f s B U R A T O R U L L I T E R A r I • m m UtoM, IrflsflcQ ii C n l t a l i • 1 Preţul unui număr \ JUwaiastrt: ptstn n as l a îB|r- •

I I . s i m.- * 7 . . » i , ™ I

Abonamente se primesc ta : 1

I Administraţia Revistei „Sburătoru! Literar* |

I BUCUREŞTI S T R A D A S M Â R O A N , I

şi a librăria „Mercur", Bucureşti, Calea Victoriei, 2 7 I B Deasemenea se pot face Abonamente prin co responden ţ i , 8 g tr imlţându-se costui respect iv prin mandat poştal , m t la Administraţ ia Revistei ,

icriseie, corespondenţa şi schimbul se vor trimite pe adresa I d-lui E, Lovinescu, Strada Câmpineanu, 40. I

m m m a n m ma m mmmmm m m I Ü S S #

E, LOVINESCU

C R I T I C E V O L V I

Alexandru Macedonski . H o r t e n s i a P a p a d a t - B e n g e s c u ,

. G a i a J G a l a c t i o n , O c t G a ^ a , N. Iorga , D. D. P a -

t f i . f « a a a , N G a n e s Gh. L a z ă r . D, Arsghel, C S t e r e ,

F igur ine literare» Anticipaţii l i terare, etc.

Ed. „Ancora" Aitala? I Cotofatuni PRfifUI» LEI 16.— f

AN ULf I. — No. 15 24 DECEMBRIE 1831

SBURĂTORUL LITERAR REVISTA LITERARA, ARTISTICA ŞI CULTURALA

DIRECTOR: E. LOVINESCU

Hortensia Papadat-Bensesci H

Perfecţia stilistică a d-nei Hortensia Papadat-Bengescu nu e un paradox ; din moment ce subordonăm ritmul extern ritmului intern, problema ia un aspect cu totul nou : nu se mai desleagă prin sine ci prin raportare la conţinut. Sufletul agită massa cuvintelor şi le comunică pulsaţia ; într'o adevărată opera de artă forma nu se poate deci despărţi de fond. Numai spi­ritele neliterare se opresc la stil ca la un element de sine stă­tător şi nu ca la o simplă văpae ce trădează comoara în­gropată.

* * •

M'am ocupat de mai multe ori de natura talentului d-nei H. P.-B., dar niciuna din operele trecute nu exprima ca Fe­meia în faţa oglinzii, sub o formă mai evidentă, caracterul spe­cific al acestui talent, atât de original şi deci atât de puţin în­ţeles de toţi ceice caută în literatură o satisfacţie uşoară. Un roman în care nu se petrece nimic ; în care traectoria ünui puternic sentiment de dragoste nu e înregistrată prin niciun senin vi­zibil ; în care nu numai că nu e o acţiune, dar nu e nici măcar o anecdotă : iată Femeia în faţa oglinzii. Procedeul era acelaş şi în celelalte lucrări ; prin amploare, el e împins la limitele lui ultime în Femeia. întreaga literatură a d-nei H. P.-B. e lip­sită de orice organizare exterioară ; ea nu are alimentul fap­telor, singurele ce fixează atenţia în plasa lor modelatoare.

In epoca, în care femeile luptă pentru emanciparea to­tală şi vor să umple universul nu numai cu bătaia inimii lor ci şi cu sgomotul unei activităţi multiple, îndărătul operei d-nei H. P.-B. se zăreşte o siluetă feminină de după zăbrelele unei ferestre. Deşi nu suntem în orientul islamic, în ţara cadânelor,

— ut SBURÄTORUL LITERAR

care nu cunosc din viaţă decât atât cât le îngădue să vadă reţelele fine ale geamurilor, dar care zugrăvesc cerul cu desenurile haluci­nate ale dorinţelor lor, — din întreaga operă a scriitoarei noastre răsare aceiaşi femee, încadrată în rama zăbrelelor, con­sumată de nostalgii irealizabile. Din locul ei obscur şi izolat, toarce firul inepuizabil al dorinţelor înflăcărate, umple văz­duhul cu imaginile apocaliptice ale simţurilor flagelate, aşteaptă momentul suprem al evadării ce trebue să vină din clipă în clipă şi nu mai vine niciodată, tremură cu toată fiinţa-i alar­mată la o şoaptă a vântului sau la un freamăt al ramurii ce se loveşte de geam şi, plănuind revoluţii şi cataclisme uni­versale, se resemnează la inacţiune în colţişorul ei uitat. Gân­dul face ocolul lumei ; după ce a aprins cu torţa-i uriaşă ste­lele cerului incendiind zările, dorinţa se întoarce apoi în dosul gratiilor ferestrei, condamnată să se consume în sine,— Sfânt Antoniu ce-şi populează chilia pustie cu demonii nervilor lui chinuiţi de ispită, de privaţîe şi de concupiscenţă...

O astfel de existenţă este vidă de acţiune ; literatura ei pare lipsită de organizare şi chiar de realitate. Deprinzându-ne de a privi şi considera viaţa numai prin expresia tangibilă a faptelor, nu ne putem închipui că în inima ce bate îndărătul unei perdele se pot petrece tragedii mult mai aprige decât în arenele lumii, şi că sub bolta frunţii se pot da ciocniri şi cris­taliza forme spirituale mai fecunde decât cele materiale. După cum în viaţa publică, atenţia merge spre forţă, spre gest şi nu spre idee tot aşa şi în literatură pasiunea cititorilor obişnuiţi se îndreaptă spre fapte şi acţiune. Am protestat şi altădată împotriva acestei optice parţiale. Fapta este de cele mai multe ori expresia unor idei mediocre şi de o valoare imediată ; dea­supra lor sunt şi idei, a căror nobleţă stă în a nu fi deformate prin traducere directă în act, ci în a se avânta în speculaţii delà care pot atârna destinele lumei, cu toată aparenţa lor de inu­tilitate. Literatura ideologică îşi reclamă deci drepturile sale de existenţă şi chiar de superioritate. Şi o astfel de literatură e întreaga operă a d-neî Hortensia Papadat-Bengescu, şi mai ales Femeia în /afa oglinzii, vidă de orice acţiune dar bogată într'o ideologie pasională, unică în literatura noastră şi remarcabilă pentru orice literatură.

E. LOVINESCU.

M V I I I T O R V L u n u i

A M I A Z Ă D E V A I A

Am obosit... Şi-acum stăm lungiţi pt căpiţei* dt fân copt. Bolta cerului a deventt prea vastă Şi-acoperă şt părţi pt cart nu le vedem. Privim prelung. De pt coastă, Pârâul dt frunzişuri negrt cart curge 'n fundul văii. Poşta mică, pt şoseaua albă, Bate prafu-'n loc. Dar ajunge până sus la noi, Material, Cu zurgălăii.

In fund, Depărtarea cu norii albi se-'mbină. în aerul molatec încălzit Fierb mărunte ochiuri dt lumină. Lângă noi spre stânga, sau sprt dreapta, Şi fără orănduială mai departe, S'au risipit afară din livezi, Copacii cu coroane prea puternice, —- Subt ei e iarba verde şi dulce ca răzoartlt — Şi cât vezi, Toată valea E acum în mod firesc o carte, In care 'nfierbăntat citeşte soarele.

Rar de toi, Tree pe lângă noi, devait, Pe poteca din fâneţele ţepoase. Ţărani cu chip sărac Şi talpa piciorului crăpată, Ca o coaje aspră de copac.

Privim aiurea lot mai tăcuţi... Răscolitor păirunie-'n noi miros de fragi trecuţi.. Şi-aşa cum stai culcată, Rupând între dinţi un fir dt iarbă Ţi se văd sânţi albi strânşi între coate. Lumina prinde tot mai mult să fiarbă... Şi nu pricep De ce te ardt soarele mai mult pt tine.

CAMIL PKTRBSCO

SUPERSTIŢIE

E o zi veselă de primăvară. Aerul parfumat de mirosul mugurilor îngrăşaţi de sevă regenerează vietăţile şi le robesc simţurile. Din ogoarele întoarse, din grâul răsărit, din iarba înverzită, din pădure, de pretutindeni, te ameţesc miresme pă­trunzătoare. Republici de furnici îşi scot larvele la soare, sus de tot, sub cer albastru, ciocârlii se hârjonesc în aer şi prin­tre pomii gătiţi de nuntă, vrăbii guralive se urmăresc, se prind, se ceartă pe locuri bune de căminuri.

In tabără, la Şipote, departe, ascunşi într'o vălcea la mar­ginea pădurii, şase trompeţi delà artilerie, cu bluze rupte, fu­mează, scuipă, tăinuesc între ei făcând şcoală. Din când în când la galopul unui cal, la un uruit de roate, la orice bănuială îşi umflă pe rând fălcile şi cu ochi injectaţi scot din trâmbiţe tur­tite de alamă, note leneşe, tărăgănate de, oameni necăjiţi : Tă-tă-tă-tă... tă-tâ-tâ-tâ... ti-ti-ti-,..

Venind năprasnic, nu ştiu de unde, o femeie fără vârstă, cu tulpan verde, fluturând, harnică din mâini trece, ferindu-se să-i vadă, iuţind pasul în dreptul soldaţilor. Unul din ei mai îndrăsneţ dintr'o săritură dé animal la pândă îi taie calea şi o cuprinde de mâini fără speranţă de scăpare.

— „Hii om de treabă c'apoi de" — :— „Nu fi proastă..." — „Şăzi ghinişor, n' auzi..." — »Hai să şedem". — „Irraa, şăzi ghinişor că ti văd oamenii*. întărâtat de rezistenţa femeii, vlăjganul, trunchiu de puternic

şi spân ca un lipovan, n' avea urechi s' audă. ,Nu te teme", repeta el şuerând, aprins, cu respiraţia

caldă, umblând s'o sărute, strângând-o să-i curme «aijfocul.

SBURÀTORuX LITERAB = - - = - - - = ^ = i - - = — ^ . ^ = = = ^ = = ^ = ^ = 349 =

— „Stuchite-ar mâţele, stai tu că vine el amu". Dar lupta era inegală. Slăbind, împleticindu-se, căzu ne­

putincioasă victimă celor şase brute, cari se păziră pe rând, acoperind strigătele înăbuşite ale femeii cu note falşe, repezite, stridente: Tă, tă, tă, tă... ta, ta, ta, ta.... ti, ti, ti, ti...

Zărind un ofiţer ce se ivea călare, al şaselea dispăru pe urma celorlalţi, cari se afundaseră în desişul pădurii.

— „De ce plângi, lelito?" — „Săru mâna, conaşule, cum să nu plâng dacă şi-au făcut

râs de mine", se bocea femeia, suflându-şi nasul în poala cămă­şii întoarsă cu ruşine într'o parte.

— „Cine?" —, „Da cini-i cunoaşte... erau delà mozică. — „De ce n'ai strigat, femeie ?" — „Cin' să m'audă... dacă mi-o astupat gura !.. Să fi

fost unul singur, n'avè grijă,., of, of, of, of,... ce să mă fac eu !" — „Nu cunoşti pe niciunul?" — „Ba pe cel dintâi mă tem că l'aş cunoaşte... Valeu,

valeu... sărăcuţa de mine !" — „Bine, taci... nu-i nimic. Să vii mâine dimineaţă la mine,

«©lo la artilerie. Să întrebi de colonelul Bălănescu. Ai să ţii M i n t e ? . . . Bă-lă-ne-scu... Bălănescu... colonelul Bălănescu delà artilerie. Asculţi ?

— „Ascult". — „Aşa. Să vii mâine... am să cercetez eu. Ţine... ia...

nu mai plânge". Şi într'un elan de generozitate, îngrijat de reputaţia regi­

mentului, de întorsătura ce puteau lua lucrurile puse un pumn de franci în mâna femeii : „Iar pe soldaţi am să-i aflu eu cine sunt şi am să le trag o sfântă de bătaie să mă pomenească.,, Ai copii?"

— „Am doi. Da amù ce să-i mai baţi digeaba... arde-i-ar focu să-i ardă... să hi fost nişte oameni de treabă!.."

— „Nu cumva ţi-o pare rău?" — „Eu ştiu ce să m a i zic. . . săru' mâna matale, conaşule,

c' ai fost o m bun şi ţi-ai făcut pomană cu mine..." — „Numai să fii cuminte, să taci din gură, să nu spui Ia

nimeni". — „Araca 'n de mine, conaşule, Se poate o treabă ca

asta... S' audă bărbatu-mio mă omoară, nu altceva... Gândesc că poate mi-oi cumpăra şi eu o ghiţâcă".

— „Aşa, bine. Şi mâine să vii pela mine, că eu tot îi pe­depsesc. Nu pot să-i las aşa... Ii bat, şi îi dau şi în judecată".

—- „Ba nu, conaşule, săru' mâna... nu-ţi fă păcatul ista... Dacă nu te superi mata," adaogă după un timp femeia, codin-du-se, întinzând mâna cu sfială, „să le dai câteun franc aşa, delà mine, să-mi trăiască vaca, că-i de haram!"

GH. BRĂESCU.

ÎN CEASUL JUDECĂŢII

Ca să nu uit v r e - u n a în ceasu l judecăţi i , Cât m a i î m p o v ă r a t ă de ele să -mi apari , Greşa lă cu greşa lă eu le'nsemnez pe toate Şi simt o ne'nţelessă, nebună voluptate Cu cât greşeli m a i multe îţi aflu şi ma i mari .

In fiece mişcare descopăr una nouă, Cu f iecare v o r b ă s îm turna lor crescând Şi'n mine nerăbdarea se sbuciumă şi ţ ipă Să vie çât m a i iute h o t ă r â t o a r e a clipă, In faţa t a pe toate să ţi le strig pe rând .

L e - a d u n c u voluptate, i a r când soseşte ceasul Greşehle să-ţi judec şi glas să-i împrumut Asprimei ce în pieptu-mi g e m e a nerăbdătoare , E u ţi le iert pe toate ca'n z iua u r m ă t o a r e S'o iau delà început.. .

G Rorici.

OGL ZI SPARTE

în mine vieţuiam c a 'ntr'un palat Cu minunate ziduri dé oglindă, Din c a r e ochii mei puteau să prindă Ori c a r e gest al eului bogat.

D a r când ieşeam din cadrul f ermecat S ă văd c u m alte chipuri se perindă, P r i v i r e a - m i nu putea s ă se desprindă, N ic i un al s ă nu-mi fie a semănat .

Atunc i spre-a m ă 'nfrăţi c u omenirea A m spart în j u r u - m i toată oglindirea Ce-mi a r ă t a cu cât o în treceam.

D a r sufletele mi-au r ă m a s străine, Şi'n p r e a j m a mea, eu astăzi nu m a i am, P r i n săli pustii nici cel puţin pe mine !

ALICE SOARE.

PLOAE DE TOAMNA

Mărge le căzute de pe un fir necoprins , Se -aş terne ploaea, lungă, subţire, P e s t e grădina în care -a nins Ultimii fulgi de părăsire . . Cade într'una, cade ş irag Pes te covorul xrunzelor m o a r t e , P e s t e grădina dorului drag, Cade'n mărge le şirag...

Care- i nebunul ce i-a rupt firul ? P loa ia a c u m şi-a pierdut şirul Şi peste tot Îşi poar tă delirul,..

P l o u ă într'una, fără m ă s u r ă ; încet sau tare , plouă mereu , P l o u ă din greu, P l o u ă în larg, P l o u ă mărgele C a r e se sparg.-.

ALEXANDRU BILCIURESCU.

P R I M I I P Ă Ş I

Cu gratiile lui de sfoară, Pătucul tău e-un mic regat, Pe care azi, întâia oară, Cerci să-l colinzi in lung şi 'n lat.

Cu două mâni ţii fierul tare Şi-aştepţi de la măicuţa semn Să pui picioarele 'n mişcare Cu graţiile lor de lemn.

Intâ* masori sever cu ochii Şi-apoi mişti mână şi picior, Iar volănaşul dulcei rochii Galant soseşte 'n urma lor.

Şi câte n ai să ţii în seamă Până s' ajungi cu-al tău colind La micul soare de alamă, Ce stă înfipt în colţ lucind!

Dar mâna-l simte-atât de rece. Că pici de spaimă şi eu cred Că în fiorul, ce te trece, Regreţi efortul tău biped.

MUZA MEA

Muza mea-i un pui de fată Şi-are vacui unui an, Pumn de glie închegată Intrun vas de porţelan.

Insă dânsa nu-i de vină Că-i pe-alocurea stricat. Când I' aduse barza lină. Era greu şi l'a scăpat...

Şi de-atunci micei păpuşe, înflorind cu mii de nuri, l-au rămas pe picioruşe humai şanţuri şi spărturi.

S E V A

S'a ivii un colţ de lună, Care-mi scaldă corcoduşii înfloriţi ca o cunună Lângă geamurile uşii.

In tăcerea infinită Se auae călătoare Prin văzduhuri cum palpite Forţa vieţii creatoare.

E-un fior în toate cele, Care tot asemeni strigă In cuprinsul unei stele Ca şi'n frunza de ferigă.

Larvele întind aripe, Flori din crengi fecunde pice Şi 'ntr'un cuib au prins să ţip. Puişori de rândunică.

Către viaţa, care vine, Eu privesc sărbătoreşte. Fata doarme lângă mine Şi o simt cum creşte, creşti...

M Ă R G E L E L E

Fiecare vorbă vie, Picurată diafan Peste limba ta zglobie, E-o mărgea de porţelan.

Limba însă nu le lasă, Li jucându-le puţin, Pz-un ftr roşu tie mătasă, Bob cu bob le 'nşiră lin.

Dar pornind spre buze şirul, Ca si sune-apoi în larg, Dinţii rup de-odată firul Şi mărgelele se sparg.

EMIL DORIAN.

Ilea Hit! „lumlnütor ol neamului" „La u r m a u rmelo r , n u sun t ş i e u un R o m â n n ă s c u t ou drep­

tu l şl d a t o r i a de a m ă în juga l a c a r u l S t a t u l u i ? Ş i pr in î a p t u l c ă a m v e n i t pe l u m e î n t r e g r a n i ţ e l e lui , S t a ­

tu l n ' a c o n t r a c t a t , oa re , o b l i g a ţ i u n e a de a îngr i j i şi de s o a r t a m e a , lu&ndu-mă sub a r i p a s a p r o t e c t o a r e ? "

Ast fe l de î n t r e b ă r i îş i p u n e a N e a N i ţ ă î n t r ' o d i m i n e a ţ ă r e c e de t o a m n ă tn o d a i a sa , în c a r a î ş i d ă d u s e r ă î n t â l n i r e v â n t u r i l e d e l à c a l e p a t r u p u n c t e c a r d i n a l e .

S e ho t ă r î , a ş a dar, şi N i ţ ă a l nos t ru s ă a p u c e şi e l drumul, pe c a r e a u m e r s şi c o n t i n u ă s ă m e a r g ă to ţ i c â ţ i c r e d c ă s 'au n ă s c u t burs ie r i , c a s ă t r ă i a s c ă şi s ă m o a r ă a ş a c u m î i ş t im.

A c e a s t ă h o t ă r â r e e r a din par te - i o a d e v ă r a t ă apos taz i e . N e a N i ţ ă î ş i r e n e g a şi c ă l c a in p i c i o a r e pr inc ip i i le , c a r i î l c ă l ă u z i s e r ă p â n ă a t u n c i în v i a ţ ă .

In a d e v ă r , c â n d e r a s fă tu i t s ă b a t ă şi el , c a t o t R o m â n u l c e se r e s p e c t ă , pe l a p o r ţ i l e v r ' unu i Minis te r , N e a N i ţ ă r ă s p u n d e a cu un g e s t de d i sp re ţ : s ă c e r un l o c în c a r e s ă dep ind de a l ţ i i şi unde s ă a m s t ă p â n i pe c a p u l m e u ? N i c i o d a t ă ! Nu sun t eu f ă c u t p e n t r u a ş a c e v a . "

P e n t r u c e a n u m e e r a făcut , o s p u n e a e l s i n g u r : „să a m a n loc , d a r s ă nu-mi fie c i n e v a s t ăpân , s ä î m b r ă ţ i ş e z o c a r i e r ă , d a r s ă n a depind de n imeni . "

I a r în i n t i m i t a t e a gându lu i s ă u îşi z i c e a : „ d a c ă a ş des­cope r i vr 'o m i n a i N'o fi de aur , a r p u t e a fi şi de a rg in t ! "

D e c â t v r e m e a t r e c e a şi n i m e n i n u v e n e a să-1 t r a g ă de m â ­n e c ă , c a să- i ofere l o c u l v i s a t de e l . C â t de sp re m i n e l e de aur , de a r g i n t s a u c h i a r de a r a m ă , e le c o n t i n u a u s ă d o a r m ă a s c u n s e în a d â n c i m i l e p ă m â n t u l u i .

V r e m e a t r e c e a . N e a N i ţ ă a î n c e p u t s ă t r ă i a s c ă z i le în c a r i nu s e h r ă a i a d e c â t c u s p e r a n ţ e — o m â n c a r e c e n u p r e a s a t u r ă — şi c u p roeo t e c a r i î n d e s t u l e a z ă şl m a i puţ in .

C â t de p l i c t i s i t o r î l g ă s e a u a c u m pr ie ten i i , c â t de a n o s t ş i de n e s ă r a t ! Ce h a z şi c e sp i r i t p o a t e a v e a unul , c a r e n u e în s t a r e să - ţ i f a c ă c i n s t e m ă c a r c u o ţ u i c ă ?

Ş i se f ăcu un m a r e go l în j u r u l s ă u şi un gol şi m a i m a r e în buzuna re l e s a l e . î n t r ' o as t fe l de s i t u a ţ i e şi p â n ă l a s o s i r e a de v r e m u r i m a i b u n e şi p e n t r u el , N e a N i ţ ă r e n u n ţ ă l a p r inc ip i i ş i ia tă-1 a c u m b ă t â n d pe l e t o a t e po r ţ i l e Min is te ru lu i p e n t r u c ă p ă -t a r e a une i s lu jbe o a r e c a r e .

S ' a g ă s i t şi p e n t r n e l c e e a c e , în sfârş i t , s e g ă s e ş t e p e n t r u t o ţ i s e m e n i i nos t r i l . L a o ş c o a l ă d in t r 'un s a t t u r c e s c s a u t ă t ă r e s c p ie rdut în D o b r o g e a e r a de m u l t ă v r e m e v a c a n t locul de î n v ă ţ ă t o r .

Nu-i c e r u s e n i m e n i şi c e i c ă r o r a li s e ofer ise , î l r e fuzaseră . D e a c e e a , n u s 'a g ă s i t c i n e v a , c a r e să-1 inv id ieze pe N e a N i ţ ă v ă ­z â n d î a e l un p r o t e j a t a l soa r t e i s a u un f avo r i t a l pu t e rn i c i l o r z i l e i .

D e a s e m e n e a nu m a l î n t r e b a ţ i , d a c ă Nea N i ţ ă a v e a t i t lu r i l e , p r egă t i r e a , caaliftcaţia, c u m a r z i ce î r a ţ i i din Ardea l , p e n t r u a deven i un m e m b r u a l co rpu lu i d i d a c t i c .

C â ţ i sun t a c e i a , c a r i a u m e r i t a t pe dead rep tu l l ocu r i l e c e o-e u p ă şi s 'au u r c a t pe s o a r a s o c i a l ă , s ă r i n d c â t e c inc i - şa se t r e p t e d e o d a t ă ?

P a r c ă c u t a r e minis t ru , p a r c ă c i t a r e p ro îesor un ive r s i t a r , p a r c ă cutare. , . , d a r socotesp c ă e în in te resu l nos t ru a l t u t u l o r a s ă o l ă s ă m m a i b ine î n c u r c a t ă a c e a s t ă c h e s t i u n e şl s ă nu-1 să -c â i m p r e a mul t pe N e a N i ţ ă î n t r e b â n d u - 1 de t i t lur i şi cua l i f i ca ţ i i . S â - i u r ă m noroc şi să-1 u r m ă r i m pu ţ in în n o u a c a l i t a t e de „lumi­n ă t o r a l neamulu i . "

î n c ă din p r ime le z i le a l e a c t i v i t ă ţ i i s a l e d i d a c t i c e N e a N i ţ ă s e i sb i de p iedic i se r ioase , pe c a r i le b i rui prin d e ş t e p t ă c i u n e a şi p r i c e p e r e a sa . Aşa , î n t â i şi î n t â i , e l n u se p u t e a î n ţ e l e g e n i c i ou o a m e n i i d in sat , n ic i cu copi i i de l à ş c o a l ă . Şi c a s ă p o a t ă î i î n ţ e l e s m ă c a r de copi i . N e a N i ţ ă in t roduse în î n v ă ţ ă m â n t m e t o d » noul şi n e c u n o s c u t e pedagogi lo r .

T r e b u i a , de pi ldă, s ă e x p l i c e î n s e m n a r e a cuvân tu lu i „cocoş" . — Cum î i z ice p ă s ă r e l a c e s t e i a ? î n t r e b a el a r ă t â n d ch ipu l c o c o ­şului d e s e m n a t pe t a b e l e l e de pe p e r - ţ i .

Copiii spuneau a ş a c u m ş t i a u e i în l i m b a lor . — Nu, răs ­p u n d e a N e a N i ţ ă c a m răs t i t , ă s t a e un „cocoş" , a d i c ă un „cucuricuu f* Ş i dând din mâ in i , a ş a c u m î a c cocoş i i din ar ipi , încordându-ş i v o c e a , e l i m i t a c â n t e c u l cosoşu lu i .

Când î i î n t r e b a din nou pe copi i , din t o a t e gâ t l e ju r i l e e ş e a c â t e un „cucur i cu ! " c a r e se a u z e a în t o t s a tu l .

Copii i e r a u î n c â n t a ţ i de m e t o a d a î n v ă ţ ă t o r u l u i lor . Cu a c e l a ş s u c c e s N e a Ni ţ ă e x p l i c a şl n u m e l e c e l o r l a l t e a n i ­

m a l e , c a r i i i gu rau pe t a b l o u r i l e a t â r n a t e p e pe re ţ i i c l a se i . N e c h e z a c a un c a l , c e h ă i a c a oile, o r ă c s i a c a r a ţ e l e , oo t co -

d ă c e a c a gă in i l e . -In ş c o a l ă d o m n e a o v e s e l i e n e î n t r e r u p t ă . î n m a i pu ţ in de o

l u n ă cop i l i î n v ă ţ a s e r ă ou to ţ i i r o m â n e ş t e , a d i c ă a c e a p o z n ă de r o m â n e a s c ă a lui N e a Ni ţă .

N e a N i ţ ă e r a d e a s e m e n e a m e ş t e r g r o z a v l a poezi i . Meşter d in t r 'un îndo i t p u n c t de v e d e r e : î n t â i s ă l e facă, şi după a c e i a să-I î a c ă şi pe copi i s ă le î n v e ţ e r epede şl cu p l ă c e r e .

N e a N i ţ ă e r a şi poe t — cum, deal t fe l , e t o t R o m â n u l , Crea -ţ iun i l e s a l e p o e t i c e a v e a u , însă , un c u s u r : n u se n ă ş t e a u î n t r e g i şi c o m p l e c t e . Aşa , din p a t r u versur i , c â t e a r e o s t rofă , N i ţ ă nu p u t e a g ă s i m a i n i c i o d a t ă pe c e l din u r m ă şi deseor i i n s p i r a ţ i a î l p ă r ă s e a c h i a r după c e în t r u d ă şi dureri i s b u t e a s ă a ş t e a r n ă p e h â r t i e pe a l do i lea vers din s t rofă .

F o a r t e uşor gă s i s e deş tep tu l N e a Ni ţ ă l e a c şi ppntru a c e a s t a Nu v e n e a ve r su l a l p a t r u l e a ? II î n l o c u i a prin „ t r a l a l a l a . "

S e î n c ă p ă ţ â n a s ă nu v ie pe l ume şi ve r su l a l t r e i l e a ? I i a-p l i ca a c e l a ş . s i s tem.

I a t ă , c u m m i - a u r ă m a s în m e m o r i e , d o u ă s p e c i m e n e din o-p e r a p o e t i c ă a lui N e a N i ţ ă :

„Primăvara vine „Cu zile senine nŞi ne face bine „Tralala, tala !"

A d o u a : „Ea sunt mic, „Dar voinic, „Trala-la, „Trala-tar

Oât de repede şi c u c e b u c u r i e l e î n v ă ţ a u c o p i i i ; C ă c i în­d a t ă c e a j u n g e a u l a „ t r a l a l a " şi l a un semn a i lui N e a N i ţ ă e i s ă r e a u c u t o ţ i i î n sus şi , dând din mâ in i , c â n t a u s a u m a i b i n e zis s t r i g a u în c o r : „ t r a l a l a , l a l a ! " Ş i a c e a s t a de c â t e v a or i pe zi,

î n v ă ţ ă t u r a m e r g e a s t rună . Copi i i t ă c e a u p rog re se u imi toa r e . Nu r ă m ă s e s e d ihan ie pè p ă m â n t , pe a c ă r e i v o c e s ă n u o i m i t e l a per fec ţ iune , i a r n u m ă r u l poez i i lor î n v ă ţ a t e — a m v ă z u t c e î e l de poezi i — t r e c e a de c â t e v a su t e .

D u p ă 5 — 6 l an i de o as t fe l de a c t i v i t a t e se a n u n ţ ă v i z i t a unu i î n a l t func ţ ionar , a unui i n s p e c t o r d e l à c e n t r u .

«Domnule î n v ă ţ ă t o r " , î n t r e a b ă a c e s t a „au începu t , o a r e e-l ev i l s ă î n g â n e c e v a r o m â n e ş t e ?"

— E l e v i i m e i v o r b e s o c a n i ş t e r o m â n i n e a o ş i , r ă spunse vese l ş i m â n d r u N e a Ni ţă .

D a r c â n d a fos t s ă s e f acă d o v a d a a c e s t e i a f i rmaţ iun i , b i e t u l Inspec to r , c ruc indu- se in g â n d u l său, r ă m a s e î m p i e t r i t l ocu lu i . S e u i t a Ia copi i , s e u i t a ş i l a N e a Ni ţă , c a s ă v a z ă nu c u m v a ş i -au p ie rdu t m i n ţ i l e şl nu-i v e n e a s ă c r e a d ă n i c i och i lo r , n i c i u rech i lo r .

Copi i n e c h e z a u , b e h ă i a u , c o t c o d ă c e a u , m i o r l ă i a u c a p i s i c i l e , u r l a u c a lupi i , pe c â n d N e a N i ţ ă v e s e l şi r ad ios , l e ţ i n e a i sonu l şl î l î n c u r a j a dând în t r ' una din c a p . I a r c â n d v e n i r ându l poez i i lor ş i c â n d cop i i i a j u n g â n d l a „ t r a l a l a " s ă r i r ă o d a t ă c u to ţ i i în sus , s b i e r â n d c â t l e ţ i n e a gura , i n s p e c t o r u l spe r i a t de t e b u z n a p e uşe a fa ră . î ş i î nch ipu i se c ă v o r s ă s a r ă a s u p r a Iui.

Nea N i ţ ă n ' a fost f e l i c i t a t ş i nu i s 'a făgădui t , c ă v a l i p ro­pus p e n t r u î n a i n t a r e .

Din p o t r i v ă . I n s p e c t o r u l deven i r e c e [şi r eze rva t , se p o s o -m o r î ş i se î n c r u n t ă în a ş a îe l , î n c â t c r e d e a i , c ă c i n e ş t i e c e m a r e n e n o r o c i r e dăduse pes t e el. S e m ă r g i n i c a la p l e c a r e să- i c e a r ă lu i N e a N i ţ ă să-i t r i m i t ă uu r a p o r t desp re m e r s u l ş c o a l e i , desp re n u m ă r u l de c l a s e şi de e lev i , e t c .

„Dacă a ş i f ace r apo r tu l în ve r su r i ?" îş i z i se N e a Ni ţ ă ins­p i r a t de o ideie, pe c a r e o găsi foa r t e f e r i c i t ă " . Au s ă r ă m â n ă c u g u r a g ă s c a t ă c e i de là M i n i s t e r v ă z â n d p r i c e p e r e a ş l t a l e n t u l m e u poe t i c . "

Zis şi făcut . D o u ă zi le şl d o u ă n o p ţ i a m u n c i t N e a Ni ţă , c a s ă umple v re -o douăzec i de pag in i , î n c a r i se des făşura daru p o e tio cu c a r e î l î n ze s t r a se n a t u r a .

E f e c t u l şi r e z u l t a t u l ? P r o m p t şi e f i cace . N e a N i ţ ă a fost de s t i t u i t t e l eg ra f i c , i a r pe r apo r tu l s ă u însuş i d i r ec to ru l a sc r i s c a «med icu l p lăş i i s ă e x a m i n e z e f a c u l t ă ţ i l e m i n t a l e a le autorul**-

N e a N i ţ ă a fost dest i tui t , d a r e « m e f i rea lui, a p r imi t a-c e a s t ă l o v i t u r ă cu s e n i n ă t a t e şi n e p ă s a r e . Găs i c h i a r pr i le j s ă fa«ă re f l ec ţ i i c u c a r a c t e r f i losofic.

„Oe o a m e n i m i c i l a suf le t" , s p u n e a e l p r i e t en i l o r să i , „ n » m a i po t de r ă u t a t e , c â n d v ă d iv indu-se un t a l e n t şi a p ă r â n d î n a ­i n t e a lo r o f igură, c a r e î i pune în u m b r ă " .

A c e a s t ă s c h i ţ a r e a c a r i e r e i de . l u m i n ă t o r a l n e a m u l u i , a lui N e a N i ţ ă a r fi fost m a i c o m p l e c t ă , d a c ă a m fi a l ă t u r a t ş i fai­mosu l s ă u r a p o r t în versur i , c e r e găs i o a p r e c i e r e r e v o l t ă t o r de n e d r e a p t ă . N e a N i ţ ă m i l ' a c i t i t în m a i m u l t e rândur i , c ă c i , b ine în ţ e l e s , î ş i p ă s t r a s e o cop ie de pe dânsul . Auzindu-I a ş a de des, a m r e ţ i n u t c â t e v a din ve r su r i l e d e l à începu t .

L e r e p r o d u c a c i c u un s e n t i m e n t de sa t i s fac ţ i e , c ă m i - a fost d a t ă p u t i n ţ a s ă sa lvez d e l à o pe i re d e s ă v â r ş i t ă ce l puţ in o păr ­t i c i c ă din o p e r a p o e t i c ă a lui N e a N i ţ ă :

,Ca nepot de-a lui Traian, ,. Venind în satul Caraiman, „Am vrut să fac şi eu ceva, „Dat vezi, Doamne ; trala-la !

„Şi găsii mulţi Turci, Tătari „Şi-alte lifte, Ruşi, Bulgari, „ Dară Şcoala, val de ea ! „Era goală, trala-la !

„Şi mi-arn zis : curaj, hăete ! „ Şi-am adus băeţi şi fete, „Şi mai mari şi mai aşa, „Trala-la şi tralala !

„Şi din toţi aceşti păgâni „Am făcut eu buni Români, „Căci un Niţă, când o vrea, „Face multe, trala-la !

N. BATZARIA

T O A M N Â .

Teamna-şi face cuibul în grădina desfrunzită — cu presimţiri de moarte, cu paseri care pleacă, — şi-mi împarte din tristeţea ei nedesluşită...

Sufletu-mi, bogat şi roditor ca un butuc de viţă, cu struguri grei şi galbeni atârnând de fiece miădiţă, s'a cutremurat de-un ne'nţtles fior !

...Tu, trebuia să vii sä storci topazul boabelor prea coapte şi, prefăcâni în zi eterna noapte, — s'aduci prilej de cânt şi veselii...

Tu, trebuia să strângi cu grijă 'n cramă otrăvurile mele care fierb — ş$ să mă laşi, sălbatec, sprinten cerb s'alerg senin prin toamna de aramă/...

Tu, trebuia să faci din mine-un fulg, — să-l poarte vântul, — vijelii să-l suie, •— să sboare ca o frunză de gutuie pe care de pe ram dureri o smulg!...

Dar tu, — de mine veşnic mai departe, — râzând de sufletu-mi îmbelşugat — nai înţeles ce doruri tau muşcat lăsând în răni pecetea toamnei moarte!.,.

...cade ploaia rece, — ploaie grea, — ploaia toamnei triste, '11 golul meu: scuturat e rodul sfânt, şi greu geme 'n noapte suferinţa mea!.,.

GEORGE-SILVIU.

RENAN IN ŢARA ROMÂNEASCA

Două din publicaţiile franţuzeşti ne aduc câte ùn capitol dintr'o lucrare, desigur vastă, a d-lui Pierre Lasserre, despre Renan. Pentru întâia oară, într'un studiu devotat, Renan nu mai figurează ca un adversar din afară al bisericei, ci e situat în miezul psihologiei catolice, cu o criza de conştiinţă care-1 poate tot atât de bine explica, pe cât explică de clar însăşi criza bisericei.

Isus a fost scutit de divinitate şi iată-1, delà Renan în- -coace, om. Asta nu mai miră pe nimeni, până în ziua în care alt Renan, se va mira de credulitatea celui dintâi şi, istoric cinstit, va mărturisi că textele antice îi refuză lui Isus un ates­tat de existenţă. Până atunci d. Lasserre nu spune nimănui ceva nou, când aminteşte, între altele, că Baudier, directorul seminarului Saint-Sulpice, primind delà Renan mărturia necre­dinţei totale în biserică, nu i-a imputat o crimă şi nu 1-a găsit vinovat.

Prefaţa aceasta nu duce la o discuţie pentru sau împo­triva lui Renan. Ar trebui, ca să mà mai pot emoţiona, să am creerul bunicului. Contemporanii sunt singurii oameni capabili de o profundă reacţie, dar cum, un singur om inteligent din secol, îi copleşeşte — nu putem afla niciodată opinia lor. Con­temporani ! — Renan a avut destui în Franţa, dar a avut câţiva şi în principatele valahe. S'a scris un singur articol bun pen­tru Renan, în româneşte? Nu ştim. Vom foileta însă, — duş­manii sunt mult mai- amuzanţi — pe cei câţi-va detractori.

Iată o broşură : „Răspuns orthodocs contra ereticului Er­nest Renan pentru viaţa lui Isus". A apărut în „Bucureşti" — „Autor şi Editor un drept credincios" — adică, pe cealaltă co­pertă : „autor şi editor Maior D. Papasoglu", Broşura e da­tată: „anul 1864, Ianuarie l-iu".

Maiorul D. Papasoglu e speriat de cartea lui Renan : „căci scrierile acelui Renan desvoltate astä-zi în a 6-a a sa ediţiune, sunt convins şi tremur de frică, că ele au inundat toată Europa..." El se consideră dator să avertizeze lumea creş­tină, pentru aceste înalte motive auto-biografice: „M'am îm­preunat cu Hristos ! Este o făgăduială care am dat-o din ziua venirii mele în lume în mijlocul bisericii lui..." El motivează astfel: „Mă grăbi ca ortodocs (cuvântul ortodox are, înscrisul lui Papasoglu, diverse ortografii) de făcui această mică bro­şură, unde descrisei culegerile cele mai folositoare, spre în­tâmpinarea răului înţeles ce ar lăsa acea ereticească descriere". Broşura lui Papasoglu „mică este ea materialiceşte, dar este

SBURATORÜL LITERAR • - • ? 359 ==»

c u folos, căci va fi stavilă împotriva ereteceştilor sofisme, ace­lui Pragiar al lui Arie".

Dar să trecem la broşură. Prima pagină începe cu o ,De-dicaţiune Eminenţii Salle prea Sfinţitului Episcop al Râmnicu­lui, D. D. Calinic". Aici, Papasoglu este emoţionat. Iată-1: „Ce dulci sânt omului suvenirile copilăriei lui ! Cu ce respect reli­gios îmi aduc aminte de anul 1818, când părinţii mei mă adu­ceau în sfânta monăstire Cernica si mă îngenunchea, ca să-ţi sărut cuvioasa mână !" Pagina 6 se închină „Sufletului Sfânt al scumpului meu părinte A., mort în România la Octombriu 1842." După ce îi spune părintelui său A., că ţinta broşureî este „de a face a se nimici şi a se lepăda din mâinile confra­ţilor mei, o scriere ce apăru scandaloasă pentru Viaţa lui Isus", maiorul se iscăleşte, de astădată cu altă ortografie : „Majoru D. Pappazoglu".

Usmează o „Prezicere" din care putem afla că volumul lui Renan se citea în ţară : „Cum au putut cumpăra acea Bro­şură a d-lui Ernest Renan, de către cei mai mulţi drept cre­dincioşi chreştini, fără nici o împedicare?" După „Prezicere" urmează dovezile, culese din profeţi, din istorici, din Sibile ; nu e uitată nici profeţia lui Isaia, întâmplată aşijderi : „Iată Fecioara în pântece va avea şi va naşte fiu şi vei chema nu­mele lui Emanuil". După Sibile şi Isaia, se citează dicţionarul istoric al lui Chaudon şi Delandine vol. XII din anul 1804. Iar capitolul se încheie astfel: „Minciuni sânt aceste? Poezie este asta? Visurile lui Renan sunt aceste".

Sunt obligat să sar peste argumentele citate din Tacit, din Flaviu şi din Mahomet. Astea nu interesează aici. Vom sări şi peste anexele cărţii, în care sunt publicate scrisorile maiorului către Patriarhul Ecumenic din Constantinopolu, către Mitropolitul Ungro-Vlahiei, către Sfântul Sinod ortodox al tu­turor Rusiilor, către acel al Slavei, către mitropoliţii Serbiei şi Bulgariei, către cavalerul de Şaguna episcop al Transilvaniei, către prea sfinţitul locotenent mitropolit — din Iaşi — pe care nu le putem retipări ca să arătăm, pentru gloria maiorului, cât de meşter era în epistolie, de vreme ce a putut, cu acelaş conţinut, „mic materialiceşte" să umple douăzeci de scrisori diferite.

Penultimul capitol vădeşte, pentru noi, un mai mare in­teres : ne semnalează existenţa altui detractor al lui Renan. Se numeşte Tomas A. Paschides şi, e „administrator şi secretar al stimabilului ziar Reforma, care apăru Sâmbătă la 16 De­cemvrie sub No. 45 unde într'o specială pagină avu buna in-tenţiune şi zelul de a traduce mai multe pasage din ziarele franceze care combătu mai înaintea noastră (adică a lui Papa­soglu) pe acel sofist şi eretic Ernest Renan!"

Tomas A. Paschides, mulţumind maiorului Papasoglu că s'a ocupat de el, ne dă următoarele amănunte : „D. Maior Pa­pasoglu, cunoscut îndestul Românilor prin darea la lumină a

= 3Ò0

mai multor opere naţionale şi istorice..." După ce ne instrur eşte cu activitatea d-lui Papasoglu, d. Tomas A. Paschides, sfătueşte pe „Români, Sârbi, Bulgari şi Eleni" să-i citească broşura şi crede „câ vor fi convinşi de adevărul ce străluceşte în toate paginile ei, combătând raţionalmente şi cu probe ne­contestabile, pe acest discipole al lui Luther şi Volther".

Nu mai cunosc altă scriere dedicată, în principatul Mun­tenie, lui Renan. In ştiinţa mea, este în această privinţă, o mare lipsă. Abia în 1 8 9 8 , la Iaşi, Protosinghelul Gherasim Mi­ron, e ispitit să-1 judece pe Renan. In lipsă de curaj, probabil, protosinghelul traduce numai o broşură : „losef Ernest Renan, zugrăvit de el însăşi" — de Paul Lapeyre. Că apariţia acestei broşuri, pe care o avem în mână, nu e un caz' fortuit şi că protosinghelul Miron, merită să fie trecut între detractorii lui Renan la noi — ne-o va spune coperta broşurei lui, care a-nunţă : „De acelaş Ernest Renan în faţa tribunalului ştiinţei, sau combaterea cunoscutei scrieri a lui Renan intitulată :„ Vieaţa lui Isus", din trei puncte de vedere : exegetico-biblic, istorico-critic şi filosofic". Dar nici cartea aceasta nu e originală. Pe copertă se mai poate citi: „traducere din ruseşte". Aşa dar, locul protosinghelului Miron vine şi ca dată de apariţie şi ca originalitate, abia după maiorul D. Papasoglu şi d-1 Tomas A. Paschides.

Delà 1 8 9 8 , Viaţa lui Isus a lost tradusă în româneşte şi a câştigat câteva ediţii. E singura carte a lui Renan care a fost tradusă şi care a intrat în marele public. S'au schimbat multe lucruri de atunci. E jumătate de secol delà „anul 1 8 6 4 Ianua­rie l-iu* şi nimeni nu l'a răzbunat pe Renan, de ceiace a scris Papasoglu. Dacă, întro zi de răgaz, ca un popas la traducerea Bibliei şi-ar face datoria şi onoarea aceasta prietenul nostru Gala Galaction ?

B. FüNDOIANÜ.

VA APARE DE :

EUGEN RELQIS

I-; COLOANA P R I N T R E R U I N I :-s — E S E U R I —

ED. ALCALAY Şi CALAFATEAfKI

S T U D E N T E

LA M A R E

- VIZIUNE -

Albastru, vânt rece şi portul pustiu. Stingheră pe diguri şi farul departe, ; La piept strângi ştiutul palton cafeniu Şi 'n mâna ctalaltă cu drag ţii o cârti.

E-aceeaşi, albastră : cum nu s'a schimbat: Dar fă*ă de zâmbet, ca 'n zite urite, Când parcă-i mai bine de mers la plimbat Căci gânduri se 'mbină aiate şi-atăte.

Priveşti peste umăr oraşul murdar Cu străzi ce-ţi sunt astăzi cu totul străine, Te uiţi înainte spre capăt, la jar, Cum marea şe duce şi marea cum vine.

Şi nu ţi-e aminte că suntem pe lume Şi noi ceştia carii din gândul cernit Iţi facem o umbră pe dig iar în spune fos, colo mi-e dorul de blocuri izbit.

Spre casă. Pleci capul. E unu, târziu. — Sirena îşt porneşte utîtul ei câ-itec — Vezi vântu 'n ştiutul palton cafniu Sculptându-ţi piciorul din pulpă la pântec... Albastru, vânt rece şi portul pustiu. AL. RALLY.

a • CRONICA LITERARA

Et

IOS1 D I A G O S L A

ŞI în l i t e r a t u r ă sunt asocier i indisolubile: Creangă-Dragos -lav-Vissarion. F i i n d c ă primul a t r ă i t ou mul t îna in tea ce lor la l ţ i , a t r ebu i t n e a p ă r a t s ă fie şi protot ipul , şeîul unei l i t e r a t u r i c a r e la câte -ş i tre i a r e unele c a r a c t e r e comune . P e n t r u c ă , de a l t ă par te , ce i doi din u r m ă au a p ă r u t m a i târziu, î a t a l a lor.t s ă îîe de to ţ i socot i ţ i c a urmaş i , ba c h i a r c a simpli elevi al lui Creangă . O men­t a l i t a t e s implistă şi a c e a s t a , s implistă şi î o a r t e comodă . Pr inzând însuşirile c o m u n e reduc i m a i uşor t o a t e v a r i e t ă ţ i l e l a o s c h e m ă genera lă şi unică. Simplif icarea e l egea c e a m a i e c o n o m i c o a s ă a judecă ţ i l or omeneşt i . A c ă u t a d i m p o t r i v ă var ia ţ i i l e p a r t i c u l a r e

e m u l t m a i greu . F i ind în funoţîe da individ, ele sunt în s t a r e s ä c o m p l i c e clasificările. G r e u t a t e a s ă găseşt i coeficientul persona l a l f iecărui scr i i tor a d e t e r m i n a t pe mulţ i să-1 n e s o c o t e a s c ă .

Dragos lav a t r e c u t t o c m a i de a c e e a c a un u r m a ş a l lui C r e a n g ă m a i d e g r a b ă d e c â t c a o individualitate l i t e r a r ă d is t inctă . O d a t ă a r u n c a t c u o e t i c h e t ă def init ivă în frunte în g a l e r i a figu­r i lor c a r i r e p r e z i n t ă l i t e r a t u r a C r e a n g ă , procesul de definire şi d e a n a l i z a r e a opèrli lui D r a g o s l a v e mul t m a i uşor. Circumscri in-du-1 îa a c e a s t ă sferă de influenţă, c e r c e t ă t o r i i a v e a u s ă se ocupe de ver i f i carea înrâurir i i lui C r e a n g ă C u t a r e a m ă n u n t t rebue s ă se g ă s e a s c ă şi l a D r a g o s l a v fiindcă prin definiţie D r a g o s l a v e din fami l ia C r e a n g ă . Ia tă premisa . Conaluzia nu a v e a s ă fie d e c â t d o v e d i r e a c ă a c e a c u t a r e şi c u t a r e f o r m ă din C r e a n g ă a t r e c u t în a d e v ă r şi la Dragos lav . Anto log ia ds f a ţ ă s c o a s ă de Casa Sena­telor pare-se c ă e de n a t u r ă s ă na s c u t u r e din l enea de a c e r c e t a ş l de a s c h i m b a clasif icări c e p ă r e a u definitive. In pr imul r â n d n i s s l ărgeş te cercu l . D r a g o s l a v nu t rebue c ă u t a t n u m a i d e c â t In sfera l i t era tur i i Crea t . ga . Comun cm a c e s t a nu poate a v e a d e c â t a ş e z a r e a în a c e i a ş sferă m a i c u p r i n z ă t o a r e : sufletul popular pr i ­m i t i v din c a r e scrisul unuia c a şi a l celui lalt cuprinde o infinitate d e aspec te .

C r e a n g ă şi Dragos lav sunt doi primit ivi , d o u ă forţe spon­t a n e ieşite dintr'un suflet comun. Amândoi , s in te t izează în g r a i moldovenesc m e n t a l i t a t e a r o m â n e a s c ă p o p u l a r ă . Că unul a l u c r a t m a i mult ace leaş i da te , turnându- le şi apoi retopindu-le în t i p a r e l i t e r a r e desăvârş i t e , c ă a l tu l l e -a d a t b r u t e c a m a t e r i a l de l u c r u m a i m u i t d e c â t c a lucra t , a c e a s t a ne pr iveş te p r e a puţin, punctul n o s t r u de v e d e r e fiind a l tul Mal d e g r a b ă de c â t meşteşugul de a şlefui, no in teresează de d a t a a s t a fondul.

D e a c e e a coeficientul personal nu în stil izare 11 v o m c ă u t a . Lichidul Ia pe d inăuntru î o r m a vasu lu i în t;are e s te conţ inut . Cri­t ici i a u văzut p â n ă a c u m n u m a i d a c ă a c e l vas e r a pe d i n a f a r ă smăl ţu i t sau sgrunţuros . A r fi însă t o t a t â t de vredn ic de şt iut d a c ă l ichidul scos din ace ia ş i svor a umplus d o u ă u r c i o a r e ia fel.

D r a g o s l a v şi Creangă , r e p r e z e n t a n ţ i a i ace luiaş i s u b s t r a c t sufletesc, a u mulse din îususiriie c a r e deosibesc epocile p r i m a r -pr imi t ive din or i ce evoluţie psihică.

Filosofine cul te încep prin mituri . Zilele şi faptele unui He-siod, de pildă, sunt c o n t e m p o r a n e c a fond c u sufletul c a r e p a l p i t a în r i tmul c â n t u r i l o r homer i ce

Aventurosul epopeelor populare se îmbină armonios c u e x ­pl icaţi i le şi e le populare şi f a n t a s t i c e ale filosofului Zilelor şi fap­telor. B a s m u l şi lămurir i l e ta ine lor lumii potrivit ace leaş i m e n t a l i t ă ţ i s tau a l ă t u r i şi în l i t e r a t u r a n o a s t r ă populară . Mit şi unul şi altele , e le se prezintă c a exp l i căr i de întreg, c e v o r b e s c simţirii înainte d e a-şi fi c â ş t i g a t r a ţ i u n e a de p a r t e a lor. Sunt s ingurele expli­c ă r i posibile şi primite , f i indcă singurele înfăţ i şează g lobal exis­t e n ţ a într'o formă to tuş c o n c r e t ă . E x p l i c ă r i l e îiiosoîîei de m a l t â r z i u nu pot sa t i s face d e c â t un spirit deprins cu anal iza . Cel

p r i m i t i v pa re - se oă e s t e în deoseb i s in te t i c . A ş a s e e x p l i c ă de o » t e z e l e c e l e m a i c o n t r a d i c t o r i i se r e c o n c i l i a z ă în t r 'un b a s m s a u se a r m o n i z e a z ă înt r 'o c o s m o g o n i e popula ră , de c e supers t i ţ i a l e a d u c e o for ţă n o u ă şl da ca în g e n e r e m i t u l e o n e c e s i t a t e de p r im ordin .

C r e a n g ă ş i -a î n t e m e i a t l i t e r a t u r a pe b a s m . L a n o i b a s m u l e a c e i a ş luc ru — m u t a t i s m u t a n d i s — c u mi tu l . P o p o r u l t r a e s t e în b a s m c u for ţa n e 3 t â n j e n i t ă de r a ţ i o n a m e n t u l c a r e m a i t â r z iu î l r e t e a z ă o d a t ă c u a r ipe l e î nch ipu i r i i şi m u l t e din l egă tu r i l e s im­ţ i t e l a t o t c e a s u l c u l u m e a î n c o n j u r ă t o a r e .

S p i r i t rud şi plin de s e v a p ă m â n t u l u i n a t a l , f i l t r a t ă în f i e c a r e din p lcur i i lui de sânge , C r e a n g ă v a fi s i m ţ i t a c e a s t a u r i a ş ă pu t e r e a sufletului c o l e c t i v năpâdindu- ţ şi în u r m ă înv ingându-1 .

D e a c e e a p o a t e c ă r e a l i t a t e a i nd iv idua lă o r e p r e s i n t ă în o p e r a lui n u m a i Amintiri din copilărie.

D r a g o s l a v c a p r imi t i v a r e cou-un c u Creangă , b a s m u l . Su ­p e r s t i ţ i a popu la ră — Noaptea Sfântului Andrei de pi luă , — dobân­d e ş t e o m a i m a r e i m p o r t a n ţ ă . In s i m p l i t a t e a l in i i lo r lui, Dragos ­l a v e un p r i m i t i v m a i robust . P â n ă a c i a s e m ă n ă r i . Deoseb i r i l e în­c e p s ă se f a i ă s i m ţ i t e şi a p a r i s b ü o a r e în p a r t e a a doua şi c e a m a i i n t e r e s a n t ă a operi i .

Cosmogonia p o p a l a r ă — f a c e r e a lumii , v i n a lui Adam, m i s t e ­ru l e x i s t e n ţ e i , înger i i m o r ţ i i şi a i v i e ţ i i—nică ie r i nu a r e o m a i pro­n u n ţ a t ă f o r m ă c a în p roza lu i D r a g o s l a v . Def in i t ivă şi e ch i l i b r a t ă , a c e a s t ă cosmogon ie în c a r e s 'a p ie rdu t b a s m u l popular , î n ă l ţ â n -du-se p â n ă l a e a , dovedeş te un spi r i t pl in de c u r i o z i t a t e şi i n ­v e n t i v , fantezis t , d a r m u l ţ u m i t n u m a i cu a n u m e e x p l i c a ţ i i . In l o ­c u l i m a g i n a ţ i e i lui e to tuş o l o g i c ă u imi to r de s t r ânsă . Copilul c a r e îş i e x p l i c ă lega t , da r în felul lui un luc ru v ă z u t şi e x p l i c a t de no i a l t fe l , a r fi s i nguru l în s t a r e s ă n© s t e a c a un e x e m p l u de a c e a s t ă l o g i c ă a c o s m o g o n i i l o r populare .

Supe r s t i ţ i e de o p a r t e şl b a s m î n ă l ţ a t c ă r â n d p â n ă l a v a ­l o a r e a e x p l i c ă r i i l umi i de a l t a , i a t ă c e l e d o u ă l a tu r i a l e operi i Iul D r a g o s l a v .

S o c o t i m c ă din a c e s t p u n c t de vede re e a e m a i r e p r e z e n t a t i v ă d e c â t a lui C r e a n g ă , Independen t de c a l i t ă ţ i l e pur f o r m a l e c a r i fac din a c e s t a un a r t i â t de ne în t r ecu t .

A in s i s t a n u m a i a supra a c e s t o r d i ferenţe de fond p o a t e îi î n s ă o c e r c e t a r e t o t a^a de i n t e r e s a n t ă c a şi d i scu ţ iunea a s u p r a supe r io r i t ă ţ i i u n u i a în c o m p a r a ţ i e c u ce l ă l a l t , s au a c a l i t ă ţ i i de şef de ş c o a l ă a pr imului şi de ucen ic , c a r e a r a v e a î n c ă m u l t e de î n v ă ţ a t , a secundulu i .

C e s t i u n e a C r e a n g ă - D r a g o s l a v as t fe l v ă z u t ă a r p u t e a pr iv i m a i d e a p r o a p e pe ce i c â ţ i se o c u p ă de ps iho log ia popu la ră .

R e l u a r e a a c e s t e i t e m e a r fi a c u m de a c t u a l i t a t e de o a r e e e o p r i l e jueş te pub l i ca rea an to log i e i de c a r e v o r b e a m .

MlHAIL IORGULESCW.

TEATRUL POPULAR

p„„ f \ T E L E U F O N , două acte

de André de Lorde .

I n c ă o d a t ă T e a t r u l Popu la r n e s u g g e r e a z ă c â t e v a din idei le c e l e m a i de s e a m ă c a r e se p r e u m b l ă , a d e s e a n e r e c u n o s c u t e , pe u l i ţ i l e s g o m o t o a s e a le c e t ă ţ i i d r a m a t i c e .

André de Lorde n u e s t e în F r a n ţ a a u t o r u l c e l m a i g u s t a t de e s t e ţ i şi n i c i l u c r ă r i l e sa le , n u m i t e „de t e roa re" , n u s u n t p r e a poft i te pe scene le t e a t r e l o r bu leva rd ie re , unde se c o n s a c r ă de fapt , a c t u a l i t a t e a a r t i s t i c ă . Autoru l t e r o r i s t a c r e a t însă , e l , r e p u t a ţ i a unui t e a t r u pa r i z i an popular .

„La te lefon* e s t e d o a r o m i n i a t u r ă a sp i r i tu lu i c a r e însu­f l e ţ e ş t e m u z a lui André de L o r d e : un och i a t e n t vede n u m a i d e c â t în p ropor ţ iun l a r t i s t i c e , dec i în p r imul r â n d supor tab i l e , e l emen­t e l e c o n s t i t u t i v e a l e une i a r t e foa r t e b ine definite.

Un om de a f a c e r i l o c u e ş t e cu femeia , copi lu l , o b o n ă şl un s e rv i t o r în t c ' o v i l ă c a m p r e a d e p ă r t a t ă de târg, p r e c u m şi de c a l e a f e r a t ă . D e l à v i l ă l a p r imul pos t t e le fon ic sun t v reo 80 de k m . B ă r ­b a t u l c h e m a t de nevo i l a Pa r i s , p ă r ă s e ş t e v i la , după c e a t r a g e a t e n ţ i e se rv i to ru lu i s ă a ibe ochi i în pa t ru şi — m a i m u l t pen t ru s u s ţ i n e r e a cura ju lu i c a m s l ă b ă n o g a l b o n e i — l a s ă şi un r evo lve r , dir se rv i to ru l af lă c ă m a i c ă - s a e pe m o a r t e şl p ă r ă s e ş t e v i l a pen­t r u c â t e v a ore , i a r r evo lve ru l e fura t de un v a g a b o n d , uuul din Reel cop i i c a r e s u n t de v e a c u r i pe drumur i le lung i a le F r a n ţ e i .

In c a s a unui p r ie ten — pr imul popas — omul de a f ace r i m a i s t ă o d a t ă de v o r b ă cu a i lui, l a te lefon, g lumind şl c e r t â n d bor.a-pen t ru p r e s i m ţ i r i l e ei ne înd r i t u i t e . D a r c â n d a t r e i a o a r ă e c h e ­m a t l a apa ra t , omul aude, în t o a t ă g r o z ă v i a ei , des fă şu ra rea c r i ­m e i : n e c u n o s c u ţ i i s f ă r â m ă ob loane l e , i n t r ă în odă i şi — d e s i g u r ueid...

Omul, l a telefon, î n n e b u n e ş t e de s p a i m ă şi oroare . Ţ e s ă t u r a d r a m a t i c ă e d e c \ v â r ş i t â : „La te lefon" e o adevă­

r a t ă o p e r ă de g e n i u — a unui reg i so r a s ă !

I n a o e a s t a p r i v i n ţ ă S h a k e s p e a r e e Infer ior In i de Lorde. î n t â m p l a r e a , o a r e e în def in i t iv b a n a l ă , n u presupune n ie l

- e e o m p l e x l u n e su f l e t ească a eroi lor . To ţ i o a m e n i i , c a t o a t e an i ­m a l e l e sun t f r i coase — şi un a u t o r d r a m a t i c c a r e a r găs i m i j l ocu l s ă n e f a c ă s ă vedem, în d o u ă a c t e , s p a i m a unei c i r ez i de bo i , a r l i t o t a t â t de g e n i a l c â t şl de Lorde . C e i a c e d ă v a l o a r e , n u a r t i s ­t i c ă (văzu răm de c e ) da r o m e n e a s c ă oper i lo r de a r t ă , n u po t fi e l e m e n t e l e p r i m a r e suf le teş t i p r e c u m : a c t u l re f lex , spa ima , foa­m e a , s a u c â t e v a p re lung i r i s e n t i m e n t a l e , oi a c e l mijloc a l a c t i v i ­t ă ţ i i suf le teş t i , cupr ins î n t r e c e l e d o u ă i n c o n ş t i e n t e : s e n s a ţ i a or­g a n e l o r şl nebun ia . I n s ă şi a c e s t e i n c o n ş t i e n t e , aduse în o p e r a de a r t ă , n u po t cons t i t u i v a l o r i d e c â t î n m ă s u r a In c a r e l u m i n e a z ă c e n t r u l sufletului omenesc . ]

T o t u ş i s p e c t a t o r i i — şl c e i m a l d is t inş i — iubesc î n c ă mani ­fes tă r i l e f izice a l e n e u r a s t e n i e i lui H a m l e t , p r e c u m ş i p rog rese l e v iz ib i le a l e u n e i pa ra l i z i i g e n e r a l e în u l t imul a c t a l „St r igo i lor" lui Ibsen .

André de Lorde, pr in c o j i r e a d e s ă v â r ş i t ă a e l emeu tu lu i sen­s a t i o n a l de o r i ce î n c u r c ă t u r ă p s i h i c ă m a i d i s t insă , n e - a a r ă t a t c ă e un m a r e a r t i s t , p r e c u m ş i d rumul p e c a r e nu se m a l [poa te m e r g e .

D . Ciprian a r e d a t p e o m u l îngrozi t , pr in t r 'o reţinere m ă i a s ­t r ă — d a r a c ă r u i u l t i m ă i s b u c n l r e („Ajutor ! Aju tor !" ) t r e b u i a s ă fie de f ia ră . Cel puţ in în s e a r a In c a r e l 'ara v ă z u t n o i — n ' a fost.

F . ADERCA.

a m o B a m

CRONICA ARTISTICA B B

B B

B B

N. CONSTANTINESCU, IONESCU-DORO, PAN. IOANID ŞI ROSENBLUTH*)

F o r m u l a «peisa ju lui în s i n e " e u n a din c e l e m a i fe r ic i te l a o -v a ţ i u n i m o d e r n e c a r e nu m a i o b l i g ă p ic to r i i de^ a s tud ia a m ă ­n u n ţ i t un pe isa j n ic i în desenul s ău şi n i c i c h i a r în c u l o a r e a s a spec i f i că . C o n s t a t a r e a nu-i î m b u c u r ă t o a r e . C ă c i d a c ă nu f a c e m c a z de e s e n ţ a c o p a c i l o r — c e i a c e to tus a r fi de c e r u t — s o c o t i m î n s ă c ă nu se p o a t e t r e c e c u v e d e r e a pes te g e n e r a l a oco l i r e a e x a c t i t ă ţ i i de a tmosfe ră , e l e m e n t e s e n ţ i a l de c a r a c t e r i z a r e a na ­tur i i deschise . Ast fe l foa r t e r a r v o m a v e a p o s i b i l i t a t e a s ă î n t r e ­v e d e m în l uc ră r i l e expozan ţ i lo r , p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e prin c a r e a i a p u t e a d e l i m i t a o a r e c u m ţ inu tu l c a r e a s e rv i t c a mode l . In spec i a l pe i sa ju l r o m â n e s c a p r o a p e o ă n ' a a v u t un p i c t o r al s ă a .

*) Primul In Sala „Filip" (Câmpineanu 40), iar eeilalţi trei Ia Sala „ifczart"

Neculal Constantlnesca e s inguru l p i c t o r — p o a t e — c a r e i ' a d e d i c a t a c e s t u i pe i sa j , ş i a c ă u t a t s ă e v i d e n ţ i e z e e l e m e n t e l e a r ­t i s t i c e şi c a r a c t e r i s t i c e t o t o d a t ă , p e o a r e l e p r e z i n t ă î n f ă ţ i ş a r e a m e l e a g u r i l o r noast re . . .

S t r ă d a n i a Iul a dus l a r e z u l t a t e pe c a r e i s t o r i a p l a s t i c e i ro ­m â n e ş t i v a t r ebu i s ă l e î n r eg i s t r eze .

In t r ' adevă r , tn e x p o z i ţ i a s a de acum, e l a r a t ă c o n t i n u a ţ i şi m ă r i ţ i f ac to r i i c e p r e z i d e a z ă l a c o m p o z i ţ i a l i n i a r ă şi r e p a r t i ţ i a c o l o r i s t i c a a peisa ju lui r o m a n e s c , c a r a c t e r i z a t în deobş t e prin fuga d i s t an ţ e i şi n e c o n t e n i t a s c h i m b a r e a ce ru lu i , de l à p u r i t a t e a z i l e lo r de p r i m ă v a r ă p â n ă l a î m b ă c s e a l a prăfoasă a după a m i e ­z e l o r de Iu l ie . I n r e d a r e a a c e s t o r deoseb i r i , a ş a de g r e u de p r i n s ş i m a i a l e s a ş a de g reu de f ixa t , p i c to ru l C o n s t a n t l n e s o u a a juns l a o a d e v ă r a t ă m a e s t r i e . Din ş t i i n ţ a v a l o r i l o r — a c ă r e i n e c e s i t a t e e a b s o l u t I m p e r i o a s ă în a c e s t c a z — e l ş i -a f ăcu t o v i r tu t e . D o t a t c u un och iu de-o s e n z i b i l i t a t e neob i şnu i t ă , d i s e c ă în m o d sur­p r i n z ă t o r e l e m e n t e l e de c u l o a r e a l e p l anur i lo r s u c c e s i v e , r e a l i z â n d In m o d e v i d e n t d i s t a n ţ e pe c a r e l e - a m î n t â l n i t r a r în p i e tu r a n o a s t r ă de p â n ă a c u m . I a r ce ru r i l e şi n o r i i s â n t o g a m ă nes fâ r ­ş i t ă de forme şi cu lor i , î n t r ' o a d m i r a b i l ă a r m o n i e cu r e s tu l de pe i sa j , c e i a c e d ă a n s a m b l u l u i nu n u m a i o p r o n u n ţ a t ă n o t ă de poezie , da r şi un senz a l adevă ru lu i de l o c şi de t imp.

Cândva , C o n s t a n t i n e s c u — puţ in cunoscu tu l de az i — v a fl o i m p o r t a n t ă p a g i n ă a a r t e i noas t r e .

D-1 Ionescu-Doru f a c e o p i c t u r ă f rumoasă , c u m i n t e şi c i n s t i t ă . E în luc ră r i l e d-sale un s i m ţ a l adevă ru lu i n e c ă u t a t c a r e i m p u n e In s i m p l i t a t e a Iul c u v i i n c i o a s ă . D a r a c o l o unde p i c to ru l e x c e l e z z ă e , f ă r ă î n d o i a l ă , In pe i sag i i l e de i a r n ă , a c ă r o r p r ive l i ş t e r a r a a v u t un a t â t de m e ş t e r c â n t ă r e ţ . Ş i c u t o a t e c ă a c e s t e cenuş i i v e d e r i o fe ră a ş a de puţ in l uc ru unei p a l e t e p i c to r i ceş t i , d-1 Ionescu-Doru ş t i e s ă brodeze o se r i e î n t r e a g ă de lucrur i i m p r e s i o n a n t e pe a c e l e a ş i t r e i b a n a l e m o t i v e : un c o l ţ de b a l t ă î n g h e ţ a t ă , un tufă­r i ş şi un c e r v â n ă t ş i p o s a c .

A s t a c e r e c a l i t ă ţ i deoseb i t e ş i d-1 Ionescu -Doru l e a r e . D-1 Pan-Ioanid a d u c e c â t e v a p o r t r e t e p l ine de v i a ţ ă ş l re ­

v i n e cu o se r i e de „hori". S â n t l uc ru r i a r m o n i o a s e , m e r i t o s a r a n ­j a t e uneor i , da r e In g e n e r a l un abuz de c o l o r a ţ i e s u m b r ă şi e f ec t e c ă u t a t e pe c a r e l e - a c a m b a n a l i z a t n e c u r m a t a lo r r epe t i r e .

Insfârş i t , d-1 Rosenbluth f a c e d o v a d a unui t e m p e r a m e n t p i c - ' t o r i e e s c m a i a l e s In de sene l e şl inc iz i i le s a l e c a r e s â n t c u m u l t m a l f rumos c o l o r a t e în m o n o c r o m i a l o r d e c â t t o a t e p ic tu r i l e , în u le i e x p u s e de d-sa.

VICTOR ION POPA.

In cursul acestei săptămâni pu­blicistica română s'a îmbogăţit cu Inci două periodice. A reapărut mai întâi vechea „Flacăra", care prin format, compoziţia şi dispo­ziţia materialului literar, s p i r i t de conciliantă, caracter docu­mentar şi vulgarizator, continuă tradiţia celei mai răspândite re­viste săptămânale de dinainte de războia. Ii urăm, fireşte, aceiaş isbândi şi In împrejurările noi, care sunt cu mult mai g re le : le va domina, mai ales, dacă nu Iti va ignora. In ceeace priveşte di­rectiva, c o n f r a t e l e nostru d-1 Ion Sân-Giorgiu debutează prin constatarea preliminară a „dezori­entării" ce domneşte In literatura actuală din cauza insuficienţii cri­ticei noastre. Nu-i putem decât o-feri locul vacant de îndrumător. II prşvenim însă cà va avea com­petitori. Câţiva tineri eminenţi, for­maţi la disciplina estetică a d-lui M. Dragomirescu, au debutat de curând in publicistica Rampei, Săgetătorului sau a Adevărului li­terar prin aceiaş constatare pesi­mistă a crizei criticei române ; alţii mai severi Ii contestă chiar existenţa. Uitând cu uşurinţă lip­surile trecutului sau ale prezentului noi, dintr'un optimism fundamen­tal, nu reţinem decât speranţele de vii tor: dacă n'a existat până azi, critica română nu numai că va exista de acum Înainte dar va'cunoaşte o* epocă de m a r e înflorire. In urma noastră au răsă­rit tineri maeştri cari se pregă­tesc să cureţe l i t e r a t u r a de vreascuri şi să tae drumuri noi. E o fericire pentru generaţiile ee se

înalţă- că vor avea călăuze. Ş i , fiindcă e vorba, de buna şi vechea noastră Flacăra, aşteptăm cu fi­rească î n c o r d a r e îndrumările confratelui nostru d-1 Ion Sân-Giorgiu.

Cea de a dona publicaţie e ma­gazinul lunar Citiţi-mă, In care es­tetismul d-lui Ion Minulescu se re­alizează prin arta decorativă a d-lui Teodorescu-Sion. E o publicaţie de lux cu un conţinut pur bele­trist ic: nuvele şi poe«ii. Pe lângă o bucată de proză a d-lui Duilio Zamfirescu şi o poezie a d-hii Mi­nulescu, au colaborat şi romancierii Vasile Savel, Al. Cazaban, V. De­metrius etc. , precum şi confraţii lor Henri de Régnier şi Knut Hamsun, care s'au lăsat a fi traduşi pentru a participa şi ei la prosperitatea unui magazin literar român. S e no­tează că Citi(i-mă nu constată de­zorientarea noastră literară ; II vom citi deci fără să ne aşteptăm la vre-o directivă nouă, — deşi d. I. Minulescu nu e lipsit în genere, de directive.

S.

Egal i ta tea , comentând articolul Ion Trivale publicat In no. 8 al acestei reviste, socoate că autorul lui, deşi a scris frumoase rânduri despre opera celui dispărut a in­trat pe o cale greşită, susţinând că prin temperament Ion Trivale fiind un viteaz, bravura Iui nu poate fi o laudă nici pentru naţia căreia a aparţinut, nici pentru Ro­mânii de cari ca naţionalitate era străin.

S e aduce exemplul vitejiilor pe front ale evreilor In războiul nostru,

368 SBURÄfORUL LITERAR

peatrv a se dovedi că şi Evrei, pot fi viteji.

S e aduce In fine exemplul unui Bergson şi Einstein—ambii Evrei— revendicau primul de Francezi, secundai de Germani.

Nn astfel am pus problema şi nu pentru a menaja aceleaşi sus­ceptibilităţi prea lesne lezabile o repunem din nou : ca o lămurire a celor scrise atunci ţinem să a-firmăra că n'am voit decât să fi­xăm înfăţişarea etopsihologică a Imi Inva le pentru ca, imediat după aceea, să ne oprim la cea literară, care ne interesa şi care, aşa cum a fost prinsă, nu putea supăra pe nimeni.

Astfel am găsit că Ion Trivale nu era din punctul nostru de vedere nici Evreu nici F mân, că In firea lui erau eleme te talmudo-ger-manice alături de altele pur latine, care fac o individualitate sepa­rată de rasa care l'a produs şi deaceea care l'a hrănit.

Nu ne-a interesat vitejia soldă­ţească ci cea morală, care dacă uneori condiţionează pe prima, nn are totdeanna nevoe de ea pentru a exista.

Regretabil este că suntem prea susceptibili şi că vedem pretutin­deni scaeţi In cele mai inocente bachete aruncate pe morminte.

M. I.

Cooperat ivele l i t e ra re . — După sguduiri puternice, literatura ro­

mână a intrat iarăşi Într'o fază idili­că, încetând luptele fatricide, scrii­torii mai tineri au" înţeles spiritul vremei care merge spre mutuali-tate ; In loc de ţa -şi aţine calea unul altuia, s'au grupat în coope­rative de admiraţie reciprocă, după vârstă, după interese, sau după afi­nităţi elective. Deşi distincte, aceste comunităţi nu trăesc totuşi In ne­înţelegere; din spirit larg de ve­cinătate, se tolerează şi se ajută frăţeşte (o revistă din Capitală pu­blică recenziile unei reviste de peste munţi, aşa cum i se trimit chiar din redacţia acelei reviste). Tinerii scriitori au înţeles, Insfârşit, că duşmanul lor nu e printre dânşii ci în afară : iudiferenţia publică faţă de literatură. Acaparând deci foile cele mai răspândite, îşi trimit In fiecare sâmbătă saluturi matinale printre glastrele de flori ale feres­trelor. Tânărul Costică declară astfel în, cronica unei reviste pe Mitică un „talent vertiginos" ; iar tânărul Mitică declară pe Costică în cronica altei reviste „un talent mare şi viguros".

Ş i cr i t ica? , Critica, .după cum se ştie, nn există In literatura româna. Poezi­oarele publicate în corpul reviste­lor îşi seu i i D ( I R admirative I ; ; ; < r ì delà urmă ale aceleiaşi reviste sau în celelalte reviste, cartelate în cooperativa admiraţiei mutuale.

A APĂRUT DE

H O R T E N S I A P . - B E N G E S C U

FEMEIA m FAŢA OGLINZII

ED ALCALAY & CALAFATEANU PREŢUL 18 LEI

C I T I T I

„BIBLIOTECA UNIVERSALA Care publică opere literare, ştiinţifice, peda­

gogice, de utilitate publică etc., etc,, scrise de cei mai de seamă scriitori români şi străini,

clasici şi contimporani.

i e pune fu ufinzare câte 3 volane pe sfiptfimfinfi

PREŢUL FIECĂRUI NUMĂR LEI 1-

ACJ A P Ă R U T :

1- - 3 I . Rebreanu, Norocul . . . . . Lei 3.-4 - — 4 H: C. Andersen, Gradina raiului .. „ 9- -11 / . Petrovici, Simţiri rostite . . , 3 -

12- -14 Al. T. Siatnatiad, Poemele m .proză ale lui Baudelaire . . . , 3,-

15- -17 E. Lovinescu, Portrete literare . » 3.-18- -25 Al. Dumas-fml, Dama cu Camelii >

8.-2 6 - -29 V. Alexandri, Fântâna Blanduziei,

cu o prefaţă de E. Lovinescu . , 4.-3 0 - -S3 Voltaire, Prinţesa Babiionului, Ro­

man. Traducere de Mihail lor­gulescu . „ 4 , -

34- -38 V. Alexandri, Ovidiu, cu o pre­faţă dex E. Lovinescu.

M mim In toate librăriile din Ronanls-Marz

Uita JIRCSU* Walij l Calafatali — IKIREJTI, Str. Silita, «

0 I, V f

TR AL A „ M I S S I R SOCIETATE ANONIMĂ CAPITAL LEI MUUOOM

• 41, STRADA LIPSCANI, 41 •

( I t i 1 - Str. üptul 22 $ teìea fidimi

//I ^ara.* Ploeşti, Buzău, Galaţi, Brăila, Focşani, £ Temişoara, Braşov, Cluj, Cernăuţi, Chişinău, Oradea-Mare, Y _ Arad, Târgul-Mureş, Râmnicul-Sărat, Piteşti, Craiova, k

g = T O ^- , œ r o Turau-Severin , Targo viste, B o t o ş a n i , j |

M m ta asirtat es lîtiaeia m t t t i pofti » i s t i

Atelier it Crtiterie ü primii mi intri Baie jl

Preţuri mai ertine ca oriunde

I

D D D D D 0 D fl 0 Q 0 D a g

S'a deschis Centrala

MARILOR MAGAZINE

L a M U L M P ! STRADA PARIS, No. 10

Statuto : tuto-lut. up|

MĂTĂSURI .y LENA­JURI .y PÂNZETURI ARTICOLE de MARIAJ : G A L A N T E R I E :

Mare Raion de

FURNITURI de MODE Q ÎNCĂLŢĂMINTE, etc. D D Preterlle «ciptiieife

o D D D n D a n D D D Q D Q n D D Q D

a D D G 0 0 0 D a Q 0 fl D Q D D B D D

G u i i t l dellcloistte produse «le

BGHB0RER1E1 •

• : lUilSUBCE cari se gă se sc în detail fa

Mm H E S T R A D A F ARIS, IO

i ! If f ia te SBCiirsBlele M I S S I R

DIN ŢARĂ

— En Oro» la Fabr i ca —

S T B . F0PA-TATO, «5

0 D fl D a Q Q 0 D a D D B fl fl D B B fl

Institut Grafic .Catara* , Sou Campine»»», 15 — Bmcitscçï.