14 TERAPIE INTENSIVÃ FOAIA TRANSILVANÃ ANUL 2 NR. 7 11 IANUARIE 2007

FAMILIA, PRIETENII

ANCA GEORGESCUgeorgescu@ftr.ro

IOANA FARKASfarkas@ftr.ro

DE SÃRBÃTORI? FOAR-TE RÃU, BINE C-A TRE-CUT! / Cînd, dupã sãrbã-tori, terapeutul ºi pacientulse întîlnesc, apare aproapeinevitabil întrebarea: Ei,cum a fost? / La un om cu de-presie rãspunsul e ºi el, in-evitabil, acelaºi: / Foarterãu, bine c-a trecut! / Nu nu-mai cã e într-adevãr rãu,din motive obiective, daromul, mai ales cu o depre-sie veche, mai ºi antici-peazã cît de rãu o sã sesimtã de sãrbãtori. Sîntautori care vorbesc aici deprincipiul profeþiilor carese autoconfirmã. E un me-canism care funcþioneazãprin autosugestie, adicã lu-crul se întîmplã pentru cãpersoana se gîndeºte cã osã se întîmple. Sau, ºi maiclar, un om deprimat, sepregãteºte sã se simtã rãu,sã nu poatã comunica aºacum un sportiv se pre-gãteºte psihic pentru victo-rie. Cu deosebirea cã spor-tivul face aceastã pregãtireconºtient, în timp ce omulbolnav e victima unui pro-gram, unui soft al depresieicãruia, cel puþin pentrumoment, nu-i poate re-zista. Prea puþinã lume segîndeºte cã depresivii nudecid sã fie aºa. Depresianu e niciodatã rezultatulunei opþiuni personale.

REGULILE ROªII ALECALENDARULUI / „E a-devãrat, în perioada sãrbã-torilor de iarnã, numãrulsinuciderilor creºte. Chiardacã nu se ajunge la sinuci-dere, oricum depresiile fie

apar mai usor, fie dacã e-xistã deja, se accentueazã.

Sãrbãtorile au în cen-tru ideea de împreunã, dea purta de grijã ºi de a þi sepurta de grijã, de a iubi ºide a fi iubit, de a te bucurade o intimitate cu cei apro-piaþi, mai mare decît în co-tidian. Ceea ce e caracte-ristic depresiei – lipsa decomunicare, slaba capa-citate de a te face înþeles ºide a înþelege, întãreºtesentimentul de gol interiorºi singurãtatea se trãieºtemai acut, explicã psiho-logul Jeno-Laszlo Varga.

Din pãcate, sãrbãtorileimpun anumite comporta-mente. Cînd o datã e tre-cutã în calendar cu roºu,cum sînt Crãciunul ºiRevelionul, se aºteaptã dela noi sã ne simþim bine, sãfim veseli, sã ne distrãm.Exact ce nu poate face unom care suferã de depre-sie. Oamenii aceºtia trã-iesc faptul cã nu se pot bu-cura cu un acut sentimental eºecului mai ales dacãse ºi gãseºte cineva care sãle reproºeze cã... stricã at-mosfera. Dar e de înþeles,depresia e greu toleratã decei din jur. Eu n-am întîl-nit pînã acum un modideal de a te raporta la de-presia omului de lîngã

tine, indiferent de ce simþipentru el.

Cel care suferã de de-presie simte foarte acut di-ferenþa dintre starea an-turajului ºi starea lui, iaraceastã diferenþã se trans-formã într-un zid. E unuldin motivele pentru carese contraindicã total sfa-turile de genul: Du-te la unspectacol! Mai ieºi ºi tu!Hai în oraº! Gãseºte-þi pecineva! Cînd ceilalþi înºirãacest tip de sfaturi sau ar-gumente pentru care meri-tã sã te simþi bine, omul cudepresie sesizeazã cã cei-lalþi nu sînt în stare sã asi-mileze viziunea lui asuprarealitãþii, se simt neînþe-leºi, aºa cum ºi sînt. Înplus, dacã urmeazã sfatulºi ies undeva, sã zicem la opetrecere, acolo nu vordescoperi bucuria celor-lalþi, ci diferenþa dintre bu-curia asta ºi lipsa lor to-talã de bucurie.

CE TREBUIE FÃCUT ESÃ NU FACI NIMIC / Re-pet, trebuie ca cei din jur sãrenunþe la îndemnurile pu-erile: Adunã-te! Du-te sã tedistrezi! Nu plînge!, ºi nunumai de sãrbãtori. E ca ºicum ai recomanda cuiva sãîntrerupã tratamentul cumedicamente ºi sã intre în

sevraj, cu consolarea cã emai puternic dacã nu stã lamîna medicamentelor.

În schimb putem sã o-ferim sprijin emoþional.Trebuie sã-i comunicãmcelui care suferã cã în ciu-da perioadei negre pe careo traverseazã, vom conti-nua sã-i fim alãturi, pe cîtposibil fãrã resentimenteºi frustrãri. Unul din celemai importante lucruri esã-þi dai seama cã frustra-rea ºi neputinþa celui caresuferã de depresie sînt în-totdeauna mai mari decîtfrustrarea ºi neputinþacelui care asistã la ele, ori-cît de empatic ar fi.

O BICICLETÃ, O SER-BARE ªI DOUà FE-LURI DE STIMà DESINE / Depresia apare înstrînsã legãturã cu stimade sine, care e de douã fe-luri. Una e fundamentalãºi nu are nici o legãturã curezultatele noastre, cu fru-museþea sau succesul. Oconstruim în primul rîndîn copilãrie, mai bine zis,ne-o construieºte relaþiacu pãrinþii.

Al doilea tip de stimãde sine e cel dobîndit prinperformanþã, prin reali-zãri ºi eºecuri. Eºecurilepuse pe o bazã bine con-

struitã, trec aproape neob-servate. Cei la care baza eºubredã ºi care fac eforturiconºtiente sã primeascã cenu li s-a dat la timp, facacelaºi efort ºi ca sã con-tabilizeze ceea ce primesc.În plus, iau asupra lor lu-cruri care pot sã nu aibãnici o legãturã cu ei. Înorice caz, au tendinþa sã seconcentreze pe ce lipseºte.E firesc, doar ºi unui con-tabil îi atrage atenþia celipseºte, nu ce e în regulã.

Un om care a avut ocopilãrie sãnãtoasã ºi feri-citã va considera cã singu-rãtatea lui de Crãciun saude Revelion e o întîmplare,o poate lua chiar ca pe o ex-perienþã. Dimpotrivã, de-presivul nu se va puteaopri sã nu spunã: E vinamea, / am fãcut ceva greºit!

Sã vã povestesc ceva:eram la grãdiniþã ºi aveamserbare, îmi amintesc ºiunde, la Casa Universita-rilor. Trebuia sã ies pe sce-nã ºi sã spun o poezie. Ampãºit înainte, n-aveam nicio problemã, am spus treirînduri din prima strofã,m-am oprit ºi cu aceeaºinonºalanþã, am ieºit de pescenã. La ieºire, mama mãaºtepta emoþionatã sã mãpupe ºi sã mã felicite. Amavut un pacient, om în toa-tã firea care-ºi aminteºteºi acum, cu lux de amã-nunte, o cursã de bicicletela care a participat cînd e-ra mic. S-a întîmplat ceva,au cãzut unii peste alþii, înorice caz, tatãl lui l-a luatde-acolo de-o aripã ºi i-atot reproºat cã l-a fãcut deruºine, cã nu e bun de ni-mic ºi-aºa mai departe. As-tãzi, eu sunt terapeutul, ele pacientul. Atît.

RAREª DRÃGAN, 23 DE ANI, STUDENT

Am lucrat atît de in-tens, încît m-am trezitca de pe lumea cealaltãcã au venit sãrbãtorile.Am încercat însã sã-miliniºtesc minþile, ca sãmã pot bucura din plin.Din pãcate însã, de-alungul anilor s-a pierduttreptat semnificaþia reli-gioasã a sãrbãtorilor deiarnã ºi nu numai. Oricum, elementul coagulantal sãrbãtorilor este reîntregirea familiei. Pentrumine acest lucru este cel mai important ºi credcã dacã nu aº fi avut familia ºi prietenii în jurulmeu în aceste momente, bucuria s-ar fi diminuatconsiderabil.

DEBRECZENI GERGELY, 26 DE ANI,STUDENT

Crãciunul este o sãr-bãtoare în familie. Con-teazã enorm daca ai fa-milie ºi prieteni în aces-te momente. Te simþimult mai bine, mai fe-ricit, mai împlinit. Ve-deþi doar cum vin acasãcei de peste hotare.Oricum, cred cã e foartefrustrant sã fii singur desãrbãtori.

DINEA ROMAN, 74 DE ANI, PENSIONAR

Dupã cum vedeþi,am primit diploma deaur ºi 500 de lei de laPrimãrie pentru cã eu ºisoþia mea avem 50 deani de cãsãtorie. Aceºtibani ne-au prins foartebine acuma de sãrbã-tori ºi ne-au adus o bu-curie în plus. Bine cãam avut-o pe soþiamea alãturi, pentru cãe vai de cine rãmîne

singur. În special bãrbaþii, cã ei o duc foarte rãu.Nu-i treabã nici cu familiile astea care-s plecatein strainãtate ºi-ºi lasã nevestele ºi barbaþii înþarã. Bine ar fi sã cîºtige banii aici în sînul familiei,cã altfel copiii rãmîn singuri, nevestele la fel, ºiunde nu e gospodãrie, familia se destramã. ªtiþizicala aia: Cînd stãpînu’ nu-i acasã, / joacãºoarecii pe masã. Nici nu mã mir cã se întamplãatîtea nenorociri de sãrbatori. Cã doar dacã li-sduºi barbaþii, femeile calcã strîmb. ªi bãrbaþii pe-acolo, prin strãinãtate, uitã de nevastã ºi decopii.

DANA CRISTIAN,59 DE ANI, INGINER

Acuma de sãrbãtoriam simþit într-adevãr obucurie imensã ºi osenzaþie de uºurare, debine, de iertare. De-aiacred ca e bine sã ierþipe toatã lumea, sã poþipetrece sfintele sãrbã-tori cu sufletul împãcat

ºi curat. Viaþa trebuie trãitã ºi trebuie sã rãzbeºtiprin toate necazurile. Important e sã ai mereu pecineva alãturi. De asta spun cã familia joacã celmai important rol în viaþa omului ºi mai ales desãrbãtori, pentru cã sãrbãtorile trebuie pe cîtposibil petrecute cu familia. Mai ales cã au osemnificaþie spiritualã ºi nu înseamnã numai sãalergi ºi sã pui ceva sub brad. Eu nu mi-aº puteaimagina Craciunul fãrã familie, sã n-am cu cinemã bucura ºi sã mã simt singurã ºi pãrãsitã detoatã lumea.

Psihologii explicã de ce

Sinuciderea colindã de sãrbãtori

S-a nãscut la Cluj în 1954.Din 1991 este lector universi-

tar la Facultatea de Psihologie ºiªtiinþele Educaþiei din cadrulUniversitãþii Babeº-Bolyai dinCluj. Din 2000 este lector invitat

la Facultatea de Psihologie a Uni-versitãþii A.I. Cuza din Iaºi.

Predã psihologie clinicã, psi-hoterapie individualã ºi de grup,psihologia sãnãtaþii, modificãricognitiv-comportamentale,sãnãtate mentalã, intervenþii încrizã, psihoterapii de grup ºi psi-hodramã. Este formator în psiho-

dramã, calificat la PsychodramaInstitute für Europa, Germania.Este de asemenea psihoterapeut,trainer ºi supervizor pentru psi-hoterapie ericksoniana autorizatde Federaþia Româna de Psihote-rapie. A condus ºi a participat lanenumãrate workshopuri de hip-noterapie ºi psihodramã în Ro-

mânia, Marea Britanie, Canada,Germania, Ungaria, Polonia.

Este trainer ºi supervizor încadrul Societãþii pentru EducaþieContraceptivã ºi Sexualã. Faceparte din Asociaþia psihologilorromâni ºi este vicepreºedinteleAsociaþiei române de hipnozãclinicã, relaxare ºi psihoterapie

ericksonianã. Din 1997 este psi-hoterapeut la centrul de terapieELIPSIONA - Cluj. Din 1994 estemembru în colegiul redacþional alrevistei KORUNK. Volume publi-cate ca autor sau coautor: Társa-dalom a diványon, (1995); Hip-noza clinicã, (2003); Psihoterapiiscurte, (2005).

JENO-LASZLO VARGHApsiholog

Cel mai important lucru care trebuiespus, inclusiv ca mesaj pentru oa-menii care trec printr-o depresie esteurmãtorul: starea pe care o trãiesc,suferinþa prin care trec pare veºnicã,e perspectiva lor de viitor. Din feri-

cire, depresia nu e decît o parantezãîn biografia omului ºi la un momentdat, paranteza se închide. Momentulacestei închideri, chiar dacã e maiîndepãrtat decît ne dorim, e maiaproape decît credem.

Parantezele umblã întotdeauna în pereche