali ai locarizarii asezarilor rurale Aparitia satelor este legata de favorabilitatea cadrului natural. Intuirea favorabilitatii multiple a mediului geografic s-a realizat treptat in procesul adaptarii active a omului in cadrul orizontului geografic specific. Elementele de favorabilitate sau de restrictivitate sociale se regasesc in structurile rurale.Astfel, formele adunate cu casele strans unite, ca intr-o cetate, atesta originea provenita prin colonizare. Strazile sunt,de regula, largi, iar fatada

6

locuintelor este masiva si cu ferestrele armate,casele sunt alipite si cu porti masive. Restrictivitatea reliefului poate contribui la asezarile rurale de forma masiva.Asa sunt satele amplasate pe agestru(con de dejectie) sau in tinuturile stancoase. 1.Apa a infuentat aparitia si dezvoltarea formelor de asezare rurala deoarece acesta asigura supravietuirea, calea de transport si energia necesara comunitatii.In functie de prezenta apei in surplus exista tipuri de locuinte lacustre (Noua Guinee, Insula Polineziei). 2.Liniile de izvoare. De la izbucurile si pana la confluentele raurilor sau a tarmurilor lacustre si marine se intalneste o desfasurare mare de forme de localizare a comunitatilor umane. Izvoarele determina asezari risipite ;liniile de izvoare din piemonturi determina sate compacte. 3.Vaile marilor fluvii genereaza adevarate furnicare umane care adapostesc cele mai diverse forme si tipuri de locuire lacustra. 4.Inaltimile determina, fie risipirea, fie concentrarea asezarilor rurale. Inundatiile, alunecarile de teren au obligat activitatile umane sa se desfasoare pe promontorii de tip popina sau gradiste deoarece acestea asigura securitatea fata de fenomenele naturale si constituie un loc de protectie si pozitie strategica. Geto-dacii preferau varfurile muntilor de altitudine pentru cetatile lor. Celtii denumeau zonele inalte favorabile construirii cetatilor (dunnumuri) :Lugdunum-Lyon. 5. Faptele istorice. Anumite evenimente istorice au generat,fie amplasarea satelor intr-o anumita zona, fie restructurarea vetrei. In 1837 Regulamentul Organic prevedea ‘scoaterea la linie a satelor’,ceea ce insemna coborarea satelor din zona mai inalta,spre cea joasa,mai usor accesibila strangerii impozitelor. 6. Activitatile economice pot influenta amplasarea unor vetre de sat.Practicarea indelungata a unor actiovitati specifice a impus denumirea unor sate :Runc ;Laz ;Prisaca ;Arsita. 7. Factorii sociali au influentat marimea demografica si puterea economica a asezarii respective. 8. Roirile. Anumite evenimente sociale de mare anvergura,asa cum sunt :transhumanta,nomadismul si roirile familiale,au avut implicatii majore in procesele de aparitie,localizare si dezvoltare a asezarilor rurale. In tara noastra exista aproximativ 14000 sate(13.149 sate) inglobind circa 50% din populatia activa si valorificind terenuri agricole ce reprezinta 64% din suprafata totala a tarii.Dispunerea altitudinala imbraca tepte diferite pornind de la 3-5 m. In Delta Dunarii pana la 1300-1600m., pe platforme montane.Satul Pietroasa este situat la cea mai mare inaltime,1620metrii.

7

3. Caracteristicile asezarilor rurale in raport cu mediul natural A. Habitatul rural din cadrul geografic al campiilor

Campiile reprezinta cel mai favorabil areal pentru stabilizarea populatie, ele fiind cu mult premergatoare zonelor montane in ceea ce priveste umanizarea. Ele asigura permanenta si continuitatea procesului de umanizare a spatiilor. Caracterul agro-cerealier da nota dominanta in specializarea economica a campiilor al caror rol favorabil in conditiile climatice normale asigura venituri mari si stabile populatiei rurale. Valorificarea conditiilor de campie in directie predominant cerealiera a exercitat o puternica influenta de concentrare a elementului demografic. Vaile largi,fertile,cu resurse de apa si climat favorabil au jucat un rol important in evolutia habitatului rural.De asemenea ,ele s-au constituit ca vatra de geneza a unor popoare si state. Exemple :

Campia Mesopotamiei drenata de Tigru si Eufrat este cunoscuta din Antichitate, prin mari concentrari umane predominant urbane orasele Ur,Uruk, Ninive, Babilon,fiind printre cele mai vechi habitate urbane ale lumii. Campia Indo-Gangetica este renumita printr-o foarte mare densitate marcata de centre urbane de mare interes economic. Campia Nilului prezinta aspecte diferentiate,dar foarte vechi privind civilizatia umana si specificul habitatului rural. Zonele costiere de campie din jurul Marii Mediterane au inscris semnificative concentrari umane. Prelungirile acestora in Romania si Polonia au constituit ‘porti’ in calea populatiilor migratoare care veneau din Campia Euro-Asiatica. Padurile din campie si cele situate la contactul cu dealurile si podisurile au favorizat geneza mai multor state. Favorabilitatea lor esentiala consta in asigurarea conditiilor de viata datorita mediului specific pe care il formeaza. In zonele de campie,elementul de reper in atractia populatiei si in intensitatea procesului de locuire il constituie clima. Conditiile climatice reprezinta forta atractiei sau respingerii populatiei, concentrarii sau dispersiei acesteia,determinand concomitent progresia sau regresia gradului de concentrare demografica teritoriala. La nivel macro-teritorial gasim numeroase exemplificari in cazul celor aproximativ 20 de milioane de kilometrii patrati cat reprezinta suprafata detinuta de deserturi (zone aride din Africa,Peninsula Araba,centrul si Vestul Asiei).La

8

acestea se adauga zonele cu inghet permanent si marile intinderi de taiga. Alaturi de clima,sol,pozitie geografica,in gama resurselor campiilor se inscrie si prezenta resurselor de ape curgatoare,respectiv al raurilor navigabile.In zona de campie, pe malurile acvatice au aparut asezari rurale diferentiate functional, asezari urbane si s-a diferentiat functia indeplinita de mediul natural respectiv (de la functia predominant cerealiera a aparut cea de transport,industrie,de turism.). Bogatia si varietatea resurselor, ca si gradul ridicat de accesibilitate explica concentrarea unui numar mare de locuitori care reprezinta aproximativ 80% din populatia Terrei pe un spatiu destul de restrans. Vaile raurilor (indiferent de marime) si zonele imediate aferente campurilor reprezinta ariile mari de organizare a vetrelor de sat din campie. Campia prezinta forme morfostructurale diferite in functie de urmatoarele elemente : 1. prezenta apelor curgatoare ; 2. pozitia izvoarelor de apa potabila ; 3. adaposturile oferite de habitatul de campie ; 4. semnificatia si convergenta drumurilor (care au constituit factori ai genezei asezarilor targ. Favorabilitatea habitatului de campie se exprima prin densitatea asezarilor rurale care oscileaza intre 2-6,8 sate pe 100 kilometrii patrati. Sunt localitati cu marime demografica mare,cu suprafete mari si cu un potential economic mare. In zona de campie se pot identifica mai multe tipuri morfostructurale :

- satul de vale adunat-structuri rurale influentate de vai si de zone de contact campie-dealuri.Se caracterizeaza printr-o suprafata relativ redusa pe care se concentreaza centrul civic ;restul localitatii orientate tentacular pe axul vailor.

- satul ingramadit-structuri rurale adunate de tip ‘cuib’,ingramadite adaptate zonelor de ‘adapost’.

- satul compus ingramadit si de-a lungul drumului-structuri rurale adunate care au originea ‘drumul’ indeosebi in zonele de contact.

- satul dreptunghiular-structuri adunate influentate de proprietatile de umanizare a zonelor de campie cu agricultura intensiva.

- satul circular-structuri adunate specifice colonizarilor comunitatilor etnice unitare(ucrainieni,rusi,bulgari,populatia bastinasa din Africa).

- satul ‘suveica’-structuri adunate influentate de ‘jocul’ factorilor naturali si social-economici.

Specificul satelor din zonele de campie decurge din urmatoarele elemente : 1. relatia reciproca dintre vatra-mosie ; 2. modalitatile diferite de amenajare a vetrei ;

9

3. sisteme diferite de valorificare a patrimoniului funciar. Asezarile rurale din campie sunt din punct de vedere demografic si morfo-structural favorizate de : - factorul natural ; - elementele sociale ; - factorii economici. Habitatul rural este usor adaptabil amenajarilor de tip urban permitand echipari tehnico-edilitare chiar in actuala trama stradala. B. Habitatul rural in zonele de deal si podis

Asezarile rurale din acest areal au fost favorizate de urmatoarele elemente :

1) caracterul topografic ; 2) complexitetea resurselor ; 3) accesibilitatea.

Functional,aceste spatii beneficiaza,atat de avantajele oferite de contactul cu campia, cat si de cele cu muntele. Ele prezinta similitudini cu spatiul de campie si cel montan,cum sunt resursele de apa si utilizarea agricola. Configuratia spatiilor deluroase nu este foarte favorabila cailor de comunicatie,fapt ce influenteaza localizarea si structura habitarului rural. Resursele oferite de mediul natural al dealurilor si podisurilor sunt complementare, cele mai simple fiind :

1. resursele funciare favorabile pomiculturii si viticulturii ; 2. pasunile si fanetele ; 3. resursele forestiere ; 4. bogatiile subsolului :carbuni,petrol,gaze naturale,sare,minereuri ; 5. vanatul.

Tipurile frecvente de asezari rasfirate sunt,fie sub ‘forma de snur’,specifice arealelor de contact munte-deal sau deal-campie ;sau sub ‘forma de omida’ de-a lungul apelor curgatoare sau drumurilor. Conditiile economice care au generat procesele complexe de adaptare a colectivitatii umane la mediul au impus tipuri morfostructurale auxiliare de asezari foarte variate :de la simple liniare la dublu liniare ;rasfirari pluviareale si compactizari in diferite faze de formare. Podisurile si mai ales cele tabulare (Tibet ;Anatoliei ;Iranului ;Columbiei ; Abisiniei ;Transilvaniei) sunt favorabile habitatului uman.Restrictivitatea podisurilor este data de relief si de conditiile climatice. Zonele marginale care primesc precipitatii mai bogate sunt solicitate de habitatul uman si de praticarea activitatilor agricole, cresterea animalelor fiind activitatea de baza a populatie(Podisul Tibet ;Podisul Anatoliei ;Podisul Iranului).

10

Podisurile din zonele tropicale (Boliviei ;Mexicului ; Guatemalei ;Costa Rica,etc)bine populat,ariile de locuire si tipurile de asezari fiind influentate de culturile de cafea. Podisurile din zonele subtropicale (Podisul Iranului ;Anatoliei ;Messeta Spaniola) sunt valorificate agricol prin pastorit si mai putin prin culturile agricole. Podisurile de mare altitudine genereaza aspecte pregnante de omogenitate rasiala si religioasa(fortareata budismului dinTibet)ca urmare a restrictivitatilor generate de slaba accesibilitate. In Romania zona de deal si podis a constituit de la inceputul Evului Mediu pana la sfarsitul sec.al-XIX-lea un areal caracterizat printr-un avans demografic si economic cu un caracter animalier decat cerealier. Aceasta pozitie favorabila a fost determinata de urmatoarele elemente :

1) cauze de ordin istoric ; 2) instabilitatea politico-sociala din zona de campie ; 3) motivari de natura geologica si geografica ; 4) resurse de lemn ; 5) pasunile si fanetele naturale ; 6) bogatiile subsolului ; 7) adaposturile naturale.

Aceste cauze au constituit elementele care au facut din zonele de deal si podis o arie geografica de maturizare continua si afirmare istorico-sociala a satului autohton liber . In aceasta zona geografica sunt concentrate aproximativ 20% din numarul total al satelor romanesti. Pe fondul general geografic al Subcarpatilor populatia rurala a creat o economie rurala specifica mai complexa pe planul utilizarii agricole,caracterizata prin inbinarea discontinua a suprafetelor valorificate prin pomicultura,viticultura si cresterea animalelor,industria extractiva si industria lemnului. De aici rezulta caracterul dispersat si extensiv al asezarilor rurale si activitatile productive legate de utilizarea terenurilor agricole restranse si foarte faramitate,caracteristici care dau nota dominanta a satului subcarpatic. Aglomerarile rurale din Subcarpati sunt mici si foarte mici,marea majoritate a satelor avand sub 1000 de locuitori. Chiar si Muscelele Argesului,cu un mediu natural care a inlesnit initiativa creatoare a omului pana la nivelul formatiunilor statale feudale :40 de sate au astazi intre 500-1000 de locuitori si 39 de sate au intre 1000-2500 de locuitori. In a-II-a categorie intra localitatile in care se desfasoara activitati legate de exploatarea carbunelui fiind depasite de sate care cumuleaza si alte activitati industriale unde populatia participa la muncile forestiere sau la activitati industriale din orase. Gradul avansat de dispersie si modul dominant al existentei satelor sunt puse

11

in evidenta si de densitatea asezarilor rurale. Fata de media nationala de 6,4 sate pe 100 de kilometri patrati,dealurile inregistreaza densitati de 8,1-12 sate pe 100 de kilometri patrati. Roirile pastorale pe fondul extensiv al economiei animaliere ca si facilitatile economice de care s-au bucurat ‘inmuguririle’ din partea satului-matca de valmasi din care s-au desprins,ar putea constitui o explicatie a acestei pulverizari Analiza localizarii aglomeratiilor rurale arata o predominare a asezarilor insirate pe vai,pe coama sau spinarile reliefului inalt,ca si pe partile domoale ale versantilor unde gospodariile se disperseaza pana la o totala contopire cu mosia transformata intr-o imensa vatra de sat. Acest lucru reflecta modul in care componenta geografica intra in partile concret materiale ale satului,in morfologia acestuia. C. Habitatul rural din arealul montan

Muntele a imprimat un mod de viata cu trasaturi distincte care pastreaza elementele de baza ale autenticitatii vietii populatiilor carora le apartine. Spatiul montan detine aproximativ a-5-a parte din uscatul planetei care este de aproximativ 30 de milioane de kilometri patrati. Aproximativ a zecea parte din populatia Globului,respectiv 600 de milioane,isi are locul de bastina in spatiul montan. Spatiul montan se distinge printr-o mare diversitate geografica si demografica astfel din totalul populatiei montane,doua cincimi se afla in Muntii Anzi,Hymalaia si muntii izolati din Africa.Exista masive montane (Kenia,Virunga-Rwanda) unde densitatea depaseste 400 de locuitori pe 100 de kilometrii patrati. Caracteristica fundamentala a spatiului montan consta in marea biodiversitate generata de conditiile de viata. Diversitatea florei constituie o sursa genetica vitala pentru securitatea alimentara a populatiei prezente si viitoare. In afara de diversitatea naturala care include plante comestibile si medicinale,locuitorii muntilor pastreaza soiuri esentiale de cereale contribuind la mentinerea varietatii genetice si la imbunatatirea rezistentei la boli (in Anzi se cultiva arborele de cacao si circa 200 de specii de cartofi,in provincia muntoasa Yunan se cultiva aproximativ 500 de specii de ierburi medicinale care sunt valorificate la targul anual). Varietatea de specii de animale este remarcabila,intinse teritorii constituindu-se ca refugii(sanctuare) pentru animale din zona se campie,deal sau munte. Muntii Kenya si Tatra sunt insule biologice in mari de mediu transformat antropic. In marele parc national Smoky Montains din SUA cresc peste 1400 de

12

varietati de specii de flori si peste 100 de specii de copaci,mai multe decat in Europa. In acest cadru se desfasoara cele mai variate tipuri morfostructurale de asezari. In aparenta preponderenta este data de tipurile risipite,dar si acestea sunt pe spatii montane reduse,cele mai caracteristice apartinand Alpilor, Pirineilor si Carpatilor. Prin formele lor topografice, prin prezenta depresiunilor si vailor,spatiile montane favorizeaza tipurile morfo structurale compacte sau rasfirate de asezari umane. Elementele specifice care dau nota oecumenizarii spatiului montan pot fi grupate astfel :

1) diversitatea fenomenelor naturale influentate de relief ; 2) capacitatea de adaptare activa a colectivitatilor umane influentate

de functionalitatile spatiale si de conditionarile istorice. 1) Diversitatea fenomenelor naturale genereaza o complexitate ecologica pentru fiecare componenta a reliefului oferind conditii proprii de adaptare economica si sociala.Adaptarea mai mult sau mai putin activa este determinata, in principal se conditiile social-itorice specifice fiecarei unitati montane cuprinse in limitele unei etnii sau unui stat national. Se creaza rapoarte progresive care fundamenteaza ecosistemele om-natura in cadrul caruia teritoriul se inscrie prin functii distincte:

a) economice; b) sociale; c) ecologice.

Anumite unitati montane adapostesc locuri sfinte fara deosebire de aspect, localizare sau dimensiuni,muntele are valente unificatoare cu adanci semnificatii religioase si artistice:Olimp-Europa;muntele din Peninsula Sinai;Kailas din Tibet; Fujisan din Japonia,etc. Datorita tendintei lor de inaccesibilitate si de trai dificil,muntii au oferit adesea,adapost refugiatilor,populatiei indigene si minoritatilor etnice.

13

Tema nr. 2 : CARACTERISTICI ALE HABITATULUI RURAL

PE CONTINENTE

REGIUNILE RURALE EUROPENE

Analiza regiunilor rurale vizeaza un spatiu care,in prezent,este in declin fiind dominat de cel urban.Diversitatea spatiului rural european este data de : peisaje,politica comuna,mutatiileagricole si rurale si tinuturile montane. Peisajele rurale reprezinta o evolutie in timp a teritoriului.Ppeisajul rural spre deosebire de cel agrar,inglobeaza atributele acestuia,inclusiv structurile de habitat,amenajarile turistice,obiectivele istorice si echiparile care asigura legatura dintre habitat si formele productive,dintre acestea si pietele de desfacere.De-a lungul istoriei s-au succedat perioade foarte lungi,cand modificarile mediului natural au fost putine si etape scurte cand a avut loc o transformare rapida si profunda a peisajelor.Astfel,pina spre sfarsitul secolului XVII acestea au avut o evolutie lenta,care s-a incheiat o data cu declansarea civilixatiei industriale care a produs modificari radicale in peisajul rural atit in fizionomia si functionarea habitatului rural,cat si in structura economiei rurale.Astazi se pot distinge urmatoarele tipuri de peisaje rurale : -peisajul de tip ‘bocage’ (al campurilor cultivate inalte),cu habitatul dispersat si parcele bine delimitate,in cea mai mare parte dominand cresterea animalelor.Este caracteristic fatadei atlantice.Masivului Central Francez,Marii Britanii,Irlandei,Spaniei de Nord-Vest , vestului Danemarcei,Suediei si Finlandei. -peisajul de tip’openfield’sau’campagne’(al campurilor deschise),fara limite si cu habitatul bine grupat ;a evoluat considerabil in ultimul secol avand aspectul unui mozaic alcatuit din mari campuri rectangulare pe care se practica monocultura.Acest tip de peisaj are mare raspandire in zonele joase,de campie din Franta ,Germania ,Belgia ,Polonia ,Bulgaria ,Romania s.a. -peisajul viticol este un tip particular de peisaj,caracterizandu-se,in trecut,printr-o productie diversificata,iar astazi prin monocultura. -landele si padurile sunt indispensabile existentei umane intrucat reprezinta rezerve de spatii agricole,avand tatodata si rol ecologic. -peisajul de poldere (specific Olandei)a aparut din necesitatea omului de a indeparta pericolul inundatiilor, astfel incat nici satele si nici culturile sa nu fie afectate. -peisajul mediteranean cu sate de tip concentrat,cu culturi diverse

14

(cereale,vita devie,maslin),la care se adauga cresterea animalelor,transhumanta practicandu-se si in prezent,numai ca transportul animalelor se face cu trenul. REGIUNILE RURALE ASIATICE

Peisajul a evoluat continuu in timp intrucat oamenii au artificializat spatiul prin introducerea activitatilor industriale si de transport.Canalizarile si irigatiile au transformat campiile,nemaifiind posibila acum circulatia libera a animalelor in timpul transhumantei.Maslinul este un simbol al peisajului mediteranean,dar suprematia acestuia este tot mai amenintata de citrice. Prezinta din punct de vedere al fizionomiei un habitat rural foarte diferentiat,in functie de activitatile desfasurate de locuitori. Ponderea tipurilor majore morfo-structurale de sate este diferentiata astfel :

A) Asezarile aglomerate sau adunate

Au cea mai mare raspandire in Turcia,acest tip de sat se numeste ‘ciflik ‘ si este caracterizat printr-o concentrare mare a constructiilor in partea centrala si prin strazi inguste si intortocheate care formeaza o retea stradala de tip ‘ tabla de sah ‘. Acest tip de sat are o mare vechime si este caracteristic vechiului spatiu ocupat de Imperiul Otoman,formele specifice sunt intalnite pe litoralul dintre Bursa-Izmir-Adana si zona stepelor centrale. - In Afganistan asezarile aglomerate sunt dominante,mici,alcatuite din material lutos si piatra si cu forma geometrizata. Asezarile mai mari sunt asezari cu 3-4 ulite care pornesc din piata centrala (grupul de compactitate al caselor este neschimbat in tot intravilanul). -In China habitatul rural nu se diferentiaza foarte mult ;satele sunt formate de regula din cateva sute de gospodarii. Materialul de constructie este diferit, in functie de zona climatica si vegetala. Exista doua tipuri majore de sate :

1. cijuan format din locuitori inruditi ; 2. sian :sunt asezari concentrate de dimensiuni medii si mari cu functii

administrative si comerciale. Satele compacte sunt specifice zonelor depresionare,zonelor de contact ale campiei cu muntele si campiilor irigate. Asezarile rurale situate in apropierea oraselor au un potential demoeconomic ridicat. In bazinul fluviilor Huang-He, Jian-Tz sute de sate au fost stramutate in mari asezari de tip urban ca urmare a constructiilor hidroenergetice. - In India exista o diversitate a satelor determinata,atat de factori naturali,cat si de elemente economico-sociale(religia).

15

Satele mici caracterizeaza NV-ul tarii si Podisul Decan ;numara 15-25 de case si urca pana la 2000 m. inaltime. Satele din NE sunt realizate din piatra,lemn si lut. Satele din S sunt alcatuite din case de piatra in regiunile deluroase;din lemn in Regiunea Malabar; din paie in Regiunea Godavari Satele liniare sunt caracteristice zonelor de cultura a orezului sau sunt amplasate de-a lungul cailor de comunicatie si a unor ape curgatoare. Satele din zonele de campie sunt polinucleare fiiind formate din mai multe catune. - In Bangladesh, zona de delta Gange-Brahmaputra satele aglomerate (adunate) au dimensiuni reduse, pana la maxim 30 de case. Casele sunt realizate din lut si acoperite, predominant cu masa vegetala. Spre periferie satul aglomerat isi pierde din calitate, in sensul dispersiei caselor pe strazile principale. - In Sri Lanka, in Idochina satul aglomerat are o pondere redusa, dominant fiind cel dispersat de dimensiuni demoeconomice reduse. - Satele din Vietnam si Cambodgia si intr-o mica masura din Laos au ca specific anumite forme de socializare a agriculturii reflectate in organizarea ‘’centrului civic’’ al satelor. - In Mongolia gradul de concentrare a populatiei in asezarile rurale este semnificativ. Satele au densitati ridicate in zona pasunilor ; sunt sate mici in care populatia este relativ recent sedentarizata. Locuintele de tip ‘’iurta’’dau nota dominanta a asezarilor crescatorilor de animale. Asezarile aglomerate propriu-zise cu numar de locutori de pana la 1500-2000 se gasesc in apropierea capitalei. - In spatiul asiatic, ex-sovietic,asezarile de tip adunat se gasesc, fie in zona de exploatare a unor resurse miniere, forestiere,sau amenalari hidroenergetic,fie in cele de crestere intensiva a animalelor. Satele din zona taigalei au un indice de concentrare al cladirilor foarte ridicat, iar casele sunt realizate aproape, integral din lemn(izba). In zona stepelor, dimensiunea demografica a satelor aglomerate este medie, iar profilul functional este agropastoral. - In Japonia nivelul ridicat al dezvoltarii economice se reflecta si in fizionomia si functionalitatea habitatului rural.Satul aglomerat este dominant,depaseste 2500 de locuitori si se apropie prin caracteristici de mediul urban, cele situate in apropierea marilor orase avand, in principal, functie de dormitor. In functie de dimensiunea demografica si de functia administrativa asezarile se impart in patru categorii : 1. buraki (sat fara unitati administrative, catun) ; 2. son si mura (sat in care exista unitati administrative tip scoala,spital,etc) ; 3. matti (sat cu functii administrative clare – primaria).

16

4. si (sat cu aspect urban) In insula Hokaido ponderea asezarilor aglomerate este foarte redusa datorita restrictivitatii reliefului. Din punct de vedere functional satele japoneze sunt de mai multe tipuri : a) sate agro-industriale ; b) sate agricole propriu-zise specializate in cresterea animalelor si cultura plantelor c) sate piscicole : pescuit siprelucrarea pestelui,productie de stridii,perle,etc. d) sate agro-pastorale : in Insula Hokaido ; e) sate turistice ; f) sate mixte (cu functii complexe). B) Asezari dispersate sau rasfirate Caracterizeaza regiunile deluroase si colinare existind diferentieri in privinta indicelui de dispersie de la o regiune la alta. Satele din zona muntilor Himalaya, Cacaz sau din Estul Asiei au un indice ridicat de dispersie intre altitudini cuprinse intre 600-1200m. Dimensiunea demografica a acestui tip morfo-structural este diferita inregistrandu-se valori ridicate in arealul Sino-tibetan. In zona Muntilor Anatoliei dispersia asezarilor este mai redusa,in general, satele fiind localizate de-a lungul vailor. C) Asezari risipite Caracterizeaza spatiul montan inalt.Valorificarea turistica a unor masive montane,ca si darea in exploatare a unor complexe hidro-energetice au contribuit la extinderea acestui tip de habitat rural.

REGIUNILE RURALE DIN AFRICA

Diferentierea morfostructurala, demografica si functionala este determinata de varietatea conditiilor fizico-geografice, densitatea populatiei si potentialul economic diferit. In notiunea de sat se are in vedere valoarea administrativa a unei asezari, termenul de sat fiind utilizat pentru teritorii care cuprind mai multe catune si

17

colonii de ’sate’( in Sudul Marocului, Algeriei, Libiei, in Tunisia si Sudul Egiptului) ansamblul de 10 case se numeste ‘colonie de sat’. Diferentierea tipologica a satelor este determinata de activitatea pe care a desfasurat-o populatia ,astfel, cultivarea plantelor contribuie la organizarea unui habitat adunat,iar cresterea animalelor la areale dispersate. Asezarile dispersate au cea mai mare frecventa in Africa de Nord.

In zona Muntilor Atlas si in lungul Nilului, satele poarta denumirea de‘tukul’. Sunt asezari circulare cu case relativ mici ;toate ulitele ducand in centru In Algeria ,in zonele viticole locuintele sunt asezate in trepte, pe versant In Africa de Sud contrastele din habitatul rural sunt determinate de intinsele arii desertice,de prezenta Muntilor Scorpiei si Capului,ca si de fostele domenii coloniale. Exp. In Angola exista sate concentrate si liniare in zona padurilor tropicale si de-a lungul raurilor (populatia se ocupa cu exploatarea lemnului ;in unele sate exista santiere forestiere) ;iar dimensiunea demografica este relativ mare. In Republica Africa de Sud exista asezari aglomerate specializate in cultura tutunului si a pomilor fructiferi. Deasemenea, fostele colonii miniere s-au transformat in marea majoritate in sate aglomerate destul de mari. Asezarile dispersate sunt specifice crescatorilor de animale (Zimbabwe) in Sud-Vestul Republicii Africa de Sud asezarea caracteristica este ‘kraalul’ specific populatiei bantu. In Africa Centrala sunt asezari foarte mici cu potential demo-economic nesemnificativ, asezarea dispersata reprezinta tipul cel mai raspandit.Locuintele populatiei autohtone bantu sunt in forma circulara acoperite cu material vegetal, iar locuintele sunt distribuite in semicerc pe doua siruri cu pozitii intercalate. Acoperisul este conic sau sub forma de cupola. In zona de exploatare a unor resurse naturale vechile colonii miniere au generat asezarii liniare sau poligonale numite ‘compounds’ caracterizate prin grad ridicat de indesire in partea centrala si o oarecare dispersie spre periferie. In Nigeria ,in Sud satul are un specific aparte care consta in existenta unor locuinte mari dreptunghiulare,centrul asezarii fiind marcat de prezenta unor bazine de apa.

REGIUNILE RURALE DIN AMERICA

Este rezultatul interferentei dintre vechile asezari autohtone si cele ale

18

imigrantilor europeni si asiatici (mai putin a negrilor). Vechile asezari ale bastinasilor au fost obligate sa isi reduca zona de raspandire,fiind presate din doua directii : dinspre Pacific si dinspre Atlantic. Acest fapt a dus la o noua localizare pe axa montana si in padurile Amazoniei. Prin procesul de colonizare unele asezari au disparut (de exemplu cele din Patagonia),iar altele si-au continuat existenta,asa cum sunt cele din Bolivia, Peru si Brazilia Centrala. Introducerea monoculturii de trestie de zahar,cafea si bumbac a dus la aparitia unor exploatatii de tip ‘hacienda’,pe care au aparut asezari mici cu caracter dispersat. Populatia autohtona a continuat sa locuiasca, fie in micile asezari localizate de-a lungul vailor sau pe promontorii,sau in asezari noi deasemenea mici amplasate pe axele de migratie. Dupa formarea S.U.A. habitatul rural a inregistrat un nou sens al evolutiei sale in raport cu cerintele economice ale regiunii si cu specificul populatiei imigrante.Astfel au aparut asezari care se deosebesc intre ele prin specificul constructiei. 1. asezari de tip anglo-saxon-scandinav localizate in Sud-Estul Canadei si Nord-Estul S.U.A. 2. asezari de tip germano-olandez (predominant sate liniare) specifice zonei de Nord-Est a S.U.A. 3. asezari de tip francez (‘pagus’) care caracterizeaza satele Louisiana (SUA) si provincia Qebec din Canada. 4. asezarile cu specific chinezesc si japonez in California. Din vechile populatii indigene se mai pastreaza : - eschimosii care populeaza extremitatea nordica a continentului avand locuinte mobile,numite ‘cort ’ sau ‘cium’ si locuinte stabile numite ‘iglu’ ; - irokezii si algonkinii populeaza teritoriile forestiere din Vestul muntilor Stancosi ; In S.U.A.asezarile rurale sunt de tip ferma, in care structura este geometrizata, dimensiunea teritoriala si demografica variabila,iar fizionomia si functiile sunt foarte apropiate de cele urbane.Aceste trasaturi caracteristerizeaza si habitatul rural din Canada. In America Centrala si de Sud pe langa trasaturile mentionate se inregistreaza o varietate semnificativa a asezarilor,cu trasaturi mai deosebite inscriindu-se satele pescaresti si cele de tip ‘exploatatie agricola’.

REGIUNILE RURALE DIN AUSTRALIA SI OCEANIA Habitatul rural din Oceania – In Oceania satele se deosebesc intre ele de la o insula la alta inregistrandu-se o varietate de sate incepand de la cele primitive,la

19

cele moderne si de la cele profund traditionale, la cele cu evidente trasaturi contemporane. In Insulele Tahiti predomina satele mici alcatuite din cateva constructii in care locuiesc, fie membrii unei familii,fie cateva familii. Intregul ansamblu al celor cinci constructii este inconjurat de foarte multe flori. In zonele in care vegetatia nu este atat de bine dezvoltata (luxurianta) satele sunt mici,in general concentrate,iar locuintele sunt realizate,fie din lut,fie din piatra. De exemplu in Arhipelagul Gambrier ,fosta colonie franceza,casele sunt construite din piatra, au acoperisul inclinat realizat din tabla ondulata.Aspectul gospodariilor,relativul grad de confort si modul de utilizare a terenurilor prezinta influente accentuate ale colonistilor francezi. In Australia si Noua Zeelanda pe langa foarte putinele asezari ale aborigenilor exista asezari rurale ce pot fi impartite in trei categorii :

a) asezarile marilor fermieri si arendasi : asezari de forma geometrica cu dotari corespunzatoare celor urbane ;

b) asezarile micilor fermieri care neavand spatii agricole prea mari migreaza pentru activitati agricole. Sunt asezari de tip ferma,dar mai mici cu dotari mult mai modeste si cu o morfologie agricola mai putin exprimata decat in categoria anterioara ;

20

Tema numarul 3: ASEZARILE URBANE

I. Orasul-concept geografic Aristotel definea orasul astfel : ‘‘un oras trebuie sa fie construit pentru a oferii locuitorilor sai securitatea si fericirea’’. Friederich Ratzel :’’Orasul reprezinta o densitate durabila de locuinte umane si oameni care ocupa un spatiu considerabil si se afla la intretaierea unor mari cai de comunicatie’’. Vintila Mihailescu :’’Orasul trebuie conceput nu numai ca o ingramadire de case si oameni cu o anumita fizionomie,cu o viata economica si sociala limitata la un cadru restrans ci mai ales ca un organism complex cu functiuni mult mai largi,a caror arie de manifestare trece mult de cea a orasului cladit ‘’. Vasile Cucu :’’orasul este un organism teritorial bine populat cu un grad inalt de concentrare,organizare si productie sociala,culturala, format in anumite conditii de spatiu si timp ‘‘. Orasul poate fi definit ca o formatiune spatiala, economica si sociala ce conlucreaza cu o multitudine de factori, cu care se afla in stransa interdependenta si reciprocitate,organism care angajeaza spatii intinse,un rol aparte revenind factorilor de polarizare sau de gravitatie economica prin productie si consum. II. Elemente prioritare in definirea oraselor 1. Pozitia geografica a localitatii si potentialul teritoriului respectiv :-coordonate matematice si geografice. 2. Dimensiunea demografica : - numarul populatiei ; - densitatea populatiei ; - densitatea constructiilor in vatra ; - cresterea numerica a populatiei ; - mobilitatea populatiei ; - tendintele in evolutia elementelor demografice. 3. Structura profesionala a populatiei : - marimea si structura populatiei active ; - structura populatiei active ocupate pe cele 3 sectoare de activitate ; - tipul organizarii dupa structura populatiei active.

21

4. Echiparea urbanistica : - dotari social,culturale,sanitare ; - infrastructura de transport ; - comunicatiile urbane ; - dotari pentru asigurarea populatiei cu bunuri din domeniul alimentatiei, serviciilor, etc.

5. Structura urbanistica : - elemente de situare :- configuratia reliefului ; - la prezenta unor ape curgatoare ; - la existenta unor formatiuni vegetale care tine de vegetatia naturala a zonei. - densitatea constructiilor in limitele perimetrului construit ; - prezenta unui nucleu rural evoluat ; - fizionomia constructiilor in vatra ; - dispersia constructiilor in vatra ; - configuratia retelei stradale ; - gradul de dotari edilitar-gospodaresti. 6. Functiile economice si sociale : - gradul de diversificare a activitatilor economico-sociale ; - tipuri de economiii ; - amplasarea in teritoriu a unitatilor productive ; - valoarea productiei industriale,agricole,etc. - functiile locale. 7. Autodeservirea locala : - existenta zonei preorasenesti apropiate si relatia acesteia cu orasul, (asigurarea pietei cu legume si fructe) ; - dimensiunea zonei periurbane indepartate –zona agricola care asigura volumul si structura produselor alimentare ; - raportul dintre populatie-productie si consum. 8. Orasul in cadrul zonei inconjuratoare si a retelei urbane nationale si internationale :

- centrul de polarizare ; - raportul oras-teritoriu-grad de dependenta al orasului in teritoriu ; - influenta oraselor –suburbanizare. III. Factorii formarii si dezvoltarii oraselor

22

Ca formatiune de organizare teritorial-sociala,orasul este rezultatul direct al dezvoltarii fortelor de productie ;originea sa fiind legata de conditiile social economice ale epocii care-l genereaza in corelatie cu mediul inconjurator. Documentele istorice arata ca formatiuni cvasiurbane au existat in urma cu 9500 de ani.Concentrarea mai mare in teritoriu a oraselor este insa de data mult mai recenta. Orasele din Antichitate erau rare si cu o populatie de cateva mii.Evolutia spectaculoasa a populatiei urbane incepe odata cu revolutia industriala (sec.IX) cand industria si transporturile iau o amploare deosebita. Incep sa apara orase milionare care astazi depasesc 350. Multe orase sunt centre polarizatoare a unor regiuni cu suprafete variabile corespunzatoare functionalitatii economice a lor. Unele orase beneficiaza de pozitii de convergenta a drumurilor comerciale : Boston,Chicago,New York,Tg Jiu, Brasov,Tg Frumos,Lugoj,etc. Modernizarea constanta a transporturilor a generat noi arii rezidentiale reprezentate prin suburbii. Au aparut, astfel,noi structuri relationale si nationale intre vatra orasului si periferie. Au aparut formatiuni urbane dependente, de tipul oraselor-satelit, cum sunt : conurbatia urbana, metropola,etc. In ceea ce priveste aparitia,formarea si dezvoltarea oraselor au fost emise o serie de ipoteze,astfel Carol, Bucher, Ludwing. Georg, Maner au pledat pentru ‘teoria apararii’ sustinand ca orasele din sclavagism si feudalism au aparut din necesitatea de aparare. Georg von Belov,Carol Hegel si Otto Hirke invoca necesitatea organizarii politico-juridice ca premisa a formarii oraselor. Thomas Wright pune aparitia oraselor pe decizia unei puteri politice. Wolf Schneider considera ca fertilitatea unor zone agricole,potentialul productiv al terenului si surplusul de produse au impulsionat schimburile comerciale si implicit au contribuit la aparitia oraselor. Unii cercetatori consideraca numarul si densitatea mare a populatiei a determinat aparitia si dezvoltarea asezarilor urbane.Altii considera ca gradul de dezvoltare a fortelor de productie trebuie avut in vedere in aparitia si evolutia oraselor. Evolutiile specifice oranduirilor sociale atesta faptul ca orasul trebuie privit ca o categorie istorica conditionat in primul rand de structura economica a societatii. Structurile urbanistice,tipurile si dimensiunile oraselor,ca si repartitia lor teritoriala difera in cadrul oranduirilor sociale care s-au succedat si sunt dependente de gradul de dezvoltare al fortelor de productie si de caracterul relatiilor de productie. Asupra formarii si dezvoltarii oraselor s-au exercitat trei mari categorii de

23

influente : 1. influente naturale :sunt reflectate de localizarea si structura oraselor ; 2. influente sociale :sunt de ordin religio,de organizari specifice feudalismului si primei parti a capitalismului ; 3. influente voluntare :vizeaza influentele individuale sau autoritare care au contribuit la aparitia oraselor. IV. Peisaje si sit-uri urbane Marea diversitate de peisaje urbane este rezultatul structurilor interne generate de modificarile survenite de-a lungul istoriei ;la acestea a contribuit o multitudine de situatii concrete legate in primul rand de necesitatea de aparare, de organizare functionala de conservare a traditiilor precum si de optiunile specialistilor si comunitatilor rezidentiale. Centrele istorice ale oraselor constituie veritabile fotografii ale dezvoltarii oraselor,ale structurilor interne,si ale manifestarii sit-urilor lor actuale. Exista mai multe feluri de sit-uri pe fondul carora s-au dezvoltat orasele :

a) sit-ul geometric : se caracterizeaza printr-o forma regulata cu o retea stradala rectangulara :Beijing ;New York ;Buenos Aires.

b) de tip ‘Kremlin’ : principala caracteristica a retelei stradale o constituie forma radiar concentrica a sa,respectiv existenta unui centru din care pornesc mai multe magistrale spre periferie.Acestea se intretaiecu cele axate pe vechile drumuri ce vin dinspre liniile vechilor fortificatii :Moscova.

c) de tip ‘Fort’ : sunt vechi fortarete construite de colonisti in Africa si Asia care au stat la baza structurii ulterioare a orasului Manila ;

d) sit de tip ‘dublet’ : Budapesta,New Delhi, Lipova, Bamaco (capitala statului Mali) ;

e) sit de tip ‘acropole’ :sunt specifice marilor centre ale civilizatiilor europene :Atena, Roma ;

f) de tip ‘nuclee de convergenta’ :nucleele de convergenta sustinute de structuri naturale distincte in asociere cu drumurile comerciale sau pozitiile strategice stau la baza marilor orase europene: Paris ;Londra ;San- Marino ;Liege ;Munchen ;

g) de tip ‘monocentric’ :au un singur nucleu in jurul caruia s-a extins vatra (de exemplu –Milano) ;

h) de tip ‘polinuclear ‘ :in structura sit-ului apar cel putin doua nuclee in jurul carora prin suprapunere s-a extins vatra :Timisoara ;

i) de tip ‘planing’ :caracterizeaza orasele noi :Brasilia,Camberra,etc.

24

Tema numarul 4

Originea �i evolu�ia a�ez�rilor urbane

Apari�ia ora�elor pe scena istoriei a fost o consecin�� fireasc� a evolu�iei civiliza�iei umane.

Ini�ial ora�ul a fost creat pentru a îndeplini un rol comercial, de schimb pentru produse, �i un rol militar ( de asigurare a securit��ii).

Primele civiliza�ii urbane din lume au ap�rut în Asia, în regiuni cu agricultur� avansat�, bazat� pe iriga�ii.

Cel mai vechi ora� din lume, Ierihon, a ap�rut acum 7 000 de ani pe teritoriul actual al iordaniei.

Între mileniile V �i II î.H. s-au dezvoltat ora�e înfloritoare în Mesopotamia (Ur, Uruk, Babilon) , pe Valea Indusului (Mohenjo-Daro), pe Valea Gangelui, în nordul Chinei, în Fenicia (Tyr, Sidon).

Încep�nd cu mileniul III î.H. se dezvolt� ora�e �i în nordul Africii, pe Valea Nilului (Memphis) �i la ��rmul M�rii Mediterane (Cartagina).

În Europa, civiliza�ia minoic� a creat primele centre urbane în mileniul II î.H. (Cnossos în Insula Creta). Ulterior, în Grecia antic�, apar ora�e-state numite polisuri (Micene, Corint, Atena). Vechii greci înfiin�eaz� �i numeroase colonii în Asia Mic� (Efes, Milet) �i pe ��rmul M�rii Negre – sec. VII-VI î.H. (Histria, Tomis, Callatis).

În epoca roman� ora�ele au cunoscut progrese evidente având str�zi pavate, canalizare �i alimentare cu ap�, b�i publice, pie�e centrale-forum. Romanii au dus o politic� de urbanizare a Daciei, înfiin�ând colonii �i municipii (Apulum, Napoca, Potaissa, Drobeta).

Înteresant este �i faptul c� multe ora�e europene au fost construite pe ruinele celor romane (Londra, Paris, Viena, Torino).

În Evul Mediu multe ora�e au dec�zut. Ele au fost fortificate cu ziduri �i �an�uri de ap�rare. Multe a�ez�ri erau târguri, cu func�ii comerciale, me�te�ug�re�ti �i administrative.

În epoca Rena�terii, când se dezvolt� burghezia, ora�ele au cunoscut o perioad� de înflorire (Floren�a, Vene�ia, Roma).

În epoca modern� �i contemporan�, pe lâng� ora�ele europene �i asiatice, au ap�rut �i s-au dezvoltat intens ora�ele înfiin�ate de coloni�ti în cele dou� Americi (New York, Quebec, Bogota). Revolu�ia industrial� a fost înso�it� de o transformare urban� major�. Ora�ele se înmul�esc în bazinele carbonifere, de-a lungul c�ilor ferate �i al c�ilor navigabile.

25

Între anii 1800 �i 1990 popula�ia Globului a crescut de aproape 6 ori, în timp ce popula�ia urban� s-a multiplicat de peste 120 de ori.

Clasificarea ora�elor

a) Dup� pozi�ia geografic�:

- litorale de munte

de deal �i podi� - interioare de câmpie

la contactul principalelor forme de relief

de-a lungul arterelor hidrografice b) dup� m�rime demografic�:

- foarte mici (sub 20 000 loc.) - mici (20 000-50 000 loc) - mijlocii (50 000-100 000 loc) - mari (100 000- 1 mil. loc.) - foarte mari (peste 1 mil. loc.)

c) dup� morfostructur�: Dup� acest criteriu -, în care sunt luate în aten�ie elemente ca form�, tram�

stradal� (textura), structura, - se deosebesc mai multe tipuri de ora�e: ora� liniar,

ora� polinuclear, ora� rectangular, ora� câmplunguri �.a. Ora� liniar (ora�-strad�) are o form� alungit� dezvoltat� de-a lungul unei axe principale, care urm�re�te configura�ia unei c�i de comunica�ie principale. Unele ora�e au avut în evolu�ia lor o asemenea morfostructur�: ex. Madrid, Turda etc. Ora�ul polinuclear este caracterizat prin prezen�a, în vatra sa, a mai multor nuclee bine individualizate din care a evoluat ora�ul, fie ca urmare a istoriei sale, fie prin procesul de migra�ie. Un asemenea tip de ora� este influen�at �i de condi�iile morfologice. Ex. Timi�oara, Bucure�ti, Budapesta, Chicago. Ora� radiar – concentric în care re�eaua stradal� este format� din str�zi radiare, care se intersecteaz� cu str�zile în form� inelar�. Acest tip de ora� apar�ine genera�iei medievale, în care str�zile circulare s-au dezvoltat pe conturul fostelor ziduri de ap�rare, iar cele radiare pe traseul drumurilor de acces în ora�, prin care se face leg�tura cu zona înconjur�toare. Ex. Moscova, Paris, Sibiu. Ora�ul rectangular (sau geometric, tabl� de sah) cunoscut ca ora� de tip american, se caracterizeaz� prin întret�ierea str�zilor în unghi drept, prin aceea c� str�zile sunt paralele �i perpendiculare între ele. Vatra ora�ului este parcelat�

26

în terenuri de form� geometric�. Prezint� dezavantaj sub aspectul circula�iei; deoarece lunge�te distan�ele, are numeroase intersec�ii. Ex. Alexandria (România), San Francisco. New York. Ora�ul de tip câmplunguri, morfostructural, se caracterizeaz� prin existen�a unei str�zi principale care este dominat� de centrul civic. Casele au spa�ii cu gr�dini. Ora�ul este întâlnit în depresiunile alungite �i p�streaz� tr�s�turi ale satului, prin r�sfirarea caselor �i prezen�a gr�dinilor. Ex. Câmpulung Moldovenesc, Câmpulung Muscel.

d) dup� fizionomie:

- de tip european - de tip nord-american - de tip asiatic - caracteristice ��rilor în curs de dezvoltare

e) dup� func�ii: Ora�ele cu func�ii complexe sunt acelea care au în structura lor toate func�iile. În aceast� grup� se încadreaz� marile capitale ale lumii. Ex.: Paris, Moscova, Tokyo, Londra etc. Func�ia industrial� s-a format odat� cu dezvoltarea industriei �i concentrarea acesteia în ora�e, în urma dec�derii activit��ilor me�te�ug�re�ti. Func�ia industrial� este una din cele mai stabile func�ii urbane din perioada contemporan�, prin care se stabilesc leg�turi cu celelalte func�ii ale ora�elor, dar asigur� leg�turile cu zonele din care î�i procur� materiile prime sau în care î�i distribuie produc�ia. Func�ia industrial� – prin construc�iile industriale, amenaj�rile specifice – se impune în peisaj �i totodat� are un impact mare asupra mediului înconjur�tor. Func�ia industrial� este îndeplinit� de ora�, prin unit��ile sale industriale. Industria ora�elor este legat� de nevoia de cadre specializate în domeniile industriale, ceea ce impune ca în cadrul unor mari ora�e industriale s� se dezvolte înv���mântul mediu sau universitar – care s� preg�teasc� for�a de munc�. Ex.: Bra�ov – preg�te�te speciali�ti în autocamioane, tractoare; Ploie�ti – preg�te�te speciali�ti în industria petrolului; Petro�ani – preg�te�te speciali�ti în minerit. Func�ia industrial� a fost generat� �i de necesitatea provizion�rii popula�iei cu m�rfuri, ceea ce a f�cut ca unele ora�e industriale s� derive din foste centre comerciale (Ex. ora�e din: Europa, Japonia). Dezvoltarea func�iilor industriale a fost favorizat� de prezen�a unor surse energetice, de existen�a unor resurse ale subsolului, de existen�a mâinii de lucru calificate, precum �i de politicile de industrializare �i dezvoltare regional�, aplicate în fostele ��ri comuniste, dar �i în cele occidentale (Ex.: Clermont – Ferrand, cel mai mare centru al cauciucului din

27

Fran�a �i din Vestul Europei). Func�ia comercial� cea mai veche func�ie urban�, având în vedere c� ora�ul a fost totdeauna centru de schimb, este prezent� �i ast�zi în toate ora�ele. Al�turi de func�ia me�te�ug�reasc�, în ora�ele medievale, a avut rol important în evolu�ia lor. Ast�zi, aceast� func�ie se distinge bine în urm�toarele cazuri: ora�e

cu târguri locale, în special cele din zonele agricole; în ora�ele coloniale, în care se dezvolt� factoriile comerciale (agen�iilor comerciale)23 dezvoltate de europeni în colonii, pentru organizarea de schimburi de produse cu popula�ia autohton� (Ex.: francezii au organizat asemenea agen�ii în America de Nord, pentru comer�ul cu bl�nuri); ora�e ale marilor târguri interna�ionale, ca puncte de întâlnire a produc�torilor �i comercian�ilor, în vederea dezvolt�rii rela�iilor de schimb. Ex.: Leipzig, Brno, Plovdiv, Nijnii Novgorod. Func�ia de transporturi este dezvoltat� în strâns� corela�ie cu cea industrial�, dar �i cu nevoile curente urbane (aprovizionarea popula�iei, transportul for�ei de munc�). Pozi�ia geografic� are rol important în dezvoltarea acestei func�ii, fiind mai mare decât în cazul celei industriale. Unele facilit��i naturale – existen�a fluviilor, m�rilor, oceanelor pentru porturi, a unor terenuri plane (pentru aeroporturi) precum �i a unor condi�ii economice –convergen�a de c�i de comunica�ie – au contribuit la dezvoltarea acestei func�ii (noduri feroviare, rutiere, porturi, aeroporturi). Func�ia cultural-educa�ional� �i de cercetare este caracteristic� ora�elor universitare, în care exist� institu�ii specializate în domeniu. Ex. de centre universitare: Coimbra, Salamanca, Oxford, Cambridge, Berkeley (San Francisco), New Haven, Bucure�ti, Ia�i, Cluj-Napoca etc. Func�ia strategico-militar�, cu rol important în evul mediu �i secolul XIX-lea, ast�zi nu mai este un factor urbigen. Marile ora�e ale lumii p�streaz� aceast� func�ie, totu�i este mai pronun�at� în unele ora�e porturi (baze militare). Ex.: Toulon, Irkuts, Gibraltar, Vladivostok, etc. Func�ia administrativ-politic�, veche, ca �i cea comercial�, este caracteristic� ora�elor care îndeplinesc func�ia de capital� (de �ar�, regiune, jude� etc.). Aceste ora�e î�i dezvolt� func�ia administrativ-politic� al�turi de celelalte func�ii urbane. cu func�ii de servicii. Func�ia turistico-balnear� este caracteristic� pentru ora�ele sta�iuni montane �i balneare. Ex.: Predeal, Vatra Dornei, Atlantic City (sta�iune balnear� a newyorkezilor). Func�ia de cult, bine dezvoltat� în evul mediu, a devenit secundar� în ora�ele contemporane. Are importan�� în centrele de pelerinaj: Mecca, Allahabad,

28

SantiSago de Compostela etc.

Repartitia pe Glob a oraselor mari si foarte mari

Dupa datele ONU, numarul oraselor mari si foarte mari a crescut de la 1334

in 1960 la 4017 in 2005, dintre acestea 288 avand peste 1 milion locuitori. Dupa modul de dispunere se disting trei mari grupari teritoriale de orase

mari si foarte mari: Asia Musonica, Europa si nord-estul Americii de Nord. 1. Asia Musonica Cel mai mare numar de orase apartinand categoriei discutate sunt localizate

in Asia Musonica, mai exact Asia de Sud-Est si Subcontinentul Indian, peninsula Coreea s.a.

In statele in curs de dezvoltare din asia Musonica marea majoritate a oraselor mari si foarte mari s-au dezvoltat recent, incepand cu secolul al XIX-lea, fiind la origine porturi comerciale.

Exemple: Bankok (7,8 mil. loc.), Mumbai (19,4 mil. loc.), Calcutta (15,3 mil. loc.), Karachi (13,8 mil. loc.), Manila (14,5 mil. loc.).

O caracteristica este aceea ca in aceasta regiune este redus numarul de orase aparute ca urmare a activitatilor industriale (cazul orasului Kanpur, India, 3,1 mil. loc), in interiorul continentului orasele mari fiind putine, acestea avand in general o istorie bogata, avand functii administrative inca din vechime- orase resedinta (Seul-22,05 mil. loc., Lahore-6,5 mil. loc.).

In China orasele mari s-au nascut in primul rand datorita functiei politico-administrative, ele fiind in trecut sau in prezent capitale: Beijing- 10,7 mil. loc, Nanjing-3,3 mil. loc.

Bine dezvoltate sunt si cele mai importante orase ale provinciilor: Chongquing-7,8 mil. loc, metropola Sichuanului, Wuhan-4,9 mil. loc., Taipei- 6,9 mil. loc. capitala Taiwanului.

In aceeasi categorie demografica intra si orasele portuare, dezvoltate in mare parte in epoca dependentei semicoloniale: Shanghai-13,4 mil. loc., Hongkong-7,3 mil. loc, Guangzhou, denumit anterior Canton- 5 mil. loc., Dalian-3 mil. loc., anterior controlat de Rusia, Japonia, Tianjin-6 mil. loc. si Quingdao-2,9 mil. loc. concesiuni germane.

Orasele Manciuriei au avut o dezvoltare continua datorita industriei-Shenyang-4,5 mil. loc., Harbin- 4,6 mil. loc, Anshan, etc.

In Japonia procesul de urbanizare a evoluat in stransa legatura cu procesul de industrializare. Exemplificam in acest sens Tokyo-34 mil. loc., acesta fiind nucleul politic si industrial al tarii, cea mai mare concentrare urbana a planetei.

29

Este urmat de interurbatia Hashin-16,7 mil. loc. si de aglomeratia Nagoya- 8 mil. loc. Se adauga aici si conurbatiile Kitakiushu, Fukuoka, pozitia litorala fiind cea care a determinat dezvoltarea.

2. Europa

Orasele mari sunt rezultatul imbinarii unor functii complexe, cea politica- capitale astazi sau in trecut, administrativa, metropole ale unor foste imperii coloniale intra sau extraeuropene, industriala, comerciala-noduri portuare, maritime sau fluvio-maritime.

Se remarca Londra-12 mil. loc., Paris-9,8 mil. loc., Moskova- 13,6 mil. loc., Sankt Petersburg-4,7 mil. loc., Kiev- 2,6 mil. loc., Berlin-4,2 mil. loc, interurbatia Atena-Pireu-3,5 mil. loc., Brukelles-1,8 mil. loc., Viena-1,9 mil. loc., Lisabona-2,9 mil. loc., Stockolm-1,7 mil. loc., Copenhaga-1,4 mil. loc., Varsovia- 2,4 mil. loc., Praga- 1,2 mil. loc., Budapesta-2,4 mil. loc, etc.

Sunt relativ putine capitalele a caror dezvoltare a fost determinata de pozitia centrala, acestera avand o functie portuara slaba sau chiar absenta: Roma-3,3 mil. loc., Bucuresti- cca. 2 mil. loc, Madrid-5 mil. loc.

Specifica Europei este si dezvoltarea metropolelor regionale, mai ales in statele mari ce au o structura federala: Milano-3,8 mil. loc., Munchen-1,9 mil. loc, Salonic, Edinburgh.

Orasele industriale sunt grupate in principalele bazine carbonifere: Manchester-2,5 mil. loc, Birmingham-2,6 mil. loc, Leeds-2,1 mil. loc., Torino-1,5 mil. loc., orasele din bazinul Rhur, etc.

Orasele portuare sunt mai slab reprezentate decat in Asia Musonica: Barcelona, Hamburg, Glasgow, Rotterdam, Odessa, Istanbul, Genova, etc.

3. Nord-estul S.U.A. si sud-estul Canadei La dezvoltarea celor mai multe orase nord-americane functia politico-

administrativa a contribuit intr-o mica masura, rolul principal fiind jucat de activitatile industriale si comerciale.

Orasele au valorificat factorii de favorabilitate cu privire la pozitia geografica, dezvoltand transportul pe apa, fie in lungul litoralului Oceanului Atlantic (New York-Philadelphia-Boston), fie prin bazinul fluviului Sf.Laurentiu si pe tarmul Marilor Lacuri (Montreal-Chicago- Detriot-Toronto).

30

Forme teritoriale urbane Orasul initial reprezinta un oras propriu-zis, cu limite administrative foarte clar conturate; se refera in general la orasele mici si foarte mici. Aglomeratia urbana este o forma mai extinsa a orasului, reprezentand o arie urbanizata constituita dintr-un oras cu peste 50 000 locuitori si o zona suburbana, cu o raza de pana la 50-60 km fata de centrul principal. Are relatii de natura economica si de aporovizionare cu localitatile apropiate. Gruparea urbana este o forma teritoriala constituita din orase aparute independent, la distante mici unul fata de celalalt, avand relatii intense intre ele. Ex.: Constanta-Medgidia, Gdansk-Gdynia, Rijeka-Opatja, Izmir- Manisa. Microregiunea urbana se refera la o serie de orase care in anumite conditii sunt interdependente din punct de vedere economic, social si urban, avand insa administratie proprie. Se contureaza de obicei pe vaile raurilor, de-a lungul marilor magistrale sau in arii litorale. Ele pot avea profil economic specializat (dep. Petrosani, dep. Ostrava Karvina), complex (valea Prahovei, Seattle-Tacoma, Montreal-Quebec), profil turistic (Valea Isere-Chamonix-Mont Blanc). Interurba�ia este un sistem urban bazat pe existen�a în teritoriu a unor ora�e de m�rimi variabile, situate la distan�e apropiate, care au func�ii diferite, dar se completeaz� reciproc. Aceast� concentrare urban� evolueaz� spre conurba�ie. Ex.: Bra�ovul, Cluj-Napoca, Osaka, Kobe, Kyoto etc. Conurba�ia este un sistem urban care a ap�rut pe baza accentu�rii rela�iilor dintre dou� sau mai multe ora�e apropiate spa�ial, dar care î�i men�in, în general, personalitatea. Conurba�ia este un ansamblu de ora�e care se dezvolt� independent, sunt apropiate între ele �i au unele probleme comune, cum sunt – alimentarea cu ap�, cu energie, amenajarea �i protec�ia mediului. O conurba�ie trebuie s� îndeplineasc� dou� condi�ii: ca genez� s-a format prin juxtapunerea a dou� sau mai multe ora�e, dar care r�mân independente; trebuie s� existe un anumit num�r de ora�e �i un num�r mare de popula�ie. Ora�ele mici nu pot forma conurba�ii, chiar dac� sunt vecine. Termenul de conurba�ie a fost introdus în �tiin�� de sociologul englez Patrick Geddes. Ex. de conurba�ii: St. Paul – Mineapolis (SUA), de o parte �i alta a fluviului Mississippi; Reggio-Mesina (Italia); Essen-Dusseldorf, Duisburg, Bochum, Wuppertal din Germania, din bazinul carbonifer, constituit pe axa renan�; Ludwigshafen �i Mannheim, în Germania, situat pe valea Rinului; în Anglia este cunoscut� conurba�ia Leeds, Sheffield, Bradford, Halifax- cunoscut� sub numele de Yorkshire; în Polonia este conurba�ia de tip carbonifer a Sileziei superioare.

31

Metropola este ora�ul cu peste 1 milioane locuitori, iar împreun� cu local�t��ile satelit formeaz� o arie metropolitan�. Are rol de capital� regionale sau na�ional�, dezvoltat sub aspect economic, cultural, urbanistic, cu o puternic� zon� de influen�� în teritoriu, cu rol în controlul economiei moderne. Are o arie metropolitan� întins� �i bine populat� (5-30 milioane locuitori) intretinand strânse �i diverse rela�ii de produc�ie, culturale, de schimb. Ex.: Parisul, Londra, Moscova, Bucure�ti etc. Megalopolisul se refer� la o concentrare urban� de mari dimensiuni, care constituie un stadiu de gigantism în organizarea teritoriului urban, fiind o supera�ezare, ni�te conurba�ii superdezvoltate. Megalopolisul este format din conurba�ii, interurba�ii, metropole, ora�e, enclave agricole, spa�ii forestiere. În cadrul megalopolisului exist� nuclee polarizatoare spre care graviteaz� a�ez�ri urbane mai mici. Megalopolisul se întinde pe suprafe�e de mari dimensiuni �i are un mare num�r de popula�ie. Megalopolisul este un termen inventat de demograful american J. Gottman �i utilizat ini�ial pentru ansamblul din nord-estul S.U.A. Boston – Philadelphia - NewYork. Megalopolisul se individualizeaz� prin popula�ii de peste 10 milioane locuitori �i prin faptul c� încorporeaz� mai multe metropole. Cele mai importante megalopolisuri sunt: ♦ BOSWASH: Boston-New York-Philadelphia-Baltimore- Washington cu o

popula�ie de peste 45 mil. loc. ♦ CHIPITTS: Chicago-Detroit-Cleveland-Pittsburgh ♦ TOKAIDO: Sud ESTUL insulei HONSHU �i NORDUL insulei Kyushu:

Chiba-Tokyo-Yokohama-Nagoya-Osaka-Kobe-Hiroshima cu c.c.a. 55 mil. loc.

♦ SAN-SAN: costa de vest a S.U.A., format intre San Francisco-Los Angeles-San Diego

♦ RHIN: Amsterdam-Rotterdam-Essen-Dortmund-Frankfurt-Manheim-Stuttgart cu 33 mil. loc.

Cucu, V., (2000), Geografia asezarilor rurale, Edit. Domini, Targoviste. Cucu, V., (2000), Geografia orasului, Edit. Fundatiei “Dimitrie Bolintineanu”, Bucuresti, Romania. SURD V., 1982, Popula�ia, a�ez�rile �i economia mondial� –sinteze geografice, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Surd, V. (2003), Geografia asezarilor, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.