ftr nr52 15.nu ma-nnebuni_patroane

1
Un studiu realizat de In- stitutul de Cercetare a Calitãþii Vieþii spune cã în România peste jumã- tate din populaþie crede cã un om cu probleme de sãnãtate mintalã nu trebuie acceptat ca pri- eten apropiat. Prilej de poveste cu Mircea Toma care s-a implicat în cam- pania „Ai încredere în mintea lor!”; o cam- panie care ar încerca sã schimbe un pic din ne- bunia sãnãtoºilor. Bine pusã la punct pe hîrtie, campania e pînã în a- cest moment timidã, da- cã nu cvasiinexistentã. Ar trebui încheiatã în decembrie 2007. Cu con- diþia sã ºi înceapã. ANCA GEORGESCU [email protected] Ideea proiectului acestuia s-a nãscut dinspre beneficiar cãtre noi pentru cã noi, Agen- þia de Monitorizare a Presei, a- vem mereu o uºã deschisã cãtre grupurile vulnerabile. Sau expuse discriminãrii, în special prin discursul public. Pentru noi subiectul este co- municarea în spaþiul public pe care încercãm sã o asistãm ºi sã o aducem cît mai aproape de agenda publicului. De fapt, încercãm sã facem aceastã co- municare mai responsabilã. Numai responsabil nu e dis- cursul public cînd e vorba de oameni cu probleme de sãnã- tate mintalã. (Mircea Toma) Cum se manifestã iresponsa- bilitatea? Prin considerarea acestei categorii de persoane ca fiind nonpersoane. Adicã ele nu simt, nu le doare. Prin faptul cã noi ne batem aºa: eu, minis- trul sãnãtãþii cu tine, preºedin- tele þãrii ne lovim unul pe altul folosind drept ciomag nebunul. Victima este ciomagul. Nici pe Bãsescu nu l-a durut foarte tare sã primeascã o sudalmã de la un adversar politic, nici pe ministru nu l-a durut. Nimeni n-a þinut cont deloc de efectul pe care forma conflictu- lui îl are asupra participantu- lui absent la pãruialã, respec- tiv o categorie de persoane de care în mod normal trebuie sã ai grijã, în loc sã o stigmatizezi. Cînd spui cã Bãsescu e nebun nu-i faci rãu lui Bãsescu, ci ca- tegoriei care e împachetatã cu eticheta asta. Pachetul e bine legat ºi eti- cheta de nedezlipit? Nu sperãm atît de repede în schimbarea comportamentului. Campania noastrã abordeazã un stereotip vechi, dintotdeau- na. Nebunii sînt scoºi din cir- cuit, nu mai avem ce face cu ei. Asta e convingerea. Mã rog, nu îi mai punem pe o plutã ca sã-i trimitem în larg, sã moarã na- tural - de unde ºi expresia «dus cu pluta». Dar cercetãrile aratã cã azi cei mai mulþi oameni cred cã locul potrivit e spitalul sau familia, deci oamenii cu pro- bleme trebuie ascunºi. Nu poþi schimba deodatã mentalitatea asta. Drumul pînã la schim- barea unui comportament trece prin modificarea atitudiniii ºi pînã la atitudine, treci prin per- cepþie. Deci mãcar putem ajuta oamenii sã-ºi reformuleze ima- ginea pe care o au ei despre a- ceste persoane. Asta se poate face. Exemplul cu Bãsescu ºi Nico- lãescu e doar cel mai cunos- cut ºi evident. Da, e adevãrat, boala e mult mai adîncã. O avem toþi, ni se întîmplã tuturor, toþi sîn- tem la fel de culpabili. ªi eu, în publicaþia în care mai scriu ca ziarist, nu o datã am folosit a- tribute gen «rudotel», «elec- trozi», cînd m-am referit la per- soane pe care vroiam sã le prezint critic. Deci am comis exact acelaºi tip de eroare. Nu mi-am pus problema cuvintelor pînã la momentul acestei cam- panii deºi, culmea, am lucrat mulþi ani ca psiholog. M-am trezit cã, Doamne, cu cîtã sen- inãtate am fãcut greºeala asta ºi de cîte ori. Vinovaþi sîntem toþi. Moºtenim un stereotip pentru care e nevoie de decenii ca sã-l urnim, sã-l diluãm ºi sã facem loc altei mentalitãþi. E mai rãu la noi decît la alþii? Noi am trimis invitaþii an- gajatorilor despre o potenþialã nouã forþã de muncã. România nu e bîntuitã de ºomaj, dim- potrivã, iar un procent conside- rabil din oamenii cu probleme de sãnãtate mintalã pot sã lu- creze ca toþi ceilalþi. Din pãcate noi preferãm sã-i scoatem la pensie ºi sã ne temem de ei. Aºa cã o parte a campaniei se adreseazã angajatorilor ºi de fapt ãsta ar fi semnul cã am reuºit sã modificãm ºi compor- tamente, nu doar percepþii. Di- mensiunea obstacolului pe care îl avem de înfruntat e vizi- bilã încã de la nivelul rãspun- sului pe care l-am primit la in- vitaþii. Au venit foarte puþini. ªi în special responsabili de la departamentele de resurse umane ale corporaþiilor strãi- ne. Acolo cultura institituþio- nalã a depãsit nivelul pe care îl are angajatorul de la noi. În strãinãtate responsabilizarea socialã a corporaþiilor este mai mare. Dar nici acolo disponi- bilitatea nu e maximã. De e- xemplu, foarte puþine com- panii sponsorizeazã acest gen de campanii. Poate cîþiva pro- ducãtori de medicamente. Toþi ne temem sã nu ni se pãteze imaginea dacã ne asociem cu boala, cu anormalitatea. Te gîndeºti cã e o campanie eºuatã? Nu, cel puþin am strîns in- formaþie pentru cercetare. Am aflat care sînt motivele invo- cate. Titlul invitaþiei era fãcut în aºa fel încît sã atragã a- tenþia: „Nu mã-nnebuni, pa- troane!”. De forþã de muncã e nevoie sigur. ªi atunci te aº- tepþi sã vinã oamenii puhoi. La Timiºoara au venit destui, la Bucureºti am trimis 15 invi- taþii, au venit trei companii. Oamenii nu riscã. «Nu mã leg la cap.», «Nu mã risc.» Dar aºa sînt toate începuturile. Ori- cum, nu pornim de la zero. În mediul medical se ºtie cã a- proximativ o treime din sufe- rinzii de schizofrenie au de fapt doar o crizã în viaþã. ªi atît. În schimb, poartã toatã viaþa stig- matul acelei crize. Reintegra- rea în muncã e foarte dificilã cînd celãlat aflã cã tu ai un di- agnostic care pe el îl sperie. Încã o treime din bolnavi se descurcã bine dacã sînt luate în calcul niºte precauþii. Sis- temul sanitar se pregãteºte pentru o formã care sã ajute aceastã a doua treime sã se reintegreze mult mai eficient. Cum îi convingem pe oameni cã ruºinea ºi comoditatea nu fac casã bunã cu sãnãtatea mintalã? Am lucrat ca terapeut ºase, ºapte ani. Oamenii categoric nu vin uºor la psiholog cînd au o problemã, cu condiþia sã-ºi ºi dea seama cã o au. Pentru asta ar trebui o campanie de sine stãtãtoare. Oricum problemele sînt în relaþie directã. Dacã n-ar fi stigma, n-ar exista ruºi- nea. Eu l-aº întreba pe omul care se gîndeºte cã ceva nu-i în regulã, dar nu merge la psi- holog de ruºine, cît timp ºi e- fort crede cã îi ia sã-ºi zugrã- veascã singur casa ºi cum ar fi dacã ar chema un zugrav care sã se ocupe de tot. Dar fetiþei tale, care are patru ani ºi jumãtate, cum îi descrii un om cu astfel de probleme? Îi spun cã aºa cum pe ea o doare burta ºi trebuie sã ia medicamente ºi vomitã ºi tre- buie sã meargã la spital sã se trateze, sînt alþii pe care nu-i doare burta, ci li se întîmplã ceva în altã parte a corpului, care îi tulburã. Deci trebuie sã aducem suferinþa asta în rîn- dul tuturor celorlalte suferinþe. Vinovaþi sîntem toþi. Moºte- nim un stereotip, iar ca sã-l ur- neºti, sã-l diluezi ºi sã faci loc al- tei mentalitãþi dureazã decenii. 12 TERAPIE INTENSIVà FOAIA TRANSILVANà ANUL 2 NR. 52 22 NOIEMBRIE 2007 27% dintre adulþii þãrilor din Uniunea Europeanã au probleme mintale, ele fiind responsabile pentru numãrul mare de sinucideri: 58.000 de persoane decedate anual, adica de douã ori mai multe victime decît cele provocate de accidentele rutiere. Cele mai obiºnuite pro- bleme sînt depresiile ºi stãrile de anxietate. Se prognozeazã cã pînã în 2020 depresiile vor fi cauza principalã a bolilor în lumea dezvoltatã. Exista diferenþe mari între þãrile membre UE în ceea ce priveºte sãnãtatea mintalã a cetãþenilor lor. Rata sinuciderilor variazã de la 44 la suta de mii de oameni în Lituania la 3,6 în Grecia. Rata cheltuielilor pentru bolile mintale înregis- treazã ºi ea foarte mari diferenþe în UE: de la 13% din bugetul sãnãtãþii în Luxembourg la 2% în Slovacia. Campania pentru integrarea socialã a per- soanelor cu probleme de sãnãtate mintalã a fost lansatã în octombrie de Agenþia de Monitorizare a Presei, condusã de Mircea Toma. Proiectul urmãreºte conºtientizarea opiniei publice cu privire la existenþa a 350.000 de persoane cu afecþiuni mintale, din care peste jumãtate sînt perfect capabile sã lucreze. Campania se va desfãºura pînã la sfîrºitul lui decembrie ºi va cuprinde un spot radio, bannere web ºi un site cu tot conþinutul informaþional al campaniei: www.mintealor.ro. Pentru realizarea proiec- tului s-a recurs la un studiu naþional care a mãsurat fenomenul stigmatizãrii ºi discri- minãrii persoanelor cu probleme severe de sãnãtate mintalã, pentru prima oarã în România. Cercetarea realizatã de Institutul de Cercetare a Calitãþii Vieþii (ICCV) a rele- vat cã peste jumãtate din populaþie crede cã o persoanã cu astfel de probleme nu trebuie acceptatã ca prieten apropiat, iar un pro- cent de 85% dintre intervievaþi considerã cã bolnavii mintali pot primi ajutor în rîndul familiei sau al prietenilor. Proiectul «Ai în- credere în mintea lor» a fost finanþat prin programul PHARE - Societatea Civilã ºi are un buget de 133.000 de euro. „Ai încredere în mintea lor!” Ordinul Asistenþilor Medicali din România e îngrijorat de valul de xenofobie antiromâ- neascã din Italia. Sîntem în- grijoraþi de evenimentele din Italia, deoarece acolo se aflã peste 5.000 de asistenþi me- dicali români. Colegii noºtri lucreazã în spitale, în servicii de urgenþã sau cãmine de bãtrîni. S-a creat deja un pre- cedent periculos care îi poate afecta pe toþi românii de acolo, inclusiv pe colegii noºtri, spune Liliana Ior- dache, preºedinta OAMMR. Ea adaugã cã asistenþii medi- cali care doresc sã plece în Italia ºi nu au asigurat un contract de muncã, ar trebui sã mai aºtepte pînã la calma- rea situaþiei. Unii dintre asis- tenþii medicali români se bu- curã de sprijin din partea co- legilor. „Eu lucrez în serviciile de urgenþã. A venit la mine un medic anestezist care mi-a spus cã ºtie cã sînt româncã ºi cã am tot sprijinul lui. Nu mã aºteptam la aºa ceva. Pînã acum, cel puþin în partea de Nord, atitudinea populaþiei faþã de asistenþii medicali români nu s-a schimbat. Nu ºtiu însã dacã acelaºi lucru se întîmplã în alte zone unde lucreazã co- legii mei’’, spune o asistentã medicalã româncã. Italia este destinaþia prioritarã a asis- tenþilor medicali care pãrã- sesc România. Societatea Românã de Cancer organizeazã în parteneriat cu Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ioan Chiricuþã” din Cluj- Napoca un ciclu de conferin- þe lunare pe teme oncologi- ce, de la prevenþie ºi depis- tare timpurie pînã la trata- ment. Conferinþele au loc în sala „Ioan Muºlea” a Biblio- tecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” de pe strada Clinicilor nr. 2 în fiecare a doua miercuri din lunã, între orele 18.00 – 19.00. Mier- curi, 14 noiembrie 2007, a fost prezentã conferinþa cu tema „Cancerul tractului ge- nito-urinar”. Publicul a avut ocazia nu numai sã asiste ci ºi sã punã întrebãri medicului oncolog Kacso Gabriel. Prof. dr. Nicolae Ghilezan, preºe- dintele Societãþii Române de Cancer a declarat: „Sîntem deschiºi la opiniile societãþii, vom cãuta sã rãspundem la întrebãrile dvs. pe care le aºteptãm cît mai numeroase, dar mai ales vã aºteptãm ca împreunã sã facem cît mai mult pentru cei sãnãtoºi ca sã rãmînã sãnãtoºi, ºi sã-i aju- tãm pe cei bolnavi ºi familiile lor sã-ºi înfrunte boala ºi sã le alinãm suferinþele.” Prezen- tãrile sînt însoþite de proiec- þii. Intrarea publicului este gratuitã. Esenþial Forþã de muncã ignoratã ºi ignoranþã contraproductivã «Nu mã-nnebuni, patroane!» ªi eu, ca ziarist, am folosit atribute gen «rudo- tel», «electrozi», cînd m-am referit la persoane pe care vroiam sã le critic. Nu mi-am pus pro- blema cuvintelor pînã la momentul acestei campanii deºi, culmea, am lucrat mulþi ani ca psiholog. M-am trezit cã, Doamne, cu cîtã sen- inãtate am fãcut greºeala asta ºi de cîte ori. Vinovaþi sîntem toþi. Mircea Toma «

Upload: anca-georgescu

Post on 07-Aug-2015

31 views

Category:

Health & Medicine


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Ftr nr52 15.nu ma-nnebuni_patroane

Un studiu realizat de In-stitutul de Cercetare aCalitãþii Vieþii spune cãîn România peste jumã-tate din populaþie credecã un om cu problemede sãnãtate mintalã nutrebuie acceptat ca pri-eten apropiat. Prilej depoveste cu Mircea Tomacare s-a implicat în cam-pania „Ai încredere înmintea lor!”; o cam-panie care ar încerca sãschimbe un pic din ne-bunia sãnãtoºilor. Binepusã la punct pe hîrtie,campania e pînã în a-cest moment timidã, da-cã nu cvasiinexistentã.Ar trebui încheiatã îndecembrie 2007. Cu con-diþia sã ºi înceapã.

ANCA [email protected]

Ideea proiectului acestuias-a nãscut dinspre beneficiarcãtre noi pentru cã noi, Agen-þia de Monitorizare a Presei, a-vem mereu o uºã deschisãcãtre grupurile vulnerabile.Sau expuse discriminãrii, înspecial prin discursul public.Pentru noi subiectul este co-municarea în spaþiul public pecare încercãm sã o asistãm ºisã o aducem cît mai aproape deagenda publicului. De fapt,încercãm sã facem aceastã co-municare mai responsabilã.Numai responsabil nu e dis-cursul public cînd e vorba deoameni cu probleme de sãnã-tate mintalã. (Mircea Toma)

Cum se manifestã iresponsa-bilitatea?Prin considerarea acestei

categorii de persoane ca fiindnonpersoane. Adicã ele nusimt, nu le doare. Prin faptulcã noi ne batem aºa: eu, minis-trul sãnãtãþii cu tine, preºedin-tele þãrii ne lovim unul pe altulfolosind drept ciomag nebunul.Victima este ciomagul. Nici peBãsescu nu l-a durut foartetare sã primeascã o sudalmãde la un adversar politic, nicipe ministru nu l-a durut.Nimeni n-a þinut cont deloc deefectul pe care forma conflictu-lui îl are asupra participantu-lui absent la pãruialã, respec-tiv o categorie de persoane decare în mod normal trebuie sãai grijã, în loc sã o stigmatizezi.Cînd spui cã Bãsescu e nebunnu-i faci rãu lui Bãsescu, ci ca-tegoriei care e împachetatã cueticheta asta.

Pachetul e bine legat ºi eti-cheta de nedezlipit?Nu sperãm atît de repede în

schimbarea comportamentului.Campania noastrã abordeazãun stereotip vechi, dintotdeau-na. Nebunii sînt scoºi din cir-cuit, nu mai avem ce face cu ei.Asta e convingerea. Mã rog, nuîi mai punem pe o plutã ca sã-itrimitem în larg, sã moarã na-tural - de unde ºi expresia «duscu pluta». Dar cercetãrile aratãcã azi cei mai mulþi oameni credcã locul potrivit e spitalul saufamilia, deci oamenii cu pro-bleme trebuie ascunºi. Nu poþischimba deodatã mentalitatea

asta. Drumul pînã la schim-barea unui comportament treceprin modificarea atitudiniii ºipînã la atitudine, treci prin per-cepþie. Deci mãcar putem ajutaoamenii sã-ºi reformuleze ima-ginea pe care o au ei despre a-ceste persoane. Asta se poateface.

Exemplul cu Bãsescu ºi Nico-lãescu e doar cel mai cunos-cut ºi evident. Da, e adevãrat, boala e

mult mai adîncã. O avem toþi,ni se întîmplã tuturor, toþi sîn-tem la fel de culpabili. ªi eu, înpublicaþia în care mai scriu caziarist, nu o datã am folosit a-tribute gen «rudotel», «elec-trozi», cînd m-am referit la per-soane pe care vroiam sã leprezint critic. Deci am comisexact acelaºi tip de eroare. Numi-am pus problema cuvintelorpînã la momentul acestei cam-panii deºi, culmea, am lucratmulþi ani ca psiholog. M-amtrezit cã, Doamne, cu cîtã sen-inãtate am fãcut greºeala asta

ºi de cîte ori. Vinovaþi sîntemtoþi. Moºtenim un stereotippentru care e nevoie de deceniica sã-l urnim, sã-l diluãm ºi sãfacem loc altei mentalitãþi.

E mai rãu la noi decît la alþii? Noi am trimis invitaþii an-

gajatorilor despre o potenþialãnouã forþã de muncã. Românianu e bîntuitã de ºomaj, dim-potrivã, iar un procent conside-rabil din oamenii cu problemede sãnãtate mintalã pot sã lu-creze ca toþi ceilalþi. Din pãcatenoi preferãm sã-i scoatem lapensie ºi sã ne temem de ei.Aºa cã o parte a campaniei seadreseazã angajatorilor ºi defapt ãsta ar fi semnul cã amreuºit sã modificãm ºi compor-tamente, nu doar percepþii. Di-mensiunea obstacolului pecare îl avem de înfruntat e vizi-bilã încã de la nivelul rãspun-sului pe care l-am primit la in-vitaþii. Au venit foarte puþini.ªi în special responsabili de ladepartamentele de resurseumane ale corporaþiilor strãi-

ne. Acolo cultura institituþio-nalã a depãsit nivelul pe care îlare angajatorul de la noi. Înstrãinãtate responsabilizareasocialã a corporaþiilor este maimare. Dar nici acolo disponi-bilitatea nu e maximã. De e-xemplu, foarte puþine com-panii sponsorizeazã acest gende campanii. Poate cîþiva pro-ducãtori de medicamente. Toþine temem sã nu ni se pãtezeimaginea dacã ne asociem cuboala, cu anormalitatea.

Te gîndeºti cã e o campanieeºuatã?Nu, cel puþin am strîns in-

formaþie pentru cercetare. Amaflat care sînt motivele invo-cate. Titlul invitaþiei era fãcutîn aºa fel încît sã atragã a-tenþia: „Nu mã-nnebuni, pa-troane!”. De forþã de muncã enevoie sigur. ªi atunci te aº-tepþi sã vinã oamenii puhoi. LaTimiºoara au venit destui, laBucureºti am trimis 15 invi-taþii, au venit trei companii.Oamenii nu riscã. «Nu mã leg

la cap.», «Nu mã risc.» Dar aºasînt toate începuturile. Ori-cum, nu pornim de la zero. Înmediul medical se ºtie cã a-proximativ o treime din sufe-rinzii de schizofrenie au de faptdoar o crizã în viaþã. ªi atît. Înschimb, poartã toatã viaþa stig-matul acelei crize. Reintegra-rea în muncã e foarte dificilãcînd celãlat aflã cã tu ai un di-agnostic care pe el îl sperie.Încã o treime din bolnavi sedescurcã bine dacã sînt luateîn calcul niºte precauþii. Sis-temul sanitar se pregãteºtepentru o formã care sã ajuteaceastã a doua treime sã sereintegreze mult mai eficient.

Cum îi convingem pe oamenicã ruºinea ºi comoditatea nufac casã bunã cu sãnãtateamintalã?Am lucrat ca terapeut ºase,

ºapte ani. Oamenii categoricnu vin uºor la psiholog cînd auo problemã, cu condiþia sã-ºi ºidea seama cã o au. Pentru astaar trebui o campanie de sinestãtãtoare. Oricum problemelesînt în relaþie directã. Dacã n-ar fi stigma, n-ar exista ruºi-nea. Eu l-aº întreba pe omulcare se gîndeºte cã ceva nu-i înregulã, dar nu merge la psi-holog de ruºine, cît timp ºi e-fort crede cã îi ia sã-ºi zugrã-veascã singur casa ºi cum ar fidacã ar chema un zugrav caresã se ocupe de tot.

Dar fetiþei tale, care are patruani ºi jumãtate, cum îi descriiun om cu astfel de probleme? Îi spun cã aºa cum pe ea o

doare burta ºi trebuie sã iamedicamente ºi vomitã ºi tre-buie sã meargã la spital sã setrateze, sînt alþii pe care nu-idoare burta, ci li se întîmplãceva în altã parte a corpului,care îi tulburã. Deci trebuie sãaducem suferinþa asta în rîn-dul tuturor celorlalte suferinþe.

Vinovaþi sîntem toþi. Moºte-nim un stereotip, iar ca sã-l ur-neºti, sã-l diluezi ºi sã faci loc al-tei mentalitãþi dureazã decenii.

12 TERAPIE INTENSIVÃ FOAIA TRANSILVANÃ ANUL 2 NR. 52 22 NOIEMBRIE 2007

27% dintre adulþii þãrilor din Uniunea Europeanã au problememintale, ele fiind responsabile pentru numãrul mare de sinucideri:58.000 de persoane decedate anual, adica de douã ori mai multe victimedecît cele provocate de accidentele rutiere. Cele mai obiºnuite pro-bleme sînt depresiile ºi stãrile de anxietate.

Se prognozeazã cã pînã în 2020 depresiile vor fi cauza principalã abolilor în lumea dezvoltatã. Exista diferenþe mari între þãrile membre UE

în ceea ce priveºte sãnãtatea mintalã a cetãþenilorlor. Rata sinuciderilor variazã de la 44 la suta de miide oameni în Lituania la 3,6 în Grecia.

Rata cheltuielilor pentru bolile mintale înregis-treazã ºi ea foarte mari diferenþe în UE: de la 13%din bugetul sãnãtãþii în Luxembourg la 2% înSlovacia.

Campania pentru integrarea socialã a per-soanelor cu probleme de sãnãtate mintalã afost lansatã în octombrie de Agenþia deMonitorizare a Presei, condusã de MirceaToma. Proiectul urmãreºte conºtientizareaopiniei publice cu privire la existenþa a350.000 de persoane cu afecþiuni mintale,din care peste jumãtate sînt perfect capabilesã lucreze. Campania se va desfãºura pînãla sfîrºitul lui decembrie ºi va cuprinde unspot radio, bannere web ºi un site cu totconþinutul informaþional al campaniei:www.mintealor.ro. Pentru realizarea proiec-tului s-a recurs la un studiu naþional care a

mãsurat fenomenul stigmatizãrii ºi discri-minãrii persoanelor cu probleme severe desãnãtate mintalã, pentru prima oarã înRomânia. Cercetarea realizatã de Institutulde Cercetare a Calitãþii Vieþii (ICCV) a rele-vat cã peste jumãtate din populaþie crede cão persoanã cu astfel de probleme nu trebuieacceptatã ca prieten apropiat, iar un pro-cent de 85% dintre intervievaþi considerã cãbolnavii mintali pot primi ajutor în rîndulfamiliei sau al prietenilor. Proiectul «Ai în-credere în mintea lor» a fost finanþat prinprogramul PHARE - Societatea Civilã ºi areun buget de 133.000 de euro.

„Ai încredere în mintea lor!”

Ordinul Asistenþilor Medicalidin România e îngrijorat devalul de xenofobie antiromâ-neascã din Italia. Sîntem în-grijoraþi de evenimentele dinItalia, deoarece acolo se aflãpeste 5.000 de asistenþi me-dicali români. Colegii noºtrilucreazã în spitale, în serviciide urgenþã sau cãmine debãtrîni. S-a creat deja un pre-cedent periculos care îipoate afecta pe toþi româniide acolo, inclusiv pe colegiinoºtri, spune Liliana Ior-dache, preºedinta OAMMR.Ea adaugã cã asistenþii medi-cali care doresc sã plece înItalia ºi nu au asigurat uncontract de muncã, ar trebuisã mai aºtepte pînã la calma-rea situaþiei. Unii dintre asis-tenþii medicali români se bu-curã de sprijin din partea co-legilor. „Eu lucrez în serviciilede urgenþã. A venit la mineun medic anestezist care mi-a spus cã ºtie cã sîntromâncã ºi cã am tot sprijinullui. Nu mã aºteptam la aºaceva. Pînã acum, cel puþin înpartea de Nord, atitudineapopulaþiei faþã de asistenþiimedicali români nu s-aschimbat. Nu ºtiu însã dacãacelaºi lucru se întîmplã înalte zone unde lucreazã co-legii mei’’, spune o asistentãmedicalã româncã. Italia estedestinaþia prioritarã a asis-tenþilor medicali care pãrã-sesc România.

Societatea Românã de Cancerorganizeazã în parteneriat cuInstitutul Oncologic „Prof.Dr. Ioan Chiricuþã” din Cluj-Napoca un ciclu de conferin-þe lunare pe teme oncologi-ce, de la prevenþie ºi depis-tare timpurie pînã la trata-ment. Conferinþele au loc însala „Ioan Muºlea” a Biblio-tecii Centrale Universitare„Lucian Blaga” de pe stradaClinicilor nr. 2 în fiecare adoua miercuri din lunã, întreorele 18.00 – 19.00. Mier-curi, 14 noiembrie 2007, afost prezentã conferinþa cutema „Cancerul tractului ge-nito-urinar”. Publicul a avutocazia nu numai sã asiste ci ºisã punã întrebãri mediculuioncolog Kacso Gabriel. Prof.dr. Nicolae Ghilezan, preºe-dintele Societãþii Române deCancer a declarat: „Sîntemdeschiºi la opiniile societãþii,vom cãuta sã rãspundem laîntrebãrile dvs. pe care leaºteptãm cît mai numeroase,dar mai ales vã aºteptãm caîmpreunã sã facem cît maimult pentru cei sãnãtoºi ca sãrãmînã sãnãtoºi, ºi sã-i aju-tãm pe cei bolnavi ºi familiilelor sã-ºi înfrunte boala ºi sã lealinãm suferinþele.” Prezen-tãrile sînt însoþite de proiec-þii. Intrarea publicului estegratuitã.

EsenþialForþã de muncã ignoratã ºi ignoranþã contraproductivã

«Nu mã-nnebuni, patroane!»

ªi eu, ca ziarist, am folosit atribute gen «rudo-tel», «electrozi», cînd m-am referit la persoanepe care vroiam sã le critic. Nu mi-am pus pro-blema cuvintelor pînã la momentul acesteicampanii deºi, culmea, am lucrat mulþi ani capsiholog. M-am trezit cã, Doamne, cu cîtã sen-inãtate am fãcut greºeala asta ºi de cîte ori.Vinovaþi sîntem toþi.

Mircea Toma

«