Anul 2009 este însemnat în istoriografia statului Republica Moldova ca o cotitură radicală

politică și socială. După 8 ani de regim comunist în Republia Moldova se coagulează o forță de

dreapta, care se părea că este pregătită să rupă Moldova odată și pentru totdeauna de sub

influența rusească și să o ducă în Uniunea Europeană, promițând bunăstare și prosperitate.

Pe data de 5 aprilie 2009 au loc alegeri parlamentare, iar comuniștii câștigă detașat (60 de

mandate din 101). Se organizează proteste de amploare, majoritatea tineri, prin care comuniștii

sunt acuzați că au falsificat alegerile. Pe 7 aprilie este incendiată clădirea Parlamentului.

Protestele dau roade și se decide organizarea alegerilor anticipate. Pe 30 noiembrie 2010, au loc

alegeri parlamentare (a 3-a oară în decurs de 19 luni), iar partidele pro-europene reușesc să

acumuleze majoritatea și să formeze noul guvern pro-european (Alianța pentru Integrare

Europeană, formată din PLDM, PDM, PL).

Perioada de 6 ani ani, ât au fost la guvernare aeste partide au reușit să îngroape visul european al

cetățenilor Republicii Moldova, iar situația socio-economică a devenit una deplorabilă, astfel

încât anul 2015 a fost unul plin de proteste și nemulțumiri, iar tot mai mulți tineri pleacă să-și

găsească rostul în afară.

Înainte de a vorbi despre ultimele evenimente din Republica Moldova, în speţă protestele care au

avut loc atât pe parcursul verii, dar mai mult la începutul lui septembrie până în prezent, trebuie

să ne referim la evenimente care au avut loc în 2013, 2014 şi în acest an. Aceste evenimente au

contribuit la deteriorarea situaţiei economice şi creşterea nemulţumirilor cetăţenilor.

În primul rând, este vorba despre înstrăinarea dubioasă a activelor statului la Banca de Economii

din Moldova şi concesionarea Aeroportului Internaţional din Chişinău către o companie din

Federaţia Rusă, fapte care au condus la izbucnirea unui scandal în rândurile clasei politice.

Apoi, avem cazul dispariţiei din fondurile a trei bănci din Chişinău, printre care şi Banca de

Economii, a unei sume apropiate de un miliard de dolari, în noiembrie 2014 (mai exact 750 de

milioane), pe care guvernul a decis s-o suplinească din fondurile de stat, realimentând cu rezerve

financiare respectivele bănci. Acest fapt a condus la micşorarea rezervelor valutare ale statului şi

a contribuit la devalorizarea accentuată a monedei naţionale. În consecinţă, stabilitatea financiară

a R. Moldova a fost afectată şi a apărut pericolul real al intrării statului în incapacitate de plată.

Mai mulţi observatori ai scenei politice de la Chişinău au acuzat guvernatorul Băncii Naţionale a

Moldovei, Dorin Drăguţanu, de incompetenţă în gestionarea situaţiei, sau chiar de compromitere

conştientă a stabilităţii statului prin colaborare cu factorii interesaţi de destabilizare. Furtul

banilor din cele trei bănci (BEM, Banca Socială şi Unibank) s-a realizat printr-o schemă

complicată de tranzacţii, fiind implicate firme din Chişinău şi firme off-shore din Marea Britanie

şi Hong-Kong, dar şi companii din Letonia şi Rusia, iar într-un final săa decis lichidarea acestor

3 bănci. Un raport de audit al unei companii internaţionale, făcut public în mai 2015, a arătat în

direcţia omului de afaceri cu conexiuni în Federaţia Rusă Ilan Şor, recent ales primar al oraşului

Orhei, în chestiunea dispariţiei banilor de la cele trei bănci din Chişinău. Firmele din Chişinău şi

cele din Rusia fac parte din grupul Shor, conform presei din Moldova. Ilan Shor este un apropiat

al fostului prim-ministru şi şef al Partidului Liberal Democrat, unul dintre cele trei partide din

coaliţia de guvernare, Vlad Filat. De asemenea, Şor a fost şi preşedintele consiliului de

administraţie al BEM, începând din aprilie 2014. Ilan Şor a fost audiat în chestiunea miliardului

furat, au avut loc percheziţii la domiciliul acestuia în februarie 2015. Centrul Naţional

Anticorupţie a pus sechestru pe bunurile sale, iar el a căpătat statutul de bănuit în cazul BEM şi

Banca Socială, suma totală a prejudiciului atingând 10,9 miliarde de lei. În total, dacă se ia în

calcul şi a treia bancă, Unibank, suma atinge 13,5 miliarde de lei. Tot despre el s-a vehiculat că

ar controla şi Aeroportul din Chişinău, fiind membru al Consiliului de Administrare al acestuia,

dar şi apropiat de firma rusă „Aviainvest” cu care s-a făcut privatizarea. Şor dispune de două

posturi TV din Chişinău, EuroTV şi AltTV. Acum, Şor este primar la Orhei. Primarii nu dispun

de imunitate, însă ancheta în cazul bănuitului Şor trenează, el nefiind trimis în judecată.

Este uşor să observăm legăturile între cazurile din 2013 (vânzarea BEM şi concesionarea

aeroportului) şi ceea ce s-a întâmplat în noiembrie 2014. În legătură cu acest caz complex, întins

pe câţiva ani, au şi izbucnit protestele în Chişinău.

La începutul acestui an, unele persoane cunoscute ca fiind foşti membri ai PPCD (partid care a

colaborat cu comuniştii lui Voronin între 2005 şi 2009), dar şi unii activişti civici, personalităţi

din artă, militari în rezervă, au constituit Platforma Civică „Demnitate şi Adevăr”, care a

organizat mitinguri de amploare, cu participarea a zeci de mii de persoane, începând cu luna mai

a acestui an. Revendicările acestora, susţinute de protestatari, au fost să fie pedepsiţi vinovaţii de

dispariţia fondurilor de la cele trei bănci, dar şi demiterea şefilor de la Procuratura Generală,

CNA, şi alte instituţii publice responsabile pentru combaterea corupţiei şi ordinea publică. Apoi,

revendicările s-au radicalizat pe parcursul verii. În iulie, Partidul Liberal a fost cooptat la

guvernare şi a fost instalat un nou guvern, condus de liberal-democratul Valeriu Streleţ.

Platforma „DA” şi-a declarat adeziunea pentru fosta ministră a educaţiei, Maia Sandu, care a fost

la un moment dat în cărţi pentru funcţia de prim-ministru. Liderii Platformei au cerut demisia

prim-ministrului.

Pe 6 septembrie a avut loc un miting la care au participat peste o sută de mii de persoane şi la

care s-a cerut demisia guvernului şi a preşedintelui, dizolvarea parlamentului şi alegerile

anticipate, pe lângă celelalte revendicări ale Platformei „DA”. Un lucru ciudat este că nu s-a

vorbit deloc despre Ilan Şor, principalul suspect în cazul infracţiunilor deja menţionate. Protestul

a devenit non-stop, în Piaţa Marii Adunări Naţionale au fost instalate corturi.

Este de menţionat, de asemenea, fortificarea poziţiilor partidelor pro-ruse la alegerile

parlamentare şi cele locale. Partidul Comuniştilor a cunoscut un declin simţitor şi nu mai este cel

mai popular partid din Republica Moldova. Partidul Socialiştilor al lui Igor Dodon capătă cele

mai multe mandate în Parlament (24 din 101), iar Partidul Nostru, condus de omul de afaceri cu

legături dovedite în lumea interlopă din Rusia, Renato Usatîi, deşi nu participă la parlamentare,

interzicându-i-se acest lucru după ce i-au fost descoperite fonduri provenite din Rusia care au

fost utilizate în campanie, dar şi conexiuni cu o grupare subversivă pro-rusă care pregătea

destabilizări în masă după alegeri, cu utilizarea armelor de foc, reuşeşte să câştige puterea în

patru raioane ale Republicii Moldova la localele din iunie 2015, Usatîi însuşi devenind primar al

celui de-al doilea oraş ca mărime din republică, municipiul Bălţi.

Gruparea subversivă menţionată anterior se numeşte „Anti-Fa(scist)” şi este condusă de fostul

deputat comunist Grigorii Petrenko. În timpul descoperirii depozitelor de armament ale acesteia

şi a arestării a cinci dintre lideri, acesta a plecat din Republica Moldova în România. Mai recent,

în ultimele luni, Petrenko a iniţiat o campanie violentă de protest la domiciliul lui Vlad

Plahotniuc, vicepreşedinte al Partidului Democrat din Moldova, un alt partid din coaliţia de

guvernare, om de afaceri considerat de o parte a societăţii din Moldova ca fiind „oligarh” şi

controlând întregi instituţii de stat precum CNA şi Procuratura Generală. Tot împotriva lui

Plahotniuc este orientată şi Platforma „DA”, aceasta fiind compusă din oameni apropiaţi postului

de televiziune Jurnal TV din Chişinău

Pe 6 septembrie, concomitent cu mitingul din PMAN, Petrenko şi susţinătorii săi din „Anti-FA”

organizează o acţiune de tip sit-in pe scările Procuraturii Generale, încearcă să instaleze corturi şi

intră în confruntări cu forţele de ordine, după care este arestat împreună cu câţiva susţinători şi

condamnat la închisoare pentru organizarea de dezordini în masă.

Unii dintre liderii Platformei „DA” sunt asociaţi cu doi oameni de afaceri din Republica

Moldova care în prezent se ascund de justiţia moldovenească la Frankfurt, în Germania. Numiţi

Viorel şi Victor Ţopa, aceştia ar fi fost deposedaţi de Plahotniuc de pachetul de control de la

banca „Viktoriabank” din Chişinău (un fel de CEC). Justiţia din Moldova îl urmăreşte pe Victor

Ţopa pentru că acesta, la rândul lui, a deposedat-o de aceleaşi acţiuni, prin şantaj şi sechestare,

pe fondatoarea băncii respective, Galina Proidisvet. În octombrie 2011, Victor Ţopa a fost

condamnat în absenţă la 10 ani de închisoare. Victor Ţopa este, de asemenea, finanţatorul şi

proprietarul postului Jurnal TV, care a devenit o portavoce pentru platforma „DA” în ultimele

luni, după ce anterior îi oferise timp de antenă lui Sergiu Mocanu, lider al partidului

„Antimafie”, despre care se crede că ar fi fost la rândul lui finanţat de Ţopa. Viorel Ţopa a fost

chiar vicepreşedinte al acestei formaţiuni politice. În ianurie 2012, Viorel Ţopa a fost condamnat

la rândul lui, la 8 ani de închisoare pentru prejudicierea BEM cu 11 milioane de lei, o bancă pe

care a condus-o. Din postura de membru al conducerii al acestei bănci. Prejudicierea ar fi avut

loc în colaborare cu Victor Ţopa, în anul 2000, când acesta era director al Administraţiei de Stat

a Aviaţiei Civile, după ce o companie germană a deposedat compania „Air Moldova” de 49%

din acţiuni investind bani în capitalul ei statutar, ulterior apărând informaţii că proprietarul

acestei companii fiind chiar Victor Ţopa. Schema ar fi fost pregătită din 1999, când şef al

departamentului de privatizare din cadrul guvernului era Vlad Filat, ulterior şef al PLDM şi

prim-ministru, dar şi prieten apropiat al lui Victor Ţopa.

Victor Ţopa este suspectat şi de diverse alte scheme criminale, care s-au întins pe parcursul a mai

mulţi ani, dar şi de trafic de arme şi droguri, presupunându-se că ar fi un apropiat al cunoscutului

traficant internaţional de arme investigat de autorităţile britanice şi arestat de CIA, Victor Bout,

care este deja condamnat în SUA. Numele lui Victor Ţopa apare, alături de cele ale unor şefi de

carteluri internaţionale de trafic de droguri, într-o investigaţie derulată de CIA şi poliţia federală

din Belgia, cu numele de cod „Cellmate”. În anul 2001, Ţopa a fost pentru scurt timp ministru al

transporturilor în guvernul comunist al lui Vasile Tarlev. În decembrie 2001, comuniştii îl scot

din funcţie şi îi deschid un dosar penal pentru infracţiunile menţionate mai sus, cele legate de Air

Moldova. Dosarul penal îi revine procurorului Andrei Năstase, care astăzi este desemnat lider

formal al Platformei „DA”. Năstase a instrumentat cazul lui Victor Ţopa, după care a devenit

apropiat al acestuia şi fin de cununie, mutându-şi familia la Frankfurt într-un apartament

cumpărat de Ţopa.

Andrei Năstase îl are ca frate pe Vasile Năstase, fost jurnalist, membru PPCD şi apropiat al

liderului acestui partid Iurie Roşca. În 2006, în urma unei înţelegeri între comunişti şi PPCD,

postul de televiziune EuroTV (care astăzi este deţinut de Ilan Şor) şi cel de radio Antena C sunt

înstrăinate din proprietatea Consiliului Municipal Chişinău (până atunci fuseseră posturi publice

municipale) şi privatizate, Andrei Năstase fiind desemnat şef la EuroTV. Acesta s-a făcut

cunoscut în epocă prin maltratarea şi agresarea fizică şi verbală a unor jurnalişti indezirabili din

cadrul instituţiei, şi prin suprimarea libertăţii de exprimare şi instituirea unei veritabile cenzuri de

la acest post TV. Vasile Năstase este astăzi mâna dreaptă a fratelui său Andrei Năstase în cadrul

Platformei „DA”, şi purtător de cuvânt al platformei.

Un alt apropiat al lui Iurie Roşca şi membru marcant al PPCD este Valentin Dolganiuc,

politician influent în anul 1999, atunci când PPCD împreună cu comuniştii lui Voronin au

debarcat guvernul coaliţiei democratice pro-occidentale „Alianţa pentru Democraţie şi

Reforme”, condus de Ion Sturza (actulalul candidat desemnat pentru funcția de prim-ministru), şi

tot împreună cu comuniştii au instalat un nou guvern din care însă PPCD nu făcea parte. În 2000,

Dolganiuc, împreună cu tot PPCD-ul, a fost unul dintre principalii susţinători ai reformei

constituţionale prin care preşedintele RM se alege în parlament, ajungându-se astfel la un blocaj

în parlament şi fiind netezită calea de acces către putere pentru comunişti în februarie 2001.

Astăzi Dolganiuc este şi el unul dintre membrii şi liderii marcanţi ai Platformei „DA”, fiind

invitat extrem de des în calitate de analist politic la emisiunile postului Jurnal TV.

Pe lângă aceşti oameni, printre liderii platformei care s-au făcut remarcaţi se numără şi oameni

cu un trecut mai puţin bogat în evenimente, activişti civici foarte tineri şi alţi oameni fără trecut

politic.

Astfel, putem observa cu uşurinţă că Platforma „DA”, principala forţă motrice a acestor

manifestaţii de protest care se anunţă a fi de o amploare fără precedent în Republica Moldova,

are în conducerea ei persoane asociate atât unor interese de afaceri, cât şi unor interese politice,

şi poate fi utilizată drept instrument pentru satisfacerea unora din aceste interese.

În concluzie, Republica Moldova este astăzi scena unor lupte interne pentru împărţirea sferelor

de influenţă, dar şi pentru anihilarea totală, a unor grupări transpartinice şi de afaceri, care

utilizează atât instituţiile statului numit „capturat” de secretarul general al Consiliului Europei,

Thorbjorn Jagland, dar, posibil, şi cetăţenii care protestează pentru ieşirea dintr-un impas pe care

tot aceste grupări l-au creat. În această luptă se află o grupare condusă de Vlad Plahotniuc,

proprietar a multiple afaceri şi vicepreşedinte al PDM, care controlează instituţiile de justiţie ale

statului dar şi o importantă parte a mass-media, şi o altă grupare condusă de transfugii Victor şi

Viorel Ţopa, proprietari ai altei părţi din presă, a altor afaceri şi cei care controlează Platforma

„DA”. În virtutea prieteniei dintre Victor Ţopa şi Filat, se poate presupune că PLDM şi Vlad

Filat, cel care între timp a fost arestat, sunt şi ei asociaţi în gruparea celor doi Ţopa, împotriva lui

Plahotniuc, deşi s-a vehiculat că Plahotniuc dispune de multiple pârghii de presiune şi intimidare

împotriva lui Filat. De asemenea, Ilan Şor, apropiat şi el de Filat, ar putea să facă şi el parte din

respectiva grupare. De aici, conexiunea ei cu anumite interese de la Moscova. De asemenea, în

ecuaţie mai există şi facţiunea politică pro-rusă, unde se evidenţiază PSRM, condus de Igor

Dodon, şi „Partidul Nostru”, al lui Renato Usatîi, cel care nu face niciun secret din faptul că a

venit de la Moscova să facă politică în RM şi că este susţinut de la cel mai înalt nivel din Rusia.

Plahotniuc a răspuns cererilor Platformei „DA” de a desfăşura alegeri parlamentare anticipate că

nu ar fi, în principiu, împotrivă. Ceea ce înseamnă că în cazul foarte probabil al câştigării

majorităţii relative a mandatelor de PSRM şi PN, el va fi dispus să le ofere pro-ruşilor susţinere

pentru formarea unei noi coaliţii de guvernare orientate geopolitic spre Moscova. Anterior,

PDM, partidul finanţat şi controlat de Plahotniuc, a fost pe punctul de a se alia cu comuniştii în

decembrie 2010, doar o decizie de ultim moment schimbând soarta Republicii Moldova atunci.

Pentru Plahotniuc contează protejarea afacerilor sale, şi dacă i se va garanta acest lucru, el va

schimba taberele. Comuniştii, după toate probabilităţile, vor cădea definitiv din ecuaţie, deoarece

în acest an au fost deosebit de pasivi, fiind învinşi răsunător la locale.

În cazul în care Platforma „DA” va reuşi să determine declararea unor noi alegeri parlamentare,

cele două grupări, Ţopa şi Plahotniuc, ar putea ajunge în situaţia de a se afla în competiţie pentru

câştigarea favorurilor grupării pro-ruse a lui Dodon şi Usatîi, şi a Moscovei ca atare.

Asta în condiţiile în care PLDM, PL şi PDM s-au compromis şi nu vor mai reuşi să formeze o

majoritate, iar o nouă alternativă politică pe segmentul de centru-dreapta pro-occidental şi pro-

românesc nu se anunţă. Partidul Popular European din Moldova, a fostului premier şi membru

PLDM Iurie Leancă pare să nu capete popularitatea scontată, iar despre ipoteza emergenţei unei

formaţiuni pro-occidentale din rândurile Platformei „DA” (care se declară pro-europeană) se

vorbeşte cu o doză mare de incertitudine.

În aceste condiţii, viitorul unei noi guvernări pro-europene de dorit asanate de actualele partide

compromise PL, PLDM şi PDM, este de domeniul dorinţelor, însă pare să nu fie de domeniul

realităţilor. Şi din cauza imposibilităţii de a strânge suficiente voturi, dar şi poate şi pentru că

respectiva „asanare”, deşi este dorinţa majorităţii absolute a cetăţenilor cu viziuni democratice şi

pro-europene din Moldova, nu se prea poate realiza dacă exponenţii partidului-pivot au legături

cu afacerişti condamnaţi în instanţe, care aşteaptă revenirea pe cai mari la Chişinău, dar şi

conexiuni, prin aceştia, cu liderul PLDM Vlad Filat. Cel pe care postul Jurnal TV îl menajează,

dând în schimb la turaţii maxime în Vlad Plahotniuc.

Dacă, totuşi, platforma „DA” va genera un partid pro-european cu şanse de a nu admite revanşa

forţelor pro-ruse, şi cu şansa de a constitui împreună cu alte partied de dreapta, o nouă coaliţie

pro-europeană de guvernare după anticipatele la care încă nu se ştie dacă se va ajunge, atunci

cetăţenii pro-europeni ai Republicii Moldova vor fi puşi în situaţia de a mai vota încă o dată

„răul mai mic” în comparaţie cu partidele lui Dodon şi Usatîi, care-l înlocuiesc pe Voronin.

Astfel, pe segmentul de centru-dreapta al eşichierului politic vom avea un ipotetic partid nou, iar

pe stânga, două partide în ascensiune, conduse de Dodon şi Usatîi. Acestea vor fi înlocuirile

pentru AIE versus PCRM din „era politică” 2009-2015.

Un luru este cert și anume faptul că perioada de guvernare a acestor partide a adus Moldova în

pragul colapsului financiar, iar sărăcia se acutizează tot mai mult cu fiecare zi. Conseințele

guvernării AIE pot fi observate lejer și nu trebuie să fii un cunosător fin în economie. Moneda

națională s-a devalorzat enorm (1 euro – a 15 lei în 2009 și 22 de lei în 2015), prețurile au cresut

exorbitant, mai ales la produsele de import, dar și la utilități, astfel că comform ultimului sondaj

tot mai mulți cetățeni regretă desființare URSS. Dina cauza depopulării țării, mai ales la sate se

închid șoli, se lihidează primării, iar banii primiți din ajutoarele UE și România sunt furați ziua

amiaza mare. Moldova a intrat într-o criză politică și economică acută iar soluția cea mai viabilă

acum pare lichidarea statului Moldova și Unirea lui cu România.